Strans legate si organic impletite cu valorile sociale sunt principiile dreptului.

Acestea
sunt acele idei generale, postulate calauzitoare sau precepte directoare care stau la baza
intregului sistem de drept dintr-o tara, orientand reglementarile juridice si aplicarea
dreptului. Principiile dreptului sunt determinate de relatiile sociale, fiind expresia
valorilor promovate si aparate de drept.
Vorbind de principii, avem in vedere aspectul normativ, pentru ca in ultima instanta ele
sunt norme juridice de o mare generalitate, de care trebuie sa se tina seama atat in
elaborarea dreptului, cat si in aplicarea sa.
In clasificarea principiilor se porneste de la considerentul ca intre ele exista o ierarhizare
sau un raport de la general la particular. Astfel, cele mai importante si cuprinzatoare sunt
definite ca principii fundamentale ori constitutionale. De regula, aceste principii sunt
inscrise in constitutie, capatand astfel si o forta juridica superioara fata de toate celelalte
legi si fata de toate ramurile dreptului.
Relatia drepturi fundamentale principii
Drepturile si libertatile fundamentale sunt o realitate, dar si o necesitate. S-a afirmat in
doctrina ca drepturile si libertatile fundamentale reprezinta o limba comuna tuturor
oamenilor ( I. Muraru, S. Tanasescu). De asemenea, s-a mai afirmat ca drepturile
fundamentale nu trebuie concepute ca o categorie de drepturi deosebite prin natura lor de
celalalte drepturi subiective. Intocmai ca orice drepturi subiective, ele sunt puteri
garantate de lege vointei subiectului activ al raportului juridic, in temeiul carora acesta
este in masura, in vederea valorificarii unui interes direct si personal, sa desfasoare o
conduita determinata sau sa pretinda subiectului pasiv al raportului un anumit
comportament care, la nevoie, poate fi impus prin forta de constrangere a statului. ( T.
Draganu)
Ceea ce deosebeste drepturile si libertatile fundamentale de restul drepturilor este ca ele
sunt inscrise in textul legilor fundamentale ale statelor, potrivit vointei puterii
constituante. Nu exista o regula cu privire la selectie, fiecare stat in parte si putere
constituanta avand libertatea de a alege acele drepturi si libertati care sa fie inscrise in
Constitutie.
Un criteriu de clasificare a drepturilor si libertatilor fundamentale este in functie de
continutul acestora. Astfel, deosebim drepturile principii, inviolabilitati, drepturi si
libertati social-economice si culturale, drepturi si libertati social-politice , drepturi
exclusiv politice, drepturi garantii.
Drepturile principii sunt acele drepturi si libertati care prin continutul lor reprezinta
adevarate principii pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi si libertati. Includem aici
universalitatea drepturilor, egalitatea, neretroactivitatea legii, accesul la justitie.
Egalitatea in drepturi este un principiu general, intalnit in toate ramurile dreptului. Ea este
prevazuta ca principiu si in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, in art. 20.
Acest principiu este exprimat atat legal, cat si doctrinar si jurisprudential. De-a lungul
timpului, egalitatea s-a cristalizat atat ca principiu de drept, cat si ca drept fundamental si
categorie juridica. Asa se face ca pe scara evolutiva s-a trecut de la inegalitate la
egalitate, si mai apoi chiar la discriminare pozitiva ca mijloc de protectie a anumitor
categorii defavorizate. Egalitatea este un principiu constitutional complex, ce se defineste
atat prin raportare la diferenta, cat si prin raportare la discriminare. Egalitatea nu
inseamna uniformitate pentru ca insisi oamenii nu sunt egali de la natura.
Egalitatea inseamna, in primul rand, oferirea de sanse egale tuturor cetatenilor.
Complexitatea acestui principiu a condus in jurisprudenta Curtii Constitutionale a
Romaniei la proclamarea unui drept la diferenta ca expresie a egalitatii cetatenilor in fata
legii. Legea trebuie sa ofere sanse egale tuturor cetatenilor. Acesta este sensul prevederii
constitutionale conform careia cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice,
fara privilegii si fara discriminari. Faptul ca nimeni nu este mai presus de lege ne arata ca
intentia legiuitorului este de a crea un stat de drept in care legea este cea care guverneaza
si nu vointa indivizilor. Doar legea poate fi egala pentru toti. Vointa fiecarui individ
exprima nevoia fiecaruia in functie de situatia in care se gaseste fiecare persoana.
In al doilea rand, egalitatea inseamna nediscriminare. In acest fel, art 16 din Constitutia
Romaniei trebuie interpretat si aplicat in concordanta cu art 4 alin 2 din Constitutie,
conforma caruia Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara
deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de
opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala. Aceste criterii de
nediscriminare prevazute si in art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene, stau la baza aplicarii principiului egalitatii. Raportul dintre art 16 si art 4 nu
este un raport de la norma generala la norma particulara (speciala), ci este mai de graba
un raport de coordonare intre cele doua norme prin care se completeaza reciproc.
Egalitatea poate insemna, pe de o parte, o egalitate pur formala( spre exemplu, orice
salariat are dreptul la un salariu, sau la munca egala, barbatii si femeile au acelasi
salariu), dar si o egalitate relativa, tinandu-se cont de situatia in care se gaseste o
persoana ( de exemplu, dreptul la un nivel de trai care este un drept cu un continut diferit
pentru fiecare individ in parte).
Egalitatea pur formala poate fi definita si nediscriminare. Din punct de vedere etimologic,
nediscriminarea inseamna interdictia de a face distinctie intre obiecte, de a stabili intre ele
o separatie, o diferentiere plecand de la trasaturile lor distinctive. A discrimina inseamna
a separa ierarhizand pe diverse criterii. Discriminarea inseamna orice distinctie,
excludere, limitare sau preferinta bazata pe rasa, nationalitate, origine etnica, religie, sex,
opinie, apartenenta politica, aver sau origine sociala. Rezultatul unei discriminari este
reprezentat de suprimarea sau alterarea egalitatii de tratament.
In jurisprudenta sa, Crtea Constitutionala a Romaniei a considerat ca egalitatea inseamna
si posibilitatea instituirii unui drept la diferenta pentru situatii juridice diferite. Asa se
face ca in cazul pensionarii barbatilor si al femeilor la varste diferite, Curtea
Constitutionala a ajuns la concluzia ca egalitatea in drepturi inseamna interzicerea
discriminarii negative, dar nu si a discrimarii pozitive.

In momentul de fata, chiar Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, in art. 23,
prevede ca principiul egalitatii nu exclude mentinerea sau adoptarea de masuri care sa
prevada avantaje specifice in favoarea sexului sub-reprezentat.
In general, se apreciaza ca violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci
cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva
si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si
mijloacele folosite. In alti termeni, principiul egalitatii nu interzice reguli specifice, in
cazul unei diferente de situatii. Egalitatea formala ar conduce la aceeasi regula, in ciuda
diferentei de situatii. De aceea inegalitatea reala, care rezulta din aceasta diferenta, poate
justifica reguli distincte, in functie de scopul legii care le contine. Tocmai de aceea
principiul egalitatii conduce la sublinierea existentei unui drept fundamental, dreptul la
diferenta, iar in masura in care egalitatea nu este naturala, faptul de a o impune ar
insemna instituirea unei discriminari.
Teoria politic modern, ce a influenat conceptele de egalitate din diferite sisteme de
drept i recunoaterea dreptului la egalitate n faa legii i la protecie mpotriva
discriminrii pentru toate persoanele ca un drept universal n instrumente juridice
internaionale (Convenia Organizaiei Naiunilor Unite privind Eliminarea tuturor
formelor de Discriminare mpotriva Femeilor, Convenia European pentru Protecia
Drepturilor Omului i a Libertilor Fundamentale etc.), au condus la abordarea
problematicii egalitii n diferite moduri: egalitatea ca raionalitate (egalii trebuie s fie
tratai ca egali, dac nu exist o justificare rezonabil pentru o diferen de tratament);
egalitatea ca un complement al proteciei drepturilor fundamentale ale omului (art. 14 al
Conveniei Europene privind Drepturile Fundamentale a Omului); egalitatea ca protecie
mpotriva tratamentului inegal sau discriminrii bazate pe cunoaterea faptului c
anumite grupuri sunt tratate mai puin favorabil sau sunt excluse pentru c au alte
caracteristici dect grupul dominant; egalitatea ca transformare (principiul egalitii
trebuie s fie un vehicul pentru schimbri structurale de natur s elimine discriminarea).
Dac examinm coninutul acestui principiu, putem identifica trei aspecte i anume:
egalitatea n drepturi a femeilor cu brbaii, egalitatea n drepturi a cetenilor fr
deosebire de ras, naionalitate, origine etnic, limb, avere sau origine social; egalitatea
n drepturi a cetenilor fr deosebire de religie, opinie sau apartenen politic.
Egalitatea n drepturi a cetenilor privete toate drepturile pe care le au cetenii
romni, fr deosebire de faptul dac ele sunt nscrise n chiar textul Constituiei sau n
alte acte normative. Totodat, egalitatea n drepturi se manifest n toate domeniile
de activitate. Trebuie reinut de asemenea regula, rezultnd din reglementrile
internaionale, potrivit creia nici o msur luat n caz de pericol public, care amenin
existena naiunii, nu poate duce la discriminri ntemeiate numai pe ras, culoare, sex,
limb, religie sau origine social.
Legea garanteaz ocrotirea egal a tuturor cetenilor i sancioneaz discriminrile.
Egalitatea n drepturi a femeilor cu brbaii exprim realitatea c femeile reprezint
jumtate din populaia rii i c n toate mplinirile materiale i spirituale este
ncorporat i munca lor. De aceea femeile se bucur n mod egal cu brbaii, de toate
drepturile. Ele pot ocupa n condiii egale cu brbaii orice funcii, iar la munc egal
primesc un salarii egal cu al brbailor. Egalitatea n drepturi a femeilor cu brbaii este
ga rantat i prin ocrotirea deosebit ce se acord femeii mame, prin ocrotire i asistena
acordat familiei.
Egalitatea n drepturi a cetenilor fr deosebire de ras, naionalitate sau origine
etnic, limb, avere sau origine social, exprim la nivelul acestei instituii juridice, n
principal, realitatea c pe teritoriul Romniei, n decursul dezvoltrii istorice, s-au aezat,
au locuit, au muncit i au luptat cot la cot cu romnii i cetenii de alt naionalitate
(minoriti
naionale) precum maghiari, romi, germani, srbi, turci, evrei, armeni etc. n unitate cu
romnii aceti ceteni au luptat pentru dreptate social, pentru liberate i democraie,
pentru cucerirea i aprarea independenei i suveranitii Romniei. Toi aceti ceteni
se bucur n mod egal cu romnii de toate drepturile i libertile i-i asum, tot n mod
egal, ndatoririle fundamentale. Cetenilor romni de alt naionalitate li se asigur
folosirea limbii materne, cri, ziare, reviste, teatre, n limba matern, acces egal cu
romnii la toate categoriile de munci i funcii. Satul recunoate i garanteaz persoanelor
aparinnd minoritilor naionale dreptul la pstrarea, la dezvoltarea i la exprimarea
identitilor etnice, culturale, lingvistice i religioase.
Egalitatea n drepturi a cetenilor fr deosebire de religie, opinie sau apartenen
politic, este de fapt o prelungire a celorlalte dou aspecte mai nainte explicate, aici
urmrindu-se ca opiunile politice sau religioase ale oamenilor s nu fie speculate n
sensul discriminrii n drepturi.
Polimorfismul principiului constituional al egalitii face extrem de dificil orice
ncercare de definire a acestui concept. Indiferent c l considerm drept un principiu
obiectiv de drept sau un drept subiectiv fundamental, principiul constituional al egalitii
se exprim printr-o serie de valori perechi precum: egalitate strict/egalitate relativ,
egalitate formal/egalitate material, egalitate n faa legii/egalitate prin lege, etc.
Acest polimorfism al principiului i-a conferit supranumele de principiu ppuar fapt ce
nu i-a tirbit, ns, caracterul unitar, dovad fiind faptul c n marea majoritate a
sistemelor juridice cea mai mare parte a drepturilor fundamentale sunt menionate n
textul Constituiei doar o singur dat, n schimb principiul constituional al egalitii
constituie o excepie de la aceast regul, el putnd fi regsit n mai multe texte ale legii
fundamentale. Aceast pluralitate de izvoare nu este specific doar dreptului roman, n
dreptul constituional francez principiul constituional al egalitii se descompune ntr-o
multitudine de aplicaii particulare astfel nct a fost comparat cu pilierul unei
catedrale.



JURISPRUDEN
1. Violarea principiului egalitii i nediscriminrii exist atunci cand se aplic tratament
difereniat unor cazuri egale, fr s existe o motivare obiectiv i rezonabil, sau dac exist
o disproporie intre scopul urmrit prin tratamentul inegal i mijloacele folosite (C.C., dec.
nr. 107/1995, M. Of. nr. 85/1996, opud T. Toader, Constituia Romaniei reflectata in
jurispruden constituionala, Ed. Hamangiu, 8ucureti, 2011, p. 20).

2. Textul art. 16 alin. (1) din Constituie, coroborat cu cel al art. 4 alin. (2) din Legea
fundamental, vizeaz discriminrile prohibite, nu i pe cele admisibile, vizeaz deci
discriminarea negativ", nu i discriminarea pozitiv", inand seama de specificitatea unor
situaii sau de scopul realizrii
unei justiii distributive, pentru a anula sau pentru a diminua inegalitile obiective.
Totodat, textele constituionale artate vizeaz egalitatea intre ceteni cat privete
recunoaterea in favoarea acestora a unor drepturi, nu identitatea in tratament juridic cat
privete exercitarea sau realizarea acelor drepturi. Astfel se explic nu numai admisibilitatea
unui tratament juridic diferit i privilegiat fa de anumite categorii de persoane, dar i
necesitatea lui (C.C., dec. nr. 27/1996, M. Of. nr. 85/1996, apud T. Toader, op. cit, p. 21).