Conferinţa de Pace de la Paris

Data oficiala de nastere a Societatii Natiunilor (Liga Natiunilor)

este 10 ianuarie 1920, dar prima sa sedinta a avut loc abia la 15
noiembrie. Proiectul Societatii fusese facut public de presedintele
american Woodrow Wilson inca de la 14 februarie 1919, fiind intam-
pinat cu mult entuziasm. Potrivit prevederilor tratatului de la Versailles,
Germania era nevoita sa restituie mai multe teritorii. Astfel, Alsacia si
Lorena reveneau Frantei, Belgia primea o serie de cantoane, ducatul
Schleswig trecea in posesia Danemarcei (conform plebiscitului organizat
la 20 martie 1920, partea de nord s-a pronuntat pentru Copenhaga, iar
centrul a ramas in componenta Germaniei), Polonia intra in posesia
Posnaniei si a Prusiei Occidentale, in timp de Danzigul era proclamat
oras liber sub controlul Societatii Natiunilor. In fine, Lituania primea
Memelul, iar Saarul trecea pentru 15 ani sub control international,
exercitat tot prin intermediul Societatii Natiunilor. Clauzele politice si
teritoriale ale tratatului erau dublate de cele militare, nu mai putin dure.
Serviciul militar obligatoriu era desfiintat, iar efectivele armatei erau
plafonate la 100.000 de soldati. Armele de asalt si flota La 10
septembrie 1919, la Saint Germain en Laye, o alta suburbie parisiana, s-
a semnat tratatul cu Austria. Erau fixate granitele noului stat, care
renunta la o serie de teritorii in favoarea Italiei, Iugoslaviei si
Cehoslovaciei. Armata austriaca era redusa la 30.000 de soldati si era
interzisa in mod expres unirea Austriei cu Germania, Anschluss-
ul. Totodata, era consfintita unirea Bucovinei cu Romania.Tratatul cu
Bulgaria a fost semnat la Neuilly sur Seine, la 27 noiembrie 1919.
Autoritatile de la Sofia recunosteau noile frontiere cu Iugoslavia, in timp
ce granita cu Romania ramanea pe aliniamentul existent la 1 august
1914. Bulgaria era obligata sa plateasca daune de circa 2,5 miliarde
franci aur, iar efectivele sale militare nu trebuia sa depaseasca 20.000 de
soldati. La 4 iunie 1920, la Trianon, era semnat tratatul cu Ungaria, in
calitate de succesoare a fostei monarhii dualiste, alaturi de Austria. Noul
stat era redus la granitele naturale, pe principiul etnic, cedand importante
teritorii vecinilor. Italia primea Rijeka (Fiume), Iugoslavia intra in
posesia Croatiei si a vestului Banatului, Slovacia si Ucraina subcarpatica
se alaturau noului stat cehoslovac si Burgenlandul trecea in componenta
Austriei. Si in acest ultim caz, era consimtita in plan diplomatic
realitatea deja existenta, respectiv unirea Transilvaniei cu Romania. La
randul ei, armata regulata ungara nu avea voie sa depaseasca un efectiv
de 30.000 de soldati. Ultimul tratat incheiat la Paris a fost cel cu Turcia,
documentul fiind semnat la Sévres. Practic, Imperiul otoman isi incheia
existenta, intrucat Tracia revenea Greciei, Arabia, Pakistan, Siria si
Mesopotamia treceau sub mandat franco-englez, insula Cipru intra in
posesie britanica, Armenia isi castiga independenta, iar Marocul si
Tunisia ajungeau sub protectorat francez.