PROIECTUL POLITIC PAŞOPTIST

1. Context.

        Anul 1848 a fost an revoluţionar pentru întreaga Europă. Revoluţia era considerată calea prin care se putea pune în aplicare
liberalismul economic şi politic şi era rezolvată problema naţională. Elita politică românească dorea reformarea societăţii după modelul
revoluţiilor europene.
        Revoluţiile de la 1848:
- au fost o continuare a Revoluţiei franceze din 1789 - eveniment care încercase să impună principiile de organizare a statului modern;
- revoluţiile reprezintă reacţia popoarelor europene împotriva sistemului stabilit de monarhiile absolutiste în urma Congresului de la Viena
din 1815, dominat de Sfânta Alianţă.
        Proiectele reformatoare elaborate în Ţările Române la începutul secolului al XlX-lea. sintetizate într-un program, au atins momentul
culminant prin Revoluţia de la 1848-1849. Prin programul Revoluţiei de la 1848 românii doreau să se alăture naţiunilor europene
moderne.
2. Factorii favorabili declanşării revoluţiei române la 1848.

        Intelectualii români cer în Principate şi în Imperiul Habsburgic:

- independenţă şi autonomie politică, prin invocarea dreptului legitim la autodeterminare al unei comunităţi etnice;
- desfiintarea protectoratului Rusiei şi restabilirea echilibrului cu Imperiul otoman - în Ţara Românească şi Moldova;
- unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat, Bucovina într-un singur stat autonom.
        Revoluţia de la 1848 din Principatele Române este, în primul rând, opera intelectualilor liberali paşoptişti, care recunoşteau în Europa
Occidentală un model politic şi cultural demn de urmat. Aspiraţiile generaţiei de la 1848 şi-au găsit expresia practică în nemulţumirea
tuturor claselor sociale din Principate faţă de condiţiile politico-economice existente.

3. Forme de acţiune ale românilor la 1848

        Distingem două planuri de manifestare ale spiritului naţional:

- cel ţărănesc, tradiţional (al elitei intelectuale),
- cel burghez (liberal-democrat).
        În primele luni ale revoluţiei intelectualitatea:
- a prelungit tradiţia legalistă, petiţionară din mişcarea românească, caracteristică perioadei premergătoare revoluţiei de la 1848;
- s-au organizat adunări populare cu caracter plebiscitar - începutul procesului de organizare a revoluţiei.
        O inovaţie în această revoluţie a fost abandonarea principiilor elitiste în favoarea reprezentativităţii naţiunii (poporului). În Ţara
Românească s-a format un Comitet revoluţionar însărcinat cu organizarea unei revolte armate. Principiile exprimate de Comitetul
revoluţionar la Islaz (9-21 iunie 1848) îşi au originea în:
- memorandumurile boierilor reformatori;
- proclamaţia dată de Tudor Vladimirescu;
- aspiraţiile boierilor liberali din adunările legislative din cele două Principate.
        Mişcările revoluţionare au continuat la Bucureşti - ducând la instaurarea unui guvern provizoriu (14-26 iunie 1848) format în
majoritate din tineri intelectuali liberali. Guvernul provizoriu a căutat să-şi consolideze poziţia prin promovarea unor reforme şi înfiinţarea
de noi instituţii.