Fiabilitatea

 Fiabilitate (Siguranţa în funcţionare) – Aptitudinea unui element, dispozitiv (instalaţie) de a-

şi îndeplini funcţia specificată, în condiţii date şi de-a lungul duratei de timp date.
 Mentenabilitate – Aptitudinea unui element, dispozitiv (instalaţie), în condiţii date de
utilizare, de a fi menţinut sau restabilit în starea de a-şi îndeplini funcţia specificată, atunci
când mentenanţa se efectuează în condiţii date, cu procedee şi remedii prescrise.
 Mentenanţă – Ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi acţiunilor organizatorice care le sunt
asociate, efectuate în scopul menţinerii sau restabilirii unui dispozitiv în starea de a-şi
îndeplini starea specificată.
 Mentenanţă preventivă – mentenanţa efectuată la intervale de timp predeterminate sau
corespunzător unor criterii predominante, în scopul reducerii probabilităţii de defectare sau a
degradării performanţelor unui dispozitiv.
 Mentenanţă corectivă – mentenanţa efectuată după apariţia unei defectări, în scopul
restabilirii dispozitivului în starea de a-şi îndeplini funcţia specificată.
 Disponibilitate – Aptitudinea unui dispozitiv – sub aspecte combinate de fiabilitate,
mentenabilitate şi de organizare a acţiunilor de mentenanţă – de a-şi îndeplini funcţia
specificată, la un moment dat sau într-un interval de timp dat. Notă. Termenul de
disponibilitate este, de asemenea, folosit ca indicator de siguranţă, reprezentând fie
probabilitatea ca dispozitivul să-şi îndeplinească funcţia la un moment dat, fie probabilitatea
raportată la un interval de timp.
 Dispozitiv – Orice element component, bloc, ansamblu, echipament, subsistem sau sistem
poate fi considerat de sine stătător şi care poate fi încercat individual.
 Element – Cantitate primară indivizibilă într-o analiză de fiabilitate.
 Element dependent – Element ale cărui stări depind de stările altor elemente din cadrul
dispozitivului din care fac parte sau/şi stările dispozitivului însuşi.
 Element independent – Element ale cărui stări nu depind de stările altor elemente din cadrul
dispozitivului din care fac parte şi nici de stările dispozitivului însuşi.
 Conexiune în serie – Ansamblu de elemente care se află în stare de succes (de funcţionare),
dacă şi numai dacă, toate elementele astfel conectate se află în stare de succes (de
funcţionare).
 Conexiune în paralel – Ansamblu de elemente care se află în stare de succes (de funcţionare),
dacă şi numai dacă, cel puţin unul din elementele astfel conectate se află în stare de succes
(de funcţionare).
 Conexiunea serie-paralel – Sistem cu elemente serie şi paralel, denumită şi conexiune mixtă.
 Schemă tehnologică – Reprezentarea grafică a legăturilor funcţionale existente între
elementele componente ale unui dispozitiv.
 Schemă de calcul – reprezentarea prin simboluri grafice a logicii de funcţionare a unei
scheme tehnologice în raport cu o anumită stare de succes (sau de insucces) avută în vedere.
 Diagramă bloc – schemă de calcul care se întocmeşte în raport cu o anumită stare de succes
(de funcţionare) avută în vedere.
 Arbore de defectare – Schemă de calcul care se întocmeşte în raport cu o anumită stare de
insucces (de nefuncţionare) avută în vedere.
 Stare – Situaţia unui element, dispozitiv (instalaţie) în raport cu o funcţie specificată.
 Stare de succes (de funcţionare) – Stare în care funcţia specificată este îndeplinită.
 Stare de insucces (de nefuncţionare) – Stare în care funcţia specificată nu este îndeplinită.
 Probabilitate de stare – Probabilitatea ca un element, dispozitiv (instalaţie) să se afle într-o
anumită stare (de succes sau de insucces).