Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
10G
Modelul „revoluției din februarie” din Franța a avut un deosebit impact asupra a ceea ce a
avut loc în Țara Românească. De la nobilii liberali – foarte prezenți mai ales în Europa
centrală și de sud-est – la orășenime – direct interesată – la muncitori și la țărani, puțini
au fost cei ce au stat deoparte.
Intelectualii s-au implicat și ei, ocupând deseori și poziții-cheie în sânul guvernelor
provizorii impuse în procesul revoluționar. In februarie 1848 când a izbucnit revoluția în
Franța, membrii Societății studenților români aflați aici au înțeles că Principatele nu
puteau rămâne în afara acestui important proces istoric. Nicolae Bălcescu, unul dintre
conducătorii societății, a convocat la locuința sa, la 8/20 martie 1848, pe toți ''moldo-
românii'' si stabilesc principiile in numele carora avea sa se ridice poporul:libertatea
individuala, a cuvantului si a presei, desfiintarea privilegiilor feudale, improprietarirea
taranilor cu despagubirea proprietarilor, regim constitutional sub suzeranitatea Portii si
abolirea Regulamentului Organic. Programul elaborat de Balcescu si conceptele sale sunt
consecinta participarii la revolutia din Franta. Viata sa este afectata de interesul negativ
al autoritatiilor fata de el, datorita ideiilor nationaliste si revolutionare pe care le are. In
timpul revolutiei a fost ministru de externe timp de 2 zile si secretar de stat al guvernului
provioriu revolutionar. Arestat la 13 septembrie 1848 de otomani, care au înăbușit
revoluția, reușește să evadeze și să treacă în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi
de autoritățile habsburgice.
O alta personalitate marcanta a fost Mihail Kogalniceanu, care, În 1848, a luat parte la
mişcarea revoluţionară din Moldova, dar în urma eşecului mişcării, s-a refugiat la
Cernăuţi. Aici a redactat manifestele politice ale revoluţionarilor moldoveni: ''Dorinţele
partidei naţionale în Moldova'' şi ''Proiect de Constituţie pentru Moldova''. Inainte de
izbugnirea revolutiei colinda tarile din Europa si inceraca sa prezinte situatia romanilor si
dorinta lor de unire. Suspectat de autoritati pentru activitatea sa revolutionara si datorita
ideiilor liberale, este exilat in urma incheierii momentului de la 1848, dar revine pe scena
politica a Romaniei si infulenteaza decisiv viitor Romaniei.
Popoarele europene au încercat între 1848 şi 1849 să îşi dobândească libertatea sau
unitatea naţională. Deşi nu au reuşit, a fost un prim strigăt pentru ceea ce a urmat.
Revoluțiile au fixat pe termen lung obiectivul creării statelor naționale în Europa, obiectiv
definitivat cu ajutor american, abia după Primul Război Mondial.