Sunteți pe pagina 1din 2

Panait Ioana-Teodora istorie

10G

Personalitati marcante ale revolutiei de la 1848 in Europa

Revoluția de la 1848 a fost o revoltă naționalistă a burgheziei europene desfășurată în


anii, îndreptată împotriva ordinii încă supranaționale stabilite de Congresul de la Viena.
Anul 1848 a fost anul revoluţionar pentru întreaga Europă, supranumit ,,primăvara
popoarelor”. Apar noi ideologii şi curente politice: naţionalismul, liberalismul,
socialismul marxist, iar absolutismul domina Europa prin ordinea impusă de învingătorii
lui Napoleon Bonaparte.
In italia, miscarea revolutionara avea ca scopuri :libertăţile economice şi sociale,
drepturile politice, înlăturarea asupririi străine şi unitatea naţională. la milano si
venetia, apare pentru prima data scanteia revolutiei, odata ce sunt alungate trupele
imperiale. Astfel, revolutionarii, condusi de Giuseppe Mazzini (ce va da dovada de
puternice idealuri democratice), vor instaura Republica de la Roma.
Nu numai că Mazzini dorea emanciparea popoarelor europene de sub „ordinea
monarhică” , dar acesta propunea şi fondarea unei uniuni de naţiuni libere asociate prin
intermediul democraţiei. Revolutia din milano a esuat, dar el a continuat activitatea sa
de agitator al maselor de la roma, unde ministrul papal Pellegrino Rossi a fost omorât. La
9 februarie 1849 Mazzini a declarat statul papal „Republică Romană”, dar la data de 3
iulie 1849 revoluția a fost înăbușită în mod sângeros, cu ajutorul trupelor franceze, si
astfel Mazzini pleaca din nou in exil la Londra.
Desi nu a reusit sa duca la bun sfarsit conceptia sa asupra democratizarii, contributiile lui
au ajutat la slabirea monarhiilor si, in final, la unirea nationala a italiei.
În Franţa revoluţia izbucneşte la Paris, la sfârşitul lui februarie 1848 ca o mare adunare
de protest organizată de opoziţie împotriva guvernului. Un fel de parlament industrial a
fost înființat la Palatul Luxemburg , sub președinția lui Louis Blanc , cu scopul de a
pregăti o schemă pentru organizarea muncii. Revolutia a fost sansa lui Blanc de a si pune
teoriile in aplicare, diferite fiind de cele ale altor teoreticieni ai vremii. Pentru a si finanta
proiectul ambitios, Blanc a considerat că sistemul feroviar putea reprezenta o sursă de
venituri. Atunci când programul atelierelor naționale a fost ratificat de Adunarea
Națională, Emile Thomas, principalul rival al lui Blanc, a fost desemnat să-l coordoneze.
Esecul lui Thomas de a organiza atelierele a infuriat publicul, iar dupa inchiderea
acestora, muncitorii s au revoltat din nou. Rebeliunea a fost stopata redepe, Adunarea
Nationala invinuind ul pe Blanc pentru esecul atelierelor. Aceasta a fost aproape ucis,
fiind fortat sa fuga, folosind un pasaport fals mai intai in Belgia si apoi la Landra. Ideile
sale politice și sociale au contribuit foarte mult la dezvoltarea socialismului în Franța,
chiar daca teoriile cu privire la cooperativele muncitoresti nu au putut functiona.
Panait Ioana-Teodora istorie
10G

Modelul „revoluției din februarie” din Franța a avut un deosebit impact asupra a ceea ce a
avut loc în Țara Românească. De la nobilii liberali – foarte prezenți mai ales în Europa
centrală și de sud-est – la orășenime – direct interesată – la muncitori și la țărani, puțini
au fost cei ce au stat deoparte.
Intelectualii s-au implicat și ei, ocupând deseori și poziții-cheie în sânul guvernelor
provizorii impuse în procesul revoluționar. In februarie 1848 când a izbucnit revoluția în
Franța, membrii Societății studenților români aflați aici au înțeles că Principatele nu
puteau rămâne în afara acestui important proces istoric. Nicolae Bălcescu, unul dintre
conducătorii societății, a convocat la locuința sa, la 8/20 martie 1848, pe toți ''moldo-
românii'' si stabilesc principiile in numele carora avea sa se ridice poporul:libertatea
individuala, a cuvantului si a presei, desfiintarea privilegiilor feudale, improprietarirea
taranilor cu despagubirea proprietarilor, regim constitutional sub suzeranitatea Portii si
abolirea Regulamentului Organic. Programul elaborat de Balcescu si conceptele sale sunt
consecinta participarii la revolutia din Franta. Viata sa este afectata de interesul negativ
al autoritatiilor fata de el, datorita ideiilor nationaliste si revolutionare pe care le are. In
timpul revolutiei a fost ministru de externe timp de 2 zile si secretar de stat al guvernului
provioriu revolutionar. Arestat la 13 septembrie 1848 de otomani, care au înăbușit
revoluția, reușește să evadeze și să treacă în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi
de autoritățile habsburgice.
O alta personalitate marcanta a fost Mihail Kogalniceanu, care, În 1848, a luat parte la
mişcarea revoluţionară din Moldova, dar în urma eşecului mişcării, s-a refugiat la
Cernăuţi. Aici a redactat manifestele politice ale revoluţionarilor moldoveni: ''Dorinţele
partidei naţionale în Moldova'' şi ''Proiect de Constituţie pentru Moldova''. Inainte de
izbugnirea revolutiei colinda tarile din Europa si inceraca sa prezinte situatia romanilor si
dorinta lor de unire. Suspectat de autoritati pentru activitatea sa revolutionara si datorita
ideiilor liberale, este exilat in urma incheierii momentului de la 1848, dar revine pe scena
politica a Romaniei si infulenteaza decisiv viitor Romaniei.
Popoarele europene au încercat între 1848 şi 1849 să îşi dobândească libertatea sau
unitatea naţională. Deşi nu au reuşit, a fost un prim strigăt pentru ceea ce a urmat.
Revoluțiile au fixat pe termen lung obiectivul creării statelor naționale în Europa, obiectiv
definitivat cu ajutor american, abia după Primul Război Mondial.

S-ar putea să vă placă și