Revoluțiile din 1848 au închis seria valurilor revoluționare liberale și burgheze

care începuseră în 1820 și continuaseră în 1830. În ciuda faptului că nu și-au atins

majoritatea obiectivelor, consecințele lor au fost foarte importante în anii următori:
liberalismul și constituționalismul au fost face deja parte din mentalitatea populației.
Printre realizările pe care le-au obținut revoluționarii se numără întroducerea în
Franța a votului universal, constituțiile liberale din Prusia și Piemont și abrogarea
sistemului feudal pentru țăranii din Imperiul austriac.
Pe de altă parte, aceste revoluții au făcut parte din procesele de unificare a
Germaniei și Italiei. Primul urma să fie dezvoltat cu Prusia ca centru, în timp ce al
doilea avea Piemontul ca forță motrice.
Sfârșitul restaurării Europei
Fără îndoială, cea mai importantă consecință a revoluțiilor din 1848 a fost că au
marcat sfârșitul Europei Restaurării proiectată la Congresul de la Viena.
Rebeliunile arătaseră clar că monarhia era extrem de pusă la îndoială de către
populație. Chiar și mulți susținători ai republicii au apărut ca un sistem de guvernare
asociat cu o mai mare democrație.
Așa-numitul Izvor al Popoarelor i-a forțat pe regii europeni să abdice sau, dacă
doreau să păstreze puterea, să renunțe la o parte din puterile lor absolute. Astfel, au
trebuit să accepte constituții și parlamente care le limitau prerogativele.
În afară de toate acestea, un alt eveniment care a demonstrat schimbarea timpului
a fost înlocuirea ideologului Europei Restaurării, Metternich, de către Bismarck, care ar
da loc unui alt mod de a face politică.
Spiritul lui 48
După cum sa menționat, una dintre realizările revoluțiilor din 1848 a fost că a
condus la o schimbare de mentalitate într-o parte a populației. Unii istorici numesc seria
de idei create din acele evenimente „spiritul celor 48”
Printre punctele care au modelat acel spirit au fost importanța care a început să se
acorde științei și progresului, dar și cultul poporului și naționalismul romantic.
Schimbări sociale
Diferite sectoare ale societății au participat la revoluții. Repercusiunile asupra
fiecăruia dintre ele au fost diferite.
Mica burghezie, de exemplu, abandona mișcările revoluționare. Pentru membrii
săi, teama că lucrătorii își vor atinge obiectivele a depășit mai mult decât să continue să
lupte pentru propriile lor. În acest fel, acest sector al burgheziei a ajuns să se alieze cu
burghezia superioară, deși și-au menținut diferențele politice.
La rândul său, proletariatul a început să se considere o clasă aparte. În multe
ocazii au avut problema de a nu fi bine organizați, dar în timp au creat sindicate și
partide politice.
Muncitorii câmpului își văzuseră în cele din urmă intenția de a scăpa de sistemul
feudal, care îi lega de proprietarii terenurilor. În multe țări, țăranii care au putut dobândi
pământ au devenit parte a sectoarelor conservatoare ale societății