Cum a influentat

Revolutia Franceza
Europa

Enculescu Alexanndra Maria

Facultatea de Inginerie Electrica
An 1 , 112B
Edmund Burke a fost unul dintre primii care a sugerat că filosofii Iluminismului francez au avut
o responsabilitate în declanșarea Revoluției Franceze. În lucrarea sa "Reflections on the
Revolution in France" (1790), Burke a criticat ideile iluministe despre drepturile omului și a
susținut că acestea au slăbit puterea tradițională a statului și au condus la destabilizarea societății.

Cu toate acestea, mulți alți istorici și filosofi consideră că cauzele Revoluției Franceze au fost
mult mai complexe decât simpla influență a ideilor iluministe. Problemele sociale și economice,
cum ar fi foametea, sărăcia și inegalitatea, au jucat un rol important în prăbușirea Vechiului
Regim. De asemenea, corupția și incompetența guvernului au slăbit încrederea populației în
regimul existent.

Cu toate acestea, este important să recunoaștem că ideile iluministe au influențat puternic

gândirea politică și socială a timpului și au oferit un cadru intelectual pentru discuția despre
drepturile omului, libertatea și egalitatea. În timpul Revoluției Franceze, aceste idei au fost
folosite de liderii revoluționari pentru a justifica schimbarea și pentru a mobiliza populația în
sprijinul lor. În această privință, teoreticienii politici ai Iluminismului au jucat un rol semnificativ
în modelarea evenimentelor care au dus la Revoluția Franceză.

Cauzele Revoluției Franceze

Inegalitatea socială a fost un factor major care a alimentat resentimentele sociale. Cei din al
treilea stat, care alcătuiau majoritatea populației, erau supuși impozitelor și nu aveau aceleași
drepturi și privilegii ca cei din primele două stări. Această inegalitate socială a dus la
nemulțumire și tensiuni, și a făcut ca Revoluția să fie privită ca o oportunitate de a lupta
împotriva privilegiilor și a inegalităților sociale.

Problemele economice, cum ar fi datoria statului și costurile războaielor, au avut un impact

puternic asupra Franței pre-revoluționare. Cheltuielile excesive ale monarhiei, în special cele ale
regelui Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea, au lăsat Franța îndatorată și cu resurse
financiare limitate. În plus, recoltele slabe și prețurile ridicate la alimente au făcut ca viața să fie
dificilă pentru cei mai săraci membri ai societății.

Ideile iluminismului au fost un alt factor important care a alimentat Revoluția Franceză. Filozofi
precum Voltaire, Rousseau și Montesquieu au pus la îndoială legitimitatea monarhiei și au pledat
pentru drepturile omului și ale cetățeanului. Aceste idei au ajutat la mobilizarea populației și au
oferit un cadru intelectual pentru schimbările politice și sociale.

Revolutia Franceza
 În timpul primei faze a Revoluției Franceze, ideile lui Montesquieu, în special cele exprimate
în "Spiritul legilor", au jucat un rol important. Montesquieu a susținut că monarhia
constituțională liberală era cel mai bun sistem de guvernare pentru un popor care dorea libertate,
prin împărțirea suveranității între mai multe centre de putere, acestea putând fi controlate
reciproc pentru a preveni tendințele despotice. El a considerat că englezii au construit un astfel
de sistem prin împărțirea puterii între Coroană, curțile aristocratice, biserică, nobilime și orașe.
Contele de Mirabeau, principalul orator revoluționar în această perioadă, a promovat ideile lui
Montesquieu și a cerut o monarhie constituțională. Cu toate acestea, aristocrații nu erau dispuși
să renunțe la privilegiile lor în favoarea puterii supuse unui control. În schimb, oamenii de rând
au cerut să beneficieze de împărțirea suveranității. Ideea suveranității împărțite a însuflețit lupta
pentru libertate, iar Montesquieu a rămas cel mai important filosof politic al Revoluției, chiar
dacă revoluționarii francezi s-au îndepărtat de teoria drepturilor naturale ale omului la viață,
libertate și proprietate a lui Locke.

În 1790, Burke considera că Rousseau era principalul ideolog al Revoluției, dar abia după fuga
regelui, republicanismul a devenit prioritatea revoluționarilor. Rousseau a înlocuit concepția de
libertate a lui Montesquieu, iar ideile sale au devenit cele mai promovate în presă. Înțelegerea lui
Montesquieu asupra libertății era lipsa restricțiilor în a face ce dorești în limitele legii, în timp ce
Rousseau definea libertatea ca posibilitatea de a te conduce singur, trăind sub o lege pe care tu
însuți ai adoptat-o. La Rousseau, poporul era singura sursă a suveranității, iar împărțirea puterii
între oameni nu era o problemă. A doua fază a Revoluției, între septembrie 1792 și noiembrie
1799, a fost caracterizată de terminologia discursului revoluționar furnizată de Rousseau. Ideile
sale au fost idolatrize, iar Contractul social a fost intens promovat în presă. Rousseau a fost
prezentat ca un om al poporului, campionul oamenilor simpli și martirul, care a luptat împotriva
oprimării și a proclamat dragostea față de virtute și libertate. Totuși, ideile lui Rousseau au
furnizat și argumentele pentru Teroarea ce avea să urmeze. Robespierre a folosit limbajul lui
Rousseau și a distorsionat unele dintre ideile sale, dar discreditarea lui Robespierre nu a atras
discreditarea lui Rousseau. Ideea suveranității națiunii a prins rădăcini în conștiința națională a
francezilor și a continuat să trezească sentimente profunde în Franța, afectând siguranța tronului
regal și împărătesc

Când Napoleon a detronat Prima Republică, lovitura sa de stat nu a însemnat sfârșitul Revoluției,
ci a trecut la a treia fază, cea imperială. El s-a inspirat din ideile Iluminismului francez, inclusiv
din doctrina absolutismului luminat a lui Voltaire. Voltaire a promovat idei politice ale lui Bacon
și a susținut întărirea prerogativelor regale. În opinia lui, marii inamici ai libertății sunt Biserica
și instituțiile controlate de nobilime. Napoleon a adoptat proiectul voltairian, putând pretinde că
este mai mult decât un dictator militar. El a sprijinit crearea unor instituții de esență baconiană,
precum institutele politehnice.

Caderea Bisericii
Evenimentul denumit Căderea Bisericii se referă la perioada Revoluției Franceze, în care
ideologia iluministă a provocat o scindare între puterea religioasă și cea laică. Această separare a
fost susținută de ideea că omul nu are nevoie de intervenția Bisericii sau a lui Dumnezeu, ci este
liber și înzestrat cu rațiune. După expulzarea Ordinului Iezuit din Franța în 1764, influența
catolicilor a început să scadă în domenii precum educația și cultura. În locul acesteia, au crescut
influența intelectualilor iluminiști precum Voltaire sau Rousseau, care au fost luați ca modele.

Aceste schimbări au dus la dorința creării unui stat laic în Franța și la decreștinarea țării, conform
unor istorici. După publicarea “Declarației drepturilor omului” la 26 august 1789, Biserica
catolică și-a pierdut statutul de autoritate religioasă absolută, devenind una dintre multele
confesiuni religioase. Ulterior, în 1793, toate cultele creștine au fost interzise, iar sute de clerici
au fost masacrați sau executați în timpul Revoluției de către mulțimile furioase.

În timpul Revoluției, la putere au ajuns mai ales revoluționari atei precum Danton și Robespierre,
iar cultele revoluționare ale Rațiunii și Ființei Supreme au avut mulți susținători, în special în
Paris și în zona centrală a țării. În cele din urmă, după căderea Regimului Terorii, majoritatea
provinciilor au revenit la creștinism. Cu toate acestea, Biserica și-a pierdut puterea politică și
economică în statul francez pentru totdeauna

Consecințele Revoluției Franceze

Revoluția Franceză a avut consecințe profunde asupra Franței și lumii în general. Printre cele
mai importante se numără abolirea monarhiei și instaurarea unor guverne republicane, schimbări
sociale și politice majore, declanșarea războaielor Revoluționare și Napoleoniene, și influențarea
altor mișcări revoluționare din lume.

Înlăturarea monarhiei a fost un moment crucial în istoria Franței. Executarea regelui Ludovic al
XVI-lea și a reginei Maria Antoaneta a dus la instaurarea unei republici și la o serie de guverne
care au condus țara, de la Convenția Națională la Directorat, până la venirea la putere a lui
Napoleon Bonaparte. Aceste schimbări politice au dus la o reorganizare a instituțiilor țării,
reflectând noile principii democratice.

Pe lângă schimbările politice, Revoluția Franceză a dus și la modificări sociale majore.

Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului a recunoscut drepturile omului și ale
cetățeanului, ceea ce a condus la o schimbare radicală în structura socială a Franței. Clasa
nobiliară și privilegiile acestora au fost eliminate, iar drepturile și libertățile individuale au fost
recunoscute și protejate prin lege.

Războaiele Revoluționare și Napoleoniene au fost consecințele directe ale Revoluției Franceze.

Aceste războaie au implicat Franța și alte națiuni europene și au răspândit ideile revoluționare în
întreaga Europă. Aceste conflicte militare au remodelat granițele Europei și au dus la creșterea
naționalismului.
Impactul Revoluției Franceze a depășit granițele Franței și ale Europei. Ideile de democrație și
drepturile omului au fost promovate și au influențat mișcările revoluționare din întreaga lume.
Revoluția Franceză a inspirat și alte mișcări de eliberare națională și de independență, cum ar fi
cele din America Latină și Europa. În final, Revoluția Franceză a deschis drumul spre
democratizarea societăților și spre protejarea drepturilor și libertăților individuale, având un
impact durabil asupra lumii.

Concluzii
Revoluția Franceză a fost un moment definitoriu în istoria lumii, cu consecințe care au schimbat
pentru totdeauna modul în care societatea și politica erau organizate. Această revoluție a dus la
înlăturarea monarhiei, la schimbări sociale și politice radicale, la războaie și la creșterea
naționalismului, precum și la o puternică influență asupra altor mișcări revoluționare din întreaga
lume. Personalitățile cheie ale revoluției, cum ar fi Ludovic al XVI-lea, Robespierre, Danton,
Marat și Napoleon, au jucat roluri cruciale în transformarea Franței și în promovarea noilor
ideologii democratice. Astăzi, Revoluția Franceză continuă să fie un exemplu important al luptei
pentru dreptate socială și a egalității și un model pentru schimbarea sociopolitică
 Bibliografie

1. https://historia.ro/sectiune/general/revolutia-franceza-idei-si-ideologie-583729.html
2. https://infocultural.eu/revolutia-franceza-cauze-consecinte-si-personalitati-cheie-
care-au-modelat-lumea/
3. https://transilvaniareporter.ro/reportaj/revolutia-franceza-drumul-spre-liberte-
egalite-fraternite/