Fascismul Benito Mussolini Fascismul origini

Fascismul este o ideologie aparuta in Europa dupa Primul Razboi Mondial, care a stat la baza unor partide de extrema dreapta politica, caracterizandu-se prin nationalism extremist, misticism, incercarea de a monopoliza toate sferele vietii sociale, violenta, glorificarea militarismului si cultul pentru virtutile masculine, demagogie sociala, etc. Termenul de fascist la desemnat initial pe purtatorul fasciei (fascia este un manunchi de nuiele de mesteacan, legat cu o curea, avand la mijloc, in partea superioara, o secure, care era purtat de lictorii care ii insoteau pe unii magistrati romani din Roma antica). Printre cauzele aparitiei fascismului se numara ascensiunea dreptei radicale dupa Primul Razboi Mondial, care a fost fara indoiala un raspuns, o reactie la pericolul si chiar la realitatea revolutiei sociale si a puterii clasei muncitoare in general, la Revolutia din Octombrie si leninism in special. Fara acestea, nu ar fi existat fascismul, deoarece, desi extremistii demagogi de dreapta au fost prezenti in politica intr-un numar de tari europene incepand cu sfarsitul secolului al XIXlea, totusi au fost foarte bine tinuti sub control inainte de 1914. In aceasta privinta, sustinatorii fascismului au, probabil, dreptate in afirmatia ca Lenin a dat nastere lui Mussolini si lui Hitler. Statul fascist este o dictatura care promoveaza cel mai adesea idei nationaliste duse la extrem; pe langa idealizarea propriei natiuni si preamarirea trecutului glorios, se manifesta intolerana fata de alte natiuni/rase/ideologii. Nationalismul exagerat este completat de incalcarea grava a drepturilor omului, eliminarea oponentilor prin mijloace teroriste, o obsesie bolnavicioasa fata de problemele legate de siguranta nationala si dorinta de expansiune teritoriala, care determina puternica militarizare a statului, blocarea sau chiar eliminarea altor lideri de opinii, interzicerea religiei, coruptia generalizata, descurajarea manifestarilor artistice, obtinerea si mentinerea puterii prin mijloace brutale, prin santaj, amenintare si crima. Fascismul se manifesta prin distrugerea oricaror structuri democratice, controlul mediilor de mase, subordonarea totala a individului fata de stat si crearea unei situatii de continua terorizare a populatiei civile. Relativa priza a ideologiilor fasciste la unele populatii in anumite momente istorice s-a datorat unor lideri carismatici (ca Adolf Hitler sau Benito Mussolini), discursului nationalist si conjuncturii politice si economice. S-a constatat ca ideologiile de extrema dreapta reusesc sa se impuna in perioadele de recesiune economica si pe fondul nemultumirii populatiei fata de ineficienta guvernarii.

Fascismul Benito Mussolini

Fascismul nu a reprezentat insa doar o simpl ideologie, ci si un fenomen social major al secolului. El a avut milioane de aderenti si simpatizanti, in special tineri, foarte multi studenti. A fascinat, mai mult sau mai putin, intelectuali de marca cum ar fi: Benedetto Croce, Jean Cocteau, Luigi Pirandello, Giovani Gentile, T.S. Eliot, Charles Maurras, Luis-Ferdinand Celine, Oswald Spengler, Martin Heidegger.1 Fascismul italian Fascismul este o conceptie religioasa despre viata... care transcede individul si il inalta la statutul de membru initiat al unei societati spirituale. (Benito Mussolini) Originile Fascismului trebuie cautate in Italia secolului al XIXlea, in istoria Risorgimentului italian (curent in cultura si viata politica italiana din secolului al XIX-lea, care propaga unitatea Italiei, libertatea si egalitatea), visul unui mari Italii ramanand mereu acelasi indiferent de epoca. Prin imparatia romana, Italia a infaptuit unitatea lumii vechi, in Evul Mediu a intemeiat Biserica romana, catolica, iar in Risorgiment a pus bazele societatii moderne fapte care ii trezesc un anumit simt al datoriei, acela de a se impune ca factor de seama in istoria civilizatiei. Insa, Italia trebuie sa se gandeasca intai la unitate si abia apoi la impunerea unui prestigiu grandios, astfel ca, marele vis al revolutiei italiene, inceputa la 1821, nu s-a putut infaptui;2 Italia si-a creat unitatea, dar nu si grandoarea, a dobandit unitatea politica, dar nu si pe cea morala. Revolutia fascista este intrepatrunderea desavarsita intre gand si fapta, lucru care da valoare etica miscarii fasciste. Forta ideala si practica a acestei revolutii sta si in intrepatrunderea desavarsita dintre om si miscare, prin care Mussolini si Fascismul sunt doua infatisari ale aceleiasi naturi: doua trupuri si un singur suflet; doua suflete intr-un singur trup.3

1 2

http://www.wikipedia.org/ Balbo, Prefata la I discorsi della rivoluzione ale lui Benito Mussolini, Alpes, Milano, p.8. 3 Edoardo Susmel, Fascismul Italian, Bucuresti, 1928, p. 11.

Fascismul Benito Mussolini

Fascismul rasarit din creierul constructiv al lui Mussolini, ca sa capteze revolutia nationala a Italiei si s-o transforme intr-o forta creatoare, a fost de la inceput, nu numai un sistem de guvernamant, dar mai mult decat orice, un sistem de gandire. O noua conceptie de viata, avand la baza o noua interpretare a datoriei catre patrie a fost pusa in circulatie de catre marele ziditor al Italiei moderne. Dupa felul de gandire individualist, care a caracterizat popoarele latine in veacul al XIX-lea, fascismul, cu catechismul lui a fost in stare sa creeze o noua psihologie italiana, stapanita de ideea colectiva cu toate consecintele. Mana puternica a Dictatorului de la Roma a modelat sufletul multimii si patrunzand in adancime a izbutit sa dea cea mai formidabila renastere morala din cate cunoaste istoria.4 Fascismul este, printre altele, si o atitudine spirituala, de o inalta semnificatie istorica, care nu intereseaza doar viata italiana, ci atinge interesele generale omenesti; lucru evidentiat in cuvintele lui Mussolini: Italia pe care vrem s-o facem, pe care-o cladim zi de zi, pe care o vom face, caci aceste ne este crezul si vointa noastra neclintita, va fi o faptura splendida ca vigoare si intelepciune.5 Benito Amilcare Andrea Mussolini (29 iulie 1883 28 aprilie 1945) a fost conducatorul fascist al Italiei intre anii 1922 si 1943, care a creat un stat fascist utilizand propaganda si teroarea de stat. Si-a inceput cariera politica inainte de primul razboi mondial, ca socialist. Talentul sau oratoric si scriitoricesc i-a asigurat in scurt timp un loc de frunte in partid, Mussolini devenind editorul ziarului organizatiei. In pofida succeselor sale politice, Mussolini s-a indepartat de socialisti. Dupa izbucnirea Marelui Razboi in 1914, acestia s-au declarat impotriva oricarei opozitii nationaliste, insa Mussolini ar fi vrut ca Italia sa lupte impotriva Puterilor Centrale. Cand Italia a intrat in Razboi, Mussolini a actionat pe baza acestei convingeri si s-a inrolat ca voluntar. La sfarsitul razboiului, in 1918, Mussolini aderase la extrema dreapta. Era deja pregatit sa lupte pentru noile sale principii. In 1919, Mussolini a organizat Fasci di Combattimento (grupuri de lupta) in vederea luptelor de strada cu cei de stanga, forta pe care acum o socotea cel mai mare dusman al Italiei. De la Fasci cuvant italian anume ales pentru a arata ca era vorba de unitati compacte de luptatori politici deriva si numele miscarii: fascism.
4 5

Scrisoare de Octavian Goga catre Vintila Paraschivescu (traducator), in Fascismul, Benito Mussolini, 1934. B. Mussolini, La nuova politica dellItalia, Vol. I, Alpes, Milano, 1923, p.48.

Fascismul Benito Mussolini

La 23 martie 1919, Mussolini fondeaza la Milano primul grup politic de orientare fascista. Initial programul grupului sau politic avea o orientare strict nationalista, cautand sa atraga categoria larga a veteranilor Primului Razboi Mondial. Mai tarziu, realizand ca grupul sau tinta de veterani de razboi nu este suficient pentru realizarea telurilor sale politice, Mussolini adaug o alta componenta programului sau fascist, care se adresa specific italienilor bogati, proprietari de companii si terenuri. In octombrie 1922, Mussolini organizeaz "Marsul asupra Romei" (Marcia su Roma). La ordinul sau, mii de fascisti se indreapta spre Roma pentru a prelua puterea. Intimidat si temandu-se de un razboi civil, regele Victor Emanuel al III-lea il desemneaza pe Mussolini drept prim-ministru. In anii urmatori, Mussolini preia treptat intreaga putere, luandu-si titlul de "Il Duce" si impunand in Italia cultul propriei personalitati.6 Fascismul trece peste ideologiile si institutiile liberale ori democratice care au aparut in urma Revolutiei Franceze, pentru a inalta edificiul noii Italii, pe alte temelii; iar cocnirea dintre cele doua idei cea care a invins in 1979 si care a afirmat Drepturile Omului si cea de la 28 octombrie 1922, care afirma Drepturile Natiunii devine evidenta. Fascismul vrea sa demonstreze ca Natiunea este insasi viata neamului; care are in ea ratiunea puterii si a stapanirii, caci reprezinta o lumina, o frumusete, o armonie, o bunatate autentica zamislita din forta si simtul ordinei.7 In diversele sale perioade fascismul a primit numeroase si diverse definitii, avand la baza puncte de vedere foarte diferite, ce evidentiaza esenta politica a acestui fenomem contradictoriu si enigmatic pentru cultura secolului XX. La inceput, acest fenomen a fost tratat drept o forma de revolutie mic-burgheza si o lupta pentru supravieturie a paturilor mijlocii. Luigi Longo, afirma ca miscarea fascista s-a format ca rezultat al razvratirii micii burghezii in teama ei de a nu fi strivita in inclestarea dintre marele capital si miscarea muncitoareasca. 8 Alte definitii date fascismului, au aparut dupa 1926, cand victoria miscarii naziste din Germania a inceput sa scoata la iveala natura contrarevolutionara a acestuia : o contrarevolutie inarmata, prezentata drept miscare de masa si reprezentata de organizatiile hitleriste (Ernst Thlmann); o contrarevolutie preventiva (Delle Piane); cea mai reactionara contrarevolutie din istorie, contrarevolutia
6 7

http://ro.wikipedia.org/wiki/Benito_Mussolini Edoardo Susmel, op. cit., p. 13. 8 Dr. Jeliu Jelev, Fascismul (traducere din limba bulgara de Tiberiu Iovan), Editura Stiintifica, Bucuresti, 1922, p.37.

Fascismul Benito Mussolini

secolului al XX-lea (comunistul francez G. Politzer); o revolutie de dreapta (istoricul E. Franzel in Imperiul iacobinilor cafenii); feudalism industrial (Erich Hess); o revolutie a nihilismului (Herman Rauschning), s.a.m.d. Insa, niciuna dintre aceste definitii nu dezvaluie principala baza a fascismului, esenta sa specifica. Aceasta a fost exprimata relativ complet in definitia data fascismului de catre cel de-al VII-lea Congres al Cominternului: o dictatura terorista fatisa a celor mai reactionare, mai sovine si mai imperialiste elemente ale capitalului financiar; tocmai pentru ca acest capital sta la baza fascismului, determindadu-i programul.9 Fara prezenta capitalului financiar, fascismul si-ar fi pierdut natura, esenta politica si continutul, nu ar mai fi putut deveni o miscare a intregii natiuni si nu ar fi putut pune mana pe puterea de stat. Nu intamplator, fascismul a aparut in epoca imperialismului, in conditiile unei profunde crize sociale, care ameninta insasi existenta sistemului capitalist. Istoria cunoaste si alte miscari de masa ale micii burghezii capabile sa genereze bonapartism, dar nu fascism. Elementul esential al a dictaturii fasciste a fost prezenta unui lider puternic, ferm si carismatic in fruntea statului. Acest lider simboliza statul. Imaginea i-a fost creata cu ajutorul masinilor propagandistice ale acestor state, dar si prin hotararea si cruzimea de care dadeau dovada acesti lideri. Un popor se lasa condus de un regim autoritar si de un tiran atunci cand individul ce face parte din acest popor se simte slab si neincrezut. Pe fondul acestor predispuneri psihologice, cultul personalitatii a dat roade. Conducatorul statului insemna totul pentru fiecare si, desigur, era indreptatit sa ii elimine pe cei ce nu acceptau acest fapt, sau pe cei care ar fi putut sta in calea unui viitor luminos. In primele sale faze, Musolini privea Fascismul ca pe o dezvoltare a civilizatiei Occidentale si privea cu neincredere asupra Germaniei si mai ales asupra Socialismului National promovat de Hitler, in care vedea " o suta de procente rasism: impotriva oricui: ieri impotriva crestinatatii, astazi impotriva latinitatii iar maine, cine stie, impotriva intregii civilizatii". Dar imperialismul si

Ibidem, p.40.

Fascismul Benito Mussolini

supraestimarea fascismului l-au condus pe Mussolini in bratele Partidului National Socialist German. Temeiul doctrinei fasciste este Imperiul tinta suprema a fascismului; este sinteza cea mai inalta a politicii italiene. Problema demografica este elementul, iar noua politica italiana este instrumentul acestei idei care, dupa Mussolini, este pe cale de a deveni realitate. Italia are la indemana toate elementele, morale si materiale, pentru a infaptui aceasta opera grea.10 A intemeia un oras, a descoperi o colonie, a crea un imperiu, sunt dupa Mussolini minunile spiritului omenesc. Cucerirea Etiopiei (1935) a separat Italia de Europan de Vest si de Organizatia Natiunilor. In anul urmator, impresionat de succesul german, Mussolini incepe sa vorbeasca de o axa RomaBerlin si o promoveaza in timpul vizitei la Berlin in 1936, vizita pe care Hitler o reintoarce in mai 1938. Sincerele admiratii ale lui Hitler pentru Mussolini au facut sa creasca increderea sa in sine. Interventia fascismului in Razboiul Civil Spaniol si tratatul Munchenului cu Anglia, din septembrie 1938 au insemnat incoronarea succesului politicii lui Mussolini; in realitate se masca odata cu acceptarea politici anti-semite de catre Italia, trecerea acesteia intr-o pozitie de satelit al Germaniei. Din aceasta cauza, dar si din dorinta de glorie si de marire, Italia intra in iunie 1940 in razboiul pornit de Germania in septembrie 1939. Razboiul a dezvaluit ineficienta Italiei, iar trei ani de razboi au adus caderea lui Musolini si a partidului sau. Asa cum nu se poate constitui un sistem fascist inchegat, fara un monopol politic deplin al partidului fascist, tot asa nu se poate trece la lichidarea acestui monopol, fara despartirea partidului fascist de stat. Aceasta separare se putea realiza fie pe cale militara, cum s-a intamplat in Germania si Italia, fie pe cale pasnica, in cazul Spaniei. Dupa destramarea partidului fascist, procesul se extinde asupra sistemului de organizatii de masa tutelate de stat, ramase fara conducere si fara control politic. Separarea partidului fascist de stat si, mai ales, atitudinea lui ostila fata de acesta, duc la rapida dezvaluire a caracterului antimuncitoresc al sindicatelor verticale. Cade intreaga fatada ideologica ridicata cu grija de-a
10

Edoardo Susmel,op. cit., p. 93.

Fascismul Benito Mussolini

lungul deceniilor de partidul fascist, cu unicul scop de a ascunde adevarata natura si adevaratele functii ale sindicatelor verticale. Acestea incep si ele sa se distanteze de stat si sa se ridice impotriva lui. Se infaptuieste astfel un process invers celui care a avut loc in timpul dezvoltarii ascendente a statului fascist.11 Asa cum, atunci, luand sub controlul sau organizatiile de masa, statul fascist le-a transformat din instrument al oamenilor muncii, intr-o unealta a sa impotriva acestora - acum are loc procesul invers. Descompunerea statului fascist si activizarea societatii ca forta de opozitie fata de stat, duce in mod inevitabil, la refacerea incercatelor intrumente de lupta politica din societatea bazata pe clase, cum sunt partidele, precum si organizatiile si uniunile de masa ce le urmeaza. La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dupa infrangerea principalelor state fasciste, omenirea civilizata a aflat cu stupoare care au fost adevaratele dimensiuni ale crimelor comise de regimurile totalitar-fasciste. Fortele acestor regimuri precum si documentele descoperite in arhivele lor, au permis, pentru prima oara, dezvaluirea cu claritate a intregului adevar. Astfel, a devenit evidenta si incompatibilitatea principalelor valori ale fascismului, cu valoarea individualitatii umane. Pe fondul lagarelor de concentrare, al camerelor de gazare, al muntilor de cadavre umane si al metodelor de lichidare industriala a omului, s-a dezvaluit prapastia existenta intre fascism si umanism. Ca principiu, statul fascist nu poate fi uman, caci acest lucru ar contraveni structurii si naturii sale. Statul fascist nu poate recunoaste ca individualitatea umana si deplina ei dezvoltare reprezinta o valoare mai mare decat el insusi.12 Desigur, statul fascist nu se opune pe sine insusi individualitatii, el contrapune individualitatea poporului, prezentandu-se pe sine drept exponentul celor mai importante interese ale natiunii si in numele acestor pseudointerese el striveste orice individualitate. Opunandu-se esentei antiumane a regiunilor totalitar-fasciste, Organizatia Natiunilor Unite a adoptat, la 10 decembrie 1948, un document de importanta istorica, care contrapune sistemului fascist de valori, respins de istorie, un sistem profund democratic si uman, acceptat de catre aliati; un sistem in care omul, impreuna cu principalele sale libertati si drepturi cetatenesti, este situat
11 12

Dr. Jeliu Jelev, op. cit., p.319. Dr. Jeliu Jelev, Fascismul, 1992, Epilog.

Fascismul Benito Mussolini

deasupra tuturor celorlalte valori sociale. Acest document este Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care respinge punct cu punct principiile pe baza carora a fost ridicat sistemul totalitar fascist si ideologia sa. Asadar, aceasta legatura istorica, dintre infrangerea fascismului si aparitia Declaratiei Drepturilor Omului, reprezinta un fel de victorie a ratiunii si umanismului, asupra obscurantismului fascist din secolul al XX-lea.