Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
din 1848”? Profesorul notează pe tablă titlul capitolului şi al lecţiei; precizează ce vor afla, ce vor şti să
facă la sfârşitul orei, de ce este important să cunoască aceste noţiuni; organizează învăţarea.
1. Introducere: R1 În preajma anului 1848 din punct de vedere politic Europa era
controlată de “Sfânta Alianţă” care impunea dominaţia absolutismului. Din punct de vedere
economic continentul era afectat de o mare criză economică din cauza recoltelor foarte slabe,
dublării preţului grâului, îmbolnăvirea cartofilor şi scăderea activităţii industriale. Toate
acestea au dus la efecte sociale precum reduceri salariale, creşterea şomajului şi izbucnirea
unui val revoluţionar în 1848 care a “măturat” Europa de la Paris până la Varşovia, Iaşi şi
Bucureşti.
Revoluţia generală europeană din anul 1848 este cunoscută şi sub numele de “Primăvara
popoarelor” deoarece a reprezentat şi o adevărată renaştere naţională.
2. Revoluţia în Franţa: R2 Revoluţia s-a declanşat la Paris la 22 februarie 1848. Forţele
sociale participante la revoluţie au fost burghezia şi muncitorimea. Revoluţia nu a fost
spontană ea fiind organizată de aceste forţe. Regele Ludovic-Filip a abdicat, s-a format un
guvern provizoriu care a decretat votul universal şi dreptul la muncă, înfiinţând Atelierele
Naţionale, unde au fost angajaţi şomerii. Alegerile au fost câştigate de burghezie, care a
desfiinţat Atelierele Naţionale, fapt care a provocat revolta muncitorilor din 23-26 iunie şi
represiunea brutală a forţelor de ordine, soldată cu peste 3 000 de morţi şi 25 000 arestaţi.
Înlăturarea monarhiei şi proclamarea republicii a dus la alegerea ca preşedinte a lui
Ludovic Napoleon Bonaparte (nepotul de frate al lui Napoleon I). Acesta, în 1852, în
apropierea expirării mandatului de preşedinte, a dat o lovitură de stat cu ajutorul armatei
proclamându-se împărat sub numele de Napoleon al III-lea.
3. Revoluţia în Imperiul Habsburgic: R3Revoluţia s-a declanşat la Viena pe 13 martie
1848 şi a dus la demiterea cancelarului Metternich şi acordarea libertăţii presei şi
întrunirilor. Imperiul Habsburgic era denumit “închisoarea popoarelor” deoarece habsburgii
îi asupreau pe austrieci, maghiari, italieni, cehi, polonezi, români, croaţi, sârbi etc. De aceea
principalul caracter al revoluţiei a fost cel naţional şi mai puţin cel liberal şi social.
Revoluţionarii maghiari conduşi de L.Kossuth au proclamat independenţa Ungariei,
desfiinţarea privilegilor, a iobăgiei, au decretat reforme, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, dar,
încercând să realizaze un stat maghiar independent în graniţele fostului “Regat al Sfântului
Ştefan”, au intrat în conflict cu românii, slovacii, croaţii şi sârbii cărora au refuzat să le
recunoască emanciparea naţională.
În aceste condiţii aceste naţionalităţi au luptat împotriva revoluţiei maghiare, fapt care a
favorizat trupele austriece care au primit şi ajutorul extern al trupelor ruse şi au infrânt
armata revoluţionară maghiară, silită să capituleze la 13 august 1849, la Şiria lângă Arad.
4. Revoluţia în Germania: R4 Revoluţia s-a declanşat pe 18 martie 1848 la Berlin.
Revoluţionarii obţin votul universal şi alegerea Parlamentului de la Frankfurt care să
pregătească unificarea Germaniei. Acest parlament acordă coroana Germaniei unite regelui
Prusiei, dar acesta o refuză considerând că nu îi este dată de egali săi.
5. Revoluţia în Italia: R5 Italia era divizată în 7 state conduse de regimuri absolutiste iar
nordul era ocupat de Imperiul Habsburgic. Din aceaste cauze principalele revendicări au
avut atât caracter liberal cât şi naţional. Încercarea de unificare a Italiei, în jurul regatului
Piemont-Sardinia, prin declanşarea unui război împotriva Imp.Habsburgic nu reuşeşte şi
datorită intervenţiei străine franceze.
Concluzie: Revoluţia europeană de la 1848 a însemnat o adevărată „primăvară”
naţională. În întreg spaţiu european de la Atlantic la Prut, ideile liberale şi naţionale s-au
regăsit în programe. Cu toate că revoluţia a fost înfrântă, idealurile naţionale au continuat să
existe.
4. Anul 1848 în Europa
4.1. Aspiraţii liberale şi naţionale în Europa Documente