Sunteți pe pagina 1din 43

N.

Zamfir
 Statele membre ale Uniunii Europene. Simon
Bulmer, Cristian Lequesne, 2009.:Cartier,2009
 Dreptul Instituţional al UE. Ioan Ciochină-
Barbu. Bucureşti 2010.
 Dreptul Uniunii Europene. Nicoleta Diaconu.-
Bucureşti 2011
 Supremaţia Dreptului Uniunii Europene,
Osmochescu, E., Reclama, Chişinău, 2006.
 Dreptul instituţional al Uniunii Europene.
Suceveanu N., Buiuc S., Suport de Studiu., CEP,
USM, Chişinău 2013.
 www.europa.eu
Tema 1
1. Contextul internaţional al constituirii
Comunităţilor Europene
2. Constituirea Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului
3. Constituirea Comunităţii Economice
Europene şi a Comunităţii Europene a
Energiei Atomice (CEEA)
În mod cert, idea europeană s-a
manifestat de-a lungul istoriei. În
anumite epoci și regiuni, Europa s-
a manifestat ca o comunitate de
civilizație, dar și ca un posibil
proiect politic.
 - Primul exemplu ar fi Imperiul Roman
coeziunea căruia a fost asigurată de
dreptul roman și de administrația
unitară.
 -Imperiul Caroling (Romano-German) sub
conducerea lui Carol cel Mare între 768-
814 poate fi amintită ca o uniune creată
cu sabia și crucea în Europa de Vest,
care însă odată cu moartea împaratului s-
a desființat.
 Încercând o prezentare sintetică a
proiectelor concrete privind unitatea
Europei, conturate de-a lungul istoriei,
din Evul Mediu și până după cel de-al
doilea război mondial, ne oprim, în mod
special, la cele ce urmează.
 În 1306 Dante Alighieri în
opera sa “De Monarchia”
solicită crearea unei monarhii
europene universale sub
împărat romano-german, sub
legi unitare, dar cu păstrarea
independenței domnitorilor din
fiecare țară.
Proiectul lui Pierre Dubois. Jurist
francez (secolele XIII-XIV), acesta
concepe un sistem de arbitraj
internațional pentru rezolvarea
pașnică a diferendelor dintre state.
Instanța de arbitraj urma să fie
alcătuită din principi, iar Papa
reprezenta instanța de apel.
 Acest proiect nu a prins viață, dar a
influențat ulterior pe George Podiebrad,
regele Boemiei, care a proiectat o
confederație europeană. Aceasta avea la
bază principiul neagresiuni și al ajutorului
reciproc, dar limita suveranitatea statelor
membre prin existența unor organe
suprastatale, precum Adunarea și Curtea
de justiție, dar și a unei armate comune.
Regele Franței și Papa s-au opus acestui
proiect.
În 1605 Tomasso Campanella
vorbește despre avantajele unei
uniuni economice în opera sa
“Monarchia Messiae”
 Proiectul lui Henric al IV-lea. Maximilien de
Sully, ministrul lui Henric al IV-lea, într-o
lucrare publicată după asasinarea regelui,
atribuie acestuia un proiect de remodelare
a Europei. Proectul prevedea o Europă
formată din 15 state care să fie de
importanță egală, între care pacea să fie
asigurată de câteva consilii provinciale
supravegheate de un consiliu format din
reprezentanți (40) ai tuturor statelor.
 1693- William Penn, propunea crearea unui
Parlament European.
 Proiectul lui Kant, denumit ”Proiect filosofic
al păcii perpetue” (1795), concepe un
sistem de asigurare a păcii în Europa,
construit pe o federație de state în care
dreptul să fie fundamental. Până la
realizarea acestei construcții, Kant propune
constituirea unor alianțe între state, chiar
un Congress permanent la care să
participe toate statele.
 Saint-Simon, filosof și economist francez,
vede reorganizarea Europei pe baza
parlamentarismului, el însuși renunțând la
starea sa nobiliară încă de la începutul
Revoluției franceze. Susținând modelul
parlamentar englez la scara întregii
Europe, Saint-Simon crede că numai
principiile clare și sigure vor duce la
dezvoltarea societății.
 Victor-Hugo, de asemenea, vede o Europă
federalizată și, la Congresul Prietenilor
Păcii (1849), pe care-l prezidează,
lansează pentru prima dată ideea creării
Statelor Unite ale Europei.
 Uniunea Paneuropeană A fost o mișcare care-
și propunea promovarea unificării
paneuropene. A fost insirată de lucrarea
”Paneuropa”(1923) a contelui austriac
Coudenhove-Kalergi și creată de acesta
împreună cu alte personalități europene,
printre care și Aristide Briand, care a fost
chiar președintele de onoare al acesteia.
Proiectul, apărut într-o perioadă în care era
aplicat principiul naționalităților, nu a avut
efecte imediate, ci doar după cel de-al
doilea război mondial.
 Planul Briand. Aristide Briand răspunde la
9 septembrie 1929, cu ocazia reuniunii
delegațiilor din 27 de state membre ale
Societății Națiunilor, mișcărilor care
promovau ideea europeană. Briand a
vorbit despre ”Marea Europa”, insistând pe
ideea federalizării europene. Din păcate,
apar multe divergențe și planul lui Briand
rămăne doar la stadiul de ideal.
 Abordare istorică a acestei problematici
ne demonstrează că procesul integrării
europene- inclisiv extinderea și amplificare
sa – a fost de la bun început încă,
conceput ca un proces evolutiv.
”Confederația europeană - scria
Napoleon la 6 noiembrie 1816 – va
sosi mai curând sau mai târziu
prin forța lucrurilor”.
Într-un mod care poate părea ciudat la
prima vedere, tocmai pierderea calității de
unică putere mondială, de centru al
istoriei universale, va da un impuls fără
precedent unității europene.
 Secolul al XIX-lea, secol care marchează în
istorie apogeul acestui continent, conține
și premisele prăbușirii politice și
economice a Europei din secolul XX.
Aceste premise pot fi împărțite în două
categorii: premise interne și premise
externe.
 Premisele interne sunt determinate
de amplificarea divizării politice a
Europei, datorită accentuării
rivalităților dintre statele naționale.
Toate războaiele dintre europeni,
inclusiv cele două războaie
mondiale, au izbucnit din aceste
motive.
 Premisele externe sunt reprezentate de
emergența unor noi puteri mondiale.
Puternicele state europene nu mai dețin
controlul integral al vieții politice
internaționale. Atât economic, cât și
politic, Statele Unite ale Americii, Russia
și Japonia pun în discuție supremația
vest-europeană. Aceste premise se vor
accentua în secolul XX și în mod deosebit
după cel de-al Doilea Război Mondial.
 25.03.1945 Altiero Spinelli a
depus în cadrul Comitetului
Francez pentru Federalizarea
Europei, proiectul unei Europe
Unite, concepută în mod
federalist.
 Winston Churchill, fost ofiţer de armată, reporter de
război şi prim-ministru al Marii Britanii (1940-1945
şi 1951-1955), a fost unul dintre cei care au propus
pentru prima dată crearea „Statelor Unite ale Europei”.
Experienţele trăite în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial l-au convins că doar o Europă unită poate
garanta pacea. Ţelul său era eliminarea pentru
totdeauna a ideilor naţionaliste şi beligerante.
 “ …….trebuie să recreăm familia europeană într-o
structură regională, care s-ar putea numi Statele
Unite ale Europei, iar primul pas concret va fi crearea
unui Consiliu al Europei. Chiar dacă, la început, este
posibil ca nu toate statele Europei să fie dispuse sau
capabile să adere la Uniune, trebuie, cu toate acestea,
să le reunim pe cele care vor şi pe cele care pot.
 Imbolul spre o cooperare și, eventual, integrarea
economică europeană a venit dintr-o altă parte decât
Europa și anume din partea Statelor Unite ale Americii.
Fiind în fața unei situații de dominație comunistă pe un
teritoriu considerabil al Europei, SUA și-a accentuat
eforturile asupra redresării situației economice postbelice
a statelor europene și a lansat așa-numitul Plan Marshal.
Acest plan avea drept scop acordarea unei asistențe
financiare pentru Europa. În scopul administrării acestui
program, SUA a cerut crearea unui organism special,
care a și fost instituit în 1948 drept Organizația pentru
Cooperare Economică Europeană (OCEE), iar din 1960 –
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
(OCDE).
 Un alt pas spre o integrare a fost semnarea
în 1944 a Tratatului Benelux de la Bruxelles
de către Belgia, Olanda și Luxemburg, scopul
principal fiind crearea unei uniunii vamale.
 Alte exemple se referă la cooperarea militară.
În acest context trebuie să fie menționate
Tratatul de la Bruxelles din 1948 dintre
Franța, Marea Britanie și cele trei state ale
Benelux-ului, Tratatul privind Organizația
Atlanticului de Nord (NATO) din 1949 și
Uniunea Europei de Vest, creată în 1954.
 Dezvoltările în direcția unei integrări politice
au fost tergiversate de către Marea Britanie,
care a insistat, în urma Congresului Europei
de la Haga din 1948, asupra unei organizații
interguvernamentale ce nu ar compromite
suveranitatea statelor. Rezultatul acestor
evenimente a fost semnarea în 1949 a
Statutului Consiliului Europei. Una dintre cele
mai importante performanțe ale organismului
menționat a fost adoptarea Convenției
Europene a Dreptului Omului (CEDO), semnată
în 1950 și intrată în vigoare în 1953.
 Crearea Consiliului Europei, este o versiune
apropiată de ideile unioniste.
 Unul din autorii francezul Jean Monnet considera că
reconstrucția europeană se poate realiza numai prin
renunțarea treptată la suveranitatea națională și
printr-o cooperare strânsă între state în sfere disticte
de activitate economică, la nivelul funcțional al
ministerelor, și nu la nivelul celor peste 600 de
delegați, câți se întruniseră la Congresului Europei.
 În acest context, Jean Monnet l-a abordat pe Robert
Schuman, ministrul francez de externe, cu ideea
înființării unei comunități a cărbunelui și oțelului,
gestionată de o autoritate supranațională. După
consultări care au rezultat în susținerea proectului
Robert Schuman și-a asumat, într-o conferință de
presă, responsabilitatea politică asupra ”Decrarației
Schuman”, primul pas în realizarea unei Europe unite.
 Planul lui Jean Monnet “Uniunea Montană” 1950
 - scopul, împiedicarea izbucnirii unui nou război
între Franţa şi Germania
 -prin crearea unei autorităţi care să controleze
producţia de cărbune şi oţel din cele două state.

 Planul propunea abandonarea schemei tradiţionale


a cooperării economice între state, definind o
formulă nouă, numită “integrare”, prin care statele
transferă unele componenţe proprii în domenii
bine delimitate către o nouă entitate
supranaţională, creată prin voinţa lor suverana.
 Declaraţia “Schuman”
 În colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul
R.Schuman, celebru în lumea întreagă, pe care l-
a prezentat la data de 9 mai 1950, considerată
astăzi data naşterii Uniunii Europene. Planul
propunea exercitarea unui control comun asupra
producţiei de cărbune şi oţel, materiile prime cele
mai importante pentru industria armamentului.
Ideea de bază era aceea că o ţară care nu deţine
controlul asupra producţiei de cărbune şi oţel nu
va avea mijloacele necesare pentru a lupta într-
un război.
 18 aprilie 1951 Tratatul de la Paris – prin
care se constituie Comunitatea Europeană
a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) (Franţa,
R.F.Germania, Italia, Belgia, Olanda şi
Luxemburg)
 Tratatul a intrat în vigoare la 25 iulie
1952 (art. 97 termen 50 de ani)
 CECO, bazată pe o piaţă comună,
obiective comune şi instituţii comune.
 06.06.1954 a fost transmisă prima
emisiune “Eurovision”
 Tratatul CECO, prin care o parte din
suveranitatea statelor membre în domeniul
celor două industrii a fost delegată unei
Înalte Autorități pentru o perioadă de 50 de
ani, a instituit o piață comună pentru
cărbune și oțel prin interzicerea taxelor de
import și export și a măsurilor cu efect
echivalent, precum și a restricțiilor cantitative
asupra circulației acestor produse, și a
interzis discriminarea între producătorii, între
cumpărători sau între consumatori.
 Pentru realizarea scopurilor CECO au fost
create patru instituții:
 o Înaltă Autoritate, compusă din 9
persoane independente numite de către
guverne (a câte doi din cele mai mari
state) și care urma a fi instituția
executivă de bază cu dreptul de adopta
decizii și responsabilitatea pentru
implementarea tratatului,
 Adunare parlamentară cu funcții de
control, compusă din delegați aleși de
către parlamentele naționale respective în
fața căreia Înaltă Autoritate este
răspunzătoare pentru aplicarea tratatului.
 Consiliul Special de Miniștri, compus din
câte un reprezentant al guvernelor statelor
membre, având drept scop armonizarea
acțiunilor Înaltei Autorități și a guvernelor
cu dreptul de vot consultativ în luarea
unor decizii și aprobarea altor.
 Curtea de Justiție, compusă din nouă
judecători care ar interpreta și aplica
clauzele tratatului și ar asigura
respectarea acestuia.
 Această organizare economică, care ducea
la unirea piețelor naționale într-o piață
unică, urmărea atât promovarea producției
cât și creșterea profiturilor în comparație
cu situația menținerii unor piețe supuse
unor reguli și practici restrictive.
 Cu toate că progresul în atingerea scopurilor
scontate ale CECO a avut un caracter lent și
complicat, trebuie să menționăm că a fost o
dezvoltare semnificativă din perspectiva
organizării pieței oțelului și cărbunelui,
precum și a simbolului său. A fost clar de la
bun început că CECO a însemnat pentru
”părinții” săi fondatori mai mult decât
reglementarea relațiilor în domeniul oțelului și
cărbunelui și un prim pas spre o integrare
europeană atât economică, cât și politică.
 Cu ocazia conferinței miniștrilor de
externe de la Messina din 1955, țările
Benelux au propus inființarea și
dezvoltarea unei piețe comune, incluzând
și energia și transporturile, având în
vedere fragilitatea situației energetice a
Europei occidentale, demonsttată de
conflictul privind canalul Suez din 1956.
 La 25 martie 1957 au fost semnate la
Roma două tratate,
 Tratatul privind instituirea Comunităţii
Economice Europene (CEE)
 Tratatul privind instituirea Comunităţii
Europene a Energiei Atomice(Euratom)
 Tratatele au intrat în vigoare la 1 ianuarie
1958.
 “Piaţa comună” a fost definită ca
reprezentând “eliminarea tuturor piedicilor
în calea schimburilor intracomunitare în
vederea fuziunii pieţelor naţionale într-o
piaţâ unică, realizând condiţii destul de
apropiate de acelea ale unei adevarate
pieţe interioare.
 Tratatul de a CEEA avea ca obiectiv “să
contribuie la stabilirea condiţiilor necesare
formării şi dezvoltării rapide a energiilor
nucleare, creşterii nivelului de trai în
statele membre şi dezvoltării schimburilor
cu alte ţări”
 Aceste două comunităţi nou create se
bazau pe o structură instituţionalizată
similară celei din cadrul CECO, respectiv
aveau tot patru organe cu aproximativ
aceleaşi atribuţii, deşi existau unele
diferenţe atât ca denumire, cât şi cu
privire la conţinutul atribuţiilor, respectiv
cele ale Înaltei Autorităţi a CECO, care au
fost deplasate înspre Consiliul miniştrilor
în cazul ultimelor două.