Sunteți pe pagina 1din 66

N.

Zamfir
 Gyula Fabian, Drept instituțional comunitar,
ediția a 3-a,BUCUREȘTI 2010
 Dacian Cosmin Dragoș, Uniunea Europeană:
instituții, mecanisme. Editura C.H.Beck,
București 2007.
1. Comunităţile Europene între 1958 şi 1969.
Criza scaunului gol
2. Evoluţia Comunităţilor după 1969
3. Actul Unic European
4. Crearea Uniunii Europene prin tratataul de la
Maastricht
5. Tratatul de la Amsterdam
6. Tratatul de la Nisa
7. Evoluţia după Tratatul de la Nisa şi eşecul
proiectul Tratatului Constituţional
8. Tratatul de la Lisabona
 1958- șapte state membre ale Organizației
Europene pentru Cooperare Economică
(Anglia, Austria, Danemarca, Elveția,
Norvegia, Portugalia și Suedia) adoptă la
Stockholm tratatul de bază al Asociației
Europene a Liberului Schimb (AELS) (a întrat
în vigoare 04.01.1960) ca o replică la
înființarea comunităților, cu scopul
reducerii treptate a taxelor vamale și a
limităților cantitative în comerțul dintre
ele.
 Anul 1965 începe promițător pentru cursul
integrării europene prin semnarea
“Tratatului de fuziune” potrivit căruia are
loc unificarea organelor comunitare
principale ale celor trei comunități, urmând
ca noile organe să fie: Parlamentul
European (rebotezat în 30.03.1962 din
Adunarea Parlamentară Europeană), Comisia
Europeană, Consiliul Ministerial și Curtea
de Justiție.
 În 30.06.1965 izbucnește cea mai
profundă criză din istoria integrării
europene când Franța refuzând propunerile
Comisiei de finanțare a pieței agrare va
rămâne timp de 7 luni departe de la
toate ședințele Consiliului Ministerial
aplicând așa zisa “politică a scaunului gol”,
încercând prin această împiedicarea trecerii
la sistemul votului majoritar în adoptarea
deciziilor așa cum prevedeau tratatele
comunitare.
 La conferința miniștrilor de externe 28-
29.01.1966 criza ia sfârșit prin
“Compromisul de la Luxemburg” care
prevede posibilitatea renunțării la sistemul
votului majoritar în cazul în care prin
decizia ce se va lua sunt afectate
interesele vitale ale unui stat membru.
 Acest lucru înseamna păstrarea de facto a
votului prin unanimitate.
 Uniunea vamală preconizată de Tratatul
CEE, planificată pentru 31.12.1969 este
realizată cu 18 luni mai repede la
01.07.1968, acest lucru însemnând
abrogarea tuturor taxelor vamale interne
pentru produsele industriale și
meșteșugărești, interzicerea limitărilor
cantitative și introducerea unor taxe
vamale comune în comerțul cu state terțe.
 În anul 1969 odată cu retragerea lui
Charles de Gaulle de la președinție, ia
sfârșit și politica obstrucționistă a Franței.
Noul președinte Georges Pompidou a
inițiat o întâlnire la nivel înalt la Haga,
unde șefii de stat și de guverne au căzut
de acord privind primirea de noi membrii
și despre realizarea treptată a unei uniunii
economice și monetare până în anul
1980.
 În timp ce Comunităţiile treceau prin criza
internă, totuşi, au început, să fiu acceptaţi
pe scena relaţiilor internaţionale ca o singură
entitate şi nu ca şase state membre. Acest
lucru a putut fi observat la negocierile din
1967 pentru GATT. (Convenţia de la Yaounde
1967, Convenţia de la Rome între CEE şi 46
de state din zona Africa-Caraibe-Pacific)
 În 11.10.1974 Adunarea Generală a ONU
acordă prin consens statutul de observator
celor trei comunităţi europene.
 Cooperarea interguvernamentală în domeniul
politicii externe reîncepuse în 1970, când
Raportul Davignon recomanda întrunirea
trimestrială a miniştrilor de externe ai
statelor membre, precum şi stabilirea unui
secretariat politic permanent.
 Un al doilea raport, din 1973, recomanda
continuarea acestuia ca o formă de cooperare
şi a devenit cunoscut ca Politica Europeană
de Cooperare (PEC).
 PEC permitea cu succes reprezentarea
Comunităţilor ca o singură voce în cadrul
altor organizaţii internaţionale la care
participau toate statele membre.
 În 1974 a fost înfiinţat Consiliul
European, în vederea regularizării practicii
de a ţine întâlniri la nivel înalt. Acest
organ era alcătuit din şefii guvernelor
statelor membre, iar la întrunirile sale
binuale participa şi preşedintele Comisiei.
 Consiliul European nu se înscria în cadrul
creat de Tratate şi abia la adoptarea
Actului Unic European a fost recunoscut
printr-un instrument formal.
 Dimensiunea supranațională a Comunității
a fost întărită în mod cert de dezvoltarile
din domeniul resurse și buget.
 În 1969 s-a ajuns la un acord cu privire
la finanțarea Comunitățiilor din propriile
resurse, în locul contribuțiilor naționale și
cu privire la extinderea rolului
Parlamentului în procesul bugetar.
 Începând din anul 1978 potrivit unei rezoluţii
adoptată de Parlamentul European ca
denumire colectivă pentru cele trei comunităţi
europene se poate folosi denumirea de
“Comunitatea Europeană”.
 Între 07 şi 10 iunie 1979 au avut loc
primele alegeri generale şi directe pentru
desemnarea membrilor Parlamentului European
cu o participare de cca. 61% din partea
electoratului. Până la această dată membrii
Parlamentului comunitar erau desemnaţi din
rândul parlamentelor naţionali.
 Ţările Benelux, Germania şi Franţa
semnează în 1985 prima variantă a
“Tratatului de Schenghen” prin care se
prevede desfiinţarea treptată a controalelor
la graniţele interne comune până în anul
1990 pentru circulaţia persoanelor.
 Consiliul European de la Milano din 1985
a decis să convoace o conferinţă
interguvernamentală pentru a se discuta
modificarea tratatelor.
 17.02.1986 a fost semnat “Actul Unic
European” care a intrat în vigoare din
01.07.1987
 Actul Unic European a constituit rezultatul
întrunirilor grupurilor de lucru participante
la conferinţa interguvernamentală.
 Modificările de fond
 AUE a fixat obiectivul pieţei interne -
“instituire treptată a pieţei interne în
cursul unei perioade care se încheie la 31
decembrie 1992”
 Piaţa comună – este mai mult decât o
uniune vamală deoarece pe lîngă libera
circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, în
cadrul acestui spaţiu se liberalizează şi
circulaţia factorilor de producţie adică a
forţei de muncă şi a capitalurilor.
 Piaţa unică sau internă – reprezintă
liberalizarea totală, mai precis eliminarea
tuturor barierelor şi ale celor “nevamale”
peste eliminarea taxelor vamale şi a
restricţiilor cantitative.
 Modificările de fond
 Prin AUE prevederile tratatelor comunitare
au fost extinse asupra unor noi domenii
de activitate cum ar fi cercetarea, politica
socială sau protecţia mediului înconjurător.
 Prin AUE cooperarea politică europeană
dobândeşte un suport juridic iar Consiliul
European îşi dobândeşte ancorarea formală
în dreptul primar.
 Modificări instituţionale
 Parlamentului European a primit un drept de
veto cu privire la aderarea noilor state
membre şi la încheierea acordurilor cu statele
asociate.
 Drepturile Parlamentului European sunt
extinse în procedura legislativă-decisională,
prin crearea noilor proceduri legislative de
“cooperare” ,iar în cadrul Consiliului a fost
introdusă procedura de vot bazată pe
majoritate calificată, în unele domenii în care
se cerea anterior unanimitatea.
 Modificări instituţionale
 A fost introdusă “procedura a
comitologie”, conform căreia Consiliul
poate delega unele competenţe Comisiei,
în anumite condiţii.
 Prin AUE a fost creat un Tribunal de
Prima Instanţă care a preluat din atribuţiile
Curţii de Justiţie.
 La 26.05.1986 steagul care din 1955
aparţinea Consiliului Europei reprezentând
douăsprezece stele aurii aflate sub formă
de cerc pe un drapel de culoare albastru
închis, a devenit drapelul oficial al
Comunităţilor.
 În 1987 a fost lansat programul
“Erasmus” pentru mobilitatea studenţilor
 Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) a
fost semnat la Maastricht în februarie
1992.(a fost respins de Danemarca (după
acordarea a unui statut special, care
constă în neparticiparea la moneda unică,
la acordarea cetăţeniei unionale şi la
politica de apărare comună, al doilea
referendum a dus la obţinerea unei slabe
majorităţi în favoarea ratificării).
 Tratatul a întrat în vigoare în noiembrie
1993.
 Tratatul este completat cu 17 protocoale
anexate (statutele Sistemului al Băncilor
Centrale și al Băncilor Centrale Europene,
statutele Institutului Monetar European,
procedura privind deficitele bugetare
excesive și protocoalele speciale care
conțin dispoziții referitoare la unele state
membre).
 Alte protocoale vizează domenii de interes
general cum ar fi: Protocolul asupra politicii
sociale, Protocolul asupra coeziunii economice
și sociale, Protocolul asupra Comitetului
economic și social și asupra Comitetului
Regiunilor.
 Cele 33 de declarații anexate Tratatului
asupra UE au un conținut variat, unele din
acestea prezentând numai un interes politic,
altele având o valoare practică privind
interpretarea, precizarea noțiunilor utilizate în
tratat.
 Modificările de fond
 Cea mai proeminentă trăsătură a constituit
înfiinţarea Uniunii Europene care va
funcţiona ca un cadru comun şi unic
bazată pe “trei piloni”.
 I pilon- Comunităţile Europene
 II pilon-”Politica externă şi de securitate
comună”
 III pilon-”Cooperarea în domeniul afacerilor
interne şi ale justiţiei”
 Al doilea şi al treilea pilon al Uniunii
creaţi de TUE au rămas izolaţi de
structură instituţională şi legală a
Comunităţii Europene şi sunt caracterizaţi
printr-o structură decizională mai degrabă
interguvernamentală şi mai puţin
supranaţională.
 ”Politica externă şi de securitate comună”
(PESC) se realizează prin două modalităţi:
prin cooperarea sistematică pentru crearea
unei politici “comune” şi prin executarea
treptată a unor “acţiuni comune” în
domenii de interes comun important.
 ”Cooperarea în domeniul afacerilor interne
şi ale justiţiei” este necesară în vederea
realizării obiectivelor Uniunii, în special a
liberei circulaţiei a persoanelor, motiv
pentru care statele membre au considerat
că următoarele domenii sunt chestiuni de
interes comun: politica privind azil, regulile
privind trecerea frontierilor, politica privind
migraţia, cooperarea poliţienească în
vederea prevenirii şi combaterii
terorismului, traficului ilicit de droguri ect.
 Modificările de fond
 Art.5 stabilea principiul subsidiarităţii ca
instrument de delimitare a domeniilor în care
o acţiune putea fi îndeplinită mai bine la
nivel comunitar decât la nivel naţional.
 Art.17-21 au introdus conceptul de cetăţenie
europeană.
 Art. 98-124 ofereau dispoziţii noi referitoare
la uniunea economică şi monetară, incluzând
un orar detaliat pentru diferitele etape ale
uniunii monetare. Acestea prevederi trebuiau
să aşeze temelia pentru introducerea monedei
unice.
 Modificările de fond
 Au fost adăugate noi domenii de
competenţă, iar cele deja existente au
fost extinse, prin adăugarea unor secţiuni
noi la Tratat, cum ar fi cultura, sănătatea
publică, protecţia consumatorului, protecţiei
civile şi turismul.
 Pentru prima dată Uniunea va avea
posibilitatea de a încheia convenţii,
acorduri cu terţii, cea ce înseamnă
dobândirea personalităţii juridice restrânse.
 Modificări instituţionale
 Cea mai importantă modificare
instituţională a fost creşterea implicării
legislative a Parlamentului, prin
introducerea aşa-numitei proceduri a
codeciziei. Aceasta a multiplicat atribuţiile
PE în procesul legislativ, permiţându-I să
blocheze actul normativ cu care nu era
de acord, dacă acesta era supus
procedurii.
 Modificări instituţionale
 A fost recunoscut Parlamentului dreptul de a
solicita Comisiei să iniţieze legi şi
posibilitatea de a bloca numirea noii Comisii.
 Art. 7 a plasat Curtea de Conturi pe picior de
egalitate cu celelalte patru instituţii (Consiliul,
Comisia, Parlamentul şi Curtea de Justiţie)
 Art.195 a creat cadrul pentru un Ombudsman
parlamentar,
 Art.263 înfiinţa un Comitet al Regiunilor –
organ consultativ.
 Anul 1995 este anul în care intră în
vigoare Tratatul de la Schengen.
 Statele membre semnează Convenţia
Europol de cooperare poliţienească, care
va intra în vigoare în 1998.
 În 1996 la Torino a fost deschisă o
conferinţă interguvernamentală privind
revizuirea pilonilor II şi III, pentru
apropierea cetăţeanului de integrare şi
pentru revizuirea sistemului instituţional şi
decizional.
 Tratatul privind completarea Tratatului
privind UE a fost semnat în 1997 şi a
intrat în vigoare la 1 mai 1999.
 Scopurile adoptării Tratatului de la
Amsterdam au fost mult mai modeste
decât ale TUE.
 Tratatului de la Amsterdam a fost
considerat ca fiind concentrat mai
degrabă asupra consolidării decât a lărgirii
atribuţiilor comunităţii.
Modificările de fond
TA a stabilit că UE este fundamentată pe
principiile libertăţii, democraţiei, respectării
drepturilor omului şi statului de drept.
Respectarea acestor principii este, premisa
fundamentală a aderării la UE.
A fost adăugat principiul transparenţei,
astfel ca în cadrul UE, deciziile să fie
adoptate “cu respectarea deplină a
principiului transparenţei şi cât mai
aproape de cetăţeni”.
 Modificările de fond
 Art.2 au fost adăugate noi obiective:
promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei
este menţionată acum ca obligaţie,
precum şi promovarea unui înalt grad de
competitivitate, iar promovarea unui “nivel
ridicat de protecţie şi ameliorare a calităţii
mediului” a fost trecută ca un scop
independent şi nu doar ca o cerinţă
incidentală a creşterii economice.
 Modificările de fond
 O noutate absolută constituie construirea a
unui spaţiu al dreptăţii, libertăţii şi
securităţii prin care se preconizează
transferarea unei părţi din pilonul trei al
UE în competenţa Comunităţilor Europene
(I pilon) Pilonul III a fost redenumit
Cooperarea judiciară şi de poliţie în
materie penală.
 Modificări instituţionale
 A fost modificată şi extinsă procedura
codeciziei, consolidându-se astfel rolul PE
în procesul decizional.
 Puterea PE a fost în continuare întărită
prin modificarea procedurii de numire a
Preşedintelui Comisiei, prin cerinţa
acordului Parlamentului.
 Modificări instituţionale
 Rolul Consiliului European a fost întărit în
sensul că acesta va putea elabora şi
adopta strategii comune.
 TA a numit pe Secretarul General al
Consiliului ca “Înalt Reprezentant” al PESC,
pentru a asista preşedinţia Consiliului,
care rămânea în continuare principalul
reprezentant al UE.
 Modificări instituţionale
 Scăderea numărului procedurilor de
legiferare (de la 22 la 3)
 Întărirea rolului Preşedintelui Comisiei
(acesta va dobândi competenţa de adopta
un fel de directive)
 Reforma instituţională care să facă faţă
extinderii Uniunii nu a fost atinsă, fiind
necesară o nouă modificare a Tratatului la
Nisa câţiva ani mai târziu.
 Conferința Internațională a fost convocată
de Consiliul European cu ocazia întâlnirii
la nivel înalt de la Koln din 1999.
 Consiliul European de la Koln din 1999 a
lansat o nouă inițiativă cu o importantă
semnificație constituțională, prin înființare
unei “entități” cuprinzând parlamentari
naționali, parlamentari europeni și
reprezentanți ai guvernelor naționale, cu
sarcina de a schița o Cartă a drepturilor
fundamentale a UE.
 Această entitate “Congres” , a inițiat lucrările la
începutul anului 2000 și a redactat Carta
până la sfârșitul aceluiași an.
 Carta a fost “proclamată solemn” de Comisie,
Parlament și Consiliu și a primit aprobarea
politică din partea statelor membre cu ocazia
Consiliului European de la Nisa din decembrie
2000, dar decizia privind statutul legal a fost
plasată pe așa numită “agenda post - Nisa”. (a
intrat din 01.02.2003)
 Tratatul este alcătuit din două părți, prima
parte cuprinde amendamentele pe fond aduse
Tratatelor UE și CE, iar de-a doua parte
conține prevederile finale și tranzitorii.
 Au existat de asemenea patru protocoale:
unul privind extinderea Uniunii, unul privind
Statutul Curții de Justiție, unul referitor la
consecințele financiare ale ieșirii din vigoare
a Tratatului CECO și unul cu privire la
prevederile tranzitorii asupra liberei circulații
a persoanelor.
 Modificările de fond
 Prin reformarea art.7 din Tratatul UE, a
fost oferită posibilitatea Consiliului ca prin
unanimitate de voturi, la propunerea
Comisiei sau a unei treimi din statele-
membre și cu avizul Parlamentului să
poată dispune suspendarea unor drepturi
ale statului care a violat grav și persistent
principiile prevăzute de art. 6
 Modificări instituţionale
 Legat de ponderea voturilor în Consiliu,
întrebările principale au fost dacă
majoritatea calificată trebuia să includeă
majoritatea statelor membre, care trebuia
să fie procentul minorotății de veto și
care ar trebui să fie în general cifrele
pentru fiecare stat membru.
 În final, s-a ajuns la un acord cu privire
la așa numită “triplă majoritate”
 Modificări instituţionale
 Legat de locurile în Parlamentul European
 Soluția a constat în ridicarea plafonului
geberal de 700 stabilit de TA la 732, cu
reducerea numărului de locuri deținut de
majoritatea statelor membre, cu excepția
Germaniei și Luxemburgului, începând cu
alegerile europene din 2004.
 Competența PE a fost lărgită prin extinderea
procedurii codeciziei referitoare la o serie de
politici sociale, cu privire la imigrare și azil.
 Modificări instituţionale
 Legat de reformarea Comisiei
 Statele membre mari trebuie să renunțe la
cel de-al 2-lea comisar până în anul
2005 în vafoarea statelor noi primite, dar
numărul comisarilor să nu depășască 27
de membri, iar alegerea membrilor se va
face prin sistemul de rotație bazat pe
egalitate și nu pe mărime.
 Modificări instituţionale
 O altă modificare a fost aceea ca
președintele Comisiei și lista membrilor
acesteia să poată fi propuși și numiți în
funcție cu majoritate calificată și nu cu
unanimitate, iar atribuțiile organizatorice
ale președintelui au fost întărite.
 Modificări instituţionale
 TN a adus modificări semnificative și
sistemului Curții, competențele Tribunalului
de Primă Instanță (TPI) au fost lărgite în
mod semnificativ, dispunându-se ca el să
poată soluționa cereri pentru pronunțarea
hotărârilor preliminare în anumite condiții;
competența sa în cazul acțiunilor directe
a fost extinsă ect.
 Modificări instituţionale
 Prin TN s-a creat o bază legală pentru
Eurojust, unitatea de cooperare judiciară
europeană.
 O noutate a fost adusă componenței
Comitetului Economic și Social și
Comitetului Regiunilor în loc de câte 222
de membrii vor avea 344 de membri.
 Curtea de Conturi va avea 27 de membri
în loc de 15.
 Cu ocazia încheierii TN a fost adoptată
“Declarația privind viitorul Uniunii” prin
care se propunea Comisiei și
Parlamentului convocarea unui Convent
European.
 Misiunea Conventului a fost să reflecteze
la problemele cheie legate de dezvoltarea
viitoare a UE și să identifice diferite
răspunsuri posibile, care să se
materializeze în cele din urmă într-un
tratat privind “Constituția Europei”
 Conventul și-a desfășurat activitatea în
perioada februarie 2002-iulie 2003 și la
reuniunea Consiliului European din 18 iulie
2003 a predat proiectul unui “Tratat
privind elaborarea unei Constituții
Europene”
 Pentru aprobarea acestui tratat și
elaborarea textului final a Constituției a
fost convocată o Conferință
Interguvernamentală care a verificat și
modofocat proiectul elaborat de Convent.
 Tratatul a fost semnat de reprezentanții
statelor membre la Roma la 29.10.2004.
 Textul Constituției UE a fost aprobat cu
unanumitate la 18 iunie 2004, după care
a fost înaintat statelor membre spre
ratificare.
 Ratificarea Tratatului a eșuat în Franța
(mai 2005) și în Olanda (iunie 2005)
motiv pentru care acesta nu a mai întrat
în vigoare.
 Constituția UE își propusese printre altele
realizarea unor scopuri precum:
 -înlocuirea suprapunerilor existente în
tratatele constitutive;
 -să dea o formulă comprehensivă
drepturilor omului pe teritoriul Uniunii
Europene;
 - să facă fluent procesul decizional la
nivelul factorilor cu asemenea competențe
la nivelul Uniunii.
 Proiectul Tratatului privind Constituție
Europenă nu a fost un eșec, ci numai o
experiență nedorită întrucât, acest proiect
a prins viață, din moment ce ideile de
bază au fost preluate de un alt proiect
de modernizare a UE materializate prin
Tratatul de la Lisabona.
 La 23 iulie 2007 la Conferința
interguvernamentală de la Bruxelles a
elaborat o formă simplificată a unui tratat
care să înlocuiască proiectul constituțional.
 Consiliul European de la Lisabona din 19
octombrie 2007 a aprobat proiectul unui
tratat de modificare, care a fost semnat
de statele membre la 13 decembrie 2007.
 Denumirea deplină este Tratatul de la
Lisabona de modificare a Tratatului
privind Uniunea Europeană și a Tratatului
de instituire a Comunității Europene.
(Tratatul de reformă)
 Tratatul a întrat în vigoare la 1 decembrie
2009
 Din conținutul se desprinde reafirmarea și
consolidarea atașamentului pentru
drepturile sociale fundamentale, pentru
promovarea unei economii sociale de piață
înalt competitivă de natură să asigure o
valorificare deplină a forței de muncă, a
progresului social, al justiției și protecției
sociale.
 Modificările de fond
 Printre elementele novatorii ale Tratatului
figurează dotarea UE cu personalitate juridică
deplină.
 Uniunea se întemeiază pe Tratatul privind
Uniunea Europeană și pe Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene. Aceste două
tratate au aceeași valoare juridică.
 Uniunea conferă aceeași valoare juridică
Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene adoptată l 12 decembrie 2007.

Modificările de fond
Uniunea se substituie Comunității Europene și
îi succedă acesteia.
 CEEA (EURATOM) rămîne.
 Abolirea pilonilor.
 Pentru prima dată în Tratatul este prevăzută
posibilitatea statelor membre de retragere din
Uniunea Europeană.
 Tratatul instituie două proceduri de revizuire
a tratatelor: procedură ordinară și
simplificată.
 Modificările de fond
 În premieră UE va eavea un catalog clar
privind împărțirea competențelor între
state și UE.
 Uniunea instituie o uniune economică și
monetară a cărei monedă este euro.
 Accentuarea principiului supremației
dreptului UE față de cel național.
 Să întroduce inițiativa legislativă
cetățenească cu 1 milion de cetățeni
provenind din statele membre.
 Modificări instituţionale
 Parlamentul dobândește putere legislativă
și bugetară alături de Consiliul.
 Numărul mebrilor în Parlament a crescut
la 750 plus Președintele.
 Potrivit modificărilor aduse prin Tratatul
de la Lisabona noile instituțiii ale UE, vor
fi:
 Consiliul European,
 Banca Centrală Europeană
 Modificări instituţionale
 Funcția de președinte al Consiliului
European să transferă într-o funcție
permanentă de “Președinte al UE” cu un
mandat de doi ani și jumătate. (Donald
Tusk)
 Sistemul jurisdicțional al UE se va numi
Curtea de Justiție a UE, fiind compusă din
3 instanțe: Curtea de Justiție, Tribunalul și
Tribunale specializate.
 Modificări instituţionale
 Începând din 2014, cu posibilitate de
amânare până în 2017 se va introduce un
nou sistem de majoritate în cadrul
Consiliului.