CUPRINS

Pag.

1. CONTEXTUL ISTORIC AL APARIŢIEI UNIUNII EUROPENE................... 2

Ideea unităţii europene......................................................................................

2. FONDURILE EUROPENE................................................................................... 11

1.Prezentarea fondurilor europene.................................................................... 11

2.Programele operaţionale.................................................................................. 12

3.Programul Operaţional pentru România....................................................... 17

3. Fonduri europene nerambursabile rurale pentru România........................

4.. Fondurile europene,ajutor sau piedica?..............................................

CONCLUZII............................................................................................................ 23

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................... 26
 CONTEXTUL ISTORIC AL APARIŢIEI UNIUNII EUROPENE ŞI
PROCESUL DE INTEGRARE AL COMUNITĂŢILOR EUROPENE

1.Ideea unităţii europene 1

Construcţia europeană la care asistăm, privită în perspectivă istorică, a fost

„pregătită” de generaţii de scriitori, filozofi, istorici, poeţi, jurişti, politologi. Cu mai
mult sau mai puţin succes, toate acestea, purtând nostalgia unităţii antice pierdute, au
încercat să contribuie la renaşterea speranţei de a o restabili între părţile disociate ale
Europei. Doctrinele europene au îndeplinit astfel, rolul de a menţine de-a lungul
secoleleor ideea unităţii europene şi de a pregăti Europa unită pe care epoca noastră se
străduieşte să o construiască.
Încă din secolul al XIII –lea, Dante Alighieri în „Divina comedie” îşi imagina o
Europă unificată sub conducerea unui suveran, aflat deasupra celorlalţi suverani, limba
comună urmând a fi latina, iar moneda comună, florinul, care avea o circulaţie largă la
aceea vreme, datorită negustorilor din Florenţa 2.
În secolul al XV –lea, regele Boemiei, Georges de Podiebrad propunea regelui
Franţei Louis al XI –lea, constituirea unei confederaţii europene care, limitând
suveranitatea statelor, să fie dotată cu instituţii comune, cum ar fi o Adunare în cadrul
căreia să se voteze cu majoritate simplă, o Curte de Justiţie, un Buget federal şi o armată
comună.
În secolul al XVII –lea, Ducele de Sully în „Grand Dessin”, a lansat ideea unui
„corp politic al tuturor statelor Europei”, care să poată produce între membrii săi, o
pace inalterabilă şi un comerţ perpetuu.
În secolul al XVIII -lea, J.J.Rousseau şi I.Kant şi-au exprimat convingerile lor
europene. Napoleon Bonaparte a încercat unificarea Europei sub autoritatea Franţei , dar
împotriva voinţei popoarelor, ceea ce a provocat explozia naţionalismelor europene.
În secolul al XIX –lea, Saint Simon prevedea construcţia Europei în jurul unei
alianţe Franţa-Anglia condusă de un monarh „lider ştiinţific şi politic”. Victor Hugo, în
discursul rostit la al treilea Congres Internaţional de Pace de la Paris din 1849 spunea
că: „va veni o zi când vom vedea ....Statele Unite al Americii şi Statele Unite ale
Europei....schimbând produse, comerţ, industrie, arte, genii...”.
În secolul al XX –lea, Coudenhove-Kalergi în anul 1922 în special în lucrarea
„Pan-Europe”, prevedea constituirea unei federaţii europene fondată pe limitări de

1
ROXANA MUNTEANU, Drept European, pag.17-19, Editura Oscar Print, Bucureşti,
1996.
2
RADU STANCU, Note de Curs, pag.1-2, www.spiru haret.ro,2008.
suveranitate consimţite de statele euroepene. În această perioadă au fost create „Uniunea
economică şi vamală europeană” şi „Federaţia pentru înţelegere europeană”. Aristide
Briand a propus Adunării generale a Societăţii Naţiunilor să creeze între statele
europene, o legătură federală, dar fără să aducă atingere suveranităţii statellor.
În general, se poate spune că doctrinele europene s-au lovit de o dificultate,
constând în contradicţia dintre unitatea Europei şi suveranitatea statelor.

2.Premisele integrării europene 3

Într-o Europă devastată de războaie şi divizată datorită confruntării între Est şi

Vest, Winston Churchill a propus în anul 1946 crearea unor State Unite ale Europei,
primii paşi terbuind să fie cel al Franţei şi Germaniei prin formarea unui Consiliu al
Europei. Propunerea a determinat constituirea în numeroase ţări a unor mişcări
europene: „Uniunea europeană a federaliştilor”, „Mişcarea Socialistă pentru Statele-
Unite ale Europei”, „Uniunea parlamentară europeană”, „Noile echipe internaţionale”.
În decembrie 1947 a fost instituit un „Comitet internaţional de coordonare a
Mişcărilor pentru unitatea europeană”, care a organizat mai multe congrese, dintre care,
o influenţă decisivă a avut-o Congresul de la Haga din 7-10 mai 1948, ale cărui
iniţiative au condus la crearea Consiliului Europei.
Rezoluţiile adopate la acest Congres sunt cuprinse în 5 articole:
-O Europă unită, în a cărei întindere să aibă loc libera circulaţie a oamenilor,
ideilor şi bunurilor;
-O Cartă a drepturilor omului, garantând libertăţile de gândire, de asociere şi de
exprimare, ca şi liberul exerciţiu al unei opoziţii politice;
-O Curte de Justiţie capabilă să aplice sancţiunile necesare pentru a fi respectată
Carta;
-O Adunare europeană în care să fie reprezentate forţele vii ale tuturor
naţiunilor;
-Angajamentul de a sprijini această operă, singura şansă pentru pace şi gajul
unui mare viitor pentru această generaţie şi cele care vor urma.
După cel de-al doilea război mondial, reconstrucţia continentului european s-a
realizat sub forma organizaţiilor de cooperare pe diverse domenii (unele dintre ele
datorându-se şi iniţiativelor S.U.A. în Vestul Europei şi U.R.S.S.-ului în Est)4:
a). În domeniul militar
*Uniunea Europei Occidentale (UEO) – tratatul de instituire conţinând o clauză
de angajament militar automat, în caz de agresiune împotriva unuia din membrii
organizaţiei (Franţa, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Italia,

3
CORINA LEICU, Drept Comunitar, pag.3-6, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
4
AUGUSTIN FUEREA, Manualul Uniunii Europene, pag.13-14,Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2006
ulterior – Spania, Portugalia, şi în final – Grecia); organizaţia a fost înfiinţată prin
Tratatul de la Bruxelles, din 17.03.1948, revizuit prin Acordul de la Paris, din
23.10.1954.
*Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) – prin acest tratat s-a
reuşit o adevărată integrare militară a statelor membre (mai multe state europene
occidentale, S.U.A. şi Canada iniţial, în prezent şi România, din 29.03.2004; în total 26
de state membre plus, 23 de state partenere); organizaţia a fost înfiinţată prin Tratatul de
la Washington, din 4 aprilie 1949.
*Tratatul de la Varşovia – format din statele Europei centrale şi de Est,
coordonate de U.R.S.S.; tratatul a fost încheiat la 14.05.1955 şi desfiinţat în anul 1991.
b).În domeniul economic
*Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (OECE) – constituit ca o
condiţie pentru a gestiona în comun ajutorul SUA oferit în cadrul Planului Marshall;
constituit la 16.04.1948, a devenit Organizaţia pentru Cooperare Economică şi
Dezvoltare, prin intrarea Canadei şi SUA în anul 1960.
*Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) – reunind statele Europei
centrale şi de Est, coordonate de U.R.S.S.; tratatul a fost încheiat la 01.01.1949 şi
desfiinţat în anul 1991.
*Uniunea Vamală a statelor Benelux – constituit în anul 1947 (Belgia, Olanda şi
Luxemburg), a reprezentat un model pentru comunităţile europene care s-au format
ulterior.
c).În domeniul politic
*Consiliul Europei – reunind democraţiile occidentale în temeiul Tratatului de la
Londra din 09.05.1949; a fost folosit ca instrument de armonizare a drepturilor omului
la nivel naţional,
semnându-se la Roma, la 04.11.1950, Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului.
 2.FONDURILE EUROPENE

1.Prezentare Fonduri Europene

A. Politica de Coeziune (PC)

Pentru a reduce decalajele existente intre regiuni la nivel european, precum si pentru a
intari competitivitatea si ocuparea fortei de munca, Uniunea Europeana a creat instrumente
financiare specifice:

a). Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDR) (fonduri europene)

b). Fondul Social European (FSE) (fonduri europene)
c). Fondul de Coeziune (FC) (fonduri europene)

Din aceste fonduri sunt finantate Programele Operationale (PO):

1. Programul Operational Regional (POR) (fonduri europene)

2. Programul Operational Sectorial pentru Cresterea Competitivitatii Economice (POS CCE)
(fonduri europene)
3. Programul Operational Sectorial Infrastructura de Mediu (POS Mediu) (fonduri europene)
4. Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) (fonduri
europene)
5. Programul Operational Sectorial Infrastructura de Transport (POS Transport) (fonduri
europene)
6. Programul Operational pentru Asistenta Tehnica (PO AT) (fonduri europene)
7. Programul Operational pentru Dezvoltarea Capacitatii Administrative (PO DCA) (fonduri
europene)

B. Politica Agricola Comuna (PAC)

Politica agricola si pentru pescuit este singura gestionata in mod comun la nivel
european. De asemenea, 3 instrumente financiare sunt puse la dispozitia Statelor Membre:
a). Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR)
b). Fondul European de Garantare Agricola (FEGA)
c). Fondul European pentru Pescuit (FEP)

Din aceste fonduri este finantat Programul National pentru Dezvoltare Rurala (PNDR)
 Fonduri europene nerambursabile rurale pentru România

Alocarile in interavlul 2007 - 2013 pentru România din Fondul European pentru
Agricultura si Dezvoltare Rurala sunt de 8,022 miliarde Euro, iar sprijinul financiar
acordat prin Fondul European de Pescuit se ridica la 230 milioane Euro.

A. Tipuri de investitii si cheltuieli eligibile pentru agricultură şi dezvoltare

rurală:
• Construirea si modernizarea cladirilor utilizate pentru productia agricola
• Construirea si modernizarea infrastructurii rutiere interne sau de acces din
domeniul agricol
• Construirea si modernizarea fermelor de taurine pentru productia de lapte
incadrate in sistemul cotei de lapte
• Construirea si modernizarea serelor
• Achizitionarea de tractoare noi, combine de recoltat, masini, utilaje, instalatii,
echipamente si accesorii, echipamente si software specializate
• Achizitionarea de noi mijloace de transport specializate
• Inlocuirea plantatiilor viticole din soiuri nobile ajunse la sfarsitul ciclului biologic
• Infiintarea plantatiilor de pomi, arbusti fructiferi si capsuni
• Infiintarea pepinierelor de vita de vie, pomi fructiferi si arbusti, alti arbori
• Investitii pentru producerea si utilizarea durabila a energiei din surse regenerabile
in cadrul fermei
• Investitii pentru infiintarea de culturi de specii forestiere cu ciclu de productie scurt
si regenerare pe cale vegetativa, in scopul producerii de energie regenerabila
• Investitii in apicultura
• Investitii pentru procesarea produselor agricole la nivelul fermei, cuprinzand
echipamente pentru vanzarea acestora, inclusiv depozitare, racire etc.
• Investitii necesare adaptarii exploatatiilor pentru agricultura ecologica
• Investitiile necesare realizarii conformitatii cu standardele comunitare
• Costurile generale ale proiectului
Cresterea valorii produselor
Obiective:
- Introducerea si dezvoltarea tehnologiilor si procedeelor pentru obtinerea de produse

- Adaptarea intreprinderilor la noile standarde comunitare in materie de procesare si de

distributie

- Imbunatatirea competitivitatii intreprinderilor sprijinite

- Cresterea calitatii produselor obtinute si a sigurantei alimentare

- Cresterea sigurantei ocupationale si protejarea mediului

Se finanteza investitii corporale si necorporale in cadrul intreprinderilor pentru:

• procesarea si marketingul produselor agricole care proceseaza anumite materii
prime (produse zaharoase fara cacao, pasta de cacao, unt, ciocolata, paste alimentare,
produse pe baza de cereale, produse de brutarie, patiserie, preparate pentru supe, alimente
pentru copii, etc.)
• procesarea si marketingul produselor forestiere conform schemei de ajutor de stat
Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de microintreprinderi
Domenii
a). Investitii in activitati non-agricole productive:
• industria usoara
• activitati de procesare industriala a produselor lemnoase
 • mecanica fina
• asamblare masini, unelte si obiecte casnice
• producerea de ambalaje
• alte activitati
b). Investitii pentru dezvoltarea activitatilor mestesugaresti, de artizanat si a altor
activitati traditionale non-agricole cu specific precum si marketingul acestora
c). Servicii pentru populatia rurala
Se vor sprijini operatiuni legate de:
• Investitii corporale (constructia, modernizarea, extinderea cladirilor in scop
productiv; dotarea aferenta cu echipamente, utilaje etc.), inclusiv achizitionarea in leasing a
acestora
• Investitii necorporale (software, patente, licente etc.), inclusiv achizitionarea in
leasing a acestora
Incurajarea activitatilor turistice
Sprijinul prin acesta masura vizeaza investitii in spatiul rural:
• Investitii in infrastructura de primire turistica
• Investitii in activitati recreationale
• Investitii in infrastructura la scara mica, precum centrele de informare, amenajarea
de marcaje turistice, etc.
• Dezvoltarea si / sau marketingul serviciilor turistice legate de turismul rural

B. Fonduri europene nerambursabile pentru pescuit

Investitii productive in acvacultura
Se finanteaza investitii pentru construirea, extinderea, echiparea si modernizarea
instalatiilor de productie in sectorul de acvacultura:
• Diversificarea produselor obtinute prin acvacultura catre noi specii (ex: somnul
african) si producerea unor specii cu prospecte bune de piata (in particular sturion si calcan)
• Modernizarea si extinderea fermenlor existente
• Achizitionarea de echipamente in scopul protejarii fermelor de pradatorii salbatici
(cormorani, pelicani)
• Imbunatatirea conditiilor de munca si a sigurantei muncitorilor din acvacultura
Investitii in procesare si marketing:
• Echipamente pentru procesarea produselor si sub-produselor la locul de productie
• Echipamente care urmaresc sa imbunatateasca calitatea, siguranta si trasabilitatea
produselor
• Echipamente pentru imbunatatirea conditiilor de munca si a sigurantei
• Infrastructura si echipamente care vor reduce impactul negativ asupra mediului (in
special imbunatatirea folosirii sub-produselor si a reziduurilor)
• Construirea de noi unitati de procesare si modernizarea celor existente
• Facilitati pentru infiintarea unei piete de gross si a bursei de peste electronice
Dezvoltarea de noi piete si campanii de promovare:
• Promovarea tehnologiilor si echipamentelor pentru comercializarea produselor din
peste prin imbunatatirea calitatii, sigurantei si trasabilitatii
• Campanii de promovare (campanii de publicitate pentru incurajarea consumului de
peste, etc.)
• Organizarea si participarea la expozitii de produse marine si din peste
In afara domeniilor detaliate mai sus, Uniunea Europeana sprijina si urmatoarele
activitati:
• Investitii la bordul navelor de pescuit si selectivitate
• Pescuitul costier la scara mica.
 4. FONDURILE EUROPENE
AJUTOR SAU PIEDICA IN DEZVOLTAREA UNEI TARI

Fondurile europene, de la plusuri la minusuri.

Mălin Sofroni, CEO& Founder la Regal Group Fonduri Europene, a explicat principalele direcţii
de finanţare, condiţii de eligibilitate, avantaje şi dezavantaje atunci când lucrăm cu fonduri
europene. Despre fondurile europene s-a discutat mult, dar neclarităţile sunt atât de multe în
continuare încât mulţi dintre noi renunţă la ideea de a-şi deschide sau extinde un business cu
ajutorul acestora. Trebuie să ştim de la început care sunt avantajele şi dezavantajele unei finanţări
europene, dar şi când şi cum putem aplica pentru proiecte susţinute cu bani europeni.
„Sunt şi câteva dezavantaje, pe care antreprenorii chiar trebuie să le ia în seamă şi să le balanseze.
Să vadă dacă merită. Un dezavantaj ar fi factorul acesta birocratic, al termenelor. Durează extrem
de mult ca un proiect să fie evaluat, aprobat şi să înceapă implementarea. Un minim de tip ar fi de
6 luni. Antreprenorul nu poate face cheltuielile înainte de a primi aprobarea, deci trebuie să ne
gândim la faptul că trebuie să punem proiectul nostru pe pauză”, a explicat la VIVA FM Mălin
Sofroni, CEO& Founder la Regal Group Fonduri Europene. Potrivit acestuia, există situaţii în care
proiectele care nu sunt făcute bine de la început necesită mai mult timp şi mai multă atenţie din
partea consultanţilor. Acesta fiind şi principalul motiv pentru care nu le este recomandat
atreprenorilor să îşi facă singuri proiectele, ci să apeleze la specialişti. „Am avut un proiect pe care
l-am luat în etapa de implementare. E vorba despre un beneficiar pe care consultanţii pur şi simplu
nu l-au mai ajutat. Şi, cum se spune, decât să construieşti strâmb mai bine îl dărâmi şi îl iei de la
început. Ori noi am muncit la acest proiect de trei ori mai mult decât dacă ar fi fost făcut de la
început”, a adăugat Mălin Sofroni, potrivit sursei citate.

Clientul ideal şi paşii pentru proiecte reuşite

Nevoia principală şi timpul pe care îl putem aloca aşteptării efective - doar două dintre aspectele
principale pe care trebuie să le avem în vedere atunci când vrem să accesăm fonduri europene.
„Trebuie să vezi, în primul rând, ce nevoi ai. Tutror clienţilor le spun să-şi identifice nevoile,
pentru că fondul european ar trebui să se muleze pe nevoile beneficiarilor, nu invers. Din punctul
meu de vedere, clientul meu ideal este acel client care ar face acea investiţie cu sau fără fonduri
europene. Pentru că primul pas este să vezi nevoia, al doilea pas este să identifici care este timpul
de aşteptare pe care ţi-l permiţi, pentru că dacă, de exemplu, îţi doreşti un echipament sau un utilaj
de care ai nevoie luna următoare, nu-ţi recomand să accesezi fonduri europene norvegiene sau
guvernamentale. În schimb, dacă investiţia ta este pe termen lung, îţi sugerez să aplici pe un astfel
de program pentru că, în momentul în care o să vezi că ţi se decontează cheltuielile la un proiect
mare, îţi dai seama cât de profitabilă este investiţia”, mai spune Mălin Sofroni, CEO& Founder la
Regal Group Fonduri Europene.
Potrivit acestuia, fondurile europene râmân în continuare o investiţie profitabilă, dar pe termen
lung.
 Nu există garanţii
În cazul acestor finanţări, singurul lucru care nu poate fi preconizat este concurenţa. Astfel, nu
există garanţii. „Bugetul fiind unul limitat, el poate fi depăşit cu mult. Nu poţi fi sigur de
concurenţă.
Banii europeni şi-au demonstrat beneficiile nu doar în dezvoltarea oraşelor şi satelor din România,
dar au dezvoltat şi mediul privat. Multe companii au reuşit cu fonduri nerambursabile să atingă
performanţe recunoscute pe plan internaţional.
Din ce in ce mai multi romani incearca sa profite de cresterea economica inregistrata in ultimii ani
si sa patrunda in lumea afacerilor prin infiintarea unei firme in care sa puna in practica o idee
geniala, care sa le aduca un profit consistent. Ideile de afaceri sunt numeroase, iar piata este in
crestere. Mai dificila este insa gasirea banilor necesari pentru pornirea proiectului.

Sursele de finantare aflate la dispozitia unui intreprinzator sunt numeroase. Fiecare dintre ele vine
cu anumite avantaje si dezavantaje. Dintre acestea se remarca totusi una, care are mai multe aspecte
pozitive si care ar putea sa creasca probabilitatea succesului si implicit obtinerea unui profit frumos.
Este vorba despre folosirea fondurilor europene nerambursabile, mai exact bani primiti de la
Uniunea Europeana ce nu trebuie returnati niciodata.

Iata care sunt sursele de finantare la dispozitia unui intreprinzator:

 Banii de la Uniunea Europeana pusi la dispozitia romanilor pentru dezvoltarea afacerilor sunt
suficienti, insa obtinerea lor este, de multe ori, impiedicata de birocratia extrem de complicata, de
numarul mare de legi si regulamente ce trebuie respectate si de dificultatea realizarii dosarului
pentru solicitarea acestor bani. Exista, desigur, si firme specializate pe consultanta in fonduri
europene, precum www.emasconsulting.com, care pot face cu usurinta toate demersurile pentru
obtinerea acestor sume de bani.
 Unui intreprinzator nu-i ramane decat sa-si puna in aplicare ideea si sa munceasca pentru atingerea
scopului propus;
 Imprumutul bancar este un mod clasic de obtinerea a banilor necesari, insa aceasta solutie are si
unele aspecte negative. Dobanzile sunt destul de mari in comparatie cu cele practicate in alte tari
europene. Comisioanele sunt si ele numeroase. Durata de aprobare a imprumutului este foarte lunga
uneori. Toate acestea determina un intreprinzator sa renunte la aceasta solutie deloc usoara de
obtinere a banilor necesari. Exista insa si un avantaj. Anumite banci vin in intampinarea
afaceristilor cu credite rapide si dobanzi subventionate de stat pentru deschiderea noilor afaceri;
 Autofinantarea reprezinta folosirea banilor proprii pentru infiintarea si dezvoltarea businessurilor.
Avantajul este ca nu se platesc dobanzi. Durata de finalizare a investitiei poate fi mai lunga, in
functie de banii disponibili. Se poate apela si la ajutorul membrilor familiei de la care se pot obtine
banii necesari, care vor fi restituiti dupa ce afacerea incepe sa devina productiva;
 Leasingul este o solutie moderna pentru demararea unei investitii, potrivita pentru procurarea
echipamentelor si masinilor necesare. Mai exact, nu se ia un credit pentru achizitionarea acestora, ci
sunt imprumutate pentru o perioada de timp mai mica sau mai mare, direct de la producator sau de
la un furnizor al acestuia. In acest mod, costurile sunt mult reduse deoarece bancile nu mai sunt
intermediare. Cheltuielile vor fi tinute sub control.
In concluzie, ideea unei afaceri nu trebuie pastrata in vreun sertar intunecos, ci poate fi pusa in
practica usor prin obtinerea unor surse de finantare externe sau interne. Solutia optima, potrivita
pentru fiecare, trebuie aleasa cu grija prin cantarirea argumentelor pro si contra pentru fiecare sursa
in parte.
 CAPITOLUL IV

CONCLUZII

În primele două capitole am prezentat contextul istoric al apariţiei Uniunii Europene,

procesul de integrare al comunităţilor europene, precum şi instituţiile şi organele
comunităţilor europene. În capitolul trei am prezentat fondurile europene: politica de coeziune
şi politica agricolă comună, precum şi programele operaţionale aferente. De asemenea am
prezentat programul operaţional pentru România în anii 2007-2013, precum şi fondurile
europene nerambursabile rurale pentru România.

Mai mult de jumătate din populaţia celor 27 de state membre ale Uniunii
Europene (UE) trăieşte în zonele rurale, care acoperă 90% din teritoriul european.
Aceasta face ca politica de dezvoltare rurală să fie un domeniu de importanţă vitală.
Creşterea animalelor şi silvicultura rămân factori esenţiali pentru utilizarea terenurilor şi
gestionarea resurselor naturale din zonele rurale ale UE, reprezentând, în acelaşi timp, o
platformă pentru diversificarea economică a comunităţilor rurale. Prin urmare,
consolidarea politicii de dezvoltare rurală a devenit o prioritate pentru Uniune.

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală este centrat pe trei

aspecte-cheie:
- Facilitarea transformării şi modernizării structurii duale a
agriculturii şi silviculturii, precum şi a industriilor procesatoare
aferente, pentru a le face mai competitive şi pentru a contribui la
creşterea economică şi convergenţa veniturilor din spaţiul rural
(acolo unde este posibil), în paralel cu asigurarea condiţiilor de trai
şi protecţia mediului din aceste zone.
- Menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului din zonele rurale ale
României, prinpromovarea unui management durabil atât pe
suprafeţele agricole, cât şi pe cele forestiere.
- Gestionarea şi facilitarea tranziţiei forţei de muncă din sectorul
agricol către alte sectoare caresă le asigure un nivel de trai
corespunzător din punct de vedere social şi economic.
Luând în considerare necesitatea adaptarii sectorului agro-
alimentar românesc la cerintele UE prin promovarea unui sector
eficient si viabil din punct de vedere economic si social în contextul
perioadei ulterioare aderarii, strategia stabileste directiile principale
(axe) pentru dezvoltarea sectorului agricol, silvic si a celui de
dezvoltare rurala.
Axa 1- Cresterea competitivitatii sectoarelor agricol si
forestier
Măsurile sprijinite prin Axa 1 vizează creşterea competitivităţii
sectoarelor agroalimentar şi forestier din România, recunoscându-se
astfel importanţa următoarelor aspecte:
• Consolidarea potenţialului suprafeţelor mari de teren, pretabile
pentru agricultură, pentru a profita de ocaziile oferite de o piaţă
internă şi europeană aflată în plină dezvoltare, prin aducerea la
potenţialul real a segmentului de exploataţii neperformante, prin
intermediul eforturilor de modernizare şi restructurare;
• Abordarea problemei productivităţii scăzute a muncii şi a nivelului
scăzut de educaţie şi competenţă din agricultură prin reînnoirea
generaţiilor de şefi de exploataţii, îmbunătăţirea competenţelor prin
organizarea de formări profesionale şi sprijinirea agenţiei publice de
consultanţă precum şi a sectorului privat de consultanţă nou-apărut,
în eforturile lor de a răspunde cerinţelor segmentului exploataţiilor,
fie individual, fie prin asociere;
• Abordarea problemei canalelor subdezvoltate de comercializare a
produselor fermelor, prin sprijinirea înfiinţării grupurilor de
producători şi asigurarea unei coordonări verticale între procesatorii
agricoli şi lanţurile de distribuţie;
• Abordarea problemei numărului mare de întreprinderi mici din
sectorul de procesare agroalimentar şi forestier - cu slabe economii
de scară, utilizare redusă a capacităţilor şi nivel scăzut de
conformitate cu normele europene, prin facilitarea activităţilor de
modernizare şi restructurare a acestora.
Axa 2 - Îmbunatatirea mediului în spatiul rural
Măsurile din cadrul Axei 2 vizează menţinerea şi
îmbunătăţirea calităţii mediului rural din spaţiul rural prin
promovarea unui management durabil atât al suprafetelor agricole
cât şi al celor forestiere. Această intervenţie se realizează cu scopul
de a:
• Îmbunătăţii echilibrul dintre nevoia de dezvoltare economică
a zonelor rurale şi utilizarea durabilă a resurselor naturale, care vor
constitui baza creşterii economice;
• Aborda problema abandonului activităţilor agricole din zonele
defavorizate agricol într-o manieră care să atenueze riscul de
abandon al acestora;
• Acorda sprijin financiar agricultorilor şi proprietarilor de pădure
pentru prestarea de servicii de protecţie a mediului pentru
conservarea şi protejarea florei şi faunei sălbatice, apei şi solului -
conform priorităţilor de mediu ale UE referitoare la agricultură şi
silvicultură – şi de a menţine sistemele agricole de tip HNV (high
natural value- cu valoare naturală înaltă), susţine Natura 2000,
îndeplini obligaţiile prevăzute de Directiva Cadru Apă şi Directiva
Nitraţi şi de a atenua efectele schimbărilor climatice;
• Menţine şi creşte atractivitatea zonelor rurale, ca bază de
diversificare a funcţiilor fermelor şi de generare a activităţilor
economice alternative;
• Aborda problema nivelului scăzut de informare a agricultorilor în
privinţa practicilor de gospodărire extensivă a terenurilor agricole.
 Axa 3 - Calitatea vietii în zonele rurale si diversificarea
economiei rurale
Sprijinul prevăzut prin Axa 3 vizează încurajarea diversificării
economiei rurale şi îmbunătăţirea calităţii vieţii din spaţiul rural.
Obiectivul principal al Axei 3 este îmbunatatirea standardului de
viata prin cresterea spiritului antreprenorial al populatiei rurale,
accesul la serviciile de baza precum si la valorificarea resurselor
locale traditionale.
Actiuni prioritare pentru cresterea calitatii vietii:
- îmbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii rurale ( drumuri,
alimentare cu apa, canalizari, statii de epurare );
- crearea de locuri de munca în spatiul rural;
- conservarea patrimoniului cultural si dezvoltarea turismului rural,
a mestesugurilor.
Axa 4 - Imbunătăţirea guvernanţei locale şi promovarea
potenţialului endogen al spaţiului rural
Obiectiv general: Demararea şi funcţionarea iniţiativelor de
dezvoltare locală
Obiective strategice:
- Promovarea potenţialului endogen al teritoriilor;
- Îmbunătăţirea guvernanţei locale.
Programul LEADER
Sprijinul oferit prin intermediul Axei LEADER ofera
oportunitatea de a introduce o abordare noua de dezvoltare rurala
teritoriala, de jos în sus, integrata care se construieste pe
identificarea necesitatilor locale si dezvolta strategii de dezvoltare
locala care combina una sau mai multe obiective prioritare –
competitivitate (axa 1), si calitatea vietii/diversificare (axa 3).
Deoarece Romania aplica pentru prima data o asemenea
abordare, ea va fi de natura pilot pentru perioada 2007-2009 cu un
accent deosebit pe cresterea constientizarii, consolidarea capacitatii
locale si utilizarea principiului “learning by doing” ca baza pentru
extinderea la nivel national în perioada 2010-2013.
 BIBLIOGRAFIE

I. MONOGRAFII, TRATATE

1. R.CORBETT, F.JACOBS, M.SHACKLETON, Parlamentul European, Editura

„Monitorul Oficial”, Bucureşti, 2007.
2. G.FABIAN, N.MIHU, E.VERESS, Parlamentul European, Editura Wolters Kluwer,
Bucureşti, 2007.
3. AUGUSTIN FUEREA, Manualul Uniunii Europene, Ed.Universul Juridic,
Bucureşti, 2006
4. M.L.LĂCĂTUŞ, M.P. PUŞCAŞ, Cultură civică, Editura Corint, Bucureşti, 2004.
5. CORINA LEICU, Drept Comunitar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
6. ROXANA MUNTEANU, Drept European, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1996.
7. INTERNET
II. ACTE NORMATIVE
8. „ACORDUL DE LA SCHENGEN,”,

http://ro.wikipedia.org/wiki/Spa%C5%A3iul_Schengen

9. „ACTUL UNIC EUROPEAN”, www.ier.ro/Tratate/11986U_AUE.pdf

10.. CONSILIUL EUROPEAN, „TRATATUL DE LA LISABONA”, Best Publishing

România, Bucureşti , 2008.
11. CONSILIUL EUROPEAN, „TRATATUL DE LA NISA”, www.Infoeuropa.ro nr.15,
2007;

12. “INSTITUŢIILE COMUNITARE”, www.prefcs.ro/institutii-ue.php

13. “PARLAMENTUL EUROPEAN”,

http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European