CUPRINS

Capitolul 1
Istoricul Uniunii Europene
1.1. Ideea de uniune europeană....................................................
1.2. Etapele realizării Uniunii Europene......................................
1.3. SemnificaŃia şi sensul evoluŃiei comunitare..........................
1.4. SemnificaŃia şi perspectivele Tratatului de reformă..............
1.5. Uniunea Europei Occidentale (UEO)....................................
1.6. Aderarea României la Uniunea Europeană...........................
1.7. Conceptul de „acquis comunitar”.........................................
1.8. ConstrucŃia europeană. Repere cronologice………………..

Capitolul 2
CompetenŃele Uniunii Europene
2.1. CompetenŃa............................................................................
2.2. Principii.................................................................................
2.3. Stabilirea competenŃelor........................................................
2.4. CompetenŃele exclusive.........................................................
2.5. CompetenŃe partajate ............................................................
2.6. CompetenŃe complementare .................................................
2.7. CompetenŃe abolite ...............................................................
2.8. CompetenŃe implicite............................................................
2.9. Obiectivele Uniunii ..............................................................

Capitolul 3
Uniunea Economică şi Monetară (UEM)
3.1. Necesitatea unei uniuni economice şi monetare europene....
3.2. Realizarea Uniunii Economice şi Monetare..........................
3.3. Criterii de convergenŃă..........................................................

Capitolul 4
Uniunea vamală
4.1. Formele de integrare vamală şi cooperare economică...........
5
4.2. Realizarea Uniunii vamale a UE............................................
4.3. Rolul Comisiei Europene în politica vamală.........................

Capitolul 5
LibertăŃile fundamentale
5.1. Libera circulaŃie a mărfurilor.................................................
5.1.1. JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind
libera circulaŃie a mărfurilor..........................................
5.2. Libera circulaŃie a serviciilor................................................
5.2.1 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera
circulaŃie a serviciilor.....................................................
5.3. Libera circulaŃie a capitalurilor.............................................
5.3.1 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera
circulaŃie a capitalurilor
5.4. Libera circulaŃie a persoanelor..............................................
5.4.1. Libertatea de stabilire....................................................
5.4.2 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind
libera circulaŃie a persoanelor.........................................

Capitolul 6
ConcurenŃa
6.1. Concepte de bază..................................................................
6.2. Reglementarea comunitară a concurenŃei......................................
6.3. Ajutorul de stat......................................................................
6.4 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind concurenŃa
6.5 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind ajutorul de
stat................................................................................................

Capitolul 7
Fondurile structurale şi fondurile de tip structural
7.1. Fondurile structurale.............................................................
7.2. Fondul de Coeziune...............................................................
7.3. Fondurile de tip structural (fondurile de preaderare)............

Repere bibliografice

6
 Radu Stancu
Mădălina Vezeteu

Capitolul 1

ISTORICUL UNIUNII EUROPENE

1.1. Ideea de uniune europeană

Ideea este foarte veche. Dante Alighieri (n. 29 mai 1265,

FlorenŃa, d. 14 septembrie 1321, Ravena, poet şi filosof italian, om
politic florentin, primul mare poet de limbă italiană), în „Divina
comedia” îşi imagina o Europă unificată, aflată sub conducerea unui
suveran aflat deasupra celorlalŃi suverani. Limba comună urma să fie
latina, iar moneda comună florinul care avea o circulaŃie largă în
Europa ca urmare a activităŃii negustorilor din FlorenŃa.
ConcepŃia lui Alighieri merită menŃionată pentru că a intuit
necesitatea păstrării suveranităŃii statelor membre, a monedei unice, pe
care Uniunea Europeană a realizat-o parŃial începând cu anul 2002, la
peste 50 de ani de la începuturile construcŃiei comunitare, dar şi a
limbii unice despre care încă nu se discută.
În secolul al XVII-lea, Ducele de Sully (numit în 1597 şeful
administraŃiei financiare din timpul regelui Henric al IV-lea al FranŃei,
şi care aparŃinea grupării religioase a hughenoŃilor), în „Grand Dessin”
a lansat ideea unui „corp politic al tuturor statelor Europei” care să
poată produce între membrii săi o pace inalterabilă şi un comerŃ
perpetuu.
Immanuel Kant, în 1795 a elaborat un „Proiect de pace eternă”
bazat pe o federaŃie de state libere, având o constituŃie de tip
republican.

7
 Victor Hugo, în discursul rostit la al treilea Congres
InternaŃional de Pace de la Paris din 1849, spunea că „va veni o zi
când vom vedea aceste două grupuri imense, Statele Unite ale
Americii şi Statele Unite ale Europei, unul în faŃa celuilalt, întinzându-
şi mâinile unul celuilalt peste mări, schimbând produse, comerŃ,
industrie, arte, genii…”.
O Europă unită a existat efectiv pe vremea Imperiului roman
care însă cuprindea şi coasta de nord a Africii, Asia Mică, incluzând
Turcia, aspirantă la statutul de membru U.E., dar şi Israelul, timp în
care Marea Mediterană ajunsese un lac interior al Imperiului.
Napoleon a încercat unificarea Europei sub autoritatea FranŃei,
dar împotriva voinŃei popoarelor, ceea ce a provocat explozia
naŃionalismelor europene.
Saint Simon (1760-1825) în 1814 prevedea construcŃia Europei
în jurul unei alianŃe FranŃa-Anglia, condusă de un monarh „lider
ştiinŃific şi politic”. (v. Adrian Năstase, Europa quo vadis?, Ed.
Monitorul Oficial, Bucureşti, 2003, p.21-29). Acestei alianŃe i se
puteau alătura şi alte state care se eliberau şi îşi creau instituŃii
reprezentative.
Şi alŃi vizionari au formulat proiecte de unificare a Europei.
După primul război mondial, Aristide Briand în 1929, în Adunarea
Generală a SocietăŃilor NaŃiunilor a propus să se constituie „un fel de
legătură federală” între naŃiunile europene.
În 1944, reprezentanŃii mişcărilor europene de rezistenŃă
europene, reuniŃi în ElveŃia, au elaborat un program european care
statua că realizarea unei Europe prospere, democratice şi pacifice sub
forma unei reuniuni de state suverane, separate prin frontiere politice
şi vamale este imposibilă, afirmând că doar o federaŃie europeană ar
putea înlătura cauzele celor două războaie mondiale.
În 1946, Winston Churchill, la Universitatea din Zürich, a
susŃinut ideea unor „State Unite ale Europei”, construite în jurul
FranŃei şi Germaniei, sub auspiciile Marii Britanii şi ale SUA.
În 1947, mai multe mişcări care militau pentru unitate europeană
au format „Comitetul InternaŃional de coordonare a mişcărilor
pentru unificarea Europei”. Primul Congres European Ńinut la Haga
în 1948, care a reunit peste 800 delegaŃi din 19 Ńări, a formulat ideea
unei zone europene de comerŃ liber şi a necesităŃii de creare a unor
8
instituŃii europene – un Parlament European şi o Curte de JustiŃie.
Richard Caudenhove-Kalergi a creat mişcarea „Pan Europa” .1

1.2. Etapele realizării Uniunii Europene

Este unanim recunoscut că la baza înfăptuirii Uniunii Europene

se află Planul Marshall care a creat condiŃiile unui sistem de
cooperare economică care a permis primele proiecte de integrare
europeană.
După cel de-al doilea război mondial, cele două superputeri,
Uniunea Sovietică şi SUA, şi-au disputat puternic zonele de influenŃă,
în special în Europa. Marea Britanie, asociat al Statelor Unite, se
angajase să susŃină linia de rezistenŃă formată de Grecia şi Turcia. La
21 februarie 1947, Ambasada Marii Britanii din SUA a anunŃat
Secretariatul de stat din Washington că, datorită gravelor dificultăŃi cu
care se confrunta economia britanică, Regatul Unit al Marii Britanii nu
mai avea forŃa economică şi militară pentru a suporta imensele
cheltuieli cu bazele militare din Marea Mediterană.
În acelaşi timp, în Europa prindeau şi câştigau teren mişcările
socialiste şi comuniste pro-sovietice, ajungând chiar la desemnarea
unor miniştri comunişti în guvernele Italiei şi FranŃei. În acest context,
Truman, preşedintele american care i-a succedat lui Roosevelt, la 12
martie 1947 s-a adresat sesiunii comune a Congresului SUA şi a
solicitat autorizaŃia pentru alocarea a 400 milioane dolari în ajutorul
Greciei şi Turciei. Congresul SUA a aprobat ajutorul şi a stabilit
obiectivul de a „manifesta o atitudine fermă a Washingtonului faŃă de
Moscova”.
La 5 iulie 1947, la Universitatea Harvard, secretarul de stat al
SUA, George Marshall, cu ocazia discursului Ńinut la acordarea
titlului de doctor honoris causa, a atacat dur pretenŃiile de superputere
ale URSS care urmărea fie numai o adeziune sau chiar o încorporare
forŃată a Germaniei la cauza socialismului pentru a realiza revoluŃia
mondială.

1
Ion Ignat, Uniunea Europeană – de la PiaŃa Comună la moneda
unică, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 13-14
9
 Interesul SUA de a sprijini economic Europa occidentală, viza şi
relansarea propriei economii aflată în recesiune, relansare posibilă prin
cererea mare de mărfuri dar şi stoparea avansurilor socialiste şi
comuniste din Italia şi FranŃa care, împreună cu naŃionalizarea
laburistă din Marea Britanie, ar fi periclitat menŃinerea economiei de
piaŃă în această parte a lumii.
La 12 iunie 1947, la iniŃiativa Marii Britanii şi FranŃei a avut loc
la Paris o conferinŃă care s-a finalizat cu constituirea unui Comitet
European de Cooperare Economică (CECE) care a avut menirea de
a realiza un studiu privind necesităŃile europene de import din zona
dolarului. Studiul a fost aprobat în ConferinŃa din 22 septembrie 1947
şi a fost transmis în SUA.
La 3 aprilie 1948, preşedintele SUA a semnat Legea asistenŃei
externe (Foreign Assistance Act) prin care este susŃinut Programul
de Recuperare Europeană. În acest fel a demarat oficial Planul
Marshall. A fost creată AdministraŃia de Cooperare Economică
(CECA), agenŃie federală pentru organizarea ajutorului, aceasta
funcŃionând până la 30 septembrie 1951.
La 16 aprilie 1948 s-a semnat la Paris convenŃia constitutivă a
OrganizaŃiei Europene de Cooperare Economică (OECE), ca
agenŃie europeană a Planului Marshall, având ca membri fondatori 16
state europene: Austria, Belgia, Danemarca, FranŃa, Grecia, Irlanda,
Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie,
Suedia şi Turcia, R.F. Germania şi Spania. SUA şi Canada au fost
admise ca membri asociaŃi, iar Iugoslavia a primit statut de
observator.2 Ajutorul dat de SUA Europei, între 1949-1961 a fost de
peste 30 miliarde dolari.
OECE nu s-a concentrat numai pe distribuirea ajutorului
american, acŃionând şi în direcŃia unei cooperări intraeuropene.
Startul construcŃiei europene a fost dat de ministrul de externe
francez Robert Schuman care, la 9 mai 1950, într-un discurs, la
aniversarea a 5 ani de la victoria asupra fascismului, a propus crearea
unei „înalte autorităŃi” supranaŃionale, care să dirijeze producŃia şi
desfacerea oŃelului şi cărbunelui în Europa. La baza propunerii lui
Schuman se afla planul elaborat de Jean Monnet. Ideea era mai
2
Ion Ignat, op. cit., p. 14-19
10
veche şi fusese lansată de Konrad Adenauer, cancelarul demo-creştin
care a reconstruit Germania după cel de-al doilea război mondial.
Acesta, în 1949 a propus o „asociere de drept internaŃional pe bază de
cooperare” în care „Germania ar participa cu regiunea Ruhr, FranŃa cu
minereul din Lorena, FranŃa, Germania, Saarland, Luxemburg, Belgia
cu industriile lor grele”.3
La 18 aprilie 1951, la Paris, FranŃa, Germania, Italia, Belgia,
Olanda şi Luxemburg au semnat Tratatul instituind Comunitatea
Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO), intrat în vigoare la 23
iulie 1953. Tratatul viza „plasarea producŃiei franco-germane de
cărbune şi oŃel sub o Înaltă autoritate comună, într-un organism
deschis participării celorlalte Ńări ale Europei” (Robert Schuman,
DeclaraŃia de la 9 mai 1950).
DorinŃa de colaborare viza şi alte domenii, între altele şi cel al
apărării. S-a încercat crearea unei armate exclusiv europene a statelor
membre CECO având ca punct de plecare Planul Pleven.

3
Adrian Năstase, op. cit., p. 28
11
 Plasarea producŃiei de oŃel şi cărbune
sub o Înaltă Autoritate în cadrul unei
organizaŃii deschise şi altor Ńări euro-
pene

Luarea deciziilor de către organe com-

PRINCIPII
puse din reprezentanŃii Guvernelor
FUNDAMENTALE
ALE DREPTULUI Statele nu vor fi obligate prin decizii
contra voinŃei lor
(aplicarea regulii unanimităŃii)
Deciziile vor obliga numai statele care
le acceptă

a) taxele la import şi la export ori taxele

având efect echivalent şi restricŃiile
FUNDAMENTUL cantitative privind circulaŃia produselor
ECONOMIC AL b) măsurile şi practicile discriminatorii
TRATATULUI CECO între producători, între cumpărători
se află în art.4 al şi între consumatori, în privinŃa preŃuri-
Tratatului în care lor, condiŃiilor de livrare ori a tarifelor şi
sunt recunoscute ca condiŃiilor de transport, precum şi a
incompatibile cu măsurilor care împiedică libera alegere
piaŃa comună a căr- de către cumpărător a furnizorului
bunelui şi oŃelului
şi că vor fi abolite c) subsidiile şi ajutoarele acordate de
şi inter zise: state ori taxele speciale impuse de state
în orice formă ar fi ele

d) practicile restrictive care tind spre

împărŃirea şi exploatarea pieŃei
12
 La 26 mai 1952, aceleaşi 6 state fondatoare CECO au semnat
Tratatul instituind Comunitatea Europeană de Apărare (CEA),
sub forma unei organizaŃii supranaŃionale cuprinzând un Comisariat,
un Consiliu de Miniştri, o Curte de JustiŃie şi o Adunare
Parlamentară. O autoritate militară comună la nivel european avea în
subordine trupele europene. 4 Acest Tratat CEA nu a mai fost pus
niciodată în aplicare urmare a faptului că, în 1954, Adunarea
NaŃională Franceză nu l-a ratificat.
În 1953 Adunarea Parlamentară a CECO a elaborat un proiect de
tratat privind o comunitate politică. Comunitatea Europeană astfel
înfiinŃată avea competenŃă generală în domeniile politicii economice,
al securităŃii şi politicii externe, urmând ca în doi ani să absoarbă
CECO şi Comunitatea Europeană de Apărare.5
ConferinŃa la nivel înalt de la Messina (Italia) din 1955 a decis
ca viitorul cooperării europene să se bazeze pe integrarea economică
şi, în special, pe realizarea unei pieŃe comune între statele membre. În
acest scop a fost constituit un comitet interguvernamental, condus de
ministrul de externe al Belgiei, Paul-Henri Spaak. Raportul întocmit
de acest comitet a stat la baza proiectului de Tratat pentru înfiinŃarea
ComunităŃii Economice Europene (CEE).
În 1957, la Roma, au fost semnate Tratatul instituind
Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Tratatul instituind
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA) sau
EURATOM.
Tratatul CECO a creat patru instituŃii: o Înaltă Autoritate, o
Adunare responsabilă cu controlul politic, un Consiliu al Miniştrilor,
constituit din reprezentanŃi ai statelor membre, şi o Curte de JustiŃie.
Acestea aveau competenŃe în domeniul pentru care s-a convenit
Tratatul.

4
Adrian Năstase, op. cit., p. 32.
5
Idem, op. cit., p. 35.
13
 1. Înalta Autoritate având ca scop realizarea
obiectivelor Tratatului în conformitate cu principiile
stabilite.
Alcătuire: persoane independente desemnate de
guverne împreună.
Are resurse financiare proprii din taxe asupra
producŃiei de oŃel şi cărbune.
CompetenŃe: stabilirea obligaŃiilor statelor membre
şi producătorilor în sensul Tratatului
INSTITUłIILE
POLITICE ALE
2.Adunarea Comună, responsabilă cu controlul
CECO
politic.
Alcătuire: membri din parlamentele naŃionale.
În faŃa acesteia Înalta Autoritate este răspunzătoare
pentru aplicarea Tratatului. Poate iniŃia şi aproba
moŃiune de cenzură privind Înalta Autoritate.
Membrii acesteia au fost aleşi direct şi secret
începând cu 1979

3. Consiliul Miniştrilor - organism interguvernamen-

tal pentru apărarea membrilor

4. Curtea de JustiŃie - organism jurisdicŃional având

ca scop respectarea normelor Tratatului

Şi Tratatul de la Roma prevedea constituirea unor instituŃii – o

Comisie (echivalentul Înaltei AutorităŃi), aceasta fiind executivul
independent al ComunităŃii, Consiliul de Miniştri, ca organ
interguvernamental şi autoritate legislativă, Curtea de JustiŃie –
autoritate judiciară şi o adunare parlamentară cu rol consultativ.
Prin Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965, cunoscut sub
numele de Tratatul de fuziune, s-a realizat unificarea executivelor celor 3
comunităŃi (cele 3 Consilii de Miniştri ale CEE şi CEEA) şi Înalta
Autoritate (CECO) înlocuindu-le cu un Consiliu de Miniştri şi o Comisie.6
Urmare a summit-ului de la Paris, din decembrie 1974, începând cu
anul 1975, şefii de state sau de guverne s-au reunit de trei ori pe an, în
cadrul Consiliului European (acesta este alt organism decât Consiliul
Europei), pentru definirea liniilor politice generale ale ComunităŃii.

6
Idem, op. cit., p. 35.
14
 În 1976 a avut loc prima extindere prin aderarea Regatului Unit al
Marii Britanii, Irlandei şi Danemarcei, iar, mai apoi, în 1981, a Greciei
şi, în 1986, a Portugaliei.
La 20 septembrie 1976, Consiliul a aprobat condiŃiile pentru alegeri
direct în Parlamentul European, şi s-a semnat Actul privind alegerea
reprezentanŃilor Adunării prin sufragiu universal direct. Primele
alegeri au avut loc în iunie 1979.
În 1985, Lordul Cockfield, comisarul european pentru PiaŃa Internă
a dat publicităŃii Carta Albă, document care a pus bazele unui program
legislativ în vederea realizării pieŃei interne, obiectiv propus să se
realizeze până la 31 decembrie 1992.
În anul 1986, prin Actul Unic European (AUE), care a incorporat
Carta Albă, s-a făcut prima mare reformă a Tratatelor ComunităŃilor.
AUE a avut ca obiectiv finalizarea aşa-numitei pieŃe interne, definită ca
„o zonă fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaŃie a
mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului”. Tratatul a intrat în
vigoare în 1987.
Prevederile majore ale Actului Unic European sunt:
• Adăugarea la competenŃele ComunităŃii Europene a şase noi
domenii de strategie: piaŃa unică, cooperarea monetară, politicile sociale,
coeziunea (între regiunile mai înstărite şi cele mai sărace), cercetarea şi
dezvoltarea, standardele de mediu.
• Extinderea competenŃelor Parlamentului European: - Consiliul de
Miniştri putea trece peste un veto al P.E. în majoritatea domeniilor de
strategie legate de piaŃa unică numai printr-un vot în unanimitate.
• Introducerea în Consiliu a votului prin majoritate calificată
(VMC), punând capăt vetoului naŃional în cele mai multe domenii
aparŃinând pieŃei unice.
• Acordarea unui statut oficial Consiliului European, în care şefii
de stat sau de guvern ai statelor membre se întrunesc pentru a stabili
politici.

15
 • DeclaraŃia că piaŃa internă a CE urma să fie completă până la 31
decembrie 1992 şi că toate barierele care mai existau în calea comerŃului
intracomunitar urmau să fie înlăturate.7

La 7 februarie 1992 s-a semnat Tratatul de la Maastricht,

convenit în decembrie 1991 când s-a stabilit cadrul realizării Uniunii
Economice şi Monetare şi care a intrat în vigoare în noiembrie 1993,
cunoscut ca Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE). Acesta şi-a
definit ca obiective:
1. trecerea de la piaŃa unică la o uniune economică şi monetară,
comportând şi trecerea la o monedă unică;
2. afirmarea identităŃii pe scena internaŃională printr-o politică
externă şi de securitate comună, inclusiv o politică de apărare comună;
3. întărirea protecŃiei drepturilor şi intereselor resortisanŃilor statelor
membre prin instituirea unei cetăŃenii a Uniunii;
4. dezvoltarea unei cooperări mai strânse în domeniul justiŃiei şi
afacerilor interne (JAI), garantându-se siguranŃa şi securitatea
popoarelor în condiŃiile unei libere circulaŃii a persoanelor;8
5. menŃinerea integrală a acquis-ului comunitar şi dezvoltarea lui în
vederea asigurării eficacităŃii mecanismelor şi instituŃiilor comunitare.
Formele de cooperare instituite prin TUE sunt structurate pe 3
piloni:
– primul pilon, are caracter supranaŃional şi este constituit din
ansamblul dispoziŃiilor privind comunităŃile europene, care nu se mai
limitează la competenŃele strict economice ale ComunităŃii Economice
Europene. CompetenŃa U.E. a devenit una generalizată, incluzând
educaŃia, pregătirea profesională, tineretul, cultura, sănătatea publică,
protecŃia consumatorilor, infrastructură pentru transport, telecomunicaŃii
şi energie, precum şi politicile industriale;
– al doilea pilon îl constituie politica externă şi de securitate
comună (PESC). Consiliul European defineşte „orientările generale ale
PESC pe baza cărora Consiliul de Afaceri Externe hotărăşte, în

7
Steven p. Mc. Giffen, Uniunea Europeană, Ghid critic, Monitorul
Oficial, 2007, p. 8.
8
Marin Voicu, Drept comunitar – teorie şi jurisprudenŃă, Ed. Ex
Ponto, ConstanŃa, 2002, p. 9-10.
16
unanimitate, domeniile ce pot face obiectul unei acŃiuni comune. Uniunea
este reprezentată de PreşedinŃie;
– al treilea pilon îl constituie JustiŃia şi Afacerile Interne
(JAI), devenit mai târziu „cooperare poliŃienească şi judiciară în
materie penală”. Dreptul de iniŃiativă aparŃine statelor membre şi
Comisiei. Consiliul Miniştrilor poate să adopte, în unanimitate, poziŃii
comune, decizii cadru în scopul armonizării legilor şi regulamentelor
în statele membre, decizii obligatorii în orice alt domeniu aparŃinând
de acest pilon, precum şi convenŃii pe care le recomandă statelor
membre spre adoptare. Există un Comitet de Coordonare, compus
din înalŃi funcŃionari care formulează avize destinate Consiliului şi
care pregăteşte lucrările acestuia.9

PRIMUL PILON este alcătuit din cele trei comu-

nităŃi europene CECO, CEE şi Euratom

CEI 3 PILIERI AL DOILEA PILON îl constituie politica externă

AI UE şi de securitate comună (PESC)

AL TREILEA PILON îl constituie justiŃia şi

afacerile interne (JAI) - transformat în „cooperare
poliŃienească şi judiciară în materie penală”

9
Adrian Năstase, op. cit., p. 40-41.
17
 a) salvgardarea valorilor comune, a intereselor
fundamentale şi a independenŃei Uniunii

b) consolidarea securităŃii Uniunii şi a statelor

membre, sub toate formele

OBIECTIVELE
PESC Art. J1(1) c) menŃinerea păcii şi întărirea securităŃii
din Tratat internaŃionale, în conformitate cu principiile
Cartei NaŃiunilor Unite, precum şi cu prin-
cipiile Actului final de la Helsinki şi obiectivele
Cartei de la Paris

d) promovarea cooperării internaŃionale

e) dezvoltarea şi consolidarea democraŃiei

şi a statului de drept, precum şi respectarea
drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale

Prevederile majore ale Tratatului privind Uniunea

Europeană (TUE) – „Tratatul de la Maastricht”, semnat în decembrie
1991 sunt:
• ÎnfiinŃarea Uniunii Europene (U.E.) într-o structură cu trei
piloni:
1. Comunitatea Europeană (CE)
2. Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC)
3. Cooperarea în JustiŃie şi Afaceri Interne (JAI).
– PESC şi JAI sunt „interguvernamentale”:
– nu pot fi folosite ca bază pentru Directive şi
Regulamente (legi ale CE);
– sunt realizate de către guvernele naŃionale prin
Consiliul de Miniştri şi Consiliul European;
– nu atribuie competenŃe formale instituŃiilor
supranaŃionale - Comisia, PE şi Curtea Europeană de JustiŃie (CEJ).

18
 • Crearea unui program şi a condiŃiilor pentru Uniunea
Economică şi Monetară (UEM), inclusiv pentru o monedă unică.
• Crearea cetăŃeniei Uniunii Europene.
• Extinderea în continuare a competenŃei CE la: educaŃie,
cultură, „reŃele transeuropene”; extinderea competenŃelor existente în
materie de politici de mediu; extinderea politicii industriale şi a
politicii cercetării şi dezvoltării.
• Acordul a 11 state membre (fără Marea Britanie) privind
capitolul social.
• Extinderea în continuare a puterilor PE.
• Crearea Fondului de Coeziune.
• Atribuirea competenŃei CurŃii Europene de JustiŃie de a aplica
amenzi statelor membre.
• Includerea subsidiarităŃii în textul Tratatului.
• Introducerea unei Politici Externe şi de Securitate Comune
(PESC, cel de-al doilea Pilon) cu prevedere limitată pentru votul cu
majoritate calificată (VMC) şi o declaraŃie de intenŃie de a construi o
apărare comună.
• Introducerea competenŃelor legate de JustiŃie şi Afaceri
Interne (JAI, cel de-al Treilea Pilon) şi abordarea unor aspecte precum
politica de azil şi de supraveghere.
În 1995 a avut loc o nouă extindere – Austria, Finlanda şi
Suedia. Această extindere s-a desfăşurat conform practicilor
anterioare, prin schimbarea aritmetică a aranjamentelor instituŃionale.
Pregătirea extinderii prin includerea Ńărilor din centrul şi estul Europei
a fost încredinŃată unei noi ConferinŃe Interguvernamentale (CIG),
sub preşedinŃia italiană. CIG a avut ca obiectiv revizuirea Tratatului de
la Maastricht. Finalizarea a avut loc prin Tratatul de la Amsterdam,
semnat în octombrie 1997, şi a intrat în vigoare la 1 mai 1999. Tratatul
de la Amsterdam avea trei părŃi: 1. Modificări aduse tratatelor; 2.
Simplificare; 3. Prevederi generale şi finale. Au fost reformulate
obiectivele Uniunii.

19
 1) promovarea unui progres economic şi
social echilibrat şi durabil şi a unui nivel
înalt al ocupării forŃ ei de muncă, în special
prin crearea unui spaŃiu fără frontiere interne,
prin întărirea coeziunii economice şi sociale
şi prin stabilirea unei uniuni economice şi
monet are cuprinzând, în viitor, o monedă unică

2) Afirmarea identităŃ ii sale pe scena interna-

Ńională, în special prin implementarea PESC,
inclusiv prin definirea progresivă a unei politici
OBIECTIVELE UE
de apărare comune, care să poată duce la o
REFORMULATE
apărare comună
PRIN TRATATUL
DE LA AMSTERDAM
3) întărirea protecŃ iei drepturilor şi interese-
DIN 1997 (art. 3)
lor cetăŃ enilor statelor membre prin instituirea
unei cetăŃenii a Uniunii
4) menŃinerea şi dezvoltarea Uniunii ca o zonă
a libert ăŃii, securităŃii şi justiŃiei , în care
liber tatea de mişcare a persoanelor să fie
asigurată împreună cu măsuri adecvate în dome-
niile cont rolului graniŃelor externe, azilului ,
imigrării, precum şi în materia prevenirii crimi-
nalităŃii şi a luptei împotriva acestui fenomen
5) menŃinerea integrală a acquis-ului comunitar
şi dezvoltarea lui pentru a examina în ce măsură
ar fi necesară o revizuire a politicilor şi formelor
de cooperare instituite de Tratat, în vederea
asigurării eficacit ăŃii mecanismelor şi
inst it uŃiilor comunit are

20
 În afara reformulării obiectivelor a fost introdus conceptul
flexibilităŃii, în sensul acceptării unei „cooperări mai strânse” a unui
grup de state hotărâte să atingă un nivel mai ridicat de integrare fără ca
progresul în această direcŃie să mai fie condiŃionat de aşteptarea
celorlalte state membre. În ce priveşte reforma instituŃiilor a fost
extinsă participarea directă a Parlamentului European în
domeniul legislativ prin procedura codeciziei într-un număr tot mai
mare de noi domenii.10
Prevederile majore ale Tratatului de la Amsterdam (1997)
Extinderea Votului ptin Majoritate Calificată
• Extinde VMC la următoarele domenii: linii directoare
pentru ocuparea forŃei de muncă şi măsuri de stimulare; excludere
socială; libera circulaŃie a persoanelor (după cinci ani).
• Tratament special pentru cetăŃenii străini; sănătate
publică; şanse egale şi tratament egal pentru bărbaŃi şi femei; cercetare
şi dezvoltare; luptă împotriva fraudei; cooperare vamală; statistică;
protecŃia datelor; regiuni periferice.
Schimbări instituŃionale
• Limitează numărul membrilor Parlamentului
European la 700, indiferent de nivelul extinderii UE.
• Nominalizarea preşedintelui Comisiei de către statele
membre trebuie aprobată de Parlament; membrii Comisiei trebuie
nominalizaŃi de comun acord între guverne şi preşedinte; preşedintele
trasează orientările politice generale pentru Comisie.
• CEJ primeşte responsabilitate directă pentru
garantarea respectării drepturilor omului, iar jurisdicŃia ei este extinsă
la domeniile imigraŃiei, azilului, vizelor şi trecerii frontierelor şi al
cooperării cu poliŃia, în materie judiciară şi penală.
• Curtea de Conturi a UE primeşte noi competenŃe de
investigare.
Dezvoltarea PESC
• Asigură o cooperare mai aprofundată între statele
membre în vederea unei Politici Externe şi de Securitate Comune.

10
Idem, p. 44-45.
21
 • Acordă Uniunii puterea de a îndeplini sarcini de ajutor
umanitar şi de menŃinere a păcii (cunoscute ca sarcini Petersberg), de
a elabora strategii comune, principii generale de politică externă,
acŃiuni şi poziŃii comune.
• UE urmează a fi reprezentată de un grup (numit troică)
format din PreşedinŃia Consiliului, Comisie şi Secretarul General al
Consiliului, care va acŃiona în calitate de „Înalt Reprezentant al
Uniunii pentru politica externă şi de securitate comună” (un nou post).
Probleme sociale şi drepturi civile
• Acordă Consiliului puterea de a adopta măsurile
adecvate pentru a combate discriminarea pe bază de sex, rasă sau
origine etnică, religie sau credinŃe, dizabilităŃi, vârstă sau orientare
sexuală şi oferă măsuri de combatere a discriminării din motive de
dizabilitate. Face din încurajarea egalităŃii între sexe o sarcină a
ComunităŃii.
• Creează condiŃiile colaborării permanente şi regulate, în
cadrul ComunităŃii, pentru ocuparea forŃei de muncă şi şomaj.
• Protejează indivizii împotriva prelucrării datelor
personale şi libera circulaŃie a acestor informaŃii prin intermediul
instituŃiilor şi administraŃiilor care le folosesc.
Securitatea internă
• Creează condiŃiile pentru o cooperare mai strânsă între
forŃele de poliŃie şi autorităŃile vamale şi direct cu Europol, reŃeaua de
poliŃie europeană.
• IniŃiază o măsră legală în vederea mai strânsei cooperări
între poliŃiile şi autorităŃile judiciare ale statelor membre pentru a
combate şi preveni rasismul, xenofobia, terorismul, crima organizată,
traficul de persoane şi infracŃiunile îndreptate împotriva copiilor,
traficul de droguri, corupŃia şi frauda.
• Stabileşte în principiu un standard minim comun pentru
reguli şi sancŃiuni pentru crimă organizată, terorism şi trafic de
droguri.
MigraŃia către interior
• Încorporează în Tratat acordul Schengen (un acord
interguvernamental care stabileşte o zonă fără restricŃii impuse
circulaŃiei libere în scop de călătorie între 13 dintre cele 15 state
22
membre – exclusiv Marea Britanie şi Danemarca). Prevede, de
asemenea, înlăturarea tuturor controalelor asupra persoanelor care trec
graniŃele interne – fie ele cetăŃeni ai U.E. sau cetăŃeni ai unor state
nemembre; în privinŃa controalelor la toate graniŃele externe ale
Uniunii Europene, stabileşte standarde şi proceduri comune pentru
verificarea persoanelor, reguli comune pentru vize pentru şederi
programate de maximum trei luni, o listă comună cu Ńările nemembre
ai căror cetăŃeni au nevoie de viză la trecerea frontierelor externe şi o
listă cu Ńările nemembre ai căror cetăŃeni sunt scutiŃi de această
prevedere. IniŃiază proceduri şi condiŃii comue pentru emiterea de vize
de către statele membre şi o definire a condiŃiilor în care cetăŃeni ai
Ńărilor nemembre vor fi, în principiu, liberi să călătorească în UE timp
de trei luni.
• Defineşte standardele minime pentru primirea
solicitanŃilor de azil în statele membre şi pentru clasificarea cetăŃenilor
Ńărilor nemembre ca refugiaŃi.
• Formulează termenii pentru accesul şi şederea
imigranŃilor în Uniunea Europeană şi standardele pentru procedurile
de emitere a vizelor pe perioadă îndelungată şi a permiselor de şedere
de către statele membre, standardele pentru soluŃionarea imigraŃiei
ilegale şi şederii ilegale, repatrierea rezidenŃilor ilegali, drepturile
cetăŃenilor din statele nemembre ce locuiesc legal într-un stat membru
şi condiŃiile în care aceştia pot locui în alte state membre.
Mediul, sănătatea şi protecŃia consumatorului
• Stipulează că, în definirea şi implementarea politicilor şi
acŃiunilor ComunităŃii, trebuie să se asigure un nivel înalte de protecŃie
a sănătăŃii umane.
• Prevede un nivel înalt al protecŃiei consumatorului.

În toate politicile ComunităŃii trebuie să se Ńină seama de mediu.

Pentru propriile propuneri, Comisia este obligată să efectueze o
evaluare a consecinŃelor asupra mediului. LegislaŃia pentru mediu,
sănătate publică şi protecŃia consumatorului este acum marcată (cu

23
rare excepŃii) de procedura codeciziei, acordându-se şi Parlamentului
European o anumită competenŃă în aceste domenii.11
După adoptarea acestui tratat au formulat cereri de aderare şi
alte state printre care şi România (Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia,
Bulgaria, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania). Cu privire la aceste
cereri Comisia a adoptat, la 16 iulie 1997, Agenda 2000.
O nouă modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a
Tratatelor care instituie ComunităŃile europene şi unele acte asociate a
avut loc prin Tratatul de la Nisa din 7-11 decembrie 2000, intrat în
vigoare în ianuarie 2003 şi care a avut ca scop crearea unui sistem
funcŃional pentru un număr mai mare de membri şi gestionarea unei
extinderi fără precedent.

Prevederi majore ale Tratatului de la Nisa

Se adoptă Noul Protocol asupra extinderii. VMC se extinde la
noi domenii, în special:
– anumite întruniri la nivel înalt, inclusiv ale Preşedintelui
Comisiei şi ale Înaltului Reprezentant pentru Politica Externă şi de
Securitate Comună;
– anumite aspecte ale elaborării acordurilor internaŃionale;
– acŃiuni vizând sprijinirea măsurilor anti-discriminare
adoptate de statele membre;
– anumite acŃiuni pentru a le permite cetăŃenilor să se
bucure de libertatea de mişcare;
– majoritatea măsurilor referitoare la vize, azil şi imigraŃie;
– acordarea de sprijin financiar de urgenŃă statelor
membre;
– majoritatea măsurilor de politică industrială;
– din 2007 sau de la data adoptării perspectivelor
financiare pentru 2007-2013 dacă nu se ajunge la un acord îaninte de
2007, măsuri aferente Fondurilor structurale;
– acorduri de cooperare financiară şi tehnică cu Ńări terŃe
(nu se aplică acordurilor de asociere sau măsurilor de preaderare).
Oficializarea „Cooperării Consolidate” – grupuri de cel puŃin opt
state membre pot încheia între ele acorduri care să le permită să
11
Steven P. Mc Giffen, op. cit., p. 9-12
24
avanseze, în special în anumite domenii de interes, mai mult decât
sunt pregătite să o facă celelalte state, fiind necesar ca aceste acorduri
să îndeplinească următoarea condiŃii:
• să promoveze obiectivele UE şi să consolideze
integrarea;
• să respecte tratatele şi cadrul instituŃional unic al
Uniunii;
• să respecte legislaŃia existentă a UE;
• să respecte competenŃele exisente;
• să nu submineze piaŃa internă sau coeziunea
economică şi socială;
• să respecte competenŃele, drepturile şi obligaŃiile
statelor membre neparticipante;
• să fie, în principiu, deschise tuturor statelor membre;
• să fie folosite numai ca ultimă soluŃie.
Stabilirea unui nou organism de cooperare judiciară, Eurojust.
Procedură clară pentru modificarea Ńelurilor de bază ale Uniunii,
prin consultare cu BCE şi cu vot unanim al Consiliului.
Preşedintelui Comisiei i se acordă mai multă putere pentru a
conduce Comisia şi pentru a forŃa demisia unui comisar. Din 2005,
Comisia va fi alcătuită din câte un membru pentru fiecare stat membru
până în momentul în care numărul membrilor UE ajunge la 27. după
acest moment, numărul membrilor va fi unul fix şi va exista un sistem
de rotaŃie al Ńărilor, care va fi stabilit prin vot unanim în Consiliu.
Numărul maxim de membri ai Parlamentului European fixat la
732 (ulterior, revizuit la 750).
Crearea unui Comitet consultativ pentru ProtecŃie socială.
Definirea procedurii prin crearea de „partide politice la nivel
european”.
Anumite reuniuni ale Consiliului European (care au fost
întotdeauna organizate în Ńara ce deŃinea PreşedinŃia) vor avea loc la
Bruxelles. După aderarea celui de-al 18-lea stat membru, toate
reuniunile Consiliului European vor avea loc la Bruxelles.12

12
Steven P. Mc Giffen, op. cit., p. 12-13
25
 Deoarece nici Tratatul de la Nisa nu a putut rezolva problemele
cu care se confruntă construcŃia comunitară, prin DeclaraŃia de la
Laecken din 2001 a fost instituită ConvenŃia europeană care a avut
ca scop redactarea unui text constituŃional care să răspundă în mod
real nevoilor comunităŃii europene.
La 28 februarie 2002, în hemiciclul Parlamentului European de
la Bruxelles, ConvenŃia Europeană, concepută ca un forum mai larg de
dezbatere, a reunit reprezentanŃii Ńărilor membre, dar şi ai celor
candidate, 28 la număr, incluzând şi Turcia, ai Comisiei europene şi
Parlamentului European. Lucrările au durat până la 10 iulie 2003. Au
fost 26 reuniuni plenare şi numeroase întâlniri ale celor 11 grupuri de
lucru. PreşedinŃia ConvenŃiei a fost exercitată de şeful statului francez,
Valery Giscard d'Estaing, ajutat de doi vicepreşedinŃi, foşti prim-
miniştri, belgianul Jean Luc Dehaene şi italianul Giulliano Amato. A
fost adoptat proiectul noului Tratat constituŃional.
Consiliul European din 19-20 iunie 2003 a decis convocarea
unei conferinŃe interguvernamentale (CIG) pentru adoptarea noului
tratat fundamental al UE.
La 29 septembrie 2003, Consiliul de Afaceri Generale şi RelaŃii
Externe, alcătuit din miniştri de externe ai statelor membre, a decis
convocarea CIG la data de 4 octombrie 2003. România, Bulgaria şi
Turcia au participat cu statut de observator. Datorită divergenŃelor
apărute între participanŃi proiectul nu a putut fi adoptat.
Consiliul European, reunit la Bruxelles la 12-13 decembrie
2003, a luat notă că nu a fost posibil pentru CIG să găsească un acord
global privind Tratatul constituŃional şi s-a cerut preşedinŃiei, deŃinută
de Irlanda, ca, pe baza consultărilor, să se facă o evaluare a
perspectivelor de progres şi să pregătească un raport pentru Consiliul
European din martie 2004.
Urmare a unor formule de compromis, acceptate de toŃi
participanŃii, a fost posibilă încheierea CIG la Consiliul European din
18 iunie 2004, prin adoptarea proiectului de Tratat constituŃional, care,
din motive istorice, a fost semnat la Roma, la 29 octombrie 2004.
Denumirea completă a Tratatului este „Tratatul de instituire a unei
ConstituŃii pentru Europa”. În lucrare vom folosi pentru acesta şi
termenul de ConstituŃia de la Roma.

26
 Schimbările de esenŃă aduse de Tratatul constituŃional vor fi
analizate la fiecare capitol în parte. Anticipăm, precizând sintetic,
aceste schimbări:
– introducerea sistemului de vot cu dublă majoritate în Consiliul
UE. Deciziile cu majoritate calificate vor necesita sprijinul a 55% din
statele membre, reprezentând 65% din populaŃia Uniunii. O decizie
care se ia cu majoritate calificată poate fi blocată doar dacă i se opun
minimum 4 state, iar dacă pragul de blocaj este aproape să fie atins,
statele membre vor face eforturi pentru găsirea unei soluŃii de consens;
– a fost inclusă în Tratat şi Carta Drepturilor Fundamentale ale
UE, fiind astfel deschisă calea aderării ulterioare a UE la ConvenŃia
Europeană a Drepturilor Omului;
– UE a primit explicit personalitate juridică. Facem menŃiunea
că personalitate juridică au avut ComunităŃile;
– a fost creată funcŃia de preşedinte al Consiliului European, ales
prin vot de şefii de stat sau de guvern ai statelor membre;
– s-a renunŃat la sistemul „pilonilor UE” introdus în 1993 prin
Tratatul de la Maastricht;
– s-a prevăzut posibilitatea dezvoltării unei apărări europene şi
s-a introdus o clauză de solidaritate a statelor UE în faŃa unui atac
extern asupra uneia dintre ele;
– Parlamentul European va avea cel mult 750 membri, faŃă de
736 în prezent, pragul minim fiind de 6 eurodeputaŃi pentru un stat
membru (faŃă de 4 în prezent), iar cel maxim de 96 (faŃă de 99, astăzi);
– a fost recunoscută dimensiunea socială a Uniunii, între
obiectivele acesteia fiind şi dezvoltarea unei economii sociale de piaŃă
şi progresul social;
– în domeniul justiŃiei şi afacerilor interne s-a prevăzut un
Parchet european cu competenŃă în lupta contra fraudelor comunitare,
precum şi împotriva criminalităŃii grave, cu dimensiune
transfrontalieră. Va fi creat un Comitet permanent pentru cooperare în
domeniul interne.
Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa urma să
intre în vigoare după aprobarea sa de către toate statele membre. S-a
prevăzut o dată, ca ipoteză de lucru, pentru finalizarea aprobării de
către statele membre - 1 noiembrie 2006.

27
 Supusă ratificării, ConstituŃia pentru Europa nu a trecut acest
test. A fost respinsă la vot mai întâi de FranŃa şi mai apoi de Olanda.
Încrederea în succesul acesteia a fost atât de mare încât nu a fost
prevăzută şi o soluŃie de avarie. Ce se întâmplă dacă unul sau mai
multe state o resping? Când acest fapt s-a petrecut, Uniunea
Europeană a fost total nepregătită.
SoluŃia a venit mai târziu din partea Germaniei care a deŃinut
preşedinŃia Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene în semestrul I
al anului 2007 şi constă în adoptarea unui Tratat de reformă al Uniunii
Europene („Tratat de modificare a Tratatului privind Uniunea
Europeană şi a Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene”).
Asupra acestui tratat revenim în secŃiunea I.4.

1.3. SemnificaŃia şi sensul evoluŃiei comunitare

La sfârşitul primului război mondial, în ciuda ideilor exprimate

în timp, aşa cum am arătat, despre unirea statelor Europei, o astfel de
realizare părea imposibilă. Marele sociolog român Dimitrie Gusti13,
într-un studiu consacrat naŃiunii şi statului naŃional în raporturile
juridice şi politice internaŃionale, referitor la ConferinŃa de pace de la
Versailles, aprecia că omenirea asistă la un însemnat capitol istoric: la
o înmormântare şi la o înviere. A murit statul vechi, veşnic agresiv şi
cuceritor, bazat, înăuntru şi în afară, pe simpla putere, brutală, şi i-a
luat locul statul nou întemeiat pe ideea naŃională şi democratică.
„Victoria finală a principiului naŃional înseamnă începutul unei noi
ere de legislaŃie internaŃională; de astăzi titlul juridic al întemeierii de
viitoare state va trebui să fie dreptul naŃiunilor de a dispune de ele
înseşi (…). Întregul program politic al păcii, care s-a încheiat la
Versailles, este cuprins aici. Singurul criteriu pentru reconstituirea
hărŃii politice a Europei va trebui să fie harta naŃiunilor, iar
congresul păcii ar fi avut de făcut numai o operă de înregistrare,
aceea de a stabili coincidenŃele dintre frontierele politice şi cele
naŃionale. Astfel s-a născut o Europă nouă. Iar pentru a ne da seama
de puterea creatoare a vieŃii politice noi, pe care a avut-o ideea

13
Dimitrie Gusti, Sociologie juridică, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1997
28
naŃională, este de ajuns să amintim că, înainte de pacea de la
Versailles, în Europa erau 28 state şi 62 naŃiuni (numai Austro-
Ungaria conŃinea 10 naŃiuni); aşadar, majoritatea naŃiunilor erau
asuprite, căci din 28 state numai 7 erau alcătuite din câte o naŃiune,
prin urmare, din 62 naŃiuni numai 7 erau propriu-zis independente,
având organizaŃia lor politică proprie (…). Astăzi, popoarele au
devenit naŃiuni, iar statele dinastice, state naŃionale.”
Realitatea crudă a celui de-al doilea război mondial a dovedit
nerealismul acestei speranŃe de pace bazate pe state naŃionale, atât de
frumos exprimată de Gusti.
Şi speranŃa s-a ivit din nou, plecând de la două state europene,
etern rivale, şi care întotdeauna au avut ceva de disputat – FranŃa şi
Germania.
Europa postbelică a fost caracterizată de euforie federalistă.
Statele europene însă au manifestat prudenŃă faŃă de ideea de
federalism în special din cauza temerii pierderii suveranităŃii.
Jean Monnet, care a realizat experimentul planificării
economice în perioada imediat următoare, credea că singura
posibilitate de a evita un război în Europa era de a înlocui
suveranitatea naŃională cu o construcŃie federală de „State ale
Europei”, obiectiv care putea fi atins printr-o integrare funcŃională,
care presupunea cooperare supranaŃională în anumite sectoare
economice. Cooperarea dintre state în cadrul OrganizaŃiei pentru
Cooperare Europeană, constituită pentru derularea Planului Marshal, a
fost în esenŃă o cooperare interguvernamentală. Pentru întărirea
legăturilor dintre state era necesară înfiinŃarea unei instituŃii căreia
să i se dea puteri supranaŃionale. În acest sens, Robert Schuman a
propus înfiinŃarea unei organizaŃii independente de guvernele statelor
care o compun, căreia să i se dea competenŃe pentru două din
componentele cheie ale economiilor lor - cărbunele şi oŃelul.
În privinŃa direcŃiilor de evoluŃie a construcŃiei europene, se
disting mai multe curente de gândire:
– funcŃionalismul sectorial al lui Monnet, inspirat de
instituŃionalismul juridic francez (integrarea funcŃională). A stat la
baza realizării CECO şi Euratom care au avut o abordare sectorială a
cooperării. Tratatul CEE a vizat guvernarea tuturor sectoarelor
economice;
29
 – interguvernamentalismul - care se pronunŃă pentru
cooperarea interguvernamentală. Acest curent a fost reprezentat şi de
fostul preşedinte francez Charles de Gaulle care s-a exprimat în sensul
că trebuie reorientat procesul de construcŃie europeană de la un
caracter supranaŃional la unul interguvernamental. Era răspunsul la
planul Fouchet (1961-1962) care avea ca obiectiv crearea unei
Uniuni a Statelor care să aibă o politică externă şi de apărare comună
prin centralizarea instituŃiilor comunitare. Ulterior, în 1965, în relaŃia
FranŃei cu ceilalŃi parteneri europeni s-a produs criza numită a
„scaunului gol”. Charles de Gaulle a respins propunerile instituŃiilor
comunitare vizând extinderea votului majoritar în Consiliu, creşterea
atribuŃiilor bugetare ale Parlamentului European şi a propus ca
majorarea cheltuielilor ComunităŃii să se facă din resurse proprii. Ca
urmare, FranŃa nu şi-a mai ocupat locul în Consiliu. Criza a încetat în
1966, în urma „compromisului de la Luxemburg” prin care s-a decis
că, în cazul în care sunt în joc interese foarte importante ale unui stat
membru, Consiliul va prelungi discuŃiile până la ajungerea la un
compromis care poate fi adoptat în unanimitate;
– neofuncŃionalismul având ca întemeiere teoretică conceptul
„spillover process”. Este vorba de revărsarea competenŃelor
comunitare de la un domeniu la altul;
– federalismul interguvernamental ca metodă a construcŃiei
europene în opoziŃie cu metoda interguvernamentală şi într-o anumită
continuitate cu funcŃionalismul sectorial. Are la bază propunerea lui
Joschka Fischer, ministru german de externe, inspirată din experienŃa
germană a federalismului corporatist. Printr-un discurs Ńinut în mai
2000, la Universitatea Humboldt din Berlin, acesta a lansat o
dezbatere europeană privind trecerea de la UE la Statele Unite ale
Europei. Viza Tratatul instituŃional şi ConstituŃia Europeană,
instituirea unui guvern unional şi a unei preşedinŃii europene. „Europa
statelor naŃiune” urma să fie conciliată cu „Europa popoarelor” prin
următoarele măsuri:
– realizarea unui parlament bicameral prin crearea a două
camere care să reprezinte naŃiunile, actualul Parlament European fiind
un reprezentant al popoarelor;

30
 – distribuirea competenŃelor între cele trei nivele ale
administraŃiei (europeană, naŃională, regională), în lipsa căreia nu
putea exista o corectă aplicare a principiului subsidiarităŃii;
– adoptarea unei ConstituŃii Europene care să includă şi un
Catalog al drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor europeni.14
Răspunsul francez la propunerea lui Fischer a fost dat prin
Hubert Vedrine care a apreciat propunerea ca fiind precipitată,
arătând, totodată, că FranŃa nu a abandonat teza apărării identităŃii
naŃionale în construcŃia europeană şi în procesul de integrare
europeană. FranŃa continua să aibă o viziune suveranistă a statului, iar
modelul de Uniune dorit de FranŃa era al unei „uniuni de state” faŃă de
„federaŃia europeană” a lui Fischer15.
În acest context, preşedintele francez Chirac, în anul 2000, aflat
în faŃa Parlamentului german, păstrând unele dintre ideile unanim
acceptate de francezi, respectiv identitatea naŃională, refuzul realizării
unui suprastat european, repartizarea mai clară a competenŃelor,
participarea Parlamentelor naŃionale la activitatea comună,
specificitatea instituŃiilor europene, a trebuit să accepte şi unele dintre
ideile lui Fischer, fapt ce a permis deblocarea „crizei de proiect
comunitar şi apropierea extremelor federaliste şi
interguvernamentale”. În discursul rostit cu această ocazie, deşi a
respins termenul de „federal”, a fost de acord cu Fischer în două
direcŃii importante:
– crearea unui „grup pionier” de state în jurul axei franco-
germane, care, ajutat de o instituŃie nouă, Secretariatul General al
Cooperării Întărite”, trebuia să ducă la capăt, începând cu 2001, o
accelerare a integrării în domeniile politicilor economice, politicii
externe şi de securitate comună, apărării comune, securităŃii interne;
– elaborarea unei ConstituŃii Europene care să includă Carta
drepturilor fundamentale ale UE, să facă o mai clară distribuŃie a
funcŃiilor în UE şi să stabilească limitele geografice ale acesteia.16

14
Iordan Gheorghe Bărbulescu, UE de la naŃional la federal,
Ed. Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 20
15
Vedrine, Reponses a Joschka Fischer, Le Monde, 11.06.2000, apud
Iordan Gheorghe Bărbulescu, op. cit., p. 22
16
Iordan Gheorghe Bărbulescu, op. cit., p. 22-23
31
 Acceptarea ideii necesităŃii adoptării unei ConstituŃii este în
favoarea federalismului pentru că, în mod firesc, o constituŃie
presupune a avea şi un stat.
Putem aprecia, deci, că evoluŃia Uniunii Europene s-a făcut în
două direcŃii:
– de la economic la politic, constând în evoluŃia de la cele 3
comunităŃi economice iniŃiale (CECO, CEE şi Euratom) spre o uniune
cu competenŃe lărgite;
– de la naŃional la federal, constând în existenŃa unor instituŃii
supranaŃionale şi în existenŃa unei constituŃii.
Totodată, evoluŃia a avut loc şi în planul întinderii europene, de
la cele 6 state fondatoare la cei 25 membri în prezent, şi 27 membri, în
perspectiva aderării României şi Bulgariei la 1 ianuarie 2007.

1.4. SemnificaŃia şi perspectivele Tratatului de reformă

EvoluŃia comunitară în direcŃia adoptării unei ConstituŃii părea

să dea câştig de cauză federalismului, direcŃia fiind de la
interguvernamental spre integrat. Uniunea Europeană tindea spre un
nou statut depăşind formal categoria organizaŃiilor internaŃionale în
direcŃia primirii unor competenŃe care Ńin mai degrabă de esenŃa
statului federal.
Respingerea Tratatului constituŃional impunea găsirea unei
soluŃii pentru continuarea construcŃiei comunitare.
Cu ocazia aniversării a 50 de ani de la Tratatul de la Roma, în
DeclaraŃia adoptată la 25 martie 2007 la Berlin s-a subliniat că
Uniunea Europeană este răspunsul la provocările majore care depăşesc
graniŃele naŃionale. Că „acest model european îmbină succesul
economic cu responsabilitatea socială. PiaŃa unică şi moneda unică ne
fac puternici. Astfel putem modela în funcŃie de valorile noastre
interdependenŃa tot mai accentuată a economiei globale şi concurenŃa
tot mai mare de pe pieŃele internaŃionale. BogăŃia Europei stă în
cunoştinŃele şi capacitatea cetăŃenilor săi. Acestea reprezintă cheia
creşterii economice, a ocupării forŃei de muncă şi a coeziunii sociale
(…) Odată cu unificarea europeană, un vis al generaŃiilor trecute a
devenit realitate. Istoria noastră ne aminteşte că trebuie să protejăm
această unificare pentru binele generaŃiilor viitoare. În acest sens
32
trebuie să reînnoim mereu forma politică a Europei pentru a Ńine pasul
cu vremurile. De aceea, astăzi, la 50 de ani de la semnarea Tratatelor
de la Roma, suntem uniŃi în scopul nostru de a aşeza Uniunea
Europeană pe noi baze comune înainte de alegerile parlamentare
europene din 2009”.
Parlamentul European a adoptat la 11 iulie 2007 o RezoluŃie de
convocare a ConferinŃei interguvernamentale (CIG) cu un mandat
menit să transforme majoritatea înnoirilor cuprinse în Tratatul
constituŃional în amendamente la tratatele în vigoare.
Consiliul European a stabilit mandatul ConferinŃei
interguvernamentale (CIG) de redactare a unui tratat, denumit „Tratat
de reformă”, de modificare a tratatelor existente în vederea
consolidării eficienŃei şi legitimităŃii democratice a Uniunii extinse,
precum şi coerenŃei acŃiunii sale externe. Se renunŃă la conceptul
constituŃional care presupunea abrogarea tuturor tratatelor existente şi
înlocuirea acestora cu un text unic intitulat „ConstituŃie”.
Mandatul CIG prevede:
– Tratatul de reformă amendează TUE, care îşi păstrează
titulatura şi Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene (TCE) care
se va numi „Tratatul privind funcŃionarea Uniunii”;
– Uniunea înlocuieşte Comunitatea şi îi succede acesteia;
– cele două tratate nu vor avea caracter constituŃional;
– „ministrul afacerilor externe al Uniunii” se va numi „Înaltul
Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de
Securitate”;
– se va renunŃa la denumirile de „lege” şi „lege-cadru”,
păstrându-se cele de „directive”, „regulamente” şi „decizii”;
– nu va mai exista în tratatele modificate nici un articol care să
facă referire la simbolurile UE precum steagul, imnul sau deviza;
– vor fi păstrate elementele de noutate de la CIG 2004 privitoare
la delimitarea competenŃelor care revin UE şi respectiv statelor
membre, natura specifică a politicii externe şi de securitate comună,
rolul consolidat al parlamentelor naŃionale, caracterul atribuit Cartei
drepturilor fundamentale şi crearea unui mecanism în domeniul
cooperării judiciare şi poliŃieneşti în materie penală, care să permită
statelor membre să avanseze în direcŃia unui act specific, permiŃând în
acelaşi timp celorlalte să nu participe la aceasta;
33
 – extinderea codeciziei la 50 de domenii incluzând domenii
cheie de politică, printre care libertatea, securitatea şi justiŃia;
– participarea parlamentelor naŃionale la activitatea Uniunii, fără
a aduce atingere competenŃelor stabilite Uniunii;
– deschiderea pentru public a dezbaterilor legislative care au loc
în cadrul Consiliului de Miniştri;
– posibilitatea ca un milion de cetăŃeni din statele membre ale
Uniunii să ceară Comisiei să prezinte o nouă propunere legislativă;
– prevederea că decizia de a rămâne în Uniune este opŃiunea
statelor membre şi recunoaşterea dreptului de retragere;
– extinderea votului cu majoritate calificată la mai mult de 40 de
domenii noi;
– simplificarea modului de calcul cu majoritate calificată;
– cooperarea simplificată;
– dubla majoritate (55% din populaŃie sau 55% din numărul de
state pentru minoritatea de blocaj);
– clauza de solidaritate care va da forŃă obligatorie statelor
membre de a se susŃine reciproc în eventualitatea unui atac terorist,
calamitate naturală sau provocată de om;
– conceptul de minoritate de blocare alcătuit din membrii
Consiliului reprezentând cel puŃin 75% din populaŃie sau cel puŃin
75% din numărul statelor membre;
– instituirea funcŃiei de Preşedinte permanent al Consiliului
European.
Tratatul a fost aprobat în reuniunea informală a Consiliului
European din 13 octombrie 2007 de la Lisabona şi aprobat în şedinŃa
Consiliului European din 13 decembrie 2007 de la Lisabona.
Tratatul de la Lisabona a fost respins de Irlanda, procesul de
aprobare fiind, în acest moment într-o poziŃie destul de critică. Se
caută soluŃii pentru deblocare prin supunerea acestuia unui nou
referendum în Irlanda.
România a aprobat în Parlament, în anul 2008, la aprobarea lui
în Parlament fiind prezent şi preşedintele francez Sarkozy, aflat în
vizită oficială în România.

34
 1.5. Uniunea Europei Occidentale (UEO)

Este o structură de securitate, în exclusivitate europeană, care a luat

fiinŃă prin Tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948 semnat de FranŃa,
Marea Britanie, Belgia, Olanda şi Luxemburg. Scopul tratatului, formulat
în preambul, era „al garantării reciproce a securităŃii statelor semnatare şi
angajamentul ferm al acestora de a lua măsurile necesare în cazul
revenirii Germaniei la o politică de agresiune”.
Ulterior, ca urmare a schimbărilor petrecute în lume, a
„războiului rece” şi eşuării Tratatului privind Comunitatea Europeană
de Apărare, s-a procedat la revizuirea Tratatului. Au fost invitate
Germania şi Italia să adere la acest tratat şi noul tratat s-a transformat
în Uniunea Europei Occidentale.
Germaniei i-au fost impuse restricŃii militare: o armată de cel mult
12 divizii; nu va avea un stat major general propriu; nu va produce sau
achiziŃiona armament nuclear, chimic şi bacteriologic (N.B.C.) şi nu va
dezvolta anumite tipuri de tehnică militară terestră, de aviaŃie şi maritimă
cu potenŃial ofensiv. Aceste restricŃii au fost în vigoare până în anul 1986
când au fost ridicate la insistenŃele Germaniei, cu excepŃia armelor de
nimicire în masă (N.B.C. sau A.N.M.).
După admiterea Germaniei în NATO, această alianŃă occidentală
(UEO) s-a transformat dintr-o instituŃie cu caracter militar, într-o
organizaŃie de securitate cu caracter politic.
În 1984, urmare a Memorandumului FranŃei cu privire la UEO,
prin care s-a afirmat că „UEO este singura instanŃă europeană
competentă în materie de apărare”, a fost reactivat Consiliul de
Miniştri al UEO, alcătuit din miniştrii apărării ai statelor membre.
În anul 1986 a avut loc o întâlnire între preşedintele american,
Ronald Reagan, şi secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii
Sovietice (PCUS), Mihail Gorbaciov, care, în discuŃiile purtate, au fost pe
punctul de a lua hotărâri care vizau soarta Europei şi a întregii lumi, fără a
consulta şi statele europene.
FranŃa a propus semnarea unei Carte de Securitate a Europei ca
o contrapondere la o înŃelegere SUA şi URSS.
În 1987 s-a semnat „Platforma asupra intereselor europene în
materie de securitate”.

35
 Spania şi Portugalia au devenit şi ele membre ale UEO în anul
1987 ca urmare a aderării la Comunitatea Europeană.
În 1990 s-a pus problema unei noi abordări a relaŃiilor cu fosta
Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (URSS9 în domeniul
controlului armamentului, problemă care să facă obiectul unei CIG
care să analizeze şi modul în care UEO poate fi integrată organic în
Uniunea Europeană.
În Tratatul de la Maastricht, la art. J4, se prevede: „Uniunea
Europeană cere UEO, care este parte a dezvoltării Uniunii, să
elaboreze şi să aducă la îndeplinire deciziile şi acŃiunile Uniunii, cu
implicaŃii în domeniul apărării”.
Ulterior, compunerea UEO a fost lărgită cu membrii Uniunii. În
1997 erau membri plini: Belgia, Danemarca, FranŃa, Germania,
Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Marea
Britanie; membri asociaŃi: Islanda, Norvegia, Turcia; observatori:
Irlanda, Austria, Finlanda, Suedia; parteneri asociaŃi: Bulgaria, Cehia,
Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia.

1.6. Aderarea României la Uniunea Europeană

România a avut legături cu Uniunea Europeană înainte de

RevoluŃia din decembrie 1989. În anul 1980 s-a semnat un Acord
pentru crearea comisiei mixte România - UE.
În anul 1993 s-a semnat Tratatul de asociere între România, pe
de o parte, şi ComunităŃile Europene şi statele membre ale acestora, pe
de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995, pentru o
perioadă de 5 ani, fiind prelungit ulterior cu încă 5 ani.
Obiectivele acestei asocieri erau următoarele:
– asigurarea unui „cadru adecvat pentru dialogul politic între
părŃi”, care să permită aprofundarea şi extinderea acestei componente
a raporturilor bilaterale;
– promovarea dezvoltării comerŃului, precum şi a unor „relaŃii
economice armonioase” între părŃi;
– asigurarea unui „fundament solid pentru cooperarea
economică, socială, financiară şi culturală” între România şi
ComunităŃile Europene;

36
 – sprijinirea eforturilor României de dezvoltare a unei economii
de piaŃă şi de consolidare a democraŃiei;
– crearea de instituŃii adecvate pentru a face efectiv demersul de
asociere a României la UE;
– asigurarea unui cadru corespunzător privind „integrarea
graduală” a României în ComunităŃile Europene, România acŃionând
în acest sens pentru îndeplinirea tuturor condiŃiilor necesare.
Principiile generale ale asocierii României la UE:
– angajamentul părŃilor de a se abŃine de la introducerea, până la
intrarea efectivă în vigoare a Acordului, a unor reglementări care s-ar
afla în contradicŃie cu prevederile deja negociate (clauza „stand-still”
sau „status-quo”);
– „asimetria în acordarea reciprocă de concesii comerciale”,
concretizată în faptul că ansamblul ComunităŃilor Europene îşi vor
îndeplini angajamentele cu precădere în prima parte a perioadei de tranziŃie,
în timp ce concesiile la care a convenit România vor fi puse în aplicare, în
cea mai mare parte a lor, în a doua parte a perioadei de tranziŃie;
– disponibilitatea părŃilor ca, după intrarea în vigoare a
Acordului, pe parcursul perioadei de tranziŃie, să procedeze de comun
acord, funcŃie de conjunctura existentă în sectoarele vizate, la
„revederea perioadei şi ameliorarea concesiilor reciproce”, inclusiv la
accelerarea calendarului de aplicare a acestora (clauza de accelerare);
– stabilirea, pentru realizarea asocierii, a unei perioade de
tranziŃie de maximum 10 ani, împărŃite în două etape egale.
Prin semnarea Tratatului din 25 aprilie 2005, România a trecut
de la statutul de „stat candidat” la statutul de „stat în curs de aderare”.
În vederea aderării până la 1 ianuarie 2007, România a fost
supusă unui proces de monitorizare. Primul raport de monitorizare a
fost publicat de Comisie în data de 25 octombrie 2005. În 2006 au mai
fost două rapoarte. Raportul Moscovici, prezentat Parlamentului
European la 29 noiembrie 2006, a recomandat primirea României în
UE, care a avut loc, aşa cum s-a preconizat, la 1 ianuarie 2007.

1.7. Conceptul de „acquis comunitar”

Termenul de „acquis” provine din limba franceză şi înseamnă

„ceea ce s-a dobândit”.
37
 Acest concept nu a fost solosit în tratatele institutive.
Curtea Europeană de JustiŃie (fostă CJCE) nu a folosit o
perioadă îndelungată conceptul, în locul căruia a folosit pe cel de
„ordine juridică comunitară” (v. cauza 6/64 Costa c. E.N.E.L.).
Conceptul este utilizat pentru prima dată într-un document
oficial al UE, în Tratatul de la Maastricht (TUE), semnat în 1992 (în
Titlul I, DispoziŃii comune, în Titlul VII, DispoziŃii privind cooperarea
întărită şi în anumite Protocoale). TUE nu conŃine dispoziŃii de
interpretare a conceptului de „acquis comunitar”.
Şi Curtea Europeană de JustiŃie a introdus gradual conceptul fără
însă să dea o definire expresă a conŃinutului şi utilităŃii.
La începutul anilor '80, Spinelli, în proiectul TUE aprecia că
termenul este unul mai mult politico-sociologic decât unul juridic. Unii
autori sunt de părere că este o „noŃiune fără un sens permanent” sau o
„noŃiune fără un conŃinut tangibil” datorită constantei sale politizări.∗
Jeno Czuczai∗∗ distinge următoarele trăsături ale „acquis-ului”:
– este un termen interdisciplinar, în conŃinutul său fiind posibil
să se regăsească elemente de natură juridică, sociologică, politică,
instituŃională şi chiar psihologică, nefind, aşadar, pur juridic, politic
sau sociologic;
– este în continuă evoluŃie a conŃinutului. Ceea ce a
reprezentat „ acquis-ul”, în trecut sau în prezent, nu va avea aceeaşi
semnificaŃie în viitor;
– este bine structurat în conŃinut, putând fi privit într-o dublă
dimensiune, pe verticală sau pe orizontală.
– Dimensiunea verticală este ceea ce numim „acquis-ul
constituŃional al extinderii UE”. Autorul spune că este verticală în
privinŃa a ceea ce se află în ierarhia sa şi nu este negociabilă în
contextul de extindere al U.E.
– Dimensiunea orizontală este ceea ce numim „acquis
instituŃional” (anume cadrul instituŃional unic comunitar, adoptat şi
parŃial implementat la nivel supranaŃional.

∗
Jeno Czuczai, NoŃiunea de „acquis comunitar” în procesul de
extindere către este a Uniunii Europene, Revista Română de Drept Comunitar
nr. 3/2004, p. 111.
∗∗
idem, p. 111.
38
 – Este structurat prin el însuşi şi are o logică internă proprie,
putând fi descris în termeni ştiinŃifici într-o dimensiune trihotomică:
(i) sub aspectul acquis-ului de transpus şi/sau direct aplicabil (la
nivel de legiferare);
(ii) sub aspectul construcŃiei instituŃionale şi al implementării
(atât la nivel comunitar, cât şi naŃional);
(iii) din perspectiva intrării în vigoare şi dimensiunii
experienŃelor dobândite.
În mod impropriu, atât în doctrină, cât şi în documente oficiale,
dat fiind faptul că România a fost condiŃionată sectorial în procesul de
negociere de atingerea anumitor performanŃe în 34 capitole (domenii),
conceptul este perceput prin identificarea cu aceste domenii.
Conceptul nu poate fi rezumat nici la cel de repertoriu al
tuturor actelor şi măsurilor legale ale C.E. NoŃiunea este specifică
doar primului pilon (ansamblul dispoziŃiilor privind comunităŃile, fără
a se mai limita la competenŃele lor strict economice ci la cele
generalizate ale U.E. - n.n.). Pilonii II (PESC) şi III (cooperare
judiciară şi poliŃienească în materie penală) se supun principiilor
cooperării interguvernamentale.∗∗∗

1.8. ConstrucŃia europeană. Repere cronologice

19 septembrie 1946 Winston Churchill, într-un discurs la

Universitatea din Zurich, cere crearea unui
„fel de State Unite ale Europei”
17 decembrie 1946 - este fondată, la Paris, Uniunea Federalistă
Europeană
1 ianuarie 1948 - intră în vigoare ConvenŃia pentru vămile
dintre Belgia, Olanda şi Luxemburg
17 martie 1948 - Tratatul Uniunii Occidentale (Tratatul de la
Bruxelles) este semnat de către Belgia,
FranŃa, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie
16 aprilie 1948 - este creată, pentru coordonarea Planului
Marshall, OrganizaŃia pentru Cooperarea

∗∗∗
idem, p. 113.
39
 Economică Europeană (OEEC)
28 ianuarie 1949 - Ńările Benelux, Marea Britanie şi FranŃa decid
crearea Consiliului Europei şi cer Danemarcei,
Irlandei, Italiei, Norvegiei şi ElveŃiei să ajute la
pregătirea statutului acestui Consiliu
4 aprilie 1949 - semnarea la Washington a Tratatului NATO
5 mai 1949 - statutul Consiliului Europei este semnat la
Londra (Marea Britanie)
3 august 1949 - intră în vigoare Consiliul Europei
8 -10 august 1949 - prima sesiune a Adunării Consultative a
Consiliului Europei este Ńinută la Strassbourg
(FranŃa). Membrii federalişti ai parlamentului
cer constituirea unei autorităŃi politice europene
9 mai 1950 - într-un discurs inspirat de Jean Monet,
Robert Schumann, ministru de externe
francez, propune FranŃei şi Germaniei şi
oricărei alte Ńări europene care vor să li se
alăture punerea împreună a resurselor de
cărbune şi oŃel („DeclaraŃia Schumann”)
3 iunie 1950 - Belgia, FranŃa, Luxemburg, Italia, Olanda şi
Germania subscriu la DeclaraŃia Schumann
26-28 august 1950 - Adunarea Consiliului Europei aprobă Planul
Schumann
18 aprilie 1951 - la Paris cei 6 (FranŃa, Germania, Belgia,
Italia, Luxemburg şi Olanda) semnează
Tratatul privind Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi OŃelului (CECO)
10 decembrie 1951 Paul-Henri Spaak părăseşte preşedinŃia
Adunării Consultative a Consiliului Europei
ca protest faŃă de atitudinea Marii Britanii faŃă
de Europa
27 mai 1952 - cei 6 (FranŃa, Germania, Belgia, Italia,
Luxemburg şi Olanda) semnează la Paris
Tratatul ComunităŃii Europene a Apărării
23 iulie 1952 - Jean Monnet este numit Preşedinte al Înaltei
AutorităŃi, iar Paul-Henri Spaak este numit
preşedinte al Adunării
40
30 august 1954 - Adunarea NaŃională Franceză respinge
Tratatul ComunităŃii Europene a Apărării
20 octombrie 1954 - urmând ConferinŃei de la Londra, se
semnează acorduri privind modificarea
Tratatului de la Bruxelles şi ia viaŃă Uniunea
Europei Occidentale
10 noiembrie 1954 - Jean Monnet, Preşedintele Înaltei AutorităŃi,
demisionează ca urmare a eşecului
ComunităŃii Europene a Apărării
21 decembrie 1954 - Curtea Europeană de JustiŃie dă prima sa
hotărâre
23 octombrie 1955 - conform rezultatelor referendumului,
Saarland decide să renunŃe la statutul ei
autonom şi se alipeşte Germaniei
25 martie 1957 - Tratatele de la Roma privind constituirea
ComunităŃii Economice Europene (CEE) şi
a ComunităŃii Europene a Energiei
Atomice (EURATOM sau CEEA); tratatele
intră în vigoare la 1 ianuarie 1958
1 ianuarie 1958 - intră în vigoare Tratatele de la Roma. Sediul
ComunităŃilor noi create este stabilit la
Bruxelles. Adunarea Parlamentară are sediul
la Luxembourg, iar Curtea de JustiŃie este
comună pentru toate cele 3 comunităŃi
26 ianuarie 1958 - cei 6 decid crearea unui Comitet al
ReprezentanŃilor PermanenŃi ai łărilor Membre
(COREPER) care să pregătească Consiliile
13 mai 1958 - deputaŃii din Adunarea Parlamentară se
grupează pentru prima oară conform
afinităŃilor politice şi nu conform naŃionalităŃii
7 octombrie 1958 - este stabilită în Luxemburg Curtea
Europeană de JustiŃie care înlocuieşte Curtea
de JustiŃie CECO
4 ianuarie 1960 - este semnată la Stockholm (Suedia)
ConvenŃia AsociaŃiei Europene a Liberului
ComerŃ (EFTA), care cuprinde Austria,
Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia,
41
 ElveŃia şi Marea Britanie
1962 - elaborarea primului plan pentru crearea
uniunii monetare, de către Comisia CE
14 ianuarie 1962 - Consiliul adoptă primele norme privind
Politica agricolă comună (PAC)
30 iulie 1962 - intră în vigoare normele care creează
Politica agricolă comună (PAC)
1 noiembrie 1962 - intră în vigoare acordul de asociere dintre
Grecia şi Comunitate
14 ianuarie 1963 - Generalul de Gaulle, Preşedintele FranŃei, îşi
exprimă îndoiala cu privire la voinŃa politică a
Marii Britanii, în legătură cu aderarea la
ComunităŃi. Câteva zile mai târziu, negocierile
cu toate Ńările candidate sunt suspendate
8 aprilie 1965 - Tratatul de la Bruxelles (Tratatul de
fuziune) se realizează unificarea executivelor
celor trei comunităŃi (CECO, CEE şi CEEA)
1 ianuarie 1966 - CEE intră în cea de-a treia şi ultimă fază de
tranziŃie către PiaŃa Comună. Aceasta implică
trecerea de la votul cu unanimitate la cel cu
majoritate pentru majoritatea deciziilor luate de
Consiliu
28 - 29 ianuarie - Compromisul Luxemburg . FranŃa, după 7
1966 luni de aplicare a politicii „scaunului gol”, îşi
reia locul în Consiliu în schimbul păstrării
necesităŃii votului în unanimitate atunci când
deciziile ce se iau prezintă un interes major
9 februarie 1967 - Consiliul de Miniştri al CEE decide să
armonizeze taxele indirecte în Comunitate, să
adopte principiul sistemului taxei pe valoarea
adăugată, să aprobe primul program economic
pe termen mediu prin care se defineşte şi se
fixează scopurile politicii economice a
ComunităŃii pentru anii ce urmează
30 iunie 1967 - Comisia semnează Actul final al
negocierilor multilaterale GATT (Runda
Kennedy)
42
1 iulie 1967 - intră în vigoare Tratatul de constituire a unui
singur Consiliu şi a unei singure Comisii a
ComunităŃilor Europene
12 noiembrie 1969 - cazul Stauder. Curtea Europeană de JustiŃie
arată că în principiile generale ale dreptului
comunitar este inclusă şi respectarea
drepturilor fundamentale ale individului
1-2 decembrie 1969 - are loc la Haga conferinŃa CE şi se reliefează
necesitatea elaborării unui raport privind
posibilităŃile de dezvoltare ale CE într-o
Uniune Economică şi Monetară (UEM)
4 martie 1970 - Comisia înmânează Consiliului un
memorandum cu privire la un plan de stabilire
a unei Uniuni Economice şi Monetare
1970 - se prezintă şi este aprobat Planul Werner
privind crearea UEM în perioada 1971-1980
22 aprilie 1970 - se semnează Tratatul de la Luxemburg.
Consiliul decide introducerea graduală a unui
sistem de resurse proprii, prin care
Comunitatea va primi toate taxele vamale
asupra produselor importate din Ńările
nemembre, toate impunerile asupra
importurilor din domeniul agriculturii, precum
şi resursele care au ca bază taxa pe valoarea
adăugată. Se decide şi extinderea puterilor
bugetare ale Parlamentului European
22 martie 1971 - Consiliul adoptă planul Werner privind
întărirea coordonării politicilor economice.
łările membre trebuie să ia măsuri pentru a
armoniza politicile lor bugetare şi pentru a
reduce marginile fluctuaŃiei dintre monedele lor
31 martie 1971 - cazul Acordului European privind
Transportul Rutier. Curtea Europeană de
JustiŃie dezvoltă principiile care fac separaŃia
între componentele ComunităŃilor şi cele ale
Ńărilor membre

43
12 mai 1971 - Consiliul introduce un sistem de compensare
monetară pentru comerŃul cu produse
alimentare între Ńările membre, pentru a se
menŃine unitatea pieŃei comune agricole
24 aprilie 1972 - este creat sistemul monetar tip „şarpe”. Cei 6
cad de acord să limiteze marginile fluctuaŃiei
între monedele lor la 2,25%
19-21 octombrie - are loc un Summit la Paris. Şefii de stat şi de
1972 guvern definesc noi domenii ale acŃiunii
comunitare şi reafirmă că 1980 este data
limită până la care se va ajunge la Uniunea
Economică şi Monetară
1971-1973 - are loc şocul petrolier şi se întrerupe
aplicarea Planului Werner
1973 - prima extindere – Danemarca, Irlanda şi
Marea Britanie aderă la CECO, CEE şi
EURATOM
11-12 februarie - Consiliul recunoaşte oficial dreptul
1974 Comitetului Economic şi Social să trimită
opinii din proprie iniŃiativă. S-a căzut de
acord şi că acest Comitet să-şi publice opiniile
21 iunie 1974 - cazul Reyners. Curtea Europeană de JustiŃie
statuează că oricând un cetăŃean al unei Ńări
membre doreşte să creeze o afacere în altă Ńară
membră, această din urmă Ńară nu are dreptul
să apeleze la nici un text de lege sau
prevedere administrativă sau din practica
judiciară care să discrimineze persoana
respectivă în raport cu cetăŃenii proprii
30 noiembrie 1974 - sunt ratificate de Comunitate şi Ńările
membre Acordurile dintre CECO, Norvegia şi
Finlanda. Acestea vor intra în vigoare la 1
ianuarie 1975
3 decembrie 1974 - Consiliul ajunge la un acord cu privire la
conŃinutul unui proiect de Tratat asupra
puterilor bugetare ale Parlamentului şi asupra
creării unei CurŃi de Conturi
44
9-10 decembrie - are loc un Summit în Paris. Şefii comunitari
1974 de stat sau de guvern decid să se întâlnească
de trei ori pe an în Consiliul European, îşi dau
acordul asupra alegerii directe a Parlamentului
European, îşi dau acordul asupra creării
Fondului European Regional de Dezvoltare şi
hotărăsc să stabilească o Uniune Economică şi
Monetară. Ei cer primului ministru belgian,
Tindemans, să creeze un raport asupra Uniunii
Europene până la sfârşitul lui 1975
1974 - anul înfiinŃării Consiliului European
1975 - din acest an se reunesc în cadrul Consiliului
European (alt organism decât Consiliul
Europei) şefii de stat sau de guvern ai
membrilor UE
18 martie 1975 - Consiliul creează un Fond European
Regional de Dezvoltare şi un Comitet pentru
Politici Regionale. Consiliul adoptă o unitate
europeană de cont bazată pe un coş compozit
al monedelor din spaŃiul comunitar. Va fi
utilizată iniŃial pentru ConvenŃia Lomé şi
pentru operaŃiunile Băncii Europene de
InvestiŃii. Va fi mai târziu introdusă gradual şi
în alte sectoare ale activităŃilor comunitare
1-2 decembrie 1975 - Consiliul European se întruneşte la Roma.
Se ia decizia asupra alegerii Parlamentului
European prin sufragiu universal
8 aprilie 1976 - cazul Defrenne. Curtea Europeană de JustiŃie
arată, în decizia sa, că principiul egalităŃii
plăŃii femeilor cu bărbaŃii este direct aplicabil
12-13 iulie 1976 - Consiliul European are loc în Bruxelles. Se
cade de acord asupra numărului şi distribuŃiei
locurilor pentru Parlamentul ce se va alege în
1979 prin sufragiu direct şi universal.
Consiliul îl desemnează pe Roy Jenkins drept
preşedinte al Comisiei

45
20 septembrie 1976 - adoptarea Actului pentru alegerea
reprezentanŃilor în Adunare, cu sufragiu
universal direct – cu primele alegeri directe
în 7 iunie 1979
3 noiembrie 1976 - Consiliul decide că Ńările membre vor
extinde, de la 1 ianuarie 1977, limitele
pescuitului la 200 mile de coastele Mării
Nordului şi Atlanticului Nordic. Această
decizie marchează începutul politicii comune
în domeniul pescuitului
9 martie 1978 - prin decizia Simmenthal Curtea Europeană
de JustiŃie consolidează principiul
proeminenŃei legii comunitare
4-5 decembrie 1978 - are loc un Consiliu European la Bruxelles.
Este stabilit Sistemul Monetar European
(SME) care se bazează pe o unitate valutară
europeană (ECU)
13 martie 1979 - intră în vigoare Sistemul Monetar European
(SME) cu scopul de a asigura stabilirea
cursurilor de schimb între monedele naŃionale
ale statelor membre CE
1981 - a doua extindere – Grecia aderă la CECO,
CEE şi EURATOM
3-4 decembrie 1984 - are loc un Consiliu European la Dublin
(Irlanda). Se decide întărirea Sistemului
Monetar European (SME) şi acordarea pentru
ECU a unui rol mult mai important
13 februarie 1985 - cazul Gravier. Curtea Europeană de JustiŃie
a decis că, conform principiului
nediscriminării în funcŃie de cetăŃenie, un
student francez (în acest caz) care dorea să
studieze în Belgia nu va trebui să plătească
taxe mai mari decât colegii săi belgieni
1986 - a treia extindere – Spania şi Portugalia aderă
la CECO, CEE şi EURATOM
1 iulie 1987 Intră în vigoare Actul Unic European (AUE)
care stabileşte ca obiectiv până la finele anului
46
 1992 realizarea pieŃei interne unice; se
adaugă, astfel, la cooperarea economică şi
cooperarea politică. Danemarca preia
PreşedinŃia Consiliului ComunităŃilor
Europene
12 aprilie 1988 - Comitetul Delors prezintă raportul cu privire
la uniunea economică şi monetară.
Parlamentul adoptă DeclaraŃia asupra
Drepturilor şi LibertăŃilor Fundamentale
1989 - Consiliul European de la Madrid aprobă
Raportul Delors care identifică condiŃiile şi
etapele pentru realizarea UEM
20 iunie 1990 - CEE şi EFTA pornesc negocieri oficiale
pentru crearea SpaŃiului Economic European
4 decembrie 1990 - Consiliul European adoptă măsuri tranzitorii
cu privire la cadrul reunificării Germaniei
14-15 decembrie - are loc un Consiliu European la Roma. Sunt
1990 lansate cele două ConferinŃe
Interguvernamentale cu privire la Uniunea
Monetară şi Uniunea Politică
26 noiembrie 1991 - Comunitatea aderă la OrganizaŃia
Agriculturii şi AlimentaŃiei (FAO), devenind
prima organizaŃie de integrare economică
membră cu drepturi şi obligaŃii depline la o
agenŃia specializată ONU
9-10 decembrie - la Maastricht, Consiliul European stabileşte
1991 cadrul realizării UEM
7 februarie 1992 - Tratatul de la Maastricht – Tratatul asupra
Uniunii Europene (TUE). Se semnează tratatul
cu privire la realizarea UEM şi UP. Acesta şi-a
definit ca obiective:
1. trecerea de la piaŃa unică la o uniune
economică şi monetară, comportând trecerea la
o monedă unică;
2. afirmarea identităŃii pe scena internaŃională
printr-o politică externă şi de securitate comună,
inclusiv o politică de apărare comună;
47
 3. întărirea protecŃiei drepturilor şi intereselor
resortisanŃilor statelor membre prin instituirea
unei cetăŃenii a Uniunii;
4. dezvoltarea unei cooperări mai strânse în
domeniul justiŃiei şi al afacerilor interne,
garantându-se siguranŃa şi securitatea
popoarelor în condiŃiile unei libere circulaŃii a
persoanelor
1 noiembrie 1993 - intră în vigoare Tratatul asupra Uniunii
Europene
6 decembrie 1993 - Consiliul şi Comisia ajung la un acord
asupra codului de conduită ce guvernează
accesul public la documentele oficiale
25 mai 1994 - Biroul Guvernatorilor Băncii de InvestiŃii
Europene creează Fondul de InvestiŃii
Europene
27 iulie 1994 - Comisia adoptă o „Carte Albă” cu privire la
politica socială europeană
6 decembrie 1994 - Consiliul adoptă programul vocaŃional
Leonardo da Vinci
17 decembrie 1994 - este semnat la Lisabona Tratatul asupra
Cartei Europene a Energiei
1994 - se înfiinŃează Institutul Monetar European
(IME), precursorul Băncii Centrale Europene
(BCE)
1995 – 14 martie - Consiliul şi Parlamentul semnează
Programul Socrate în domeniul educaŃiei
1995 - a patra extindere – Austria, Finlanda şi
Suedia aderă la UE
29 martie 1996 - se deschide la Torino (Italia) ConferinŃa
Interguvernamentală de revizuire a Tratatului
de la Maastricht
16 iulie 1997 - este adoptată „Agenda 2000 – pentru o
Europă mai puternică şi mai extinsă” –
privind reforma instituŃională a Uniunii
Europene

48
2 octombrie 1997 - Tratatul de la Amsterdam, intrat în
vigoare la 1 mai 1999, cuprinde prevederi în
domeniile protecŃiei drepturilor fundamentale
ale cetăŃenilor, cooperarea în domeniul
securităŃii şi al justiŃiei şi dezvoltarea durabilă
a mediului înconjurător
1998 - se definesc cele 11 Ńări ce urmează să
formeze UEM, începând cu anul 1999
1 iunie 1998 - crearea Băncii Centrale Europene
1998 - se desemnează conducerea Băncii Centrale
Europene
1 ianuarie 1999 - se introduce moneda unică – euro în 11 state
europene care au îndeplinit criteriile de
convergenŃă (FranŃa, Germania, Italia, Belgia,
Olanda, Luxemburg, Austrai, Spania,
Portugalia, Finlanda şi Irlanda)
1 mai 1999 - intră în vigoare Tratatul de la Amsterdam
15 ianuarie 2000 - la Bruxelles încep negocierile de aderare cu
statele candidate: Malta, România, Bulgaria,
Slovacia, Lituania şi Letonia
9 mai 2000 - se celebrează a 50-a aniversare a
„DeclaraŃiei Schuman”
7-11 decembrie - Tratatul de la Nisa – accelerarea negocierilor
2000 de aderare şi reforma instituŃională; este
semnat de către miniştrii afacerilor externe ale
statelor membre ale UE la 26 februarie 2001
şi intră în vigoare la 1 februarie 2003
2 ianuarie 2001 - Grecia devine cel de-al 12-lea stat membru
ai zonei euro
15-16 iunie 2001 - Consiliul European de la Goteborg decide cu
privire la extinderea UE şi procesul de
aderare, printre altele ca „efurturi speciale să
fie dedicate asistenŃei acordate Bulgariei şi
României”
1 ianuarie 2002 - intră în circulaŃie moneda euro în cele 12
state care au îndeplinit criteriile de
convergenŃă
49
 28 februarie 2002 - se sfârşeşte perioada de circulaŃie monetară
duală, euro devine moneda unică în spaŃiul
celor 12 state participante la zona euro
1 februarie 2003 - intră în vigoare Tratatul de la Nisa
1 aprilie 2003 - semnarea Tratatului de aderare de către cele
10 state ce urmează să intre în UE la 1 mai
2004
19-20 iunie 2003 - Consiliul European de la Salonic adoptă
proiectul noii ConstituŃii Europene
1 mai 2004 - Ziua Extinderii (a cincea extindere): 10 Ńări
aderă la UE: Malta, Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi
Ungaria
1 ianuarie 2007 Aderarea Bulgariei şi României la UE

Exemple de teste de verificare a cunoştinŃelor

1. Dante Aligheri vedea Europa unificată condusă:

a) de un monarh, lider ştiinŃific şi politic;
b) de un suveran, lider ştiinŃific şi politic, aflat deasupra
celorlalŃi suverani;
c) de un suveran aflat deasupra celorlalŃi suverani.

2. Cele trei comunităŃi care au stat la baza Uniunii Europene

sunt:
a) CECO, CEA, CEE;
b) CECO, CEE, CEEA;
c) CECO, UEO, CEEA;
d) CECO, CEE, UEO.

3. InstituŃiile politice ale CECO erau:

a) Înalta Autoritate, Adunarea Comună, Consiliul Miniştrilor;
b) Comisia, Consiliul, Consiliul European şi Parlamentul;
c) Adunarea Parlamentară, Consiliul European, Consiliul de
Miniştri şi Comisia.

50
 4. FuncŃionalismul sectorial a stat la baza Tratatului CEE şi a
avut o abordare sectorială a cooperării.

Răspunsuri: 1) c; 2) b; 3) a; 4) f.

51
 Radu Stancu
Mădălina Vezeteu

Capitolul 2
COMPETENłELE UNIUNII EUROPENE

2.1. CompetenŃa
CompetenŃa • Priveşte dreptul de a legifera.
Uniunea exercită doar
competenŃele are i-au fost
repartizate (art.5 TCE).
.În domeniile de competenŃă
exclusivă într-un domeniul
determinat, doar Uniunea poate
să legifereze şi să adopte acte
juridice cu forŃă obligatorie.
CompetenŃele Uniunii Europene Statele membre pot legifera pe
pot fi: calea delegării de competenŃă
- exclusive; (atunci când sunt abilitate de
- partajate cu statele membre; Uniune) sau pentru punerea în
- competenŃe complementare aplicare a actelor Uniunii.

2.2. Principii

Principiile care guvernează - Principiul subsidiarităŃii -

împărŃirea competenŃelor:
- subsidiarităŃii;
- proporŃionalităŃii
Uniunea intervine numai în cazul şi
în măsura în care obiectivele acŃiunii
preconizate nu pot să fie realizate
într-un mod satisfăcător de către
statele membre dar pot fi realizate
mai bine la nivel comunitar din
cauza dimensiunilor sau efectelor
acŃiunii preconizate.
– Principiul proporŃionalităŃii –

52
 AcŃiunea întreprinsă de Uniune în
realizarea competenŃelor sale nu
poate să depăşească ceea ce este
necesar în vederea atingerii
obiectivelor Tratatelor institutive.

2.3. Stabilirea competenŃelor

Stabilirea competenŃelor Este făcută prin Tratatele institutive.

Ea este expresă dar nu şi exhaustivă.
Articolul din TCE prevede că: „În
cazul în care în cursul funcŃionării
pieŃei comune, o acŃiune a
ComunităŃii apare ca necesară
pentru realizarea unuia dintre
obiectivele comunităŃii, fără ca
prezentul Tratat să fi prevăzut
atribuŃiile de a acŃiona, necesare în
acest scop, Consiliul, hotărând în
unanimitate la propunerea Comisiei
şi după consultarea Parlamentului
European, adoptă dispoziŃiile
corespunzătoare.
Nu există un catalog al
competenŃelor comunitare.
Tratatul de reformă de la Lisabona
din 2007, cuprinde o enumerare a
competenŃelor pe baza cărora s-au
realizat variantele consolidate ale
Tratatelor institutive, care au fost
publicate în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr.C 115 din
09.05.2008.

2.4. CompetenŃele exclusive

53
CompetenŃele exclusive ale
Uniunii
• Uniunea este competentă să
definească şi să pună în aplicare o
politică externă şi de securitate
comune, inclusiv să definească o
politică de apărare comună.
• Uniunea are competenŃe
exclusive în următoarele domenii:
- uniunea vamală;
- stabilirea normelor privind
concurenŃa necesare funcŃionării
pieŃei interne;
- politica monetară a statelor
din zona euro;
- politica europeană comună
privind pescuitul şi conservarea
resurselor biologice ale mării;
- politica comercială comună;
- încheierea de acorduri
internaŃionale, atunci când este
prevăzută de un act legislativ al
Uniunii sau este necesară pentru a
permite Uniunii să-şi exercite
competenŃa internă sau în măsura în
care aceasta ar putea aduce atingere
normelor comune sau putea modifica
domeniul de aplicare a acestora.

2.5. CompetenŃe partajate

Uniunea are competenŃe partajate cu statele membre în

următoarele domenii principale:
- piaŃa internă;
- politica socială pentru aspectele definite în tratat;
- coeziunea economică, socială şi teritorială;

54
 - agricultura şi pescuitul, cu excepŃia conservării resurselor
biologice ale mării;
- mediul;
- protecŃia consumatorilor;
- transporturile;
- reŃelele transeuropene;
- energia;
- spaŃiul de libertate, securitate şi justiŃie;
- obiectivele comune de securitate în materie de sănătate
publică, pentru aspectele definite de tratat.

2.6. CompetenŃe complementare

CompetenŃele complementare Anumite domenii rămase în

competenŃa statelor pot fi
coordonate complementare de
Uniunea Europeană. IntervenŃia
Uniunii se limitează la:
- sprijinirea acŃiunii statelor
membre;
- încurajarea sau
coordonarea acŃiunii statelor
membre.
IntervenŃia Uniunii nu trebuie să
aibă ca efect împiedicarea statelor
membre să-şi exercite propria
competenŃă.
Domenii de competenŃe
complementare ale Uniunii sunt:
- cercetarea, dezvoltarea
tehnologică şi spaŃiul;
- cooperarea pentru dezvoltare şi
ajutorul umanitar;
- protecŃia şi îmbunătăŃirea
sănătăŃii umane;
- industria;
- cultura;
55
 - turismul;
- educaŃia, formarea profesională,
tineretul şi sportul;
- protecŃia civilă;
- cooperarea administrativă;
- coordonarea politicilor
economice, în special prin
adoptarea de măsuri şi orientări
generale ale acestor politici;
- coordonarea politicilor de
ocupare a forŃei de muncă ale
statelor membre, în special prin
definirea acestor politici;
- adoptarea de iniŃiative pentru a
asigura coordonarea politicilor
sociale ale statelor membre.

2.7. CompetenŃe abolite

CompetenŃele abolite Dacă privitor la domeniile în care

Uniunea Europeană are competenŃe
abolite exclusive se poate spune că
statele membre au cedat atributele
suveranităŃii lor în totalitate, la cele
partajate au cedat numai unele
atribute, sunt şi domenii în care
statele nu au cedat aceste atribute,
nici total, nici parŃial, dar ele au
rămas fără obiect. În această
situaŃie nici Uniunea nu a primit
competenŃe, iar statele au pierdut
dreptul de a legifera şi de
întreprinde acŃiuni cu caracter
administrativ.
Exemple de competenŃe abolite
pot fi date cu privire la politica
vamală, unde statele nu mai pot
56
 legifera măsuri de limitare a
liberei circulaŃii a mărfurilor (taxe
vamale sau taxe cu efect
echivalent taxelor vamale,
contingentări).

2.8. CompetenŃe implicite

CompetenŃele implicite Enumerarea neexhaustivă a

competenŃelor de către tratatele
institutive a dus la recunoaşterea
prin jurisprudenŃa CurŃii
Europene de JustiŃie şi a altor
competenŃe, care au fost
considerate a fi competenŃe
implicite, ele rezultând din
obiectivele Uniunii Europene.
Această practică a instanŃei
comunitare a devenit, în anii
apropiaŃi, deosebit de prudentă şi
reŃinuta.

2.9. Obiectivele Uniunii

Obiectivele comune Comunitatea Economică Europeană

• Obiectivele
economice şi sociale
a fost creată în scopul realizării
pieŃei unice.
Trecerea la Uniunea Europeană a
lărgit domeniul vizat al asocierii cu
noi obiective, care au fost formulate
prin Tratatul privind Uniunea
Europeană (TUE). Au fost
formulate următoarele obiective:
- promovrea progresului economic
şi social;
- nivel ridicat de ocupare a forŃei
de muncă;
57
 - dezvoltare echilibrată şi durabilă;
- spaŃiu fără frontiere interne;
- consolidarea coeziunii economice
şi sociale;
- instituirea Uniunii Economice şi
Monetare finalizată cu moneda
unică;
• Obiectivele externe - afirmarea identităŃii pe scena
internaŃională;
- realizarea şi aplicarea unei
politici externe şi de securitate
comună;
- definirea treptată a unei politici de
apărare comună care ar putea
conduce la o apărare comună;
• Obiectivele privind - să consolideze protecŃia drepturilor
drepturile omului şi cele şi interesele resortisanŃilor statelor
cetăŃeneşti membre;
- să se instituie cetăŃenia
europeană cu menŃinerea cetăŃeniei
corespunzătoare a statelor membre;
- menŃinerea şi dezvoltarea
Uniunii ca spaŃiu de libertate,
securitate şi justiŃie prin:
- asigurarea liberei circulaŃii a
persoanelor;
- măsuri adecvate de controlul
frontierelor externe;
- dreptul de azil şi imigrarea;
- prevenirea şi combaterea
criminalităŃii:
• Realizarea obiectivelor Obiectivele Uniunii Europene se
Uniunii Europene realizează:
- prin definirea principiilor şi
orientărilor generale ale P.E.S.C.;
- prin stabilirea strategiilor
comune;
58
 - prin adoptarea acŃiunilor
comune;
- prin adoptarea poziŃiilor comune;
- prin consolidarea cooperării
sistematice dintre statele membre
privind orientarea politicii
acestora.

Principii şi orientări Strategii comune

generale ale PESC

Realizarea
obiective-
AcŃiuni lor Uniunii
comune Europene Decizii cadru

Cooperare
PoziŃii comune sistematică a statelor
membre în orientarea
politicii lor

• Stabilirea principiilor Se face de Consiliul European.

PESC Sunt stabilite de Consiliul
European

• Strategiile comune ale Precizează:

PESC - obiectivele,
- durata;
- mijloacele pe care trebuie să le
pună la dispoziŃie statele

59
 Membre;
Consiliul adoptă deciziile de
definire şi punere în aplicare ale
PESC.

• AcŃiunile comune AcŃiunile comune se adoptă de

Consiliu. Angajează statele
membre în luările lor de poziŃie şi
în desfăşurarea acŃiunilor lor.
Luările de poziŃie şi acŃiunile
naŃionale în aplicarea unei acŃiuni
comune şi comunică, în prealabil,
Consiliului. În lipsa unei decizii a
Consiliului, statele membre pot
lua în regim de urgenŃă măsurile
ce se impun şi informează
Consiliul.

• PoziŃiile comune PoziŃiile comune definesc poziŃia

Uniunii într-o:
- chestiune de natură
geografică;
- chestiune de natură tematică.
Statele membre apără poziŃiile
comune şi îşi coordonează acŃiunea
încadrul organizaŃiilor internaŃionale
şi cu ocazia conferinŃelor interna-
Ńionale, inclusiv atunci la cele la care
nu participă toate statele membre.

• Deciziile cadru Consiliul adoptă decizii – cadru

pentru armonizarea actelor cu
putere cadru de lege şi a normelor
administrative ale statelor
membre.
Deciziile-cadru, asemenea
directivelor, obligă statele
60
membre în ceea ce priveşte
rezultatul urmărit, dar lasă
autorităŃilor naŃionale alegerea
formelor şi mijloacelor. Se
deosebeşte de directivă prin lipsa
efectului direct.

61
 Radu Stancu
Mădălina Vezeteu

Capitolul 3

UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ (UEM)

3.1. Necesitatea unei uniuni economice şi monetare europene

Neajunsurile manifestate în funcŃionarea Sistemului Monetar

InternaŃional (SMI) creat prin Acordurile ConferinŃei de la Bretton
Woods din 1944 au determinat statele europene să caute o alternativă.
Prin Acordul de la Bretton Woods din 1944 a fost constituit
Fondul Monetar InternaŃional (FMI) care are ca principală menire
creditarea temporară a deficienŃelor balanŃelor de plăŃi. Resursele
FMI se constituie din aportul Ńărilor membre constituite în proporŃie
de 25% în devize şi 75% în moneda naŃională, stabile în cote-părŃi
procentuale în funcŃie de potenŃialul fiecărei Ńări. DST este o
lichiditate internaŃională creată de FMI care se alocă Ńărilor membre
proporŃional cu cotele deŃinute. DST este purtător de dobânzi. DST se
utilizează ca: etalon monetar, instrument de rezervă, mijloc de plată
între FMI şi membrii săi, mijloc de procurare de monede naŃionale
convertibile.
Crearea monedei unice europene a fost precedată de alte
încercări de a pune capăt instabilităŃii monetare pe pieŃele de schimb.
Între anii 1950-1958 a funcŃionat Uniunea Europeană a PlăŃii care,
în 1958, a fost înlocuită cu Acordul Monetar European. În 1970 a
fost publicat Planul Pierre Werner care conŃinea principalele
elemente ale Uniunii Monetare Europene şi avea ca obiectiv pe
termen lung o totală convertibilitate a monedelor şi o completă
libertate de circulaŃie a capitalurilor, plan ce urma a fi realizat în 3
etape în decurs de 10 ani. Urmărea convergenŃa politicilor
62
economice, convertibilitatea totală şi ireversibilă a monedelor,
stabilirea unei parităŃi fixe între acestea, eliminarea marjelor de
fluctuaŃie ale acestora, completa liberalizare a circulaŃiei de capital,
instituirea unei linii directoare pentru adoptarea bugetelor
naŃionale.
La 13 martie 1979 a luat fiinŃă Sistemul Monetar European
(SME) bazat pe principiul parităŃilor fixe dar ajustabile între monedele
naŃionale. La acestea au participat toate statele membre ale
ComunităŃii cu excepŃia Marii Britanii. SME şi-a creat, pe lângă
propriul mecanism, şi propria monedă: ECU.
În iunie 1989, Consiliul European, desfăşurat la Madrid, a
aprobat raportul lui Jacques Delors privitor la modalităŃile de
realizare a Uniunii Economice şi Monetare. Raportul Delors a
propus un proces în trei etape de realizare a UEM vizând
coordonarea strânsă a politicilor economice naŃionale, reguli stricte
privind mărimea şi finanŃarea deficitelor bugetare şi constituirea unei
instituŃii comunitare independente care să definească şi să aplice
politica monetară comunitară.

3.2. Realizarea Uniunii Economice şi Monetare

Etapa I, care a început la 1 iulie 1990 şi s-a încheiat în

decembrie 1993, a avut ca obiective eliminarea ultimelor bariere în
calea tranzacŃiilor monetare, întărirea coordonării politicilor
economice şi bugetare, cooperarea între băncile centrale ale statelor
membre şi renunŃarea în totalitate de către Ńările Sistemului Monetar
European la controlul asupra capitalurilor.
Etapa a II-a a început la 1 ianuarie 1994 şi a durat până la 31
decembrie 1998. A avut loc transferul progresiv al puterii de decizie
de la autorităŃile naŃionale către Sistemul European al Băncilor
Centrale (SEBC) şi a fost creat Institutul Monetar European ca
precursor al Băncii Centrale Europene.
Obiectivul principal al SEBC a fost menŃinerea stabilităŃii
preŃurilor şi sprijinirea politicilor economice generale din comunitate,
prin acŃiuni conforme principiilor economiei de piaŃă. Misiunile
fundamentale au fost: definirea şi punerea în practică a politicii
monetare, conducerea operaŃiunilor de schimb, preluarea şi
63
gestionarea rezervelor oficiale de valute străine deŃinute de statele
membre, promovarea bunei funcŃionări a sistemelor de plăŃi.
SEBC este compus din Banca Centrală Europeană şi băncile
centrale naŃionale şi este condus de Consiliul Guvernatorilor şi
Comitetul Executiv alcătuit din 6 membri care sunt numiŃi de
Consiliul European (art. 107 din Tratatul instituind Comunitatea
Europeană).
Institutul Monetar European (IME) a avut ca misiuni:
întărirea cooperării între băncile centrale naŃionale; coordonarea
politicilor monetare ale statelor membre; supervizarea funcŃionării
SME; realizarea consultărilor asupra problemelor care Ńin de
competenŃa băncilor centrale naŃionale şi care pot afecta stabilitatea
instituŃiilor şi pieŃelor financiare, facilitarea utilizării ECU şi
supravegherea evoluŃiei acestuia.
Etapa a III-a, începută la 1 ianuarie 1999, a debutat cu trecerea
la parităŃi fixe şi atribuirea de competenŃe economice şi monetare
instituŃiilor comunitare. A început cu 11 state (Austria, Belgia,
Finlanda, FranŃa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda,
Portugalia, Spania) care îndeplineau criteriile de convergenŃă, iar, la 1
ianuarie 2001, după îndeplinirea aceloraşi criterii de convergenŃă, li s-
a adăugat Grecia. Au făcut excepŃie, în această etapă, Danemarca,
Marea Britanie şi Suedia, care au dorit să-şi păstreze „suveranitatea
monetară”. Începând cu această dată politica monetară este hotărâtă de
Banca Centrală Europeană care a înlocuit Institutul Monetar
European. Aceste moment a marcat şi trecerea la moneda unică,
monedele naŃionale fiind înlocuite progresiv, iar de la 1 ianuarie 2002
orice operaŃiune pe teritoriul celor 12 state se desfăşoară în euro.

3.3. Criterii de convergenŃă

Pentru a introduce moneda unică euro, fiecare stat membru

trebuie să îndeplinească anumite criterii de convergenŃă:
→ un criteriu constituŃional, constând în
independenŃa faŃă de orice altă putere din stat a băncii
centrale a fiecărui stat membru, acesta neputând fi
influenŃată în deciziile pe care le ia;

64
 → un set de criterii economice, după cum
urmează:
– rata inflaŃiei monedei naŃionale să nu depăşească cu
mai mult de 1,5 puncte procentuale (1,5%) performanŃele
celor mai bune trei state membre din anul trecut;
– deficitul public anual să nu depăşească 3% din PIB (cu
anumite excepŃii temporare);
– datoria publică brută anuală să se încadreze în plafonul
de maximum 60% din PIB (cu anumite excepŃii temporare);
– participarea la SME fără o devalorizare voluntară a
monedei naŃionale timp de cel puŃin 2 ani consecutivi şi o
limitare a ratei nominale pe termen lung a dobânzilor la
maximum 2% mai mult decât cea practicată în anul anterior
de cele mai bune 3 state.
Trecerea la euro prezintă o serie de avantaje, dar şi costuri.
Sunt prezentate drept avantaje:
– stabilitatea schimburilor determinată de moneda unică
comună, constând în dispariŃia fluctuaŃiilor de schimb care puteau
bloca comerŃul intereuropean. Va duce şi la o creştere a schimburilor
economice ca urmare a scăderii cheltuielilor prin necesitatea de
cumpărare a monedei străine şi eliminarea fluxurilor speculative de
capital dintre Ńările partenere;
– eliminarea riscului valutar, prin utilizarea monedei unice
statele nemafiind silite să ridice dobânzile pentru a-şi păstra moneda
naŃională;
– economii privind moneda de rezervă, statele membre
nemaifiind nevoite să Ńină rezervele internaŃionale în acel spaŃiu;
– stimularea integrării politicilor economice ca urmare a unei
politici valutare comune.
Sunt prezentate drept costuri:
– pierderea autonomiei politicilor monetare şi valutare ale
statelor membre, care duc şi la absorbirea băncilor centrale naŃionale
de către o bancă supranaŃională. Aceasta constituie însă şi un avantaj
deoarece guvernele statelor membre nu pot spori masa monetară în
circulaŃie, sporire care ar determina inflaŃie şi „topirea” economiilor şi
rezervelor naŃionalilor acelui stat;

65
 – posibila creştere a şomajului în statele cu o economie ce nu
poate Ńine pasul cu economiile mai performante din comunitate şi de
aici o migrare necontractuală cu consecinŃe imprevizibile, în plan
social şi economic, a forŃei de muncă;
– reducerea veniturilor instituŃiilor financiar-bancare
provenind din schimbul de monedă. Acest cost este însă
contrabalansat de reducerea costului de schimb.

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană şi condiŃiile

trecerii la euro, România şi-a propus şi s-a angajat ca până la 1 ianuarie
2007, să adopte acquis-ul comunitar. În domeniul monetar, conform
calendarului convenit cu UE, până la sfârşitul anului 2004 au fost
armonizate prevederile referitoare la independenŃa băncii centrale,
eliminarea finanŃării directe a deficitelor temporare ale Trezoreriei de către
Banca NaŃională şi a accesului privilegiat al instituŃiilor publice la resursele
instituŃiilor financiare. Armonizarea legislaŃiei române cu cea a Uniunii
Europene în domeniul monetar va urmări: asigurarea independenŃei
instituŃionale a BNR, în elaborarea şi conducerea politicii monetare şi a
cursului de schimb, care să aibă ca obiectiv fundamental asigurarea
stabilităŃii preŃurilor; asigurarea independenŃei personalului BNR prin
armonizarea cu legislaŃia comunitară privind durata mandatului membrilor
consiliului de administraŃie, motivele de revocare din funcŃie, dreptul de
contestare în justiŃie a deciziei de revocare din funcŃie şi conflictul de
interese; interzicerea finanŃării directe a instituŃiilor publice de către banca
centrală.
Urmare schimbărilor intervenite în economia naŃională, în
perioada de după atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 din SUA
şi în special în cursul anului 2002, pe fondul demersurilor şi
pregătirilor SUA pentru atacarea Irakului, moneda unică europeană
a început să câştige teren în faŃa dolarului, ajungând ca raportul de
schimb să devină din subunitar, supraunitar. Pe acest fond, având în
faŃă perspectiva aderării în 2007 a României la UE, euro a devenit
moneda de referinŃă, înlocuind astfel dolarul american, ceea ce s-a
realizat la 1 martie 2003.

66
 Cuvinte cheie: Uniunea Economică şi Monetară; Sistemul
European al Băncilor Centrale; Institutul Monetar European; criterii
de convergenŃă

Întrebări:
1. Care sunt etapele realizării UEM?
2. Care sunt criteriile de convergenŃă pentru introducerea
monedei unice?
3. Care sunt avantajele şi dezavantajele monedei unice?
4. Care sunt măsurile luate de România pentru armonizarea în
domeniul monetar?

67
 Radu Stancu
Mădălina Vezeteu

Capitolul 4

UNIUNEA VAMALĂ

4.1. Formele de integrare vamală şi cooperare economică

Integrarea vamală şi cooperarea economică pot îmbrăca mai

multe forme din care cel mai des întâlnite sunt uniunile vamale şi
zonele de liber schimb.
a) Zonele de liber schimb constă în eliminarea totală a drepturilor
de vamă şi a restricŃiilor asupra schimburilor între statele participante. Se
utilizează când statele în cauză doresc să-şi aproprie economiile dar nu şi
să le integreze sau să le transforme într-o singură economie. Exemple de
zone de liber schimb: SpaŃiul Economic European (SEE); AsociaŃia
Economică a Liberului Schimb (AELS); Acordul Nord-American de
Liber Schimb (ANALS) dintre SUA, Canada şi Mexic.
Statele membre îşi păstrează propriul sistem de taxe vamale şi
propria politică comercială în relaŃiile externe. Prin regulile de
origine se stabileşte care dintre mărfuri pot circula liber de la o Ńară la
alta în interiorul zonei.
b) Uniunile vamale vizează o integrare economică fără restricŃii
în interiorul graniŃelor ei, fără frontiere vamale şi cu un tarif vamal
comun aplicabil frontierelor externe.

4.2. Realizarea Uniunii vamale a UE

Prin Tratatul de la Roma din 1958 s-a creat o uniune tarifară

care elimina diferenŃele dintre drepturile vamale ale Statelor Membre.
Tratatul CEE a prevăzut eliminarea taxelor vamale asupra
importurilor şi exporturilor şi a tuturor taxelor, cu efect echivalent în
68
comerŃul dintre statele membre. Prevedea, de asemenea, şi adoptarea
unui tarif vamal comun cu statele nemembre (art. 23).
În 1968 toate drepturile de vamă şi restricŃiile dintre cele 6 state
membre (FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) au fost
eliminate şi s-a introdus tariful vamal comun, aplicabil mărfurilor
provenind din statele nemembre.
În 1988 a fost adoptată Decizia de creare a unui Document
Administrativ Unic care a înlocuit cele peste 150 documente vamale
diferite utilizate de administraŃiile vamale ale statelor membre.
Înainte de 1993, toate transporturile erau oprite la vămile
Statelor Membre pentru control şi îndeplinirea formalităŃilor vamale şi
fiscale. La 1 ianuarie 1993, acest sistem a fost înlocuit cu un nou
sistem care nu necesita nici un control şi nici o întocmire de acte la
momentul trecerii graniŃelor naŃionale din interiorul Uniunii.
Pentru eliminarea diferenŃelor de interpretare şi aplicării
omogene a legislaŃiei vamale armonizate prin legislaŃiile naŃionale, în
decembrie 1996 Parlamentul şi Consiliul UE au adoptat propunerea
Comisiei privind un program de acŃiune comunitară în domeniul
vamal. Programul s-a numit Vama 2000 şi constituia o orientare clară
pentru serviciile vamale. A fost ameliorat şi completat prin programul
Vama 2002, care utiliza informatizarea şi programul de formare
„Mathaeus” şi avea ca obiectiv eliminarea divergenŃelor în materie
vamală la nivel naŃional.
„ Vama 2002” prevedea o serie de măsuri:
– vizite ale echipelor Comisiei şi ale Statelor Membre pentru
evaluarea funcŃionării, identificarea celor mai bune practici, dar şi a
insuficienŃelor în procedurile de control;
– lupta contra fraudelor;
– sprijinirea măsurilor de ameliorare a metodelor de lucru ale
administraŃiilor vamale;
– schimbul de funcŃionari vamali pentru perfecŃionarea
experienŃei;
– organizarea de seminarii;
– informatizarea procedurilor vamale la nivelul UE.

69
 4.3. Rolul Comisiei Europene în politica vamală

Realizarea pieŃei unice a UE a avut drept consecinŃă desfiinŃarea

frontierelor economice interne între statele membre. Controlul se face
la graniŃele exterioare. Creşterea volumului intrărilor şi ieşirilor de
mărfuri din Uniune face imposibil controlul fizic la frontiere. Aceasta
ar duce la costuri foarte mari şi nu în ultimul rând la sufocare şi
blocarea vămilor de la punctele de frontieră.
Din aceste considerente s-a trecut la metodele de verificare după
importare ceea ce facilitează traficul şi reduce imobilizarea mărfurilor
în porturi şi aeroporturi.
Instrumentele politicii vamale comune sunt tariful vamal
comun şi nomenclatura comunitară.
Comisia Europeană, prin DirecŃia privind fiscalitatea şi
uniunea vamală, este competentă în ce priveşte iniŃiativele de
dezvoltare şi perfecŃionare a politicii vamale, face propunerile în
domeniul legislaŃiei vamale şi asigură cooperarea dintre administraŃiile
Statelor Membre. Adoptă legislaŃia secundară numită şi „dispoziŃii
de aplicare”, după aprobarea de către Statele Membre în cadrul
Comitetului Codului Vămilor pentru legislaŃia vamală sau în cadrul
altui comitet atunci când este vorba de o altă legislaŃie.
AdministraŃiile vamale ale Statelor Membre aplică legislaŃia
vamală în sensul perceperii drepturilor de vamă, TVA şi accizelor.

Cuvinte cheie: zone de liber schimb; uniune vamală; tarif vamal

comun; Document Administrativ Unic.
Întrebări:
1. Care sunt formele de integrare vamală şi cooperare
economică?
2. Care sunt măsurile prevăzute de Vama 2002?
3. Care este rolul Comisiei Europene în politica vamală?

70
 Radu Stancu
Mădălina Vezeteu

Capitolul 5

LIBERTĂłILE FUNDAMENTALE∗

Prin Actul Unic European s-au statuat patru libertăŃi

fundamentale ale PieŃei interne: libera circulaŃie a mărfurilor; libera
circulaŃie a serviciilor; libera circulaŃie a persoanelor şi libera
circulaŃie a capitalului.

5.1. Libera circulaŃie a mărfurilor

Realizarea pieŃei unice a fost principalul obiectiv al Tratatului de

la Roma. Acest obiectiv presupunea o mai mare liberalizare a
schimburilor de bunuri şi servicii. Perioada de tranziŃie a fost fixată la
1 ianuarie 1970; dar, până la acest moment nu s-a putut realiza decât
eliminarea taxelor vamale (1 iulie 1968), libera circulaŃie a lucrătorilor
şi armonizarea unor taxe dintre care şi introducerea generală a TVA-
ului în anul 1970.
La mijlocul anilor '80 nu se realizase o reducere a restricŃiilor
cantitative. Libertatea circulaŃiei bunurilor era afectată de practici
anticoncurenŃiale ale autorităŃilor naŃionale cum sunt: drepturi
exclusive de producŃie sau de servicii, subvenŃii.

∗
Notă: jurisprudenŃa folosită în acest capitol este redată din
următoarele culegeri editate de Ministerul Afacerilor Externe:
1. – Repere ale jurisprudenŃei recente a CurŃii de JustiŃie a
ComunităŃilor Europene (2003-2004), Bucureşti, 2005;
2. – Repere fundamentale ale jurisprudenŃei CurŃii de JustiŃie a
ComunităŃilor europene.
71
 PiaŃa unică s-a realizat abia în 1992 ca urmare a celor stabilite
prin Cartea Albă a Comisiei Europene din 1985 care a fost
incorporată în tratate prin Actul Unic European (1986). Aceasta
conŃinea 300 măsuri legislative, termenul limită de finalizare fiind la
31.12.1992, grupate pe trei obiective principale:
– eliminarea frontierelor politice;
– eliminarea frontierelor tehnice;
– eliminarea frontierelor datorate de sistemele de taxe.
În ce priveşte libera circulaŃie a mărfurilor, temeiul legal îl
constituie art. 7 din Tratatul de la Roma care defineşte PiaŃa Internă a
ComunităŃilor ca „o zonă fără frontiere interne, în care este asigurată
libera circulaŃie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului”.
Libera circulaŃie a mărfurilor se aplică tuturor produselor
originare din Statele Membre şi tuturor produselor din terŃe Ńări cu
drept de liberă circulaŃie în spaŃiul comunitar.
Standardizarea. Pentru produsele din Uniune au fost stabilite
modele de standarde de calitate. Au fost reglementate condiŃiile
introducerii pe piaŃă şi utilizării produselor, obligaŃiile producătorului,
reprezentantului autorizat sau importatorului, procedura de evaluare a
conformităŃii produselor, marcajul de conformitate al produsului.
Standardele au ca scop protecŃia muncii, protecŃia sănătăŃii
consumatorilor, protecŃia mediului, reducerea costurilor prin
standardizare.
AchiziŃiile publice. Sunt reglementate prin Directivele
Consiliului 93/96 CEE; 93/97 CEE şi 92/50 CEE. Scopul este
realizarea unui cadru liber, concurenŃial şi transparent în organizarea
licitaŃiilor pentru achiziŃii publice.

5.1.1 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie

privind libera circulaŃie a mărfurilor

Cazul: Rewe-Zentrale AG vs. Bundesmonopolverwaltung

für Branntwein (Cassis de Dijon), nr. 120\78, 20 februarie 1979

SituaŃie de fapt
Interzicerea importării şi comercializării în RFG a unei băuturi
originare din FranŃa (Cassis de Dijon), pe motivul că legislaŃia
72
germană prevede o concentraŃie minimă de alcool, pe care băutura
respectivă nu o avea.

Dreptul aplicabil
Articolul 2817 TCE - NoŃiunea de restricŃii cantitative şi
măsuri cu efect echivalent; Teoria exigenŃelor imperative
SoluŃia şi principiile degajate de CJCE
1. În domeniile în care nu există o reglementare unitară la nivel
comunitar, fiecare stat membru poate impune pe teritoriul său
propriile prevederi privind producŃia şi comercializarea alcoolului şi
băuturilor spirtoase, dar acestea nu trebuie să constituie restricŃii
cantitative la import sau măsuri cu efect echivalent acestora.
2. Obstacolele aduse liberei circulaŃii a mărfurilor prin
disparităŃile legislaŃiilor naŃionale sunt acceptate în măsura în care sunt
justificate de interese imperative, cum ar fi mai ales: eficacitatea
controalelor fiscale, protecŃia sănătăŃii publice, loialitatea tranzacŃiilor
comerciale şi protecŃia consumatorilor.
3. În speŃă, Curtea a decis că este vorba de o măsură cu efect
echivalent restricŃiilor cantitative la importul de mărfuri, care nu se
justifică printr-o exigenŃă imperativă.

Evaluare
Această speŃă pune bazele principiului recunoaşterii mutuale în
dreptul comunitar, conform căruia în lipsa unor reglementări unitare la
nivelul Uniunii, un stat membru trebuie să accepte pe teritoriul său
produsele care sunt conforme cu legislaŃia statului membru de origine.

Cazul Budjovicky Budvar/Rudolf Ammersin GmbH, recurs

prealabil, 18 noiembrie 2003

SituaŃie de fapt
Braseria Budweiser Budvar, cu sediul în localitatea cehă
Budweis, produce şi exportă în Austria bere cu marca „ Budweiser

17
Articolul 28 TCE dispune: „Sunt interzise între statele membre
restricŃiile cantitative la import, precum şi toate măsurile cu efect echivalent
acestora”
73
Budvar”. Societatea Ammersin, cu sediul în Austria comercializa
berea cu marca „American Bud”, produsă de o societate cu sediul în
St. Louis, SUA. Între Austria şi fosta Republică Cehoslovacia s-a
încheiat în 1976 un tratat de protejare a indicaŃiilor geografice de
origine pentru produsele alimentare regionale ale celor două părŃi. În
anexa care enumeră indicaŃiile geografice a căror protecŃie este
asigurată de părŃi este menŃionată şi marca „Bud”.
Având ca bază legală acest tratat, braseria Budweiser Budvar a
solicitat instanŃei austriece interzicerea comercializării pe acest
teritoriu de către societatea Ammersin a berii cu macra „American
Bud”. Judecătorul austriac a introdus un recurs prejudicial în faŃa
instanŃei de la Luxemburg, pentru a stabili în ce măsură sunt conforme
legislaŃiei comunitare şi pot fi aplicate în speŃă dispoziŃiile unui tratat
bilateral, care acordă protecŃie unei indicaŃii geografice chiar dacă nu
există pericolul inducerii în eroare a consumatorilor.

Dreptul aplicabil
– Regulamentul 2081/92 privind protecŃia indicaŃiilor geografice
şi a denumirilor de origine
– Articolul 28 TCE: „Între statele membre sunt interzise
restricŃiile cantitative la import, precum şi toate măsurile cu efect
echivalent acestora”.
– Articolul 30 TCE: „DispoziŃiile art. 28 şi 29 nu împiedică
impunerea unor interdicŃii sau restricŃii la import, export sau tranzit,
justificate de raŃiuni de morală publică, ordine publică, securitate
publică, protecŃia sănătăŃii şi vieŃii persoanelor şi animalelor, (…),
protecŃia proprietăŃii industriale şi comerciale (…)”.
– Articolul 307 al. 1 TCE: „DispoziŃiile prezentului tratat nu
aduc atingere drepturilor şi obligaŃiilor rezultate din convenŃii
încheiate înainte de 1 ianuarie 1958 sau pentru statele care au aderat
mai târziu, înaintea aderării, între unul sau mai multe state membre, pe
de o parte, şi unul sau mai multe state terŃe, pe de altă parte”.
SoluŃia şi principiile degajate de CJCE
În soluŃia dată Curtea a stabilit că dispoziŃiile Regulamentului
2081/92 nu se opun aplicării unui tratat bilateral care protejează o
indicaŃie geografică simplă şi indirectă (nu există legătură directă între
o calitate a produsului şi originea sa geografică, ci are doar rolul să
74
informeze consumatorul că produsul provine dintr-o anumită regiune
sau dintr-un anumit stat).
În schimb, dispoziŃiile tratatului amintit pot constitui un
obstacol în calea liberei circulaŃii a mărfurilor care sunt legal
comercializate pe teritoriul unui stat membru, contravenind astfel
articolului 28 TCE care interzice orice restricŃii la importul
mărfurilor.
După ce stabileşte aplicarea de principiu a articolului 28 în
speŃă, Curtea verifică în ce măsură o asemenea restricŃie la import
poate fi justificată de excepŃiile prevăzute la articolul 30 TCE. InstanŃa
constată că aplicarea dispoziŃiilor tratatului bilateral în speŃă are ca
obiectiv asigurarea unei concurenŃe loiale, înscriindu-se în „protecŃia
proprietăŃii industriale şi comerciale” din cadrul articolului 30 TCE.
Prin urmare, dacă judecătorul naŃional stabileşte, în urma
cercetărilor efectuate, că denumirea „Bud” desemnează o regiune de
pe teritoriul Cehiei, iar această denumire trebuie protejată în
conformitate cu regimul proprietăŃii industriale şi comerciale, dreptul
comunitar nu se opune extinderii protecŃiei denumirii respective pe
teritoriul Austriei, în conformitate cu prevederile tratatului bilateral
încheiat între cele două state.
În ceea ce priveşte tratatul bilateral invocat de Cehia, poziŃia CurŃii
merge în sensul recunoaşterii opozabilităŃii drepturilor şi obligaŃiilor
rezultând din acest act, fiind vorba de un tratat încheiat de un stat
membru (Austria) înainte de aderarea la Uniune, aplicându-se deci
dispoziŃiile art. 307 al. 1 TCE (în prealabil trebuie însă stabilit de
judecătorul naŃional dacă tratatul este încă în vigoare în urma
schimbărilor intervenite în situaŃia juridică a unei părŃi - respectiv
dezmembrarea Cehoslovaciei, parte originară la tratat şi succesiunea
Republicii Cehe la acordurile internaŃionale încheiate de fostul stat).
În acest context, Curtea reaminteşte că, potrivit art. 307 TCE, chiar
dacă obligaŃiile rezultând din tratatul încheiat de un stat membru înainte
de aderarea la Uniunea Europeană ar fi incompatibile cu legislaŃia
comunitară, până la eliminarea incompatibilităŃilor, judecătorul
naŃional poate să aplice dispoziŃiile tratatului bilateral.

Evaluare

75
 Este una din hotărârile în care Curtea interpretează articolul
307 TCE într-un sens protector faŃă de drepturile ce rezultă pentru
statele terŃe din acordurile încheiate cu statele membre înainte de
aderarea acestora din urmă la UE, în timp ce în jurisprudenŃa
anterioară18 Curtea s-a arătat mult mai reticentă faŃă de situaŃia
acordurilor „precomunitare” incompatibile cu acquis-ul
comunitar, aplicând principiul prevalenŃei interesului comunitar
asupra celui naŃional şi sancŃionând statele membre care au aplicat
dispoziŃiile unor tratate incompatibile cu acquis-ul comunitar.
Prin urmare, statele membre pot aplica dispoziŃiile unor tratate
anterioare aderării, chiar dacă acestea sunt incompatibile cu
dreptul comunitar, datorită excepŃiei prevăzute de articolul 307 alin.
1 TCE.

Cazul: De Danske Bilimportorer c. Skatteministeriet, Told-

go Skattestyrelsen, 17 iunie 2003

SituaŃie de fapt
În Danemarca nu se produc automobile. În ianuarie 1999, De
Danske Bilimportorer (DBI), o asociaŃie daneză de importatori de
vehicule, a cumpărat un autovehicul nou, marca Audi, pentru un preŃ
total de 67.152 EURO din care 40.066 EURO au fost plătiŃi cu titlu de
taxă de înmatriculare.
Estimând că taxa de înmatriculare a fost plătită fără justificare,
DBI a cerut rambursarea sa de către autorităŃile fiscale daneze.
Acestea au refuzat cererea. În consecinŃă, DBI a introdus un recurs
împotriva Skatteministeriet Ministerului Impozitelor şi Accizelor). În
sprijinul cererii sale, reclamanta a invocat principiul libertăŃii de
circulaŃie a mărfurilor, principiu prevăzut de tratatul CE. În acest
context, justiŃia daneză a întrebat CJCE dacă un impozit indirect
perceput de un stat membru (o taxă de înmatriculare), care se ridică,
pentru vehiculele noi la 105% din prima tranşă de 52.800 DKK şi la
180% din restul valorii impozabile, pot constitui o măsură cu efect

18
Avem în vedere în special două decizii C-62/98 şi C-84/98,
pronunŃate în aceeaşi zi, 4 iulie 2000, Comisia contra Portugaliei.
76
echivalent unei restricŃii cantitative la import, fiind, din acest motiv,
incompatibilă cu principiul liberei circulaŃii a mărfurilor.

Dreptul aplicabil
Art. 90 TCE privind interzicerea impunerii asupra
produselor din alte state membre a unor taxe superioare celor
care se aplică produselor naŃionale similare, precum şi taxele
interne de natură să protejeze indirect alte produse.
SoluŃia şi principiile degajate de CJCE
Curtea constată că taxa daneză de înmatriculare prezintă un
pronunŃat caracter fiscal şi este perceput nu ca urmare a trecerii
frontierei, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul
Danemarcei. Ea aparŃine, deci, regimului general de redevenŃe interne
asupra mărfurilor. În consecinŃă, problema trebuie analizată prin
prisma art. 90 TCE. Acest articol interzice impunerea, asupra
produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se
aplică produselor naŃionale similare, precum şi taxele interne de natură
să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera
circulaŃie a mărfurilor între statele membre, în condiŃii concurenŃiale
normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecŃie, putând rezulta
din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare
din alte state membre. Acest text trebuie, de asemenea, să garanteze
neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurenŃa
dintre produsele naŃionale şi produsele importate.
Curtea reaminteşte că art. 90 TCE nu poate fi invocat împotriva
impozitărilor interne asupra produselor importate în absenŃa unei
producŃii naŃionale similare sau concurente. Este interzisă în mod
special cenzurarea caracterului excesiv al nivelului de taxare pe care
statele membre le-ar putea stabili pentru anumite produse, în absenŃa
oricărui efect discriminatoriu sau protector. Având în vedere că în
Danemarca nu există producŃie naŃională de maşini, CJCE a stabilit că
taxa de înmatriculare daneză vizând autovehicule noi nu intră în sfera
de aplicare a art. 90 TCE şi că, în orice caz, sumele comunicate nu
conduc la concluzia că libera circulaŃie a acestui tip de produse între
Danemarca şi celelalte state membre este afectată din cauza taxei
foarte mari.
77
 Evaluare
În România a fost adoptat, prin Legea nr. 571/2003 noul Cod
fiscal, intrat în vigoare la începutul anului 2004.
ConsecinŃele pentru România: după aderare, în legislaŃia în
vigoare ar trebui să se Ńină cont de dispoziŃiile acestui articol, precum
şi de interpretarea dată de CJCE pentru respectarea principiului
liberei circulaŃii a mărfurilor între statele membre. Astfel, potrivit
interpretării date de Curte, este necesară eliminarea tuturor formelor
de protecŃie putând rezulta din aplicarea de impozitări interne
discriminatorii produselor originare din alte Ńări membre.

Cazul: Comisia contra Spaniei, recurs în nerespectarea

obligaŃiilor, 16 ianuarie 2003

SituaŃia de fapt
Comisia a introdus două recursuri, în baza art. 226 TCE,
împotriva Spaniei şi Italiei, solicitând CurŃii să constate încălcarea
dispoziŃiilor articolului 28 TCE de către cele două state, respectiv
impunerea de restricŃii cantitative la import, aducând astfel
atingere liberei circulaŃii a mărfurilor în interiorul ComunităŃii.
În speŃă, Spania şi Italia interziseseră comercializarea sub
denumirea de „ciocolată” a unor produse care respectau
conŃinutul minim de unt de cacao impus de regulile comunitare,
dar care aveau în compoziŃie şi materii grase vegetale altele decât
untul de cacao, în proporŃie de până la 15% din conŃinutul total.
Produsele respective erau fabricate în alte state membre (Danemarca,
Italia, Portugalia, Suedia, Finlanda, Marea Britanie), cu respectarea
legislaŃiei lor interne, dar Spania şi Italia au interzis pe teritoriul lor
comercializarea acestor produse sub denumirea de „ciocolată”,
impunând utilizarea denumirii „înlocuitor de ciocolată”.

Dreptul aplicabil
– articolul 28 TCE: „Între statele membre sunt interzise
restricŃiile cantitative la import, precum şi toate măsurile cu efect
echivalent acestora”.

78
 – directiva 73/241/CEE din 24 iulie 1973 relativă la
aproprierea legislaŃiilor statelor membre privind produsele din
cacao şi din ciocolată destinată alimentaŃiei umane;
– directiva 2000/36 din 23 iunie 2000 privind produsele din
cacao şi ciocolată destinate alimentaŃiei umane, care, la data
intrării în vigoare (3 august 2003) a abrogat dispoziŃiile directivei
73/241

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

Din analiza dispoziŃiilor Directivei din 1973 Curtea remarcă că,
prin acest act, se urmăreşte stabilirea unor reguli comunitare în
materie, pentru a permite libera circulaŃie a produselor din ciocolată
în interiorul ComunităŃii.
Directiva prevedea în mod expres posibilitatea statelor
membre de a menŃine dispoziŃiile naŃionale privind adăugarea
unor materii grase vegetale în afară de untul de cacao pentru
produsele fabricate pe teritoriul lor. FaŃă de această situaŃie,
celelalte state membre nu pot să introducă restricŃii privind circulaŃia
produselor astfel fabricate, iar obligaŃia de schimbare a denumirii cu
„înlocuitori de ciocolată” este susceptibilă de a crea obstacole în
calea acestei libertăŃi, în măsura în care au o influenŃă negativă
asupra modului de percepere a produselor de către consumatori.
În conformitate cu prevederile articolului 30 TCE, asemenea
măsuri restrictive pot fi justificate prin apărarea unor interese diverse,
iar, din jurisprudenŃa constantă a CurŃii, protecŃia consumatorilor se
poate încadra în acestea. Trebuie însă îndeplinite două condiŃii:
restricŃiile respective trebuie să se aplice în mod nediscriminatoriu
produselor naŃionale şi celor importate, respectiv să fie proporŃionale
cu obiectivul urmărit. În speŃă, principiul proporŃionalităŃii nu este
respectat, Curtea considerând că obiectivul privind protecŃia
consumatorilor poate fi realizat în mod satisfăcător printr-o menŃiune
pe ambalaj care să specifice prezenŃa materiilor grase vegetale în
conŃinutul produsului respectiv.
Prin urmare, dispoziŃiile legislaŃiei spaniole şi italiene contravin
regulilor comunitare în materia liberei circulaŃii a mărfurilor între state.
Notă: Directiva 2000/36, care a intrat în vigoare după
pronunŃarea hotărârii CurŃii, abrogând dispoziŃiile directivei din
79
1973, permite adăugarea unor materii grase vegetale, altele decât
untul de cacao, într-o proporŃie de până la 5%.

Evaluare
O evaluare asupra coincidenŃei legislaŃiei interne cu Directiva
care a făcut obiectul cazului nu mai este relevantă, deoarece acest act
normativ comunitar a fost înlocuit, după cum am precizat, cu
Directiva 2000/36, care permite adăugarea unor materii grase
vegetale, altele decât untul de cacao, într-o proporŃie de până la 5%.
Principiul care trebuie reŃinut din Hotărârea CurŃii este însă
acela că statele membre nu pot introduce, prin legislaŃia internă,
condiŃii care să nu permită comercializarea pe teritoriul lor a
unor bunuri produse în alte state, în conformitate cu legislaŃia
acestora şi sub denumirea originală, cu condiŃia ca această
legislaŃie să corespundă standardelor comunitare (a se vedea, în
acest sens, şi Hotărârea Cassis de Dijon, 1979).

5.2. Libera circulaŃie a serviciilor

DefiniŃii. Libera circulaŃie a serviciilor este definită ca fiind

dreptul de a oferi servicii pe teritoriul oricărui Stat Membru, plecând
de la un sediu principal sau secundar aflat pe teritoriul Uniunii
Europene.
Serviciile sunt definite ca ansamblul prestaŃiilor care nu cad sub
incidenŃa reglementărilor privitoare la libera circulaŃie a mărfurilor,
capitalurilor sau persoanelor. Se spune că această libertate are un
caracter „rezidual” sau „subsidiar”. JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a
stabilit trei criterii de identificare:
1. Prestatorul serviciilor trebuie să fie stabilit pe teritoriul unui
Stat Membru, altul decât cel al beneficiarului prestaŃiei, iar prestarea
serviciului să se facă cu trecerea unei frontiere interioare a Uniunii.
2. Prestatorul să fi fost stabilit în spaŃiul PieŃei unice a UE.
3. PrestaŃia să fie remunerată.
Art. 50 din Tratatul de la Roma (CEE) prevede că prestatorul de
servicii poate exercita şi numai temporar prestarea de servicii în altă
Ńară. Dacă şi-ar stabili sediul pe teritoriul statului în cauză nu mai este
vorba de libera circulaŃie a serviciilor, ci de libertatea de stabilire.
80
Alegerea între libertatea de stabilire şi libera circulaŃie a serviciului
aparŃine prestatorului şi poate fi determinată de posibilitatea păstrării
unui anume regim fiscal şi/sau social, legea aplicabilă contractelor,
regulile de facturare.
Domeniile în care pot fi prestate serviciile sunt largi: publicitate,
audiovizual, activităŃi financiare, bancare, asigurări, intermediere,
transport, turism, consultanŃă, profesii liberale etc.
Libera circulaŃie a serviciilor poate fi activă, atunci când
furnizorul se deplasează pe teritoriul statului beneficiarului, şi pasivă,
când beneficiarul se deplasează în statul membru unde este stabilit
prestatorul.
Libera circulaŃie a serviciilor de tip activ se asigură prin:
1. InterdicŃia discriminării fondată pe naŃionalitatea sau
rezidenŃa prestatorului. Sunt interzise discriminările directe,
indirecte sau deghizate, precum şi măsurile prin care prestatorul este
supus unor sarcini sau cotizaŃii la care acesta este deja supus în Ńara sa
de origine.
2. InterdicŃia măsurilor naŃionale restrictive aplicate în mod
nediscriminatoriu. Este vorba de măsuri naŃionale care
reglementează accesul – exemplu: la unele profesii este condiŃionat de
deŃinerea unor titluri, diplome, calificări – sau exercitarea – exemplu:
controale administrative, contabilitate, declaraŃii administrative.
În anumite condiŃii sunt admise şi măsuri naŃionale restrictive
care pot fi justificate prin raŃiuni de ordin general. Aceste condiŃii
sunt:
1. domeniul vizat să nu fi fost armonizat;
2. măsura să urmărească un interes general;
3. măsura să nu fie discriminatorie;
4. măsura să fie în mod obiectiv necesară;
5. măsura să fie proporŃională cu scopul urmărit;
6. măsura să respecte principiul recunoaşterii reciproce.
În cazul liberei circulaŃii a serviciilor pasivă, beneficiarul care
se deplasează la prestator, renunŃând astfel la protecŃia dreptului său
naŃional, trebuie să aibă acces la toate serviciile, fără să fie supus unor
restricŃii pe criteriul naŃionalităŃii sau rezidenŃei.
Beneficiarii liberii circulaŃii a serviciilor pot fi atât persoanele
fizice, cât şi persoanele juridice.
81
 Persoana fizică. Este avută în vedere persoana fizică având
calitatea de „resortisant” (rezident) comunitar.
Persoana juridică. Neexistând un sistem general de
recunoaştere a persoanelor juridice, sunt aplicabile reglementările
naŃionale.

6.2.1 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera

circulaŃie a serviciilor

Cazul: Forsakringsaktibolaget Skania & Ola Ramstedt/

Riksskatteverket, 26 iunie 2003

SituaŃie de fapt
Ola Ramstedt, cetăŃean suedez cu reşedinŃa în Suedia, este
salariat la Societatea suedeză Skandia. Dl. Ramstedt şi Skandia au
convenit ca o parte din pensia domnului Ramstedt să fie asigurată prin
subscrierea, de către Skandia, a unei asigurări de pensie
complementare la o societate de asigurări dintr-un alt stat
membru. Dl. Ramstedt şi Skandia au solicitat Comisiei
Administrative Fiscale dacă această asigurare ar putea fi considerată
ca o asigurare de bătrâneŃe. Comisia a considerat că, potrivit
dispoziŃiilor din legislaŃia suedeză, această asigurare ar fi considerată
de capital.
InstanŃa superioară, în faŃa căreia s-a făcut recurs, a cerut CJCE
să se pronunŃe asupra compatibilităŃii dintre legislaŃia suedeză şi
reglementările comunitare în acest domeniu. În domeniul
asigurărilor complementare de pensie subscrise şi ale căror prime sunt
plătite de angajator în favoarea unui angajat legislaŃia suedeză face
distincŃie între asigurările de persoane în vârstă (assurance
vieilellesse) şi cele de capital (assurance capitaux).
În materie de fiscalitate directă, cele două tipuri de asigurări sunt
supuse unor regimuri diferite de deducere diferite având efecte mai
puŃin favorabile pentru asigurările de capital, şi, în consecinŃă, pentru
asigurările complementare de pensie făcute la un asigurator dintr-
un alt stat membru. CotizaŃiile plătite de către un angajator cu titlu
de asigurare de bătrâneŃe sunt imediat deductibile din rezultatul său
impozabil, iar pensia care este vărsată ulterior este în întregime
82
impozabilă cu titlu de impozit pe venit pe care va trebui să-l plătească
salariatul pensionat. CotizaŃiile vărsate în cadrul unei asigurări de
capital nu sunt deductibile, dar angajatorul dispune de un drept de
deducere al sumelor pe care s-a angajat prin contract să le verse
salariatului. Pentru salariat sumele primite constituie un venit din
muncă impozabil.

Dreptul aplicabil
Sunt aplicabile dispoziŃiile din Tratatul CE relative la libera
prestare de servicii (art. 49 TCE şi urm.).
SoluŃia şi principiile degajate de CJCE
Curtea precizează mai întâi că, potrivit regulilor comunitare,
prestaŃiile oferite în schimbul unei remuneraŃii sunt considerate drept
servicii. În speŃă, cotizaŃiile vărsate de Skandia constituie
contraprestaŃia economică a pensiilor pe care le va primi dl.
Ramstedt dacă îşi va înceta activitatea.
Curtea consideră că reguli fiscale de genul celor în vigoare în
Suedia constituie o îngrădire a liberei prestări de servicii. Aceste
reguli sunt susceptibile de a descuraja angajatorii suedezi să încheie
asigurări de pensie complementare la societăŃi de asigurare aflate
în alt stat membru.
Curtea, după analizarea argumentelor prezentate de guvernul
suedez, hotărăşte că regulile aflate în vigoare nu sunt justificate.
În ceea ce priveşte nevoia de a asigura coerenŃa fiscală a
sistemului naŃional, Curtea constată că, pentru a beneficia de o
asemenea justificare, este necesar să existe o legătură directă între
facultatea de a deduce cotizaŃii şi caracterul impozabil al sumelor
vărsate de către asiguratori. Trebuie să existe o măsură compensatorie
care să contrabalanseze dezavantajul fiscal suferit de un angajator care
a ales o societate de asigurări din alt stat membru, spre deosebire de
un angajator care a încheiat o asigurare de acelaşi fel la o societate de
asigurări naŃională.
Curtea estimează că eficacitatea controalelor fiscale poate fi
asigurată prin metode care să nu aducă atingere principiului liberei
prestări de servicii, dând exemplu în acest sens aplicarea directivei
comunitare din 1977 care prevede posibilitatea schimbului de

83
informaŃii relative la impozit, între autorităŃile competente din statele
membre.
În ceea ce priveşte nevoia de a asigura baza de calcul a statului
membru, Curtea reaminteşte principiul potrivit căruia un avantaj
fiscal rezultând, pentru prestatorii de servicii, din nivelul de
fiscalitate redus existent în statul în care aceştia sunt stabiliŃi, nu
ar constitui, pentru alt stat membru, o justificare a unui
tratament fiscal mai puŃin favorabil aplicat destinatarilor
serviciilor stabiliŃi în acest din urmă stat.

Evaluare
Trebuie să existe o măsură compensatorie care să
contrabalanseze dezavantajul fiscal suferit de un angajator care a ales
o societate de asigurări din alt stat membru, spre deosebite de un
angajator care a încheiat o asigurare de acelaşi fel la o societate de
asigurări naŃională.
Precizarea adusă de Curte va trebui să se reflecte în legislaŃia şi
practica românească după ce România va deveni stat membru.
În prezent, în legislaŃia română, sunt aplicabile dispoziŃiile
Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii completat de
O.G. nr. 23/09.04.2003 şi O.G. nr. 40/19.05.2003.

Cazul: Muller, Faure/Onderlinge Waarborgmaatschappij et

Van Riet/Onderlinge Waarborgmaatschappij ZAO
Zorgverzekeringen,13 mai 2003, recurs prealabil

SituaŃie de fapt
LegislaŃia olandeză în materia asigurărilor de sănătate are la
bază principiul acordării prestaŃiilor în natură, conform căruia
personalul medical autorizat acordă în mod gratuit îngrijire medicală
asiguraŃilor. Prin personal medical autorizat se înŃelege cel care a
încheiat convenŃii cu casele de asigurări. Prin urmare, pacienŃii nu pot
beneficia în mod gratuit, nici în Olanda nici în străinătate, de îngrijiri
medicale din partea personalului care nu a încheiat astfel de convenŃii
cu casele de asigurări olandeze, decât după obŃinerea prealabilă a unei
autorizaŃii speciale. Această autorizaŃie se poate acorda numai dacă se

84
face dovada că îngrijirile respective sunt necesare şi nu pot fi acordate
în timp util de un medic autorizat (în Olanda).
ReclamanŃii, două persoane având reşedinŃa în Olanda, au
solicitat în această Ńară rambursarea cheltuielilor medicale efectuate în
Germania şi, respectiv, Belgia, fără să fi avut autorizaŃia specială din
partea casei de asigurări olandeze, întâmpinând însă refuzul
acesteia, pe motiv că îngrijirile respective puteau fi obŃinute în mod
satisfăcător într-un interval de timp rezonabil şi în Olanda. Litigiul a
ajuns în faŃa judecătorului olandez, care a sesizat Curtea de JustiŃie a
ComunităŃilor Europene, în vederea verificării conformităŃii legislaŃiei
olandeze cu dreptul comunitar.

Dreptul aplicabil
Articolul 49 TCE, libera prestare a serviciilor: „În condiŃiile
dispoziŃiilor de mai jos, este interzisă restricŃionarea libertăŃii de
prestare a serviciilor în interiorul ComunităŃii, în ceea ce priveşte
cetăŃenii statelor membre stabiliŃi într-un alt stat membru decât
destinatarul prestaŃiei respective”.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

În măsura în care este evident că, prin aplicarea legislaŃiei
olandeze în materia asigurărilor de sănătate, cetăŃenii olandezi sunt
descurajaŃi în a solicita îngrijiri medicale în alt stat membru,
condiŃiile de obŃinere a rambursării fiind mult mai oneroase decât dacă
ar apela la personalul olandez care a încheiat convenŃii cu casele de
asigurări, suntem în prezenŃa unei restricŃionări a liberei prestaŃii a
serviciilor între statele membre, contravenindu-se astfel
dispoziŃiilor Tratatului.
După ce stabileşte existenŃa unui obstacol în calea libertăŃii
amintite, Curtea examinează dacă aceste restricŃii pot fi justificate din
punctul de vedere al dreptului comunitar. Conform jurisprudenŃei sale
anterioare, se reaminteşte că justificarea unui risc grav de perturbare a
echilibrului financiar în sistemul de asigurări sociale, precum şi
necesitatea menŃinerii calităŃii serviciilor medicale şi de spitalizare,
pot constitui justificări ale unor restricŃii în calea liberei prestări a
serviciilor între statele membre. Pentru a verifica îndeplinirea acestor

85
justificări în speŃă, Curtea examinează în mod distinct situaŃia
îngrijirilor medicale, după cum acestea necesită sau nu spitalizare.
Astfel, după cum a decis într-un caz precedent (Smits şi
Peerbooms), existenŃa unei autorizaŃii prealabile în cazul
îngrijirilor medicale care necesită spitalizare poate apărea ca
justificată în vederea garantării unui acces permanent şi
echilibrat la servicii medicale de calitate şi a asigurării
echilibrului financiar al sistemului sanitar, cu condiŃia respectării
principiului general al proporŃionalităŃii.
SituaŃia este alta în privinŃa tratamentului ambulatoriu. În lipsa
probării de către Olanda a faptului că suprimarea autorizaŃiei
prealabile ar duce la deplasări masive peste frontieră a pacienŃilor
olandezi şi ar pune astfel în pericol echilibrul financiar al sistemului
medical, principiul comunitar al libertăŃii de prestare a serviciilor
din interiorul Uniunii se opune unei reglementări naŃionale care
impune obŃinerea de către asigurat a unei autorizări prealabile în
cazul îngrijirilor medicale prestate pe teritoriul unui alt stat
membru de către personalul medical neacreditat pe lângă casa de
asigurări din statul de origine al asiguratului.
Curtea sancŃionează astfel Olanda, care, prin legislaŃia sa în
materia asigurărilor de sănătate contravine în mod nejustificat
principiilor care guvernează libera circulaŃie a serviciilor între Ńările
membre.

Evaluare
Decizia CurŃii se înscrie în jurisprudenŃa menită să creeze o
„Europă a pacienŃilor”, în interiorul căreia este asigurată libera
prestare a serviciilor medicale. Un stat membru nu poate impune
restricŃii acestei libertăŃi decât în cazul în care se face dovada
necesităŃii apărării unor interese de ordin naŃional, respectându-se,
totodată, principiul proporŃionalităŃii între obiectivul urmărit şi
atingerea adusă regulilor comunitare.
În dreptul român, reglementarea în materie este reprezentată de
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 150/2002 privind organizarea şi
funcŃionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.
În conformitate cu dispoziŃiile acestui act normativ, se
recunoaşte calitatea de furnizori de servicii medicale numai
86
persoanelor fizice autorizate şi recunoscute de Ministerul SănătăŃii
(art. 3 pct.b). Totodată, sunt prevăzute două categorii de proceduri:
autorizarea, care reprezintă un control al calificării şi respectării
legislaŃiei în domeniu, efectuat pentru toate tipurile de furnizori,
pentru permisiunea de a furniza servicii (art. 3, pct. d) şi acreditarea,
care reprezintă un proces de evaluare externă a calităŃii prestării de
servicii, ce conferă dreptul de a intra în relaŃii cu casele de asigurări de
sănătate, ca o condiŃie obligatorie pentru încheierea contractului (art.
3, pct. e).
În ceea ce priveşte prestarea serviciilor medicale la domiciliu,
OrdonanŃa prevede expres, în art. 21 alin. (5), că „serviciile medicale
la domiciliu se acordă de personal acreditat”.
Având în vedere aceste aspecte, apreciem că până la data
aderării va trebui adaptată legislaŃia internă relevantă, în
conformitate cu cele precizate în hotărârea C.J.C.E., în vederea
creării posibilităŃii prestării de servicii şi de către persoane fizice
sau juridice care au calitatea de persoane autorizate/acreditate în
alte state membre.

Cazul: Bruno Schnitzer c. Germania, recurs prealabil,

11decembrie 2003

SituaŃia de fapt
Bruno Schnitzer, cetăŃean german, conduce o întreprindere, persoană
juridică portugheză, care desfăşoară o activitate artizanală în Germania.
În conformitate cu legislaŃia germană în domeniu, activităŃile
artizanale sunt autorizate doar pentru persoanele şi societăŃile înscrise
în Registrul Meseriilor.
În anul 2000 autorităŃile oraşului Augsburg i-au administrat
domnului Schnitzer o amendă administrativă pentru încălcarea legii
ce vizează lupta împotriva muncii la negru, pe motiv că
întreprinderea portugheză nu era înscrisă în Registrul Meseriilor.
Dl. Schnitzer a contestat această decizie în faŃa tribunalului de la
Augsburg, care a cerut CurŃii Europene de JustiŃie dacă legislaŃia
germană în domeniu se află în contradicŃie cu principiul libertăŃii
prestării de servicii şi cu directiva privind recunoaşterea reciprocă a
experienŃei profesionale.
87
 Dreptul aplicabil
– art. 49 TCE privind libertatea prestării de servicii;
– art. 50 TCE în care sunt enumerate domeniile în care se
pot presta servicii (industrial, comercial, manufacturier, activităŃi
profesionale);
– art. 54 TCE privind egalitatea de tratament în cazul
impunerii unor restricŃii prestării de servicii;
– art. 55 TCE referitor la aspectele procedurale legate de
prestarea de serviciu;
– Directiva Consiliului 64/427/EEC privind industria şi
firmele industriale de mici dimensiuni.
SoluŃia şi principiile degajate de CJCE
Curtea estimează că întreprinderea portugheză furnizează
servicii cărora le sunt aplicabile dispoziŃiile din Tratatul instituind
Comunitatea Europeană referitoare la servicii, în cazul în care
această întreprindere este considerată ca fiind stabilită în Germania.
În consecinŃă, Curtea constată că simplul fapt că un agent
economic furnizează servicii într-un alt stat membru de manieră
mai mult sau mai puŃin frecventă sau regulată sau chiar pe o
perioadă mai lungă de timp, fără a dispune de infrastructură care
să-i permită exerciŃiul stabil şi continuu al acestei activităŃi
profesionale, nu este suficient pentru a considera această
întreprindere ca fiind stabilită în acel stat membru.
Pe de altă parte, Curtea relevă faptul că obligaŃia de înscriere în
Registrul Meseriilor constituie o restricŃie a libertăŃii de prestare a
serviciilor ce nu este justificată de raŃiuni imperios necesare de interes
general, cum ar fi obiectivul garantării calităŃii activităŃilor artizanale.
În consecinŃă, dreptul comunitar se opune ca un operator
economic să aibă obligaŃia de a se înscrie în Registrul Meseriilor,
pentru că acest fapt este de natură a întârzia, a complica sau a face
mai oneroasă prestarea de servicii în statul membru de primire, o
dată ce sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de directiva privind
recunoaşterea calificărilor profesionale.

88
 Evaluare
În baza H.G. nr. 575bis/1992 cu privire la „Realizarea unor
nomenclatoare unitare de interes general prevăzute în concepŃia
generală a informatizării din România”, Ministerului Muncii şi
ProtecŃiei Sociale - în colaborare cu Comisia NaŃională pentru
Statistică, Ministerului ÎnvăŃământului şi Ministerului Industriilor - îi
revine responsabilitatea realizării şi întreŃinerii „la zi” a clasificării
ocupaŃiilor (funcŃii-meserii) din România.
Clasificarea ocupaŃiilor din România a fost armonizată cu cea a
Ńărilor din Comunitatea Economică Europeană.
În acest scop, la nivelul Ministerului Muncii şi SolidarităŃii
Sociale s-a constituit un colectiv de elaborare a Clasificării
OcupaŃiilor din România (COR), care a cuprins şi reprezentanŃii
Comisiei NaŃionale pentru Statistică. Pe parcursul elaborării acestei
prime variante a lucrării, colectivul a beneficiat de consultanŃă tehnică
din partea unei echipe de experŃi britanici, în cadrul unui contract de
asistenŃă tehnică finanŃat de Banca Mondială.
Actuala ediŃie a Clasificării OcupaŃiilor din România (COR)
are la bază principiile de clasificare recunoscute pe plan internaŃional
şi recomandările corpului de experŃi britanici ai ComunităŃii Europene
şi O.N.U.
Considerăm utilă informarea Ministerului Muncii şi SolidarităŃii
Sociale cu privire la decizia CurŃii, în vederea evidenŃierii faptului că
impunerea obligaŃiei de a se înscrie într-un repertoriu/registru al
meseriilor contravine dreptului comunitar.

5.3. Libera circulaŃie a capitalurilor

„CirculaŃia capitalurilor” este diferită de „plăŃile curente”.

CirculaŃia capitalurilor nu beneficiază de o definire printr-un act
normativ comunitar, aşa cum s-a făcut la libera circulaŃie a serviciilor.
Definirea s-a făcut de Curtea de JustiŃie. Desemnează operaŃiunile
financiare care vizează în mod esenŃial plasarea şi investirea sumelor
în cauză şi nu plata pentru o anumită prestaŃie. Curtea de JustiŃie a
mai statuat că transferul fizic de bancnote nu poate fi considerat o
deplasare de capital atunci când el corespunde unei obligaŃii de plată
decurgând dintr-o tranzacŃie.
89
 Beneficiarii liberei circulaŃii a capitalurilor sunt cetăŃenii
Statelor Membre, dar şi cetăŃenii unor state terŃe care au reşedinŃa pe
teritoriul unui Stat Membru UE, în conformitate cu directiva de
liberalizare din 1988 (Directiva nr. 361 din 24.06.1988).
Liberalizarea circulaŃiei capitalurilor în UE s-a făcut treptat prin
trei directive (din 18 decembrie 1962, JOCE, L49, 22 ianuarie 1963;
17 noiembrie 1986; nr. 86/566, JOCE, L332 din 26 noiembrie 1986 şi
nr. 88/361 din 24 iunie 1988, JOCE, L 178, 8 iulie 1988) şi prin
Tratatul de la Maastricht.
Prin liberalizarea circulaŃiei în UE s-a realizat o mai bună
repartiŃie a capitalurilor şi o creştere globală a eficacităŃii acestora.
Un Stat Membru poate lua măsuri restrictive privind libera
circulaŃie a capitalurilor, pentru raŃiuni de interes general proprii, dar
nu pot fi aplicate numai de o manieră nediscriminatorie.
În scopul prevenirii spălării banilor, au fost emise două directive
(nr. 301/1991 şi 97/2001) prin care, printre alte măsuri, a fost instituită
obligaŃia băncilor de a verifica identitatea clienŃilor care efectuează
operaŃiuni cu sume ce depăşesc anumite plafoane. La sume de peste
15.000 de euro, identificarea este obligatorie pentru orice operaŃiune
bancară.

5.3.1 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera

circulaŃie a capitalurilor

Cazul: Comisia c. Spania şi Comisia c. Regatul Unit, 13 mai

2003

SituaŃie de fapt
Legea spaniolă privind regimul juridic al cesiunii participaŃiilor
publice în anumite întreprinderi prevede condiŃiile de privatizare a mai
multor întreprinderi spaniole din sectorul public. Această lege, ca şi
decretele regale de executare, sunt aplicabile unor întreprinderi ca
Repsol (petrol şi energie), Telefonica (telecomunicaŃii), Argentaria
(banca), Tabacalera (tutun), Endesa (electricitate). Regimul de
autorizare prealabilă instaurat de legislaŃia spaniolă se extinde asupra
unor decizii importante privind dizolvarea, sciziunea, fuziunea,

90
modificarea obiectului social, cesiunea de active sau participaŃii din
capitalul social al anumitor întreprinderi.
Statutul British Airports Autorithy plc (BAA) - întreprindere
privatizată care deŃine anumite aeroporturi internaŃionale în Regatul
Unit - creează o acŃiune specifică în favoarea guvernului britanic care
îi conferă puterea de a autoriza anumite operaŃiuni ale societăŃii
(dizolvare, cesiune). De asemenea, statutul BAA împiedică achiziŃia
de acŃiuni cu drept de vot care să depăşească 15% din capitalul social.
Comisia a introdus două recursuri împotriva Spaniei şi a
Regatului Unit pentru violarea principiului liberei circulaŃii de capital.

Dreptul aplicabil
Art. 56 TCE, Capitolul 4, Titlul III.
SoluŃia şi principiile degajate de CJCE
CJCE a arătat, în primul rând, că tratatul CE interzice orice
restricŃie a mişcărilor de capitaluri între statele membre, la fel ca şi
între acestea din urmă şi state terŃe. InvestiŃiile sub formă de
participaŃii constituie, potrivit reglementărilor comunitare, mişcări de
capitaluri. CJCE subliniază că regimul spaniol ca şi regimul britanic
antrenează restricŃii la mişcările de capitaluri între statele membre.
Totuşi, CJCE reaminteşte că o anumită influenŃă a statelor
membre este justificată în întreprinderile privatizate cu activitate în
domeniul serviciilor de interes general sau a celor strategice.
RestricŃiile, în cazul în care se aplică fără discriminare atât
întreprinderilor naŃionale, cât şi celor comunitare, pot fi justificate de
raŃiuni de interes general. Pentru a putea fi astfel justificate, aceste
restricŃii trebuie să respecte principiul proporŃionalităŃii, adică nu pot
depăşi ceea ce este necesar pentru a garanta realizarea obiectivului
urmărit. Un regim de autorizare administrativă prealabilă răspunde
principiului proporŃionalităŃii dacă
• se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii şi
cunoscute dinainte întreprinderilor în discuŃie
• orice persoană căreia i se aplică o asemenea măsură
restrictivă trebuie să dispună de o cale de atac.
În ceea ce priveşte regimul spaniol, CJCE a considerat că
Tabacalera (tutun) şi Argentaria (grup de bănci comerciale operând

91
în sectorul bancar tradiŃional) nu constituie entităŃi destinate să
furnizeze servicii publice. În ceea ce priveşte întreprinderile Repsol
(petrol), Endesa (electricitate) şi Telefonica (telecomunicaŃii), CJCE
a admis că obstacolele aduse liberei circulaŃii de capitaluri pot fi
justificate prin motive de siguranŃă publică. Garantarea siguranŃei
aprovizionării cu astfel de produse sau furnizării unor astfel de
servicii, în cazul în care există o ameninŃare reală şi suficient de gravă,
afectând un interes social fundamental, constituie un motiv de
siguranŃă publică.
În acelaşi timp, CJCE a considerat că principiul
proporŃionalităŃii n-a fost respectat pentru că:
• administratorii întreprinderilor dispuneau de puteri
discreŃionare foarte largi, al căror exerciŃiu nu este supus nici unei
condiŃii;
• investitorii nu cunoşteau circumstanŃele specifice şi
obiective în care o autorizaŃie prealabilă ar fi acordată sau refuzată;
• deşi exercitarea unei căi de atac pare posibilă,
reglementările spaniole în vigoare nu oferă judecătorului naŃional
criterii precise pentru a controla exercitarea puterii discreŃionare a
autorităŃii administrative.
În ceea ce priveşte regimul britanic, guvernul britanic a arătat că
nu este vorba despre o restricŃie adusă liberei circulaŃii a capitalurilor,
în măsura în care, pe de o parte, nu s-ar aduce atingere liberului acces
pe piaŃă şi, pe de altă parte, statutul BAA intră în sfera de aplicare a
dreptului societăŃilor, nu în sfera dreptului public. Astfel, guvernul a
declarat că nu s-a prevalat de raŃiuni de interes general pentru a
justifica reglementările existente. CJCE a respins aceste argumente.
În acest context, CJCE a declarat că regimurile spaniol şi
britanic sunt contrare liberei circulaŃii a capitalurilor.

Evaluare
În perspectiva aderării României la UE, va trebui Ńinut cont, atât
în legislaŃie, cât şi în jurisprudenŃă, şi de interpretările CurŃii în această
materie. Astfel, în conformitate cu dispoziŃiile cuprinse în art. 56 şi
urm. TCE, se interzice orice restricŃie a mişcărilor de capitaluri între
statele membre, la fel ca şi între acestea din urmă şi state terŃe. Totuşi,

92
obstacolele aduse liberei circulaŃii de capitaluri pot fi justificate de
motive de siguranŃă publică şi vor trebui să respecte principiul
proporŃionalităŃii, adică nu pot depăşi ceea ce este necesar pentru a
garanta realizarea obiectivului urmărit.

5.4. Libera circulaŃie a persoanelor

Primele prevederi privind libera circulaŃie a persoanelor apar în

cadrul Tratatului de la Roma (1957) prin care s-a statuat „eliminarea
între statele membre a obstacolelor în calea liberei circulaŃii a
persoanelor, serviciilor şi capitalului”.
A fost prevăzută de Tratatul de la Roma. Constă în eliminarea
discriminărilor dintre cetăŃenii oricărui Stat Membru şi cetăŃenii
celorlalte State Membre care stau şi muncesc pe teritoriul său. Aceste
discriminări privesc condiŃiile de intrare, deplasare, muncă, angajare
sau remuneraŃie.
Libera circulaŃie a persoanelor constituie o parte a conceptului
de piaŃă internă. Conceptul a evoluat în timp. Primele prevederi
considerau persoana doar ca agent economic (angajat sau furnizor de
servicii). Ulterior, conceptul s-a extins şi a cuprins noŃiunea de
cetăŃean al Uniunii fără a mai fi legat de dimensiunea economică sau
de diferenŃe legate de naŃionalitate.
Cea mai importantă etapă în evoluŃie a constituit-o încheierea
celor două acorduri Schengen: Acordul Schengen (semnat la 14 iunie
1985) şi ConvenŃia de implementare Schengen (semnată la 19 iunie
1990 şi intrată în vigoare la 20 martie 1995).
ConvenŃia Schengen avea ca scop eliminarea controalelor la
frontierele interne pentru toate persoanele în paralel cu întărirea
controalelor la frontierele externe. Stabileşte o politică de vize
comună, posibilitatea procesării cererilor de azil, cooperare judiciară
şi poliŃienească, precum şi schimb eficient de informaŃii.
La frontierele externe, cetăŃenii UE trebuie doar să prezinte un
document de identificare valid, iar cetăŃenii statelor terŃe ai căror
cetăŃeni au nevoie de viză la intrare, trebuie doar să posede o viză
unică valabilă în întregul spaŃiu Schengen. Totuşi, un Stat Membru are
libertatea de a cere viză în cazul cetăŃenilor unor terŃe Ńări. Un astfel de
exemplu îl constituie Regatul Unit al Marii Britanii şi, până în urmă
93
cu puŃină vreme, ElveŃia, state pentru care cetăŃenii români au nevoie
de viză.
Dacă un Stat Membru ia decizia de îndepărtare a unui cetăŃean
de pe teritoriul său, decizia este aplicabilă în întregul spaŃiu Schengen.
Prin urmare conceptul de liberă circulaŃie a persoanelor are două
componente:
- dreptul de a exercita o profesie ca lucrători salariaŃi sau care
desfăşoară o activitate independentă, într-un alt stat mebru decât cel în
care şi-a obŃinut calificările profesionale;
- dreptul de stabilire (libertatea de stabilire).
Articolul 18 din T.C.E. prevede că orice cetăŃean al Uniunii are
dreptul de liberă circulaŃie şi şedere pe teritoriul statelor membre sub
rezerva limitărilor şi condiŃiilor prevăzute de acest tratat. Mai mult
chiar, art.19 din T.C.E. dă dreptul cetăŃenilor Uniunii care îşi au
reşedinŃa într-un stat membru şi care nu este resortisant al acestuia, de
a alege şi de a fi ales la alegerile locale din statul membru în care îşi
are reşedinŃa în aceleaşi condiŃii ca şi resortisanŃii acelui stat. Aceleaşi
drepturi îi sunt recunoscute şi în privinŃa alegerilor pentru Parlamentul
European.
Libera circulaŃie a lucrătorilor • de a accepta ofertele reale de
implică dreptul: încadrare în muncă;
de a circula liber în acest scop pe
teritoriul statelor membre;
• de şedere într-un stat membru
pentru a desfăşura o activitate
salarizată în conformitate cu
actele cu putere de lege şi actele
administrative care reglementează
încadrarea în muncă a lucrătorilor
statului respectiv;
Acest drept nu se aplică în cazul încadrării în administraŃia
publică.
Libera circulaŃie a lucrătorilor se • cooperarea între serviciile
asigură prin: naŃionale de ocupare a forŃei de
muncă;
• eliminarea obstacolelor repre-
94

În domeniul securităŃii sociale • cumulul tuturor perioadelor
s-au adoptat măsuri pentru:
zentate de procedurile şi practicile
administrative precum şi din
perioadele de acces decurgând din
dreptul intern sau din acordurile
anterioare dintre statele membre;
• eliminarea perioadelor, restric-
Ńiilor şi condiŃiilor diferite în
alegerea unui loc de muncă, dintre
lucrătorii celorlalte state membre şi
lucrătorii statului respectiv;
• stabilirea de mecanisme proprii
pentru corelarea şi echilibrării
cererii şi ofertei de locuri de
muncă pentru a evita ameninŃarea
gravă a nivelului de trai şi
deocupare a forŃei de muncă între
diferite regiuni şi ramuri
industriale.
lucrate în diferite state membre în
vederea dobândirii şi păstrarea
dreptului la prestaŃii (pensii,
şomaj, altele), precum şi
calcularea acestora;
• plata prestaŃiilor pentru
persoanele rezidente pe teritoriile
statelor membre.

CondiŃiile asigurării liberei circulaŃii a lucrătorilor în cadrul

ComunităŃii au fost stabilite prin Regulamentul nr.1612/68 din 15
octombrie 1968 al Consiliului Miniştrilor. Orice lucrător beneficiază,
pe teritoriul unui alt stat membru de aceeaşi prioritate ca şi
resortisanŃii statului respectiv la accesul la locurile de muncă
disponibile.

95
 Regulamentul nr. 1612/68 prevede că nu pot fi aplicate actele
normative, cu putere de lege ori administrative şi nici practicile
administrative care:
– restrâng sau supun unor condiŃii diferite de cele cerute
propriilor cetăŃeni cererea şi oferta de locuri de muncă,
– accesul la ocuparea unui loc de muncă;
– deşi se aplică indiferent de cetăŃenie scopul sau efectul lor
exclusiv sau principal, este de a împiedica accesul resortisanŃilor altui
stat membru la locurile de muncă diferite;
– restricŃionează încadrarea în muncă a străinilor, ca număr sau
ca procentaj, în funcŃie de întreprindere, de ramura de activitate, sau
de regiune ori la nivel naŃional.
Aceste reglementări şi practici pot să conste în:
– obligativitatea recurgerii la proceduri speciale de recrutare
pentru străini;
– condiŃionarea eligibilităŃii de înregistrarea la oficiile de
ocupare a forŃei de muncă sau împiedică recrutarea nominală a
lucrătorilor în cazul persoanelor care nu îşi au reşedinŃa pe teritoriul
statului membru respectiv.
Atunci când acordarea unor beneficii întreprinderilor, de orice
natură ar fi ele, este condiŃionată de încadrarea unui procentaj minim
de lucrători naŃionali, lucrătorii proveniŃi din celelalte state membre
sunt consideraŃi lucrători naŃionali.
Cei care caută un loc de muncă pe teritoriul unui alt stat
membru, beneficiază de aceeaşi asistenŃă ca şi cea acordată propriilor
cetăŃeni. Lor li se aplică aceleaşi criterii medicale, profesionale sau
care nu sunt discriminatorii pe criterii de cetăŃenie.
Atunci când un lucrător este destinatarul ofertei este nominalizat
(personal), angajatorul poate să îl supună unei examinări profesionale.
Lucrătorii au drept egal de acces la formare în şcoli profesionale
şi centre de recalificare.
Sunt nule de drept clauzele convenŃiilor colective sau
individuale privind accesul, încadrarea, remunerarea sau alte condiŃii
de muncă în măsura în care prevăd sau permit condiŃii discriminatorii
faŃă de lucrătorii resortisanŃi ai celorlalte state membre.

96
 Lucrătorul încadrat într-un alt stat membru, beneficiază de
egalitate de tratament privind afilierea şi exercitarea drepturilor
sindicale, inclusiv de vot.
Egalitatea de tratament include şi drepturile şi avantajelor
privind locuinŃele, respectiv:
– dreptul de proprietate asupra locuinŃei de care are nevoie;
– să se înscrie pe lista cererilor de locuinŃe, în regiunea în care
astfel de liste sunt Ńinute.
Familiile lucrătorilor, incluzând soŃul/soŃia şi descendenŃii mai
mici de 21 de ani, precum şi ascendenŃii săi şi ai soŃului/soŃiei, care se
află în întreŃinerea acestora au dreptul să se stabilească împreună cu
aceştia. Copiii trebuie să fie admişi în sistemul de învăŃământ general,
la cursurile de ucenici şi de formare profesională, în aceleaşi condiŃii
cu cei ai resortisanŃilor, statului în cauză, dacă domiciliază pe teritoriul
acelui stat.
În cadrul Comisiei, funcŃionează un Birou european de
coordonare a compensării ofertelor şi cererilor de locuri de muncă.
Regulamentul nr.1251/70 din 29 iunie 1970 al Comisiei
reglementează dreptul lucrătorilor de a rămâne pe teritoriul unui
stat membru după ce au ocupat un loc de muncă. Dreptul de a
rămâne este caracterizat ca un corolar al dreptului de şedere. Acest
drept are în vedere mobilitatea forŃei de muncă care presupune ca
lucrătorii să poată ocupa succesiv mai multe locuri de muncă, în mai
multe state membre, fără ca aceştia să fie defavorizaŃi. Priveşte şi
dreptul de a rămâne ca urmare a atingerii vârstei de pensionare sau din
cauza unei incapacităŃi permanente de muncă şi rezultă din necesitatea
egalităŃii de tratament a lucrătorilor. Dreptul de rămânere se aplică şi
membrilor de familie arătaŃi mai sus.
Sunt stabilite condiŃii privind durata activităŃii anterioare:
– în cazul atingerii vârstei limită de pensie, să fi avut un loc de
muncă în ultimele douăsprezece luni, dacă a locuit în acel stat cel
puŃin trei ani fără întrerupere;
– a locuit mai mult de doi ani fără întrerupere şi a încetat să mai
lucreze ca urmare a intervenirii unei incapacităŃi de muncă;
– dacă a intervenit capacitatea de muncă în urma unui accident
de muncă sau boli profesionale, care îi dau drept de pensie, totală sau

97
parŃială, plătită de o instituŃie publică. Nu mai este prevăzută condiŃie
privind durata şederii;
– după trei ani de activitate salariată şi şedere neîntreruptă pe
teritoriul acelui stat, ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat
membru, păstrându-şi reşedinŃa pe teritoriul primului stat membru
unde se întoarce, de regulă, zilnic sau cel puŃin o dată pe săptămână.
Pentru asigurarea unei politici de formare profesională comună,
prin Decizia Consiliului din 2 aprilie 1963 au fost stabilite principiile
generale ale acestui domeniu, menite să asigure tocmai libera
circulaŃie a lucrătorilor, dreptul fiecărei persoane de a-şi alege liber
ocupaŃia, instituŃia, locul de formare, precum şi locul de muncă.
Pentru a permite libera circulaŃie a persoanelor dar şi a
serviciilor au fost elaborate reglementări privind recunoaşterea
calificărilor profesionale.
Ca urmare a Consiliului European de la Lisabona din 23-24
martie 2000, Comisia a adoptat o comunicare privind „O strategie
pentru piaŃa internă a serviciilor având ca, obiectiv exercitarea în
comunităŃi a libertăŃii de a presta servicii, la fel de simpli ca în cadrul
unui stat membru. Comisia a elaborat o comunicare institulată „Noi
pieŃe europene ale muncii deschise şi accesibile tuturor”, în urma
căreia Consiliul European de la Stockolm din 23-24 martie 2001 a
mandatat comisia să prezinte Consiliului European din primăvara lui
2002, propuneri speciale pentru un regim mai uniform, mai
transparent şi mai flexibil de recunoaştere a calificărilor.
A fost adoptată Directiva nr.2005/36/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea
calificărilor profesionale. Potrivit acestei reglementări, statele membre
îşi menŃin dreptul de a stabili nivelul minim de calificare necesar
pentru a garanta calitatea serviciilor prestate pe teritoriul lor fără să
poată însă să impună unui resortisant al unui stat membru să obŃină
calificări pe care le stabilesc în general numai în raport cu diplomele
eliberate în cadrul sistemului naŃional de învăŃământ în cazul în care
persoana a obŃinut deja toate sau o parte din aceste calificări într-un alt
stat membru. Orice stat membru gazdă este obligat să ia în considerare
calificările obŃinute în alt stat membru şi să verifice dacă acestea
corespund celor pe care le solicită.

98
 Atunci când nu au fost armonizate condiŃiile minime de formare
profesională pentru accesul la profesiile reglementate de sistemul
general, statul gazdă poate să impună o măsură compensatorie.

DefiniŃii din directiva 2005/36/CE

„profesie reglementată”:
”calificări profesionale”:
”titlu de calificare”:
”autoritate competentă”:
– o activitate sau un ansamblu de
activităŃi profesionale al căror acces,
exercitare sau una dintre modalităŃile de
exercitare este condiŃionată, direct sau
indirect, în temeiul unor acte cu putere
de lege şi acte administrative, de posesia
anumitor calificări profesionale;
utilizarea unui titlu profesional limitată
prin acte cu putere de lege şi acte
administrative la titularii unei anumite
calificări profesionale constituie în
special o modalitate de exercitare.
Atunci când prima teză nu se aplică, o
profesie menŃionată la alineatul (2) este
considerată profesie reglementată;
– calificările atestate printr-un titlu
decalificare, un atestat de competenŃă
prevăzut la articolul 11 litera(a) punctul
(i) şi/sau experienŃă profesională;
– diplomele, certificatele şi alte titluri
oficiale de calificare eliberate de
autoritate a unui stat membru desemnată
în temeiul actelor cu puterede lege şi al
actelor administrative ale respectivului
stat membru şi care certifică formarea
profesională în special în Comunitate. În
cazul în care prima teză nu se aplică, un
titlu menŃionat la alineatul (3) este
considerat titlu de calificare;
– orice autoritate sau instanŃă autorizată
în mod special de un stat membrusă
elibereze sau să primească titluride
99
 calificare sau alte documente sau
informaŃii, precum şi să primească ce
cereri şi să ia decizii, prevăzute în
prezenta directivă;
”formare profesională – orice formare profesională care
reglementată” : urmăreşte în special exercitarea unei
anumite profesii şi care constă într-un
ciclu de studii completat, după caz, de o
formare profesională, un stagiu
profesional sau o practică profesională;
.”experienŃă profesională”: – exercitarea efectivă şi legală a
respectivei profesii într-un stat membru;
”stagiu de adaptare”: – exercitarea unei profesii reglementate
în statul membru gazdă, sub responsa-
bilitatea unui profesionist calificat şi
însoŃită eventual de o formare profesio-
nală suplimentară. Stagiul face obiectul
unei evaluări. CondiŃiile stagiului şi
condiŃiile de evaluare a acestuia, precum
şi statutul de stagiar migrant sunt
stabilite de autoritatea competentă din
statulmembru gazdă.
Statutul de care beneficiază stagiarul în statul membru gazdă, în
special în ceea ce priveşte dreptul de şedere, precum şi în ceea ce
priveşte obligaŃiile, drepturile şi avantajele sociale, indemnizaŃiile şi
remuneraŃiile, este stabilit de autorităŃile competente din respectivul
stat membru în conformitate cu legislaŃia comunitară aplicabilă.
”probă de aptitudini”: – un test care se referă exclusiv la
cunoştinŃele profesionale ale solici-
tantului şi care este conceput de
autorităŃile competente din statul
membru gazdă, înscopul aprecierii
aptitudinii solicitantuluide a exercita
profesia reglementată în acel stat
membru. Pentru a permite acest test,
autorităŃile competente întocmesc o listă
de discipline care, pe baza unei compa-
100
 raŃii între formarea profesională impusă
în statul membru respectiv şi cea de care
a beneficiat solicitantul,nu sunt atestate
de diploma sau de titlul sau titlurile de
calificare pe care îl/le posedă
solicitantul.
Proba de aptitudini trebuie să Ńină seama de faptul că solicitantul
are o calificare profesională recunoscută în statul membru de origine
sau de provenienŃă. Aceasta priveşte discipline selectate dintre cele
cuprinse în listă şi a căror cunoaştere constituie o condiŃie esenŃială
pentru exercitarea profesiei în statul membru gazdă. Proba de
aptitudini poate include totodată şi cunoştinŃe de deontologie care se
aplică activităŃilor respective în statul membru gazdă.
ModalităŃile probei de aptitudini, precum şi statutul de care
beneficiază, în statul membru gazdă, solicitantul care doreşte să se
pregătească pentru proba de aptitudini în acel stat sunt stabilite de
autorităŃile competente ale respectivului stat membru.
Pentru recunoaşterea diplomelor de învăŃământ superior a fost
adoptată Directiva Consiliului nr.89/48/CE din 21 decembrie 1988 privind
sistemul general de recunoaştere a diplomelor de învăŃământ superior
acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani.
DefiniŃia diplomei de • se înŃelege orice diplomă, certificat
învăŃământ superior: sau alt titlu de calificare oficială sau
ansamblu de astfel de diplome,
certificate sau titluri:
– care au fost eliberate de o
autoritate competentă dintr-un stat
membru, desemnată în conformitate cu
actele cu putere de lege sau acte
administrative ale statului membru;
– din care rezultă că titularul a
urmat cu succes un ciclu de studii
postliceale cu o durată minimă de trei
ani sau cu o durată echivalentă la fără
frecvenŃă, în cadrul unei universităŃi sau
altei instituŃii de învăŃământ superior sau

101
 altei instituŃii cu un nivel similar şi, dacă
este cazul, că el a urmat cu succes
oformare profesională cerută pe lângă un
ciclu de studii postliceale;
– care arată că titularul are
calificarea profesională cerută care îi
permite accesul la profesie reglementată
în statul membru respectiv sau
exercitarea respectivei profesii, dacă
educaŃia şi formarea atestate de diplomă,
certificatul sau titlul de calificare
oficială au fost obŃinute în special în
Comunitate sau dacă titlularul are o
experienŃă profesională atestată de statul
membru care recunoaşte o diplomă, un
certificat sau alt titlu eliberat de oŃară
terŃă.
Observăm că se face distincŃie între:
- diplomele obŃinute într-un stat membru, pentru care nu se mai
cere şi experienŃa profesională;
- diplome obŃinute în alt stat decât statele membre U.E. pentru
care se impun două condiŃii:
- să fi fost recunoscută de un stat membru;
- titularul ei să aibă, în baza ei o experienŃă profesională
de trei ani în statul care a recunoscut respectiva diplomă.
În cazul în care într-un stat membru gazdă, accesul la o profesie
reglementată sau exercitarea acesteia este condiŃionată de posesia unei
diplome, autoritatea competentă nu îi poate refuza resortisantului unui
alt stat membru, din motiv de calificare necorespunzătoare, accesul la
profesia respectivă sau exercitarea ei în aceleaşi condiŃii ca şi pentru
resortisanŃii statului membru gazdă:
– în cazul în care solicitantul deŃine o diplomă cerută în alt
stat membru pentru exercitarea respectivei profesii pe teritoriul său;
sau
– în cazul în care solicitantul şi-a exercitat cu normă
întreagă această profesie timp de doi ani în ultimii zece ani într-un alt

102
stat membru care nu reglementează această profesie, având unul sau
mai multe titluri de calificare oficială.

5.4.1. Libertatea de stabilire

Libertatea de stabilire priveşte atât persoanele fizice cât şi

societăŃile constituite în conformitate cu legislaŃia unui stat membru şi
având sediul social, administraŃia centrală sau locul principal de
desfăşurare a activităŃii în cadrul ComunităŃii, acestea fiind asimilate
cu persoanele fizice. În termenul de societăŃi sunt incluse şi societăŃile
cooperative şi alte persoane juridice de drept public sau privat, cu
excepŃia celor fără scop lucrativ.
Prin art.43 T.C.E. sunt interzise restricŃiile privind libertatea de
stabilire a resortisanŃilor unui stat membru pe teritoriul altui stat
membru. Această interdicŃie vizează şi restricŃiile privind înfiinŃarea
de agenŃii, sucursale sau filiale de către resortisanŃii unui stat membru
stabiliŃi pe teritoriul altui stat membru.

Cuvinte cheie: libera circulaŃie a mărfurilor; standardizare;

achiziŃii publice; serviciile; libera circulaŃia a serviciilor; libera
circulaŃie activă; libera circulaŃie pasivă; libera circulaŃie a
capitalurilor; spălarea banilor; libera circulaŃie a persoanelor; Acordul
Schengen.

5.4.2 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera

circulaŃie a persoanelor

Cazul: Lawrie Blum vs. Land Baden Wurttemberg, nr.

66\85, 3 iulie 1986

SituaŃia de fapt
Lawrie Blum, cetăŃean britanic, a trecut primul examen pentru a
deveni profesor în Germania. Totuşi, i-a fost refuzată admiterea în
perioada de probă, care trebuie să fie efectuată înainte de a doua
examinare, pe motivul că nu avea cetăŃenia germană.
Lawrie Blum a argumentat că acest refuz reprezintă o încălcare a
art. 39 (2) TCE. InstanŃa germană a susŃinut, însă, că un profesor în
103
perioada de probă nu se încadrează în noŃiunea de „lucrător”, conform
art. 39 (2).

Dreptul aplicabil
Art. 39 alin. 2 TCE referitor la interzicerea discriminării pe
motivul naŃionalităŃii între lucrătorii din statele membre.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

Curtea precizează că noŃiunea de „lucrător” trebuie definită în
conformitate cu dreptul comunitar, nu conform normelor interne. În
consecinŃă, în opinia CurŃii, un profesor aflat în perioada de probă în
timpul căreia prestează activităŃi ca predarea unor cursuri şi în
schimbul cărora este remunerat, trebuie considerat un „lucrător”,
conform art. 39 TCE.

Cazul: Procurorul regal al Belgiei vs. Royer, nr. 48\75, 8

aprilie 1976

SituaŃia de fapt
Royer, cetăŃean francez, a fost condamnat pentru intrare ilegală în
Belgia. Royer nu îndeplinise formalităŃile administrative pentru intrarea în
această Ńară, unde era stabilită soŃia sa. A fost, astfel, expulzat pe motivul că
reprezenta un pericol pentru ordinea publică şi pentru că nu a respectat
condiŃiile legale referitoare la accesul străinilor pe teritoriul Belgiei.
Curtea belgiană a introdus un recurs prealabil în faŃa CJCE,
cerând interpretarea mai multor dispoziŃii de drept comunitar
referitoare la libera circulaŃie a lucrătorilor atât din tratat, cât şi din
Directiva nr. 64/221 referitoare la coordonarea măsurilor speciale
pentru străini în materie de deplasare şi sejur justificate de motive de
ordine publică şi Directiva nr. 68/360 referitoare la suprimarea
restricŃiilor privind deplasarea şi sejurul lucrătorilor din statele
membre şi a familiilor lor în interiorul ComunităŃii.

Dreptul aplicabil
– art. 39 alin. 2 TCE referitor la interzicerea discriminării
pe motivul naŃionalităŃii între lucrătorii din statele membre;

104
 – Directiva nr. 64/221 referitoare la coordonarea măsurilor
speciale pentru străini în materie de deplasare şi sejur justificate
de motive de ordine publică;
– Directiva nr. 68/360 referitoare la suprimarea restricŃiilor
privind deplasarea şi sejurul lucrătorilor din statele membre şi a
familiilor lor în interiorul ComunităŃii.

SoluŃiile şi principiile degajate de CJCE

SoluŃia dată de Curte precizează clar că dreptul resortisanŃilor
comunitari de a intra pe teritoriul unui alt stat membru acoperă
dreptul de a intra şi a căuta un loc de muncă sau de a se alătura
familiei. Eşecul unui stat membru în a îndeplini formalităŃile
privind accesul, deplasarea sau rezidenŃa nu justifică expulzarea.

Evaluare
JurisprudenŃa CurŃii legată de libertatea de mişcare a lucrătorilor
prezintă relevanŃă atât pentru situaŃia actuală, cât şi pentru viitor, după
aderarea României la UE.
După cum CJCE a precizat în mai multe speŃe, dreptul la liberă
circulaŃie este aplicabil doar cetăŃenilor comunitari. Curtea s-a
pronunŃat însă, în mai multe cazuri în ceea ce priveşte drepturile
cetăŃenilor unor state terŃe, căsătoriŃi cu cetăŃeni ai statelor membre.
Astfel, în speŃa MRAX vs. Belgia din 25 iulie 2002, se precizează că
cetăŃenii unui stat terŃ, căsătoriŃi cu cetăŃeni comunitari trebuie să
posede viză pentru trecerea dintr-un stat membru în altul. Pe de altă
parte, conform principiului proporŃionalităŃii, un stat membru nu va
trimite înapoi o asemenea persoană care nu are paşaport, viză sau act
de identitate, dacă poate dovedi identitatea şi statutul marital şi dacă
nu reprezintă o ameninŃare pentru siguranŃa, ordinea sau sănătatea
publică.

Cazul: Rutili vs. Minister fir the Interior, nr. 36\75, 28

octombrie 1975

SituaŃia de fapt
În urma unui recurs introdus de un cetăŃean Italian având
reşedinŃa în FranŃa împotriva unei decizii prin care i se interzicea
105
sejurul pe teritoriul francez, în anumite departamente, Tribunalul
Administrativ Paris a adresat CurŃii de JustiŃie a ComunităŃilor
Europene două întrebări, prima referitoare la aplicarea articolului 39
TCE (libera circulaŃie a lucrătorilor şi excepŃiile), şi anume dacă
acesta se aplică exclusiv dispoziŃiilor legale sau regulamentare
adoptate de statele membre sau se aplică şi deciziilor individuale luate
în aplicarea acestora; cea de-a doua întrebare vizează marja de
manevră de care dispun statele membre în invocarea excepŃiei privind
ordinea publică ca restrângere a libertăŃii de circulaŃie şi de sejur pe
teritoriul lor a cetăŃenilor provenind din alte state membre.

Dreptul aplicabil
Articolul 3919 TCE: libera circulaŃie a lucrătorilor; excepŃii -
clauza de ordine publică.
SoluŃia şi principiile degajate de CJCE
Expresia folosită de art. 39, "sub rezerva limitărilor justificate de
motive de ordine publică", vizează nu numai dispoziŃii legale sau
regulamentare pe care un stat le adoptă în scopul limitării liberei
circulaŃii pe teritoriul său a cetăŃenilor unui alt stat membru, ci şi

19
Art. 39 TCE dipune:
1. Este asigurată prin prezentul tratat libera circulaŃie a lucrătorilor în
interiorul ComunităŃii.
2. Aceasta implică înlăturarea oricăror discriminări fondate pe
naŃionalitate între lucrătorii statelor membre, în ceea ce priveşte locul de
muncă, salariul şi condiŃiile de lucru.
3. Sub rezerva unor limitări justificative prin motive de ordine publică,
securitate publică şi sănătate publică, aceasta implică dreptul:
a) de a răspunde ofertelor de muncă;
b) de a deplasa în mod liber pe teritoriul statelor membre;
c) de sejur pe teritoriul unui stat membru în scopul exercitării unei
meserii în conformitate cu dispoziŃiile legislative, regulamentare şi
administrative, care reglementează condiŃiile de muncă pentru lucrătorii
naŃionali;
d) de a rămâne, în condiŃii care vor face obiectul unor regulamente de
aplicare ale Comisiei, pe teritoriul unui stat membru, după ce au lucrat pe
teritoriul respectiv.
106
deciziile individuale luate în aplicarea unor astfel de dispoziŃii de
aplicare generală.
Dacă, în principiu, este recunoscut dreptul fiecărui stat membru
de a determina exigenŃele de ordine publică care pot justifica luarea
unor asemenea măsuri, această libertate nu este nelimitată, ci
circumscrisă unei cerinŃe de proporŃionalitate, astfel încât atingerea
adusă drepturilor prevăzute în tratat nu trebuie să depăşească ceea ce
este necesar pentru apărarea ordinii publice „într-o societate
democratică”. CJCE se referă expres la principiile consacrate în acest
domeniu de ConvenŃia europeană a drepturilor omului (CEDO).

Evaluare
SpeŃa confirmă poziŃia CurŃii în materia excepŃiilor de la libera
circulaŃie a cetăŃenilor statelor membre, prin instituirea unui control al
instituŃiilor comunitare asupra invocării de către un stat membru a
excepŃiei de apărare a ordinii publice ca justificare a măsurilor de
restrângere a libertăŃii de circulaŃie şi sejur pe teritoriul său pentru
cetăŃenii unui alt stat membru.

Cazul: Christine Morgenbesser c. Consiglio dell' Ordine

degli Avvocatidi Genova, Italia - recurs prealabil, 13 noiembrie
2003

SituaŃia de fapt
Doamna Christine Morgenbesser, de cetăŃenie franceză, cu
reşedinŃa în Italia, este titulara unei licenŃe de drept acordată în FranŃa
în 1996, dar nu a obŃinut certificatul de aptitudine pentru profesia
de avocat. După un scurt stagiu în cabinetele de avocatură franceze,
din 1998 a lucrat la un cabinet din Genova, Italia. În consecinŃă, a
cerut să fie înscrisă în registrul practicanŃilor din Italia, pentru a-şi
efectua în mod valabil perioada de practică în vederea susŃinerii
examenului de aptitudine pentru practicarea avocaturii.
Cererea sa a fost respinsă de Consiliul Ordinului AvocaŃilor
din Geneva, cât şi de Consiliul NaŃional din FlorenŃa, pe motivul că
legea italiană privind profesia de avocat pune condiŃia existenŃei unei
diplome de drept obŃinute de la o universitate italiană şi faptul că
doamna Christine M. nu are calitatea de avocat în FranŃa.
107
 Curtea de CasaŃie din Italia a cerut CJCE să se pronunŃe asupra
faptului dacă dreptul comunitar admite ca autorităŃile italiene să refuze
înscrierea titularului unei diplome obŃinute într-un alt stat membru,
pe simplul motiv că această diplomă nu a fost eliberată în Italia.

Dreptul aplicabil
Art. 43 (privind libertatea de stabilire)

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

Curtea precizează mai întâi că, în situaŃia doamnei Christine M.
nu se aplică nici directiva 98/5 privind exerciŃiul permanent al
profesiunii de avocat, nici directiva 89/45 privind recunoaşterea
diplomelor din învăŃământul superior, pentru că prima directivă
vizează doar avocaŃii pe deplin calificaŃi, iar calitatea de „practicantă”
fiind limitată în timp şi constituind o parte din formarea necesară
dobândirii calităŃii de avocat, nu poate fi calificată ca „profesiune
reglementată” conform directivei89/48.
Ştiindu-se că perioada de practică presupune exerciŃiul unor
activităŃi remunerate (de către clienŃi sau de către cabinetele de
avocatură, sub formă de onorarii sau de salarii), principiile stabilite în
tratat privind libertatea de stabilire sau vizând libera circulaŃie a
lucrătorilor sunt aplicabile.
În consecinŃă, Curtea reaminteşte principiile pe care le-a stabilit
în jurisprudenŃa anterioară: dacă regulile naŃionale nu Ńin cont de
cunoştinŃele şi calificările deja dobândite de un cetăŃean al unui
alt stat membru, în afara statului de primire, exerciŃiul libertăŃii
de stabilire şi de circulaŃie este restricŃionat.
Diploma deŃinută de doamna Christine M. trebuie considerată
într-un cadru mai larg de către autorităŃile italiene, verificându-se în ce
măsură cunoştinŃele atestate de diplomă, calificările sau experienŃa
profesională obŃinute într-un alt stat membru, cumulate cu experienŃa
dobândită în Italia, pot satisface, chiar şi parŃial, condiŃiile necesare
accesului la activitatea de practicant.

Cazul: Eran Abatay e.a./ Oficiul pentru Ocuparea ForŃei de

Muncă, Republica Federală Germania - 21 octombrie 2003

108
 SituaŃia de fapt
M. Abatay şi alŃi reclamanŃi, cetăŃeni turci, având domiciliul în
Turcia, sunt şoferi în transportul internaŃional de mărfuri. Sunt
salariaŃii unei firme turceşti, filială a unei societăŃi din Germania.
Cele două societăŃi importă în Germania fructe din Turcia, pe care le
transportă cu camioane înmatriculate în Germania.
Înainte de 1993, dreptul german prevedea că personalul care
lucrează în transportul internaŃional pentru firme stabilite în Germania
nu are nevoie de permis de muncă. După această dată nu aveau
nevoie de permis doar cei care lucrau pentru angajatorii stabiliŃi
în străinătate, iar, după 1996, doar în cazul în care vehiculul este
înmatriculat în statul de reşedinŃă al angajatorului străin. În
consecinŃă, după 1996, Oficiul pentru Ocuparea ForŃei de Muncă din
Germania a refuzat să le mai elibereze permise de muncă.

Dreptul aplicabil
Interpretarea art. 41, paragraful 1, din Protocolul AdiŃional la
Acordul de Asociere a Turciei cu Comunitatea Europeană şi art.
13 din decizia nr. 1/80 a Consiliului de Asociere.
SoluŃia şi principiile degajate de CJCE
Între Turcia şi Comunitatea Economică Europeană exista încă
din 1963 un Acord de asociere, completat în 1972 printr-un Protocol
adiŃional. Decizia 1/80 a fost adoptată ulterior în cadrul acestui acord.
Decizia conŃine clauze de „standstill” prin care se interzice
introducerea de noi restricŃii în anumite domenii, inclusiv în ceea
ce priveşte libertatea de stabilire, libertatea prestării de servicii şi
condiŃiile de acces al lucrătorilor ce se găsesc pe teritoriul unuia din
cele două state în situaŃie legală.
După opinia CurŃii, cetăŃenii turci pot invoca aceste prevederi
pentru a înlătura reglementările germane interne contrare.
Pe de altă parte, Curtea a reŃinut că şoferii turci, deşi se află în
Germania în mod legal, nu petrec destul timp pe teritoriul Germaniei
pentru a se putea integra în acest stat.
Deci această clauză poate fi invocată de o firmă stabilită în
Turcia care prestează servicii într-un stat membru, cât şi de şoferii
turci are lucrează pentru o astfel de firmă.

109
 În schimb, Curtea a stabilit că, pentru ca un prestator să poată
invoca această clauză de standstill trebuie ca serviciile să fie
destinate cetăŃenilor dintr-un alt stat membru, fapt ce nu se
verifică în speŃă.

Evaluare
Din soluŃia CurŃii se pot desprinde următoarele principii:
a) cetăŃenii statelor cu care ComunităŃile au încheiat acorduri de
asociere se pot adresa CurŃii pentru aplicarea drepturilor reglementate
de aceste acorduri (care fac parte din acquis-ul comunitar);
b) dreptul intern al statelor membre nu poate aduce atingere
principiilor reglementate de Acordul de Asociere, în speŃă principiului
liberei circulaŃii a serviciilor, similar celui reglementat de TCE.

Cazul: Politierechtbank te Mechlen - Belgia c. Hans van

Lent, 2 octombrie 2003

SituaŃia de fapt
Domnul van Lent, cetăŃean belgian, deŃine un automobil
înmatriculat în Luxemburg, unde acesta lucrează. Automobilul este
cumpărat în leasing de la o firmă luxemburgheză.
LegislaŃia belgiană instituie obligaŃia rezidenŃilor belgieni de
a înmatricula maşinile în Belgia pe numele proprietarului, ceea ce
dl. van Lent nu putea face deoarece firma de leasing era înregistrată în
Luxemburg. În urma unui control rutier, autorităŃile belgiene i-au
intentat proces penal domnului van lent. Tribunalul belgian a sesizat
CJCE în legătură cu compatibilitatea legislaŃiei belgiene cu principiul
liberei circulaŃii a lucrătorilor, consacrat de Tratatul CE.

Dreptul aplicabil
Interpretarea articolelor 10 (privind obligaŃia de loialitate) şi 39
(privind libera circulaŃie a lucrătorilor) din TCE.

SoluŃia şi principiile aplicabile

Curtea precizează faptul că, în absenŃa unei armonizări în
domeniu, statele membre pot fixa condiŃiile înmatriculării
autovehiculelor, cu condiŃia respectării dispoziŃiilor tratatului
110
referitoare la libera circulaŃie a lucrătorilor. LegislaŃia belgiană în
materie poate descuraja angajarea cetăŃenilor belgieni în alte state
membre.
Curtea a reŃinut faptul că, din august 2001, legea belgiană îi
permite unui rezident belgian să înmatriculeze maşina pe care o
utilizează, în cazul în care proprietarul maşinii nu are dreptul de
rezidenŃă pe teritoriul Belgiei. Cu toate acestea, Curtea consideră că
nici aceste dispoziŃii nu sunt de natură a elimina restricŃiile aduse
liberei circulaŃii a lucrătorilor.

Evaluare
SoluŃia CurŃii reia principiul în conformitate cu care statele
membre sunt obligate să elimine orice bariere de natură legală sau
administrativă care ar putea afecta libera circulaŃie a persoanelor.
În plus, din soluŃiile CurŃii reiese că sunt incompatibile cu art. 39 TCE
nu numai măsurile care instituie propriu-zis restricŃiile în calea
libertăŃii de angajare a cetăŃenilor comunitari în alte state
membre, ci şi acelea care sunt de natură să descurajeze angajarea
propriilor cetăŃeni în alte state membre sau cetăŃenii altor state în
statul membru în cauză.

Cazul: Isabel Burbaud c. Ministerul Muncii şi SolidarităŃii,

FranŃa, 9 septembrie 2003

SituaŃia de fapt
Doamna Burbaud, cetăŃean portughez, a contestat în faŃa
tribunalului francez faptul că i s-a refuzat în FranŃa admiterea în cadrul
corpului de directori de spitale, pe motivul că ar fi trebuit să susŃină în
prealabil concursul de admitere la Şcoala NaŃională de Sănătate
Publică din FranŃa (deşi ea obŃinuse încă din 1983 titlul de
administrator de spital la Şcoala NaŃională de Sănătate Publică din
Lisabona).

Dreptul aplicabil
Art. 39 TCE (privind libera circulaŃie a lucrătorilor) şi Directiva
89/48 privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor din
învăŃământul superior.
111
 SoluŃia şi principiile degajate de CJCE
Curtea a trebuit să stabilească dacă titlul oferit de Şcoala
NaŃională de Sănătate Publică este echivalent cu o diplomă (în sensul
dat de Directiva 89/48 privind sistemul general de recunoaştere a
diplomelor din învăŃământul superior).
În conformitate cu directiva, diploma este definită ca fiind
orice titlu sau certificat eliberat de autoritatea competentă a unui
stat membru, ce atestă absolvirea unui ciclu de învăŃământ de
minim 3 ani şi prevăzând calificările profesionale cerute pentru a
accede la o anumită profesiune reglementată.
Titlul eliberat de Şcoala NaŃională de Sănătate Publică din
FranŃa întruneşte aceste elemente, în consecinŃă, jurisdicŃia de
trimitere va trebui să stabilească dacă cele două titluri sunt
comparabile ca durată şi materii absolvite.
Curtea a subliniat, totodată, faptul că acest mod de recrutare care
nu Ńine seama de calificările specifice dobândite de candidaŃii veniŃi
din alte state membre îi dezavantajează pe aceştia din urmă şi sunt de
natură a-i descuraja în a-şi exercita dreptul de liberă circulaŃie.
a) Statele trebuie să recunoască diplomele dobândite în alte state
membre, fără a cere îndeplinirea unor condiŃii suplimentare şi
acordând un tratament egal (cu excepŃia domeniilor ce intră în
serviciul public sau din motive de ordine publică, sănătate publică sau
securitate publică).
b) Limitarea exercitării dreptului de liberă circulaŃie poate fi
justificată doar prin existenŃa unui obiectiv de interes general (în
speŃă: selecŃia celor mai buni candidaŃi în condiŃii cât mai obiective).
c) România va trebui să transpună Directiva 89/48, în
temeiul căreia orice diplomă (definită ca fiind „orice titlu sau
certificat eliberat de autoritatea competentă a unui stat membru,
ce atestă absolvirea unui ciclu de învăŃământ de minim 3 ani şi
prevăzând calificările profesionale cerute pentru a accede la o
anumită profesiune reglementată”), deci orice diplomă eliberată
de autorităŃile dintr-un stat membru va produce efecte pe
teritoriul României.

112
 Întrebări:
1. Care sunt libertăŃile fundamentale ale PieŃei unice?
2. Care sunt criteriile de identificare a prestărilor de servicii?
3. Prin ce se asigură libera circulaŃie a serviciilor?
4. În ce condiŃii sunt admisibile măsurile naŃionale restrictive la
libera circulaŃie a serviciilor?
5. Care sunt beneficiarii liberei circulaŃii a serviciilor?

113
 Radu Stancu
Mădălina Vezeteu

Capitolul 6

CONCURENłA

6.1. Concepte de bază

Până în anul 1914, relaŃiile comerciale dintre state erau

întemeiate pe încredere în stabilitatea politică, în stabilitatea
monedelor şi în respectarea de către fiecare Ńară a clauzelor tratatelor
şi convenŃiile la care erau parte. Aceste condiŃii formau cadrul adecvat
pentru încheierea de acorduri comerciale pe termen lung şi pentru
susŃinerea unor politici tarifare cu adevărat stabile. Înaintea primului
război mondial, reperul liberalizării comerŃului internaŃional l-au
constituit iniŃiativa şi politica liberală a Marii Britanii. După 1919,
eforturile de liberalizare au fost centralizate la nivelul SocietăŃii
NaŃiunilor20.
2. Art.81 din T.C.E. prevede că sunt incompatibile cu piaŃa
comună şi interzice orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale
asocierilor de întreprinderi şi orice practici concertate care pot afecta
comerŃul dintre statele membre şi care au ca obiect sau ca efect
împiedicarea, restrângerea sau denaturarea în cadrul pieŃei comune şi
în special, cele care:
– stabilesc direct sau indirect preŃuri de cumpărare sau de
vânzare sau orice alte condiŃii de tranzacŃionare;
– limitează sau controlează producŃia, comercializarea,
dezvoltarea tehnică sau investiŃiile;
– împart pieŃele sau sursele de aprovizionare;

20
Eugen GhiorghiŃă, Industrializare şi comerŃ exterior în România
interbelică, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002, p. 9.
114
 – aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiŃii
inegale la prestaŃii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj
concurenŃial;
– condiŃionează încheierea contractelor de acceptarea de către
parteneri a unor prestaŃii suplimentare, care, prin natura lor sau în
conformitate cu uzanŃele comerciale, nu au legătură cu obiectul
acestor contracte.
Acordurile sau deciziile arătate mai sus, art.81 paragraful 2
T.C.E. le declară nule de drept.
Nu toate acordurile sau categoriile de acorduri dintre
întreprinderi, deciziile sau categoriile de decizii ale asocierilor de
întreprinderi, practicile concertate sau categoriile de practici sunt
interzise. Atunci când acestea contribuie la îmbunătăŃirea producŃiei
sau distribuŃiei de produse, ori la promovarea progresului tehnic sau
economic asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din
beneficiul obŃinut şi care:
- nu impun întreprinderilor în cauză restricŃii care nu sunt
indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
- nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenŃa
în ceea ce priveşte o parte semnificativă a produselor în cauză, acestea
sunt admisibile.
Politica în domeniul concurenŃei se referă la comportamentul pe
piaŃă al agenŃilor economici şi include măsurile relevante privind
concurenŃa pe piaŃă, respectiv politica comercială, politicile de
reglementare, măsurile adoptate de către guverne cu privire la politicile
anticoncurenŃiale ale firmelor atât din domeniul privat, cât şi din cel
public21.
PreŃurile de lichidare a concurenŃei sunt practici care urmăresc
acapararea şi monopolizarea pieŃei prin eliminarea concurenŃei pe baza
practicării unor preŃuri sub costurile de producŃie22.
Ajutoarele de stat (publice). Comisia şi Curtea de JustiŃie le-au
definit ca fiind orice ajutor provenind de la stat sau alte entităŃi publice sau
orice ajutor acordat de autorităŃi - locale sau regionale.

21
cf. Marius Profiroiu, Irina Popescu, Politici europene, op. cit., p. 83.
22
Idem, p. 86.
115
 ConcurenŃa loială constă în folosirea nediscriminatorie a
instrumentelor competiŃiei în condiŃiile accesului liber pe piaŃă şi a
posibilităŃii de cunoaştere a mijloacelor de reglementare a relaŃiilor de
vânzare-cumpărare23.
ConcurenŃa neloială constă în folosirea de mijloace incorecte, cum
sunt acordarea de stimulente agenŃilor economici în scopul pătrunderii şi
menŃinerii pe o piaŃă.

6.2. Reglementarea comunitară a concurenŃei

Regulile concurenŃiale au fost stabilite pentru crearea unui „sistem

care să asigure o concurenŃă nedistorsionată pe piaŃa internă” (art. 3 alin.
1 g) al Tratatului CE). Aceste reguli vizează:
– combaterea monopolizării prin acorduri protecŃioniste, acorduri
restrictive şi fuziuni practicate de societăŃi;
– abuzul de poziŃie dominantă constând în exploatarea unor societăŃi
în defavoarea altora;
– ajutoarele de stat.
Regulile comunitare privind combaterea monopolizării. Art. 81
al Tratatului CE interzice acordurile, deciziile şi practicile concertate între
societăŃile comerciale dacă acestea „pot afecta comerŃul dintre Statele
Membre şi care au ca obiect sau efect prevenirea, restricŃionarea sau
distorsionarea concurenŃei în interiorul pieŃei comune”.
Un acord restrictiv este cel încheiat între două sau mai multe
societăŃi prin care convin să adopte un anumit tip de comportament care să
ocolească regulile şi efectele unei concurenŃe libere pe piaŃă.
Practica concertată are o intensitate mai scăzută decât acordul
restrictiv şi constă în coordonarea dintre societăŃile comerciale. Nu este o
manifestare de voinŃă clar exprimată, ci o coordonare de fapt a strategiilor
comerciale. Sunt interzise acordurile verticale şi orizontale care stabilesc
preŃuri în mod direct sau indirect, acorduri asupra condiŃiilor de vânzare,
acorduri care izolează anumite sectoare de piaŃă, acorduri asupra cotelor de
producŃie sau distribuŃie, acorduri de împărŃire a pieŃei, boicoturi colective,
acorduri care duc la discriminarea altor comercianŃi.

23
Idem, p. 82.
116
 • Abuzul de poziŃie dominantă este interzis de art. 82 al Tratatului
CE: „orice abuz de poziŃie dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi
în interiorul pieŃei interne sau într-un segment important al acesteia va fi
interzis ca fiind incompatibil cu piaŃa internă, atâta timp cât afectează
comerŃul dintre statele membre”.
Abuzul de poziŃie dominantă se realizează prin obstrucŃionarea
concurenŃei pe piaŃa pe care acŃionează de către o societate comercială
puternică economic. Curtea de JustiŃie Europeană a definit-o ca „o poziŃie
de putere economică pe care o deŃine o întreprindere şi care îi permite să
afecteze concurenŃa efectivă de pe o piaŃă faŃă de concurenŃii, clienŃii şi, în
ultima instanŃă, faŃă de consumatorii săi”.
Sunt considerate abuzuri de putere dominantă: impunerea directă sau
indirectă de preŃuri sau condiŃii comerciale incorecte; limitarea producŃiei, a
pieŃei sau dezvoltării tehnologice în detrimentul consumatorilor; efectuarea
de tranzacŃii echivalente în condiŃii diferite pentru părŃi diferite; forŃarea
celorlalte părŃi din contract să accepte obligaŃii suplimentare necuprinse în
contract.
Deoarece art. 82 al Tratatului CE nu defineşte abuzul de poziŃie
dominantă ci doar îl exemplifică, Curtea de JustiŃie Europeană a arătat că
acesta este un concept obiectiv, constând în „recurgerea la metode diferite
de acelea care creează condiŃiile unei concurenŃe normale între produse şi
servicii pe baza tranzacŃiilor operatorilor comerciali”.
Pe lângă formele de practici abuzive principale, enunŃate chiar în
Tratatul CE, Comisia şi Curtea de JustiŃie au identificat şi alte forme de
practici abuzive: discriminarea prin preŃuri stabilite pe zone geografice;
returnarea unor sume pentru fidelitate care împiedică clienŃii să deŃină
produse de la furnizorii concurenŃi; reducerea preŃurilor în scopul eliminării
concurenŃei, refuzul nejustificat al furnizării ce poate duce la eliminarea
concurenŃei, refuzul acordării de licenŃe.
Comisia veghează la respectarea normelor privind concurenŃa.
La cererea unui stat membru sau din oficiu şi în cooperare cu
autorităŃile competente ale statelor membre, Comisia învestighează
presupusele cazuri de încălcare a principiilor care asigură libera
concurenŃă. Atunci când constată încălcare, Comisia propune măsuri
adecvate pentru încetarea ei. Atunci când încălcarea nu încetează,
Comisia constată încălcarea printr-o decizie motivată şi poate publica

117
decizia şi poate autoriza statele membre să ia măsurile necesare pentru
remedierea situaŃiei. În ultimă instanŃă este sesizată Curtea Europeană
de JustiŃie care aplică sancŃiuni.
Întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes
economic general sau care prezintă caracter de monopol fiscal, se
supun normelor T.C.E. şi regulilor de concurenŃă, în măsura în care
aplicarea acestor norme nu împiedică în drept sau în fapt, îndeplinirea
misiunii speciale care le-a fost în credinŃată.
• Fuziunile (concentrările). Interzicerea acestei practici
anticoncurenŃiale îşi are temeiul în art. 81, 82, 85 şi 235 din Tratatul CE.
Regulamentul 4064/89 privind controlul concentrărilor dintre
întreprinderi prevede că: este „incompatibilă cu piaŃa internă orice
concentrare la nivel comunitar care creează sau consolidează o poziŃie ca
rezultat al căreia este afectată concurenŃa efectivă pe piaŃa internă sau pe
o porŃiune importantă a acesteia”.
Dimensiunea unei societăŃi poate fi definită fie prin definirea unui
prag la nivel european, fie prin definirea unor praguri naŃionale
diferite.
Sunt două ipoteze de definire:
1. prima ipoteză are drept criterii:
– o cifră de afaceri combinată la nivel internaŃional de cel puŃin 5
miliarde euro;
– cel puŃin două din societăŃile comerciale în cauză să aibă la nivel
comunitar o cifră de afaceri de minimum 250 milioane euro;
– fiecare dintre aceste societăŃi să genereze mai mult de două treimi
din cifra de afaceri la nivel comunitar într-un stat membru.
2. a doua ipoteză are drept criterii:
– o cifră de afaceri combinată la nivel internaŃional de cel puŃin
2,5 miliarde euro;
– o cifră de afaceri de peste 100 milioane euro în fiecare din cel
puŃin trei State Membre;
– individual, pentru cel puŃin două dintre societăŃile comerciale
respective o cifră de afaceri de minimum 25 milioane de euro în
fiecare din cele trei State Membre şi peste 100 milioane euro în
întreaga comunitate.

118
 6.3. Ajutorul de stat

Realizarea unei pieŃe unice a Uniunii Europene a fost principalul

obiectiv al Tratatului de la Roma. Pe lângă cele patru libertăŃi
fundamentale, respectiv libera circulaŃie a mărfurilor, libera circulaŃie
a capitalurilor, libera circulaŃie a serviciilor şi libera circulaŃie a
persoanelor, libera concurenŃă joacă un rol hotărâtor în realizarea unei
economii de piaŃă funcŃionale.
Mai mult chiar se apreciază că principalul beneficiar al liberei
concurenŃe eset cetăŃeanul în tripla sa calitate de consumator,
participant la piaŃa forŃei de muncă şi de acŃionar.
Doctrinele economice au formulat diverse puncte de vedere cu
privire la posibilitatea, necesitatea, eficienŃa şi rolul benefic al
intervenŃiei statului în economie. În funcŃie de rolul intervenŃionist sau
neintervenŃionist al statului în economie, doctrinarii apreciază şi
categorisesc finanŃele publice ale unui stat în finanŃe publice clasice şi
finanŃe publice moderne.
În aceste condiŃii este firească reglementarea comunitară a
mediului concurenŃial. Tratatul asupra Uniunii Europene prevede că
Statele Membre trebuie să adopte o politică economică, în
concordanŃă cu principiile economiei de piaŃă deschisă, bazată pe
concurenŃă loială. Şi pentru ca statele să nu intervină şi să denatureze
climatul concurenŃial, art. 87 din Tratatul ComunităŃilor Europene
prevede astfel: „va fi considerat incompatibil cu piaŃa comună orice
ajutor acordat de un stat membru din resursele de stat, sub orice
formă, care distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa
prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producŃia anumitor
bunuri atâta timp cât afectează comerŃul dintre Statele Membre”.
Legislatorul comunitar nu a făcut o enumerare, nici măcar
exemplificativă a ajutoarelor de stat care fac obiectul acestei interdicŃii
ci s-a mărginit a fixa elementele caracteristice esenŃiale care servesc la
identificarea lor, respectiv:
a) ajutorul să fie acordat de un stat membru sau din resurse de
stat, indiferent de formă,
b) ajutorul ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin favorizarea
anumitor întreprinderi sau a producŃiei anumitor bunuri,
c) ajutorul să afecteze comerŃul între statele membre.
119
 Prin Legea nr. 20/1993, România a ratificat Acordul European
instituind o Asociere între România pe de o parte, ComunităŃile
Europene şi Statele membre ale acestora, pe de altă parte, intrat în
vigoare la 1 februarie 1995 (M. Of. nr. 73/12.04.1993). Art. 69 al
acestui acord condiŃionează integrarea economică a României în
Comunitate de armonizarea legislaŃiei sale prezente şi viitoare, cu cea
a ComunităŃii. Art. 70 al aceluiaşi Acord stabilea domeniile în care, în
special, se va extinde armonizarea, printre acestea aflându-se şi
regulile de concurenŃă.
Art. 64 paragraful 1 pct. 1 al Acordului prevedea că unt
incompatibile cu buna sa funcŃionare, în măsura în care ele pot afecta
comerŃul între România şi Comunitate, orice ajutor public care
distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin
favorizarea anumitor întreprinderi sau a producŃiei anumitor mărfuri.
Paragrafele 3 şi 4 ale art. 64 din Acord mai prevedeau că, în scopul
aplicării prevederilor paragrafului 1 pct. (iii), în perioada primilor
cinci ani după intrarea în vigoare a Acordului, orice ajutor public
acordat de România va fi evaluat luându-se în considerare că România
va fi considerată o regiune identică cu cele ale ComunităŃii descrise în
art. 92 (lit.a) al Tratatului instituind Comunitatea Economică
Europeană, Consiliul de Asociere urmând a decide, Ńinând cont de
situaŃia economică din România, dacă perioada respectivă va fi extinsă
pentru o nouă perioadă de cinci ani.24 Fiecare parte va asigura
transparenŃa în domeniul ajutorului public.
Din prevederile Acordului European de Asociere mai sus citate
rezultau două obligaŃii concrete pentru statul român:
1. să ia măsuri de armonizare a legislaŃiei sale, prezente şi
viitoare, cu legislaŃia ComunităŃii (acum Uniunii Europene);
2. să ia măsuri legislative pentru a interzice orice ajutor public
care distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin
favorizarea anumitor întreprinderi sau a producŃiei anumitor mărfuri,
acestea fiind declarate incompatibile cu buna funcŃionare a Acordului.
În îndeplinirea acestor obligaŃii, în cadrul măsurilor de
armonizare legislativă, a fost adoptată Legea nr. 143/1999 privind

24
Prin Decizia nr. 2/2000 a Consiliului de asociere s-a extins perioada
pe încă 5 ani.
120
ajutorul de stat, care a fost modificată şi completată prin OrdonanŃa de
UrgenŃă nr. 97/2004 în aplicarea căreia au fost emise o serie de acte
normative subsecvente despre care vom face vorbire în continuare.
Deşi aparent reia definirea din Tratatul de la Roma a ajutorului
de stat, Legea nr. 143/1999 conŃinea o nuanŃare aparent minoră,
făcând dintr-o condiŃie cumulativă una alternativă. Astfel, ajutorul de
stat era definit ca „orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de
către unităŃile administrativ-teritoriale ori de alte organisme care
administrează surse ale statului sau ale colectivităŃilor locale,
indiferent de formă, care distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze
concurenŃa prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producŃiei
anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau care afectează
comerŃul dintre românia şi statele membre ale Uniunii Europene, fiind
considerat incompatibil cu un mediu concurenŃial normal”.
Este lesne de observat că art. 87 din Tratatul de la Roma
condiŃionează incompatibilitatea de afectarea comerŃului între statele
membre. Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat a introdus
conjuncŃia sau înaintea condiŃiei afectării comerŃului dintre România
şi statele membre ale Uniunii Europene deoarece s-a vrut să constituie
sediul materiei pentru reglementarea în dreptul naŃional a relaŃiilor
comerciale interne şi, în acelaşi timp, şi pentru relaŃiile comerciale
externe cu parteneri din statele membre ale Uniunii Europene.
În plan naŃional, înainte de aderare erau aplicabile prevederile
Legii nr. 143/1999 care stabilesc a fi incompatibile ajutoarele de stat
care distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin
favorizarea anumitor întreprinderi a producŃiei anumitor bunuri sau a
prestării anumitor servicii.
În planul relaŃiilor comerciale cu statele membre ale Uniunii
Europene sunt aplicabile prevederile din Acordul European de
Asociere dintre ComunităŃile Europene şi statele membre pe de o
parte, şi România, pe de altă parte, acesta fiind ratificat de România
prin Legea nr. 20/6aprilie 1993.
Cu privire la aplicarea în timp, aşa cum am arătat, se disting
două momente:
– până la aderarea României la Uniunea Europeană, perioadă în
care se aplică Acordul European de Asociere;

121
 – după aderare, perioadă în care se aplică reglementările
comunitare. Tratatul privind aderarea Republicii Bulgariei şi
României la Uniunea Europeană, semnat la Luxemburg la 25 aprilie
2005, ratificat de România prin Legea nr. 157/24 mai 2005 (M.Of. nr.
385 din 6 mai 2005), prevede că Bulgaria şi România devin părŃi la
Tratatul de instituirea a unei ConstituŃii pentru Europa şi la Tratatul de
instituire a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice, astfel cum sunt
acestea modificate sau completate [art. 1 alin. (2)].
Forma şi scopul ajutorului, precum şi motivul acordării
ajutorului sunt irelevante.
Art. 87 al Tratatului CE prevede o serie de excepŃii considerate
compatibile cu piaŃa internă a Uniunii:
– ajutorul de stat cu caracter social dat consumatorilor
individuali sub garanŃia nediscriminării legate de originea produselor
în cauză;
– ajutorul dat pentru repararea daunelor produse de dezastre
naturale sau în situaŃii excepŃionale;
– ajutorul acordat zonelor din Germania afectate de divizarea
Ńării, după reunificarea acesteia.
Comisia Europeană a mai declarat ca fiind compatibile cu piaŃa
internă:
– ajutorul pentru promovarea dezvoltării anumitor activităŃi sau
regiuni;
– ajutorul pentru promovarea executării unui proiect important
de interes european sau de remediere a unor perturbări grave în
economia statelor membre;
– ajutorul pentru promovarea culturii şi conservarea
patrimoniului;
– alte categorii de ajutoare specificate de Consiliul UE.
Art. 87 alin. (1) din Tratatul de la Roma s-a mărginit să fixeze
criteriile de recunoaştere a ajutorului public incompatibil cu piaŃa
comună, fără să-l definească şi fără să enumere, măcar exemplificativ,
aceste ajutoare. Această sarcină de identificare a rămas instituŃiilor
comunitare. Nici Curtea Europeană de JustiŃie nu a definit conceptul
afirmând doar că acesta „trebuie înŃeles într-un sens mai larg decât
noŃiunea de subvenŃie deoarece cuprinde nu numai beneficii pozitive
cum ar fi subvenŃiile, dar şi intervenŃii care, sub diverse forme, pot
122
reduce obligaŃiile financiare cuprinse în bugetul agentului economic şi
care, fără a fi totuşi subvenŃii în sensul strict al cuvântului, au un
caracter asemănător şi acelaşi efect”.25
Ajutorul de stat, potrivit legii române, putea îmbrăca două forme
[art. 2 alin. (5) – (7)]:
– forma unei scheme de ajutor de stat care este un sistem pe baza
căruia pot fi acordate alocări specifice individuale întreprinderilor
definite în mod general şi abstract sau orice sistem care nu este legat
de un anume proiect şi poate fi acordat uneia sau mai multor
întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată sau într-un
cuantum nedeterminat;
– forma ajutorului individual care este orice alt ajutor decât cel
acordat pe baza unei scheme de ajutor.
Mai mult de atât în lege, într-o enumerare exemplificativă, erau
prevăzute la art. 2 alin. (8) şi modalităŃi de acordare a ajutorului de
stat. Acestea sunt atât prestaŃii pozitive şi prestaŃii negative.
PrestaŃiile pozitive pot să fie atât sub forma unui venit în bani
(subvenŃii), acordarea de garanŃii de stat, de autorităŃi publice centrale
sau locale ori de alte organisme care administrează surse ale statului
sau ale colectivităŃilor locale, în condiŃii preferenŃiale sau participări
cu capital ale statului, ale autorităŃilor publice centrale sau locale ori
ale altor organisme care administrează surse ale statului sau ale
colectivăŃilor locale, dacă rata profitului acestor investiŃii este mai
mică decât cea normală, anticipată de către un investitor privat
prudent.
Această din urmă modalitate poate fi privită şi ca o prestaŃie
pozitivă şi ca una negativă – o renunŃare la venituri. Este de observat
criteriul investitorului privat prudent. Exprimăm opinia că statul,
asemenea unei companii puternice, interesată mai mult de profitul pe
termen mediu sau lung, poate să achiziŃioneze participaŃii la agenŃi
economici care la momentul achiziŃiei au o rată a profitului mai mică
decât cea apreciată a fi normală. Un astfel de sprijin făcut pe fondul
inexistenŃei unor măsuri de restructurare sau reorientare a agentului
economic nu corespunde criteriului investitorului privat prudent.

25
Curtea Europeană de JustiŃie, cazul 30/59.
123
 Ce se întâmplă atunci când statul este acŃionar la întreprinderile
pe care le controlează? Considerăm că atât timp cât nu îşi asumă mai
mult decât cota sa parte de efort nu se află în situaŃia ajutorului de stat
incompatibil, el acŃionând într-o situaŃie normală de piaŃă.
PrestaŃiile negative pot să îmbrace mai multe modalităŃi dar
toate sunt renunŃări la venituri – certe sau posibile. Sunt astfel de
modalităŃi: anularea de datorii sau preluarea pierderilor, exceptări,
reduceri sau amânări de la plata taxelor impozitelor, renunŃarea la
venituri normale de pe urma fondurilor publice, inclusiv acordarea de
împrumuturi cu dobânzi preferenŃiale, reduceri de preŃ la bunurile
furnizate şi la serviciile prestate de către autorităŃi publice centrale sau
locale inclusiv vânzarea unor terenuri aparŃinând domeniului privat al
statului sau autorităŃilor publice locale sub preŃul pieŃei.
Este dificil de apreciat când vânzările de stat se fac sub preŃul
pieŃei. Dacă vânzarea se face printr-o licitaŃie deschisă, preŃul obŃinut
este rezultatul normal al jocului pieŃei. Comisia Europeană acceptă
chiar preŃurile stabilite în urma evaluărilor făcute de experŃi
independenŃi. Privatizările nu trebuie să fie modalităŃi indirecte de
ajutor de stat către firmele dobânditoare. Dar şi în acest caz un preŃ
inferior obŃinut printr-o licitaŃie deschisă şi necondiŃionată nu poate fi
tratat decât tot ca un rezultat normal al jocului pieŃei.
După modelul reglementării comunitare şi legea română
distingea între ajutor existent şi ajutor nou. DistincŃia între ele este
importantă din punctul de vedere al regimului lor juridic. Art. 88 alin.
(1) din Tratatul de la Roma prevede că „în cooperare cu statele
membre, Comisia va supraveghea permanent toate sistemele de ajutor
existente în aceste state. Ea va propune acestora măsurile
corespuzătoare necesare pentru dezvoltarea progresivă sau pentru
funcŃionarea pieŃei comune”. Prevederea era reluată şi în art. III 168
din ConstituŃia pentru Europa. În Legea nr. 143/1999 la art. 3 se face
definirea ajutorului existent prin prevederea condiŃiilor pe care trebuie
să le îndeplinească, respectiv: a) să existe înainte de intrarea în vigoare
a legii; b) să fi fost autorizat de Consiliul ConcurenŃei; c) Consiliul
ConcurenŃei să nu fi luat în termenul legal una din deciziile prevăzute
în legea în cauză (Legea nr. 143/1999); d) să fie un ajutor de stat
pentru care a expirat termenul de prescripŃie de 10 ani aplicabil în
materie. Măsurile despre care se face vorbire la lit. c), prevăzute în
124
Legea nr. 143/1999 sunt recuperarea, rambursarea sau suspendarea
ajutorului ilegal şi a ajutorului interzis.
Ajutorul ilegal şi ajutorul interzis sunt alte concepte decât
ajutorul incompatibil. Atât Tratatul de la Roma, cât şi Legea privind
ajutorul de stat, stabilesc ajutoare compatibile cu piaŃa comună
(respectiv cu mediul concurenŃial şi ajutoare care pot fi considerate
compatibile cu piaŃa comună, respectiv cu mediul concurenŃial.
Ajutorul ilegal este, în legea română, ajutorul de stat, altul decât
unul existent, nu contează dacă este compatibil sau incompatibil cu
mediul concurenŃial sau exceptat de la obligaŃia notificării care:
– fie a fost acordat fără să fie autorizat de Consiliul
ConcurenŃial;
– fie a fost acordat după ce a fost notificat, dar înainte de
emiterea unei decizii de către Consiliul ConcurenŃei în termen legal.
Revenind la condiŃiile de identificare a ajutorului de stat
incompatibil cu piaŃa comună, respectiv cu un mediu concurenŃial
normal, în afara surselor de provenienŃă analizate mai sus, celelalte
două condiŃii privesc distorsionarea sau ameninŃarea de distorsionare a
concurenŃei şi afectarea comerŃului între statele membre.
Din formulare reiese cu claritate că nu este obligatoriu să se
producă o distorsionare a concurenŃei, fiind suficient să se producă
orice simplă ameninŃare. Ajungerea la acest rezultat trebuie să se
producă prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producŃiei
anumitor bunuri, cerinŃă denumită în doctrină a specificităŃii sau
selectivităŃii sau selectivităŃii ajutorului de stat. Curtea Europeană de
JustiŃie a decis în sensul că, în cazul schemelor generale de ajutor se
consideră că o măsură este specifică atunci când ajutorul de stat, fie
din punct de vedere conceptual, fie prin aplicare duce sau poate să
ducă în practică la favorizarea anumitor întreprinderi. Astfel, în cazul
295/97 al Tribunalului de Primă InstanŃă al CurŃii Europene de
JustiŃie26, s-a considerat că aplicarea unui sistem care derogă de la
regulile de dreptcomun privind insolvenŃa, în beneficiul unor
întreprinderi industriale mari aflate în dificultate, cu datorii mari, în
special către creditorii publici, constituie ajutor de stat incompatibil

26
Apud Octavian Manolache, Drept comunitar, Ed. All Beck, Ed. a
IV-a, p. 367
125
atunci când se stabileşte că întreprinderea a avut permisiunea să
continue comerŃul chiar dacă aplicarea regulilor de drept comun
privind insolvenŃa nu i-ar fi permis sau dacă a beneficiat de unul sau
mai multe avantaje precum o garanŃie de stat, o rată redusă de taxe,
scutirea de facto de datorii publice, în totalitate sau în parte care nu ar
fi putut să fie solicitate, conform normelor de drept comun, de către o
altă întreprindere aflată în insolvenŃă.
Cea de-a treia condiŃie este cea a afectării comerŃului fie în plan
comunitar, fie în planul relaŃiilor comerciale interne. Prin Decizia
Comisiei Europene din 15.11.1988, S.A. Belgian Shel, s-a decis, în
sensul că măsura este de natură să afecteze comerŃul dacă se
consolidează poziŃia de piaŃă a unui agent economic comparativ cu alŃi
agenŃi economici care concurează în comerŃul intracomunitar. Prin
urmare nu este o condiŃie necesară ca întreprinderea favorizată să
desfăşoare operaŃiuni de comerŃ exterior pentru că ea este totuşi într-o
poziŃie mai avantajoasă faŃă de concurenŃii externi care ar încerca să
intre pe piaŃa statului în cauză.

6.4 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind concurenŃa

Cazul: Metro S.B. & CO. KG vs. Comisia &SABA, nr. 26\76,
octombrie 1977

SituaŃia de fapt
SpeŃa are la bază întrebarea formulată de un tribunal din
Germania în privinŃa condiŃiilor impuse în cadrul unui sistem de
distribuŃie selectivă pentru ca acesta să fie considerat acceptabil de
către Comisie. Această întrebare a fost pusă în cadrul unui litigiu între
societatea Metro, în calitate de reclamant, şi societatea Cartier.
Aceasta din urmă a instituit un sistem de distribuŃie selectivă a
ceasurilor sale, considerate produse de lux. Societatea Metro nu se afla
printre distribuitorii acceptaŃi, ci îşi achiziŃiona ceasurile Cartier prin
intermediari independenŃi şi le vindea în garanŃie Cartier. Aceasta din
urmă refuza, însă, să acorde garanŃia, care era rezervată
cumpărătorilor de le distribuitorii din cadrul reŃelei.

126
 Dreptul aplicabil
Articolul 8127 TCE: interzicerea concentrărilor de întreprinderi;
noŃiunea de concurenŃă eficace (workable competition); sisteme de
distribuŃie selectivă.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

1. NoŃiunea de concurenŃă eficace (workable competition)
„NoŃiunea de liberă concurenŃă folosită la art. 3 şi 81 vizează
existenŃa unei concurenŃe eficace pe piaŃă, adică a unui grad de
concurenŃă necesar pentru a fi respectate exigenŃele fundamentale şi
obiectivele Tratatului, în general, şi în special cele vizând crearea unei
pieŃe unice.
Aceasta permite ca natura şi intensitatea concurenŃei să varieze în
funcŃie de produsele sau serviciile în cauză şi de structura economică a
pieŃelor sectoriale vizate”.
2. Sisteme de distribuŃie selectivă
Comisia a recunoscut că sistemele de distribuŃie selectivă nu cad
sub incidenŃa interdicŃiei conŃinute la art. 81, paragraful 1, din Tratat, cu
condiŃia ca selectarea vânzătorilor să se facă în funcŃie de criterii
obiective, calitative, ca, de exemplu, calificarea profesională a
vânzătorilor şi a personalului acestora. Aceste criterii trebuie fixate în
mod uniform faŃă de toŃi posibilii vânzători şi aplicate fără discriminare.

27
„Sunt incompatibile cu piaŃa comună şi, deci, interzise toate
acordurile între întreprinderi, toate deciziile asociaŃiilor de întreprinderi şi
toate practicile concertate care sunt susceptibile să afecteze comerŃul între
statele membre şi care au ca obiect sau efect să împiedice, să restrângă sau să
dăuneze liberei concurenŃe în interiorul pieŃei comune şi în special:
f) fixarea directă sau indirectă a preŃurilor de cumpărare sau de vânzare
sau alte condiŃii ale vânzării;
g) limitarea sau controlul producŃiei, desfacerii de mărfuri, dezvoltării
tehnice sau investiŃiilor;
h) repartizarea pieŃelor sau a surselor de aprovizionare;
i) aplicarea partenerilor comerciali de condiŃii inegale pentru prestaŃii
echivalente;
j) condiŃionarea încheierii unor contracte de acceptare de către
parteneri a unor prestaŃii suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor
contracte”.
127
 Evaluare
Decizia CurŃii prezintă relevanŃă în definirea „concepŃiei
comunitare de concurenŃă”, pentru determinarea ei folosindu-se
criterii ca natura şi intensitatea, procedându-se la o examinare in
concreto de către judecătorul comunitar; concurenŃa poate fi, deci,
variabilă în funcŃie de produsele sau serviciile în cauză, dar în toate
cazurile ea trebuie să fie eficace.

Cazul: Continental Can vs. Comisia nr. 6\72, 21 februarie

1973

SituaŃia de fapt
Societatea Continental Can solicită anularea deciziei Comisiei
prin care s-a constatat violarea art. 82 din Tratat referitor la abuzul de
poziŃie dominantă, de către societatea menŃionată, prin achiziŃionarea
printr-un intermediar a 80% din acŃiunile şi obligaŃiile unei societăŃi
concurente.

Dreptul aplicabil
Articolul 8228 TCE: abuzul de poziŃie dominantă.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

28
„Este incompatibilă cu piaŃa comună şi interzisă, în măsura în care
afectează sau riscă să afecteze comerŃul dintre statele membre, exploatarea
abuzivă de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziŃii dominante pe
piaŃa comună sau pe o parte substanŃială a aesteia.
Aceste practici pot să fie, în special, umrătoarele:
a. fixarea directă sau indirectă a preŃurilor de cumpărare sau de vânzare
sau alte condiŃii ale vânzării;
b. limitarea producŃiei, desfacerii de mărfuri, dezvoltării tehnice sau
investiŃiilor;
c. aplicarea partenerilor comerciali de condiŃii inegale pentru prestaŃii
echivalente;
d. condiŃionarea încheierii unor contracte de acceptare de către
parteneri a unor prestaŃii suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor
contracte”.
128
 1. Pentru a contraveni prevederilor Tratatului, o poziŃie dominantă
trebuie exploatată abuziv, deci nu este ilicită prin simpla sa existenŃă.
Enumerarea din alin. 2 art. 82 nu este limitativă. Contravin regulilor
concurenŃei atât practicile susceptibile să provoace un prejudiciu imediat
consumatorilor, dar şi cele care le cauzează acestora un prejudiciu prin
atingerea adusă structurilor de concurenŃă efectivă.
2. Constituie abuz de poziŃie dominantă consolidarea poziŃiei pe
piaŃă a unei întreprinderi aflate deja în poziŃie dominantă, astfel încât
gradul de dominaŃie atins limitează substanŃial concurenŃa, adică nu
lasă să subziste decât întreprinderi dependente în comportamentul lor
concurenŃial de întreprinderea dominantă.

Evaluare
Această decizie constituie una dintre contribuŃiile
jurisprudenŃiale cele mai importante la interpretarea art. 82 TCE,
articol care implică din partea judecătorului comunitar o dublă
activitate de interpretare: pe de o parte, determinarea noŃiunii de
poziŃie dominantă şi, pe de altă parte, caracterizarea abuzului de
poziŃie dominantă nu numai în funcŃie de elementele enumerate în
acest articol, care nu sunt limitativ prevăzute, ci printr-un examen de
la caz la caz.

Cazul: United Brands vs. Comisia, nr. 27\76, 14 februarie

1978

SituaŃia de fapt
Prin această speŃă se solicită de către societatea United Brands
Co şi de către reprezentantul său în Olanda, societatea United Brands
Continental Bv, anularea deciziei Comisiei prin care se constată
încălcarea art. 82 al TCE de către cele două societăŃi.

Dreptul aplicabil
Articolul 82 TCE - abuzul de poziŃie dominantă

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

1. Determinarea pieŃei unui produs: pentru ca un produs să
poată fi considerat ca făcând obiectul unei pieŃe distincte de cea a altor
129
produse, Curtea examinează dacă produsul în cauză poate fi
individualizat prin caracteristici proprii faŃă de alte produse similare,
astfel încât nu sunt substituibile şi nu se află în concurenŃă cu acestea.
Este necesară, de asemenea, determinarea în fiecare caz a pieŃei
geografice a produsului respectiv, Ńinând cont de faptul că, pentru a
cădea sub incidenŃa art. 82 TCE, concurenŃa trebuie să fie afectată
într-o parte substanŃială a pieŃei comune.
2. NoŃiunea de poziŃie dominantă vizată de art. 82 se referă la
poziŃia de putere economică a unei întreprinderi, care îi dă acesteia
puterea să împiedice menŃinerea unei concurenŃe efective pe piaŃă şi îi
furnizează posibilitatea să aibă un comportament independent de
întreprinderile concurente, de clienŃii săi şi, în cele din urmă, de
consumatori. PoziŃia dominantă rezultă în general din reunirea mai
multor factori, care, luaŃi izolat, nu sunt în mod necesar determinanŃi:
interzicerea de către o societate în poziŃie dominantă pe piaŃa unui
produs ca distribuitorii agreaŃi să revândă acest produs în anumite
condiŃii, aplicarea de către societatea în poziŃie dominantă a unor
condiŃii inegale pentru prestaŃii echivalente ale partenerilor comerciali,
practicarea unui preŃ excesiv faŃă de valoarea economică a prestaŃiei
etc.

Evaluare
ImportanŃa acestei decizii constă în ilustrarea analizei făcute de
judecătorul comunitar pentru determinarea concretă a pieŃei produsului în
cauză (relevant market), utilizând atât criterii geografice, cât şi gradul de
substituabilitate al acestui produs cu altele asemănătoare.

Cazul: Hoffmann - La Roche & Co. AG vs. Comisia, nr.

85\76, 13 februarie 1979

SituaŃie de fapt
Societatea elveŃiană Hoffmann - La Roche et co. solicită
anularea Deciziei „Vitamine” a Comisiei, din data de 9 iunie 1976,
privind procedura de aplicare a art.86 TCE.
Potrivit unei hotărâri a Comisiei, societatea La Roche dispunea de o
poziŃie dominantă pe piaŃa comună, iar, ca urmare a încheierii unor
contracte care obligau sau, cel puŃin incitau cumpărătorii, prin acordarea
130
unor prime de fidelitate, să-i acorde exclusivitate sau cel puŃin preferinŃă,
încălcase dispoziŃiile art. 86 TCE prin exploatarea abuzivă a acestei
poziŃii. Prin urmare, Comisia a hotărât aplicarea de sancŃiuni societăŃii La
Roche. Societatea s-a adresat CJCE, susŃinând că Decizia Comisiei este
incorectă. În Decizia sa, Comisia a arătat că, pentru a aprecia dacă La
Roche deŃine poziŃia dominantă de care e acuzată, trebuie delimitată piaŃa
relevantă din punct de vedere geografic (care în acest caz se întindea pe
toată piaŃa comună) şi piaŃa relevantă a produsului.

Dreptul aplicabil
Art. 86 TCE.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

În această speŃă, Curtea a stabilit că, în ceea ce priveşte dreptul
comunitar al concurenŃei, dacă un produs este utilizat cu scopuri
diferite şi, de asemenea, răspunde unor nevoi economice diferite,
poate aparŃine unei pieŃe distincte. Un astfel de produs, alături de toate
celelalte produse care îi pot fi substituite şi cu care intră în concurenŃă,
constituie ele însele o piaŃă distinctă.
În ceea ce priveşte noŃiunea de piaŃă relevantă în interpretarea
CJCE, se are în vedere posibilitatea ca o concurenŃă efectivă să poată
exista între produsele care alcătuiesc această piaŃă, ceea ce presupune
că produsele care intră în concurenŃă pot fi substituite.
Cu privire la noŃiunea de poziŃie dominantă la care se referă art.
86 TCE, Curtea a considerat că este vizată situaŃia în care o
întreprindere are puterea economică de a împiedica menŃinerea unei
concurenŃe efective pe piaŃă, prin capacitatea de a avea un
comportament independent faŃă de ceilalŃi participanŃi pe piaŃă, faŃă de
clienŃi şi faŃă de consumatori. Acest comportament, deşi nu exclude
existenŃa unei anumite forme de concurenŃă de piaŃă, oferă
întreprinderii cu o asemenea situaŃie posibilitatea să decidă sau cel
puŃin să influenŃeze într-o manieră decisivă condiŃiile concurenŃiale de
pe piaŃă. S-a stabilit că deŃinerea unui segment de piaŃă de mare
amploare constituie un indiciu al unei poziŃii mai favorabile în raport
cu ceilalŃi participanŃi.
NoŃiunea de amploare abuzivă este o noŃiune obiectivă care
vizează comportamentul pe piaŃă al unei întreprinderi care deŃine o
131
poziŃie dominantă şi care sunt de natură să influenŃeze structura pieŃei
şi care au ca efect crearea unor obstacole privind libera concurenŃă.
AcŃiunea unei întreprinderi care deŃine o poziŃie dominantă pe piaŃă, în
sensul de a impune cumpărătorilor obligaŃia de a se aproviziona în
totalitate cu produsele sale, constituie o exploatare abuzivă a unei
poziŃii dominante în sensul art. 86 din Tratat. În aceeaşi categorie intră
şi acŃiunea unei întreprinderi care, fără a obliga clienŃii să-şi asume o
obligaŃie formală, aplică - fie unilateral, fie pe baza unor acorduri
încheiate cu clienŃii - un sistem de reduceri de preŃuri pentru fidelitate
(adică pentru faptul că un client se aprovizionează exclusiv sau
aproape exclusiv cu produse provenind de la întreprinderea care
acordă aceste reduceri). Includerea în contract a unei clauze
„englezeşti ” (clauză conform căreia cumpărătorii se angajează să
comunice întreprinderii care exploatează o poziŃie dominantă orice
ofertă mai avantajoasă pe care au primit-o din partea concurenŃilor
acesteia şi prin care îşi rezervă libertatea de a se aproviziona de la
concurenŃă în cazul în care întreprinderea dominantă nu aliniază
preŃurile ofertei mai avantajoase) nu duce la excluderea caracterului
abuziv şi anticoncurenŃial al contractelor prin care se acordă reduceri
de fidelitate. În ceea ce priveşte acordarea reducerilor de fidelitate,
CJCE concluzionează că acestea sunt condamnabile fiindcă au drept
efect aplicarea pentru partenerii comerciali a unor condiŃii inegale
pentru prestaŃii echivalente care se reflectă în faptul că doi
cumpărători ai aceleiaşi cantităŃi dintr-un produs plătesc un preŃ
diferit, după cum se aprovizionează exclusiv de la întreprinderea care
se bucură de o poziŃie dominantă sau, dimpotrivă, se aprovizionează
de la surse diferite.

Evaluare
După data aderării României la UE, în legislaŃia noastră va
trebui să se Ńină cont de această interpretare dată art. 86 TCE.

Cazul: Imperial Chemical Industries (ICI) Ltd. Vs. Comisa,

nr. 48\69, 14 iulie 1972

132
 SituaŃia de fapt
Imperial Chemical Industries (ICI) a fost una din cele 10
companii, care, împreună, deŃineau 80% din piaŃa vopselelor în cadrul
ComunităŃii. În 1964, a fost prima întreprindere care a anunŃat o
creştere a preŃurilor, la scurt timp, urmată de o creştere identică din
partea celorlalte companii. În 1965 şi 1967 au avut loc alte creşteri,
urmate de creşteri de preŃuri din partea celorlalŃi producători.
Comisia a decis că este vorba de practici concertate, conform
art. 81 TCE, şi a impus amenzi faŃă de aceste companii.
Companiile au contestat decizia Comisiei, argumentând că acele
creşteri de preŃuri au fost rezultatul unui comportament paralel,
normal pe o piaŃă oligopol (acest tip de piaŃă este caracterizat prin
existenŃa unui număr mic de competitori, fiecare dintre aceştia
urmărindu-l pe cel care este liderul în materie de preŃuri).

Dreptul aplicabil
Art. 81 TCE referitor la practicile concurenŃiale susceptibile
de a distorsiona concurenŃa pe plan comunitar.
SoluŃia şi principiile degajate de TCE
După numărul producătorilor implicaŃi, Curtea a considerat că
nu se poate spune că piaŃa europeană a vopselelor este o piaŃă de tip
oligopol. În consecinŃă, competiŃia între preŃuri ar fi trebui să continue,
nefiind justificat comportamentul paralel în acest caz.
Astfel, creşterea uniformă şi generală a preŃurilor nu putea fi
decât rezultatul unei intenŃii comune a întreprinderilor de a ajusta
preŃurile pentru a evita riscurile competiŃiei, fapt ce este contrar art. 81
TCE.
În conformitate cu soluŃia dată în această speŃă, în cazul în
care există creşteri de preŃuri similare, trebuie analizat dacă
acestea reflectă existenŃa unui comportament independent în
cadrul pieŃei sau o practică concertată.

Evaluare
În speŃă, Curtea a decis că producătorii, prin creşterea preŃurilor,
au încercat doar să elimine incertitudinea privind viitorul lor
comportament, care nu mai prezenta, astfel, nici un risc pentru
competitori.
133
 Într-o altă speŃă, Curtea a adus limitări acestor consideraŃii
privitoare la modurile de comportament care dau naştere la practici
concertate. Astfel, în Ahlström Oy (A.) vs. Comisie (1985), Curtea a
decis că anunŃarea maximului creşterii preŃurilor de către producătorii
de lemn constituie un comportament care nu afectează incertitudinea
producătorilor privind atitudinea viitoare a competitorilor în domeniu.
Legea română privind concurenŃa nr. 21/1996, modificată
prin O.U.G. nr. 21/2003, prevede în art. 5 interzicerea „înŃelegerilor
exprese sau tacite între agenŃii economici sau asociaŃiile agenŃilor
economici (…) care ar avea ca efect restrângerea ori denaturarea
concurenŃei pe piaŃa românească (…) în special cele care urmăresc: a)
fixarea concertată în mod direct sau indirect a preŃurilor de cumpărare
(…). Legea română preia, astfel, prevederile art. 81 TCE.
După aderarea la UE, când Tratatul CE va deveni parte din
legislaŃia internă, judecătorii români vor trebui să Ńină seama de
precizările făcute de Curte cu privire la semnificaŃia acestor dispoziŃii.

Cazul: Consten SARL & Grundig Verkaufs GmbH vs.

Comisia, nr. 56&58\64, 10 iunie 1965

SituaŃia de fapt
Compania germană de electronice, Grundig, a încheiat un
contract de distribuŃie exclusivă cu societatea franceză Consten, prin
care Grundig a fost de acord să aibă ca unic distribuitor în FranŃa
această firmă, iar, în schimb, Consten se obliga să nu vândă produse
competioare sau să reexporte produse Grundig. Consten a primit, de
asemenea, exclusiv, dreptul de folosinŃă a mărcii GINT, marcă
înregistrată internaŃional de Grundig.
O altă companie franceză (UNRF) a cumpărat produsele
Grundig din Germania, unde erau mai ieftine, şi le-a revândut în
FranŃa. În consecinŃă, Consten a introdus o acŃiune în faŃa instanŃelor
franceze pentru încălcarea dreptului asupra mărcii internaŃionale
GINT. Societatea UNRF a introdus plângere în faŃa Comisiei
Europene cu privire la contractul existent între Grundig şi Consten,
contract ce încălca art. 81 TCE. Comisia a dat o decizie în favoarea
societăŃii UNFR, decizie ce a fost atacată de Consten şi Grundig în
faŃa CJCE.
134
 Dreptul aplicabil
Art. 81 referitor la practicile concurenŃiale susceptibile de a
distorsiona concurenŃa pe plan comunitar.
SoluŃia şi principiile CJCE
Curtea a statuat că lista practicilor ilegale din art. 81 TCE este
ilustrativă şi nu exhaustivă. În acest articol sunt precizate doar
interdicŃia de a încheia înŃelegeri prin care se fixează preŃuri, se
limitează producŃia sau pieŃele, se aplică condiŃii diferite tranzacŃiilor
echivalente şi se impun obligaŃii suplimentare fără legătură cu obiectul
contractului.
În soluŃia dată, Curtea a considerat înŃelegerea încheiată între
Consten şi Grundig ca având efectul partiŃionării pieŃei de-a lungul
graniŃelor naŃionale, eliminând, astfel, competiŃia în detrimentul
consumatorilor.

Evaluare
Decizia în această speŃă a fost criticată pe motivul că interzice
acordurile „verticale”(între societăŃi aparŃinând unor niveluri diferite
ale distribuŃiei, în speŃă, între producător şi distribuitor). Acordurile de
acest tip sunt, în general, văzute ca fiind mai puŃin periculoase decât
înŃelegerile „orizontale”, adică acele acorduri încheiate între companii
aparŃinând aceluiaşi nivel de producŃie, cum ar fi cartelurile.
Astfel, unii comentatori au argumentat că nu trebuie interzise
acordurile prin care se restrânge disponibilitatea unei anumite mărci
pe o piaŃă, atâta vreme cât există o concurenŃă efectivă între branduri.
Curtea a considerat că nu este nevoie să se ia în considerare
efectele unor înŃelegeri, atâta vreme cât acesta are ca obiect
prevenirea, restricŃionarea sau distorsionarea concurenŃei.

Cazul: Volskswagen AG/Commission, soluŃie dată de TPI, 3

decembrie 2003

SituaŃia de fapt
Firma producătoare de automobile Volskwagen a interzis
concesionarilor săi din Germania practicarea unor reduceri la
vânzarea noului model Passat, recomandând un preŃ unic de vânzare.
135
Comisia a considerat că această practică încalcă principiile liberei
concurenŃe prevăzute de tratat şi a aplicat o amendă societăŃii
Volskwagen în valoare de 30,96 milioane de euro.
Volskwagen a atacat decizia Comisiei în faŃa Tribunalului de
primă instanŃă, motivând că nu s-au încălcat principiile comunitare în
materia liberei concurenŃe, din moment ce iniŃiativele de plafonare a
preŃului de vânzare al noului model Passat aveau caracter unilateral,
neexistând un acord între constructor şi concesionari în acest scop.

Dreptul aplicabil
Articolul 81, alin. 1 TCE, referitor la înŃelegerile între
întreprinderi: „Sunt incompatibile cu piaŃa comună şi sunt interzise
orice înŃelegeri între întreprinderi, orice decizie a grupurilor de
întreprinderi, precum şi orice practici concertate între întreprinderi,
susceptibile să afecteze comerŃul între statele membre şi care au ca
obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau distorsionarea
concurenŃei în interiorul pieŃei interne şi, în special, cele care constau
în: a) fixarea directă sau indirectă a preŃurilor de cumpărare sau de
vânzare sau a altor condiŃii ale tranzacŃiilor comerciale; (…)”

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

TPI a anulat decizia Comisiei, de aplicare a unei amenzi
societăŃii Volkswagen, argumentând că nu fusese dovedită în speŃă
existenŃa unui acord de voinŃă între constructorul de automobile şi
concesionarii săi din Germania, în vederea impunerii unui anumit preŃ
de vânzare, fiind vorba doar de un act unilateral al societăŃii
Volkswagen. Astfel, Comisia nu a făcut dovada acceptării efective de
către concesionari a preŃului recomandat de constructor.
Pentru a exista o limitare a liberei concurenŃe sancŃionată de art.
81TCE este necesară constatarea unei înŃelegeri între cele două
întreprinderi, adică realizarea unui acord de voinŃă între cele două
părŃi, şi nu o simplă decizie unilaterală a unei întreprinderi.
Se respinge astfel argumentarea Comisiei potrivit căreia
acordul de voinŃă dintre constructor şi concesionar, în vederea
impunerii unui anumit preŃ de vânzare rezultă din însuşi
contractul de concesiune între aceste părŃi, deoarece prin încheierea
acestui contract concesionarul ar accepta în mod implicit condiŃiile
136
care pot fi impuse ulterior de concedent, chiar dacă acestea nu sunt
conforme dispoziŃiilor comunitare.
Tribunalul consideră că simpla semnare a unui contract de
concesiune nu poate fi interpretată drept a acceptare tacită, în avans, a
unor iniŃiative ulterioare ale concedentului, susceptibile să contravină
principiilor comunitare privind libera circulaŃie în cadrul pieŃei interne.
În vederea aplicării art. 81 alin. 1 TCE, Comisia trebuie să facă
dovada alinierii poziŃiei concesionarului la iniŃiativa
anticoncurenŃială a concedentului, adică realizarea unei
„înŃelegeri” între cele două părŃi.
Notă: Împotriva deciziei TPI se poate introduce în termen de
două luni de la notificare, un recurs limitat la elemente de drept.

Evaluare
Art. 5 din Legea nr.21/1996 modificat prin O.U.G. nr. 121/2003,
prevede: „Sunt interzise orice înŃelegeri exprese sau tacite între agenŃii
economici sau asociaŃii de agenŃi economici, orice decizii de asociere
sau practici concertate între aceştia, care au ca obiect sau pot avea ca
efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenŃei pe piaŃa
românească sau o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: a)
fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preŃurilor de vânzare
sau de cumpărare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum şi a
oricăror alte condiŃii comerciale inechitabile; (…)”
Acest articol va trebui interpretat în lumina precizărilor făcute de
Curte în această speŃă.

Cazul : Van den Bergh Foods Ltd./ Comisia, 23.101.2003

(Tribunalul de primă instanŃă)

SituaŃia de fapt
Van den Bergh Foods denumită HB Ice Cream (HB), filiala
grupurilor Unilever, este principalul producător de îngheŃată în
Irlanda. Această firmă a furnizat distribuitorilor de îngheŃată
congelatoare, asupra cărora şi-a păstrat proprietatea şi pe care aceştia
erau obligaŃi să le folosească exclusiv pentru depozitarea îngheŃatei
HB. După pătrunderea pe piaŃă a producătorului american „Mars”

137
distribuitorii au depozitat şi această marcă de îngheŃată şi, în
consecinŃă, HB a cerut respectarea contractului de exclusivitate.
În urma plângerii adresate de Mars, Comisia Europeană a emis o
decizie în care considera că aceste contracte de exclusivitate sunt
contrare dreptului comunitar al concurenŃei. Comisia constată că
HB deŃine o poziŃie dominantă pe piaŃa irlandeză a îngheŃatei (pe
baza importanŃei distribuŃiei şi prin notorietatea mărcii), iar, prin
aceste contracte, se restrânge capacitatea distribuitorilor de a
comercializa produse ale altor producători. În consecinŃă, Comisia
stabileşte că este vorba de un abuz de poziŃie dominantă şi a refuzat
acordarea unei excepŃii individuale către HB.
HB a introdus un recurs în faŃa Tribunalului, vizând anularea
aceste decizii a Comisiei.

Dreptul aplicabil
Articolele 81, 82 şi 295 TCE referitoare la regulile de
concurenŃă: interzicerea acordurilor între întreprinderi şi a abuzului de
poziŃie dominantă.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

Tribunalul consideră că acea clauză de exclusivitate îi determină
pe distribuitori să se comporte diferit cu ceilalŃi producători de
îngheŃată (s-a observat că, după ce HB a cerut respectarea clauzei de
exclusivitate, distribuŃia de îngheŃată Mars a scăzut de la 43% la 20%).
Deci, Comisia apreciat corect că, prin această clauză de exclusivitate,
distribuitorilor li se restrânge libertatea de a alege produsele pe care
vor să le vândă.
Totodată, pentru că distribuitorii nu agreează instalarea
congelatoarelor care nu sunt gratuite, ceilalŃi producători sunt obligaŃi
să facă o investiŃie foarte costisitoare pentru achiziŃionarea de
congelatoare, fapt ce e de natură a-i descuraja pe aceştia de a mai intra
pe piaŃă.
În ceea ce priveşte acordarea unei excepŃii individuale către HB,
Tribunalul consideră că această clauză nu prezintă avantaje obiective
de natură a compensa inconvenientele create în domeniul concurenŃei.
Decizia Comisiei nu privează HB de proprietatea
congelatoarelor pe care le poate exploata într-o altă manieră.
138
 În consecinŃă, Tribunalul a respins recursul înaintat de HB.
Notă: Decizia Tribunalului de Primă InstanŃă poate fi
contestată pe chestiuni de drept în termen de două luni de la
notificare.

Evaluare
Tribunalul constată că, deşi punerea la dispoziŃia
distribuitorilor a unor congelatoare cu condiŃia exclusivităŃii este
o practică des întâlnită, aceasta poate restrânge jocul concurenŃei
atunci când este utilizată de o întreprindere având poziŃie
dominantă.

Cazul: Arbed e.a. şi Poutrelles e.a./ Comisia Europeană, 2

octombrie 2003(recurs asupra unei decizii a Tribunalului de
primă instanŃă)

SituaŃia de fapt
Printr-o decizie din 1994, Comisia a constatat participarea a 17
întreprinderi siderurgice europene şi a asociaŃiei lor profesionale, Eurofer,
la o serie de acorduri, decizii şi practici concertate privind fixarea
preŃului, repartiŃia pieŃelor şi schimburi de informaŃii confidenŃiale. Pentru
aceasta Comisia a amendat 14 din aceste întreprinderi.
În deciziile din 1999 Tribunalul a confirmat în esenŃă decizia
Comisiei, reducând însă amenzile. Şapte întreprinderi şi Eurofer au
cerut CJCE să anuleze deciziile Tribunalului.
Arbed SA a susŃinut în faŃa tribunalului că, după transmiterea
reclamaŃiilor către filiala sa, Trade Arbed, Comisia a decis amendarea
sa fără a informa, în prealabil, nici asupra intenŃiei, nici asupra
motivelor şi fără a-i permite să-i fie cunoscut punctul de vedere.
Tribunalul de Primă InstanŃă i-a respins aceste argumente.

Dreptul aplicabil
Art. 65 din Tratatul CECO privind acordurile şi practicile
concertate ale producătorilor europeni din domeniul siderurgic
SoluŃia şi principiile degajate de CJCE
Curtea reaminteşte că, în orice procedură susceptibilă a produce
sancŃiuni financiare, respectarea dreptului la apărare constituie un
139
principiu fundamental al dreptului comunitar. În conformitate cu
acest principiu, Comisia ar fi trebuie să precizeze întreprinderii pe care
avea intenŃia să o sancŃioneze care sunt elementele esenŃiale reŃinute
împotriva ei, pentru ca aceasta să-şi poată construi apărarea.
Referitor la imputarea unei amenzi unei societăŃi ce deŃine o
filială, pentru faptele comise de aceasta, comportamentul
anticoncurenŃial al unei întreprinderi, în cazul în care prima nu
şi-a determinat în mod autonom comportamentul pe piaŃă, dar a
aplicat directivele emise de prima, luând în considerare legăturile
economice şi juridice ce există între cele două.

Evaluare
SpeŃa precizează un principiu fundamental dreptului comunitar;
dreptul la apărare în cazul instituirii unei proceduri prin care se pot
impune sancŃiuni financiare unei întreprinderi.
De asemenea, decizia lămureşte anumite aspecte ale
dreptului concurenŃei şi anume: faptul că societatea-mamă poate
fi sancŃionată pentru faptele comise de o filială a sa, în cazul în
care aceasta din urmă nu are stabilită o conduită autonomă.
LegislaŃia română în domeniul concurenŃei este reprezentată
de: Legea nr. 21/1996 asupra concurenŃei şi de Legea nr. 11/1991
privind concurenŃa neloială completată prin Legea nr.298/2001.
Aceste reglementări vor trebui interpretate de către organele
judecătoreşti în lumina precizărilor făcute de Curte în speŃă, în
cazul în care va trebui sancŃionată o întreprindere pentru
comportamentul anticoncurenŃial al unei societăŃi subordonate ei
în ceea ce priveşte politica comercială.

Cazul: British Airways plc. c. Comisia Europeană, 17

decembrie 2003, decizie a Tribunalului de Primă InstanŃă)

SituaŃia de fapt
British Airways (BA), cea mai mare companie aeriană din
Marea Britanie, a încheiat acorduri cu agenŃiile de voiaj acreditate în
Marea Britanie de către AsociaŃia InternaŃională de Transport Aerian,
în vederea vânzării de bilete de avion. În baza acestor acorduri, agenŃii
primesc un comision de bază pentru biletele BA vândute şi
140
beneficiază de alte facilităŃi financiare complementare, cum este, de
exemplu, prima de rezultat, calculată în funcŃie de creşterea vânzărilor
de bilete.
Virgin Atlantic Airways, o companie concurentă, a depus o
plângere împotriva acestor acorduri, la Comisia Europeană. În urma
unei anchete conduse de către Comisie, BA a adoptat un nou sistem de
prime de rezultat aplicabil din 1998. Astfel, în afara comisionului,
fiecare agent putea obŃine şi alte comisioane suplimentare (unele
aplicabile nu numai câştigurilor suplimentare realizate, ci şi vânzărilor
totale de bilete BA pentru perioada de referinŃă). Compania Virgin
Atlantic Airways a depus o nouă plângere la Comisia împotriva
acestui nou sistem de recompense financiare.
Prin decizia din 14 iulie 1999, Comisia a considerat acordurile şi
sistemele de recompensă financiară iniŃiate de BA ca fiind un abuz de
poziŃie dominantă pe piaŃa britanică a serviciilor agenŃiilor de voiaj
aeriene şi a dispus amendarea acestei companii cu 6,8 milioane Euro.
În opinia Comisiei, sistemul primelor de rezultat are ca efect incitarea
agenŃilor de turism de a menŃine sau creşte vânzările de bilete BA, în
dauna companiilor concurente. BA a introdus recurs împotriva acestei
decizii în faŃa TPI.

Dreptul aplicabil
Art. 82 TCE (privind abuzul de poziŃie dominantă)

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

BA a contestat, în primul rând, competenŃa Comisiei de a lua
decizia din 14 iulie 1999, pe motivul demisiei colective a membrilor
săi (intervenite la 16 martie 1999, numirea noilor comisari făcându-se
abia la 15 septembrie 1999). Tribunalul a constatat că cei care au
demisionat au rămas în funcŃie în această perioadă şi că au conservat
(până la înlocuirea lor) plenitudinea competenŃelor.
Împotriva argumentului conform căruia BA ar fi suferit o
discriminare, fiind singura companie aeriană împotriva căreia s-au
declanşat cercetări, în timp ce alŃi transportatori aerieni au continuat să
aplice acelaşi sistem de recompense financiare, Tribunalul a răspuns
că faptul că aceşti transportatori nu au făcut obiectul unei anchete din
partea Comisiei nu este de natură a înlătura infracŃiunile reŃinute în
141
sarcina companiei BA. Atunci când este sesizată în privinŃa unor
nereguli înfăptuite de mai multe întreprinderi mari Comisia
poate să-şi concentreze eforturile asupra unei a dintre aceste
întreprinderi.
În cazul în care BA consideră că alŃi transportatori aerieni
practică astfel de sisteme de recompense financiare, poate oricând să
conteste decizia Comisiei de a nu da curs plângerilor BA
împotriva concurenŃilor săi.
Tribunalul consideră că, pentru a stabili dacă BA are sau
nu o poziŃie dominantă, Comisia a reŃinut corect piaŃa britanică a
serviciilor de distribuŃie a biletelor de avion, servicii prestate de
agenŃiile de voiaj. AgenŃiile de voiaj constituie, într-adevăr, un
canal de distribuŃie indispensabil pentru companiile aeriene şi
constituie astfel o piaŃă distinctă (piaŃă sectorială). Deci, BA deŃine
poziŃie dominantă pe această piaŃă în calitate de beneficiar al
serviciilor de distribuŃie a biletelor sale de către agenŃiile de voiaj.
Criteriile în funcŃie de care Tribunalul a apreciat că BA deŃine o
poziŃie dominantă sunt: numărul locurilor oferite, numărul
zborurilor sale, numărul de bilete vândute de agenŃii britanici şi
numărul pasagerilor transportaŃi.
În ceea ce priveşte abuzul de poziŃie dominantă, Tribunalul
consideră că aplicarea unor condiŃii inegale faŃă de partenerii săi
comerciali, pentru prestarea unor servicii echivalente poate fi
numită exploatare abuzivă a unei poziŃii dominante. Astfel, în
cazul sistemului primelor de rezultat, Tribunalul consideră că agenŃii
britanici ar putea aplica comisioane diferite pentru aceeaşi sumă,
volumul vânzărilor de bilete fiind diferit de la o agenŃie la alta (iar
comisionul aplicându-se la volumul de vânzări). Pe de altă parte,
Tribunalul relevă faptul că acest sistem de prime de rezultat are ca
efect restrângerea libertăŃii agenŃiilor britanice de a furniza servicii
companiilor aeriene concurente BA. În consecinŃă, concluzia Comisiei
este corectă, BA abuzând de poziŃia dominantă pe care o deŃine pe
piaŃa britanică a serviciilor prestate de agenŃiile de voiaj.

Evaluare
SpeŃa aduce precizări în primul rând asupra metodelor de
investigaŃie ale Comisiei Europene. Astfel, Comisia are posibilitatea
142
să-şi concentreze analiza asupra unei anumite întreprinderi, chiar dacă
a primit sesizări în legătură cu nereguli înfăptuite de mai multe
societăŃi. O întreprindere împotriva căreia Comisia a dat o decizie, are
dreptul de a contesta hotărârea Comisiei de a nu da curs celorlalte
plângeri, dar nu poate invoca acest fapt pentru a împiedica executarea
deciziei dată în cazul ei.
Legea privind concurenŃa nr. 21/1996 a fost modificată prin
O.U.G. nr. 121/2003 astfel încât să corespundă cerinŃelor dreptului
comunitar. Art. 6 privind abuzul de poziŃie dominantă reproduce
dispoziŃiile art. 82 TCE privind abuzul de poziŃie dominantă.

6.5 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie

privind ajutorul de stat

Cazul: Enirisorse SpA/Ministerul FinanŃelor, Italia, recurs

prealabil, 27 noiembrie 2003

SituaŃia de fapt
În 1967 au fost înfiinŃate, în anumite porturi, de către Ministerul
Marinei Mărfuri din Italia, instituŃii publice (aziende dei mezzi
meccanici e dei magazinni) însărcinate cu administrarea
echipamentelor mecanice şi a spaŃiilor de stocare ale statului destinate
traficului de mărfuri.
Din 1974, în toate porturile Italiei este percepută o taxă pentru
încărcarea şi descărcarea mărfurilor transportate pe mare, taxă vărsată
la Trezoreria publică.
Cuantumul taxei este determinat pentru fiecare port prin decret
al Preşedintelui, 2/3 din veniturile din aceste taxe fiind repartizate
acelor instituŃii, pentru îndeplinirea sarcinilor lor şi o treime revine
statului.
Societatea Enirisorse a efectuat, prin mijloace proprii, operaŃii
de încărcare şi descărcare a mărfurilor naŃionale şi străine în portul
Cagliari, fără a utiliza serviciile instituŃiei Ministerului Marinei ce
opera în acest port. Considerând că acea taxă, pe care ar trebui să o
plătească şi în cazul în care nu beneficiază de serviciile instituŃiei
publice, reprezintă un ajutor de stat pentru acele instituŃii, societatea
Enirisorse a refuzat să o plătească.
143
 În consecinŃă, Curtea de CasaŃie s-a adresat CurŃii Europene de
JustiŃie, prin recurs prealabil pentru a afla dacă regimul italian este
contrar dreptului comunitar.

Dreptul aplicabil
Articolul 87 TCE referitor la ajutoarele acordate de către
stat

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

Curtea reaminteşte că, pentru a fi calificat drept ajutor de stat,
intervenŃia trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
1. să provină din resursele statului;
2. să fie susceptibilă a afecta comerŃul între statele membre;
3. să favorizeze direct sau indirect o întreprindere;
4. să afecteze/să ameninŃe libera concurenŃă.
Procentul acordat instituŃiilor portuare din taxa cerută pentru
transporturile de mărfuri provine de la bugetul de stat şi această
indemnizaŃie ar putea afecta schimburile intracomunitare, pentru că
este destinată unei întreprinderi stabilite într-un port pentru încărcarea
şi descărcarea mărfurilor.
Pentru ca intervenŃia statului să nu fie considerată un avantaj,
trebuie să reprezinte o compensaŃie pentru îndeplinirea unei
obligaŃii de serviciu public, clar stabilite, iar parametrii de calcul
trebuie să fie stabiliŃi în prealabil, în mod obiectiv şi transparent.
Curtea precizează în primul rând că exploatarea unui port
comercial nu antrenează în mod automat îndeplinirea unei
obligaŃii legate de un serviciu public.
În consecinŃă, instituŃiile portuare trebuie să demonstreze că au
în sarcină o obligaŃie de serviciu public şi că sumele care le sunt
atribuite constituie o compensaŃie pentru îndeplinirea unei asemenea
obligaŃii, pentru ca banii ce le sunt alocaŃi să nu fie consideraŃi o
formă de ajutor de stat.
Curtea a arătat că Tratatul interzice orice ajutor care a fost
acordat fără o prealabilă notificare, judecătorul naŃional trebuind să
ia orice măsură necesară pentru a împiedica atât perceperea unei părŃi
din taxă, cât şi atribuirea ei beneficiarilor. Curtea precizează că, în
cazul în care se va hotărî vă instituŃiile respective au beneficiat de un
144
ajutor de stat, va fi considerată ilegală doar partea din taxa portuară ce
era atribuită întreprinderilor beneficiare (restul de plată, vărsat la
bugetul de stat nu este afectat).

Cazul: Ministerul Economiei FinanŃelor şi Industriei din

FranŃa c. GEMO S.A., 20 noiembrie 2003

SituaŃia de fapt
Societatea GEMO, un supermarket francez care
comercializează, printre altele, carne şi produse de carne, a cerut
administraŃiei franceze restituirea sumelor plătite ca taxă pentru
achiziŃiile de carne pentru care trebuie să plătească impozite
conform legii naŃionale. Această taxă este instituită pentru a finanŃa
serviciul public francez de colectare şi eliminare a cadavrelor de
animale şi a deşeurilor abatoarelor, care este gratuit pentru crescătorii
de animale, cât şi pentru cei care deŃin abatoare.
Refuzându-i-se restituirea acestor sume, GEMO a introdus
recurs în faŃa Tribunalului administrativ din Dijon, care a decis
sistemul instituit de legea franceză constituie un ajutor de stat în
sensul dreptului comunitar. Ministerul Economiei şi FinanŃelor a
atacat această decizie şi, prin urmare, tribunalul a cerut CJCE să
decidă dacă această taxă este echivalentă cu un ajutor de stat în sensul
dreptului comunitar.

Dreptul aplicabil
Art. 87 TCE privind ajutoarele acordate de către stat

SoluŃia şi principiile degajate de TCE

Curtea precizează care sunt ajutoarele de stat incompatibile cu
dreptul comunitar:
1. cele care sunt acordate direct sau indirect din resursele de
stat sau din cele impuse de stat;
2. ajutoarele care uşurează sarcinile ce grevează în mod
normal bugetul unei întreprinderii;
3. ajutoarele care împiedică concurenŃa şi favorizează
„anumite întreprinderi sau anumite produse” în detrimentul
altora;
145
 4. ajutoarele ce pot afecta schimburile între statele membre.
Faptul că activitatea de ecarisaj este întreprinsă de firme private
nu înlătură caracterul de ajutor de stat, pentru că iniŃiatorii acestui
regim sunt autorităŃi publice.
Curtea constată, de asemenea, că sarcina financiară privind
eliminarea cadavrelor de animale şi a deşeurilor abatoarelor ar trebui
considerată ca fiind un cost inerent activităŃii economice pentru
crescătorii de animale şi deŃinătorii de abatoare, şi de care sunt
scutiŃi prin instituirea acestui regim de către autorităŃile de stat.
Este vorba despre un avantaj economic susceptibil de a împiedica
mecanismul liber al concurenŃei, chiar dacă de acest avantaj
beneficiază şi alte societăŃi, de exemplu grădinile zoologice,
principalii beneficiari rămân producătorii. În consecinŃă, este
îndeplinită condiŃia selectivităŃii anumitor producători/produse în
detrimentul altora.
Pe de altă parte, prin această măsură este afectat şi preŃul
cărnii, care devine astfel mai competitivă pe piaŃa comunitară,
favorizând exporturile franceze de carne şi afectând schimburile
intracomunitare.
În consecinŃă, regimul francez trebuie să fie calificat ca fiind un
ajutor de stat în sensul dreptului comunitar.

Evaluare
a) Cazul precizează elementele ce trebuie analizate pentru a
califica o anumită măsură ca fiind ajutor de stat. Pentru România
prezintă interes cunoaşterea modului de abordare a acestui tip de
măsuri de către Curte în vederea adaptării corespunzătoare a legislaŃiei
interne din domeniu.
b) DefiniŃia ajutorului de stat consacrată de art. 87 TCE a
fost preluată în art. 2 al Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de
stat, prin modificările aduse de Legea nr. 603/2003.
Cu toate acestea, va trebui să se examineze dacă reglementarea
ajutorului de stat - în special art. 2 alin. 4 din Lege - acoperă soluŃia
jurisprudenŃială la care a ajuns Curtea, în sensul că o măsură
constituie ajutor de stat incompatibil cu acquis-ul comunitar chiar
dacă se realizează prin intermediul unor întreprinderi private.

146
 Cazul: Altmark Trans GmbH, Regierungsprasidium
Magdeburg, Germania/Nahverkerhrsgesellshaft Altmark GmbH,
recurs prealabil, 24 iulie 2003

SituaŃia de fapt
Regulamentul nr. 1191/69 modificat prin Regulamentul 1893/91
vizează eliminarea disparităŃilor ce rezultă din obligaŃiile inerente
noŃiunii de serviciu public impuse întreprinderilor de transport terestru
de către statele membre, disparităŃi de natură a împiedica jocul liber al
concurenŃei. În consecinŃă, s-a considerat necesară suprimarea
obligaŃiilor de serviciu public chiar dacă, menŃinerea lor ar putea fi
indispensabilă în anumite cazuri pentru a garanta furnizarea unor
servicii de transport corespunzătoare.
Într-o primă perioadă, legislatorul german a hotărât ca
regulamentul să nu se aplice serviciilor de transport urban, suburban şi
regional, dar, după 1996, legea germană prevede explicit că serviciile
de transport local şi regional sunt supuse regulamentului comunitar.
În 1990, întreprinderea Altmark Trans a obŃinut licenŃe şi subvenŃii
pentru transportul persoanelor cu autobuze.în 1994, autorităŃile germane
au reînnoit licenŃele pentru societatea Altmark şi au respins cererea dea
acordare de licenŃă introdusă de societatea Nahverkerhrsgesellshaft
Altmark. Aceasta a introdus un recurs în faŃa jurisdicŃiei germane,
afirmând că Altmark nu era o societate „sănătoasă” din punct de vedere
economic pentru că nu ar fi capabilă să supravieŃuiască fără subvenŃiile
publice şi, în consecinŃă, acele licenŃe erau ilegale.
JurisdicŃia supremă germană a sesizat Curtea Europeană de
JustiŃie pentru a şti dacă:
– subvenŃiile acordate societăŃii Altmark Trans sunt ajutoare
acordate de stat interzise de dreptul comunitar;
– autorităŃile germane sunt în măsură să prevadă faptul că
serviciile de transport regional care au autonomie financiară nu
trebuie supuse regulamentului din 1969 privind obligaŃiile de
serviciu public.

Dreptul aplicabil
– Regulamentul nr. 1191/69 din 26 iunie 1969 vizând acŃiunea
statelor membre în materie de obligaŃii inerente noŃiunii de serviciu
147
public în domeniul transporturilor de cale ferată, terestru sau pe apă
- modificat prin Regulamentul nr. 1893/91 din 20 iulie 1991;
– Art. 87 TCE.

SoluŃia şi principiile degajate de TCE

În ceea ce priveşte prima chestiune, Curtea reaminteşte
jurisprudenŃa sa constantă conform căreia, pentru ca intervenŃia unui
stat să fie considerată ca fiind „ajutor de stat” în sensul tratatului CE,
trebuie să poată fi considerată ca fiind un „avantaj” consimŃit
întreprinderii beneficiare, avantaj pe care aceasta din urmă nu ar fi
obŃinut-o în condiŃiile normale ale pieŃei.
Curtea a considerat că nu există un asemenea avantaj în cazul
în care intervenŃia statului este considerată ca fiind o compensare
a prestaŃiilor efectuate de întreprinderile beneficiare pentru
executarea obligaŃiilor de serviciu public. Totuşi, în unele cazuri
concrete, pentru ca o asemenea compensaŃie să nu poată fi
considerată un ajutor de stat trebuie îndeplinite patru condiŃii:
1. întreprinderea beneficiară trebuie să aibă efectiv obligaŃii de
serviciu public, dar definite;
2. parametrii pe baza cărora vor fi calculate compensaŃiile
trebuie să fie stabilite în prealabil în mod obiectiv şi transparent;
3. compensaŃia nu va depăşi în tot sau în parte costurile
ocazionate de executarea obligaŃiilor de serviciu public, Ńinând cont de
sumele care sunt legate de acestea şi de un beneficiu rezonabil;
4. când selectarea se face în afara cadrului pieŃei publice, nivelul
compensaŃiei trebuie determinat în funcŃie de analiza costurilor unei
întreprinderi de transport medii (Ńinând cont de cheltuielile şi
beneficiile rezultate din executarea acestor obligaŃii).
Numai analizând aceste patru condiŃii se poate deduce dacă
o întreprindere nu a profitat în realitate de un „avantaj” financiar
care ar avea ca efect punerea acestei societăŃi într-o poziŃie
concurenŃială mai favorabilă în raport cu celelalte, având astfel
caracterul unui ajutor de stat în sensul Tratatului CE.
În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune, se subliniază că,
în speŃă, jurisdicŃia naŃională nu va trebui să examineze dacă
subvenŃiile în cauză au fost acordate în conformitate cu dispoziŃiile
tratatului CE relative la ajutoarele de stat, decât în cazul în care ajung
148
la concluzia că regulamentul în cauză nu se aplică în Germania. Deci,
dacă se va aplica regulamentul, nu mai este cazul să se apeleze la
dispoziŃiile generale ale tratatului CE.
Curtea a considerat că jurisdicŃia germană poate aplica
derogarea prevăzută de regulamentul comunitar pentru transportul
urban, suburban şi regional, prin aceasta încadrându-se în obiectivele
regulamentului. Totuşi, un stat membru nu poate să aplice decât
parŃial o asemenea derogare pentru ca principiul securităŃii juridice să
fie respectat. Acest lucru presupune ca legea germană să delimiteze
sfera de aplicare a respectivei derogări, pentru a se putea determina în
care situaŃie se aplică derogarea şi în care regulamentul.

Evaluare
SpeŃa precizează care sunt condiŃiile în care o compensaŃie
acordată de stat pentru prestaŃiile unei întreprinderi, în
îndeplinirea obligaŃiilor de serviciu public, poate deveni ajutor de
stat, în sensul Tratatului CE:
1. întreprinderea beneficiară nu are efectiv obligaŃii de serviciu
public, clar definite;
2. parametrii pe baza cărora vor fi calculate compensaŃiile nu au
fost stabilite în prealabil în mod obiectiv şi transparent;
3. compensaŃia depăşeşte în tot sau în parte costurile ocazionate
de executarea obligaŃiilor de serviciu public, Ńinând cont de sumele
care sunt legate de acestea şi de un beneficiu rezonabil;
4. când selectarea s-a făcut în afara cadrului pieŃei publice,
nivelul compensaŃiei nu a fost determinat în funcŃie de analiza
costurilor unei întreprinderi de transport medii (Ńinând cont de
cheltuielile şi beneficiile rezultate din executarea acestor obligaŃii).
Este vorba de cazul special al unei întreprinderi ce-şi îndeplineşte
obligaŃiile de serviciu public. LegislaŃia română în domeniu este
reprezentată de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, modificată
de Legea nr. 603/2003. Nici una din aceste legi nu conŃine referiri la
cazul special al unei întreprinderi ce are obligaŃii de serviciu public.
România va trebui să Ńină cont de aceste precizări, precum şi de principiul
potrivit căruia, în cazul în care un domeniu este reglementat de dreptul
privat, nu se vor aplica prevederile generale ale Tratatului CE.

149
 Cuvinte cheie: preŃurile de lichidare; ajutoarele de stat;
concurenŃa loială; concurenŃa neloială acord restrictiv; practică
concertată; fuziunile (concentrările); ajutoare de stat
Întrebări:
1. Ce vizează regulile privind concurenŃa?
2. Prin ce se realizează abuzuri de poziŃie dominantă?
3. Care sunt ipotezele de definire a fuziunilor supuse
controlului?
4. Care sunt ajutoarele de stat compatibile cu PiaŃa Internă a
Uniunii?

150
 Radu Stancu
Mădălina Vezeteu

Capitolul 7

FONDURILE STRUCTURALE ŞI
FONDURILE DE TIP STRUCTURAL

7.1. Fondurile structurale

Fondurile europene au fost concepute în scopul consolidării

economiilor Statelor Membre şi pentru asigurarea unei dezvoltări
armonioase a acestora, reducând ecartul dintre diferitele regiuni şi
retardul celor mai puŃin favorizate (Tratatul de la Roma din 1957). Se
află în responsabilitatea principală a statelor membre şi autorităŃilor
regionale. Nu se substituie eforturile financiare ale Statelor Membre.
• Fondul Social European (FSE) a fost creat în anul 1960 şi a avut
ca obiectiv major prevenirea şi combaterea şomajului prin promovarea de
măsuri care să faciliteze accesul pe piaŃa muncii, asigurarea egalităŃii
şanselor, calificarea profesională, crearea de noi locuri de muncă.
• Fondul European de Orientare şi Garantare pentru
Agricultură (FEOGA) a fost creat în scopul sprijinirii programelor
de îmbunătăŃire a condiŃiilor de producŃie şi marketing în agricultură.
Are două componente:
– componenta de orientare, creată în anul 1962 pentru ajustare
structurală, pentru reconversia producŃiei agricole şi dezvoltarea de
activităŃi complementare în agricultură. Este destinat: investiŃiilor în
agricultură; facilităŃilor destinate tinerilor agricultori; sprijinului
pentru ieşirea la pensie în agricultură înainte de limita de vârstă;
sprijinului pentru zonele mai puŃin favorizate şi pentru zonele cu
restricŃii de mediu; pentru silvicultură; alte măsuri de conversie şi
dezvoltare rurală;

151
 – componenta de garantare este concepută pentru susŃinerea
preŃurilor produselor agricole.
• Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) este
menit să corecteze principalele dezechilibre regionale şi transformarea
regiunilor. A fost creat în anul 1975 şi are ca domenii de intervenŃie:
investiŃii productive; în infrastructura necesară dezvoltării economiei
(reŃele, educaŃie, sănătate); dezvoltarea potenŃialului intern al
regiunilor; acordarea de asistenŃă tehnică.
• Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului
(UFOP) a fost creat în anul 1993 şi are ca principale domenii de
intervenŃie: modernizarea flotei; dezvoltarea acvaculturii; protejarea
zonelor maritime ş.a.
Beneficiarii fondurilor structurale sunt: regiunile
defavorizate; zonele cu handicapuri specifice; grupurile sociale
vulnerabile; colectivităŃile locale şi regionale; Ńările candidate.

7.2. Fondul de Coeziune

Fondul de coeziune are ca scop principal asistenŃa Ńărilor cu

dificultăŃi economice, în vederea aderării la Uniunea Economică şi
Monetară. Fondurile sunt alocate pentru două sectoare: 1) mediu; 2)
reŃele de transport transeuropene.
CerinŃe pentru accesul la Fondul de coeziune:
1. Ńările beneficiare să aibă un venit pe locuitor sub 90% faŃă de
media comunitară;
2. Ńările beneficiare să aibă un program menit să satisfacă
condiŃiile de convergenŃă. În perioada 2000-2006 bugetul fondului
este de 18 miliarde euro.
Prin obiective, Fondul de coeziune se deosebeşte de fondurile
structurale în sensul că urmăreşte reducerea disparităŃilor dintre
economiile naŃionale în timp ce acestea din urmă au ca scop reducerea
disparităŃilor dintre regiuni.

7.3. Fondurile de tip structural (fondurile de preaderare)

152
 • Decalajele dintre nivelele de dezvoltare ale Ńărilor candidate şi
Ńările membre UE, precum şi la nivelul regiunilor este mare şi vor
îngreuna funcŃionarea armonioasă a Uniunii. Pentru reducerea acestor
decalaje, UE acordă sprijin Ńărilor candidate prin instrumente
structurale de preaderare (fondurile de tip structural). Acestea sunt:
Programul PHARE revizuit, Programul Special de pre-Aderare pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD) şi Instrumentul
Structural de pre-Aderare (ISPA). După aderare, sprijinul financiar va
fi acordat prin fondurile structurale şi prin Fondul de Coeziune.
• Programul PHARE. A fost înfiinŃat în 1989 pentru Polonia
şi Ungaria (Poland Hungary Aid for Reconstruction of Economy) şi
este un instrument nerambursabil de sprijinire a Ńărilor candidate. În
anul 1997 a fost revizuit. Este orientat către consolidarea
instituŃională, susŃinerea investiŃiilor, dezvoltarea regională şi socială,
restructurarea industrială şi dezvoltarea IMM-urilor, cu scopul întăririi
instituŃiilor democratice, administraŃiei publice şi organizaŃiilor care
au răspunderea implementării legislaŃiei comunitare.
• Instrumentul pentru Politici Structurale de pre-Aderare
(ISPA). Este un instrument de finanŃare destinat statelor candidate,
similar cu Fondul de Coeziune. Obiectivele programului sunt: 1)
protecŃia mediului înconjurător; 2) dezvoltarea infrastructurii de
transport; 3) familiarizarea administraŃiilor statelor candidate cu
politicile şi procedurile fondurilor structurale.
AlocaŃiile financiare se stabilesc în raport cu populaŃia,
PIB/locuitor şi suprafaŃă. Pot acoperi până la 75% din cheltuielile
publice, iar, în mod excepŃional, până la 85%.
• Programul Special de pre-Aderare pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală (SAPARD). Are menirea de a pregăti Ńările
candidate pentru participarea la politica agricolă comună (PAC). Este
administrat pe baze complet descentralizate.
• Proiecte finanŃate din programul SAPARD: 1)
îmbunătăŃirea competitivităŃii produselor agricole şi comercializarea
produselor agricole şi piscicole; 2) îmbunătăŃirea infrastructurii pentru
dezvoltarea rurală şi agricolă; 3) dezvoltarea economică a zonelor
rurale; 4) dezvoltarea resurselor umane. Bugetul total pentru perioada
2000-2006 este de 520 miliarde euro.
153
 Cuvinte cheie: fonduri structurale; Fondul de Coeziune; fonduri
de tip structural; FSE; FEOGA; IFOP; PHARE; ISPA; SAPARD;
FEDER.

Întrebări:
1. Care este scopul fondurilor structurale?
2. Care sunt componentele FEOGA?
3. Care sunt domeniile de intervenŃie ale FEDER?
4. Care sunt cerinŃele pentru accesul la fondul de coeziune?
5. Care sunt obiectivele programului ISPA?
6. Ce proiecte finanŃează SAPARD?

154
 Repere bibliografice

Tratatele institutive
Editia specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, www.eur-
lex.europa.eu
Radu Stancu, Norma juridică, ed. Tempus, 2002
Marin Voicu, Drept comunitar, Teorie şi jurisprudenŃă, Editura Exponto,
ConstanŃa, 2002
Augustin Fuerea, Drept instituŃional comunitar european, ed.a III-a
Ed. Actami, Bucureşti, 1997 şi ed. a V-a, 2000
Augustin Fuerea, Drept comunitar european, Partea generală, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2003
Iordan Gheorghe Bărbulescu, UE - de la naŃional la federal, Ed. Tritonic,
Bucureşti, 2005
Octavian Manolache, Drept comunitar, ed. a IV-a , Ed. All Beck, Bucureşti
Adrian Năstase, Europa quo vadis? – spre o Europă unită, Ed. Monitorul
Oficial, Bucureşti, 2003
Marius Profiroiu, Irina Popescu, Politici europene, Ed.Economică, Bucureşti,
2003
Andrei Popescu, Alina Dinu, OrganizaŃii europene şi euroatlantice,
Ed.FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004
Carmen Adriana Gheorghe, Drept bancar comunitar, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2008
Daniela Popa, Integrarea României şi Uniunea Europeană: o opŃiune
ireversibilă, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2006
Ionel Olteanu, Dreptul european al drepturilor omului, vol. I, Ed.FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2004
Tudorel Stefan, Introducere în dreptul comunitar, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2006
Dacian Cosmin Dragoş, Uniunea Europeană, C.H.Beck, Bucureşti, 2007
Marin Dumitru, colectiv, PreŃuri şi concurenŃă, Ed. FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2002
Irina Moroianu Zlătescu, Ion Stoca, Drepturile omului în pragul mileniului al
III-lea, Carta Socială Europeană, IRDO, 1997
Eugen GhiorghiŃă, Industrializarea şi comerŃul exterior în România
interbelică, Ed.FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002

155
Eugen GhiorghiŃă, Liberul schimb şi protecŃionismul. Începuturile
industrializării României 1886-1914, Ed. FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2002
Revista Eurodreptul nr.1 si 2/2006, Revista de studii şi cercetări juridice
Academia Română, Institutul de Cercetări Juridice, Integrarea europeană şi
dreptul românesc, Ed.Dacoromană, Bucureşti, 2006
Revista română de drept comunitar
Ministerul Afacerilor Externe, Repere fundamentale ale jurisprudenŃei CurŃii
de JustiŃie a comunităŃilor europene, Bucureşti, 2005
Ministerul Afacerilor Externe, Repere ale jurisprudenŃei recente a CurŃii de
JustiŃie a ComunităŃilor Europene (2003-2004), Bucureşti, 2005

*
* *
Guy Isaac, Marc Blanquet, Droit général de l’Union européenne, 9-me
Edition, Sirey Universite
Edmond Jouve, Le Generale de Gaulle et la Construction l’Europe (1940-
1966), vol.I et II, Universite de Paris, Faculte de Droit et des Sciences
Economiques, Librairie générale de droit et de Jurisprudence, R.Pichon
et Durand – Auzias, Paris, 1967
Philippe Jestaz, Le sources du droit, Dalloz, 2005
Francis Lefebvre, Commonaute Européenne, 2002-2003
Christian Gavalda, Gilbert Parleani, Droit des affaires de l’Union
européenne, 4e edition, Groupe Lexis Nexis, 2002
Sandrine Gelin, Jean-François Guedon, QCM, Europe et Union européenne,
Edition d’Organisation, 2004
Steven P.Mc Giffen, Uniunea Europeană, Ghid critic, EdiŃie nouă,
Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti

156