RELAȚIILE DINTRE UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ

A elaborat : Gr. 301, RI

Lector: Cebotari S., dr. Hab., conf.univ.
 Cuprins

 INTRODUCERE
 1.CADRUL POLITICO-JURIDIC AL RELAȚIILOR DINTRE UE ȘI FEDERAȚIA
RUSĂ
 2.DIMENSIUNEA ECONOMICĂ A RELAȚIILOR DINTRE UE ȘI FEDERAȚIA RUSĂ
 3.COLABORAREA ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII DINTRE UE ȘI FEDERAȚIA
RUSĂ
 4.DIMENSIUNEA SOCIO-CULTURALĂ A RELAȚIILOR DINTRE UE ȘI FEDERAȚIA
RUSĂ
 CONCLUZII
 BIBLIOGRAFIE
 INTRODUCERE
Federația Rusă mereu a prezentat un caz aparte ca actor al
relațiilor internaționale și ca subiect al Dreptului
Internațional. Astăzi, Rusia este o putere mondială cu a
cărui liderism nu se poate compara nici o altă putere
mondială. De asemenea, Rusia este membră și a
organizațiilor internaționale. Dar cu Uniunea Europeană
mereu a avut relații mai deosebite. Este actual de a studia
relațiile dintre UE și Rusia anume în cadrul ascensiunii
procesului de globalizare și ascensiune a unei noi puteri în
Asia- China.

Scopul lucrării este în a determina relațiile dintre Uniunea

Europeană și Federația Rusă.
Obiectivele lucrării sunt în a analiza cadrul politico-juridic
de stabilire a relațiilor dintre cele două entități cu evidențierea
specificului de cooperare în domeniul comercial-economic, de
punctare a priorităților de colaborare în domeniul securității,
setarea tangențelor și pe plan socio-cultural.
 CADRUL POLITICO-JURIDIC AL RELAȚIILOR
DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ

Acesta se bazează pe ideea unui parteneriat reciproc, care vizează

consolidarea legăturilor politice, comerciale, economice şi culturale.  Baza juridică a relaţiilor
Uniunea Europeană –
Federaţia Rusă care
reglementează relaţiile
actuale, este un Acord de
Promovarea păcii şi securităţii internaţionale, susţinerea normelor parteneriat şi cooperare
democratice, precum şi a libertăţilor politice şi economice.
(APC) care a intrat în
vigoare în 1997, iniţial
pentru o perioadă de 10 ani
şi care a fost reînnoit
Prevederile APC acoperă o serie amplă de domenii politice, inclusiv automat.
dialogul politic, comerţul cu bunuri şi servicii, afacerile şi investiţiile,
cooperarea financiară şi legislativă, ştiinţa şi tehnologia, educaţia şi
formarea profesională, energia, cooperarea în domeniul tehnologiei
nucleare şi spaţiale, mediul, transporturile şi cultura.
 În completarea APC, în iunie 1999 Consiliul European a adoptat o Strategie comună – prima aplicare a
acestui instrument în temeiul politicii externe şi de securitate comune instituite prin articolul 13 din
Tratatul privind Uniunea Europeană.
 Strategia a acordat prioritate pentru patru zone de acţiune:

• consolidarea democraţiei, a statului de drept şi a

1 instituţiilor publice din Rusia

• integrarea Rusiei într-un spaţiu economic şi social

2 european comun

• cooperarea în vederea consolidării stabilităţii şi

3 securităţii în Europa şi în afara acesteia

• provocări comune pe continentul european

4
 APC a stabilit un cadru instituţional pentru consultări regulate între Uniunea Europeană şi Federaţia
Rusă.

La nivel ministerial, în
Acesta include sammituri
Consiliul de Parteneriat
ale şefilor de stat şi de Reuniunile au loc, de
Permanent (CPP) au loc
guvern, care au loc de asemenea, la nivelul
reuniuni ori de câte ori
două ori pe an şi definesc înalţilor oficiali şi la nivel
este necesar pentru a se
orientarea strategică a de experţi.
discuta probleme
relaţiilor
specifice.
 În 2014, summitul UE-Rusia a fost anulat și
statele membre ale UE au decis să nu desfășoare
obișnuitele summituri bilaterale. Discuțiile
bilaterale cu Rusia în materie de vize, precum și
discuțiile privind noul acord dintre UE și Rusia
au fost suspendate. În locul summitului G8 de la
Soci, în perioada 4-5 iunie 2014 a avut loc la
Bruxelles o reuniune G7. De atunci, reuniunile au
continuat în cadrul procesului G7. Țările UE au
sprijinit, de asemenea, suspendarea negocierilor
privind aderarea Rusiei la Organizația pentru
Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și la
Agenția Internațională a Energiei (AIE). Consiliul
a adoptat măsuri restrictive impuse ca răspuns la
anexarea ilegală de către Federația Rusă a
Crimeei și a Sevastopolului.
 Relațiile Rusia-UE traversează momente dificile. Prin acțiunile
sale în ajunul și în timpul crizei ucrainene, Uniunea Europeană
a pus sub semnul întrebării reputația sa de partener de încredere
al Rusiei. O lovitură serioasă a relațiilor a fost provocată de
deciziile de sancțiuni unilaterale ale Uniunii Europene, luate în
detrimentul intereselor economice reciproce, în numele
promovării unor scheme geopolitice dubioase.

În ciuda dezacordurilor existente, Federația Rusă rămâne

concentrată pe dezvoltarea unui parteneriat strâns și cuprinzător cu
Uniunea Europeană pe baza principiilor egalității, beneficiului
reciproc și respectului intereselor reciproce. Rusia este deschisă
pentru lucrări comune, ceea ce ar face posibilă dezvăluirea
completă a potențialului colosal al cooperării respective în spațiul
de la Atlantic la Oceanul Pacific.
DIMENSIUNEA ECONOMICĂ A
RELAȚIILOR DINTRE UE ȘI F.RUSĂ
În prezent, problemele relațiilor bilaterale dintre Rusia și
UE, ca partener economic principal, sunt în mare măsură
complicate de măsurile comerciale și politice adoptate,
numite sancțiuni. FMI a estimat pierderile totale ale
economiei ruse la 9%. Analiștii de la Citybank, folosind un
model de autoregresiune vectorială pentru analiză,
sugerează că aproximativ 90% din scăderea observată a PIB
se datorează scăderii prețului petrolului. Experții care au
analizat impactul sancțiunilor pe piețele financiare rusești au
concluzionat, de asemenea, că prețul petrolului este un
factor determinant în schimbarea situației pe piețele
financiare ruse.
 Din cadrul țărilor membre ale UE, Federația Rusă
importă următoarele mărfuri și produse:

benzină și alți
ulei
combustibili

platină sub diferite

fier
forme

creveți și
elemente chimice
alte
radioactive și izotopi
crustacee
 Sunt patru state membre UE ale căror importuri din Rusia au depăşit
pragul de zece miliarde de euro:

Italia (12 miliarde de euro)

Olanda (24 miliarde de euro)

Germania ( 29 miliarde de euro)

Polonia (13 miliarde de euro)

UE rămâne în continuare un partener comercial principal pentru Rusia: de exemplu, în 2018,
comerțul dintre UE și Rusia a ajuns la 253,6 miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproximativ
42,8% din comerțul rus.

La rândul său, este de remarcat faptul că Rusia este al patrulea partener comercial cel mai
important și cheie al UE - ponderea Rusiei în comerțul total al UE este de 6,4%.

În același timp, este cel de-al treilea furnizor cheie de bunuri către UE (168,3 miliarde de
euro în 2018). Importurile de mărfuri din Rusia în UE au crescut cu 16,7% între 2017 și
2018.

Rusia este, de asemenea, al 4-lea cel mai mare importator de mărfuri din UE (85,3 miliarde
de euro în 2018), fiind întrecută de Statele Unite, China și Elveția.
  Cea mai mare pondere a investițiilor rusești este în
comerț și reparația de autovehicule și bunuri de uz
casnic, precum și în industria de producție a economiei
UE.

Investitorii principali ruși din UE sunt cele

mai mari multinaționale de petrol și gaze din
țară - LUKOIL și Gazprom

În special, LUKOIL dezvoltă o rețea de

benzinării în multe țări ale Uniunii Europene,
iar principalele investiții ale Gazprom în
această regiune sunt direcționate către
dezvoltarea infrastructurii de export -
conducte de transport pe gaz și instalații de
depozitare subterane.
 În aprilie 2015, la conferința „ Europa și Eurasia: Către un nou model de securitate a
energiei ” organizată de Clubul de Discuție de la Valdai, ministrul Energiei, Alexander
Novak și directorul Gazpromului, Alexei Miller, au prezentat un nou concept al
cooperării gazelor dintre Rusia și țările europene

 Printre principalele schimbări ale relației se numără necesitatea luării în considerare a

factorului asiatic, care va influența din ce în ce mai mult prețurile pentru consumatorii
europeni, precum și respingerea politicii de intrare reciprocă în active între Rusia și
Europa.
 Poziția ireconciliabilă a Comisiei Europene cu privire la construcția fluxului de sud poate
costa scump economiile din UE. Apariția proiectului Turkish Stream îi determină să
investească într-o nouă infrastructură pentru importul de gaz rusesc, o alternativă la
coridorul de tranzit ucrainean.

Decizia privind fluxul turcec și

rezilierea acordului de tranzit cu
gazul cu Ucraina din 2020 a fost
anunțată de Rusia fără consultarea
prealabilă cu Comisia Europeană și,
evident, i-a luat prin surprindere pe
oficialii europeni
 Astăzi, Rusia este singurul exportator de gaz în UE cu capacități suplimentare
de transport gratuit. Capacitatea totală a conductelor către Europa ajunge la 309
miliarde de metri cubi, în timp ce volumul total al exporturilor către țările UE
nu depășește 160 de miliarde de metri cubi. Chiar și ținând cont de schimbările
politice din 2014-2015, prăbușirea fluxului de sud și decizia de lichidare a
tranzitului de gaze prin Ucraina, capacitatea rămasă a conductei de 120 de
miliarde de metri cubi, împreună cu extinderea planificată a fluxului Nord, ar
trebui să fie suficiente pentru creșterea consumului rusesc de gaz

Pe de altă parte, Europa poate înlocui efectiv aprovizionarea cu gaze din Rusia cu o combinație de
gaz algerian și alt gaz nord-african, o creștere a consumului norvegian de gaze și o pondere mai mare
de GNL prin terminalele Regas. Nu mai vorbim de potențialele conducte din Iran, Turkmenistan și
țările din Golf.
Cu toate acestea, prețurile gazelor lichefiate sunt încă semnificativ mai mari decât cele transportate
prin conductă. Iar Rusia, cu capacitățile sale de rezervă și costurile fixe uriașe, promite să fie foarte
flexibilă în ceea ce privește prețurile atunci când vine vorba de adevărate negocieri dure. Acest lucru
oferă motive pentru a crede că aprovizionarea cu gaz rusesc către UE va continua pe termen lung
 În concluzie, necesitatea formalizării legale a relațiilor
comerciale și economice bilaterale dintre Rusia și UE este
încă relevantă. Este greu de imaginat concentrarea
partenerilor pe formarea unei zone de liber schimb; mai
degrabă, putem vorbi despre reglementarea cooperării în
probleme de reciprocitate.
 Tensiunea acumulată în regiunea europeană, sancțiunile,
prăbușirea proiectului „Europa de la Lisabona la
Vladivostok” au dus părțile la concluzia că este necesar să
se găsească noi modalități de restabilire a dialogului.