CADRUL NORMATIV

INTERNAȚIONAL ȘI
EUROPEAN DE
COMBATERE A
CORUPȚIEI
A elaborat: Tîrbu Valentina, gr.214, Anticorupție
 Corupţia este un fenomen răspîndit pe scară largă în lume, care afectează guvernarea,
activităţile economice, accentuează disparităţile şi, în ultimă instanţă, afectează pe cei mai
defavorizaţi, adică pe cei săraci.
 Ţările sud-est europene sunt profund afectate de acest flagel, datorită unui cumul de factori
care variază de la sărăcie, lipsa educaţiei, a informaţiei, pînă la instabilitate economică,
politică, pe fondul unei moşteniri nefaste care a deteriorat, dacă nu a distrus, spiritul combativ,
moral, just şi optimist al naţiunilor în cauză. Efectul corupţiei nu poate fi decît unul
dezastruos, evidențiat de lipsa progresului economic şi social.
DIMENSIUNEA INTERNAŢIONALĂ A FENOMENULUI DE
CORUPŢIE A DETERMINAT APARIŢIA UNOR TEXTE
NORMATIVE DEVENITE REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE
ÎN DOMENIU:

Convenţia ONU împotriva corupţiei

(UNCAC)

Convenţia OCDE împotriva mitei date oficialilor străini cu

ocazia tranzacţiilor comerciale
internaţionale (OECD Anti-Bribery Convention)

Convenţiile Consiliului Europei privind aspectele

penale, respectiv aspectele civile legate de corupţie.
 De fapt, aceste foruri internaţionale au fost influenţate de către legislaţia naţională deja
existentă, cu precădere de Foreign Corrupt Practices Act (FCPA) din Statele Unite al Americii.
 La rîndul lor, reglementările internaţionale au determinat apariţia unor legislaţii naţionale
consistente, precum Anti-Bribery Act în Marea Britanie, unanim apreciată de comunitatea
internaţională şi europeană.
 În prezent, OCDE este unul dintre liderii mondiali ai luptei împotriva acestui tip de corupţie.
Statele membre, europene şi non-europene din cadrul organizaţiei au aderat la Convenţia
împotriva mitei date oficialilor străini cu ocazia tranzacţiilor comerciale internaţionale, creînd
astfel premisele cooperării şi asistenţei mutuale pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
săvîrşirii acestei infracţiuni.
 Cu toate acestea, simpla aderare nu asigură exclusiv succesul combativ. Ea trebuie însoțită de
înființarea unui sistem de monitorizare etapizat al implementării şi aplicării reglementărilor la
nivel naţional, precum şi de o serie de programe parteneriale, care atrag în luptă practicieni,
reprezentanţi ai mediului academic, politicieni, lideri de state şi de guverne. Transparency
International, Banca Mondială, International Bar Association, UNODC sunt doar cîţiva dintre
partenerii strategici ai OCDE
 Transparency International, în ultimul său raport, a apreciat că partidele
politice, administraţia publică şi sectorul public în general sunt cei mai
slabi combatanţi în lupta impotriva corupţiei în Europa. Alte aprecieri
atrag atenţia asupra dimensiunii problemei. Din cauza corupţiei, Uniunea
europeană pierde aproape 120 de miliarde de euro anual, sumă cu puţin
sub bugetul anual al Uniunii. Practicile coruptive din sectorul public
constituie sursa majorităţii pierderilor financiare. În general, la nivelul
Uniunii, 20% pînă la 25% din valoarea contractelor publice se pierd anual
în condiţiile în care contractele de achiziţii publice în Uniune echivalează
cu 15% din venitul brut al acesteia
CORRUPTION ON THE RISE,
BY COUNTRY*
 ORIGINILE CADRULUI
NORMATIV INTERNAȚIONAL
ÎMPOTRIVA CORUPȚIEI
 În 2001, McCoy și Heckel, în articolul „Apariția unei norme globale anticorupție”, au analizat
apariția și dezvoltarea unei norme globale anticorupție și recunoașterea acesteia în timpul
anilor 1990. McCoy și Heckel descriu trei factori cauzali care ne ajută să explicăm originile
normelor în legătură cu anticorupția. McCoy și Heckel consideră că era după Războiul Rece
ca fiind primul factor, deoarece a permis o mai bună implementare a obligațiilor în temeiul
tratatelor internaționale și a crescut cererea de control al corupției
 Aceștia susțin că al doilea factor este procesul social, adică interacțiunea între actori și
difuzarea informațiilor .Actorii internaționali și interni exercită presiuni asupra guvernelor
pentru a le face mai responsabili și, pe lângă aceasta, statele au devenit îngrijorate de imaginea
lor internațională și au început să semneze noi tratate internaționale împotriva corupției.
 Al treilea factor este un proces intern în care „procesele cognitive și motivaționale ale
indivizilor” pot contribui la generarea normelor. Potrivit lui McCoy și Heckel, o mulțime de
ONG-uri, în special Transparency International, joacă un rol important în acest sens.Aceștia
susțin că actorii internaționali și interni ar trebui să ceară și să monitorizeze punerea în aplicare
a angajamentelor, întrucât normele internaționale sunt în mare parte ineficiente fără executare
 Potrivit lui McCoy și Heckel, recunoașterea globală a unei norme anticorupție până în anul
2000 a fost atribuită în primul rând rolului esențial al Convenției OECD, în timp ce apariția
normei în sine a fost urmărită până în anii 1970 și contextul intern al Statele Unite în era post-
Watergate.
 În 1977, guvernul SUA a adoptat Legea privind practicile corupte în străinătate (FCPA),
care a penalizat corporațiile americane pentru plata mitei în tranzacții externe. FCPA a
modificat Legea valorilor mobiliare din 1934 și a fost primul statut național care incriminează
mita oficialilor străini.
 O altă dezvoltare internațională relevantă începând din 1994 a fost decizia Organizației
Statelor Americane (OEA) de a aborda corupția și mita. Convenția interamericană
împotriva corupției (IACAC) a fost adoptată și deschisă spre semnare la Conferința
specializată de la Caracas, Venezuela, la 29 martie 1996. IACAC și-a stabilit obiectivul mai
larg al combaterii corupției în afacerile guvernamentale și se ocupă de aspectele pasive și
active ale luării de mită, atât internă, cât și externă.
 În 1995, Uniunea Europeană a abordat indirect problema corupției în Convenția privind
protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene. În 1996 a fost adoptat
Protocolul la Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene,
care se ocupă în mod specific de corupția care implică funcționari naționali și comunitari care
dăunează sau ar putea dăuna intereselor financiare ale Comunităților Europene, totuși era
îngust în domeniul de aplicare, deoarece corupția a fost definită exclusiv în scopul protejării
intereselor financiare ale Comunităților Europene.
• În 1997, Consiliul UE a adoptat o Convenție foarte importantă privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai
Comunităților Europene sau oficiali ai statelor membre ale Uniunii Europene. Acesta cere părților să criminalizeze cererea sau
primirea de către un funcționar public a oricărui avantaj sau beneficiu în schimbul acțiunii sau omiterii funcționarului în
exercitarea funcțiilor sale („luare de mită pasivă”), precum și promisiunea sau acordarea oricărui astfel de avantaj sau să
beneficieze de un funcționar public („mită activă”).

• În 1998, Consiliul Europei a adoptat Convenția de drept penal privind corupția (intrată în vigoare la 1 iulie 2002) și în 1999
Convenția de drept civil asupra corupției (intrată în vigoare la 1 noiembrie 2003), care a fost prima încercare de definire a
normelor internaționale comune în domeniul dreptului civil și al corupției, adică acțiunea civilă pentru a obține despăgubiri
poate fi inițiată de persoanele care au suferit daune ca urmare a corupției.

• În 2003 a fost adoptat un protocol adițional la Convenția de drept penal, care a extins domeniul de aplicare al Convenției de
drept penal la arbitri în materie comercială, civilă și de altă natură, precum și la jurați.
 Un actor important în lupta împotriva corupției este Grupul de state împotriva
corupției (GRECO) care a fost înființat în 1999 de Consiliul Europei pentru a
monitoriza conformitatea statelor cu standardele anticorupție ale organizației. În
prezent, GRECO cuprinde 49 de state membre (48 de state europene și Statele Unite
ale Americii). Obiectivul GRECO este de a îmbunătăți capacitatea membrilor săi de a
combate corupția, monitorizând conformitatea acestora cu standardele anticorupție
ale Consiliului Europei printr-un proces de evaluare reciprocă. Ajută la identificarea
deficiențelor în politicile naționale anticorupție, determinând reformele legislative,
instituționale și practice necesare. Rapoartele de evaluare GRECO, care sunt
examinate și adoptate de GRECO, conțin recomandări către țările evaluate pentru a-și
îmbunătăți nivelul de conformitate cu dispozițiile avute în vedere.Măsurile luate
pentru implementarea recomandărilor sunt ulterior evaluate de GRECO în cadrul unei
proceduri separate de conformitate.
PE CONTINENTUL AFRICAN AU FOST
ADOPTATE DOUĂ TRATATE ANTICORUPȚIE
ÎN 2001, ȘI ANUME:
Protocolul SADC împotriva corupției
Scopul general al Comunității de Protocolul ECOWAS
Dezvoltare a Africii de Sud
(SADC) este realizarea integrării
regionale și eradicarea sărăciei în
regiunea Africii de Sud. Pentru a
atinge aceste obiective, statele
membre trebuie să colaboreze
armonios în vederea obținerii unor
rezultate eficiente pe probleme
comune
Comunitatea Economică a Statelor
Africii de Vest (ECOWAS) s-a
angajat în diferite scheme de
integrare pentru a încuraja
cooperarea și dezvoltarea între
statele membre.
în 2003 - Convenția UA privind
prevenirea și combaterea corupției
Convenția Uniunii Africane privind
prevenirea și combaterea corupției
(AUCPCC) a fost adoptată la Maputo la
11 iulie 2003 pentru a combate corupția
politică rampantă pe continentul african.
Reprezintă un consens regional cu privire
la ceea ce ar trebui să facă statele africane
în domeniile prevenirii, criminalizării,
cooperării internaționale și recuperării
activelor. Trecând dincolo de alte
convenții similare, AUCPCC solicită
eradicarea corupției în sectorul privat și
public
CONCLUZII
 Toate convențiile și tratatele internaționale menționate mai sus prevăd măsuri de prevenire a
corupției, de ex. solicitând statelor să dezvolte și să mențină un organism anticorupție,
standarde pentru recrutarea personalului din sectorul public, coduri de conduită pentru
funcționarii publici, măsuri de prevenire a spălării banilor, mijloace de promovare a societății
civile și standarde mai ridicate de contabilitate și audit în sector privat. De asemenea, acestea
solicită statelor părți să criminalizeze practicile corupte din jurisdicțiile interne. Cu toate
acestea, multe prevederi din aceste convenții nu sunt obligații, ci doar recomandări, iar multe
state sunt reticente în respectarea acestor recomandări. De aceea apare destul de des o discuție
despre „efortul real” al statelor pentru a-și îndeplini obligațiile anticorupție. Efortul real ”ar
trebui să implice mai mult decât dezbateri parlamentare și să includă audieri ale experților de
către Parlament, audieri publice cu reprezentări largi ale societății civile și rapoarte de experți
difuzate în comunitatea juridică sau, dacă este necesar, referendumuri.
BIBLIOGRAFIE
 Abbott, Kenneth W. 1999: “International Relations Theory, International Law, and the Regime
Governing Atrocities in Internal Conflicts”, 93 American Journal of International Law 361
 Finnemore, M. & Sikkink, K. 1998: “International Norm Dynamics and Political Change',
International Organization, Vol. 52, No. 4: 887-917
 McCoy, Jennifer & Heckel, Heather 2001: “The Emergence of a global anti-corruption norm”,
International Politics 38: 65-90
 Transparency International. (2021) Exporting Corruption: Progress Report 2021: Assessing
enforcement of the OECD Convention on Combating Bribery