RELAȚIILE INTERNAȚIONALE UE-

RUSIA

Mera Alexandra-
Raluca
EG
INTRODUCERE
• Destrămarea URSS a rămas in istorie drept un eveniment de
mare amploare care a marcat întregul sistem al relațiilor
internaționale.

• În acele momente Federația Rusă a ales să dezvolte

parteneriate profitabile atât cu SUA cât si cu Comunitatea
Europeană
ACORDURILE ÎN VIGOARE

• Temeiul juridic al relațiilor dintre UE și Rusia este Acordul de

parteneriat și cooperare (APC) semnat în iunie 1994 și intrat în
vigoare din 1997.
• APC stabilește principalele obiective comune și cadrul
instituțional pentru contacte bilaterale (printre care consultări
regulate cu privire la drepturile omului și summituri
prezidențiale bianuale, care sunt în prezent suspendate).
STRATEGIA COMUNĂ ASUPRA RUSIEI
• În contextul Războiului din Cecenia 1994-1996 în care Federația
Rusă a fost implicată, s-a demonstrat faptul ca Acordul de
Parteneriat și Cooperare nu era suficient pentru garantarea unei
strategii flexibile de implementare a acțiunilor UE față de Rusia.

• Criza economică din 1998 a reprezentat impulsul necesar

pentru elaborarea unei noi abordari strategice a UE asupra
Moscovei.
• Această strategie a fost adoptată la 4 iunie 1999 pe baza
articolului 13 din Tratatul Uniunii Europene și Cooperare dintre
UE și Rusia.

• A fost creată pentru a oferi o viziune mai clară a felului în care

se dorea ca parteneriatul cu Rusia să fie.
 STRATEGIA RUSEASCĂ PE TERMEN MEDIU SI LUNG
PENTRU DEZVOLTAREA RELAȚIILOR DINTRE
FEDERAȚIA RUSĂ ȘI UE (2000-2010)
• Acest document a fost completat de Conceptul Național de
Securitate adoptat in ianuarie 2000, de Conceptul de Politică
Externa din iunie, dar si de un alt document semioficial foarte
important Manifestul lui Putin “Rusia at the Turn of the
Millenium”.

• Deși Rusia conștientiza necesitatea implementării reformelor

politice si economie a parteneriilor occidentali, se dorea
pastrarea suveranității asupra implementării acestora.
CELE PATRU SPAȚII COMUNE
La summitul de la Sankt Petersburg, din mai 2003, UE și Rusia și-
au consolidat cooperarea prin crearea a patru „spații comuneˮ:
• un spațiu economic;
• un spațiu de libertate, de securitate și de justiție;
• un spațiu de securitate externă;
• un spațiu de cercetare, educație și cultură.
RELAȚIILE DE COOPERARE DINTRE UE
RUSIA DIN PERIOADA LUI BORIS IELȚIN
1991-1999
• În ciuda aspirațiilor de a redefini rolul Rusiei în lume, politica
externă din perioada guvernării lui Iențin s-a dovedit a fi
ineficientă si inconsistentă.

• Mai mult, Razboiul din Cecenia, criza economică din 1998 au

scos in evidență punctele slabe ale Rusiei post-comuniste

• Astfel,consolidarea parteneriatelor cu Comunitatea Europeană

rămaneau esențiale.
ERA PUTINISTĂ ȘI ROLUL RESURSELOR ENERGETICE
ÎN SCHIMBAREA VECTORILOR DE POLITICĂ EXTERNĂ
• Începând cu 2001 economia rusească a inceput să se dezvolte
în mare parte datorită exporturilor profitabile de gaze naturale
si petrol pe priețele europene.

• Europa a devenit principalul partener comercial pentru Rusia,

dar si cel mai mare furnizor de tehnologie, chimicale,
medicamente și produse agricole.

• În același timp Rusia este al treilea partener comercial al UE și

principalul furnizor de resurse energetice
• Într-o perioadă de aproape 20 de ani, cei doi parteneri au reușit
sa dezvolte o relație de cooperare, reciproc benefică, dar
puternic independentă, ale cărei repercurisiuni s-au simțit in
mod special dupa anexarea ilegală a Crimeei.
• Anexarea Crimeei de către Federația Rusă se referă la un
proces politic, care a avut loc în 2014, prin care Peninsula
Crimeea, la acel timp parte a Ucrainei, a intrat sub controlul
Rusiei și a fost integrată ca doi subiecți federali – Republica
Crimeea și orașul federal Sevastopol.
• Referendumul cu privire la aderarea Crimeei la Federația Rusă a
avut loc în Republica Autonomă Crimeea pe 16 martie 2014.
Rezultatele oficiale arată că 95% din participanții la scrutin au
votat în favoarea alipirei Crimeei la Rusia.
• Totuși, rezultatele referendumului sunt sub semnul întrebării