Sunteți pe pagina 1din 16

INTRODUCERE

În a doua jumătate a secolului XX problema securității era privită strict ca având


un caracter militar, acest lucru datorându-se cursei înarmărilor și evenimentelor ce se
petreceau de-a lungul perioadei Războiului Rece, toate demonstrând succesul teoriei
realiste.1 Timp de decenii, pentru Relațiile Internaționale și, mai ales, pentru Studiile de
Securitate, Războiul Rece a reprezentat atât mediul de dezvoltare, cât și obiectul preferat
de studiu. Toate teoriile și toate paradigmele apărute în acea perioadă se pliau și analizau
toate evenimentele sin perpectiva Războiului Rece.2
Totuși, în anii ’80, are loc reconceptualizarea înțelesului termenului de securitate.
Școala de la Copenhaga este cea care oferă un alt înțeles acestui termen. Sfârșitul
Războiului Rece a obligat cercetătorii acestei discipline să își reconsidere aria de
preocupări: prin încetarea confruntării bipolare, pentru prima dată în ultimii 40 de ani,
cataclismul nuclear nu mai era iminent. Cu toate acestea, lumea nu a devenit mai sigură.
Astfel, pot fi amintite prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est, colapsul
statutului sovietic sau tragedia iugoslavă, toate acestea fiind evenimente inimaginabile cu
câțiva ani înainte.3
Aceste evenimente demonstrează faptul că statul nu mai este de ajuns în
analizarea securității, pentru aceasta fiind nevoie de mai multe paliere de analiză.
Astfel, Barry Buzan, reprezentantul cel mai de seamă al acestui curent, este cel
care afirmă că în studiile de securitate o atenție mai mare trebuie acordată relației cheie
dintre amenințări și vulnerabilități. Îndepărtându-se de de vederea îngustă neorealistă,
Buzan susține că în cazul securității, totul pornește de la încercarea de a obține eliberarea
de amenințare4. Pentru acesta, obiectele de referință sunt sistemul internațional, statul și

1
Tim Bird și Stuart Croft, Școala de la Copenhaga și Securitatea Europeană
2
Radu-Sebastian Ungureanu, Securitate, suveranitate și relații internaționale, Ed. Polirom, Iași, 2010,
p.142
3
Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Unugureanu, Manual de relații internaționale, Ed. Polirom, Iași, 2006,
p.188
4
Barry Buzan, Popoarele, statele și teama, Ed. Cartier, Chișinău, 2000,p.120.

2
indivizii, iar peisajul economic, politic, militar, societal și de mediu reprezintă surse de
amenințare.5
În acest context, statele au două posibilități: încearcă să își reducă insecuritatea fie
prin diminuarea vulnerabilităților, fir prin prevenirea sau micșorarea amenințărilor, ceea
ce înseamnă că politica de securitate națională se poate concentra spre interior, încercând
să reducă vulnerabilitățile statului sau spre exterior, încercând să reducă amenințarea
externă. Astfel, vulnerabilitatea statului este strâns legată de statele slabe, acestea fiind
caracterizate ca fiind state cu o slabă coeziune socio-politică. 6
Până aici au fost prezentate în mod succint chestiunile de care ne vom lega în
analiza noastră. Lucrarea de față își propune analizarea Războiului din Georgia din
perspectiva prezentată mai sus. Acest război desfășurat în august 2008 își are rădăcini
mult mai vechi, tensiunile începând încă din anul 1989. Prin aceasta analiză dorim să
demonstrăm faptul că acest război nu poate fi analizat și înțeles doar din perspectiva
securității miliatre, ci din contra, acest eveniment este unul mult mai complex.
Lucrarea este structurată pe două capitole. În primul capitol se va realiza un
succint istoric si o prezentare a evenimentului pentru a ne ajuta la o mai bună înțelegere a
contextului și a motivelor pentru care acest război a avut loc. În cel de-al doilea capitol
are loc analiza efectivă. Ceea ce ne dorim de fapt este analizarea evenimentului din
perspectiva securității militare, politice și societale.
Motivul alegerii acestui subiect este faptul că acest război a demonstrat faptul că
după încheierea Războiului Rece și după colapsul Uniunii Sovietice au rămas o serie de
chestiuni nerezolvate, chestiuni ce răbufnesc astăzi și demonstrează incapacitatea
comunității internaționale de a gestiona aceste probleme.

CAPITOLUL I
5
Tim Bird și Stuart Croft, Op. Cit
6
Barry Buzan, Op. Cit., p. 120-121

3
CAZUL „GEORGIA”- CHESTIUNE FĂRĂ REZOLVARE

I.1 Contextul istoric

Prăbușirea prin implozie a regimurilor comuniuste din Europa Centrală și de Esr


în anul 1989, era un semnal de alarmă pentru Uniunea Sovietică. Astfel, marele colos
sovietic se prăbușește și el în 1991; “vastul imperiu care se întindea de la Elba la Pacific,
de la Polul Nord până în Asia Centrală se face țăndări. Rusia primește cea mai mare parte
a moștenirii, dar mulți dintre moștenitori își revendică independența, parte lor din bogății,
dreptul lor spre deschidere. Renasc mișcările transnaționale și răsare o imensă zonă de
insecuritate.”7
Brutalitatea prăbușirii găsește întreaga comunitatea internațională nepregătită, dar
același lucru se întâmplă și cu statele care își proclamă independența și se regăsesc după
aproape o jumătate de secol singure, autonome nevoite să se guverneze singure.
Dispariția Uniunii Sovietice a antrenat numeroase consecințe imediate dar și
îndepărtate. Tensiuni ce au apărut în acea perioadă continuă și azi, fapt ce demonstrează
incapacitatea acelor state de a se guverna, de a face față noii realități, motiv pentru care
acele state sunt considerate a fi “state slabe”8, potrivit lui B. Buzan.
Un astfel de exemplu este cel al Georgiei; tensiunile începute în 1989, continuă și
azi. Miza conflictului dintre Rusia și Georgia o reprezintă regiunile separatiste Osetia de
Sud și Abhazia, a căror populație este majoritară rusă.

I.2 Declanșarea și desășurarea războiului

Tesnsiunile au început la sfârșitul anului 1989, când Osetia de Sud și-s proclamat
autonomia față de Georgia. Un an mai târziu, au început ostilitățile, ce au durat până în
1992, când populația osetiană s-a pronunțat pentru independență și pentru unirea cu
Osetia de Nord, care făcea parte din Rusia.

7
Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relațiilor internaționale, vol. II, Ed. Științelor Sociale și Politice,
București, 2006, p.273
8
B. Buzan, Op.Cit. p.

4
Situația nu a înregistrat progrese, motiv pentru care în 2001, Osetia de Sud îl
desemnează pe Eduard Kokoiti președinte al republicii, acesta cerând Moscovei să îi
recunoască independența și să accepte integrarea sa în teritoriul rus. În noiembrie 2006,
locuitorii din Osetia de Sud susțin, în cadrul unui referendum, decizia de separare a
teritoriului de Georgia, care a considerat acest act ca fiind parte din planul Rusiei de
provocare a unui conflict armat.
Un an mai târziu, Parlamentul georgian aprobă o lege privind înființarea unei
administrații temporare în Osetia de Sud, intensificând însă relațiile cu Rusia. Ulterior,
separatiștii susțin că Georgia a atacat capitala Osetiei de Sud, ceea ce a dus la demararea
negocierilor dintre Georgia și Osetis de Sud, mediate de OSCE, negocieri ce au eșuat.
La începutul anului 2008, are loc un eveniment surprinzător: Kosovo își proclamă
independența, SUA fiind printre primele state cere recunosc Kosovo ca un nou stat. Acest
lucru amplifică tensiunile din Osetia de Sud, acre cere comunității internaționale să îi
recunoscă independența. În aprilie 2008, Osetia de Sud respinge propunerea Georgiei de
a împărți puterea, insistând asupra obținerii independenței. Cum nimic nu se schimbă, în
august 2008, Georgia va trimite trupe în Osetia de Sud, ceea ce va declanșa ofensiva
rusească în Georgia.9
Războiul a început pe data de 8 august 2008, când aviaonele rusești au bombardat
teritoriul Georgiei, după ce armata georgiană a lansat o ofensivă de amploare ămpotriva
forțelor separatiste din Osetia de Sud. Tensiunea a crescut de la zi la zi. Georgia a cerut
un armistițiu, dar acesta nu a fost luat în considerare.
Georgienii au cerut ajutorul Statelor Unite, drept urmare NATO și-a multiplicat
contactele, dar nu a dorit să se implice în mod direct în conflict.
Acest război declanșat într-un moment în care nimeni nu se aștepta (odată cu
deschiderea Jocurilor Olimpice, moment în care toate atacurile trebuie să înghețe) a găsit
întreaga comunitate internațională nepregătită. Mai mult decât atât, nimeni nu se aștepta
la o reacție atât de violentă din partea Rusiei.
Motivul invocat de Rusia a fost acela de a apăra populația rusă din cele două
regiuni separatiste, oficialii ruși susținând că vor reacționa dur dacă în conflict vor avea
de suferit civili ruși.

9
Realitatea TV, 20 AUGUST 2008

5
În cea de a cince zi a confictului, Georgia s-a retras și din Comunitatea Statelor
Independente, din care făcea parte din anult 1993. În urma insistențelor comunității
internaționale, cele doup state au acceptat planul de pace propus de președintele Nicolas
Sarkozy. Dacă luptele militare s-au răcit, bătălia s-a intensificat pe plan diplomatic. Pe
fondul unui apel universal de încetare imediată a focului și decretarea unui armistițiu,
Moscova a fost amenințată voalat și de Statele Unite ale Americii și de Uniunea
Europeană că răcirea relațiilor bilaterale, în cazul în care se va continua intervenția pe
teritoriul georgian. Pe de altă parte, Rusia a cerut ONU să își retragă observatorii din
Abhazia.
Armatele rusești s-au retras de pe teritoriul georgian, dar președintele rus Dmitri
Medvedev a declarat că Rusia va susține și garanta orice decizie a republicilor separatiste
Abhazia si Osetia de Sud în ceea ce privește statutul lor.10
Acest război a afecta în mod inevitabil și populația. Zeci de mii de persoane
afectate de conflictul dintre ruși și georgieni au avut nevoie de ajutor umanitar la scară
mare. Mai mult decaât atât, potrivit Comitetului Internațional al Crucii Roșii, în Osetia de
Nord (Rusia) s-au refugiat cel puțin 12.000 de oseți, numărul mare de refugiați redând
situația critică din regiune.
Rezolvarea conflictului dintre cele două s-a mutat la Haga. Georgia a depus
plângere împotriva Rusiei de pe date de 12 august 2008, cerând Rusie să autorizeze
întoarcerea georgienilor expulzați din cele două regiuni separatiste. Pe de altă parte,
Moscoca a recunoscut independența Osetiei de Sud și a Abhaziei, fapt criticat foarte dur
de guvernele occidentale. 11
Problema este însă și astăzi nerezolvată. Într-adevăr ostilitățile militare din august
2008 au încetat, dar tensiunile există și azi. Comunitatea internațională nu a recunost
independența celor două regiuni, fapt ce nemulțumește Rusia, în contextul în care
independența Kosovo a fost recunoscută de majoritatea statelor.
Așa cum a afirmat și președintele ceh din acea perioadă, Vaclav Klaus, găsirea
unei soluții durabile la această problemă este aproape imposibilă.12 Acest conflict,

10
http://www.realitatea.net/cronologia-conflictului-armat-dintre-rusia-si-georgia_328697_comentarii.html,
accesat la 26.12.2010
11
http://e-juridic.manager.ro/stiri/razboiul-dintre-georgia-si-rusia-se-muta-in-fata-judecatorilor-de-la-haga-
3163.html, accesat la data de 26.12.2010
12
http://www.infoportal.ro/presa~info-616092.html, accesat la 26.12.2010

6
desfășurat în vara anului 2008, demonstrează faptul că destrămarea Uniunii Sovietice a
lăsat în urna sa multe chestiuni tensionate, nerezolvate ce răbufnesc și în ziua de azi, iar
problema cea mai mare constă în faptul că aceste chestiuni par a fi fără rezolvare.

CAPITOLUL II
GEORGIA ȘI PROBLEMA SECURITĂȚII

II.1 Cadrul general

7
“Nu mai departe de acum zece ani, lumea părea mult mai usor de înțeles. Mulți
considerau că globul era pentru totdeauna divizat între cele două blocuri militare conduse
de două superputeri – Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. Puțini credeau că
că una dintre acestea se va confrunta în curând cu o provocare. Implozia neașteptată a
Uniunii Sovietice a schimbat toate acestea peste noapte.”13
1991 nu este doar anul demisiei lui Gobaciov, ci și cel al destrămării Uniunii
Sovietice. Haosul pe care îl lasă în urma sa este unul de neimaginat.Ținute în frâu detorită
Armatei Roșii, tensiunile etnice din Caucaz răbufnesc, iar unul dintre exemple este cel al
Georgiei. Încă din 1989 mari manifestații zdruncină regiunea14, iar aceste manifestații nu
se termină, ele măcinând teritoriul georgian până în prezent. Situația din Georgia este de
fapt unul dintre cele mai elocvente exemple care demonstrează situația tensionată pe care
a lăsat-o în urma sa Imperiul Sovietic.
În plan teoretic, sfârșitul Războiului Rece a însemnat reconceptualizarea
termenilor, reinterpretarea teoriilor, găsirea unor noi paradigme care să explice noua
realitate. A fost și cazul Studiilor de Securitate. Destrămarea URSS-ului a arătat că
aspectele incluse în domeniul low politics (social, economic) pot periclita în mod grav
securitatea, ceea ce a demonstrat că agenda securității nu mai trebuie redusă doar la
aspectul politico-militar.15
Potrivit lui Barry Buzan, insecuritatea reflectă o combinație de amenințări și
vulnerabilităță, cele două neputând fi separate. El de asemenea accentuează faptul că
statele slabe, cu o coeziune socio-economică și politică slabă sunt mult mai vulnerabile și
expuse la tot felul de amenințări, amenințări ce provin din toate sectoarele, și anume
militar, politic, social, economic și de mediu.16. “Evantaiul chestiunilor potențiale de
securitate națională este larg, întinzându-se peste sectoarele militar, pollitic, economic,
social și ecologic, iar ideea de securitate națională se referă la abilitatea statelor de a-și
menține independența identității și integritatea funcțională.”17

13
Edward A. Kolodziej, Securitatea și relațiile internaționale, Ed. Polirom, Iași, 2007, p.23
14
Jean-Baptiste Duroselle, Op.Cit, p.283
15
Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Op. Cit, p.189
16
Barry Buzan, Op.Cit., pp. 120-121
17
Ibidem, p.124

8
Așa cum am putut observa și până acum, Georgia poate fi considerată un stat slab,
deoarece îndeplinește criteriile stabilite de Barry Buzan, și anume: un nivel ridicat al
violenței politice ( deși este un regim democratic și au loc alegeri libere, totuși în Georgia
avem de-a face cu violență politică fapt demonstart de faptul că există acele tulburări
între georgieni și osetienii din sud care își doresc crearea propriului stat), un rol pregnant
al poliției politice- fapt demonstrat tocmai de tensiunile care există în Osetia de Sud-,
conflicte majore referitoare la ideologia ce trebuie folosită în organizarea statului ( din
nou problema cu regiunea Osetia de Sud duce la apariția de contradicții majore în ceea ce
privește felul în care trebuie organizat statul), lipsa unei coerențe a identității naționale
sau prezența unor identități naționale contradictorii în interiroul statului ( aceasta este
probabil cea mai bine eveidențiată caracteristică, deoarece majoritatea populației osetiene
este de origine rusă), lipsa unei ierarhii clare și respectate a autoritățor politice (osetienii
refuză de multe ori să accepte controlul gerogian și neagă de multe ori autoritatea
instituțiilor georgiene) și un grad înalt de control al statului asupra mass-mediei.18
Ca orice stat slab, Georgia este extrem de vulnerabilă, slăbită în interior, ceea ce o
face să fie mult mai predispusă la amenințările exterioare. Faptul că în interiorul său nu
există coeziune socială și politică, faptul că regiunea separatistă Osetia de Sud își dorește
independența, faptul că situarea sa geografică este una extrem de sensibilă plus istoria sa
(aflată sub dominație rusă de la sfârșitul secolului XVIII până la sfârsitul secolul XX) fac
din Georgia un stat atât de vulnerabil și predispus amenințărilor interioare dar și
exterioare, încât pe agenda securității trebuie incluse aspecte din toate domeniile, din
toate sferele. Într-adevăr, amenințările militare sunt extrem de primejdioase, dar la fel
sunt și cele politice (iar acestea pot veni chiar din interiorul statulu), dar și cele sociale
(din nou amenințările sociale pot veni chiar din interiorul statului, pentru că până la urmă
problema invocată de osetieni este cea a faptului că majoritatea lor sunt de etnie rusă, iar
acest lucru a alimentat tensiunile de cele mai multe ori).
În condițiile în care Georgia este un stat în care coeziunea socio-politică lipsește,
unde puterea politică este contestată, guvernul are preocupări serioase legate de
amenințările interne la adresa propriei autorități19, tensiunile începute încă din 1989
continuă și azi, iar aceste amenințări au luat forma unor tulburări de mase, mișcări
18
Ibidem, p. 109
19
Ibidem, p.113

9
secesioniste, ce au dus în final până la implicarea militară a unui alt stat, Rusia, și deci
până la declanșarea unui război.

II.2 Securitatea militară în contextul georgian

Așa cum este deja bine știut, multă vreme securitatea a fost analizată raportându-
ne doar la aspectul militar, deoarece amenințările militare ocupă locul central al
preocupărilor de securitate națională din cauza enormului potențial distructiv al violenței
armate și a vitezei cu care ea își poate produce efectele.20
Amenințările din acest sector pot distruge baza fizică a statului, dar în același timp
pot periclita instituțiile, subminând sau desființând ideea de stat. “Acțiunea armată poate
distruge munca de secole din toate celelalte sectoare.”21
Astfel, amenințările militare sunt atât de distrugătoare încăt pe agenda securității
oricărui stat se află problema securității militare. Orice stat își stabilește strategii, linii de
acțiune și are forțe armate proprii pentru a putea face față unui posibil atac. “Dezvoltarea
de strategii menite a răspunde preocupărilor din acest sector se referă la probleme precum
identificarea potențialilor inamici, precum și posibilitatea de a răspunde acestora, inclusiv
prin mijloace instituționale, mărimea și structura bugetului dedicat forțelor armate sau
raporturilor întreținute de membrii acestora cu restul societății.”22 Unul dintre obiectivele
care se află pe agenda securității naționale a statului georgian este păstrarea integrității
teritoriale. Potrivit Strategiei adoptat în 2006, Georgia consideră una dintre cele mai mari
amenințări violarea integrității teritoriale, ca urmare a mișcărilor separatiste care au loc în
regiunile Osetia de Sud și Abhazia.
Recunoașterea acestei chestiuni ca fiind una de securitate națională face ca în
cadrul aceleași Strategii să se regăsească alte chestiuni ce țin de securitatea militară a
acestui stat. Astfel, guvernul georgian este consțtient de faptul că ar putea exista

20
Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Op. Cit., p.189
21
Barry Buzan, Op. Cit., p.15
22
Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Op.Cit., p.189

10
intervenții miliatre esterne care ar putea periclita integritatea sa teritorială, intervenții
cauzate tocmai de mișcările secesioniste din Osetia de Sud și Abhazia.23
Problema securității militare este cea mai bine evidențiată în cazul Războiului din
Georgia, acesta având în primul rând implicații militare. Tensiunile care existau încă din
1989 amenințau statul georgian, stabilitatea sa, stabilitatea în regiune, relațiile
diplomatice cu alte state și bineînțeles amenințau baza fizică a statului, înțeleasă ca
teritoriu și populație. Astfel, în momentul intervenției Rusiei, mișcările secesioniste și
frământările sociale s-au transformat în război, moment în care amenințarea militară a
devenit una reală.
Costurile umane și economice ale acestui război nu au fost extraordinar de mari,
dar efectele se resimt și astăzi și ce este și mai important este că odată ce a avut loc s-a
creat teama ca pe viitor să se declanșeze un nou război; antecedetul a fost creat.

II.3 Securitatea politică în contextul georgian

Amenințările politice sunt îndreptate împotriva stabilității organizaționale a


statului, ele având ca țintă ideea de stat, instituțiile, ideologiile organizatoare. Din această
cauză ele sunt la fel de temut ca și cele militare.24
Fiind un stat slab, Georgia se confruntă cu o mare instabilitate politică și
organizațională. Lipsa tradiției democratice face ca acest stat să fie extrem de vulnerabil
la amenințările ce au ca țintă stabilitatea instituțională, iar acest aspect este cuprins în
Strategia adoptată în 2006, chestiunile legate de securitatea politică a statului gerogian
fiind extrem de importante, mai ales din cauza tensiunilor sociale existente în regiune. 25
Autoritatea instituțiilor sale este adeseori negată de către regiunea separatistă Osetia de
Sud. Mai mult decâr atât, Războiul din Georgia a fost declanșat tocmai din cauza acestei
instabilități, din cauza faptlui că autoritățile georgiene nu au putut ține sub control

23
http://www.mfa.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=12, accesat la 26.12.2010
24
Barry Buzan, Op. Cit., p. 126
25
http://www.mfa.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=12, accesat la 26.12.2010

11
tensiunile din regiune, motiv pentru care Rusia a intervenit de partea Osetiei de Sud din
dorința de a proteja populația de origine rusă.
Printre obiectivele de securitate națională a Georgiei se numără și protejarea și
menținerea stabilității instituționale și organizaționale a statului. Însă în momentul în care
au loc mișcări sociale din ce în ce mai intense care duc în cele din urmă la declanșarea
unui război este demonstrat faptul că vulnerabilitățile de ordin politic (precum cele
enumerate mai sus) reprezintă amenințări la adresa propriului stat, la adresa propriei
indentități. Războiul declanșat în ausgust 2008, odată cu intervenția Rusiei, arată clar
faptul că statul este o sursă de amenințare pentru proprii cetățeni.26
Mai mult decât atât, cauzele acestui război s-au conjugat, ceea ce a dus la slăbirea
statului, și s-au transformat într-o amenințare la adresa stabilității în regiune. Ba chiar
putem afirma că acest război ce a plecat și de la o serie de amenințări politice a tras un
semnal de alarmă pentru comunitatea internațională, care s-a văzut pusă în fața unui
conflict care ar fi putut escalada și periclita securitatea internațională. Iată cum chestiuni
ce reprezintă vulnerabilități politice ale unui singur stat pot duce la apariția unor
amenințări ce pot lua lua forma unui război, război ce poate pune în pericol securitatea
regională sau chiar internațională27, pentru că până la urmă vulnerabilitățile sunt
amenințări potențiale, structurale și permanente. “Prin particularitățile lor,
vulnerabilitățile permit o abordare preventivă, dde natură a minimiza efectele în
momentul acutizării, al apariției crizei și transformării lor în amenințări propriu-zise”28
Este exact ceea ce a realizat Războiul din Georgia. Vulnerabilitățile politice ale acestui
stat s-au transformat în amenințări la adresa propriei securității, moment în care s-a
declanșat Războiul din Georgia.
Mai mult, Războiul din Georgia, nu a rezolvat aceste probleme. Instabilitatea
instituțională este încă una dintre cele mai mari vulnerabilități ale acestui stat; tensiunile
sociale care încă pot destabiliza regiunea și care pot submina autoritatea instituțională
sunt chestiuni ce fac obiectul securității politice a statului georgian chiar și astăzi, la doi
ani după război.

26
Ibidem, p.46
27
Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Op. Cit., p.189
28
Ibidem, p.191

12
II.4 Securitatea socială în contextul georgian

“Amenințările din sectorul social se referă la ceea ce poate afecta identitatea unei
comunități oarecare. Dincolo de criteriul folosit, care poate fi de ordin etnic, religios,
lingvistic, rasial, cultural, elementul fundamental de de finire a unei comunități este
sentimentul de apartenență al indivizilor la această formulă de agregare socială.”29
De multe ori este greu de deosebit amenințările sociale de cele politice, deoarece
de multe ori amenințările externe aupra nivelului social par să vizeze și să atingă
identitatea naționalăm devenind astfel o chestiune ce ține de domeniul politic.
Pe agenda securității naționale a Georgiei un loc prioritar îl ocupă securitatea
socială, una dintre cele mai mari amenințări pentru integritatea teritorială a statului
gergian provenind tocmai din sectorul social. Osetia de Sud este o regiune georgiană de
aproximativ 70.000 de locuitori, majoritatea acestora fiind de origine rusă. Acesta este
motivul pentru care Osetia de Sud își dorește reintegrarea în Rusia.
Această situație tensionată cu o vechime de 20 de ani a escaladat în vara anului
2008, ajungându-se la un conflict armat. Unul dintre obiectivele Georgiei este acela de a
proteja integritatea teritorială a statului, dar pe de altă parte Osetia de Sud și Abhazia și-
su proclamat independența, independență susținută de Rusia, dar contestată de
comunitatea internațională.
Acestea sunt ptincipalele cauze ce au dus la declanșarea Războiului din august
2008. Cauzele sociale, diferențele etnice au fost cele care au alimentat tensiunile din
regiune dar și cele care împiedică găsirea unei soluții. Un compromis pentru această
situație nu există, iar tesiunile vot continua să existe, problema fiind una fără rezolvare.
O consecință a acestui război a fost bineînțeles numărul de refugiați. Potrivit unui
raport al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, zeci de mii de persoane afectate de
conflictul din Georgia au nevoie de ajutor umanitar la scara mare. În Osetia de Nord
unde s-au refugiat cel puțin 12.000 de oseți este nevoi disperată de ajutor de bază.
Această problemă a refugiaților a făcut ca sectorul social al Georgie să devină și mai
sensibil, mult mai vulnerabil.
29
Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Op. Cit, p. 190

13
Încă o dată, tensiunile din interiorul sectorului social, diferențele rasiale și etnice
au dus la declanșarea unui conflict armat. Acest lucru demonstrează cât de multă
importanță trebuie acordată acestui domeniu, mai ales atunci când statele se confruntă cu
astfel de amenințări, așa cum este cazul Georgiei. Vulnerabilitatea sa socială s-a
transformat într-o amenințare ce a dus la declanșarea unui conflict armat, în urma căruia
tot populația a fost cea care a suferit.

CONCLUZII

Căderea Imperiului Sovietic a avut efecte nenumărate. Destrămarea neașteptată a


Imperiului Sovietic a găsit întreaga comunitate internațională nepregătită. Timp de o

14
jumătate de secol Războiul Rece a reprezentat tema preferată a teoreticienilor, astfel că
toate teoriile elaborate în acea perioadă încercau să explice dezvoltarea Relațiilor
Internaționale și a Studiilor de Securitate prin prisma acestui conflict.
Astfel, în momentul încheierii acestui război aproape toate teoriile au căzut.
Trebuia căutată o nouă temă, un nou subiect; era nevoie de o reconceptualizare a
termenilor de referință. A fost și cazul Studiilor de Securitate. Aportul cel mai important
a fost adus de Școala de la Copenhaga, cel mai important reprezentant fiind Barry Buzan.
Acesta a adus în atenție faptul că statul este atât cel care poate oferi securitate
individului, dar este și o sursă de amenințare. Mai departe el a atras atenția asupra
faptului că dimensiunea termenului de securitate a fost una îngustă și drept urmare este
nevoie de o lărgire a sa. Astfel, termenul de securitate este unul larg ce acoperă toate
sectoarele societății de la domeniul militar, la cel politic, social, economic și de mediu,
deoarece amenințările provin din toate aceste sectoare.
Un alt efect al destrămării Uniunii Sovietice se referă la moștenirea lăsată de către
aceasta. Odată cu căderea sa asistăm la reconfigurarea hărții lumii. Apar noi state,
independente care se confruntă însă cu o imensă instabilitate economică, socială și
politică.
Aflate sub conducere sovietică aproape o jumătate de secol, aceste foste republici
sovietice se găsesc în fața unei situații noi să se guvernenze singure. Desigur, acesta a
fost un lucru mult dorit, însă respectivele republici erau mult prea imature pentru acest
lucru. În plus, în multe dintre aceste regiuni tensiunile etnice, rasiale, culturale,
lingvistice au fost ținute în frâu de către Armata Roșie, astfel că în momentul destrămării
URSS-ului aceste tensiuni au început să escaladeze, acea regiune transformându-se într-
un adevărat “cazan etnic” (cum îl numește Z. Brzezinski), gata să explodeze în orice
moment.
Într-o astfel de situație se regăsește Georgia. Tensiunile începute în 1989 între
georgieni și osetieni (de origine rusă) care își doreau independența, au escaladat astfel că
în august 2008 s-a declanșat un război ce a demonstrat gravitatea situației din regiune,
precum și imposibilitatea găsirii un compromis, situația georgianaă fiind considerată de
către mulți una fără soluție.

15
Lucrarea de fațâ a dorit analizarea situației georgiene din prisma securității
militare, politice și sociale. Astfel, în urma analizei se poate observa faptul că
vulnerabilitățile din domeniul social și politic s-au transformat în amenințări și au dus la
declanșarea războiului din august 2008. Așa cum am menționat și mai sus, unul din
principalele obiectice înscrise pe agenda securității, din domeniul militar, al Georgiei,
este acela de a menține integritatea teritorială a statului, în condițiile în care există
mișcări separatiste din partea Osetiei de Sud. Astfel, Georgia dorește luarea de măsuri
pentru ca orice intervenție militără externă să fie evitată.
Din păcate acest lucru nu s-a întâmplat. Intervenția militară externă a avut loc,
lucru ce a demonstrat vulnerabilitatea politică și socială a Georgiei, dar și nepregătirea sa
militară.
Deși războiul s-a încheiat la câteva zile după declanșarea sa, situația nu s-a
rezolvat. Tensiunile etnice, sociale, vulnerabilitatea și instabilitatea politică a Georgiei
continuă să existe și așa cum afirmă specialiștii în domeniu, cazul „Georgia” pare a fi
unul fără rezolvare.

BIBLIOGRAFIE

16
1. Buzan, Barry, Popoarele, statele și teama, Ed. Cartier, Chișinău, 2000;
2. Duroselle, Jean-Baptiste, Istoria relațiilor internaționale, vol.II, Ed.
Științelor Sociale și Politice, București, 2006;
3. Kolodziej, Edward A., Securitatea și relațiile internaționale, Ed. Polirom,
Iași, 2007;
4. Miroiu, Andrei, Ungureanu Radu-Sebastian, Manual de relații
internaționale, Ed. Polirom, Iași, 2006;
5. Ungureanu, Radu-Sebastian, Securitate, suveranitate și instituții
internaționale, Ed. Polirom, Iași, 2010;
6. Tim Bird și Stuart Croft, Școala de la Copenhaga și Securitatea
Europeană

BIBLIOGRAFIE WEB
1. http://www.realitatea.net/cronologia-conflictului-armat-dintre-rusia-si-
georgia_328697_comentarii.html;
2. http://e-juridic.manager.ro/stiri/razboiul-dintre-georgia-si-rusia-se-
muta-in-fata-judecatorilor-de-la-haga-3163.html;
3. http://www.infoportal.ro/presa~info-616092.html;
4. Ministerul Afecerilor Externe al Georgiei, la adresa
http://www.mfa.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=12.

17