Invazia Rusiei în Ucraina

Pe data de 24 februarie 2022, după o escaladare masivă a războiului ruso-ucrainian ce a

început în 2014, Federația Rusă invadează Ucraina. După luni de suspiciuni asupra intențiilor
Moscovei, în dimineața zilei de 24, președintele rus Vladimir Putin a anunțat demararea unei
"operațiuni militare speciale" care urmărește "demilitarizarea" și "denazificarea" Ucrainei. La
scurt timp după terminarea discursului au început loviturile de artilerie rusești și o invazie
terestră de amploare răspândită pe 4 fronturi distincte, lucruri ce l-au obligat pe președintele
ucrainean Volodîmîr Zelenski să decreteze legea marțială și mobilizarea generală. Din nefericire,
pe langă zecile de mii de victime și o țară distrusă, acest război fratricid a creat și cea mai mare
criză a refugiaților de la al doilea Război Mondial încoace, aproximativ 8 milioane de cetățeni
ucrainieni fiind nevoiți să-și părăsească casele și să fie strămutați în zone mai sigure din
interiorul țării sau chiar peste hotare.

Invazia Rusiei in Ucraina violează articolul 2(4) din Carta Națiunilor Unite, ce impune
statelor să se abțină de la "folosirea forței împotriva integrității teritoriale și independenței
politice a oricărui stat". Totodată este încălcat și articolul 2(3) care cere membrilor "să își
rezolve diferendele internaționale prin mijloace pașnice, astfel încât pacea și securitatea
internațională, precum și justiția, să nu fie puse în pericol."

Oficialii ruși justifică faptele pe baza articolului 51 din Cartă, ce spune că "nimic din actuala
cartă nu va aduce prejudicii dreptului inerent la autoapărare individuală sau colectivă dacă are
loc un atac armat împotriva unui membru al Națiunilor Unite". Acest argument nu are suport în
fapt sau în drept deoarece Ucraina nu a comis și nu a amenințat că va comite un atac armat
împotriva Rusiei sau a oricărui alt stat membru al ONU. Chiar dacă Rusia ar putea arăta că
Ucraina a comis sau a plănuit să comită atacuri asupra rușilor în regiunile ucrainene Donețk și
Lugansk, articolul 51 nu ar permite o acțiune de autoapărare colectivă, deoarece Donețk și
Lugansk nu sunt state membre ONU. Într-adevăr, ei nici măcar nu se califică drept state
conform dreptului internațional, în ciuda pretinsei lor secesiuni de Ucraina și recunoașterea lor
de către Rusia ca independente. De asemenea, Vladimir Putin acuză Ucraina într-un efort subtil
voalat de a justifica utilizarea forței de către Rusia în limbajul dreptului internațional, ca a comis
"genocid" asupra etnicilor ruși aflați în aceste două provincii de graniță, însă afirmația nu vine
alături de dovezi și chiar dacă ar fi venit tot nu ar fi permis lansarea unei invazii.

Genocidul este definit de Convenția privind genocidul ca fiind un set de acte deliberate menite
să elimine total sau parțial un grup național, etnic, rasial sau religios. Nu există nici o dovadă că
Ucraina s-a angajat în vreuna dintre măsurile enumerate și nu există absolut nici o dovadă că
vreun grup din estul Ucrainei a fost destinat să fie complet sau parțial distrus. Indiferent dacă
guvernul ucrainean a încălcat sau nu drepturile omului ale rușilor din estul Ucrainei, nici
Convenția privind genocidul, nici Carta ONU nu permit părților la convenție sau statelor
membre ale ONU să recurgă la forță pentru a opri actele de genocid sau încălcările
semnificative ale drepturilor omului.

O altă metodă prin care Federația Rusă a incercat să își justifice acțiunile a fost prin
compararea acestora cu intervențiile Statelor Unite ale Americii în Războiul din Kosovo,
Războiul din Iraq, Criza din Libia și Războiul civil sirian, însă aceste comparații au fost respinse ca
fiind irelevante, deoarece un act ilegal nu face ca un alt act să fie legal.

Uniunea Europeană a condamnat vehement "agresiunea militară neprovocată și

nejustificată" invazia demarată de Rusia și începând din februarie, Consiliul European și
Consiliul Uniunii Europene se reunesc în mod regulat pentru a discuta situația din Ucraina din
diferite unghiuri, concluzia de bază fiind faptul că "Recurgerea la forță și la constrângere pentru
a modifica frontierele nu își are locul în secolul XXI. Tensiunile și conflictele ar trebui soluționate
exclusiv prin dialog și diplomație. " Liderii Uniunii Europene au îndemnat Federația Rusă să
înceteze imediat orice activitate militară, să retragă tot personalul și echipamentele militare din
Ucraina, fără condiții, și să respecte în totalitate integritatea teritorială, suveranitatea și
independența Ucrainei.Aceștia au subliniat că Ucraina are libertatea de a-și determina propriul
curs în viață și au mulțumit poporului ucrainean pentru curajul de care a dat dovadă în apărarea
națiunii lor.

Uniunea Europeană a dat dovadă de unitate și de putere oferind Ucrainei sprijin umanitar,
politic, financiar și militar.Chiar liderii Uniunii declarând că "Ucraina face parte din familia
noastră europeană. " și că Rusia trebuie să înceteze imediat orice activitate militară, să retragă
tot personalul și echipamentele militare din Ucraina fără condiții și să respecte în totalitate
integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei. UE a sporit semnificativ
sancțiunile împotriva Rusiei ca răspuns la asaltul militar, adăugând un număr mare de persoane
și entități pe lista de sancțiuni și luând măsuri fără precedent.

Invazia agresivă și nejustificată a Ucrainei și dobândirea ilegitimă a regiunilor Donețk,

Luhansk, Zaporizhzhia și Kherson au determinat Uniunea Europeană să aplice sancțiuni inedite
împotriva Rusiei. Acestea sporesc sancțiunile instituite împotriva Rusiei începând din 2014, ca
urmare a anexării Crimeei și a neaplicării acordurilor de la Minsk. Sancțiunile individuale,
măsurile restrictive specifice, adică sancțiuni economice, și restricțiile privind vizele sunt toate
exemple de măsuri luate. Sancțiunile economice au scopul de a trage Rusia la răspundere
pentru comportamentul său și de a obstrucționa cu succes eforturile Rusiei de a prelungi atacul.
Lista de bunuri interzise este menită să aibă cel mai mare efect negativ asupra economiei
rusești, având în același timp cele mai puține efecte negative asupra întreprinderilor și
persoanelor din UE.

Pentru a proteja populația rusă, limitările la export și import nu se aplică bunurilor destinate în
principal consumului sau celor care au legătură cu sănătatea, medicina, alimentația sau
agricultura. Autoritățile vamale ale Uniunii Europene aplică interdicțiile.Persoanele care
sprijină, finanțează, desfășoară sau care obțin beneficii din acțiuni care subminează integritatea
teritorială, suveranitatea sau independența Ucrainei fac de asemenea obiectul sancțiunilor.
Totodata, Uniunea Europeana a aplicat sacțiuni și așa zișilor "complici" ai Federației Ruse,
Belarus, ca răspuns la implicarea sa directă în ce ține de invazia Ucrainei și Iran datorită folosirii,
de către soldații ruși, de drone iraniene de atac. Astfel Uniunea Europeana a sancționat în total
1386 de indivizi și 171 de entități, primul pe listă fiind chiar șeful statului beligerant, Vladimir
Putin, urmat apoi în de aproape de miniștrii, oligarhi, guvernatori, parlamentari, politicieni
locali, oameni de afaceri, propagandiști, oficiali de rang înalt și personal militar. De pe acesta
lista nu au fost uitate nici băncile, companii ce activează în sectorul militar și al apărării,
companii din sectoarele aviației, construcțiilor navale și construcțiilor de mașini, companii
media care difuzează propagandă pro-Kremlin și anti-ucraineană, partide politice, grupări
paramilitare și chiar indivizi acuzați de fapte grave precum atrocitățile comise la Bucha și
Mariupol, lovituri cu rachete împotriva civililor și a infrastructurii critice, recrutarea de
mercenari sirieni pentru a lupta în Ucraina si nu in ultimul rând, răpiri și adopții ilegale
ulterioare de copii ucraineni.

Persoanele fizice pot face obiectul înghețării activelor și al restricțiilor de călătorie ca sancțiuni.
Interdicțiile de călătorie îi împiedică pe cei aflați pe listă să tranziteze sau să intre în Uniunea
Europeana pe uscat, pe calea aerului sau pe mare. Atunci când cineva sau ceva este identificat
și activele sale sunt înghețate, toate conturile sale în băncile din membre ale Uniunii sunt, de
asemenea, blocate. În plus, este interzis prin lege să le pui la dispoziție, direct sau indirect, orice
active sau bani. Acest lucru garantează că nici ei și nici banii lor nu pot fi folosiți pentru a ajuta
dictatura rusă sau pentru a căuta siguranță în interiorul Uniunii Europene. Încălcarea
sancțiunilor este adăugată pe lista infracțiunilor prevăzute de legislația UE.

Se pare că Rusia este implicată în prezent în trei tipuri majore de crime: un război
agresiv, crime de război și genocid. O mare majoritate a membrilor Adunării Generale a ONU au
identificat Rusia ca fiind agresorul încă de la începutul conflictului. În cadrul unei reuniuni a
Consiliului de Securitate din 27 septembrie 2022, mai multe state au acuzat Rusia de încălcarea
doctrinei “jus ad bellum”, în ciuda faptului că dreptul de veto al Rusiei împiedică Consiliul de
Securitate al ONU să ia măsuri. Potrivit Curții Penale Internaționale și Comisiei internaționale
independente de anchetă privind Ucraina, Rusia a comis, pe tot parcursul războiului, crime care
par a fi calificate drept crime de război, inclusiv execuții fără discriminare și abuzuri sexuale și
de gen împotriva civililor. În cele din urmă, Curtea Internațională de Justiție a primit materiale
de la mai multe state care susțin că Rusia comite un genocid în Ucraina. Toate aceste crime sunt
odioase, dar crima de agresiune, în special, subminează întregul fundament al dreptului
internațional, care permite tuturor guvernelor să coexiste fără amenințări necruțătoare la
graniță. Pacea este imaginabilă atunci când dreptul internațional este respectat.

Toate acestea fiind spuse putem afirma cu certitudine faptul că invazia Federației Ruse în
Ucraina este complet ilegală și nejustificabilă, aceștia dorindu-și să anexeze provinciile de
graniță cu orice preț, astfel lăsând în urmă zeci de mii de morți, orașe distruse și milioane de
refugiați.

Bibliografie

1. Consiliul European si Consiliul Uniunii Europene

2. United States Institute of Peace
3. Council on Foreign Relations- International Institutions and Global Governance Program
4. United Nations Charter