Recenzie-UKRAINE ON FIRE

Ukraine on fire este un documentar regizat de Igor Lopatonok, lansat în anul 2016, care combină
jurnalismul și investigația cu analiza contextului istoric și politic. Filmul este narat de
controversatul regizor Oliver Stone, laureat al premiului Oscar și are în distribuție pe Vladimir
Putin (președintele Federației Ruse) și Viktor Yanukovych (președintele Ucrainei), fiind
principalii intervievați.

Documentarul este un bun punct de plecare înspre înțelegerea conflictului care se desfășoară
acum între Rusia și Ucraina, dar, de asemenea, poate fi și un prilej important pentru a ne aminti
că libertatea nu înseamnă doar a avea opțiuni. Este vorba și despre faptul că aceste alegeri trebuie
să fie semnificative. Și când ne gândim la ce înseamnă asta, este ușor să alunecăm în capcana de
a crede că putem avea toate aceste libertăți fără a fi nevoiți să sacrificăm vreodată ceva în
schimb. Sau, mai rău, că putem profita de sacrificiile altora pentru a nu fi nevoiți să facem noi
înșine vreunul. Trebuie să ne amintim că agresorii vor rămâne mereu agresori, iar interesele
politice și personale vor prima mereu înaintea drepturilor și libertăților în jocul pentru putere.

Nu este un documentar alambicat, greoi - arată pur și simplu ce se întâmplă, fără a fi

senzaționalist și fără a exacerba dramatismul, explicând extrem de bine situațiile care au dus la
declanșarea revoltelor. Acest film-documentar este o vizionare obligatorie pentru oricine este
interesat de politică, istorie sau relații internaționale.

Filmul folosește un amestec de interviuri și videoclipuri pentru a arăta adevărata natură a

tulburărilor din Ucraina și cauzele acestora, începând cu o prezentare a istoriei Ucrainei, atât în
timpul marilor conflagrații mondiale, cât și în timpul căderii regimului comunist și a celor două “
revoluții de culoare.”

Teza principală a filmului nu se axează total pe conflictele prezentate, cât pe evidențierea

chestiunii implicației factorilor externi în menținerea lor. În același timp, este extrem de criticabil
faptul că se expun prea multe scene care să demonizeze grupările majoritar pașnice de pe
Maidan, făcând o analogie, comparație între ei și facțiunile de extremă (naziste/neonaziste) și
care, raportate la contextul actual, nu ar face decât să motiveze ipoteza precum că Rusia dorește
să “denazifice” Ucraina. Argumentul este centrat pe profilarea și aducerea la lumină a actorilor
politici prezentați ca factor extern: ONG-uri, S.U.A, George Soros, elitele …punându-se accent
pe faptul că factorii enunțați au susținut financiar grupările care erau catalogate ca fiind
extremiste, tot ei fiind cei care au creat disensiuni și au întreținut revoltele care s-au soldat cu
pierderea a sute de vieți din toate taberele, precum și producerea de atentate, masacre, violări
grave ale dreptului și legilor internaționale.

Prin argumentul central se minimalizează veridicitatea și scopul revoltelor, dar se voiește în a

pune într-o lumină bună personaje precum Putin și Yanukovych și acțiunile lor. Ca principal
exemplu este anexarea peninsulei Crimeea, care este prezentată ca pura voință a crimeenilor,
Yanukovych afirmând că: „ Referendumul din Crimeea a fost o inițiativă a poporului crimeean.
A fost răspunsul lor la faptul că reprezentanții Maidanului au încercat să organizeze un alt
maidan în Crimeea.(...) Nu este un secret că poporul din Crimeea a fost întotdeauna pro-rus.”
Astfel fiind pusă la îndoială nelegalitatea pseudo-referendumului organizat.

Astăzi, acest argument poate fi demontat prin prisma războiului pornit de Rusia împotriva
Ucrainei. Deducem că anexarea Crimeii a fost doar un prim pas din planul de cucerire și că de
fapt propaganda rusă a dus la incitarea și împărțirea populației din Ucraina în pro-ruși și pro-
ucraineni, primei tabere fiind-ui întipărit mesajul că ucrainenii doresc să submineze etnicii ruși,
fapt care i-a oferit posibilitatea de a începe operațiunile de război.

În finalul său ne sunt prezentate aspecte legate de cursa nucleară, pericolul impredictibilității
acesteia si schimbările climatice. Se încheie cu grație, dar sumbru...

Ukraine on fire este un documentar al minții, o creație interpretabilă și care necesită o atenție
deosebită, căci este imperios-necesar să-i observăm formatul nu tocmai imparțial.