Cum să nu fii trompetă pentru Putin și Rusia în

cazul războiului din Ucraina, în patru pași simpli

CÂND ÎȚI DAI CU PĂREREA DESPRE RĂZBOIUL DIN UCRAINA AI GRIJĂ SĂ NU DEVII UN
IDIOT UTIL AL UNUI REGIM CRIMINAL.

DC Dragoș Costache
https://www.vice.com/ro/article/y3ve5w/manipulare-propaganda-rusia-razboi-ucraina-nato

Pe 23 februarie, în timpul unei sesiuni de urgență a consiliului de securitate ONU dedicate tensiunilor de
la granița cu Ucraina, Vladimir Putin a anunțat că Rusia va începe o operațiune specială de
„denazificare”. Președintele Volodimir Zelenski s-a trezit aproape instantaneu cu trupe rusești care trec
granița. De atunci, lucrurile au evoluat surprinzător, dar mai ales tragic. „Sunt decenii în care nu se
întâmplă nimic și săptămâni în care se întâmplă decenii”, zicea tăticul comunismului rus Lenin – și asta
acum un secol. Momentan ne aflăm în al doilea scenariu, așa că e important ca în fața unui atac rusesc pe
toate fronturile să fim solidari cu partea agresată, să fim alături de oameni și, în general, de partea corectă
a istoriei.

Dar stai — care e partea corectă a istoriei în acest conflict? Nu e tot războiul nașpa? Nu e NATO de vină?

Mă bucur că ai întrebat, pentru că articolul ăsta nu e despre Rusia, regimul lui Putin, sau rezistența eroică
a Ucrainei. Textul ăsta e despre tine și cum să nu fii un „idiot util” al unui regim criminal, chiar dacă-ți
face view-uri multe pe TikTok. Dar ca să ajung acolo trebuie din nefericire să vorbesc întâi despre
NATO.

Cine e NATO și ce vrea el?

Născut aproape odată cu Războiul Rece, în 1949, NATO a fost gândit ca un fel de „scut” european
împotriva expansiunii URSS. Ca să devii membru trebuie să îndeplinești anumite standarde, dar primești
susținerea mai multor state, printre care și Statele Unite ale Americii, cu tot complexul său militaro-
industrial și arsenalul nuclear. NATO și alianța statelor din Pactul de la Varșovia – printre care și
România comunistă – s-au tot amenințat cu nucleara vreo 40 de ani, până când era să se ajungă chiar la
un război nuclear pe bune. Dar, în 1990, Zidul Berlinului a picat, iar un an mai târziu s-a destrămat
și Uniunea Sovietică, așa că NATO a ajuns într-un fel de criză existențială. Scopul pentru care a apărut
nu mai stătea în picioare – Rusia era acum o putere economică comparabilă cu un Burger King de
mărime medie. Ce rost mai avea NATO într-o lume în care Boris Elțîn se hlizește beat cu Bill Clinton în
timp ce rubla pica în cap? Dacă multe state din Vest au început să-și reducă efectivele militare după
1991, statele estice proaspăt eliberate de sub călcâiul sovietic au văzut destul de rapid utilitatea alianței.
Poate că Rusia nu mai era periculoasă pentru SUA, dar o țară ca Estonia nu era la fel de în siguranță. Mai
mult, războaiele din Iugoslavia au arătat clar că „pacea liberală” a hegemoniei americane nu înseamnă un
sfârșit al războaielor în Europa sau în afara ei. Acestea rămân singurele conflicte convenționale în care
NATO a intervenit ofensiv. Așa că, de la sfârșitul anilor ‘90, NATO a început să crească și a integrat mai
multe țări din fosta sferă de influență sovietică – mai ales când a început să caute aliați în „războiul contra
terorii”. Și uite-așa ajung la primul punct de supărare post-sovietică pe tema Ucrainei.
Teza 1: „NATO e de vină, pentru că s-a extins spre est!”

LA O ADICĂ, PÂNĂ ȘI NINSOAREA CARE CADE E ACT DE AGRESIUNE ÎN FAȚA RUȘILOR

Asta e una dintre poveștile pe care o să le auzi în egală măsură din gura propagandei ruse, a politrucilor
în căutare de capital politic, a adolescenților care trăiesc din likes pe Twitch și probabil din gura lui
unchiu-tu, care, după trei–patru beri, o să-ți urle că Ucraina o ducea bine, dar și-au băgat americanii
coada și Rusia a trebuit să reacționeze. N-o să te plictisesc acum cu teoria relațiilor internaționale, dar, pe
scurt, argumentul e că Rusia acționează cum acționează pentru că se simte amenințată de apropierea
NATO de granițele sale. Și ce, o să pluseze unii, America n-a făcut la fel când Rusia punea rachete în
Cuba? Finlanda n-a rămas „nealiniată” decenii la rând ca să nu supere Rusia? E o ipoteză avansată și de
unul dintre marii gânditori din relații internaționale, John Mearsheimer, chiar dacă omul n-are nicio
treabă cu propaganda rusă. Să vorbești despre sfere de influență într-o lume globalizată, în care mâncăm
cu toții KFC și ne uităm la Netflix, ar putea părea ușor depășit. De asemenea, ce le mai scapă multora e
că NATO nu a apărut ca un comis voiajor la ușa Orientului, a început să vândă avioane F-16 și rachete
Stinger ca să ia bonusuri cu fiecare aderare. Statele din fostul bloc sovietic au ales „sfera” vestică pentru
că alternativa o cunoșteau prea bine, iar state care au zis pas, ca Finlanda, au rămas așa după un război
dureros – bine de știut și că Finlanda a trecut prin abuzurile Rusiei sovietice încă de la începutul celui de-
Al Doilea Război Mondial, moment de la care ne-au rămas cocktailurile Molotov. Dar poate cel mai bizar
e că persoanele care vorbesc despre cum NATO e de vină pentru război se comportă de parcă statele
baltice nu au dreptul la autodeterminare, dar îl trâmbițează sus și tare când e vorba de Venezuela sau
Cuba. După părerea mea, ăsta-i primul pas pe care trebuie să-l faci: nu da vina pe Ucraina pentru că a
avut „fusta” prea scurtă în vecinătatea Moscovei sau pe NATO că a învățat-o la prostii. NATO e departe
de a fi o organizație perfectă, dar războiul din Ucraina a fost declarat din est și doar de acolo se poate
opri.

Teza 2: „Dar naziștii ucraineni?!”

I-AUZI AICI: PUTIN AR FI RECUNOSCUT INDEPENDENȚA UCRAINEI. DOAR CĂ EA ERA

DEJA INDEPENDENTĂ ÎNAINTE SĂ VREA RUSIA BUCĂȚI DIN EA, CUM AR FI CRIMEEA CU
IEȘIRE LA MAREA NEAGRĂ

Mai ales pe partea stângă a eșichierului politic există această poveste preluată de sus până jos din
propaganda rusă că Ucraina e condusă de extremiști de dreapta, pe scurt de naziști. Unii fac încă un pas și
spun că acești extremiști antiruși au fost aduși la putere de americani.  Acest lucru e bineînțeles absurd.
Dacă în 2014 un partid de extremă dreaptă a intrat în parlamentul ucrainean pe fondul războiului cu
Rusia, în 2019 aceștia au rămas pe din afară, cu mai puțin de doi la sută din voturi. Coaliția din Rada
Ucraineană e una eminamente centristă – într-adevăr, pentru unii e același lucru, dacă nu chiar mai rău. 
Există în continuare infamul Batalion Azov, o mișcare paramilitară născută în timpul războiului ruso-
ucrainean din 2014 din tot felul de brigăzi neonaziste și banderiste. Dar acest artefact nefericit există doar
în est, unde Ucraina e mai mult sau mai puțin în război de aproape zece ani. Nu există naziști la putere –
tot ce vrea președintele lor, care, apropo, are origini evreiești, e pace. Discuția asta îi ajută pe liderii de la
Kremlin să picteze „operațiunea specială” în culori patriotice și să compare ceea ce e un război clar de
agresiune imperială cu „Marele război patriotic”, denumirea dată de ruși celui de-Al Doilea Război
Mondial. Problema e că cei care susțin această poveste a „denazificării” susțin în mod direct un regim
fascist. „Z”, un simbol născut din marcajele de pe blindatele ruse invadatoare, a devenit în mai puțin de o
săptămână o marcă de onoare pentru naționaliștii ruși. E ca atunci când unchi-tău și-a pus Schengen în
nume pe Facebook de parcă asta l-ar fi lăsat să circule-n voie prin Europa, doar că acum ar face la fel ca
să susțină un război criminal de agresiune. Rusia se izolează din ce în ce mai mult și limitează libertatea
de exprimare de zici că-i Coreea de Nord, dar guralivi de pe la noi și de prin alte părți, care „știu” ei cum
stă treaba, de fapt, o țin sus și tare cu naziștii ucraineni.

Teza 3: „Dom’le, da’ America?”

UITE UNA SPLENDIDĂ: RĂZBOAIE ÎN CARE S-A BĂGAT AMERICA. ȘI, TE-AI PRINS? ACUM
E RĂZBOIUL IAR ÎN EUROPA WINK–WINK

Fortăreața ideologică a multora care sunt de partea Rusiei e că America e nașpa și face căcaturi.
Exemplele variază de la intervenția total nefondată în Irak în 2003 până la atacurile cu drone aproape
zilnice ale americanilor. Ce pot să zic aici? Da, America e nașpa uneori, la fel și Franța și restul statelor
care au politici de agresiune.  Da, SUA au făcut multe mizerii și le face încă, dar acum, serios, cu asta
vrei să mori în brațe? Rusia omoară civili, invadează un stat sub pretexte false, creează o criză umanitară
și tot ce ai de zis e „America bad”? Să deviezi atenția în felul ăsta arată că nu te interesează drama a
milioane de oameni, ci să strângi like-uri în bula ta. Mai bine nu mai spui nimic, cum a ales Edward
Snowden după ce a dat ca sigur că Rusia nu va ataca și e o mare făcătură a CIA. A greșit și a ales să tacă
în loc să se închidă într-un ciclu de sunk cost. Tăcerea e mai okay decât să aperi ceva imposibil de apărat
doar ca să nu pari fraier pe Twitter.

Teza 4: „Da’ ce facem cu butonul roșu?”

E nasol rău să auzi că sfârșitul e aproape de la tot felul de publicații și televiziuni iresponsabile și
împăciuitori de internet. În același timp, să insiști că Ucraina trebuie lăsată de izbeliște sub tăvălugul rus
de frica războiului nuclear e exact ce vrea să audă un Kremlin vlăguit într-un război convențional care îl
epuizează complet. Adevărata nucleară au fost, de fapt, sancțiunile. Putin e izolat politic, economic și
personal și, în ciuda imaginii de smardoi, pozele alea de la capătul mesei de nuntă îți arată cam cât de
mult îl interesează, de fapt, siguranța personală și oricum nu dă nimeni de nebun cu cea mai puternică
armă din lume oricum. Iar treaba cu „butonul roșu” e că el nu există ca să fie apăsat așa la oha de cine
când vrea. E un întreg circuit prin care o rachetă cu focos nuclear ajunge să fie lansată. Și aici merită
amintit cazul lui Stanislav Petrov, omul care a salvat, la propriu, lumea. Pe scurt, a venit alerta că SUA au
lansat bomba nucleară și el – într-un moment de maximă luciditate sau curată nebunie – a zis că stai așa,
că-s sisteme sovietice și-o mai iau razna. A avut dreptate, era o eroare. E normal să-ți fie frică de război
nuclear, și mie mi-e. Dar nu lăsa frica să te oprească să fii alături de victimele războiului care are loc
chiar acum sub ochii noștri. Războiul ăsta e o atrocitate care nu servește nimănui, o manevră de forță a
unui stat care nu avea nici pe departe puterea militară pe care o credea. Consecințele le vezi în valuri de
refugiați, crime de război, orașe distruse de dragul ego-ului și supraviețuirii politice și fizice al unui om și
sistemului din jurul său. Consecințele o să le vezi și în prețul crescut al energiei și al mâncării, într-o criză
economică care o să ne rupă pe toți și-ntr-un posibil nou război rece. E important să fim uniți însă
împotriva agresiunii unui stat beligerant și pus pe cuceriri coloniale ca la 1914 mai bine de un secol mai
târziu. E important să fim uniți împotriva ultranaționalismului și tendințelor fasciste adevărate, nu în
nălucile propagate de Rusia. E important să fim uniți, alături de ucrainenii refugiați și de toți refugiații de
război, indiferent dacă sunt blonzi și „civilizați” sau sărmanii ăia mai puțin blonzi, bombardați tot de ruși
în Siria. Și nu în ultimul rând, e important să fim cu toții de partea corectă a istoriei și să izolăm idioții
utili ai Kremlinului. 

Urmărește  VICE România pe Google News