1.

Specificul conflictului
a. Cauzele apariției conflictului: interne și externe

După alegerile prezidențiale, care au avut loc pe 9 august, în Belarus au început proteste
și greve în masă. În primele zile, potrivit Ministerului Afacerilor Interne, aproape 7 mii de
persoane au fost reținute, cel puțin două persoane au murit. Imediat după încheierea votării,
internetul a fost blocat în republică, iar forțele de securitate au dat dovadă de o cruzime fără
precedent în timpul dispersării manifestațiilor. Protestatarii, care cer alegeri noi, corecte și
eliberarea deținuților politici, li s-au alăturat muncitorii din fabrici care au intrat în grevă.
Imediat după începerea protestelor în masă, DW a urmărit zilnic evenimentele din Belarus în
timp real.
Conflictul din Belarus din 2020, poreclite Revoluția papucilor și Revoluția anti-gândaci,
sunt o serie de proteste stradale împotriva președintelui autoritar al Belarusului, Aleksandr
Lukașenko. Manifestări, parte a mișcării democrației bieloruse, la început să se producă în
timpul alegerilor prezidențiale din Belarus din 2020, în care Lukașenko a fost declarat câștigător
pentru un mandat al șaselei. Alexander Lukașenko este numit „ultimul dictator” al Europei și,
până în acest moment, a fost la putere timp de 26 de ani, făcându-l cel mai longeviv șef de stat
din fosta Uniune Sovietică, conducând țara din 1994. Sub autoritatea sa, guvernl a reprimat
frecvent opozia. Lukașenko s-a confruntat cu o opoziție publică mai mare pe fondul gestionării
pandemiei de coronavirus, după ce acesta a negat seriozitatea virusului. Dintre cele șase alegeri
câștigate de Lukașenko, doar prima a fost considerată liberă și corectă către monitorii
internaționali.

Unele dintre cauzele interne ale coflictului din Belarus sunt:

1. Represiunea politică și autoritarismul;

2. Arestarea candidaților de opoziție la președenție Viktar Babarika și Serghei Tihanovski;
3. Fraudă electorală persistentă la alegerile din țară;
4. Aleksandr Lukașenko caută un alt mandat prin alegerile prezidențiale din Belarus din
2020;
5. Gestionarea guvernului a pandemiei de COVID-19;
6. Politicile economice și sociale ale guvernului.

Însă liderul belarus Alexander Lukașenko a argumentat că: „ Motivul protestelor prelungite din
Belarus după alegerile prezidențiale din 2020 a fost amploarea care li s-a întâmplat, precum și
„înnebuni” din cauza pandemiei, oamenii dependenți și mass-media, acuzândui ca fiind niște
„oamenii intimidați”. ”
 Când vorbim despre cauzele conflictuui, aceasta formează o impresie, o apreciere și un
sentiment că nu a existat niciodată o asemenea scară de mobilizare până acum, cel puțin din
1994. Nu a existat o asemenea durată a protestului, un asemenea caracter de masă și o asemenea
autoorganizare a protestatarilor. Și protestatarii nu au avut niciodată o orientare stabilită
psihologic către un protest pe termen lung. Rezultatul socio-psihologic al eșecurilor protestelor a
fost întotdeauna apatia. Acum vedem o imagine socio-psihologică complet diferită: ca urmare a
eșecului, oamenii nu devin apatici, dar există o dorință de a ieși din nou și din nou și o înțelegere
a nevoii de a ieși. S-a format o orientare către protestul pe termen lung.
Există o acumulare de grupuri sociale dezafectate, iar acest lucru va continua. Pentru că
motivele nu sunt înlăturate, în special, și economice. Și când vine vorba de întreprinderi mari,
când nemulțumirea economică ajunge la fabrici mari precum Uzina de Automobile din Minsk.
În ciuda faptului că dispersarea violentă a protestatarilor a permis autorităților să
împiedice crearea în capitală a unui teritoriu compact și permanent de rezistență asemănător
Kievului Maidan, violența excesivă folosită de polițiștii împotriva protestatarilor a provocat un
val de indignare în societate. Mișcarea de protest a început să crească. În toată țara s-au
desfășurat acțiuni de solidaritate cu victimele. Lucrătorii din marile întreprinderi de stat au
început să se alăture protestelor, cerând încetarea violenței, îndepărtarea poliției de pe străzi și
eliberarea tuturor deținuților politici. Probabil că amenințarea cu protestele și grevele
muncitorilor a fost cea care a forțat autoritățile să oprească reprimarea brutală a manifestațiilor
cu ajutorul poliției anti-revolte și să înceapă eliberarea cetățenilor reținuți în primele zile de
protest.

Ceea ce ține de cauzele externe ale conflictului din Belarus, putem menționa că un factor
important ce influiențează asupra cauzelor extene este Rusia, astfel menționăm că după o serie de
convorbiri telefonice între Putin și Lukașenko în prima săptămână de la începerea protestelor s-a
soldat cu o declarație despre sprijinul actualului guvern din Federația Rusă, dacă este cazul.
Aceste acorduri au fost unul dintre punctele de cotitură în mișcarea de protest post-electorală.
Sprijinul Rusiei (deși în cuvinte) a devenit un factor de descurajare pentru cel puțin unii cetățeni
cu opoziție care se temeau de amestecul Rusiei și pierderea suveranității de către Belarus și a
întărit sprijinul pentru Lukașenka din partea celor care pledează pentru o alianță cu Rusia, dar
care erau nemulțumiți de conflictele constante. Minsk și Moscova, care au devenit deosebit de
agravate în ultimii ani. În plus, poziția Rusiei a servit ca un semnal puternic către Occident că, în
cazul sancțiunilor și altor presiuni, intervenția Rusiei este posibilă cu toate consecințele, inclusiv
bazele militare rusești pe teritoriul belarus, redistribuirea trupelor etc.
Este de remarcat cât de rapid și dramatic s-a schimbat poziția oficială a conducerii din
Belarus cu privire la amenințările de politică externă după declanșarea protestelor în masă. Dacă
înainte de alegeri, Lukașenka a exploatat în mod activ subiectul amenințării ruse la adresa
suveranității Belarusului, inclusiv amestecul în alegeri și forțarea integrării politice, îmbunătățind
în același timp relațiile cu Occidentul, atunci după ciocnirile sângeroase de la Minsk și
numeroasele conversații telefonice cu Putin, șeful din Belarus a acuzat NATO de organizarea
unei revoluții de culoare și țările vecine ale UE - Polonia și Lituania. În plus, Lukașenka i-a cerut
lui Putin ajutor pentru stabilizarea situației. Ca răspuns, președintele rus a confirmat legitimitatea
alegerilor prezidențiale din Belarus, a anunțat crearea unei rezerve de agenții de aplicare a legii
în Rusia, care ar putea fi folosită pentru a ajuta autoritățile din Belarus și a avertizat liderii
occidentali împotriva amestecului în afacerile interne ale Belarusului.
Alt factor de influiență a cauzelor externe ar fi reacția SUA și Europei la vis a vis de acest
conflict, astfel încât Reacția Uniunii Europene și a Statelor Unite la evenimentele din Belarus s-a
dovedit a fi mai restrânsă decât se așteptau mulți observatori, având în vedere amploarea
violențelor din primele zile după alegeri și numeroasele încălcări ale legii electorale. Nici UE,
nici SUA nu au recunoscut rezultatele alegerilor și nu au condamnat de mai multe ori acțiunile
forțelor de securitate împotriva protestatarilor. Dar, în același timp, nici Svetlana Tikhanovskaya
nu este numită președinte ales; Uniunea Europeană continuă programele de cooperare bilaterală
cu guvernul belarus. Consiliul European, în ședința sa din 19 august, a convenit asupra
necesității de a impune sancțiuni personale împotriva oficialilor responsabili de fraudă electorală
și violență disproporționată împotriva protestatarilor. Dar nici măcar astfel de sancțiuni
simbolice nu au fost încă introduse, iar Lukașenka rămâne pentru Bruxelles cel care controlează
cu adevărat situația din țară. Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de
Securitate, Josep Borrell, s-a exprimat destul de clar cu această ocazie: „De asemenea, UE nu va
transforma Belarus într-o a doua Ucraina. Trebuie să promovăm reforma politică, dar să nu
acționăm ca un factor de denaturare, așa cum putem fi percepuți de partea rusă […] Maduro și
Lukashenka se află exact în aceeași situație. Nu acceptăm că au fost aleși în mod legitim. Cu
toate acestea, fie că ne place sau nu, ei controlează guvernul și trebuie să continuăm să avem de-
a face cu ei, în ciuda faptului că nu le recunoaștem legitimitatea democratică.

Din citatul de mai sus al șefului diplomației europene, este de înțeles și motivul reținerii UE în
materie de sprijin real pentru mișcarea de protest din Belarus, precum și politica de sancțiuni.
Exemplul Ucrainei și teama de o invazie rusă a Belarusului determină Bruxelles-ul să pună
problemele de securitate mai presus de promovarea democrației și a valorilor europene.

b. Caracteristicile de bază conform tipologizării

După clasificarea lui F. Braiar și M.-R. Djalili, aceștia evidentiază 3 grupe de conflict
internaționale, care se deosebesc după natura sa, motivațiile actorilor lor și maștab:
1. conflictele interstatale clasice;
1.2 conflictele interstatale cu tendința spre integrare;
1.3 războaile de eliberare națională etc.

2. conflictele teritoriale și neteritoriale.

3. conflictele social-economice, ideologie.

4. conflictele generalizatoare - cu potențialul de a se transforma în conflict mondial, de asemenea

regionale, subregionale și limitate.

În baza acestei clasificări, putem încadra conflictul din Belarus în tipologia conflictelor social-
economice, ideologice, deoarece la baza acestuia stau Represiunea politică și autoritarismul,
fraudă electorală persistentă la alegerile din țară, gestionarea guvernului a pandemiei de COVID-
19, politicile economice și sociale ale guvernului.
 1. Итоги 2020 с социологом: неслучайный президент и бикфордов шнур протестов в
Беларуси. https://www.delfi.lt/ru/news/live/itogi-2020-s-sociologom-nesluchajnyj-prezident-i-
bikfordov-shnur-protestov-v-belarusi.d?id=86116521
2. Protestele din Belarus din 2020.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Protestele_din_Belarus_din_2020#cite_note-auto-2
3. „Паслухайце, як віцебскі чыноўнік прымушае выбарчую камісію замяніць лічбы ў
пратаколах АЎДЫЯ”. Наша Ніва (în belarusă).
4. Хроника протестов в Беларуси. https://www.dw.com/ru/%D1%85%D1%80%D0%BE
%D0%BD%D0%B8%D0%BA%D0%B0-%D0%BF%D1%80%D0%BE
%D1%82%D0%B5%D1%81%D1%82%D0%BE%D0%B2-%D0%B2-
%D0%B1%D0%B5%D0%BB%D0%B0%D1%80%D1%83%D1%81%D0%B8/t-54823191
5. Политический кризис в Беларуси: причины и перспективы.
http://minskdialogue.by/research/opinions/politicheskii-krizis-v-belarusi-prichiny-i-perspektivy