Ioana – Teodora Melnic

Scoala Nationala de Stiinte Politice si Adminstrative

Belarus – Ultima dictatura pe continentul European

În inima Europei de Est, într-un context geografic plin de istorie și diversitate culturală,
Belarus își păstrează un statut unic și controversat. Cunoscută și sub numele de "ultima
dictatură a Europei", această țară își desfășoară povestea sub umbra unui regim politic
persistent, sub conducerea președintelui Alexander Lukașenko. În ciuda evoluțiilor recente și
a schimbărilor geopolitice la nivel global, Belarus continuă să fie un subiect de interes și
îngrijorare pentru comunitatea internațională.
Belarus și-a câștigat eticheta de "ultima dictatură a Europei" datorită sistemului politic rigid
și a dominației neîntrerupte a lui Lukașenko, care a preluat puterea în 1994. O examinare
atentă a istoriei recente și a realităților politice ale Belarusului evidențiază complexitatea
acestei titulaturi. În esență, această etichetă nu reflectă doar un aspect al guvernării, ci aduce
în prim-plan o serie de probleme, provocări și contradicții care își au rădăcinile adânc în
istoria și cultura acestei țări.
Pentru a înțelege pe deplin de ce Belarus este privită ca "ultima dictatură a Europei," este
esențial să analizăm nu doar evenimentele politice recente, ci și fundalul istoric care a
contribuit la formarea identității sale politice. De asemenea, trebuie să explorăm impactul
acestei etichete asupra populației belaruse, precum și implicațiile sale la nivel regional și
global. În acest context, discutiile privind Belarus devin o analiză amplă, adâncă și
provocatoare a unei realități politice contemporane, care ridică întrebări esențiale despre
drepturile omului, democrație și autonomie națională în secolul XXI.

Belarus își trage rădăcinile istorice din Principatele Medievale, o perioadă în care triburi slave
și baltice au stabilit entități politice autonome. Unul dintre cele mai notabile state a fost
Principatul Polotsk1, care a apărut în secolul al IX-lea și a jucat un rol semnificativ în evoluția
teritoriului belarus. Acest principat a devenit, în cele din urmă, parte a Marii Ducate a
Lituaniei, marcând începutul unei uniuni care avea să aibă o influență durabilă asupra istoriei
și identității belaruse.
La sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, Lituania a devenit o forță
politică puternică sub conducerea marilor duci Gediminas și Algirdas. În 1386, prin căsătoria

1
Andrew Wilson, Belarus – The last dictatorship in Europe, Editura Yale University Press New
Haven and London, 2011, pp. 3-17
Ioana – Teodora Melnic
Scoala Nationala de Stiinte Politice si Adminstrative

dintre regina poloneză Jadwiga și marele duce lituanian Jogaila2, s-a stabilit Uniunea Polono-
Lituaniană. Această uniune a creat o entitate politică unică și vastă, care includea teritoriile
actuale ale Belarusului.
Uniunea Polono-Lituaniană, cunoscută și sub numele de Republica Nobiliară a influențat
puternic cultura, limbajul și tradițiile belaruse, a oferit un grad considerabil de autonomie
locală, iar nobilimea locală a avut un rol important în conducerea teritoriilor. Bilingvismul a
devenit o caracteristică distinctivă a identității belaruse. Nobilii și clericii vorbeau în
poloneză, în timp ce populația vorbea belarusa. Toleranța religioasă a fost, de asemenea,
promovată, cu coexistența dintre biserica ortodoxă și catolică.
Cu toate acestea, în secolul al XVIII-lea, în urma Partajelor Poloniei, teritoriul belarus a fost
împărțit între Rusia, Prusia și Austro-Ungaria. Sub stăpânirea rusă, Belarusul a devenit parte a
Imperiului Rus în secolul al XIX-lea. Această perioadă a adus schimbări semnificative în
structura socială și culturală, iar limba și cultura belarusă au fost supuse unei influențe
puternice din partea culturii ruse.
Al Doilea Război Mondial a avut un impact profund asupra Belarusului. Ocupat de naziști,
teritoriul a suferit distrugeri masive și pierderi umane considerabile. Multe orașe au fost
reduse la ruine, iar populația a fost afectată în mod dramatic. După război, Belarusul a fost
reconstruit în cadrul Uniunii Sovietice, iar Minsk, capitala, a fost reconstruită de la zero.
Un moment crucial în evoluția Belarusului a fost adoptarea Declarației de Suveranitate la 27
iulie 1990. Acest act a marcat un pas hotărâtor spre autonomie față de Uniunea Sovietică și a
pregătit terenul pentru proclamarea oficială a independenței la 25 august 1991, într-o perioadă
în care Uniunea Sovietică începea să se destrame. Aderarea la Comunitatea Statelor
Independente (CIS)3 în decembrie 1991 a reflectat eforturile Belarusului de a menține legături
strânse cu alte foste state sovietice. CIS a oferit un cadru pentru colaborare și coordonare
între statele post-sovietice, marcând încercarea de a menține un grad de unitate în regiune.
Primul președinte al țării a fost Stanislav Shushkevich. În primele sale luni de independență,
Belarus a experimentat provocări economice și sociale semnificative. Stanislav Shushkevich
a fost implicat în încercarea de a naviga prin această tranziție dificilă. Însă, percepția sa
privind necesitatea unei tranziții economice mai rapide și a unei abordări pro-active pentru
integrarea în comunitatea internațională l-au adus în conflict cu unele segmente ale elitei
politice.
În 1994, Alexander Lukașenko a fost ales în funcția de președinte4, aducând o schimbare
semnificativă în peisajul politic belarusian. Cu o campanie bazată pe promisiuni de ordine și
stabilitate, Lukașenko a captat susținerea unei părți semnificative a populației. În timpul
primilor săi ani la putere, Lukașenko a consolidat controlul asupra instituțiilor cheie, utilizând
un stil de conducere autoritar. A introdus reforme economice și politice care au avut ca

2
Silviu Miloiu, Florin Anghel, Veniamin Ciobanu, Zigmantas Kiaupa, Istoria Lituaniei, Editura
Cetatea de Scaun, 2011, p. 56
3
Commonwealth of Independent States. Archived from the original on 2 November 2012. Retrieved
10 October 2014
4
Medana Weident, Ultimul dictator al Europei, Capital, 2014
Ioana – Teodora Melnic
Scoala Nationala de Stiinte Politice si Adminstrative

rezultat o anumită stabilitate, dar, în același timp, au subminat dezvoltarea unei societăți
civile și a unui sistem democratic. Acesta a început să-și consolideze puterea, eliminând
opoziția politică și controlând mass-media. Alegerile prezidențiale din 1996 și 2001 au fost
marcate de controverse și acuzații de nereguli5.
Ascensiunea lui Lukașenko la putere și stilul său de conducere au avut un impact semnificativ
asupra imaginii Belarusului. Regimul autoritar a generat critici la nivel internațional, iar
alegerile contestate și reprimarea opoziției au alimentat eticheta de "ultima dictatură a
Europei". Lukașenko a reușit să mențină controlul asupra țării pe termen lung, consolidându-
și poziția și respingând presiunile pentru schimbare.
Anul 2020 a fost martorul unor evenimente istorice în Belarus, cu o criză politică
semnificativă care a captat atenția lumii. Această criză a fost alimentată în principal de
alegerile prezidențiale din august 2020, care au stârnit nemulțumiri și contestări masive din
partea cetățenilor belaruși. Protestele au devenit o expresie vocală a dorinței de schimbare și a
respingerii președintelui de lungă durată, Alexander Lukașenko.
Alegerile au fost marcate de acuzații de fraudă și nereguli, declanșând un val de contestații și
nemulțumiri în rândul cetățenilor. Președintele Lukașenko, în funcție din 1994, a fost reales
oficial pentru un al șaselea mandat consecutiv, dar rezultatele au fost privite cu scepticism și
contestate atât la nivel național, cât și internațional.
După anunțul rezultatelor alegerilor, străzile din Minsk și alte orașe au devenit teatre ale unor
proteste masive. Oamenii cereau alegeri corecte, respectarea drepturilor democratice și
demisia președintelui Lukașenko. Protestatarii au adoptat simboluri precum steagurile roșii și
alb-roșu-albastre, simboluri istorice ale opoziției, evidențiind unitatea împotriva regimului. În
fața mișcării de protest în creștere, regimul lui Lukașenko a răspuns cu reprimare brutală.
Forțele de securitate au intervenit cu violență asupra manifestanților pașnici, utilizând gaze
lacrimogene, muniție cu cauciuc și arestări masive. Această reacție violentă a condus la zeci
de mii de arestări și raportări despre torturi și abuzuri asupra drepturilor omului. Comunitatea
internațională a reacționat rapid și ferm la reprimarea protestelor din Belarus. Mai multe țări
și organizații internaționale au condamnat violențele și au cerut eliberarea persoanelor
arestate. Uniunea Europeană și Statele Unite au impus sancțiuni împotriva oficialilor belaruși
responsabili de încălcări ale drepturilor omului.
Criza din 2020 a avut un impact semnificativ asupra imaginii Belarusului la nivel global. În
timp ce regimul lui Lukașenko a încercat să reprime mișcarea de protest, cetățenii au găsit
modalități de a se exprima creativ și de a-și face auzită vocea. Această criză a expus atât
diviziunile profunde din societatea belarusă, cât și dorința ferventă a unor schimbări
democratice. Cu toate că reprimarea a redus temporar amploarea protestelor, dorința
cetățenilor belaruși pentru schimbare rămâne palpabilă. Viitorul Belarusului este încă incert,
dar protestatarii continuă să-și exprime aspirațiile pentru democrație, drepturile omului și o
schimbare fundamentală în modul în care țara este condusă.

5
Ian Jeffries, The countries of the former Soviet Union at the turn of the twenty-first century: the
Baltic and European states in transition, Routledge, 2004, p. 274
Ioana – Teodora Melnic
Scoala Nationala de Stiinte Politice si Adminstrative

Evolutia identității politice a Belarusului este o reflectare a istoriei sale complicate și a

influențelor multiple pe care le-a suferit de-a lungul timpului. Aceste influențe, de la Uniunea
Polono-Lituaniană la perioada sovietică și până în prezent, au contribuit la formarea unui
peisaj politic distinct și la situația actuală a Belarusului în contextul european.

Belarus, supranumita si "ultima dictatură a Europei," își pune amprenta asupra vieții zilnice a
cetățenilor într-un mod complex și profund. Această etichetă nu este doar un simplu
descriptor politic; este o realitate cu implicații ample asupra societății belaruse. Pentru a
înțelege mai bine impactul, trebuie să explorăm mai detaliat aspectele specifice care definesc
această experiență.
Cetățenii Belarusului trăiesc sub spectrul restricțiilor asupra drepturilor civile și politice.
Libertatea de exprimare este suprimată, iar adunările publice sunt descurajate sau chiar
interzise. Aceste restricții creează o atmosferă în care cetățenii se simt împiedicați să-și
exprime liber opiniile și să participe la procesele politice fără teama repercusiunilor. Regimul
prezidențial exersează un control riguros asupra vieții publice și private. Aparatul de
securitate este puternic și eficient în supravegherea activităților cetățenilor. Această constantă
supraveghere generează un climat de frică și auto-cenzură, unde cetățenii se simt neliniștiți în
a-și exprima opinii care ar putea fi percepute ca opozante față de guvern.
Belarusul a fost subiectul repetat al criticilor din partea organizațiilor pentru drepturile
omului. Încălcări precum arestările, hărțuirea și intimidarea activiștilor politici, jurnaliștilor și
membrilor opoziției sunt la ordinea zilei. Cetățenii se confruntă cu riscul real de a deveni
victime ale acestor încălcări, iar societatea în ansamblu suferă din cauza limitărilor aduse
pluralismului și diversității de opinii.
Crescând sub presiunea unui regim autoritar6, mulți belaruși au căutat libertate și oportunități
în afara țării. Aceasta a dus la o creștere a diasporei belaruse, iar comunitățile de expatriați s-
au format în țări care promovează valorile democratice. Această mișcare de emigrare reflectă
nu doar aspirațiile individuale, ci și un dezacord colectiv cu direcția politicii interne.
Cu toate constrângerile politice, cetățenii Belarusului au manifestat dezacordul față de regim
prin proteste masive și acțiuni de rezistență. Protestele din 2020, care au izbucnit în urma
alegerilor prezidențiale contestate, au demonstrat dorința oamenilor pentru schimbare și
pentru apărarea drepturilor democratice. Cu toate că aceste mișcări sunt expresii puternice ale
opoziției, se confruntă și cu represiuni severe.
Un nume reprezentativ care evidentiaza represiunile politice și încălcările drepturilor omului
în Belarus este cel al lui Roman Protasevici, cunoscut pentru rolul său în cadrul platformei de
opoziție Nexta, un canal de telegram care a avut un rol important în coordonarea și

6
Profile: Alexander Lukashenko, BBC News, 2006
Ioana – Teodora Melnic
Scoala Nationala de Stiinte Politice si Adminstrative

documentarea protestelor masive împotriva rezultatului alegerilor prezidențiale din 2020, pe

care opoziția le-a contestat și le-a considerat frauduloase.
El a devenit cunoscut pe plan internațional în contextul unui eveniment care a avut loc în mai
2021 și care a atras atenția asupra situației politice și a drepturilor omului în Belarus. La 23
mai 2021, zborul Ryanair FR49787, la bordul căruia se afla Protasevici, a fost deviat către
Minsk de către autoritățile belaruse, sub pretextul unei amenințări cu bombă false. Aterizând
în capitala belarusă, Protasevici și iubita sa, Sofia Sapega, au fost arestați. Acest incident a
atras condamnări internaționale ample și a fost interpretat ca o acțiune orchestrată de regimul
lui Lukașenko pentru a elimina un critic de temut.
În ceea ce privește influența sa asupra imaginii lui Lukașenko, arestarea lui Protasevici a
generat o reacție puternică din partea comunității internaționale și a atras condamnări din
partea liderilor europeni și ai altor țări. A fost percepută ca o mișcare brutală și fără precedent,
evidențiind practicile autoritare ale regimului belarus și amplificând criticiile la adresa
președintelui Lukașenko. Arestarea lui Protasevici a consolidat percepția globală a
Belarusului ca o țară în care drepturile civile și libertățile sunt amenințate și a alimentat
apelurile pentru sancțiuni suplimentare împotriva regimului.
Astfel, Roman Protasevici și evenimentele legate de arestarea sa au jucat un rol semnificativ
în deteriorarea imaginii internaționale a președintelui Lukașenko și a regimului său,
evidențiind represiunile politice și încălcările drepturilor omului în Belarus.
Cu toate acestea, percepția asupra președintelui și a regimului său în rândul cetățenilor
belaruși este una diversa. Un segment semnificativ al populației belaruse pare să fie format
din susținători loiali ai lui Lukașenko. Acești cetățeni aduc în discuție stabilitatea economică
relativă sub conducerea sa și îl văd ca pe un lider care a apărat interesele naționale ale
Belarusului în fața presiunilor externe. Pentru acești susținători, Lukașenko reprezintă o
figură de autoritate care a asigurat o anumită coeziune în țară.
În același timp, există și o categorie de cetățeni care nu manifestă o opoziție deschisă față de
Lukașenko. Acest grup poate include persoane care se tem de represiunile politice, care nu au
un interes pronunțat pentru afacerile politice sau care pur și simplu nu au încredere în
alternativa politică disponibilă. Aici, cetățenii pot să se concentreze pe aspecte cotidiene,
precum siguranța locului de muncă și nivelul de trai.
Exista si un segment semnificativ al populației care este critic față de Lukașenko și de
regimul său. Acești cetățeni, adesea activiști pentru drepturile omului, jurnaliști independenți
și membri ai opoziției politice, contestă abuzurile, limitările libertății de exprimare și absența
unei democrații autentice. Implicarea lor poate implica participarea la proteste și acțiuni de
rezistență împotriva politicii actuale.
Astfel, Belarusul sub conducerea lui Alexander Lukașenko se caracterizează printr-o
diversitate remarcabilă a percepțiilor cetățenilor săi. Eticheta pusa Belarusului nu este doar o

7
Hradecky, Simon, Incident: Ryanair Sun B738 near Minsk on May 23rd 2021, Greece calls diversion
states hijack, The Aviation Herald, 2024
Ioana – Teodora Melnic
Scoala Nationala de Stiinte Politice si Adminstrative

nomenclatură, ci și un indicator al complexității vieții în Belarus. Aceasta influențează relații

sociale, economice și politice, și reprezintă o forță motrice pentru mobilizarea cetățenilor în
căutarea schimbării și a valorilor democratice. Cetățenii belarusi navighează într-un peisaj
politic dificil, adaptându-se și rezistând în același timp în fața presiunilor unui regim autoritar
persistent.

"Ultima dictatură a Europei," nu este doar o realitate internă, ci și o problemă cu implicații

regionale și globale semnificative. Această etichetă își pune amprenta asupra relațiilor
Belarusului nu doar cu vecinii săi imediați, ci și cu comunitatea internațională. Analizând
implicarea acestui titlu la nivel regional și global, se dezvăluie o serie de provocări și
complicații ce afectează pe toată lumea.
Belarusul împarte granițe cu Rusia, Ucraina, Polonia, Lituania și Letonia, iar eticheta de
"ultima dictatură a Europei" influențează dinamica acestor relații. Rusia, în special, are o
influență considerabilă asupra Belarusului, iar regimul autoritar este privit cu simpatie de
Kremlin. Pe de altă parte, relațiile cu statele baltice și Ucraina pot fi tensionate, dată fiind
perspectiva lor asupra democrației și a drepturilor omului.
Belarus este membră a Comunității Statelor Independente (CSI), o organizație regională care
cuprinde fostele republici sovietice. Eticheta de "ultima dictatură" poate afecta capacitatea
Belarusului de a participa activ și eficient în cadrul acestei organizații, dat fiind că unele țări
membre au evoluat spre democrații pluraliste
Uniunea Europeană (UE) a avut relații complicate cu Belarusul. Eticheta de "ultima
dictatură" a adus la tensiuni relațiile bilaterale, iar UE a impus sancțiuni în încercarea de a
exercita presiuni pentru îmbunătățirea respectării drepturilor omului și a principiilor
democratice în țară.
Imagea Belarusului ca "ultima dictatură" poate afecta și relațiile economice și comerciale ale
țării la nivel global. Investitorii internaționali pot fi descurajați să investească într-o țară cu un
regim politic instabil, iar parteneriatele comerciale pot fi afectate de preocupările privind
drepturile omului și guvernarea autoritară.
Belarusul a devenit subiect de discuție pe agenda globală, în special în contextul
evenimentelor din 20208, când alegerile prezidențiale au fost contestate și au avut loc proteste
masive. Îngrijorările cu privire la respectarea drepturilor omului și democrație au generat
atenție la nivel internațional și au adus la adoptarea unor măsuri critice față de regimul lui
Lukașenko. Eticheta poate exercita presiune asupra regimului belarus de a adopta reforme
democratice și de a îmbunătăți situația drepturilor omului pentru a evita izolarea

8
Uladz Hrydzin (25 mai 2020), Belarusians Protest Against Lukashenka's Run For Sixth Term As
President” Radio Free Europe/ Radio Liberty
Ioana – Teodora Melnic
Scoala Nationala de Stiinte Politice si Adminstrative

internațională. Organizațiile internaționale și statele membre pot utiliza această etichetă ca

instrument pentru a solicita schimbări pozitive în conducerea Belarusului.
În concluzie, eticheta de "ultima dictatură a Europei" nu se oprește la granițele Belarusului, ci
are un impact care se resimte la nivel regional și global. Relațiile cu vecinii, implicațiile în
organizații regionale și globale, precum și presiunea pentru schimbare sunt toate aspecte
interconectate care definesc complexitatea și provocările asociate cu această etichetă.

Belarus, țara cu o istorie complexă și o identitate distinctă, se află într-un moment deosebit de
important, cu un viitor incert care se desfășoară într-un peisaj marcat de proteste masive și
tensiuni politice. Analizând multiplele dimensiuni ale evoluției posibile a Belarusului, putem
explora perspectivele viitoare ale țării cu toate nuanțele și provocările sale.
Într-un scenariu optimist, Belarusul ar putea îmbrățișa reformele politice și democratizarea.
Presiunea din partea comunității internaționale și cerințele fervente ale cetățenilor ar putea
determina regimul să inițieze schimbări semnificative, promovând transparența electorală,
relaxând restricțiile privind libertatea de exprimare și oferind spațiu pentru o opoziție politică
activă.
Cu toate acestea, o altă posibilitate este persistența regimului autoritar. În ciuda presiunilor,
Lukașenko și aparatul său de putere ar putea continua să gestioneze ferm opoziția, menținând
un control strict asupra instituțiilor cheie și limitând drepturile civile. Această continuare a
statu quo-ului ar putea perpetua tensiunile și nemulțumirile în rândul cetățenilor.
Evoluția economică și socială va juca, de asemenea, un rol crucial în modelarea viitorului
Belarusului. Provocări economice, cum ar fi inflația și lipsa investițiilor străine, pot fi
catalizatori pentru schimbări în gestionarea resurselor și pentru promovarea dezvoltării
economice sustenabile.
Relațiile externe ale Belarusului vor influența, de asemenea, cursul viitorului său. O posibilă
reorientare a politicii externe către o apropiere mai strânsă de Uniunea Europeană sau de alte
organizații regionale ar putea aduce schimbări semnificative în dinamica internațională a țării.
Un alt actor cheie în conturarea viitorului Belarusului sunt cetățenii și societatea civilă.
Activismul civic, protestele și implicarea directă a cetățenilor pot fi catalizatori esențiali
pentru schimbare și reformă. Cetățenii, în special tinerii, au adus în prim-plan dorința de
schimbare și au contestat statu quo-ul, contribuind la definirea cursului evenimentelor.
Totuși, în politică, viitorul aduce întotdeauna surprize și evenimente imprevizibile. Schimbări
bruste, crize sau evenimente internaționale pot modifica cursul evenimentelor în moduri
neașteptate, făcând previziunile exacte dificile.
Ioana – Teodora Melnic
Scoala Nationala de Stiinte Politice si Adminstrative

În concluzie, Belarus rămâne o enigmă politică în Europa, înconjurată de titlul de "ultima

dictatură a Europei". Regimul autoritar condus de președintele Alexander Lukașenko,
împreună cu alegerile contestate și reprimarea brutală a protestelor, definește o realitate în
care democrația și respectarea drepturilor civile sunt limitate. Belarus se confruntă cu
provocări semnificative în calea dezvoltării democratice, iar tensiunile dintre regim și
cetățeni, precum și echilibrul diplomatic fragil între Rusia și Occident, contribuie la un peisaj
politic complex. Astfel, calificativul de "ultima dictatură a Europei" rămâne ancorat în
realitatea belarusă, sugerând o distanță considerabilă între sistemul său politic și valorile
democratice prevalente în restul Europei.

Bibliografie
1. https://books.google.ro/books?id=jZJntMQtkSYC&printsec=frontcover&redir_esc=y
#v=onepage&q&f=false
2. https://www.youtube.com/watch?v=i9BWnKBhcag
3. https://www.veridica.ro/
4. https://www.academia.edu/35926363/Istoria_Lituaniei
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Aleksandr_Luka%C8%99enko
6. https://www.taylorfrancis.com/books/mono/10.4324/9780203647547/countries-
former-soviet-union-turn-twenty-first-century-ian-jeffries
7. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/3882843.stm
8. https://avherald.com/h?article=4e7d7208&opt=0
9. https://www.rferl.org/a/belarus-protests-politcs/30632716.html
10. https://life.ro/viata-in-belarus-o-economie-infloritoare-cu-costuri-mari-pentru-
libertate/
11. https://en.wikipedia.org/wiki/Commonwealth_of_Independent_States#cite_note-
depositary-26
12. https://www.capital.ro/dw-ultimul-dictator-al-europei.html