Regimuri politice nedemocratice: Belarus

Republica Belarus sau Belarus este un stat situat în Estul Europei, având o suprafaţă de
~203.000 Km2 şi o populaţie de peste 9 milioane de locuitori. Începând cu 1919, Minsk a devenit
capitala Republicii Belarus. Capitala a fost reconstruită aproape în totalitate după cel de-al
Doilea Război Mondial, în urma căruia într-o mare parte, a fost distrus.

La Nord-Vest, Belarus se învecinează cu Lituania şi Letonia, în timp ce la Vest se află

Polonia, iar la Nord-Est Rusia, Ucraina fiind în partea de Sud. Este un stat fără ieşire la mare.

Până în momentul în care a devenit independentă, Belarus era cunoscut drept Rusia Alba
sau Belorussia. Dintre cele trei republici Slave incluse în Uniunea Sovietică, cea mai redusă
dimensiune o avea Belarus, urmată fiind de Ucraina şi Rusia.

Belarus a menţinut o relaţie strânsă cu Rusia de când şi-a obţinut independenta. Cele
două au semnat un Tratat de Uniune în 8 Decembrie 1999, cu intenţia de stabili o direcţie
comună, un spaţiu economic comun. Trecutul sovietic al statului este recunoscut şi astăzi din
stilul autoritar pe care Lukashenko îl impune.

Belarus este descris ca fiind un stat autoritar, având în vedere puterea pe care Guvernul o
are, dar şi limitele impuse cetăţenilor. Preşedintele Alexander Lukashenko se afla în funcţie încă
din 1994. Acesta este criticat din cauza puterii absolute pe care o exercita, nerespectând
libertățile cetăţenilor sau a instituţiilor. Mulţi susţin că în 1994 a existat singurul moment
electoral democratic din ţară, ulterior, toate celelalte fiind măsluite astfel încât Lukashenko să fie
preşedinte pe viaţă.

Deţinerea puterii asupra ţării este caracteristica Republicii Belarus. Încă de la numirea în
funcţie, preşedintele a controlat ariile legislative, juridice şi executive ale guvernării, alegându-şi
oamenii

Preşedintele Belarusian Alexander Lukashenko a reuşit să construiască un regim

autoritar, menţinând controlul asupra tuturor politicilor statului.
 Libertăţile fundamentale, precum cea de exprimare, sunt încălcate, iar supunerea totală
este obligatorie. Sistemul de justiţie într-un stat autoritar că Belarus, susţine interesele guvernului
şi nu este de partea cetăţenilor.

Violența simbolică este specifică şi statului autoritar şi poate fi folosită în mod repetat
pentru a menţine controlul asupra societăţii.

Manipularea: cu scopul de a controla opinia publică şi de a le influenţa deciziile, statul

poate manipula cetăţenii prin diverse mijloace, precum utilizarea unor sondaje false, ori mituirea
unor grupuri pentru a susţine deciziile statului, spre promovarea acestora mai departe.

Intimidarea poate fi folosită fie pentru a pune piedici opoziţiei, fie pentru a-i intimida pe
cei care încearcă să se opună guvernului. Sunt folosite în acest sens ameninţări, tortura, arestările
arbitrare şi încarcerarea.

Restricţionarea libertăţilor individuale poate fi utilizată pentru a limita libertatea de

exprimare şi de asociere a cetăţenilor şi pentru a împiedica formarea de grupuri de opoziţie.
Acest lucru poate include controlul accesului la informaţii, interzicerea anumitor forme de
exprimare şi arestarea opozanţilor guvernului.

Propaganda poate fi utilizată pentru a promova ideologia guvernului şi pentru a-i

demoniza pe oponenţii acestuia. Aceasta poate include utilizarea mass-media pentru a difuza
mesaje controlate de guvern şi pentru a limita accesul la informaţii alternative. De asemenea,
propaganda poate fi utilizată pentru a crea o imagine falsă a realităţii, pentru a distrage atenţia de
la problemele reale ale societăţii şi pentru a încuraja adulaţia faţă de liderul totalitar.

Scopul violenţei simbolice este de a controla întreaga societate spre a susţine guvernul
întru totul. Urmările pe care le are asupra societăţii sunt puternice şi contribuie la crearea unei
atmosfere de frică şi represiune. Despre prevenire nu poate fi vorba, având în vedere că, spre
deosebire de statul democratic, într-un stat autoritar, violenta simbolică este mai greu de detectat
– controlul guvernului asupra mass-media şi a altor instituţii este prea mare, iar accesul la
informaţii este uşor de restricţionat.

Belarus demonstrează cu fiecare acţiune nerespectarea drepturilor omului, iar

Preşedintele Alexander Lukashenko a fost dur criticat de-a lungul timpului din cauza acestui
aspect. Acuzaţiile aduse guvernului includ limitarea libertăţii de exprimare, arestări în masă,
detenţii, torturarea oponenţilor politici, a activiştilor civici, dar şi a jurnaliştilor.

Chiar şi minorităţile religioase şi etnice au fost pedepsite, alături de protestatari şi alte

grupuri de persoane care se opun guvernului. Indiferent de modalitatea de exprimare pe care o
aleg protestatarii, fie ea paşnică, răspunsul către ei a fost forţa excesivă, închisoarea sau detenţia.

2.1. Fenomenul protestelor într-un stat autoritar: Belarus

Conform Constituţiei Belarusului, cetăţenii au dreptul de a se exprima liber şi de a se

asocia în vederea realizării intereselor lor, precum şi de a participa la alegeri libere şi juste. Acest
drept include şi dreptul de a manifesta public, atât individual, cât şi în grup.

Totuşi, în practică, acest drept este limitat de către autorităţi. În unele cazuri, autorităţile
au interzis sau au limitat manifestările publice, au arestat sau au condamnat manifestanţii sau au
întreprins alte măsuri care au restrâns libertatea de exprimare şi de asociere.

De asemenea, în Belarus există un regim de autorizare a manifestărilor publice, care

impune ca acestea să fie notificate în prealabil autorităţilor şi să respecte anumite reguli privind
locaţia, durata şi numărul de participanţi. În anumite cazuri, autorităţile au refuzat să acorde
autorizarea sau au schimbat condiţiile impuse, ceea ce a dus la încălcări ale dreptului de a
manifesta public.

În Belarus, protestele au fost frecvente în ultimii ani, în special după alegerile

prezidenţiale din august 2020, când s-a susţinut că au fost fraudate şi că Alexander Lukashenko,
preşedintele în funcţie din anul 1994, a câştigat printr-un scor suspect de mare.

Protestele au început paşnic, cu o mulţime de participanţi şi au reprezentat răspunsul

cetăţenilor la muşamalizarea voturilor prezidenţiale din 9 August 2020, în urma cărora a fost
renumit preşedinte Alexander Lukashenko.

Încă de la începutul protestelor, autorităţile au recurs a folosirea excesivă a forţei. Poliţia

a reţinut oamenii care purtau dungi în culori alb-rosu, acestea reprezentând mişcarea protestatară.
Cetăţenii erau acuzaţi că încalcă regulile conform cărora erau interzise adunările publice.
 Potrivit statisticilor, peste 8000 de persoane au fost reţinute, asupra celor mai multe dintre
ele aplicându-se forţa, rele tratamente şi fiind ţinute în încăperi de detenţie cu condiţii inumane.
Cetăţenii au fost amendați, pedepsiţi, iar câţiva dintre ei au fost acuzaţi penal.

În dată de 12 Noiembrie, activistul Raman Bandarenka a murit într-unul dintre spiţatele

din Minsk, din cauza multiplelor lovituri aplicate de către oamenii legii. Acesta a fost unul dintre
rezultatele acţiunilor luate de către autorităţile statului care a demonstrat modalitatea în care sunt
ignorate şi încălcate drepturile oamenilor, creând un mediu nesigur şi periculos pentru aceştia.

În urmă decesului lui Raman Bandarenka, autorităţile au muşamalizat evenimentul,

susţinând că activistul a fost găsit pe stradă în stare de ebrietate şi bătut. Totul s-a finalizat fără o
anchetă concretă care să demonstreze cauzele morţii sale.

Ca urmare a evenimentelor petrecute, autorităţile au decis să vină cu norme clare

privitoare la adunările publice, interzicându-le fără obţinerea permisiunii. Cetăţenii care totuşi ar
fi încălcat această lege ar fi fost urmăriţi penal.

Întreaga perioadă a fost caracterizată prin violenţă, ameninţări şi detenţie în condiţii greu
de imaginat. Chiar dacă victimele erau reprezentate de către avocaţi, aceştia erau rapid eliminaţi
din procese, argumentul fiind reprezentarea unor persoane care erau împotriva Guvernului,
urmărite penal.

Comitetul Guvernamental de Investigaţie din Belarus a încheiat ancheta privitoare la

acuzaţiile primite din partea cetăţenilor, care menţionau acte de tortură asupra protestatarilor
paşnici. Nu a fost începută urmărirea penală în urma tuturor faptelor săvârşite de oamenii legii,
în ciuda miilor de cereri depuse de cetăţeni şi victime concrete care au existat.

Maria Kolesnikova, figura emblematica a protestului din Belarus

În urma rezultatelor favorabile ale lui Alexander Lukashenko la voturile din 2020, Maria
Kolesnikova a fost unul dintre activiştii care au condus protestul paşnic. Urmările au fost dure
atât pentru ea, cât şi pentru alte două activiste care au urmat-o pe Maria, respectiv Svetlana
Tihanovskaia şi Veronika Tsepkalo, care au fost forţate să părăsească statul.

Dintre cele trei menţionate, Maria Kolesnikova a refuzat să părăsească ţara. Pe de altă
parte, supuse presiunii, Svetlana Tihanovskaia şi Veronika Tsepkalo, au părăsit Belarus. Maria a
fost dusă cu forţa la graniţa cu Ucraina, însă aceasta a coborât din maşină şi şi-a distrus
paşaportul, gest care a dus la arestarea sa, odată ce s-a reîntors în Belarus. În 2021, Maria a fost
condamnată la 11 ani de închisoare. Principalul argument al închiderii sale a fost faptul că a fost
implicată în tulburarea mulţimii.

Procesul său a fost unul silenţios, iar detaliile au fost ţinute ascunse. Vizitele au fost
interzise pentru o perioadă, nici măcar avocatul tău neavând foarte multe informaţii despre ceea
ce se petrecea cu ea constant.

În noiembrie 2022, Maria a ajuns în stare gravă la spital, însă apropiaţii săi nu cunoşteau
motivele, autorităţile refuzând să ofere detalii. Tatăl Mariei a declarat că fiica sa a ajuns într-o
stare gravă la spital, însă starea ei este stabilă. Din spusele familiei sale, Maria ar suporta
presiuni psihologice în spatele gratiilor, neavând posibilitatea să corespondeze sau să primească
vizite din partea celor dragi. Avocatul Mariei declară că cererile sale de a o vizita au fost
respinse. (Roth, 2022)

Efectele protestelor din Belarus asupra cetăţenilor

În perioada imediat următoare a protestelor din Belarus, activiştii civili care au participat
la acestea, dar şi membrii familiei lor au fost percheziţionaţi, duşi în detenţie, bătuţi şi interogaţi.
Mulţi dintre activişti au petrecut timp în spatele gratiilor.

Au existat percheziţii în sediile asociaţiilor de apărare a drepturilor omului, sub pretextul

verificării surselor de finanţare a protestelor. Atât activiştii civili, cât şi avocaţii sau
reprezentanţii organizaţiilor care apără drepturile omului au fost închişi, pedepsele aplicate lor
fiind argumentate cu “acţiuni care încalcă ordinea publică” sau “evaziune fiscală”.

Printre actorii vizaţi de către stat se numără şi avocaţii. Fiindcă aceştia au ridicat
problema nerespectării drepturilor omului, ei au reprezentat un risc pentru autorități. De aceea,
fie că s-a folosit forţa fizică asupra lor, fie au fost interzişi, au fost acuzaţi penal sau au fost
percheziţionaţi la domiciliu, avocaţii au avut de suferit pentru exercitarea meseriei lor. Prin
aceste acţiuni, statul a eliminat orice şansă ca victimele să aibă un proces just.

O altă consecinţă suferită de avocaţi a fost impunerea unei noi metode de angajare a
avocaţilor. Cu toţii trebuiau să fie angajaţi de către asociaţiile regionale de barou asupra cărora
deţinea controlul Ministerul de Justiţie. Astfel că, exercitarea acestei meserii în mod
independent, devenise interzisă.

Liberico, o organizaţie care apără drepturile omului, a făcut o statistică în ceea ce priveşte
urmările protestelor şi represaliile. Conform cifrelor înregistrate, urmările au fost fără precedent.

În 2020, Republica Belarus a dus în detenţie peste 30.000 de oameni, din care mai mulţi
bărbate, decât femei. Printre aceştia se Numără şi 171 de minori. Totodată, au fost raportate peste
600 de persoane rănite în timpul arestului şi peste 1000 de victime ale torturii. (Figura 1)

Figura 1 Represaliile in Belarus 2020

Sursa: Liberco, 2020

În acelaşi timp, statisticile Liberco demonstrează cum în 2020 a crescut numărul de

cetăţeni condamnaţi din motive politice. Numărul înregistrat în 2020 este mai mare decât cel
înregistrat în perioada 2011-2019. (Figura 2)
 Figura 2 Condamnari motivate politic in Belarus

Sursa: Liberco, 2020

Tot ca urmare a protestului a crescut şi numărul deţinuţilor politici în Belarus. În anul

2021, conform Liberco, existau 266 de deţinuţi politic şi doar 10 dintre aceştia au fost eliberaţi.
Conform figurii de mai jos, numărul deţinuţilor a început să crească din 2020, continuând să
înregistreze o ascensiune şi în următorul an. (Figura 3)
 Figura 3 Numărul deținuților politici în Belarus

Sursa: Liberco, 2020

Efectele protestelor din Belarus asupra mass-media

Protestele au luat sfârşit la finalul anului 2020 ca urmare a violenţei exercitate asupra
cetăţenilor. Urmările acestor proteste au fost resimţite de către toţi participanţii. Au fost supuşi la
violenţă şi urmăriri penale, printre aceştia numărându-se şi activiştii politici şi civici, dar şi
jurnaliştii. Tot în acea perioadă au fost închise instituţii mass-media şi cele care apărau drepturile
omului.

BAJ, Asociaţia Jurnaliştilor din Belarus a documentat evenimentele care au avut loc în
urma protestelor. Ei au descris cazuri concrete de folosire excesivă a forţei asupra jurnaliştilor,
amenzi aplicate acestora, arestări şi detenţii. Unii dintre aceştia au fost închişi în spatele gratiilor
sub pretexte false, iar alţii au fost condamnaţi la domiciliu.
 Acuzaţiile aduse jurnaliştilor erau de organizare de revolte în masă, incitare la ura sau
organizarea activităţilor care încalcă ordinea publică. Câteva dintre jurnalistele condamnate la
închisoare sunt următoarele: Siarhei Hardziyevich, Katsiaryna Andreyeva şi Daria Chultsova.
Alţii au fost supuşi interogatoriilor, percheziţiilor şi hartuirilor. În declaraţiile ulterioare ale
jurnaliştilor se regăsesc tratamente inumane în timpul în care au fost închişi, autorităţile refuzând
să le ofere asistenţă medicală.

Site-urile Web sau alte canale media care furnizau informaţii despre proteste sau
modalităţile prin care sunt încălcate drepturile omului au fost închise, pe motiv că cei care le
administrau ar fi extremişti. Oamenii legii au percheziţionat atât birourile mass-media, cât şi
locuinţele angajaţilor, interzicându-le libera exprimare. Câteva dintre tipografiile deţinute de stat
au refuzat printarea unor ziare independente.

Conform Liberco, în anul 2020, jurnaliştii din Belarus au petrecut, cumulat, o perioadă de
peste 1200 zile în spatele gratiilor. Tot atunci au fost observate şi cele mai frecvente acte ale
autorităţilor care încălcau drepturile jurnaliştilor. (Figura 4)
 Figura 4 Jurnaliști deținuți în Belarus

Sursa: Liberco, 2020

Libertatea de exprimare în Belarus

Libertatea de exprimare este, aşa cum aminteam prin evenimentele relatate, server
restricţionată. Mass-media a fost restricţionată în urma protestelor prin închiderea a aproximativ
500 de site-uri Web, inclusiv cele de ştiri naţionale şi internaţionale. Au fost închise grupuri de
telegram, unele dintre acestea fiind interzise sub pretextul “extremismului” promovat.

Katsyaryna Barysevich, reporter TUT.by a fost închisă în spatele gratiilor pentru o

perioadă de şase luni şi a primit o amendă sub argumentul de false acuzaţii generate public.
Aceasta îşi dorea se demonstreze public falsificarea probelor în cazul lui Rămân Bandarenka, ce
fusese ucis în 2020, în urma protestului.

Ulterior, sub pretextul unor încălcării ale Legii Mass-media, autorităţile au închis
TUT.by, reţinând angajaţi care au lansat în spaţiul public acuzaţii false.
 Jurnalistul şi blogger-ul, Raman Pratasevich împreună cu partenera sa Sofia Sapega au
fost reţinuţi în urma călătoriei lor din Grecia către Lituania în luna mai, 2021. Avionul Ryanair
cu care aceştia călătoreau a aterizat de urgenţă în Minsk, capitala Belarus, în urma unei pretinse
ameninţări cu bombă în aeronavă. În acest fel, ei au fost prinşi şi duşi în arest, pentru declaraţiile
făcute contra autorităţilor Belaruse. Conform acuzaţiilor împotriva celor doi, ei ar fi instigat la
ura în mod intenţionat.

Drepturile copilului în Belarus

Cu toate că din punct de vedere legal, drepturile copilului ar trebui protejate, acestea au
fost încălcate în mod repetat în anumite contexte. Un exemplu în acest sens este chiar protestul
din 2020, în urma căruia tinerii au fost arestaţi. Unii dintre aceştia au fost condamnaţi la
închisoare la acel moment, alţii au fost judecaţi mai târziu ca adulţi, împlinind în scurt timp 18
ani.

Conform unui studiu realizat de Liberco, în perioada 2020-2021, 424 de studenţi au fost arestaţi,
135 au fost exmatriculaţi din universităţi şi 93 au fost sancţionaţi disciplinar. (Figura 5)

Figura 5 Represaliile asupra studenților din Belarus

 Sursa: Liberco, 2020

Din spusele tinerilor, tratamentele din cadrul detenţiilor au fost rele. Li s-a refuzat
tratamentul cu medicamente celor care sufereau de anumite boli. Un exemplu concret este Mikita
Zalatarou, arestat în 2020, care suferea de epilepsie, însă căruia i s-a refuzat asistenta medicală.
Mai mult de atât, a fost condamnat la 5 ani de închisoare, ulterior mărindu-i-se pedeapsa sub
argumentul agresiunii aduse unui gardian.

Copiii din Belarus au fost închişi ani buni pentru infracţiuni minore, care nu implicau
violenta. Deşi nu se cunoaşte cu certitudine numărul celor închişi, urmăririle penale asupra
copiilor există şi sunt cunoscute.

Pedeapsa cu moartea în Belarus

Belarus este singura ţară din Europa şi dintre ţările post-sovietice în cadrul căreia se mai
aplică pedeapsa cu moartea, fiind chiar o practică exercitată din punct de vedere legal.

Deşi a primit critici la nivel internaţional, reprezentantul statului nu pare să prezinte

interes acestora. Pedeapsa cu moartea în Belarus este considerată ca fiind o violare a drepturilor
la viaţa de către reprezentanţii internaţionali care au pus presiuni pentru renunţarea la aceasta.

Folosirea acestei pedepse este prevăzută legal, prin Articolul 24 din Constituţia
Republicii Belarus. Din punct de vedere normativ, pedeapsa cu moartea este o măsură luată prin
excepţie, pentru infracţiuni considerate ca fiind dintre cele mai grave.

Autorităţile aplica presiune psihologică şi violenţă fizică asupra deţinuţilor, cu scopul

obţinerii unei mărturisiri din partea acestora. Ei nu beneficiază de un proces real, ci sunt forţaţi să
ofere mărturisiri care duc la aplicarea pedepsei fatale. Majoritatea deţinuţilor nu iau iau contact
cu familia în această perioadă, fiind ţinuţi în izolare şi trataţi inuman. Efectul psihologic pe care
acest tratament îl are asupra oamenilor duce la vulnerabilitate sau chiar sinucidere.

2.2. Menținerea regimului autoritar în Belarus

 Pentru a se asigura de menţinerea controlului în stat, preşedintele Lukashenko nu doar că
a stabilit anumite norme şi reguli, dar a şi creat un întreg sistem care să îi fie alături. Considerând
că principalele trei ameninţări potenţiale ale sale sunt protestele, presiunile externe şi o schismă,
el s-a asigurat că îşi va menţine regimul autoritar prevenind oricare dintre cele menţionate.

Prevenirea protestelor

Pentru început, prin impunerea unor legi în acest sens, statul poate elimina anumiţi actori
nedoriţi care ar putea genera ameninţa regimul autoritar prin proteste. Una dintre acestea este cea
conform căreia angajatorii au posibilitatea de a nu prelungi contractele de muncă ale oamenilor,
alegând care dintre aceştia vor rămâne activi din punct de vedere profesional.

De obicei, după un an, la expirarea contractului, angajatorii din cont de mai multe aspecte
atunci când prelungesc sau nu contractele de muncă. Unul dintre acestea este şi poziţionarea
angajatului în fata politicii şi a normelor pe care trebuie să le respecte.

În acelaşi timp, în funcţie de opiniile lor politice, studenţii îşi pot continua sau nu
activitatea în instituţiile de învăţământ de stat.

Cat despre organizarea propriu-zisă a unui protest, este extrem de dificil ca acest lucru să
se întâmple. Pentru aceasta, cetăţenii au nevoie de autorizaţii obţinute din partea autorităţilor
statului. Seria de motive pentru care organizatorii ar putea primi un refuz este foarte mare. De
asemenea, cetăţenii sunt la curent cu urmările unui protest, niciunul dintre acestea rămânând
nesancţionat. Astfel, mulţi dintre ei înţeleg atât riscurile, cât şi şansele slabe ca unul dintre
proteste să aibă succes.

Atunci când totuşi, un protest are loc, forţele de ordine se asigura că activiştii civici sau
liderii opoziţiei nu sunt prezenţi acolo, găsind o mulţime de pretexte pentru a putea procesa
astfel, precum: documente invalide/ neconforme sau arestări preventive.

Prevenirea unui complot împotriva preşedintelui

Un alt aspect luat în considerare de către Lukashenko este prevenirea unui complot
împotriva sa de către oamenii aflaţi în funcţii influenţe. Pentru un regim autoritar, un astfel de
complot sau o lovitură de stat reprezintă un real risc. Astfel că, oamenii aleşi de către el spre a fi
numiţi în funcţii importante nu sunt cei care demonstrează curaj, iniţiativă sau ambiţie, ori au
intervenţii publice. De-a lungul anilor, s-a folosit de puterea exemplului, pedepsindu-şi sau
acuzându-şi unii dintre oamenii ce îi păreau apropiaţi politic, pentru a transmite un mesaj celor
care şi-ar propune să îl trădeze.

Gestionarea presiunii externe

Gestionarea presiunii externe, cu precădere cea din partea Rusiei este prioritară pentru
regimul autoritar. Dependenţa economică faţă de Rusia, dar şi cooperarea militară cu aceasta, ar
putea face că la un moment dat, să influenţeze regimul autoritar din Belarus.

Cu scopul de a preveni o schimbare politică în Belarus venită din partea Rusiei,

Lukashenko împiedica formarea oricărei opoziţii pro-ruse în stat.

2.3. Reacția internațională față de protestul din Belarus, 2020

Organizaţiile pentru drepturile omului şi alte comunităţi internaţionale şi-au exprimat regretul şi
îngrijorarea pentru ceea ce i se întâmplă activistei Maria Kalesnikava, considerând că acuzaţiile
împotriva sa sunt false şi că reprezintă răzbunarea preşedintelui. Dintre cei care au reacţionat, se
numără:

- Germania, care a cerut explicaţii în ceea ce priveşte arestarea activistei, considerând

necesară eliberarea tuturor persoanelor închise la acel moment din motive politice;

- Preşedintele Kosovo, împreună cu alţi câţiva Parlamentari nu au rămas nepăsători şi şi-au

exprimat părerea şi îngrijorările printr-o scrisoare semnată care cerea eliberarea Mariei;

- Regatul Unit considera prioritară eliberarea activistei şi a exprimat acest lucru public;

- Lituania, prin opinia transmisă public, a lăsat de înţeles că arestarea activistei este ceva ce
ar fi fost făcut în era lui Stalin, cerând eliberarea acesteia;

- Polonia, Comisia Europeană şi Statele Unite şi-au spus punctele de vedere public, de
asemenea, cerând eliberarea imediată a activistei.
 Şi în cazul arestării jurnalistului Roman Protasievici au existat reacţii externe. Una dintre
peroanele politice care au intervenit a fost Angela Merkel, ce a cerut eliberarea prioritară a
jurnalistului şi a partenerei sale.

Având în vedere contextul în care au fost arestaţi cei doi, aeronava în care se aflau
aterizând forţat, politicianul a considerat ca fiind un act fără precedent. Tot ea atins şi subiectul
declaraţiilor reprezentanţilor companiilor de zbor, care au lansat în spaţiul public speculaţiile
referitoare la ameninţarea cu bomba la bordul aeronavei, considerându-le mai degrabă irelevante.

La acel moment, în discuţii era chiar stoparea operării de zboruri de către compania în
cauză, Ryanair, pe teritoriul Belarus. Răspunsul autorităţilor belaruse a fost că zborul a fost oprit
de urgenţă din cauza unei comunicări primite care ameninţa cu bomba la bordul aeronavei în
care jurnalistul se afla, semnătura fiind de soldaţii Hamas. Mai mult, susţineau că decizia de a
ateriza nu a fost a lor, ci a echipajului aeronavei. Concluziile autoritarilor Belaruse au fost că nu
ar trebui politizat orice astfel de eveniment, neavând un fundament clar.

Reacţii în urma întâmplării au venit şi din partea Administraţiei SUA. Reprezentanţii au

condamnat cele întâmplate, cu precădere arestarea unui jurnalist în urma opririi forţate a
avionului. Americanul Antony Blinken, aflat în poziţia de secretar de stat, a caracterizat
întâmplarea ca fiind „şocantă şi neruşinata”, un act al „regimului Lukashenko”. Totodată, a
exprimat pe Twitter faptul că este Statele Unite ale Americii susţin poporul Belarus.

Ursula von der Leyen, şefa Comisiei Europene a cerut ca întâmplarea să nu rămână
nepedepsita. În acelaşi timp, vicecancelarul german, Olaf Scholz, a solicitat consecinţe pentru
actul autorităţilor Belaruse.

Alţi actori importanţi care au reacţionat în urma evenimentului au fost Frântă, Irlanda şi
NATO.

În urma unei campanii organizate de Liberico pentru susţinerea deţinuţilor din Belaurs,
mulţi cetăţeni de rând, dar şi parlamentari s-au alăturat mişcării. Campania s-a numit „#Alături
de tine”. (Figura 6)
Figura 6 Sustinatorii campaniei „#Alaturi de tine"

Sursa: Liberco, 2020