Totalitarismul în România[modificare | modificare sursă]

De-a lungul istoriei, în România au existat mai multe tipuri de regimuri totalitare, fiecare dintre ele
având conducători cu viziuni diferite.
Constituții autoritare[modificare | modificare sursă]
În anul 1938 a fost promulgată o constituție autoritară prin care s-a instaurat regimul totalitar al
lui Carol al II-lea. Eșecul partidelor politice de a obține 40% din voturi la alegerile parlamentare din
1937 a favorizat instaurarea regimului lui Carol. Principalele prevederi ale acestei constituții sunt:

 Teritoriul țării este inalienabil;

 Statul este național și inalienabil;
 Introducerea pedepsei cu moartea pentru atentatele contra suveranului;
 Interzicerea propagandei politice în biserici;
 Împărțirea teritoriului în ținuturi conduse de rezidenți regali;
Anumite drepturi cetățenești au fost recunoscute, indiferent de originea etnică și religie, precum
libertatea învățămantului, libertatea presei și libertatea de asociere. În această constituție, regele
avea atribuția de a lua inițiativa legislativă și de a promulga legile.
Atribuțiile regelui erau de a guverna prin decrete și legi, numirea și revocarea miniștrilor și
comandarea armatei.[21]
Legionarism[modificare | modificare sursă]
La 14 septembrie 1940 ia naștere statul național-legionar condus de către Ion Antonescu,
vicepreședintele Consiliului de miniștri fiind legionarul Horia Sima. În noul guvern, legionarii dețineau
ministerele: Afaceri Interne, Externe, Educația Naționala și sănătate, Muncă și Ocrotiri Sociale.
Regimul Antonescian s-a caracterizat prin preluarea puterii de către Antonescu, care guverna prin
decrete și legi, fără să răspundă în fața unei instituții pentru deciziile luate în politica Romaniei.
Astfel, s-a instaurat un regim de dictatură bazat pe încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești,
încălcarea principiului separării puterilor în stat și desfințarea partidelor politice.[22]
re catastrofă ar putea distruge permanent potențialul vieții inteligente. Ord a spus că scrierile lui
Orwell arată că preocuparea lui a fost mai degrabă autentică decât doar o parte ușoară a
complotului fictiv din Nineteen Eighty-Four.
re puținele regimuri totalitare supraviețuitoare din perioada Războiului Rece până în prezent.
Pe lângă Arendt, mulți experți din diverse medii academice au examinat îndeaproape totalitarismul.
Printre cei mai remarcați comentatori ai totalitarismului se numără Raymond Aron, Lawrence
Aronsen, Franz Borkenau, Karl Dietrich Bracher, Zbigniew Brzeziński, Robert Conquest, Carl
Joachim Friedrich, Echard Jesse, Leopold Labedz, Walter Laqueur, Claude Lefort, Juan
Linz, Leonard Schapiro și Adam Ulam. Fiecare dintre aceștia a descris totalitarismul în moduri
diferite, dar toți au fost de acord că totalitarismul urmărește să mobilizeze populații întregi în sprijinul
unei ideologii oficiale de partid. În același timp, mulți experți din diferite medii academice și poziții
ideologice i-au criticat pe teoreticienii totalitarismului.