Totalitarismul este în contrast cu autoritarismul.

Potrivit lui Radu Cinpoes, un stat autoritar este

„preocupat doar de puterea politică și, atâta timp cât nu este contestat, oferă societății un anumit
grad de libertate”. Cinpoes scrie că autoritarismul „nu încearcă să schimbe lumea și natura umană”.
În schimb, Richard Pipes a afirmat că ideologia proclamată oficial „pătrunde în cele mai adânci zone
ale structurii societății, iar guvernul totalitar încearcă să controleze complet gândurile și acțiunile
cetățenilor săi”[3].
Definiție după Hannah Arendt[modificare | modificare sursă]

Paradă în cinstea lui Stalin (Dresda, Germania de Est, 1953)

Filosoful și politologul Hannah Arendt a oferit o definiție a conceptului de totalitarism în cartea sa
Originile totalitarismului (1951). Potrivit ei, doar două țări au experimentat atunci un totalitarism
adevărat: Germania sub nazism și URSS sub Stalin. Cu toate acestea, distinge tendințele sau
episoadele totalitare și în afară de aceste două cazuri. Ea citează în special macartismul de la
începutul anilor 1950 în Statele Unite sau lagărele administrative franceze în care se aflau refugiați
din războiul spaniol. Aceste regimuri admit doar un singur partid care controlează statul, care el
însuși se străduiește să controleze societatea. Din punct de vedere totalitar, această viziune este
eronată: există un singur partid pentru că există un singur întreg, doar o țară, a dori un alt partid este
deja trădare.
Totalitarismul descris de Hannah Arendt nu este atât un „regim” politic, cât o „dinamică”
autodistructivă bazată pe distrugerea structurilor sociale.
Definiție după Carl Joachim Friedrich[modificare | modificare sursă]
În anii 1950, politologul Carl Joachim Friedrich și asistentul său Zbigniew Brzeziński au identificat
drept „totalitar” un regim în care existau elementele: o ideologie oficială, un singur partid de
„masă”,monopolul mass-media, cel al forțelor armate și o economie planificată.
Definiție după Claude Lefort[modificare | modificare sursă]
Claude Lefort este unul dintre teoreticienii politicii care subliniază relevanța noțiunii de totalitarism,
din care derivă atât stalinismul, cât și fascismul, și consideră totalitarismul ca fiind diferit în esență de
categoriile majore folosite de lumea occidentală încă din Grecia antică, precum dictatură sau tiranie.
Totuși, spre deosebire de autori precum Hannah Arendt, care limitează noțiunea la Germania
nazistă și Uniunea sovietică între 1936 și 1953, Lefort o aplică regimurilor din Europa de Est din a
doua jumătate a secolului XX. În timp ce studia aceste regimuri acesta și-a dezvoltat analiza
totalitarismului.