Regimuri politice democratice: România

Democraţia şi totalitarismul sunt două forţe de guvernare care diferă prin modalitatea în
care sunt conduse şi administrate statele.

Democraţia are un sistem de guvernare în cadrul căruia cetăţenii aleşi îşi exercită puterea
prin intermediul unor instituţii, cum ar fi guvernul şi parlamentul. Într-un stat democratic,
cetăţenii au parte de libertăţile fundamentale, precum cele de exprimare sau alegere.

Unul dintre principiile pe care se bazează democraţia este cel al egalităţii în faţa legii. În
acelaşi timp, drepturile şi libertăţile individuale sunt respectate. Pentru că are un sistem de
justiţie independent, un stat democratic asigura respectarea legilor şi a drepturilor cetăţenilor.

Amintită din punct de vedere teoretic în prima parte a lucrării, violenta simbolică poate fi
exercitată în statele democratice prin diferite metode, precum propaganda şi discursurile
manipulatoare. Guvernul poate folosi propaganda pentru a influenţa cetăţenii şi pentru a
promova anumite concepte său politici. Anumiţi indivizi pot utiliza discursuri prin care
promovează ura, încurajează discriminarea sau susţin anumite idei.

Într-un stat democratic, violenta simbolică, deşi poate avea propriile scopuri, este de
obicei considerată nedorită, iar folosirea ei nu este morala sau legală. Formele violenţei
simbolice sunt mai puţin întâlnite decât într-un stat totalitar iar efectele acestora presupun un
impact negativ asupra procesului democratic, deoarece pot influenţa deciziile politice şi
distorsiona opinia publică.

Violenta simbolică poate fi şi prevenită prin impunerea unor măsuri de transparentă şi a

unor norme de declarare a informaţiilor reale şi complete de către instituţii. Chiar şi în ceea ce
priveşte jurnaliştii, pot exista norme etice pentru a preveni dezinformarea cetăţenilor.
3.1. Fenomenul protestelor în Romania

În România, cetăţenii au dreptul la libertatea de exprimare şi de întrunire paşnică,

conform Constituţiei României şi a tratatelor internaţionale la care ţară este parte. Astfel,
cetăţenii pot protesta paşnic prin diverse mijloace, cum ar fi: demonstraţiile, petiţiile şi social-
media.

Cetăţenii au dreptul de a participa la demonstraţiile publice care se organizează în stradă

sau în alte locuri publice pentru a-şi manifesta nemulţumirile referitoare la deciziile
guvernamentale sau alte aspecte politice. Ei pot semna petiţii şi pot trimite comunicări sub formă
de scrisori către instituţiile publice pentru a-şi exprima cererile sau nemulţumirile, ori pentru a
solicita ceva anume. Prin social media, cetăţenii se pot exprima liber şi pot, în felul ăsta,
influenţa şi alte persoane, ori le pot doar atrage atenţia.

Reacţia statului la proteste poate varia în funcţie de mărimea şi intensitatea protestelor,

dar în general autorităţile încearcă să le rezolve paşnic prin dialog şi prin înţelegere. Totuşi, în
anumite cazuri, protestele pot degenera în violenţă şi pot necesita intervenţia forţelor de ordine
pentru a menţine ordinea publică.

De-a lungul anilor, în România au avut loc o mulţime de proteste prin care cetăţenii şi-au
exprimat nemulţumirile faţă de Guvern sau Parlament. Modalitatea în care s-au desfăşurat aceste
proteste a depins mult de acţiunile cetăţenilor, dar şi de felul în care forţele de ordine publică au
ales să medieze evenimentele.

În România au avut lor numeroase proteste în ultimii ani organizate de către cetăţeni, care
s-au desfăşurat în mod paşnic, precum: „Colectiv”, „Fără penali în funcţii publice”, „Dăm
demisia” sau „Salvaţi Roşia Montana”.

Primul protest dintre cele menţionate a avut loc în 2013, „Salvaţi Roşia Montana”,
organizat de către cetăţenii care au dorit oprirea proiectului de exploatare a minei de aur de la
Roşia Montana. Proiectul a fost considerat un factor dăunător atât mediului înconjurător, cât şi
patrimoniului cultural al ţării.
 Protestul Colectiv a avut loc în 2015 în urma tragediei de la clubul Colectiv din
Bucureşti, ce a dus la moartea a 64 de persoane. Manifestanţii au cerut atunci demisia guvernului
responsabil de incident şi au criticat instituţiile de sănătate şi securitate publică. Protestul a avut
loc atât în Bucureşti, în fata Parlamentului, dar şi în alte oraşe din România şi a durat câteva zile.
În urma acestuia, nu au fost înregistrate incidente sau violentă manifestată din partea forţelor de
ordine publică.

Protestul „Fără penali în funcţii publice” în 2017 a fost unul, de asemenea, fără incidente,
în cadrul căruia cetăţenii cereau interzicerea accesului persoanelor condamnate penal la funcţiile
publice, criticând corupţia şi abuzul de putere în România.

Protestul „Dăm demisia” s-a întâmplat în 2019 a fost organizat de către mii de cetăţeni
care cereau demisia guvernului social-democrat al Vioricăi Dăncilă, acuzată de corupţie şi abuz
de putere.

Protestul din 10 august 2018

La polul opus, au existat şi cazuri izolate de proteste în care s-a folosit violenta. Protestul
din august 2018 este cel mai relevant exemplu în acest sens. A fost organizat de către mii de
cetăţeni din România şi din Diaspora împotriva guvernului social-democrat al lui Liviu Dragnea
la acel moment.

Deşi protestul a început cu o manifestaţie paşnică, a degenerat rapid la violenţă, în

momentul în care jandarmii au încercat să împiedice manifestanţii să ajungă la clădirea
Parlamentului. Au fost folosite tunuri de apă şi gaze lacrimogene împotriva cetăţenilor, însă au
avut loc şi arestări.

Ceea ce se anunţă a fi un protest paşnic al Diasporei, s-a transformat într-un coşmar

naţional, ce a lăsat urmări asupra oamenilor. „Mitingul Diasporei”, aşa s-a numit protestul în
cadrul căruia 100.000 de romani au scandat în Piaţa Victoriei împotriva politicienilor în funcţie,
care aveau dosare penale. Aceştia considerau inadmisibil că viitorul lor să fie decişi de persoane
condamnate penal, dorindu-i eliminaţi din funcţii.
 La protest, au existat oameni care au venit alături de copii, astfel ca, marea majoritate, a
acţionat paşnic. Manifestaţiile au început cu imnul naţional răsunând în Piaţa Victoriei, împreună
cu steaguri fluturate, fără semne de violenţă.

De aceea, acţiunile pe care Jandarmeria urma să le ia, au sfârşit a fi nejustificate în ochii

majorităţii. Concret, exista dovezi foto şi video, care demonstrează că jandarmii au acţionat cu
gaze lacrimogene şi spray-uri către o mulţime care nu prezenta agresivitate.

Protestul din 10 august a fost cel mai criticat din ultimii ani, fiindcă guvernul a fost
acuzat de către opoziţie, dar şi de către societatea civilă, de manifestarea excesivă a forţei
împotriva manifestanţilor.

3.2. Manifestațiile din 2012 în România

Începutul anului 2012 nu a fost unul liniştit pentru România, ci din contră. Au avut loc
manifestaţii în masă în peste 50 de oraşe din ţară, la care au participat în total peste 13.000 de
oameni. Câteva dintre oraşele în care au fost organizate manifestaţii sunt: Cluj-Napoca,
Constanța, Târgu-Mureș, Iaşi, Bucureşti, Timişoara şi Craiova.

Organizarea protestatarilor s-a întâmplat, în principiu, pe reţelele de socializare. Iniţial,

protestele au avut loc în Târgu Mureş, însă reacţiile s-au propagat într-un timp foarte scurt şi în
restul ţării. Scandările protestatarilor cereau demisia preşedintelui ţării de la vremea aceea,
Traian Băsescu, dar şi a Guvernului Boc.

Ceea ce i-a provocat pe protestatari au fost reformele sistemului sanitar pe care Guvernul
Boc le-a promovat în spaţial public.

Concret, protestatarii îl susţineau pe medicul şi fondatorul SMURD, Raed Arafat, cel care
critică proiectul de liberalizare a sistemului medical de urgenţă. Acesta considera că implicarea
unor operatori privaţi în serviciul de urgenţă nu ar face decât să îl destabilizeze şi nu să ajute.

În Bucureşti, manifestaţiile au început pe data de 13 Ianuarie 2012, pornind din dreptul

Teatrului Naţional. În doar câteva ore, protestau în jur de 2000 de oameni în fata Administraţiei
Prezidenţiale. Dacă scandările au început paşnic, o zi mai târziu, întâmplările au degenerate către
violenta. Din momentul în care jandarmii au opus rezistenţă protestatarilor strângând cordonul,
aceştia au fost atacaţi cu petarde, au fost aruncate pietre în ei, iar mai multe clădiri au fost
vandalizate. Ca răspuns, Jandarmeria a folosit gaze lacrimogene.

În următoarea zi, pe data de 15 Ianuarie, evenimentele şi-au continuat spiritul negativ, în

cadrul protestelor din Bucureşti participând şi liderii unor galerii de fotbal populare din ţară. În
acea zi, participanţii au fost opriţi cu gaze lacrimogene şi tunuri cu apă. Tot atunci, oamenii legii
au arestat câţiva dintre protestatari pentru deţinerea de obiecte periculoase asupra lor, dar şi
pentru deţinere de droguri.

În oraşele mai importante, precum Alexandria, călătoreau oameni din împrejurimi pentru
a se alătura protestelor. Transporturile erau organizate de către grupuri, pentru că toţi cei care îşi
doresc să îşi exprime opinia public, să aibă acces la contextul creat.

Protestele au început la data de 12 ianuarie şi au dus la demisia lui Emil Boc din funcţia
de prim-ministru după nici o lună de scandări, acesta fiind înlocuit de către Cătălin Predoiu în
funcţie interimară.

3.3. Reacția națională și internațională față de protestul din 2012

Mai mulţi politicieni au reacţionat în urma protestelor din ţară, din acea perioadă. Mai
bine de o săptămână de la iniţierea manifestaţiilor publice, preşedintele ţării Traian Băsescu nu a
făcut nicio declaraţie, intervenind mai târziu printr-o conferinţă de presă.

Cu toate astea, au existat actori importanţi ai politicii româneşti care au reacţionat fie prin
cadrul interviurilor televizate, fie prin comunicări lansate pe reţelele sociale. Unul dintre aceştia
a fost Ion Iliescu. Acesta considera că protestul este unul social şi nu politic. Era de părere că
cetăţenii aşteaptă decizia finală a preşedintelui, anume demisia şi nu doar schimbarea
Guvernului. Tot el susţinea că România se afla într-o situaţie economică foarte grea, motiv
pentru care cetăţenii au recurs la scandarea nemulţumirilor.
 Mai mult, Ion Iliescu vedea normală şi previzibilă acţiunea cetăţenilor, prezicând chiar şi
o durată de câteva luni a protestelor. Adăugă faptul că niciun alt conducător al statului nu şi-a
“permis” acţiunile lui Traian Băsescu, anume limitarea veniturilor la un astfel de nivel. (Iliescu,
2012)

Victor Ponta a fost o altă persoană care şi-a exprimat public nemulţumirea faţă de cele
întâmplate în 2012, prezentând siguranţă faţă de o următoare demisie din partea preşedintelui
ţării. El consideră că în comportamentul acestuia vede doar ezitare şi întârzierea unor concluzii
previzibile – renunţarea la funcţie. (Ponta, 2012)

Cristian Cercel, editorialist, printr-un articol denumit “Politicienii romani trebuie să se

reconecteze la realitate” transmitea cum în toţi anii care au trecut de la ieşirea de sub comunism,
privatizarea a devenit cea mai la îndemână rezolvare, precum şi economia de piaţă. (Cercel,
2012)

Reacţii au venit şi din partea presei internaţional. Printre cei care au comentat
evenimentele se număra The New York Times, CNN, BBC şi Reuters.

The New York Times relata evenimentele ca fiind de cea mai mare amploare, raportând
la România din ultimii aproape 10 ani, de la numirea preşedintelui. Implicarea CNN a fost mai
degrabă cu detalierea întâmplărilor propriu-zise, anume necesitatea forţelor de ordine de a
acţiona cu gaze lacrimogene, precum şi reacţia cetăţenilor, aceea de a arunca cu pietre în oamenii
legii şi de a bloca circulaţia.

Urmările protestelor din 2012

Din cauza reacţiei publice, preşedintele Traian Băsescu a optat pentru retragerea
proiectului de sănătate. Susţinea că, deşi acesta este un proiect la care specialiştii au lucrat vreme
de 5 ani din dorinţa de a veni cu o îmbunătăţire, îi va cere prim-ministrului să oprească
demersurile. În acelaşi timp, el menţionă că nu doar în rândul cetăţenilor de rând a observat
reticenţa, ci şi în rândul medicilor. (Băsescu, 2012)

Mihai Răzvan Ungureanu – istoric, politician şi diplomat, desemnat fiind de către

preşedinte, a iniţiat demersurile de formare a unui nou guvern. Acest lucru se întâmplă după ce
Emil Boc şi-a depus demisia, alături de Guvernul de la acea vreme.
 Medicul Raed Arafat, după o demisie depusă în urma evenimentelor întâmplate, a fost
repus în funcţia de subsecretar de stat al Ministerului Sănătăţii.

Pentru Traian Băsescu, protestele au dus la degradarea imaginii şi partidului PDL.

La un an după protestul din 2012, în urma unei anchete asupra modalităţii în care
Jandarmeria a reacţionat la manifestaţii, Eugen Meran, Directorul General al Direcţiei de
Jandarmi Bucureşti a fost demis din funcţie. Acuzaţiile care îi erau aduse se refereau la
modalitatea în care jandarmii au fost organizaţi. Mai mult, a existat şi o plângere la adresa
Jandarmeriei din partea unei persoane agresate de către unul dintre oamenii legii, care şi-a
recunoscut fapta.

Acţiunile luate de autorităţi în timpul protestului

Din cei 13.000 de participant la protest, la nivel naţional, au fost ridicaţi de către
autorităţi aproximativ 150, conform declaraţiilor oferite de către Aurel Moise, Şeful Direcţiei de
Ordine şi siguranţa publică din Jandarmeria Romană. Pentru a se asigura că nu au loc incidente, a
fost nevoie de punerea în teren a aproximativ 4000 de jandarmi.
Deşi, în general, protestele au fost desfăşurate paşnic la nivelul întregii ţări, cei 150 de
oameni au fost reţinuţi fie pentru blocarea unor cai principale de circulaţie, pentru deţinerea unor
substanţe interzise sau pentru incitarea la reacţii nepotrivite în masă.
Pe tot parcursul protestului, Aurel Moise a încurajat cetăţenii să continue protestele
paşnice, garantând protecţia siguranţei lor şi subliniind că nu vor fi acceptate violenta şi
manifestaţiile care duc la tulburarea liniştii publice.
Participanţii la proteste care s-au ales cu dosare penale sunt cei cu antecedente penale,
care deţineau asupra lor substanţe interzise, obiecte periculoase precum bastoane telescopice,
pietre, cuţite şi altele asemenea. Au fost aplicate, de asemenea şi contravenţii sancţiuni
contravenţionale.

3.4. Implicarea tinerilor în comunitatea democratică

De-a lungul timpului, s-au făcut studii asupra impactului pe care statul îl are asupra
tinerilor, dar şi vice-versa. Modalitatea în care statul se raportează la tineri îi poate influenţa pe
aceştia major – în funcţie de asta, ei alegând nivelul de implicare în societatea civică sau mai
mult, dacă să rămână pe plaiurile Româneşti sau nu.

Fie că este evident sau nu, un rol important îl are şi reacţia statului la solicitările
cetăţenilor – făcând o referire la protestele şi întâmplările din ultimii ani, pierderea motivaţiei
tinerilor este riscantă şi vine cu repercusiuni pe termen lung la nivel de stat.

În anul 2022 au fost publicate datele unui barometru IRES, care pe de-o parte demonstrau
anumite informaţii ce reflectau o îmbunătăţire a acţiunilor tinerilor faţă de statul democratic, în
timp ce altele ridicau semne de întrebare.

La chestionar au participat 814 tineri cu vârsta cuprinsă între 18-29 ani.

Ce-i drept, 90% dintre respondenţi considera că dacă s-ar implica în comunitate, lucrurile
s-ar schimba în bine. Acelaşi sondaj demonstrează cum 42% dintre tineri şi-au investit timpul în
acţiuni de voluntariat şi doar un procent de 28% au participat în cadrul protestelor. Întrebaţi fiind
dacă văd benefică introducerea votului odată cu împlinirea a 16 ani, 58% nu au fost de acord.
(Figura 7)

Figura 1 Implicarea tinerilor in comunitate

Sursa: Campean, I., 2022

Legat de implicarea activă a tinerilor în cadrul acţiunilor civice, cei mai mulţi nu au
făcut-o, argumentând acest fapt cu lipsa de interes. Câţiva dintre respondenţi s-au implicat în
acţiuni de voluntariat, în timp ce alţii au semnat petiţii sau au participat la proteste. (Figurile 8 și
9)

Figura 2 Participarea tinerilor la actiuni civice

Sursa: Campean, I., 2022

Figura 3 Motive pentru care tinerii nu participa la actiunile civice

Sursa: Campean, I., 2022
 Deschiderea tinerilor români către comunicarea cu statul este din ce în ce mai redusă.
Marea majoritate alege să nu meargă către instituţiile statului pentru diverse probleme sau
solicitări.

Figura 4 Deschiderea tinerilor romani catre institutiile statului

Sursa: Campean, I., 2022

Lipsa implicării tinerilor în acţiunile civice vine mai degrabă şi din obişnuinţă unei
interacţiuni folosind căile tehnologiei. Cât despre prezenţa lor în cadrul protestelor, aceasta este
redusă date fiind riscurile fizice pe care acţiunea o presupune, ceea ce ne demonstrează unele
dintre cele mai importante manifestaţii în masă din ultimii 10 ani.