DC(II) -7

REFERENDUMUL
 1 MAI
 1359 : Recunoașterea Mitropoliei Țării Românești, cu sediul la Curtea de Argeș, de
către Patriarhia din Constantinopol.
 1581: Sigismund Bathory este ales principe al Transilvaniei.
 1707: Anglia s-a unit cu Scoția sub numele de Regatul Marii Britanii.
 1786: Premiera operei comice "Nunta lui Figaro" (4 acte) de W. A. Mozart, la
Burgtheater din Viena. Libretul este de Lorenzo da Ponte, după piesa cu același titlu a
lui Beaumarchais.
 1776: Ordinul Iluminaților este fondat în Ingolstadt (Bavaria de Nord), de
Adam Weishaupt.
 1821: Turcii pătrund în Moldova, la Brăila, și în Țara Românească, la Giurgiu, Călărași
, Calafat și Bechet, pentru a înăbuși revoluția condusă de Tudor Vladimirescu.
 1831: Se înființează, la București, Arhivele Statului din Țara Românească.
 1865: Intră în vigoare Codul Penal (aprobat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la
21 aprilie/3 mai 1864).
 1899: Bayer introduce aspirina în Germania.
 1919: Guvernele sovietic și ucrainean au adresat guvernului român două ultimatumuri
prin care îi cereau să părăsească în 24 de ore Basarabia și Bucovina.
 1 MAI - Ziua Muncii
 În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua
Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind
comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea mișcărilor
muncitorești în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce
autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
 La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite,
însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți,
din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au
câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
 Dar ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente
care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago. Numărul greviștilor se
ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se
alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”.
Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.
 1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de
exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În
majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.
 CUPRINS
 I. Noţiune
 II. Tipuri de referendum
 III. Regimul juridic al referendumului în
România
 IV. Procedura organizării referendumului
în România
 V. Natura juridică a decretului de stabilire
a referendumului în România
 VI. Consecinţele organizării unui
referendum
 VII. Studiu de caz: referendumurile din
 I. NOŢIUNE
 Referendumul (R)– formă de exercitare a suveranităţii
poporului;

 Art. 2 din Constitutia României (CR)– suveranitatea

aparţine poporului care o exercită prin organele sale
reprezentative şi prin referendum;

 R – modalitate de consultare a poporului cu privire la

diverse probleme ale ţării, de interes general;

 Calea de consultare a poporului → reminiscenţă a

democraţiei directe (în care cetăţenii au posibilitatea de a
se exprima direct şi de a contribui la luarea deciziilor
majore ale statului);
 Terminologic → ,,referendum” → originea în dreptul
roman (procedura de consultare directă a corpului
electoral (doar cetăţenii cu drept de vot, nu şi plebea));

 ,,Referendum” ≠ ,,plebiscit”;

 ,,plebiscit” = ceea ce plebea decidea şi hotăra

(,,Plebiscitum est quod plebs iubet atque constituit”;
Plebiscitum est quod plebs plebeio magistratu
interrogante, veluti tribuno, constituebat”);

 astăzi R → întâlnit în ramurile dreptului public: dreptul

constituţional, dreptul administrativ, dreptul internaţional
public
II. TIPURI DE REFERENDUM
 Referendumul consultativ – prev. de art.
90 C.R. („Preşedintele României, după
consultarea Parlamentului, poate cere
poporului să exprime, prin referendum,
voinţa cu privire la probleme de interes
naţional”):
 consultare populară cu caracter pur facultativ;
 rezultatele nu sunt obligatorii pentru legiuitor;
 nu sunt definite „problemele de interes
naţional”;
 nu se prevede că aceste probleme vor fi
stabilite ulterior prin lege;
 nu se prevede nicio restricţie cu privire la
organizarea unui referendum în acelaşi timp
cu desfăşurarea oricărui tip de alegeri ;
 nu există nicio condiţie care să interzică
organizarea referendumului, simultan cu
alegerile prezidenţiale, parlamentare, locale
sau cele pentru Parlamentul European → „ubi
lex non distinguit, nec nos distinguere
debemus” – Decizia Curtii Constitutionale a
României(CCR) nr. 355/2007;
 Preşedintele trebuie să consulte Parlamentul –
ca exponent al cetăţenilor – fără a fi obligat să
ţină cont de părerea acestuia;
 „interesul naţional” → la aprecierea
Preşedintelui;
 Decizia CCR nr. 70/1999 → „Dreptul
constituţional al Preşedintelui de a recurge la
referendum nu îi poate conferi acestuia
posibilitatea legiferării, întrucât, în
conformitate cu voinţa constituantului român,
Preşedintele nu poate iniţia un referendum
legislativ, ci numai unul consultativ”;
 Poporul se exprimă cu DA sau NU.
  Referendumul obligatoriu – prev. la art.
95 şi 151 C.R.:

 art. 95(3) → „Dacă propunerea de suspendare din

funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se
organizează un referendum pentru demiterea
Preşedintelui”;
 art. 151(3) → „Revizuirea este definitivă după
aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30
de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii
de revizuire”.
 Tipuri de referendum
(în alte sisteme de drept)
a) în funcţie de actul juridic asupra căruia se
organizează un referendum:
 referendumuri constituţionale – pentru aprobarea
unei constituţii – Franţa, Italia, Spania, Portugalia,
România etc.;
 referendumuri legale – au ca obiect o lege
(adoptarea sau abrogarea ei) – Italia, Elveţia;
 referendumuri convenţionale – organizat pentru
ratificarea unui acord internaţional şi pentru
exprimarea poziţiei unui stat cu privire la o anume
problemă de drept internaţional (ex.:
referendumurile în ţările UE pentru ratificarea
Tratatului Instituind o Constituţie pentru Europa).
b) în funcţie de tipul de decizie care se
adoptă în urma organizării unui
referendum:

 referendumuri normative – pentru

adoptarea unui act normativ;
 referendumuri abrogative – abrogarea
unui text normativ – Italia;
c) în funcţie de obiectul cu privire la care este
consultat poporul:

 referendumuri ce privesc acte normative în

vigoare – pentru păstrarea în vigoare sau
pentru abrogarea lui sau în vederea ratificării
lui ori nu (ex. – R pentru aderarea unui stat la
un act internaţional);
 referendumuri ce privesc propuneri sau
proiecte de acte normative – pentru ca
autorităţile statului să afle poziţia cetăţenilor vis
a vis de un proiect de lege sau o problemă
controversată – România, Grecia, Franţa,
Elveţia etc.
 III. REGIMUL JURIDIC AL
REFERENDUMULUI ÎN ROMÂNIA
 CR → nu reglementează în detaliu regimul juridic al
referendumului;
 Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea
referendumului – stabileşte în detaliu modul de
organizare şi desfăşurare a tuturor formelor de
referendum:
 R. consultativ – la nivel naţional;
 R. consultativ – la nivel local;
 R. obligatoriu pentru demiterea Preşedintelui României;
 R. obligatoriu pentru adoptarea legii de revizuire a Constituţiei
(organizat la nivel naţional)
 Liniile directoare ale Comisiei de la Veneţia
Comisia Europeană pentru Democraţie prin
Drept (Comisia de la Veneţia) → cu prilejul celei
de-a 18 reuniuni,la 12 octombrie 2006, de la
Veneţia a adoptat Liniile directoare cu privire
la organizarea referendumului, document care
reglementează:
 regulireferitoare la vot;
 întocmirea listelor electorale;
 modul de organizare a votului;
 drepturile minorităţilor în privinţa votului;
 validarea şi consecinţele referendumului.
De exemplu:
 fiecare alegător să dispună de un singur vot;
 asigurarea egalităţii de şanse între partizanii şi
adversarii propunerii supuse la vot;
 neutralitatea autorităţilor administraţiei publice:
 campania pentru referendum;
 finanţarea din fonduri publice a campaniei şi a actorilor săi;
 afişajul şi publicitatea;
 dreptul la demonstraţii pe căile publice

 problema supusă votului trebuie:

 să fie clară;
 să nu inducă în eroare;
 să nu sugereze un răspuns.
  Cetăţenii – să fie informaţi cu privire la
efectele R;
 participanţii la scrutin – să răspundă la
întrebări doar prin „da” sau „nu”, sau prin vot
alb;
 în cazul votului prin corespondenţă sau a
votului electronic, autorităţile:
 să se asigure că serviciul de poştă este sigur şi fiabil;
 votul electronic – în conformitate cu Recomandarea Rec
(2004) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei cu
privire la normele juridice, operaţionale şi tehnice privind
votul electronic.
 regulile în materie referendară – să aibă cel
puţin rang de lege;
 materia dreptului referendar → nu trebuie
să fie modificată cel puţin un an înainte de R;
 observarea R → observatori naţionali şi
internaţionali să aibă posibilitatea reală să
observe;
 problemele supuse R → să respecte
ansamblul legislaţiei de rang
superior(principiul ierarhiei actelor normative)
 să nu contravină dreptului internaţional sau principiilor
statutare ale Consiliului Europei (democraţia, drepturile
omului, statul de drept)

 în privinţa cvorumului de participare la

referendum, Comisia de la Veneţia, NU
recomandă:
 un cvorum (prag, procentaj minimal) de participare;
 un cvorum de aprobare (acceptarea de către un
procentaj minimal din numărul celor înscrişi in listele
electorale) – se riscă crearea unei situaţii politice dificile
în cazul în care proiectul este adoptat cu o majoritate
simplă, inferioară însă cvorumului necesar;
 Italia – instituie un cvorum de participare pentru
validarea R, Elveţia – nu
  în România:
 ar trebui să existe o uniformitate de reglementări privind
instituirea unui cvorum de participare a votului pentru
validarea referendumului;
 există pentru anumite tipuri de referendum, diferite
cvorumuri;
 R valabil – dacă participă cel puţin 30% din numărul
persoanelor înscrise în listele electorale permanente;
 Rezultatul – R este validat – dacă opţiunile valabil
exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi în
listele electorale permanente;
 Demiterea Preşedintelui – majoritatea voturilor
exprimate.
 IV. PROCEDURA ORGANIZĂRII
REFERENDUMULUI ÎN ROMÂNIA
– prev. la art. 90 din C.R.
(„probleme de interes naţional”)
a. anunţarea public – de către Preşedintele
României – a intenţiei de a organiza un
referendum naţional;

b. consultarea Parlamentului:
 prin scrisoare sau mesaj;
 condiţie prealabilă, obligatorie;
c. emiterea de către Parlament a unei Hotărâri cu
privire la oportunitatea organizării unui R.:
 caracter consultativ;
 nu este stabilit un termen în CR; în lege – 20 zile.

d. stabilirea obiectului şi a datei R. naţional prin

decret:
 obiect;
 data;
 întrebarea/ întrebările;
 nu există interdicţie privind organizarea referendumului
simultan – Decizia CCR nr. 147/2007;
 Recomandabil – Comisia de la Veneţia – R să nu se
suprapună cu organizarea niciunui alt tip de alegeri.
e. publicarea decretului în M.Of. al României, partea I;
f. organizarea referendumului de către Guvern – în
10 zile -stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice;

g. consultarea poporului
 competenţa exclusivă a Preşedintelui în determinarea
problemelor de interes naţional (Decizia CCR 70/1999
şi 355/2007)

h. confirmarea de către CCR a rezultatelor

referendumului:.
 CCR → raport către Parlament;
 CCR → publică rezultatul în M.Of.
În România au fost organizate referendumuri:

 1. - aprobarea Constituţiei (1991) – 67,3% - valid;

 2.- aprobarea Legii de revizuire a Constituţiei (2003)
– 55,70% - valid;
 3.- demiterea Preşedintelui României (2007), 44,45% -
nevalid;
 4.- consultare populară – introducerea votului
uninominal(2007)-26,51%-nevalid
 5.- reducerea numărului de parlamentari şi trecerea
la un Parlament unicameral (2009) – 50,94% - valid;
 6.- demiterea Preşedintelui României (2012) – 46,24%
-nevalid
 7. -modif. art. 48 CR (2018)
 Inlocuirea sintagmei”între soți” cu ”între un barbat si o
femeie”
 Propunerea:Coaliția pentru Familie+Biserica (crestin-
ortodoxă si romano-catolica)
 Nu a fost atins pragul de validare
 21,1% prezenti la vot din care PENTRU-91,56%
 V. NATURA JURIDICĂ A DECRETULUI
PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
 efectele decretului – erga omnes;
 decretul → act juridic cu caracter normativ;
 decretul poate fi controlat doar din punct de
vedere constituţional de către Curtea
Constituţională – odată cu verificarea modalităţii
de îndeplinire a condiţiilor procedurale pentru
organizarea referendumului;
 nu poate fi controlat prin acţiunea în contencios
administrativ.
VI. CONSECINŢELE ORGANIZĂRII UNUI
REFERENDUM
 1.→ rezultatul R. interesează Parlamentul şi
Preşedintele României sub aspectul conduitei lor viitoare
în legătură cu problema care a făcut obiectul R.;

 2. → deşi Constituţia nu menţionează expres, practic un

Preşedinte care a chemat poporul la R, trecând peste
punctul de vedere al Parlamentului, iar rezultatul R este
negativ – să-şi prezinte demisia; invers → moţiune de
cenzură faţă de Parlament/ vot de neîncredere;

 3. → rezultatul R. nu poate fi decât unul consultativ.