4 Fișa nr.

4 – TEORIA SUVERANITĂȚII (II)

§1. Introducere
Referendumul și inițiativa populară
Drept constituțional și instituții politice II
Asist. univ. dr. Anthony MURPHY

1 INTRODUCERE. Textul art. 2 din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI consacră două mijloace de exercitare a suveranității
poporului: prin organele sale reprezentative (tipic DEMOCRAȚIEI REPREZENTATIVE), precum și prin referendum
(ca instrument al DEMOCRAȚIEI SEMI-DIRECTE sau PARTICIPATIVE1).
2 Cu toate că și INIȚIATIVA POPULARĂ reprezintă un instrument al democrației participative, nu a fost amintită
în art. 2 din Constituție. Motivul ar fi că numai inițiativa de revizuire a Constituției are natură decizională
(se finalizează printr-un referendum decizional), în vreme ce inițiativa legislativă depinde de voința forului
legislativ (se finalizează în Parlament), fără ca poporul să mai fie consultat prin referendum.2
§2. Inițiativa populară

1 NOȚIUNE. Inițiativa populară este acel instrument prin care populația declanșează un proces decizional,
finalizat de către Parlament (prin legiferare) sau chiar de către popor (prin referendum).
2 SEDIUL MATERIEI:
→ art. 74 alin. (1) și (2), art. 150 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI;
→ LEGEA NR. 189/1999 PRIVIND EXERCITAREA INIȚIATIVEI LEGISLATIVE DE CĂTRE CETĂȚENI.
3 TIPURI:
3.1 Inițiativa populară constituțională (art. 150 din CONSTITUȚIE) – implică susținerea a 500.000 de cetățeni
cu drept de vot (din jumătate din județele țării, minim 20.000 de semnături pentru fiecare), fiind finalizată
prin referendum (art. 151 din Constituție) în termen de 30 de zile de la adoptarea inițiativei.
3.2 Inițiativa populară legislativă [art. 74 alin. (1) din CONSTITUȚIE] – implică susținerea a 100.000 de cetățeni
cu drept de vot (cel puțin dintr-un sfert din județele țării, minim 5.000 de semnături pentru fiecare), fiind
finalizată în Parlament.
§3. Referendumul

1 NOȚIUNE. Prin referendum înțelegem acel instrument de exercitare nemijlocită a suveranității care constă
în exprimarea voinței populare în legătură cu problema supusă consultării.3 Democrațiile contemporane
admit referendumul fiindcă acesta înlătură riscurile exercitării puterii suverane doar prin intermediul unor
organe reprezentative. Ceea ce „separă uzul și abuzul este – în cazul referendumurilor – o linie foarte fină”.4
2 ISTORIC. În România, instituția referendumului cunoaște antecedente în divanurile ad hoc, plebiscitul folosit
la aprobarea unor constituții (1864, 1938), precum și în reglementarea constituțiilor comuniste.
3 SEDIUL MATERIEI:
→ art. 2, art. 90 și art. 151 din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI;
→ LEGEA NR. 3/2000 PRIVIND ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA REFERENDUMULUI.
4 TERMINOLOGIE. Deși termenii de referendum și plebiscit par interșanjabili, acesta din urmă tinde să aibă o
conotație negativă, cauzată de folosirea abuzivă.5 Din păcate, acest instrument nu este imun capcanelor
nedemocratice, putând fi deturnat de la scopul declarat și legitim. Într-adevăr, referendumul este „o sabie
cu două tăișuri pe care arhitecții constituției trebuie să o mânuiască cu grijă”.6

1
I. MURARU, E.S. TĂNĂSESCU, op.cit., vol. II, p. 144.
2
Ibidem, p. 145.
3
A. MURPHY, Reforma constituțională în România după referendumul din 2009, în „Sfera politicii” nr. 2 (2016), p. 14.
4
G. SARTORI, Comparative Constitutional Engineering, Macmillan, 1997, p. 165.
5
I. MURARU, E.S. TĂNĂSESCU, op.cit., vol. II, p. 146.
6
G. SARTORI, op.cit., p. 165.
5 TIPURI:
→ După obligativitatea efectelor sale, referendumul poate fi:
(a) DECIZIONAL – produce efecte juridice (art. 95 și art. 151 din CONSTITUȚIE);
(b) CONSULTATIV – produce efecte politice, fără a naște vreo obligație juridică în sarcina autorităților7
(art. 90 din CONSTITUȚIE).
Curtea Constituțională a arătat că referendumul consultativ nu se reduce la un simplu sondaj de opinie,
deosebirea fiind că produce efecte indirecte.8 Revenind asupra acestei chestiuni, Curtea a clarificat că un
referendum consultativ produce efecte politice, iar nu juridice.9
→ După obligativitatea organizării sale, referendumul poate fi:
(a) OBLIGATORIU – impus de legea fundamentală (e.g., revizuirea Constituției, ratificarea unui tratat);
(b) FACULTATIV – lăsat la aprecierea inițiatorului (e.g., consultarea pe probleme de interes național).
→ După întinderea teritorială, referendumul poate fi:
(a) NAȚIONAL – la nivelul întregului stat (e.g., revizuirea Constituției, demiterea președintelui);
(b) LOCAL – la nivelul unei unități administrativ-teritoriale (e.g., probleme de interes local).
→ După efectele pe care le produce, referendumul poate fi:
(a) NORMATIV – adoptarea unui act normativ (referendum CONSTITUȚIONAL sau LEGAL) sau ratificarea
unui acord internațional (referendum CONVENȚIONAL);
(b) ABROGATIV – abrogarea unui act normativ aflat în vigoare (e.g., Italia, Elveția, Statele Unite).
Legea noastră fundamentală reglementează două categorii de referendum:
→ referendumul CONSULTATIV-FACULTATIV (art. 90 din CONSTITUȚIE; efecte asimilate avizului facultativ);
→ referendumul DECIZIONAL-OBLIGATORIU (art. 95 și art. 151 din CONSTITUȚIE).
6 REGIM JURIDIC.
6.1 CVORUM. Pentru validarea referendumului, Legea nr. 3/2000 prevede un prag minim de prezență de 30%
din numărul persoanelor înscrise pe listele electorale permanente [art. 5 alin. (2)], cu condiția ca
voturile „valabil exprimate [să reprezinte] cel puțin 25% dintre cei înscriși pe listele electorale permanente”
[art. 5 alin. (3)]. Comisia de la Veneția NU recomandă instituirea unui cvorum de participare („asimilează
alegătorii care se abțin celor care votează împotrivă”), ci a unui cvorum de aprobare (fiind posibilă chiar
impunerea unei majorități calificate).10
6.2 CONTROL. Regularitatea procedurală este supusă controlului Curții Constituționale a României [art. 146 lit.
i) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI; art. 46 și art. 47 din LEGEA NR. 47/1992; art. 45 din LEGEA NR. 3/2000].

7
I. MURARU, E.S. TĂNĂSESCU, op.cit., pp. 148-149.
8
Decizia CCR nr. 682/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012. Astfel, un referendum
decizional (e.g., privind demiterea Președintelui) ar produce efecte directe, iar un referendum consultativ ar necesita intervenția
organelor reprezentative (de regulă, Parlamentul).
9
Decizia CCR nr. 2/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 3 octombrie 2019. Doctrina se exprimase
în sensul că produce „efecte politice depline” (I. MURARU, E.S. TĂNĂSESCU, op.cit., p. 148).
10
VENICE COMMISSION, Code of Good Practice in Electoral Matters: Guidelines and Explanatory Report (adopted at the 52nd session,
Venice, 18-19 October 2002).
2
Aplicații
I. Întrebări cu variante multiple de răspuns (pot fi corecte una sau două variante de răspuns):
1. Organizarea unui referendum obligatoriu:
a) este permisă de Constituție;
b) este impusă de Constituție;
c) este interzisă de Constituție.
2. În prezent, pragul minim de participare pentru validarea referendumului este de:
a) 50% din alegători;
b) 30% din alegători;
c) 25% din alegători.
3. Consultarea pe probleme de interes național se poate face în cadrul unui referendum:
a) obligatoriu;
b) decizional;
c) facultativ.
4. Inițiativele populare privind revizuirea Constituției:
a) sunt finalizate prin adoptarea legii de revizuire în Parlament;
b) sunt finalizate prin organizarea unui referendum;
c) presupun 500.000 de semnături ale cetățenilor cu drept de vot.
II. Stabiliți valoarea de adevăr a următoarelor afirmații:
1. Inițiativa populară este instrumentul prin care populația declanșează un proces decizional.
2. Referendumul constă în exercitarea indirectă a suveranității, prin organele reprezentative.
3. Comisia de la Veneția recomandă stabilirea unui cvorum de participare la validarea referendumului.
III. Analizați următorul tabel și contextul oferit:

Referendumurile de demitere a Președintelui României11

Întrebare: „Sunteți de acord cu demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu?”
REZULTATE
DATA PARTICIPARE DECIZIA CCR EFECT
DA NU
19.05.2007 44,45% 24,74% 74,48% Validare Revenirea în funcție
29.07.2012 46,24% 87,52% 11,15% Invalidare (lipsă de cvorum) a Președintelui
1. Ce tip de referendum a fost organizat?
2. Cum comentați modificările succesive ale legislației?
→ În luna martie 2012, Legea nr. 3/2000 a fost modificată în sensul că „demiterea președintelui României
este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetățenilor înscriși în listele electorale” [Legea nr.
62/2012].
→ În luna iunie 2012, aceeași lege a fost modificată în sensul că „demiterea președintelui României este
aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate” [Legea nr. 131/2012].
3. Dar consecvența practicii CCR?
→ Curtea Constituțională a respins ca neconstituțională ultima modificare, motivând că „participarea la
referendum a majorității cetățenilor reprezintă un act de responsabilitate civică” [Decizia nr. 731/2012].
→ Ulterior, la invalidarea referendumului de demitere, Curtea a arătat că „neparticiparea la referendum,
mai exact neexercitarea dreptului la vot, este tot o formă de exprimare a voinței politice a cetățenilor
și de participare la viața politică” [Hotărârea nr. 3/2012].

11
Tabel adaptat din B. SELEJAN-GUȚAN, Drept constituțional și instituții politice, vol. II, Hamangiu, București, 2021, p. 123.
3