Constitutia Romaniei

Constituția României este legea fundamentală a statului român care

reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a
statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale
cetățenilor și autoritățile publice fundamentale. Actuala Constituție a
României a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21
noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin
referendumul național din 8 decembrie 1991.

Constituția a fost revizuită în anul 2003 prin adoptarea Legii de revizuire

a Constituției României, aprobată prin referendumul național din 18-19
octombrie 2003, lege intrată în vigoare la data de 29 octombrie 2003,
data publicării în Monitorul Oficial al României.
Constituția României, așa cum a fost revizuită în 2003, cuprinde 156 de
articole împărțite în 8 titluri:

Titlul I - Principii generale

Titlul II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale
Titlul III - Autoritățile publice
Titlul IV - Economia și finanțele publice
Titlul V - Curtea Constituțională
Titlul VI - Integrarea euroatlantică
Titlul VII - Revizuirea Constituției
Titlul VIII - Dispoziții finale și tranzitorii
O influență foarte puternică a Revoluției Franceze a avut-o proiectul de
constituție de la 13 septembrie 1822.[12] Acest document a fost
descoperit de către E. Hurmuzaki în arhiva Consulatului rus de la Iași.
[13] A fost opera novatorilor (liberalii de mai târziu)[14] și ciocoilor
(numiți la vremea respectivă cărvunari)[15][16] inspirați direct de
marele vornic Iordache Drăghici[17] și redactat probabil de către
comisul Ionică Tăutu. Ei au fost autorizați de Mihail Sturdza să se adune
și să voteze asupra unei constituții.
Proiectul de constituție proclama următoarele principii:

1) Respectul proprietății, prevăzut la art. 3 și 58;

2) Libertatea individuală, prevăzută la art. 6 și 8;

3) Libertatea muncii și a comerțului, prevăzută la art. 13;

4) Egalitatea înaintea legilor, prevăzută de art. 8, 12, 18 și 26;

În timpul ocupației rusești (1828-1834), a fost elaborat un cod de legi

care viza organizarea statală a Principatelor - Regulamentul Organic.
Pe 1 iulie 1866 a fost adoptată prima constituție propriu-zisă a
României. După extinderea teritoriului național în 1918, o nouă
constituție a fost aprobată pe 29 martie 1923. În 1938, după
instaurarea dictaturii regale de către regele Carol al II-lea, a fost
promulgată o noua constituție care susținea acest act. În perioada
comunistă Constituția a fost modificată în 1948, 1952 și 1965. După
Revoluția din 1989, o nouă constituție a fost adoptată în 1991.
Proiectul de revizuire a constituției adoptat în parlament a fost supus
unui referendum pe 18 și 19 octombrie 2003. Prezența la vot a fost de
55,7%, iar 89,7% din participanți au votat pentru modificarea
constituției. Totuși, procentele au fost contestate de organizațiile de
monitorizare, ce au raportat abuzuri (folosirea neconstituțională a
urnelor volante și permiterea unor cetățeni a vota de mai multe ori).
Nici una dintre aceste reclamații nu a putut fi dovedită, însă. Noua
constituție a intrat în vigoare pe 29 octombrie 2003.

Mai mult de jumătate din articole au suferit modificări mai mici sau mai
mari. Cele mai importante schimbări sunt:

Gratuitatea învățământului de stat nu mai este garantată

necondiționat (ci numai conform legii).
Minoritățile naționale au dreptul de a folosi limba maternă în
administrație și justiție.
Proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege.
Mandatul președintelui este de 5 ani.
Obligativitatea stagiului militar se stabilește prin lege organică.
Imunitatea parlamentară este limitată.
După aderarea României la UE cetățenii țărilor membre ale UE vor
avea dreptul de a alege și de a fi aleși în scrutinul local (dacă sunt
rezidenți ai localității respective).
 Intrarea în Uniunea Europeană și OTAN (NATO) nu va fi votată prin
referendum, ci de către Parlament.