Vioara

Vioara este un instrument muzical cu coarde și arcuș. Coardele sunt

acordate în cvinte perfecte și sunt întinse peste una din fețele unei cutii
de rezonanță, vibrând atunci când arcușul este tras peste ele sau când
sunt ciupite.

Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde și arcuș (viola,

violoncelul și contrabasul), vioara este cel mai mic instrument și
generază sunetele cele mai înalte.

Alți termeni populari folosiți pentru vioară sunt: violină, scripcă, diblă,
lăută sau regional ceteră.

Persoana care cântă la vioară se numește violonist sau lăutar. Persoana

care construiește sau repară o vioară se numește lutier.
Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVI-lea. Cel
mai probabil a fost inspirată de trei tipuri de instrumente: rebec (care
exista încă din secolul al X-lea), viola da gamba și viola da braccio. Una
din primele descrieri explicite a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a
fost în Epitome musical de Jambe de Fer într-o lucrare publicată în anul
1556, la Lyon. La acea vreme vioara începea să se răspândească în
Europa.
Din documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea
patru coarde (așa cum au viorile moderne) a fost construită în 1555 de
către Andrea Amati(en). Viorile care au precedat-o aveau doar trei
coarde. Vioara a devenit imediat un instrument răspândit atât printre
muzicanții din stradă, cât și printre nobili; spre exemplu în anul 1560,
regele Carol IX al Franței i-a comandat lui Amati 24 de viori. Cea mai
veche vioară, care există și în zilele noastre, a făcut parte din acest lot,
fiind construită de Amati în 1564, la Cremona: Charles IX.
Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care face
parte din familia instrumentelor cu coarde. Datorită timbrului cristalin,
expresiv și plin de frumusețe, vioara este principala purtătoare a
melodiei. Strălucirea și căldura sunetului ei o așează în fruntea
instrumentelor din orchestră. Sunetele emise de vioară pot reda cele
mai variate sentimente, ca: duioșie, măreție, visare, forță, etc.
Există și viori cu 5 coarde, prin adăugarea coardei DO de jos, ceea ce
apropie vioara de sonoritatea violei.[1] Deoarece cele 5 coarde sunt
mai apropiate unele de altele, digitația diferă de cea pentru vioara
clasică, cu 4 coarde. Vioara cu 5 coarde se folosește preponderent
pentru muzică pop, rock și jazz.