Constituția sau legea fundamentală reglementează aspecte referitoare la:
forma de guvernământ; organizarea și atrubuțiile puterilor în stat; drepturile fundamentale ale cetățenilor.
România este statul în care autoritățile publice se întemeiază pe voința poporului,
exprimată direct sau prin reprezentanți aleși. Cu alte cuvinte, este statul întemeiat pe principii democratice. Orice stat democratic funcționează în baza unei constituții. Constituția este legea fundamentală a statului. România a avut de-a lungul timpului mai multe constituții adoptate în anii 1866, 1923, 1938, 1948, 1952, 1965. Actuala Constituție a României a fost elaborată în anul 1991, de Adunarea Constituantă, alcătuită democratic prin alegeri generale, fiind ulterior supusă unui referendum național. Ea a fost revizuită în forma actuală în anul 2003. Constituția României este alcătuită din 156 de articole, organizate în opt titluri: - Titlul I Principii generale - Titlul II Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale - Titlul III Autoritățile publice - Titlul IV Economia și finanțele publice - Titlul V Curtea Constituțională - Titlul VI Integrarea euroatlantică - Titlul VII Revizuirea Constituției - Titlul VIII Dispoziții finale și tranzitorii Toate legile elaborate și adoptate în România trebuie să fie în acord cu prevederile constituționale. În caz contrar, legile care încalcă Constituția sunt neconstituționale. Atât principiile constituționale, cât și valorile fundamentale promovate de Constituția României reglementează diferite aspecte ale societății: accesul la educație, la sănătate, sistemul electoral, cetățenia, etc. Principii promovate de Constituția României: separația puterilor în stat; pluralismul politic și dreptul de asociere al cetățenilor; egalitatea în drepturi și îndatoriri ale tuturor cetățenilor; accesul liber la justiție; prezumția de nevinovăție.