Sunteți pe pagina 1din 24

7

REGIMURILE POLITICE

Problema regimurilor politice este vitala pentru organizarea si fundamentarea vietii sociale. De natura regimurilor politice depinde n mare masura solutionarea n interesul cetatenilor a problemelor legate de viata si activitatea acestora. 7.1 Continutul si esenta regimurilor politice Regimul politic reprezinta forma concreta de organizare si functionare a sistemului politic, ndeosebi modul de constituire si actiune a organelor de stat, n raport cu cetatenii. Daca organele de conducere ale puterii politice, n general, organele de stat se constituie si actioneaza prin consultarea cetatenilor, prin respectarea vointei si intereselor acestora, avem de a face cu un regim democratic. Un astfel de regim, de regula, reprezinta interesele generale ale tuturor membrilor societatii, ale tuturor categoriilor sociale. Dimpotriva, daca organele puterii politice, organele de stat se constituie si actioneaza prin nesocotirea vointei cetatenilor, fara consultarea acestora si mpotriva vointei lor, avem de -a face cu un regim dictatorial, care reprezinta interesele unui grup minoritar, n conflict cu interesele generale ale societatii. Asadar, regimul politic este determinat, n ultima instanta, de raporturile de forta dintre cetateni, dintre societatea civila si stat. Cu ct masele actioneaza mai organizat si constient, cu ct gradul lor de cunoastere si vointa politica este mai ridicat, cu att ele pot sa impuna un regim care sa le serveasca interesele, respectiv un regim democratic si invers. n evolutia sa istorica, societatea omeneasca a cunoscut att regimuri democratice ct si dictatoriale, n raport cu conditiile concret istorice. Regimul politic nu trebuie confundat cu forma de guvernamnt; aceasta din urma se refera la raporturile dintre diferitele organisme ale statului n procesul lor de constituire. n acest sens, pot sa existe ca forme de guvernare: monarhii absolute sau constitutionale, republici prezidentiale parlamentare etc. Regimul politic nu depinde att de forma de guvernare, ct, mai ales, de raportul dintre acesta si cetateni.

Politologie

Este adevarat ca n cazul unor monarhii cu caracter absolut, nu pot sa existe dect regimuri dictatoriale. n cazul monarhiilor constitutionale putem avea regimuri democratice, iar n cazul unei republici prezidentiale, pot exista att regimuri politice democratice, ct si dictatoriale. 7.2 Regimuri politice democratice Regimurile democratice au aparut o data cu primele forme de organizare democratica a societatii, avnd nsa o serie de trasaturi specifice n raport cu formatiunile sociale. Daca n sclavagism si feudalism, regimurile democratice au reprezentat raritati, o data cu epoca moderna, cel putin n tarile dezvoltate, acestea devin o forma principala de exercitare a conducerii politice a societatii, mbracnd forme specifice n raport de conditiile concrete ale fiecarei tari: regimuri politice democratice n cadrul unor monarhii constitutionale (Anglia, Belgia, Olanda, Spania, Norvegia, Japonia etc.); regimuri democratice n cadrul unor republici parlamentare (Italia, Germania, Portugalia, Finlanda etc.); regimuri democratice prezidentiale (SUA, Franta, Romnia etc.). Dupa nfrngerea fascismului n cel de-al doilea razboi mondial si scoaterea n afara legii a miscarilor si partidelor care au generat regimuri politice dictatoriale, precum si n procesele ce au loc astazi n tarile estice, inclusiv n fosta Uniune Sovietica asistam la extinderea regimurilor democratice care sunt pe cale sa se instaureze n majoritatea statelor lumii, mbracnd forme specifice de la o tara la alta si chiar de la un continent la altul. Trebuie mentionat ca procesul de democratizare se extinde si n lumea a treia, inclusiv n tarile aflate multa vreme sub influenta comunista. Procesul de democratizare a vietii politice cunoaste n ultima v reme un curs rapid de extindere n America Latina, iar tarile Africii traverseaza o perioada accentuata de framntari politice cu tendinta vadita de democratizare, pe ntreg continentul african. Se poate aprecia, asadar, ca, n epoca contemporana, regimur ile democratice capata o pondere tot mai mare n viata politica a tuturor tarilor, de aceasta fiind legata promovarea progresului si prosperitatii, a colaborarii ntre popoare si, n ultima instanta, a mentinerii pacii. Substanta regimului politic democratic se afla n sistemul drepturilor si libertatilor omului, ceea ce permite cetatenilor sa aiba acces la viata politica si sa determine prin vointa lor cursul si calitatea regimului politic. Un regim politic este democratic n masura n care libertatea, democratia, pluralismul si parlamentarismul fundamenteaza existenta societatii globale,

Regimurile politice

implicit, esenta democratica a regimului politic presupune ca statul sa aiba libertate de actiune n sensul ca puterile sale de natura politica, economica, culturala, educationala etc., sa nu fie acaparate sau subordonate nici uneia din gruparile care le disputa, caci orice identificare cu acestea, n detrimentul majoritatii cetatenilor, poate sa conduca la un regim politic antidemocratic, dictatorial. De aceea, ncalcarea jocului democratic, de catre un grup sau altul, nseamna anularea libertatii proprii a celorlalte grupari sau cetateni, dar si un atentat la libertate, autoritatea si suveranitatea puterii publice a statului ce reprezinta interesele societatii. Suportul mentinerii unui regim democratic constitutional se afla n competitie permanenta a structurilor pluraliste ale societatii civile si politice. Specific acestui cadru este faptul ca grupurile si cetatenii poseda libertatea si autonomia fata de puterea statului, ceea ce face posibila manifestarea opozitiei ca factor de control al puterii si de edificare a valorilor democratice. Legitimitatea functionarii regimului politic democratic este data de votul cetatenilor n momentul alegerilor, activitatea prin care se exercita un control att asupra regimului puterii, ct si asupra opozitiei. ntr-un astfel de regim, sistemul politic se caracterizeaza prin lipsa puterii personale, prin limitarea mandatului si responsabilitatea celor alesi n fata poporului. n acest mod, puterea este dispersata, limitata, controlata si concurentiala, ceea ce determina reproducerea puterii politice a regimului n procesul dezvoltarii democratice. n esenta un regim democratic trebuie sa aiba la baza n mod permanent, principiile democratiei, ale statului de drept. 7.3 Regimuri democratice la romni n epocile moderna si contemporana n istoria poporului romn, spiritul democratic s-a nscris ca o permanenta istorica, alaturi de idealurile sale de libertate sociala, unitate statala si independenta nationala. Aparitia statului national modern romn la mijlocul secolului al XIX-lea s-a realizat pe principii democratice. Acest lucru si-a gasit expresia att n fundamentarea unei legislatii cu caracter democratic, ct si n existenta unui mecanism politic menit sa asigure o conducere democratica, bazata pe consens national. nsasi Unirea din ianuarie 1859, proclamarea lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei si Tarii Romnesti s -au realizat pe baza de consens national si a unor principii democratice, prin larga consultare si vointa a poporului. Impunerea n fata Europei a statului modern romn s-a datorat tocmai actului de vointa a poporului, manifestat n mod democratic. Prin Constitutia din 1866 si modificarile acesteia, survenite pe parcurs,

Politologie

s-a cristalizat n Romnia un sistem democratic parlamentar cu mari valente moral-politice. Nu pot fi nsa ignorate mentinerea votului cenzitar prin intermediul caruia se asigura o larga participare la viata politica a claselor sociale privilegiate si o accentuata restrngere a posibilitatilor maselor populare de a lua parte la aceasta. Semnificativ n aceasta directie este faptul ca taranimea, care era cea mai numeroasa clasa sociala n perioada respectiva, ct si muncitorimea nu au avut reprezentanti direc ti n parlamentul tarii n perioada anterioara anului 1918. Marea Unire din 1918 a fost rezultatul actului de vointa a ntregului popor manifestat ntr-un mod profund democratic, n cadrul unor forumuri constituite pe baza unor alegeri liber exprimate. Stau marturie n aceasta directie "Sfatul Tarii" - organism reprezentativ al tuturor romnilor din Basarabia; "Adunarea Nationala Constituanta a romnilor din Bucovina" si "Congresul Democratic Bucovinean" ce includea reprezentanti att ai romnilor, ct si ai nationalitatilor conlocuitoare din zona; "Marea Adunare Nationala Transilvana", ntrunita la Alba Iulia. Constitutia din 1923 marcheaza un mare pas pe calea dezvoltarii democratice a Romniei. Prin aceasta constitutie sunt consacrate pe deplin principiile unei vieti democratice, cum sunt: votul universal, direct si secret (ce fusese introdus nca de la sfrsitul anului 1918), proclamarea prin lege a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului, separarea puterilor n stat; consacrarea pluripartidismului, libera exprimare a opiniilor politice, inclusiv libertatea presei; dreptul de organizare politica, ntrunire, demonstratii etc. Trebuie sa precizam nsa ca, si n perioada cnd s-a fundamentat, prin intermediul constitutiei din 1923, un regim politic parlamentar de factura democratica (parlamentul avnd, prin prevederile constitutionale, un rol hotartor n viata politica a tarii), democratia avea totusi o serie de limite prin excluderea de la dreptul de vot a unei importante parti a populati ei (femeile, militarii, functionarii de stat), cum si prin o serie de masuri care s-au initiat pe parcurs pentru eludarea unor prevederi constitutionale. Peste aceste limite, se poate totusi afirma, fara teama de a gresi, ca, n aceasta parte a Europei, R omnia a fost prima tara care a pasit pe calea unei veritabile democratii nca de la mijlocul secolului trecut, proces care a evoluat pe o linie de permanenta adncire si dezvoltare. Revolutia din decembrie 1989, nlaturnd regimul totalitar comunist, a redeschis calea unei vieti democratice care prinde contur din ce n ce mai mult n societatea romneasca. Asadar, procesul democratic ce are loc astazi n tara noastra, bazat pe existenta unui pluralism de partide si alte formatiuni politice, reia bogatele si frumoasele traditii din trecut.

Regimurile politice

Primul regim politic democratic din perioada moderna a Romniei l constituie cel din timpul domniei lui Alex.I. Cuza (ianuarie 1859-februarie 1866). Principalele trasaturi ale regimului democratic din vremea lui Cuza se refera la: realizarea statului national modern romn prin unirea politica a Moldovei cu Muntenia, ca urmare a alegerii democratice a aceluiasi domnitor n fruntea celor doua Principate Romne (la 5 si respectiv 24 ianuarie 1859), stat care va adopta denumirea de Romnia ncepnd cu 24 ianuarie 1861. Unirea din 1859 a constituit rezultatul luptei si vointei de unitate statala a romnilor si totodata, un act de mare abilitate diplomatica a clasei politice din acea perioada care, n pofida prevederilor Conventiei de la Paris din 1858 si fara ncalcarea acesteia n mod expres, s-a reusit ca prin alegerea aceleiasi persoane ca Domn n ambele principate, sa se concretizeze actul Unirii din 1859, peste vointa marilor puteri ce au fost puse n fata unui fapt mplinit, acestea recunoscndu-l n perioada imediat urmatoare; punerea bazelor statului de drept n Romnia prin constituirea principalelor institutii ale puterii (parlament, judecatoresc, executiv cu ministerele de resort si a organismelor precum armata, instantele judecatoresti, administratia publica, structurile moderne de nvatamnt primar, liceal si superior, servicii diplomatice, de informatii etc.). Actualele structuri ale statului romn sunt, n mare, cele din vremea lui Cuza (ntr-o forma mai evoluata). Tot n aceasta perioada au nceput sa fie aplicate principiile statului de drept precum: reglementarea prin lege a relatiilor sociale si a diferitelor domenii de activitate, alegerea pe baza de vot a organelor de conducere, separatia puterilor n stat, libertatea si independenta presei etc.; nfaptuirea unor reforme radicale n toate domeniile de activitate care au condus la profunde transformari n viata sociala si deci la consolidarea statului national modern romn. Dintre marile reforme nfaptuite n timpul lui Al.I. Cuza amintim: secularizarea averilor manastiresti, reforma agrara prin care modul de productie capitalist a devenit predominant n economia romneasca, reforma nvatamntului, a justitiei, a armatei, reforma administrativa, generalizarea evidentei de stare civila la toate primariile att urbane ct si rurale, nlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin etc.; promovarea unei politici externe prestigioase, n conformitate cu interesele majore ale statului romn; pregatirea nfaptuirii independentei depline prin consolidarea statului romn att pe plan intern ct si extern.

Politologie

Al doilea regim politic democratic este cel din perioada lui Carol I (mai nti ca print domnitor (1866-1881), iar apoi ca rege din 1881 pna n 1914). Dupa cum se stie Al. I. Cuza a fost fortat sa abdice prin lovitura de stat din februarie 1866, n vederea aducerii ca domnitor a unui print strain, actiune agreata att de unele forte politice interne ct si externe si care s-a concretizat prin aducerea ca domnitor a printului Carol de Hohenzollern provenind dintr-o familie monarhica prusaca. Regimul politic din timpul lui Carol I care a inclus o perioada ndelungata de 48 de ani, are o serie de caracteristici: consolidarea n continuare a statului de drept si a vietii democratice n general prin adoptarea Constitutiei Romniei, n 1866, elaborarea unui important numar de legi privind introducerea sistemului monetar si bancar national, organizarea politica si profesionala, stimularea dezvoltarii economiei etc. Potrivit legilor n vigoare, partidele politice si organizatiile profesionale au avut posibilitatea sa -si desfasoare nengradit activitatea, functionnd pe aceasta baza, alternanta democratica la guvernare cu exceptia sefului statului. Pe baza dreptului la libera exprimare, rolul presei devenind tot mai important n viata democratica a tarii. Constitutia din 1866 a inaugurat monarhia constitutionala ca forma de guvernamnt n Romnia, care devine efectiva ncepnd cu anul 1881, cnd tara noastra a devenit regat, iar seful statului rege; asigurarea dezvoltarii economice prin masuri de ncurajare a industriei autohtone; dezvoltarea legaturilor Romniei, mai ales cele economice cu multe state ale lumii ce au inclus tara noastra n fluxul relatiilor internationale, ndeos ebi cu cele occidentale; cucerirea independentei depline a Romniei (1877-1878), cu pretul unor mari jertfe si sacrificii ale poporului romn n luptele si victoriile repurtate de armata romna mpotriva fortelor otomane la Plevna, Smrdan, Rahova, Vidin etc. Independenta deplina a Romniei a dus la cresterea prestigiului acesteia pe plan international si la impulsionarea progresului general al tarii.

Al treilea regim democratic din Romnia l constituie cel din perioada domniei regelui Ferdinand I de Hohenzollern 1914-1927, care a urmat la domnie dupa ncetarea din viata a lui Carol I survenita n toamna anului 1914.

Regimurile politice

Regimul politic din perioada de domnie a regelui Ferdinand I se caracterizeaza, n principal, prin: continuarea procesului de consolidare a regimului democratic sub forma sa de guvernamnt - monarhic constitutionala prin adoptarea de noi legi, ntarirea institutiilor statului si a mecanismelor democratice si, ndeosebi, prin adoptarea constitutiei din 1923, care a fost apreciata drept una dintre cele mai democratice constitutii europene din aceea vreme; nfaptuirea Marii Uniri din 1918 prin revenirea n granitele firesti ale statului romn a tuturor provinciilor istorice romnesti. Procesul Marii Uniri a avut la baza vointa tuturor romnilor din toate provinciile tarii, a tuturor partidelor si factorilor politici inclusiv a sefului statului regele Ferdinand I. Acest proces s -a realizat n mod democratic prin votul majoritatii absolute a populatiei din provinciile care s-au unit cu tara. Astfel, la 27 martie 1918, Marele Sfat al Tarii ntrunit la Chisinau a hotart Unirea Basarabiei cu Romnia (care fusese anexata cu forta pentru prima data de catre Rusia tarista n 1812); la 28 noiembrie Congresul democratic bucovinean ntrunit la Cernauti a hotart revenirea Bucovinei la patria mama, care fusese ocupata samavolnic de catre Imperiul habsburgic n 1775; la 1 Decembrie 1918, Marea Adunare Nationala transilvaneana, alcatuita din 1228 de deputati oficiali, ntrunita la Alba Iulia, a adoptat n unanimitate, ntr-un puternic entuziasm national, Rezolutia de Unire cu Tara a Transilvaniei si Banatului pentru totdeauna, hotarre sustinuta si aclamata de catre cei peste 100000 de romni prezenti pe Cmpul lui Horea de la Alba Iulia, sositi de pe toate pla iurile ardelene. Actul de la 1 decembrie de la Alba Iulia marcheaza ncheierea, atunci, a procesului de unitate statala romneasca, motiv pentru care Parlamentul tarii noastre, constituit dupa decembrie 1989, a proclamat, pe buna dreptate, data de 1 Decembrie ca ziua nationala a Romniei. Reflectnd aceasta realitate istorica a desavrsirii unitatii statale romnesti, Constitutia din 1923 definea Romnia ca stat national unitar, indivizibil, iar teritoriul sau inalienabil, realitate consfintita, de altfel si de actuala Constitutie a tarii noastre. Trebuie mentionat ca Marea Unire din 1918 s-a nfaptuit cu pretul unor mari jertfe si sacrificii ale poporului romn din care numai n razboiul de ntregire a neamului din 1916-1918, tributul de snge dat de romni a fost de peste 800000 de pierderi de vieti omenesti la care se adauga pierderi materiale incalculabile. De asemenea, trebuie subliniat faptul ca nfaptuirea de catre romni a statului national unitar n granitele sale firesti, si-a regasit recunoastere internationala n tratatele de la Versailles, Saint-Germaine, Trianon, Paris etc., semnate n cadrul

Politologie

Conferintei de pace de la Paris 1919-1920; realizarea unor importante reforme economico -sociale si administrative, ndeosebi reforma agrara din 1921, de altfel cea mai ampla reforma agrara din tara noastra prin care s-au expropriat peste 6 milioane ha de pamnt din cadrul marii proprietati mosieresti, suprafata repartizata n majoritatea ei n loturi de mproprietarire a taranilor; unificarea legislatiei, institutiilor si organizatiilor la scara nationala a Romniei ntregite (unificarea administratiei, finantelor, nvatamntului, transportului, armatei, sistemului monetar etc.). Al patrulea regim politic democratic este cel din perioada regentei 1927-1930, situatie la care s-a ajuns prin renuntarea la dreptul de succesiune la tron a printului mostenitor Carol (primul nascut a lui Ferdinand I), fiind declarat rege al Romniei printul Mihai, fiul lui Carol. Cum printul Mihai era minor, pna la majoratul acestuia, s-a instituit o regenta care a durat pna n anul 1930. Regimul politic din aceasta perioada se caracterizeaza prin faptul ca a mentinut principiile statului de drept si o viata politica democratica. Al cincilea regim politic democratic l constituie cel din prima parte de domnie a regelui Carol al II -lea 1930-1938. La aceasta situatie s-a ajuns n urma ocuparii tronului Romniei de catre printul Carol n anul 1930, cu sprijinul unor cercuri politice din tara, ncetnd astfel perioada de regenta. Regimul politic din perioada 1930-1938, cnd regele Carol al doilea a domnit ca monarh constitutional, are urmatoarele caracteristici: se mentin si se consolideaza principiile si caracteristicile statului de drept; se accentueaza procesul de modernizare a Romniei, amplificndu-se relatiile cu numeroase state ale lumii; se nregistreaza un ritm nalt al dezvoltarii economice n anii 1934-1938, aparnd unele ramuri noi industriale. Al saselea regim democratic poate fi considerat cu rezerve cel din perioada 23 august 1944 - 30 decembrie 1947, avnd urmatoarele caracte ristici: revenirea, dupa actul de la 23 august 1944, la constitutia din 1923 care fusese abrogata n 1938 de catre regele Carol al II-lea. Odata cu aceasta revenire se stabileste monarhia constitutionala sub domnia regelui Mihai I care devenise rege al Romniei din 6 septembrie 1940: reluarea activitatii institutiilor statului de drept inclusiv a partidelor politice, a presei etc.;

Regimurile politice

manifestarea acestui regim democratic n conditiile ocuparii Romniei de catre trupele sovietice si includerea tarii noastre, cu acordul Puterilor Occidentale, n sfera de influenta sovietica, a fost puternic ngradita, sfrsind prin lichidarea acestui regim democratic; preluarea treptata de catre comunisti, cu sprijin sovietic, a puterii politice n stat prin instaurarea guvernului dr. Petru Groza la 6 martie 1945, guvern preponderent comunist, constituirea n noiembrie 1946, a unui parlament n care comunistii detineau majoritatea, scoaterea n afara legii n 1947 a partidelor istorice si preluarea deplina a puterii politice n toate organele statului pna la sfrsitul anului 1947 cnd regele Mihai a fost constrns sa abdice; ca aspecte pozitive ale acestei perioade pot fi mentionate retragerea administratiei sovietice din zona nordica a Ardealului dupa instaurarea guvernului Petru Groza, iar prin semnarea Tratatului de pace cu Natiunile Unite n februarie 1947, oficializarea internationala a anularii dictatului de la Viena din 30 august 1940 si restabilirea independentei si suveranitatii Romniei; acest regim politic a fost unul sui - generis n sensul ca a existat ca forma de guvernamnt o monarhie constitutionala, dar n care detinatorii reali ai puterii erau comunistii. Al saptelea regim democratic este cel instaurat n urma revolutiei din decembrie 1989 care a dus la nlaturarea regimului totalitar comunist. Acest regim comporta la rndul sau anumite caracteristici: revenirea la principiile si institutiile statului de drept si dezvoltarea lor pe baze noi prin alinierea Romniei la conventiile si declaratiile internationale, ce consacra principiile si normele moderne ale statului de drept; elaborarea si adoptarea unei noi constitutii moderne ce asigura cadrul legislativ si institutional a statului de drept si a unei vieti democratice n Romnia; tranzitia Romniei de la un stat totalitar si o economie centralizata la un stat democratic si o economie libera de piata, prin nfaptuirea unor reforme structurale n toate domeniile vietii sociale; realizarea alternantei democ ratice la guvernare include pentru prima data toate organele puterii de stat inclusiv seful statului; promovarea unei politici externe de integrare a Romniei n structurile politice, economice si militare vest-europene si neoatlantice. Perioada de tranzitie pe care o parcurge Romnia se estimeaza a fi ncheiata odata cu realizarea programului de privatizare, a reformelor de ordin structural si, ndeosebi, a relansarii economice.

Politologie

Existenta unor regimuri democratice nca de la mijlocul secolului al XIX-lea n Romnia, face dovada unei bogate traditii si vocatii democratice a poporului nostru. Aceasta realitate este cu att mai importanta cu ct Romnia s-a aflat nconjurata de state cu regimuri politice totalitare precum imperiul tarist si apoi cel sovietic la rasarit, imperiul austro-ungar, iar dupa 1918 regimul horthyst la apus si la sud imperiul otoman, iar dupa 1918 regimul dictatorial din Bulgaria. Se poate aprecia, asadar, ca Romnia, n pofida acestei situatii, a fost o oaza de democratie n aceasta parte a continentului european. Regimurile democratice din Romnia au avut anumite limite si neajunsuri. Dintre acestea pot fi mentionate: n multe situatii egalitatea n fata legii a fost eludata chiar prin anumite acte normative. Constitutia din 1866 a mentinut votul cenzitar prin care populatia fara venituri mici era marginalizata de la viata politica, iar constitutia din 1923, desi prevedea votul universal, prin anumite articole ale sale, erau excluse de la vot o serie de categorii sociale precum femeile, militarii, marea majoritate a functionarilor de stat si ai cultelor etc.; s-au comis ncalcari frecvente ale legii fara ca justitia sa intervina, aceasta fiind uneori chiar partase la astfel de situatii mai ales n cazuri grave de coruptie; reprimarea cu brutalitate, prin ignorarea totala a legii a unor revolte, miscari greviste si demonstratii ale diferitelor categorii sociale care revendicau drepturi si libertati legitime. Ca exemple concludente n aceasta directie pot fi mentionate: reprimarea sngeroasa a rascoalelor taranesti din 1888 si 1907. Dupa cum se stie, n cazul rascoalei din 1907, reprimarea acesteia s-a soldat cu peste 11000 de victime, adica un adevarat genocid, fiind executate persoane fara a fi judecate. Foarte grav a fost faptul ca au fost mpuscati taranii si din satele n care nu au avut loc rascoale, victimele neavnd nici un fel de tangenta sau legatura cu rascoala; la fel de sngeroase pot fi considerate si reprimarile grevelor si demonstratiilor muncitoresti din decembrie 1918 cnd n Piata Teatrului National din capitala au fost ucisi peste 100 de demonstranti, a grevei din Valea Jiului din anul 1929, cnd au fost ucisi circa 30 de grevisti si a miscarilor greviste ale ceferistilor si petrolistilor din ianuarie -februarie 1933 cnd la Atelierele Grivita din Bucuresti au fost executate zeci de persoane; numeroase neajunsuri se ntlnesc si n cazul regimului democratic de dupa 1989, prin existenta unor grupari precum "Piata Universitatii", mineriadele, rivalitatile neprincipiale dintre unele partide, extinderea alarmanta a fenomenelor de coruptie, lipsa de autoritate a unor institutii

Regimurile politice

ale statului, vid legislativ, recurgerea excesiva la ordonante si ordonante de urgenta si, ceea ce este mai grav, caderea economica si scaderea drast ica a nivelului de trai al populatiei. Cu toate neajunsurile semnalate revenirea la un regim democratic n Romnia dupa revolutia din decembrie 1989, constituie un factor de mare importanta pentru propulsarea tarii pe calea progresului si prosperitatii precum si integrarea ei n structurile democratice occidentale. 7.4 Regimuri politice dictatoriale Termenul de "dictatura" provine din latinescul "dictatura", derivat din "dictare - a afirma, a porunci", nsemnnd dominatia nelimitata a unui grup social, a unei persoane. Dictatorul (lat. "dictator") este persoana care exercita conducerea fara nici un control al statului, avnd puteri discretionare. n Roma antica, dictatura nsemna puterea absoluta a unui despot (autocrat, tiran). Notiunea era atribuita magistratilor superiori, investiti cu puteri nelimitate n mprejurari exceptionale - razboaie, rascoale populare pentru o perioada, n principiu, de 6 luni. Exprimnd, initial, o putere legal instituita, la sfrsitul republicii romane prin dictatura se nte lege puterea celui care a acaparat-o prin mijloace ilegale. n politologie, termenul de dictatura este identificat cu cel de totalitarism, absolutism, despotism, autocratie, existnd o diversitate de pareri cu privire la trasaturile definitorii ale dictaturii, printre care mentionam: caracterul absolut al autoritatii supreme; absenta unor norme de succesiune; lipsa unor legi sau cutume n virtutea carora dictatorii sa raspunda pentru faptele lor; concentrarea puterii n mna unei singure persoane s.a. n definirea conceptului de dictatura, politologia evidentiaza mijloacele si metodele proprii guvernarii dictatoriale, de la cele legale pna la cele ilegale, de la manipularea "pasnica" la violenta deschisa, n functie de evolutia concret istorica. Dictatura reprezinta, asadar, caracteristica principala a oricarei dominatii, modul si formele ei de exercitare, n raport cu toate conditiile concrete ale momentului istoric. De-a lungul istoriei, au existat mai multe regimuri dictatoriale, ndeosebi n epocile sclavagista si feudala, sub forma monarhiilor absolutiste. O data cu epoca moderna, regimurile absolutiste au primit puternice lovituri, prin aparitia regimurilor democratice. Cu toate acestea, istoria moderna si, n mod deosebit, cea contemporana, au nregistrat si regimuri politice dictatoriale. Mare amploare au avut dictaturile de tip fascist (Moussolini, Hitler, Horty etc.) si comunist (Stalin, Mao Tzedun

Politologie

etc.). n afara de aceste regimuri dictatoriale de mare amploare se cunosc si alte regimuri dictatoriale militare, personale etc. Dictaturile totalitare sunt regimuri politice fundamentate pe ideologia si partidul politic de extrema dreapta sau de extrema stnga, ale caror mijloace si practici de guvernare au atins formele cele mai arbitrare ale puterii absolute discretionare, exercitate prin teroare, propaganda si asasinat. Regimurile totalitare au unele trasaturi comune: la baza aparitiei si mentinerii lor au stat: existenta unui singur partid, fapt ce a determinat nlaturarea statului de drept; ideologii singulare, absolutiste, cu caracter mesianic, care la fascism s-a manifestat n exterminarea popoarelor si indivizilor apartinnd altor comunitati, rase sau conceptii, iar ideologia comunista, prin misiunea "istorica" a clasei muncitoare si a tezei "luptei de clasa", care a distrus drepturile si libertatile natiunilor, ale indivizilor, ale tuturor comunitatilor sociale care s-au aflat sub comunism; mitul dominatiei charismatice, mitologia sefului predestinat sa conduca, crendu-se cultul sefului (personalitatii) ntretinut prin mijloacele propagandei si ideologiei partidului, impuse pna la dimensiunile unei isterii colective. Regimurile totalitare comuniste au aparut n timpul primului razboi mondial (n fostul imperiu tarist) si dupa al doilea razboi mondial n unele tari din centrul si estul Europei, n Asia si America Latina si au disparut, n buna parte, ca urmare a revolutiilor anticomuniste din anii 1989-1990. Regimurile totalitare fasciste au aparut dupa primul razboi mondial si au fost nlaturate la sfrsitul celui de al doilea razboi mondial, ca urmare a victoriei Natiunilor Unite. Dupa primul razboi mondial, ndelungat si pustiitor, comunitatea europeana s-a aflat n fata unei profunde framntari socio-politice. Criza sociala puternica, razboiul, saracia maselor au produs perimarea idealurilor si valorilor umaniste afectate profund de mizerie si agresiune. n cadrul procesului de eliberare nationala, s-a produs destramarea si prabusirea vechilor structuri institutionale dominatoare ale marilor imperii, realizndu-se o noua configuratie national-statala n Europa. Fascismul si comunismul, sisteme ale dictaturii si absolutismului, au aparut, mai ales, n unele state foste imperiale, continund si dezvoltnd pe alte planuri traditiile de dominatie antidemocratica. n fostul imperiu tarist, n Ungaria si, n parte, n Germania, s -au produs revolutii politice comuniste (bolsevice). Dupa prabusirea marilor imperii, la scurt timp, se observa ca s-a trecut de la tarism la comunism, de la austro -ungarism si imperiul militarist german la comunismul stngii extremiste, ca, n final, sa se instaureze, n Ungaria si Germania, regimuri de extrema dreapta, ceea ce, n ansamblu, a demonstrat disponibilitatea acestor societati, mostenitoare ale fostelor

Regimurile politice

structuri imperiale agresoare, pentru asezarea regimurilor totalitare. Italia, dupa primul razboi mondial, prezenta un imperialism sarac, nemplinit n tendintele sale de expansiune economica si teritoriala, unde criza sociala interna a declansat mari actiuni revendicative. Gruparile de extrema stnga, puternice n centrele industriale din nordul tarii, se orienteaza spre modelul sovietelor 1) , ca modalitate a declansarii revolutiei comuniste. Miscarea politico-fascista, condusa de B. Mussolini (fost director al ziarului socialist "Avanti", el nsusi socialist n prima parte a vietii), reuseste, datorita slabiciunii si fricii fortelor politice liberale, amenintate de valul revendicarilor sociale si de o posibila revolutie bolsevica, sa impuna dictatura gruparii fasciste, venita si ea din miscarea agresiva si violenta a strazii 2), ca "alternativa" n solutionarea crizei de "autoritate politica" si "obtinerea echilibrului social". Revolutia democratica din Rusia, din februarie 1917, ar fi putut permite dezvoltarea unei societati democratice, pluraliste, proces nsa oprit prin lovitura de stat a bolsevicilor din luna octombrie 1917. De remarcat ca o societate rusa, democratica, nu s-a putut dezvolta si maturiza n cteva luni cnd, din punct de vedere economic si social, se afla n stadiul unui imperialism feudal primitiv si autocratic, ale carei traditii absolutiste si represive au fost perfectionate de noul tarism al partidului bolsevic. Pendularea sistemului politic ntre extremismul de dreapta si cel de stnga (sau invers) este specific societatilor tributare structurilor autoritare si de dominatie (exceptnd n parte statele supuse fortei, din afara dictatului si dictaturii), n care procesele dezvoltarii n general si ale echilibrului social intern s-au desfasurat n absenta sau palida manifestare a valorilor si normelor democratice (lipsa libertatii nationale, sociale, a pluralismului, parlamentarismului, votului universal etc.). 7.5 Regimuri dictatoriale din Romnia n epoca contemporana Romnia, datorita unor mprejurari istorice legate de anumiti factori, a cunoscut, n epoca contemporana, mai multe regimuri dictatoriale. Primul regim dictatorial din Romnia l -a constituit cel al regelui Carol al doilea din februarie 1938 si nceputul lunii septembrie 1940. Instaurarea primului regim dictatorial al lui Carol al II -lea, care a deschis, de fapt, suita regimurilor dictatoriale din Romnia pe o perioada de peste cinci decenii, are cauze att interne ct si externe.
1) 2)

Giuliano Procacci, Istoria italienilor, Bucuresti, 1975, p. 443 Enzo Santarelli, Fascismo e neofascismo, Ed. Riuniti, 1978, p. 96

Politologie

Cauzele interne au avut la baza slabiciunea clasei politice romnesti din perioada respectiva, ndeosebi a partidelor politice. Rivalitatile exacerbatice dintre partidele politice si mai ales dintre cele doua partide "istorice" - Partidul National Taranesc si Partidul National Liberal -, le-au mpiedicat sa ntrevada pericolul ajungerii la un regim dictatorial si ca atare nu au fost n masura sa actioneze corespunzator n directia prevenirii instaurarii unui astfel de regim. Acest fapt rezulta mai ales din situatia la care s-a ajuns n urma alegerilor electorale din noiembrie 1937 cnd, cele doua principale partide au obtinut marea majoritate a voturilor (circa 75%) situatie n care, daca cele doua partide ar fi actionat unit ar fi putut forma guvernul. n conditiile n care, ntre ele existau mari rivalitati, orgolii, ambitii personale acest lucru nu s-a facut si, n consecinta au fost eliminate de la guvernare. Potrivit prevederilor legii electorale din acea perioada care prevedea un minim de 40% de voturi obtinute de un partid sau de o coalitie pentru a putea constitui guvernul, nici unul dintre partidele participante la alegeri nu a reusit sa ndeplineasca aceasta conditie. Profitnd de aceasta situatie, Carol al II-lea a dispus formarea unui guvern pe formula unui partid mic - National - Crestin, n frunte cu Goga-Cuza, care avea o aderenta redusa n rndurile electoratului si care i -a dat posibilitatea lui Carol al II-lea sa-l nlature, n februarie 1938 cu destula usurinta de la guvernare, instaurnd un regim de dictatura. Rivalitatile dintre partidele politice, au fost dublate de un politicianism veros cum si de un fenomen accentuat de coruptie ndeosebi la nivelul cercurilor politice care au nlesnit drumul spre dictatura. Avem, de asemenea, n vedere si tarele monarhiei, mai ales ale lui Carol al II-lea care, nca de la instaurarea sa ca rege al Romniei n 1930, a manifestat, pe lnga spiritul sau aventurier si un mare apetit de putere. El a reusit sa manevreze dupa bunul plac partidele politice, pe care le -a folosit n scopurile urmarite de concentrare a puterii politice n minile sale. Printre cauzele externe care au facilitat instaurarea unui regim dictatorial n Romnia, figureaza existenta n jurul tarii noastre a unor regimuri totalitare. De pilda, la rasarit exista imperiul sovietic, la apus regimul horthyst din Ungaria, la sud regimul fascist bulgar, la care s -a adaugat ncepnd cu 1933, regimul nazist din Germania ce a cunoscut o ascensiune rapida cu consecinte extrem de primejdioase pentru pacea si securitatea europeana si chiar cea mondiala. Romnia se gasea, asadar, nu numai nconjurata de state cu regimuri dictatoriale, ci mai ales flancata de cele doua mari puteri totalitare, sovietica si nazista care au influentat evolutia politica din tara noastra spre un regim de dictatura. Trebuie luata n calcul si politica puterilor democratice occidentale care prin comportamentul practicat, nu au constituit un sprijin

Regimurile politice

pe care se miza pentru fortele democratice din Romnia, ba mai mult, tara noastra a fost abandonata de catre aliatii sai traditionali, fiind lasata la discretia puterilor totalitare. Regimul dictatorial al lui Carol al II-lea comporta o serie de caracteristici: a fost un regim de dictatura regala de ordin personal, Carol al II-lea concentrnd n minile sale, prin abrogarea Constitutiei din 1923 si nlocuirea ei cu o noua Constitutie, principalele prerogative ale puterii, limitnd drastic drepturile si libertatile democratice; a interzis activitatea tuturor partidelor politice existente atunci, nlocuindu-le cu un singur partid pe care si-a sprijinit politica si a carui sef s-a autoproclamat, fiind vorba de Partidul Renasterii Nationale, iar n 1940, Partidul Natiunii. Asadar, unipartidismul n Romnia, cu rol negativ si are punctul de plecare n regimul lui Carol al II-lea; a mentinut, desi formal, anumite semne ale democratiei, precum Parlamentul constituit dupa bunul plac al regelui, o anumita libertate a presei etc. Rezulta deci faptul ca regimul politic din timpul lui Carol al II-lea nu a fost unul totalitar ci unul de dictatura personala; a promovat o politica oscilanta att pe plan intern ct si extern, cu consecinte grave pentru tara legate mai ales de rupturile teritoriale din 1940 cnd s-a cedat n fata presiunilor sovietice care a anexat Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Hertei, cum si n fata dictatului de la Viena din 30 august 1940, prin care Nordul Transilvaniei a fost cedat horthystilor, la fel si n cazul cedarii judetelor dobrogene Durostor si Caliacra (Cadrilaterul) Bulgariei.

Ca urmare a acestei tragice situatii pentru soarta Romniei, nceputul lunii septembrie 1940 a fost marcat de mari proteste si demonstratii populare mpotriva lui Carol al doilea care n final si sub presiunea unor forte politice interne si externe a fost silit sa abdice, trecndu-se la un nou regim de dictatura, cel antonescian. nlocuirea dictaturii carliste cu cea antonesciana a fost determinata de situatia dramatica n care se gasea Romnia n acel moment cnd, p e lnga mutilarea integritatii teritoriale, era lipsita pe plan extern de orice garantie sau sprijin din partea vreunei puteri nct era n pericol nsasi existenta statului national. n cadrul regimului politic de dictatura antonesciana (septembrie 1940 - 23 august 1944), exista doua etape bine distincte: prima include intervalul dintre septembrie 1940 si ianuarie 1941 cnd Ion Antonescu a asociat la conducere gruparea legionara, iar a doua, n urma nfrngerii

Politologie

rebeliunii legionare, cuprinde perioada de a l sfrsitul lunii ianuarie 1941 pna la 23 august 1944. Ca trasaturi ale regimului politic antonescian mentionam: un regim de dictatura legionara-antonesciana n prima etapa (septembrie 1940 - ianuarie 1941) cnd Romnia a fost declarata stat national- legionar, n care Ion Antonescu s-a autoproclamat sef al statului, iar Horea Sima, seful miscarii legionare mpreuna cu alti fruntasi legionari au fost inclusi n structurile de conducere ale statului inclusiv ale guvernului, n care functia de vicepresedinte era detinuta de seful miscarii legionare. Aceasta etapa s-a caracterizat prin pronuntate conflicte politice generate ndeosebi de actiunile revansarde ale legionarilor care au recurs la ilegalitati, abuzuri si numeroase asasinate politice carora le -au cazut victime mari personalitati ale vietii politice si stiintifice romnesti, precum profesorul universitar Virgil Madgearu, marele savant Nicolae Iorga etc. Scopul major urmarit de legionari l constituia nlaturarea lui Ion Antonescu de la putere si acapararea acesteia n ntregime de catre legionari. n acest scop s -a recurs la rebeliunea legionara din ianuarie 1941 care, dupa cum se cunoaste a fost reprimata de Ion Antonescu, legionarii fiind exclusi de la putere, iar organizatia lor interzisa; un regim de dictatura militara n a doua etapa (ianuarie 1941 - 23 august 1944), n care Ion Antonescu, n calitatea sa de sef al statului, a condus tara urmarind impunerea ordinii, disciplinei si respectarii legii cum si a propriilor sale decizii; n politica exter na, Ion Antonescu a aderat la Pactul tripartit (Axa Berlin - Roma - Tokio), urmarind scopul garantarii frontierelor statale ale Romniei si redobndirea teritoriilor romnesti pierdute n 1940. Tot n acest scop, n iunie 1941 se alatura Germaniei hitleriste n razboiul antisovietic. Angajarea Romniei n acest razboi a avut la baza redobndirea Basarabiei si nordului Bucovinei rapite de URSS n iunie 1940. Totodata, Ion Antonescu a urmarit, prin participarea la acest razboi, sa recupereze n perspectiva si nordul Ardealului pierdut prin dictatul de la Viena. Aceasta realitate si are temeiurile n convorbirile purtate cu Hitler cu prilejul ntrevederilor pe care le-a avut cu acesta. Lui Ion Antonescu i se poate reprosa faptul ca a ntreprins actiunile de mai sus fara sa perfecteze cu Germania si un tratat scris, n care Romniei sa i se fi recunoscut drepturile sale legitime; regimul de dictatura promovat de Antonescu trebuie nteles ca unul de criza impus de conditiile existente atunci, cnd climatul international era total defavorabil Romniei, la care se adauga situatia dezastruoasa a tarii mostenita de la regimul de dictatura regala.

Regimurile politice

Regimul antonescian a fost nlaturat prin lovitura de palat de la 23 august 1944, soldata cu arestarea la Palatul regal a lui Ion Antonescu si a principalilor sai colaboratori, Romnia iesind din razboiul antisovietic si trecnd cu ntregul sau potential de lupta material si uman de partea Natiunilor Unite. Din nefericire, acest act istoric s-a facut fara sa aiba la baza un armistitiu cu noii aliati n care sa se fi prevazut att drepturile ct si obligatiile partilor respective. n absenta unui astfel de armistitiu care fusese preconizat pentru a se ncheia, att de catre opozitie ct si de Ion Antonescu, a dus la ocuparea Romniei de catre Uniunea Sovietica, putere care, n mod samavolnic, a luat n prizonierat peste 180000 de soldati, ofiteri si chiar generali romni a caror soarta a fost extrem de dramatica, ntorcndu-se n tara doar cteva mii. La aceasta s-a adaugat acapararea de catre sovietici a unei mari cantitati de bunuri materiale. Semnarea tardiva a armistitiului de catre Natiunile Unite cu Romnia, la 12 septembrie 1944 la Moscova, nu a schimbat cu nimic situatia tarii noastre. Nendreptatirea Romniei s-a reflectat si n tratatul de pace semnat n februarie 1947, prin care, desi s-a recunoscut reintegrarea nordului Transilvaniei n cadrul statului romn ct si independenta si suveranitatea Romniei, n fapt tara noastra a fost tratata ca tara nvinsa desi si adusese o contributie substantiala la nfrngerea hitlerismului, fiind obligata sa plateasca mari despagubiri de razboi si, ceea ce a fost si mai grav armata sovietica a ramas n tara, comportndu-se ca o armata de ocupatie. Actul de la 23 August 1944 a marcat trecerea n Romnia spre un regim democratic, care din nefericire nu a devenit efectiv datorita, pe de -o parte, prezentei trupelor sovietice n tara, iar pe de alta parte, datorita mpartirii sferelor de influenta ntre marile puteri, Romnia fiind inclusa n sfera de influenta sovietica, deschizndu-se astfel calea unui nou regim de dictatura, cel totalitar comunist care avea sa marcheze dramatic soarta tarii noastre pentru o ndelungata perioada de timp. Regimul totalitar comunist s-a instaurat efectiv n Romnia ncepnd cu anul 1948 si a durat pna n decembrie 1989, avnd urmatoarele caracteristici: regimul totalitar comunist s-a instaurat n Romnia n mod treptat, prin accederea la putere a comunistilor, care au recurs la o serie de acte succesive n scopul cuceririi depline a puterii politice. Dintre acestea mentionam n mod deosebit instaurarea la 6 martie 1945 a guvernului dr. Petru Groza format n majoritate din comunisti. Instaurarea acestui guvern s-a facut dupa cum se stie, la presiunile Moscovei care, prin emisarul sau Vsinschi, sosit la Bucuresti n mod special pentru acest

Politologie

scop a determinat pe regele Mihai sa accepte nlocuirea guvernului Radescu, cu guvernul dr. Petru Groza care va urmari ca principal scop comunizarea Romniei. Trebuie mentionat nsa si faptul ca instaurarea acestui guvern a fost nsotita de retragerea administratiei sovietice din Ardealul de Nord, administratie care s-a instaurat samavolnic imediat dupa eliberarea acestuia de catre armata romna. Guvernul dr. Petru Groza, recunoscut imediat de catre Uniunea Sovietica, nu a fost nsa recunoscut datorita preponderentei sale comuniste, de catre celelalte puteri aliate - Anglia si SUA, care au conditionat recunoasterea acestui guvern de includerea n componenta sa a cte un reprezentant din cadrul partidelor National Taranesc si National Liberal si organizarea de alegeri libere n scopul constituirii noilor organe ale puterii de stat, conditii acceptate n cele din urma, ceea ce a condus la recunoasterea guvernului dr. Petru Groza si de catre cele doua puteri aliate. Un alt moment pe linia acapararii depline a puterii politice de catre comunisti l- a constituit alegerile din 19 noiembrie 1946 care, dupa cum se cunoaste, au fost falsificate grosolan, n favoarea comunistilor. Noul parlament unicameral conform legii electorale din acea vreme era alcatuit n proportie de peste 78% din comunisti si procomunisti, asigurndu-se astfel, o legitimitate noii puteri comuniste. Desi rezultatul alegerilor a fost vehement contestat de catre opozitie cu probe concludente, solicitndu-se inclusiv Puterilor Aliate sa nu le recunoasca, n cele din urma, prin mesajul tronului catre parlamentul rezultat din alegeri frauduloase, acestea au fost validate. Guvernul format n urma acestor alegeri, prezidat tot de dr. Petru Groza (care desi nu era comunist, a facut jocul acestora), cu o compozitie comunista marita, a fost recunoscut de Puterile Aliate cum si de alte guverne ale lumii. Aceasta situatie a ntarit pozitiile comuniste n diferite structuri ale puterii si ca atare, procesul de comunizare a Romniei s-a accentuat. n cursul anului 1947 s-au nregistrat ultimele momente spre instaurarea deplina a unui stat totalitar comunist. Astfel, n vara anului 1947, P.N.T. si P.N.L. au fost scoase n afara legii, liderii acestora condamnati la ani grei de nchisoare, ajungndu-se ca pe scena politica a tarii sa ramna partidul comunist si aliatii acestuia, pregatindu-se n felul acesta terenul pentru un regim totalitar bazat pe un partid unic. n noiembrie 1947 au fost nlaturate din guvern gruparile care reprezentau vechile forte politice, dar care se aliasera cu comunistii, fiind vorba de Gheorghe Tatarascu, reprezentantul unei grupari liberale si de Alexandru Alexandrini, reprezentantul unei grupari national-taraniste.

Regimurile politice

n urma acestor epurari, s-a ajuns la un guvern a carei componenta era n totalitate comunista, forma de guvernamnt continund sa fie nsa una monarhica. Ca urmare a acestei situatii, comunistii au trecut la actiunea finala de nlaturare a ultimei piedici din calea instaurarii unui regim totalitar. Astfel, la 30 decembrie 1947, regele Mihai este obligat sa abdice, proclamndu-se Republica Populara Romna ce marca succesul deplin al comunistilor pe calea instaurarii unui regim totalitar; n esenta regimul totalitar comunist din Romnia a fost la fel ca n toate tarile n care s-au instaurat astfel de regimuri, avnd nsa anumite particularitati care l-au deosebit de acestea n sens pozitiv sau negativ. Astfel, toate regimurile comuniste din zona europeana au fost impuse de Uniunea Sovietica, cu acordul Puterilor occidentale si complicitatea unor forte interne, fiind implementate dupa modelul sovietic. Aceste regimuri s-au instaurat si mentinut prin forta, recurgndu-se n acest scop la represiuni sngeroase n toate statele respective, la suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, impunndu-se un singur partid declarat ca forta politica conducatoare, realizndu-se n practica formula partid-stat. Att economia ct si politica acestor tari era subordonata Uniunii Sovietice, fiind n felul acesta afectate grav independenta si suveranitatea acestora. Mentionam toate aceste aspecte, deoarece in mediile politice se vehiculeaza idei precum ca regimul comunist din Romnia ar fi fost mai nociv dect n alte tari sau dimpotriva, ca ar fi fost mai putin nociv. Fara sa ignoram particularitatile fiecarui regim comunist din aceste tari, apreciem ca, asa cum am subliniat, esenta lor a fost aceeasi, adica de regimuri dictatoriale comuniste. ncercarea de a face o ierarhizare a acestor regimuri constituie o abatere de la realitate avnd, n practica, consecinte politice negative. Daca se recurge totusi la o nuantare, se poate aprecia ca regimul cu duritatea cea mai excesiva a fost cel bolsevic al carui model a fost copiat de celelalte state comuniste, Uniunea Sovietica erijndu-se drept forta conducatoare a lumii socialiste. Tot ca o nuantare trebuie mentionat cazul Iugoslaviei, care a respins att modelul ct si tutela sovietica, regimul politic din aceasta tara, neavnd aceeasi duritate, pastrnd totodata legaturile cu Occidentul si lumea a treia; regimul comunist din Romnia, ntins pe un timp ndelungat de peste patru decenii, a cunoscut mai multe perioade cu anumite etape n cadrul acestora, comportnd o serie de particularitati. O prima perioada este cea dintre 1948-1965 din timpul guvernarii lui Gh. Gheorghiu-Dej. n cadrul acestei perioade exista doua etape distincte: prima din 1948-1958, iar a doua din 1958 pna n 1965, an n care Gheorghiu-Dej a ncetat din viata, locul sau fiind luat de Nicolae Ceausescu.

Politologie

A doua perioada a acestui regim este cea dintre 1965 - decembrie 1989, din timpul guvernarii lui Nicolae Ceausescu. n cadrul acestei perioade se pot distinge trei etape: prima din 1965-1971; a doua din 1971-1982, iar a treia din 1981 - decembrie 1989. n functie de aceste perioade si etape, regimul comunist din Romnia a avut o serie de particularitati distincte. n prima etapa (1948-1958) din perioada guvernarii lui Gheorghiu-Dej, regimul dictatorial comunist din Romnia a avut cel mai represiv caracter, cum si cea mai accentuata obedienta fata de Uniunea Sovietica. Este etapa in care s-a practicat o mare prigoana si reprimare mpotriva elitelor romnesti si chiar a categoriilor sociale de muncitori, tarani, pe care regimul pretindea ca se sprijina. Au avut loc arestari si deportari masive de ordinul miilor, condamnari la ani grei de detentie si la moarte, sau chiar lichidarea unor persoane fara a fi judecate. Printre cei arestati, iar unii dintre ei chiar lichidati, au fost o serie de personalitati politice si intelectuali de frunte, precum si tarani si muncitori care erau n dezacord cu politica regimului. O politica de reprimare s-a dus chiar si n rndurile partid ului comunist cu scopul nlaturarii rivalilor politici. Obidienta fata de Uniunea Sovietica s-a manifestat nu numai n plan politic, ci si economic cnd prin intermediul sovromurilor (societati mixte sovietoromne n care partea sovietica detinea pachetul majoritar), economia romneasca a fost practic subordonata celei sovietice care a pradat-o si a jefuit-o. Aceasta stare de lucruri s-a datorat si faptului ca pe teritoriul Romniei exista armata sovietica, iar toate institutiile de stat, politice, economice, de nvatamnt, de cultura, armata, serviciile de informatii etc., aveau consilieri sovietici care si impuneau politica proprie intereselor sovietice. Tot n aceasta etapa a avut loc si nationalizarea principalelor mijloace de productie si colectivizarea fortata a agriculturii care, n fapt au dus la lichidarea proprietatii private n marea ei majoritate si la instituirea proprietatii de stat sub denumirea de proprietate socialista. Prin aceste actiuni cetatenii tarii au ajuns sa depinda de stat, iar d repturile si libertatile individuale au fost afectate dramatic. n aceasta etapa s-au realizat bazele regimului totalitar, avnd o singura forta politica cu rol conducator - partidul comunist si cu o totala subordonare a societatii civile celei p olitice. S-a instituit un sistem draconic de cenzura asupra mijloacelor de informare n masa, precum si a tuturor publicatiilor, literaturii si artei, istoriei etc., care au fost ideologizate si constrnse sa slujeasca politica partidului. n institutiile de nvatamnt si cultura au fost implementate tiparele sovietice, iar ideologia comunista a devenit elementul de baza al acestora. Presa devenise n totalitatea sa un mijloc docil de slujire a politicii regimului totalitar comunist.

Regimurile politice

Trebuie subliniat nsa ca, n pofida masurilor represive ale regimului totalitar, au existat n viata spirituala romneasca creatii de mare valoare, precum publicarea unor capodopere, ca de exemplu "Morometii" a lui Marin Preda (1955) sau demnitatea unor profesori universitari si a altor personalitati din cultura, care au ncercat sa mentina traditiile valorilor romnesti. Relatiile externe n ansamblul lor erau orientate spre Uniunea Sovietica, ntrerupndu-se astfel n buna masura legaturile traditionale ale Romniei cu Occidentul. Romnia devine membru al C.A.E.R.-lui (organism economic) n 1949 si membru al Tratatului de la Varsovia (pact militar) n 1955, ambele organisme fiind dominate de Uniunea Sovietica prin intermediul carora urmarea sa mentina tarile socialiste din E uropa n zona sa de influenta si n acelasi timp sa contracareze organismele similare ale Occidentului. Trebuie mentionat totusi ca n aceasta etapa de regim totalitar, Romnia a cunoscut o crestere economica pe baza unei rate ridicate a acumularii, urmarindu-se industrializarea si electrificarea tarii cu accent pe dezvoltarea industriei grele, ndeosebi a celei constructoare de masini. Procesul de industrializare s-a nfaptuit n mare parte prin acumulari care au lovit n nivelul de trai al populatiei. Pe plan extern trebuie mentionata, ca un succes primirea Romniei n O.N.U., n anul 1955, deschizndu-se tarii noastre posibilitatea de a juca n etapele urmatoare un rol activ pe arena internationala. Prima etapa din perioada guvernarii lui Gheorghiu-Dej se ncheie cu retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul tarii noastre, ca rezultat al unei politici abile ale acestei guvernari, Romnia fiind singura dintre tarile aflate n aceasta situatie, care a reusit o astfel de performanta. A doua etapa a guvernarii lui Gheorghiu-Dej (ncheiata prin decesul acestuia survenit n primavara anului 1965), se caracterizeaza printr-o anumita liberalizare a regimului comunist, materializata prin eliberarea detinutilor politici din nchisori si printr-o anumita elast icitate n viata spirituala, continundu-se totodata procesul de dezvoltare economica. Pe plan extern s-a promovat o politica de independenta fata de Uniunea Sovietica si o reorientare spre occident. Aceasta realitate si-a gasit expresia mai ales n "Declaratia din aprilie" din 1964. Dupa ncetarea din viata a lui Gheorghiu-Dej n 1965, se intra n a doua perioada de regim totalitar comunist din timpul guvernarii lui Nicolae Ceausescu. n prima etapa a acestei perioade (1965-1971), se continua procesul de crestere economica si, pe aceasta baza, o ridicare a nivelului de trai a populatiei, o protectie sociala si o anumita liberalizare a vietii spirituale,

Politologie

pastrndu-se nsa elementele fundamentale ale regimului totalitar comunist. Pe plan extern s-a continuat politica de independenta fata de Uniunea Sovietica si de deschidere spre Occident, Romnia fiind initiatoarea unor actiuni politice pe plan extern mult apreciate n epoca. Momentul culminant al acestei politici l-a constituit pozitia Romniei fata de invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia n frunte cu cele ale Uniunii Sovietice (1968), la care Romnia nu numai ca nu a participat, dar a condamnat vehement aceasta invazie, populatia tarii noastre fiind chemata sa opuna rezistenta armata n cazul unei situatii similare cu cea din Cehoslovacia. Prestigiul liderului comunist a crescut att n tara ct si n strainatate, aspect care, din pacate, va fi folosit apoi la promovarea unui cult desantat al personalitatii. A doua etapa a regimului politic dictatorial din timpul guvernarii lui Ceausescu (1971-1982) se caracterizeaza prin accentuarea continutului totalitar al regimului politic, recurgndu-se la o supraveghere severa a populatiei de catre organele partidului si statului, la o ideologizare si politizare excesiva a vietii sociale n toate domeniile sale de activitate, la o supercentralizare a economiei, la mprumuturi masive de capital de pe piata occidentala ce au fost destinate construirii unor obiective industriale gigant, mari consumatoare de materii prime, materiale si energie care, n perspectiva, au avut urmari negative, mai ales sub aspectul eficientei si rentabilitatii economice. Pe acest fundal, s-a trecut la accentuarea promovarii cultului personalitatii att la adresa lui Nicolae Ceausescu ct si a Elenei Ceausescu, cuplu care s -a manifestat n cadrul regimului totalitar, printr-o conducere bicefala. n aceasta etapa a continuat, pe baza unei rate nalte de acumulare, procesul de crestere economica, implicit o crestere a constructiilor de locuinte pentru populatie si a unor obiective culturale si de nvatamnt. S-a continuat protectia sociala din etapa anterioara. Spre sfrsitul acestei etape nsa, si-au facut aparitia unele semne evidente privind o ncetinire a ritmului de dezvoltare economica si totodata, o penurie de bunuri alimentare, medicamente etc. Pe plan extern, n aceasta etapa s -a continuat politica de orientare spre occident, promovndu-se n acelasi timp legaturi si cu alte grupuri de tari, n speta cu cele din lumea a treia. Este n acelasi timp etapa n care semnele de contestare a cuplului Ceausescu devin tot mai evidente, ndeosebi pe plan intern, dar n unele privinte si pe plan extern.

Regimurile politice

A treia si ultima etapa a regimului totalitar comunist din timpul guvernarii lui Ceausescu, se refera la intervalul de timp dintre 1982 si decembrie 1989, cnd acest regim a fost nlaturat prin revolutia romna. n aceasta etapa s-a accentuat extrem de mult caracterul supracentralizat al economiei care avea la baza, n exclusivitate indicatiile cuplului ceausist. Ideologizarea si politizarea vietii sociale devine excesiva, subordonarea societatii civile de catre cea politica devine totala, politicul recurgnd la masuri aberante fata de societatea civila. n acest se ns este de notorietate politica lui Ceausescu de asa-zisa sistematizare a satelor, care nu era altceva dect o imixtiune flagranta a politicului n viata satului. Cultul personalitatii capata forme aberante, manifestndu-se prin toate canalele politice, ideologice si culturale, nct viata publica din Romnia devenise o scena de elogiere sistematica a cuplului Ceausescu. Una din laturile negative ale acestui cult desantat l-a constituit si obligarea organelor de partid si de stat de a practica un sistem de dezinformare prin raportarea unor "succese" fictive din toate domeniile de activitate, ndeosebi cele economice. Drepturile si libertatile omului sunt drastic ngradite. Economia tarii traverseaza o perioada de criza manifestata prin ncetarea cresterii economice si, mai ales, a lipsei de eficienta si rentabilitate. Starea grava din economie este accentuata si de masurile initiate de Ceausescu de a achita mprumuturile externe ale statului romn, care au dus, pe de o parte la izolarea economica si politic a a Romniei, privarea economiei de mijloace moderne de dezvoltare. Aspectul cel mai grav al acestor stari de lucruri l-a constituit scaderea dramatica a nivelului de trai a populatiei, obligata la privatiuni de tot felul (alimentatie, caldura etc.). Tragic si paradoxal pentru populatia romneasca era faptul ca, desi suferea de foame si de frig, era obligata, prin mecanismul propagandei de partid si de stat sa adreseze permanente osanale cuplului Ceausescu. Si sub aspectul politicii externe apar n aceasta etapa schimbari semnificative. Astfel, daca n etapele anterioare politica externa romneasca era orientata spre occident, Ceausescu ncercnd chiar sa puna securitatea Romniei sub umbrela americana, n anii '80, Ceausescu da semne de oscilare si nesiguranta pe plan extern, ajungndu-se la o nrautatire a relatiilor tarii att cu Uniunea Sovietica ct si cu Occidentul. Paradoxul acestei situatii l constituie faptul ca desi se manifesta nca o anumita independenta fata de Uniunea Sovietica, sub aspect economic, Romnia depindea tot mai mult de aceasta datorita nevoilor de import de gaze naturale, petrol si alte materii prime si materiale, aceasta si datorita perturbarii ntre timp a relatiilor tarii noastre cu Occidentul.

Politologie

Anii de sfrsit ai acestei etape (1988-1989), desi nregistrau achitarea completa a datoriei externe de circa 14 miliarde de dolari, aratau o Romnie cu o economie sarcofaga, supercentralizata si mult ramasa n urma, cu o populatie care se confrunta cu privatiuni de tot felul si umilita de cultul absurd al personalitatii, existnd o totala izolare a tarii pe plan extern. Toate acestea constituiau semne a unei profunde crize de sistem, conducnd la declansarea revoltei populatiei mpotriva regimului totalitar, revolta care se va transfor ma ntr-o revolutie soldata cu nlaturarea acestui regim si trecerea la un regim democratic si la o economie de piata libera. Se poate concluziona ca nlaturarea regimului totalitar comunist a fost opera poporului romn, pe fondul unei conjuncturi externe favorabile legate de procesul de prabusire a sistemului comunist din estul Europei. Revolutia din decembrie 1989 a pus capat celei mai ndelungate si mai apasatoare dintre regimurile totalitare din tara noastra dictatura comunista, deschiznd calea unor profunde transformari economice, socialpolitice si culturale, ce au loc n societatea romneasca.