MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL POLITEHNIC DIN CHIȘINAU

CATEDRA TELECOMUNICAȚII

REFERAT
La disciplina: Bazele legislației
Tema: Democtația

A efectuat: elevul gr. TC0213 Rudei Alexei

A verificat: profesorul Spătaru Elena

Chisinau 2015
Motto:
"Prin democrație întelegem că ea îi confera celui mai salb dintre noi
aceleași șanse ca și celui mai puternic."
Noțiuni generale
Putere a poporului, conducerea poporului de către popor, cuvântul
democraţie provine din limba greacă. Din punt de vedere etimologic,
această noţiune este formată din două cuvinte: demos care înseamnă
popor şi kratos care înseamnă putere.
Democrația este o forma de organizare si conducere politică a
societații prin consultarea cetățenilor, ținînd cont de voința acestora,
de interesele si aspirațiile de progres ale țarii. Este guvernarea de către
popor, puterea supremă revenind poporului și fiind exercitata direct de
el sau de către reprezentanții aleși conform unui sistem electoral liber.
Ca şi regim politic, democraţia se bazează pe participarea directă sau
prin reprezentanţi, a poporului la viaţa politică.
Pentru a exista un regim democratic este necesară existenţa unor
valori de bază: libertatea, dreptatea şi egalitatea în faţa legii,
transparenţă, toleranţă, competiţia dreaptă, egalitatea şanselor,
egalitatea în drepturi. (principii scrise pe frontispiciul revoluţiei
franceze din 1789).
Aceste valori ale societăţii democratice reprezintă ideile de bază ale
unei anumite comunităţi. Pentru membrii comunităţii, acestea devin
practici, tocmai prin comportamentul cetăţenilor şi al autorităţilor
publice.
Orice stat democratic promoveză şi garantează libertăţile personale ale
cetăţenilor, în limitele stabilite de legea fiecărui stat.
Clasificare:
Democrația directă  este un regim politic democratic în care populația
(„suveranul”) exercită puterea în mod direct. Democrația directă mai
este numită, uneori, și "democrație pură". Aplicată doar sectorului
economic, democrația directă este, în mod uzual, numită autogestiune.
Democrația directă apare ca alternativă față de sistemele democratice
deja existente, alternativă orientată critic în raport cu democrația
reprezentativă.
Democrația reprezentativă este un regim politic democratic în care
cetățenii deleagă puterea poporului - a "suveranului" - unor
reprezentanți pe care îi aleg chiar din rândurile lor, pentru a se ocupa
de treburile publice. Alegerile legitimează dreptul reprezentanților de a
decide în locul și în numele poporului, fără a-l mai consulta, pentru o
perioadă de timp limitată, după care trebuie organizate noi alegerei.
Primele state democratice moderne care au adoptat
modelul democrației reprezentative sunt Marea Britanie și S.U.A.,
unde s-a trecut la separarea puterilor în stat și la alegerea
conducătorilor.
În Anglia, în 1689, conform Declarației drepturilor, puterea a fost
încredințată unui parlament ales în mod liber de cetățenii cu drept de
vot, iar în S.U.A., în 1787, a fost adoptată prima constituție modernă. În
secolele următoare sistemul democratic s-a extins în numeroase țări,
cu diverse forme de guvernământ.
Democraţia semi-directă implică multiple forme: iniţiativa populară,
veto-ul popular, revocarea şi referendumul. Nefiind această lucrare un
curs de Drept.
Constituţional sau de Ştiinţe Politice nu vom proceda la analiza
detaliată a formelor democraţiei semi-directe. Scopul lucrării noastre
este cu totul altul.
Democraţia semi-reprezentativă se fundamentează pe realizarea unei
atenuări a urmărilor negative ale unei reprezentativităţii excesive.
Democraţia instituită în Republica Moldova este, în principiu, o
democraţie reprezentativă în varianta teoriei suveranităţii naţionale.

Caracteristicele unui regim democratic sunt următoarele:

— Statul trebuie să funcţioneze pe baza unui ansamblu de reguli şi
proceduri. Acestea stabilesc cu exactitate care sunt persoanele care iau
decizii de interes public şi cum sunt adoptate aceste decizii;
— Este necesar garantarea participării unui număr cât mai mare de
persoane, de organizaţii şi instituţii la luarea deciziilor în stat;
— Trebuie ca drepturile şi libertăţile oamenilor să fie
protejate:libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, dreptul la
informaţie, dreptul de asociere, libertatea întrunirilor, drepturile
electorale.
De-a lungul timpului oamenii au luptat pentru libertate, dreptate şi
egalitatea în drepturi, aceste idealuri formând, în prezent, normele
care reglementează viaţa într-o societate democratică.
Pentru ca libertatea să aibă un sens practic şi să nu se transforme în
dominaţia celui mai puternic asupra celui mai slab, este nevoie de legi
care să oprească voinţa arbitrară. De aceea este necesară existenţa
unui stat de drept, în care să domnească legea, pentru ca cetăţenii să
nu se afle la bunul plac al conducătorilor, iar libertatea să fie, astfel,
protejată.
Concluzie
În mod cert, existenţa libertăţii nu presupune absenţa autorităţii, ci
protejarea valorii de libertate trebuie să se bazeze pe autoritatea
statului. Astfel, într-un stat democratic, oamenilor le sunt recunoscute
şi respectate drepturile. Cetăţenii sunt egali în drepturi şi în faţa legii.
Singura deosebire dintre oameni este aceea legată de capacităţi,
educaţie, preferinţe sau priceperi. O societate democrată, dreaptă
trebuie să asigure tuturor cetăţenilor ei şanse egale de reuşită în viaţa,
fără nici un fel de discriminare.
Bibliografie:
*https://ro.wikipedia.org
*http://www.e-democracy.md/
*http://lex.justice.md/