“Principiile si formele moderne ale democratiei”

Democraţia este un sistem de guvernare caracterizat prin pariciparea cetăţenilor

la procesul de conducere. Cuvântul "democraţie " provine din greacă şi este format din
cuvintele "demos" = popor şi "kratos"= putere, prin urmare înseamnă puterea poporului.
Acest regim politic s-a dezvoltat şi se dezvoltă numai în măsura în care relaţia dintre
conducători şi conduşi, guvernanţi şi guvernaţi, se înclină în favoarea celor din urmă,
când conduşii impun conducătorilor, prin modalităţi şi mijloace variate, respectarea
drepturilor fundamentale ale individului.
In celebrul citat al lui Abraham Lincoln (1863), democraţia înseamnă „guvernarea
oamenilor, de către oameni, pentru oameni”; cele trei definiţii pot fi înţelese după cum
urmează:
 „guvernarea oamenilor”: puterea provine de la oameni – oamenii reprezintă
puterea suverană care exercită puterea sau acordă mandat pentru exercitarea
puterii şi oricine face parte din autoritate poate fi considerat răspunzător de către
oameni;
 „de către oameni”: puterea este exercitată fie prin reprezentanţi aleşi fie prin
conducere directă de către cetăţeni;
 „pentru oameni”: puterea este exercitată pentru a servi intereselor oamenilor,
adică binele comun.
Aceste definiţii pot fi înţelese şi legate în diferite moduri. În spiritul lui Rousseau,
gânditorii politici insistă asupra conducerii directe de către cetăţeni (ca identitate a celor
guvernaţi şi a guvernului). Oamenii decid totul şi nu sunt obligaţi de nici un fel de lege.
În spiritul lui Locke, gânditorii politici pun accentul pe competiţia dintre diferitele
interese dintr-o societate pluralistă; într-un cadru constituţional, ei trebuie să fie de-
acord cu o decizie care serveşte binelui comun.
Indiferent cât de lungă este tradiţia democratică într-o ţară şi cât de mult s-a
dezvoltat, nu poate fi luată drept bună. În fiecare ţară, democraţia şi înţelegerea de bază
a drepturilor omului trebuie dezvoltate în permanenţă pentru a face faţă provocărilor cu
care se confruntă fiecare generaţie. Fiecare generaţie trebuie să fie educată cu privire la
democraţie şi la drepturile omului.

Principiile de baza ale democratiei

Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.
De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața
legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat.
 În antichitate, orașul-stat Atena a experimentat o formă de democrație directă, prin
care toți cetățenii discutau periodic problemele cetății în agora și luau împreună decizii.
În ziua de astăzi, termenul este, de cele mai multe ori, folosit cu sensul
de democrație liberală, dar există multe alte varietăți, iar metodele de a guverna pot
diferi. Cu toate că termenul democrație este utilizat, de obicei, în contextul unui stat
politic, principiile sale sunt aplicabile și altor organisme sau entități, cum ar fi
universitățile, sindicatele, companiile publice sau organizațiile civice. Pe plan politic,
democrația se definește ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranității
naționale (națiunea conduce statul prin reprezentanții săi aleși, pe principiul separării
puterilor în stat și pe principiul egalității tuturor în fața legii). Democrația este
inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului. Democrația modernă
are la bază trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez).
Un element important al democrației este Constitutia. Acest document, votat de
către popor prin referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile și
libertățile individului într-un stat și definește limitele puterii conducătorilor aflați în
diferite funcții din stat și din Guvern, definește politicile fundamentale și stabilește
structura, datoria și puterea guvernului.
Principiile democratice orientează acţiunea politică în funcţie de anumite valori.
Pe baza lor sunt concepute şi puse în practică mecanismele democratice, precum votul
sau organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice. Astfel de principii sunt:
 Autoritatea - este prezentă în relaţiile dintre oameni atât în viaţa privată, cât şi în
viaţa publică.Autoritatea înseamnă puterea legitimă a cuiva de a-şi impune
propria voinţăcelorlalţi. În statul democratic autoritatea este mult diferită de
exercitarea puterii într-un regim totalitar sau autoritar.
 Libertatea - este capacitatea persoanelor de a acţiona în conformitate cu propria
lor voinţă şi de a alege astfel modul de acţiunepropriu.Într-o societate
democratică
liberală, libertatea este valoarea fundamentală, dar ea este asociată cu
responsabilitatea pentru propriile acţiuni şi cu necesitatea ca libertatea proprie să
nu fie folosită în dauna libertăţii celorlalţi..
 Responsabilitatea –fiecare cetăţean răspunde pentru faptele sale şi pentru
consecinţeleacestora, iar cei aflaţi la putere trebuie să dea socoteală celor care i-
au ales sau i-aunumit pentru îndeplinirea mandatului lor.
 Dreptatea -respectarea de către autorităţi şi de către cetăţeni a normelor morale
şi juridice bazate pe drepturile omului şi pe prevederile constituţionale.
 Proprietatea - este o relatie intre personae si bunuri care implica posesia,
utilizarea si dispozitia. Totodata, ea presupune puterea de a dispune si puterea de
 vinzare si donatie. In democratiile liberale, dreptul la proprietatea private este
general garantat prin Constitutie.
 Principiul pluralismului - se refera la existent mai multor centre efective de
putere, in opozitie cu unul singur, precum in statele nedemocrate. Conceptul de
democratie este indisolubil legat de notiunea de pluralism. Ea isi gaseste
concretizarea in multitudinea de partied si organizatii politice, sindicale,
religioase, exprimind diversitatea conceptiilor si organizatiilor care se interpun
intre individ si stat. Prin instituirea pluralismuluipolitic drept cimp de
manifestare a democratiei , puterea politica nu mai troneaza deasupra societatii ,
ci se intersecteaza cu toate segmentele structurii sociale intru-un mechanism
chemat sa functioneze pe baza legitimitatii, a libertatii. Aristotel spunea ca
libertatea este “principiul fundamental la guvernamintului democratic”.
 Principiul separarii puterilor in stat - asigura exercitarea puterii politice in mod
divizat de catre mai multe autoritati publice diferite, care au functii specifice.
Puterea legislativa, executiva si judecatoreasca sint separate pentru a preveni
abuzarea cetatenilor din partea institutiilor statului. Astfel, puterea legislativa are
rolul de a adopta legile, puterea executive de a-le pune in aplicare, in cadrul
politicii interne si externe, iar puterea judecatoreasca de a “apara” legile.
 Reprezentativitatea- democratiile moderne functioneaza ca democratii
representative, in care deciziile politice sint luate in numele cetatenilor de catre
reprezentanti ai acestora, investiti prin vot cu increderea lor. In anumite situatii
cetatenii pot depinde direct. Democratia reprezentativa s-a format in jurul
parlamentelor. Parlamentul este cel care legitimeaza guvernamintul democratic.
Functia lui esentiala este de a face legi si de a sustine si controla puterea
executiva, adica Guvernul. Dar o democratie autentica presupune ca influienta
poporului nu ia sfirsit o data cu desemnarea reprezentantilor.
 Participare- democratiile participative se manifesta printr-un interes crescut al
cetatenilor pentru treburile publice si prin implicarea lor concrete in luarea
deciziilor care privesc soarta unei comunitati.
 Vointa majoritatii si protectia minoritatii – democratia se sprijina pe opinia si
vointa majoritatii, dar in acelasi timp ofera protective minoritatilor de toate
felurile: entice, religioase, politice. Acest principiu reprezinta o combinatie
unica, specifica doar democratiei, intre libertatea fiecaruia dintre noi si dreptul
de a-ne identifica intr-o comunitate etnica, religioasa sau sociala.
 Domnia legii – cetatenii unei societati democratice se supun legilor, deoarece
acestea sint elaborate, chiar daca indirect, de catre ei insisi. Intr-o societate
democratica, indiferent de apartenenta etnica, religioasa, politica, sex, virsta sau
situatie materiala, toti cetatenii se bucura de drepturile necesare pentru
desfasurarea normal a vietii lor si functionarea democratiei. Nimeni nu este mai
 presus de lege, iar controlul puterii se realizeaza pe baza normelor de drept.
Legile trebuie sa fie cunoscute sis a aiba stabilitate in timp. Incalcarea legilor este
sanctionata de catre institutii specializate ale statului, care au drept scop
infaptuirea dreptatii.
Formele Democratiei
Democrația reprezentativă este un regim politic democratic în care cetățenii
deleagă puterea poporului - a "suveranului" - unor reprezentanți pe care îi aleg chiar din
rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice. Alegerile legitimează dreptul
reprezentanților de a decide în locul și în numele poporului, fără a-l mai consulta, pentru
o perioadă de timp limitată, după care trebuie organizate noi alegeri.
Primele state democratice moderne care au adoptat modelul democrației
reprezentative sunt Marea Britanie și S.U.A., unde s-a trecut la separarea puterilor în
stat și la alegerea conducătorilor.
În Anglia, în 1689, conform Declarației drepturilor, puterea a fost încredințată
unui parlament ales în mod liber de cetățenii cu drept de vot, iar în S.U.A., în 1787, a
fost adoptată prima constituție modernă. În secolele următoare sistemul democratic s-a
extins în numeroase țări, cu diverse forme de guvernământ.
Democrația directă este un regim politic democratic în care populația
(„suveranul”) exercită puterea în mod direct. Democrația directă mai este numită,
uneori, și "democrație pură". Aplicată doar sectorului economic, democrația directă
este, în mod uzual, numită autogestiune.
Democrația directă apare ca alternativă față de sistemele (democratice) deja
existente, alternativă orientată critic în raport cu, în special, democrația reprezentativă.
Exemple de democrație directă sunt democrația ateniană (în secolul al V-lea î.Hr.)
și, actual, comunitățile de tip Landsgemeinde (traducere: comunitate rurală) din
anumite cantoane elvețiene, acestea din urmă originând din Evul Mediu. De asemenea,
opt state constituente ale SUA întrunesc principalele elemente ale democrației directe.
Aceste state sunt: Arizona, California, Colorado, Michigan, Montana, Nevada, North
Dakota și Oregon.
Democrația ateniană
În Atena lui Pericle, a jumătății secolului al V-lea î.Hr., regimul democratic a luat
forma sa definitivă pe care o va păstra până la pierderea independenței. Instituțiile
democratice ale cetății asigurau drepturi egale pentru cetățenii de drept, singurele
cuvinte din limba lor ce le slujesc la caracterizarea regimului republican sunt isonomia,
egalitatea în fața legii, și isegoria, dreptul egal de a vorbi în adunări. Pritanii ce alcătuiau
senatul, câte cincizeci, din fiecare trib, care” exercitau pe rând funcțiile sacre și care
deliberau, tot anul, asupra intereselor religioase sau politice ale orașului”, erau aleși
prin tragere la sorți, deși, pentru a putea exercita funcția,” fiecare trebuia să treacă o
probă și era înlăturat dacă nu părea îndeajuns de onorabil.” Însă deasupra senatului, și
adevăratul suveran îl constituia adunarea poporului (eklessia), și deși nu avea inițiativă
– adunarea nu putea propune ”proiecte de legi” și nu putea influența decât prin
intermediul altor instituții * ordinea de zi – senatul fiind cel care îi aducea un proiect
de decret spre validare, orice cetățean ce își putea dovedi cetățenia de drept putea vorbi
indiferent de poziția sa socială sau de avere, putea lua parte la dezbateri și influența prin
vot cursul deciziei politice; votul fiind considerat ”una dintre cele mai sfinte surse ale
autorității.”
Democrația directă modernă
Elemente constitutive ale democrației directe se regăsesc în majoritatea formelor
de guvernare democratice moderne - chiar dacă nu sunt de ajuns pentru a face din
acestea ”democrații pure” - cum ar fi referendumul sau adunările (assembly, assemblee)
locale sau generale, de asemenea, scrutinele pentru alegerile prezidențiale, precum și
pentru demiterea sau suspendarea unui înalt-demnitar. Statele actuale au milioane de
locuitori, de aceea adunarea de fiecare dată a tuturor cetățenilor pentru dezbateri și
hotărâri asupra diverselor probleme actuale privind întreaga societate, așa cum ar cere-
o democrație directă, este greu de practicat. Totuși, pătrunderea Internetului mai în toate
domeniile vieții prezintă o premisă bună pentru democrațiile directe.
Puncte tari si puncte slabe ale democratiilor
În linii mari, diferitele tipuri de democraţie au în comun puncte tari şi puncte
slabe, incluzând următoarele.
a. Puncte tari ale democraţiilor:
 Democraţia oferă un cadru şi mijloace pentru rezolvarea civilizată şi non-
violentă a conflictelor; dinamica conflictului şi pluralismul sprijină soluţionarea
problemelor.
 Democraţiile sunt „pacifişti puternici” – atât în societăţile lor cât şi în politica
internaţională.
 Democraţia este unicul sistem care permite un schimb al conducerii politice
fără schimbarea sistemului de guvernare.
 Democraţiile sunt comunităţi de învăţare care pot îndrepta erorile umane.
Binele comun este definit prin negociere şi nu este impus de o autoritate
autocrată.
  Drepturile omului consolidează democraţiile prin oferirea unui cadru normativ
pentru procesele politice care se bazează pe demnitatea umană. Prin ratificarea
tratatelor privind drepturile omului, un guvern le poate oferi cetăţenilor săi
„promisiuni” care să menţină libertăţile personale şi alte drepturi.
b. Probleme şi puncte slabe
 Partidele şi politicienii au tendinţa să sacrifice obiectivele pe termen lung
pentru succesul în alegeri. Democraţia creează tentaţii pentru elaborarea de
politici pe termen scurt, de exemplu, în detrimentul mediului sau al generaţiilor
viitoare („soluţii de compromis”).
 Pentru un popor, guvernul este guvern în limitele unui stat naţional.
Interdependenţa globală crescândă, precum cea din dezvoltarea economică şi de
mediu, limitează aria de influenţă a factorilor de decizie democratici dintr-un
stat naţional.
Valorile democratice
Valorile unei societati democratice reprezinta idei si credinte
considerateimportante pentru membrii unei comunitati, care devin practici concrete pr
incomportamentul cetatenilor si al autoritatilor publice. Astfel de valori
democraticesunt: libertatea, egalitatea in fata legii, transparenta, toleranta,
competitia dreapta,egalitatea sanselor si egalitatea in drepturi etc.

Concluzii
Democraţiile depind de cetăţenii lor în măsura în care punctele tari ale
democraţiilor sunt dezvăluite, iar punctele slabe sunt controlate. Democraţiile sunt
sisteme complicate depinzând de implicarea activă şi sprijinul cetăţenilor – o atitudine
de loialitate informată şi critică; aşa cum a afirmat Winston Churchill (1947),
„Democraţia este cea mai rea formă de guvernare cu excepţia tuturor celorlalte
forme care au fost încercate din când în când”. Atât în cadrul statelor democratice
consacrate cât şi în cadrul statelor democratice aflate la început, ECD/EDO contribuie
în mod decisiv la cultura politică conform căreia sistemele democratice trebuie bine
înrădăcinate pentru a prospera şi pentru a supravieţui.
Aşadar, o democraţie autentică depinde de sprijinul cetăţenilor. Participarea acestora
la viaţa politică şi cooperarea lor în cadrul instituţiilor politice este un factor
determinant pentru buna funcţionare a instituţiilor democratice în statul de drept.
Respectiv, societatea civilă marchează spiritul democratic de organizare a corpului
social. Ea e starea supremă a democraţiei, or, societatea democratică doar civilă poate
fi.
 Generalizînd, ne expunem ferma convingere că edificarea statului de drept este
imposibilă numai prin recunoaşterea şi proclamarea principiilor democratice de
organizare a statului. Este strict necesar ca, mai întîi de toate, să conştientizăm esenţa
acestui fenomen, să ne interiorizăm valorile acestuia şi să ne formăm o voinţă fermă în
promovarea lui.

BIBLIOGRAFIE:
Bantuş A. Rolul sectorului asociativ în dezvoltarea democraţiei. În: „Probleme ale edificării statului de drept
în Republica Moldova”. vol. II. Chişinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2006.
Costachi Gh. Forme ale democraţiei şi eficienţa mecanismului de guvernare. În: Legea şi Viaţa, 2000, nr. 4..
Costachi Gh. Statul de drept şi democraţia în Republica Moldova. În: Probleme ale edificării statului de drept
în Republica Moldova. vol. II. Chişinău: Î.S. F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2006.
Costachi Gh., Cuşmir V. Probleme ale statului de drept şi administrării democratice. Chişinău, 2001.
Costachi Gh., Hlipcă P. Organizarea şi funcţionarea puterii în statul de drept. Monografie. Chişinău: Institutul
de Istorie, Stat şi Drept, 2010 (Tipografia Universităţii „Transilvania” din Braşov).
Guceac I. Curs elementar de drept constituţional. Chişinău: Reclama, 2001.

G. Glotz. - La cité grecque, La Renaissance du livre, 1928; G. Glotz, Cetatea greacă, ed. Meridiane,
București, 1992, p. 157.
Fustel de Coulanges – La cité antique, Librairie Hachette, Paris, 1908; trad. rom. Fustel de
Coulanges, Cetatea antică, Studiu asupra cultului, dreptului și instituțiilor Greciei și Romei, 2 vols.,
ed. Meridiane, București, 1984, vol. II, Cap. IX: "Regulile guvernării democratice; exemplul
democrației ateniene", p. 190.
Raţă N. Advocacy şi influenţarea politicilor publice. Un ghid pentru organizaţiile neguvernamentale. Bucureşti:
Editura Anima, 2007.

https://www.living-democracy.com/ro/textbooks/volume-1/part-1/unit-1/chapter-1/lesson-2/