NEOKEYNESISMUL ŞI

POSTKEYNESISMUL

Reprezentanţi:
P.Samuelson, R.Harrod,
E.Damar, R.Solow, J.Tobin,
J.Robinson, P.Sraffa
 Neokeynesismul constituie ansamblu de teorii și politici
economice inspirate din opera lui John Keynes, și este mai
degrabă un microcurent, o școală de gîndire ,decît o doctrină
economică în sensul classic al acesteia.
*Neoclasicii au acordat o atenție primondială analizei
productivității.
*Urmăreau scopul asigurării unor ritmuri stabile de
creștere economică.
*Neokeynesiștii susțineau că amestecul trebuie să fie
sistematic și diret.
*Aportul principal al neokeynesiștilor la dezvoltarea
științei economice constă în elaborarea a două teorii noi și
anume:
1.Teoria modernă a creșterii economice- descoperire prin
care neokeynesiștii au pus temelia uneia dintre cele mai
importante componente ale macroeconomiei.
2.Teoria neokeynesiană a ciclurilor economice.
 Reprezentanți
Cei mai de seamă reprezentanți ai neokeynesismului mulți
dintre ei laureați ai Premiului Nobel sunt:
*Paul Samuelson(1915-2009)
*Roy.Harrd(1900-1978)
*Robert Solow (n.1924)
*James Tobin(1918-2002)
 Condițiile apariției
*Crizele și șomajul nu mai erau
actuale.

*Pe prim plan apar dinamica

economică și inflația.

*Economia capitalistă(bazată pe proprietatea

privată ) se transformă în economie mixtă,
predomină și sectorul privat și public.

*Statul este un agent economic

activ.
 Curentele neokeynesismului

Englez Francez American

Dezavantajele doctrinei

*Analiza statică (neglija factorul timp)

*Atenție excesivă cererii efective
*Analiza insuficientă a repartițiilor veniturilor.
 I. DEOSEBIRILE KEYNESISMULUI ŞI
NEOKEYNESISMULUI

 Scopul principal al teoriei şi politicii economice

KEYNESISMUL NEOKEYNESISMUL

 realizarea ocupării asigurarea unor ritmuri

complete a braţelor de stabile de creştere
muncă economică
 intervenţia indirectă şi  amestec sistematic şi
sporadică a statului în direct a statului în
viaţa economică economie
 analiză statică  analiză dinamică
 Ideile principale

Teoria dinamicii economice Teoria sintezei neoclasice

(A) Contribuţia lui Harrod
şi Domar
Au studiat rata de creştere
economică folosind variabile
noi.
Ecuaţia “Harrod-Domar”
S redus
G
Cr
unde : G – rata de creştere a
venitului naţional; S –
înclinaţia marginală spre
economii; Cr – coeficientul
productivităţii marginale a
capitalului
Contribuţia lui Samuelson,
Solow
Obiectivele macroeconomice:
 Creşterea optimală a
produsului social (5%)
 Ocupare ridicată şi şomaj
 Stabilitatea preţurilor
(creştere lentă)
 Balanţă de plăţi echilibrată şi
curs valutar stabil
continuare
 continuare
Teoria dinamicii economice
Rate ale creşterii economice :
(1) rată garantată (Gw) –
satisface interesele
întreprinzătorilor,
neasigurând folosirea
deplină a factorilor de
producţie
(2) rată normală (Gn) – asigură
folosirea deplină a factorilor
de producţie neasigurând
permanent satisfacerea
intereselor
întreprinzătorilor
Teoria sintezei neoclasice
Politici economice :
1) Politica fiscală
2) Politica monetară
3) Politica comercială
externă
4) Politica veniturilor
* După Keynes:
Y=C+I
* După sinteza neoclasică:
PNG(Y) = C+I+G+Xn
 continuare

Teoria dinamicii economice Teoria sintezei neoclasice

(3) rată reală (G) – rata care Instrumentul principal de
se atestă în perioada dată intervenţie a statului în
în creşterea economică economie:
***********  Politica fiscală
Situaţii din economie:  Politica monetară
a) dacă G < Gw – economia (politicile nu trebuie
se află în recesiune
folosite separat, ci
b) dacă G > Gw – economia
se află în stare de împreună prin coordonarea
expansiune guvernului cu Banca
c) dacă G > Gn – economia Centrală)
se caracterizează prin
rata înaltă a şomajului
 continuare
Teoria dinamicii economice Teoria sintezei neoclasice

Politica economică ”stop and

go” (“oprire şi pornire”)
 În perioada boom-ului
economic → majorarea
impozitelor şi ratei
dobânzii
 În perioada recesiunii
economice → micşorarea
ratei dobânzii şi ratei
impozitelor
 Curentul francez
Ei nu recunosc bugetul de stat în calitate de de
intevenție a ststului în economie și susțin planul
incitativ(de recomandare).
Ân 1946 Franța a început să elaboreze planuri
cincinale de dezvoltare economică, acestea
determină proporțiile repartiției venitului naționa
( consum 80% , economii 20%).
 Curba lui Philips
După Keynes dacă volumul producției crește atunci numărul
șomerilor scade, pe cînd după Philips ,gradul de folosire a forței de
muncă nu se află în dependență de nivelul prețurilor , de rata
inflației.
Cu cât şomajul e mai mare, cu atât preţurile cresc mai puţin, şi
invers.

P (rata inflaţiei)

U* U (rata ocupării)
(C) Contribuţia lui Hasen (şcoala americană)
Instrumentul principal de reglementare a
economiei sunt cheltuielile publice:
în recesiune → cheltuielile publice cresc
în expansiune (boom economic) → cheltuielile
publice se reduc
************
Hansen ajunge la concluzia că economia SUA a trecut
patru forme de fluctuații ciclice
I. Cicluri mici (2-3 ani) -provocate de reproducția
capitalului circulant.
II.Cicluri mari (6-13 ani)-provocate de investiții în
capitalul fix.
III.Cicluri de construcție(17-18 ani)-construirea
edificiilor, clădirilor.
IV.Cicluri seculare(mai mult de 50 ani)-sunt provocate
de transformări radicale în știință și tehnică.
 Paul Antony Samuelson (1915-2009)
• Autorul sintezei neoclasice și al unui manual
care l-a făcut multimilionar
• Paul Samuelson este considerat a fi un
economist universal care în anii ’50-’60 ,ai
secolului XX –lea a insuflat o nouă viață științei
economice.
• Are contribuții importante precum:teoria
consumului, ciclurile economice, teoria
comerțului internațional,finanțele
publice,relul statului în economie,salariul etc.
• Economics- (prima ediție 1948) a devenit
manualul cu renume internațional și a fost tradus
în zeci de limbi , inclusiv în română și rusă.
• A fost cel care trebuia să devină cel de-al treilea
laureat al Premiului Nobel pentru economie .
• A contribuit la răspîndirea cunoștințelor
economice în ântreaga lume.
 Sinteza lui P.Samuelson

• La temelie se află conceptul de economie mixtă(nu poate fi pur

administrativă sau pur de piață)
• Pluralismul formei de proprietate(proprietate privată+
proprietate publică).
• Piața stabilește automat: prețul, cererea ,oferta ,iar statul
intervine pentru diminuarea crizlor ,șomajului,inflației prin
achiziții publice, taxe , investiții.
• Împacă micro și macro economia
• Rolul cheie în reglementarea economiei o au politica fiscală și
politica monetară.
 (D) Contribuţia
neokeynesismului francez
Forma hotărâtoare de intervenţie a
statului în economie, inclusiv de
stimulare a cererii, nu e bugetul de
stat, ci planificarea (incitativă) în
activitatea economică.
Postkeynesismul-micro curent al
keynesismului
Reprezentanți:
J. Robinson
N.Kaldor
P.Sraffi
 Aportul postkeynesiștilor

*Au extins aria investigațiilor.

*Respingerea teoriei valoare-utilitate și revin la

teoria valoare –muncă( exprimată de Ricardo).

Ideile principale
*Dinamica creșterii
economice în timp.

*Rolul repartiției dintre

infalție și șomaj
 Teoriile de bază
1.Dinamica creșterii economice în timp.
*pe termen scurt- cercetează cauzele abaterii ratei reale economice de
rata garantată.
*Pe termen lung- cercetează factorii ce influențează creșterea
economică.
*Înzestrarea inițială cu echipament.
*Rata progresului tehnic.
*Rata salariului real.
Rata ocupației.
În viziunea postkeynesiștilor rata economiilor nu este constantă și
uniformă ca la Keynes ci depinde de mărimea veniturilor și
schimbările ce au loc în repartiția veniturilor.
 (1) Dinamica creşterii economice în timp
Pe termen scurt cercetează cauzele abaterii ratei reale
economice de rata garantată
Pe termen lung cercetează factorii ce influenţează
creşterea economică:
• înzestrarea iniţială cu echipament
• rata progresului tehnic
• rata salariului real
• rata ocupaţiei
În viziunea postkeynesiştilor, rata economiilor nu
este constantă şi uniformă ca la Keynes, ci depinde de
mărimea veniturilor şi schimbările ce au loc în
repartiţia veniturilor. Acestea din urmă explică
caracterul fluctuant al creşterii economice.
 (2) Rolul repartiţiei

Stimulentul principal (după N.Kaldor) în creşterea

economică este profitul, iar (după J.Robinson),
salariile mari facilitează realizarea produselor , şi
contribuie la ritmuri înalte ale creşterii economice.
 Nicholas Kaldor

• Nicholas Kaldor (n. 12 mai 1908; d.

30 septembrie 1986) a fost un
economist britanic de origine
maghiară, profesor la Cambridge.
 Joan Violet Robinson

• Joan Violet Robinson (n. 31

octombrie 1903; d. 5 august 1983) a
fost o economistă engleză,
reprezentantă a Școlii keynesiene.
 (B) Contribuţia lui J.Robinson
“Economia concurenţei imperfecte”
“Acumularea capitalului”
Factorii care influenţează creşterea economică :
1) Condiţiile tehnice
2) Politica de investiţii
3) Condiţiile în care se fac economiile
4) Condiţiile în care se desfăşoară concurenţa
5) Negocierile privind fixarea salariilor
6) Condiţiile financiare
7) Starea aşteptărilor indivizilor

Realizarea creşterii economice presupune acumularea de capital.

Tipul ideal de creştere economică, denumit “Epoca de Aur”,
se caracterizează prin faptul că rata dorită a acumulării coincide cu
cea posibilă şi permite folosirea deplină a braţelor de muncă