Doctrina economică socialistă –

în căutarea echității sociale

 Condițiile apariției doctrinei socialiste
Schimbările pe plan economic Schimbările pe plan intelectual
-Substituirea muncii manuale cu -Fundamentarea filosofică a
cea a mașinilor noțiunilor de echitate și egalitate
-Creșterea productivității muncii

Consecințe
-Pierderea speranței
multor muncitori de a -Apariția șomajului
-Orientarea socială a
deveni mici producători -Apariția crizelor de
gîndirii economice
-Prelungirea duratei zilei supraproducție
de muncă
 Școlile și reprezentanții de bază ai doctrinei
socialiste
Perioada istorică Denumirea școlii Reprezentanții
principali
Școala socialismului H. de Saint-Simon; Ch.
1800-1840 utopic Fourier; R. Owen
Școala anarhistă P. Proudhon; M.
1840-1900 Bakunin; P. Kropotkin
Școala Marxistă K. Marx
1845-1833
Școala postmarxistă F.Engels; K.Kautsky; J.
1883-1920 Bernstein; R.
Luxemburg; R.
Hilferding; V. Lenin
 Ideiile principale comune pentru toți socialiștii
utopici sunt:
1) Capitalismul nu este veșnic, ci poate, și trebuie, să fie înlocuit
cu un alt tip de societate.
2)La temelia exploatării omului de către om se află proprietatea
privată. De aceea, în noua societate, va domina proprietatea
publică și socială.
3)Toți cetățenii, egali în drepturi, vor fi obligați să muncească.
4)Veniturile obținute în rezultatul unei munci în comun vor fi
repartizate în mod egal, conform necesităților fiecăruia.
5)Trecerea de la capitalism la socialism se va înfăptui în mod
benevol, în rezultatul propagării scrise și orale a ideilor socialiste.
 Conceptele utopice ale noii societăți
Criteriile H. Saint-Simon

Denumirea societății Industrialism

Forma de organizare a noii Asociații ale
societăți industrialilor
Forma de repartiție a După muncă
veniturilor

Factorii determinanți ai Progresul științei,

trecerii la noua societate moralei și a religiei
Calea trecerii la noua Experimetele locale, pe
societate cale scrisă și orală.
Criteriile Ch. Fourier

Denumirea societății Armonism

Forma de organizare a noii
societăți
Forma de repartiție a veniturilor
Factorii determinanți ai
trecerii la noua societate
Calea trecerii la noua
societate
Falanstere
După muncă capital și
talent
Dezvoltarea nevoilor
umane
Experimentele locale, pe
cale scrisă și orală.
Criteriile R. Owen

Denumirea societății Comunism

Forma de organizare a noii Cooperative
societăți

Forma de repartiție a veniturilor După muncă

Factorii determinanți ai trecerii Rațiunea oamenilor instruiți

la noua societate și modificarea mediului de
muncă și trai al populației
Calea trecerii la noua Experimentele locale, pe
societate cale scrisă și orală.
Pierre Joseph Proudhon
(1809-1865)
-Se consideră legală doar mica
proprietate privată, a unei familii în
care proprietarul este și lucrator.
-Proprietatea este un furt. Însă decide
că este un fact, dacă proprietarul aplică
personal mijloacele care aparțin, și nu
exploatează munca salariaților.
-Crează o bancă populară care oferă
credit fără dobîndă, care ar scade
prțurile creșterea nivelului de trai
lichidarea veniturilor neprovenite din
muncă.
 P. Proudhon : părintele socialismului mic-
burghez
Destinul proprietății Lichidarea
Lichidarea
dobînzii prin
banilor prin Masurile organizarea
înlocuirea lor cu de creditului gratuit
bunuri de schimb reformare acordat de Banca
populară

Păstrarea și extinderea
Lichidarea proprietății
proprietății mici, ea fiind Lichidarea
mari, ea fiind un ,,furt”
o garanție a prosperității Guvernului

,,Anarhia este condiția de existență a societății adulte, după

cum ierarhia este condiția societăților primitive”
 Karl Marx
(1818-1883)

-Ordine socială și nu ordine

naturală

-Cercetează căile și metodele de

sporire și repartizare a avuției
națiunii.

-Acordă prioritate structurilor și

nu indivizilor.

-Împarte economia politică în:

clasa burgheză, mic burgheză și
proletară.
 Mediul teoretical al sistemului economic
marxist
Economic
Filosofic -Teoria valoare-muncă a lui Politic
-Dialectica lui Hagel D.Ricardo -Mutualismul lui
-Materialismul lui -Teoria subconsumului și a crizelor P.Proudhon
Feuerbach a lui S. De Sismondi -Cooperativismul lui R.
-Determinismul lui Owen
Epicur

Teoria capitalului MARX Conceptele reformiste

financiar a lui R. ale lui Berstein si K.
Hilferding Kautski

Teoria imperialismului și a
Teoria imperialismului a Rozei
socialismului planificat a lui V.
Luxemburg
Lenin
Conceptul modului de producţie

Forţele de  forţă de muncă se modifică rapid datorită

producţie  mijloace de muncă progresului ştiinţei şi
 obiectele muncii tehnicii
Modul de
producţie
 din sfera producţiei se modifică mai lent fiind
Relaţiile de  din sfera repartiţiei bazate pe o anumită
producţie  din sfera schimbului formă de proprietate
 din sfera consumului

Revoluţie socială Crize Contradicţii

 Teoria valorii

 Acceptă ca la temelia valorii marfă și a schimbului dintre mărfuri se află

munca materializată și că marfa are 2 proprietați: valoarea de întrebuințare și
valoarea dublu caracter.
 Marx crede că dublu caracter al mărfii e condiționat de dublu caracter al
muncii întrebuințate.
 Marx susține că mărimea valorii unei mărfi e determinată de timpul de
muncă, necesar pentru producerea unei oarecare valori de întrebuințare în
condițiile de muncă existente.
 Introduce noțiuni noi ca munca vie și munca trecută, preț de producție.
Teoria valorii : analiză comparativă

Caracteristicile D.Ricardo K.Marx

Substanța valorii mărfii Munca umană Munca umană abstractă

Mărimea valorii Cheltuielile de muncă vie Cheltuielile de muncă

și încorporată abstractă
Măsura valorii Timp de muncă cel mai Timp de muncă
îndelungat socialmente necesar
Legea valorii Schimbul se efectuează în
baza echivalentelor de
muncă abstractă
 Forța de muncă ca marfă specifică

Marfa
Valoare Valoare de
forţa de
de schimb întrebuinţare
muncă

Se exprimă în Se exprimă în capacitatea

mărimea salariului muncitorului de a produce
pentru capitalist
primit de muncitor plusvaloare
 Teoria plusvaloare

Rezultatul muncii neplătite a muncitorului e plusvaloare.

Proprietatrul mijloacelor de producție însușește diferența
dintre valoarea muncii și valoarea forței de muncă, iar
salariul nu constituie decît prețul forței de muncă și nu
valoarea muncii prestate.
 În societate există exploatarea omului de către oamenii
bogați , îi jefuiesc pe cei săraci și trăiesc pe seama lor.
 Momentele esențiale ale teoriei plusvalorii

Esenţa Excedent de valoare peste valoarea iniţială:

B-M-B’ (’= plusvaloare, sau m)
Izvorul Diferenţa între valoarea muncii şi valoarea forţei de muncă

Mărimea m’ = (timp de supramuncă / timp de muncă necesar) x 100% =

m/v x 100%
Căile de majorare  Majorarea timpului de supramuncă pe baza prelungirii zilei de
muncă (plusvaloare absolută)
 Majorarea timpului de supramuncă pe baza reducerii timpului
de muncă necesar (plusvaloare relativă)

Formele de Profitul industrial, profitul comercial, dobânda, renta funciară

distribuire
 Teoria capitalului

 Capitalul este un raport social între muncitori și

burghezie cu privire la apartenența mijloacelor de
productie.
 Capitalul este o valoare creată prin munca neplatită a
muncitorilor, adică o valoare acumulată.
 Tot capitalulpe care îl dețin capitaliștii a fost creat in
razultatul transformării plusvalorii în capital, și în acest fel
clasa muncitoare are tot dreptul să naționalizeze
fabricile, uzinile, băncile, deoarece acestea au fost
create de munca lor, și a stramoșilor lor.
 Momentele esențiale ale teoriei capitalului
Esenţa Valoarea ce conţine plusvaloarea – B’, sau raport social între clasa
proletară şi cea capitalistă

Structura  Capital constant (cheltuielile legate de cumpărarea capitalului fix şi

circulant) – C
 Capital variabil (cheltuieli legate de angajarea forţei de muncă) – V

Valoarea mărfii c+v+m

Acumularea capitalului consum propriu consum propriu

c + v+ m
Δc + Δv → c’ + v’ + m’ Δc + Δv → c’’ + v’’ + m’’

Compoziţia organică a crize de supraproducţie

capitalului şomaj
Δc /Δv → Δc > Δv
pauperizarea absolută şi
relativă a maselor populare

Legea acumulării Creşterea bogăţiei determină creşterea exploatării şi pauperizării celor ce

capitalului o produc .
 Structura produsului social
Produsul social

Sub aspect material Sub aspect valoric

▄ mijloace de producţie (sect.I)
▄ mijloace de consum (sect.II)
▄ mijloace care înlocuiesc capitalul
constant consumat (c)
▄ mijloace care înlocuiesc capitalul
variabil consumat (v)
▄ plusvaloarea creată (m)

I (c+v+m) + II (c+v+m)
 Reproducția produsului social
Condiţiile reproducţiei Condiţiile reproducţiei
simple lărgite
I(c+v+m) = I(c) + II(c) I(c+v+m) > I(c) + II(c)

II(c+v+m) = I(v+m) + II I(v+m) + II(v+m) >

(v+m) II(c+v+m)

I(v+m) = II c I(v+m) > II c

 Leninism

 V. I. Lenin elaborează o proprie teorie a imperialismului, potrivit

căreia acesta este ultimul stadiu în dezvoltarea capitalismului.
Potrivit acestei teorii, la răscrucea secolelor XIX şi XX ţările
capitaliste avansate intră într-o nouă fază de dezvoltare - în
imperialism, - esenţa căruia constă în dominanţa pe toate planurile
a monopolurilor.
 Un loc important în teoria leninistă este acordat statului.La prima
fază a societăţii comuniste statul organizează producţia după un
plan directiv obligatoriu pentru toate întreprinderile, care sunt
dirijate prin reprezentanţii statului. Salariul, preţurile, dobânda,
cât şi alte mărimi economice, sunt fixate de stat. Abia în
comunism, pe care nu a reuşit să-1 plaseze în timp, se presupunea
dispariţia statului. Până atunci rolul acestuia urma să crească
mereu.
 Lenin a fost primul teoreticiaan care a argumentat necesitatea aplicării
doctrinei economice marxiste la realitatea țărilor necapitaliste și a țărilor
slab dezvoltate.
 Lenin deplasează principalele contradicții economice și politice de pe plan intern
pe plan extern, afirmînd că soarta prăbușirii capitalismului va fi hotărîtă în
procesul războaielor imperialiste și a luptei coloniilor pentru eliberearea
națională
 Lenin lansează teza posibilității biruinței revoluției într-o singură țară.
 În viziunea lui Lenin revoluția socialistă este un fenomen mult mai provocat ,
organizat , decît spontan, mai mult economic decît politic.
 Lenin lasează ideea reîntoarcerii la producția de mărfuri, ca la un rău inevitabil
și temporar.
 Un rol important în teoria leninismului îi revine statului, care trebuie să dirijeze
nu numai procesele politice dar și cele economice.La prima fază a societății
comuniste, statul organizează producția după un plan directiv, obligatoriu
pentru toate întreprinderile naționalizate. Salariul, prețurile, dobînda și alte
mărimi economice sunt fixate de stat.