KEYNESISMUL –

DOCTRINĂ A ECONOMIEI
DE PIAŢĂ DIRIJATE
 I. CONDIŢIILE APARIŢIEI ŞI TRĂSĂTURILE
REVOLUŢIEI KEYNESISTE
Condiţiile apariţiei doctrinei keynesiste

1. Criza economică din anii 1929-1933

S-a prăbuşit dogma liberală a autoreglării spontane a

2. economiei de piaţă prin mecanismul preţurilor

Politica liberului schimb nu este permanent eficientă

3. datorită marilor deosebiri în potenţialul economic al
ţărilor

S-au evidenţiat lacunele doctrinei neoclasice:

4. * atenţie excesivă microeconomiei şi statisticii economice
* exces de subiectivism
* exces de formalizare
 John Maynard Keynes

A fost economist britanic ale cărui idei numite

economie keynesiană radicale au avut un impact
major atât asupra teoriei politice și economice
moderne, cât și asupra politicilor fiscale ale multor
guverne. Este cunoscut în mod special pentru
pledoaria sa în favoarea politicilor guvernamentale
intervenționiste, prin care guvernul ar folosi măsuri
fiscale și monetare în scopul temperării efectelor
adverse ale recesiunilor economice, crizelor
economice și boom-urilor economice. Este
considerat de mulți economiști unul dintre principalii
fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne.
Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung
suntem toți morți” este încă citată.
 Opera şi paradigma gândirii
economice keynesiste
J.M.Keynes (1883 – 1946)
Opera principală “Teoria generală a folosirii
mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor” (1936)

1. În plan teoretic, deplasează centrul de cercetare de la

microanaliză spre macroanaliză.

2. Pe planul politicii economice propune intervenţia

limitată a statului în economie, denumită ulterior
dirijism.

continuare
 continuare
3. Problema echilibrului economic
clasicii Keynes veniturile
veniturile

întreprinderi menaje întreprinderi menaje

cheltuieli de consum cheltuieli de consum

cheltuieli de investiţii
Investiţii Economii

(întreprinderile produc şi distribuie (circuitul economic nu are loc de la sine,

veniturile menajelor, acestea procură automat, între economii şi decizia de a
bunuri de consum şi investesc în investi este o ruptură, nu tot ceea ce se
producţie) economiseşte – se investeşte)

4. Keynes consideră teoria clasică şi neoclasică – caz

particular al teoriei economice generale şi îşi propune
elaborarea unei teorii generale a economiei de piaţă
valabilă în orice economie.
continuare

5. Respinge ideea unei ordini naturale şi a legilor

naturale capabile să asigure realizarea spontană a
echilibrului economic.
6. Principalul dezechilibru în societate era considerat
şomajul involuntar, cauza acestuia fiind insuficienţa
consumului şi investiţiilor, dar nu salarii prea
ridicate.
7. Divizează societatea în producători şi consumatori,
şi nu în clase.
 II. MODELUL ECONOMIC ŞI LEGILE
PSIHOLOGICE ALE LUI KEYNES

Modelul economic al lui Keynes conţine trei categorii de elemente:

(1) Variabile endogene şi exogene
(2) Relaţii dintre variabile
(3) Multiplicatorul investiţional
 (1)
Variabilele endogene
Y – venitul
S – economiile
I – investiţiile
C – consumul
F – volumul folosirii braţelor de muncă
Variabile exogene (rate ale comportamentului
agenţilor economici)
c – rata medie a consumului
c ' – înclinaţia marginală spre consum
r – rata dobânzii
 (2)
Conceptul esenţial al modelului keynesist este
cererea efectivă

Nivelul cererii de Nivelul cererii de

consum + investiţii

Nivelul cererii efective

(globale)

Nivelul producţiei

Nivelul folosirii
braţelor de muncă
 Cererea efectivă => C + I
 Consumul (C) este în dependenţă
de Y => C = f (Y)
C
 Rata consumului => Y
 Înclinaţia marginală spre consum:
C
C 
'

Y
 Legea psihologică fundamentală: creşterea venitului
determină creşterea consumului dar într-o proporţie mai mică

nivelul cererii venitul înclinaţia

de consum = familiilor × marginală
spre consum
(Y)
(CI)
 Legea imboldului spre investiţii
rata
nivelul cererii depinde înclinaţia dobânzii
de investiţii marginală
spre investiţii
eficienţa depinde
marginală a rata
(II) capitalului aşteptată a
profitului
  Legea preferinţei (sau înclinaţiei) pentru lichiditate

rata dobânzii coraportul dintre cererea şi

oferta de monedă

cererea de monedă
preferinţa spre lichiditate

oferta de monedă cantitate de mijloace în numerar

şi depozite bancare

 Dacă C + I = Y = > economia este în echilibru

în realitate, după Keynes, predomină dezechilibrul, adică C + I < Y

 Dacă S = I => Y + C = S (economia este în stare de echilibru)

în realitate S > I, apare şomaj involuntar în urma creşterii ponderii
economiilor excesive neinvestite
 (3)

Multiplicatorul investiţional

Y
mi   Y  I  mi
I
Intervenţia statului în economia de piaţă abordată în
doctrina keynesistă a fost numită dirijism

Scopul Majorarea cererii efective pentru utilizarea

deplină a braţelor de muncă

pe plan social- principalul mijloc este creşterea

economic cheltuielilor publice
Măsurile
pe plan promovarea neoprotecţi0nismului
extern
 Direcţiile principale de intervenţie

1) Stimularea consumului prin redistribuirea veniturilor

impozitarea asistenţă socială

progresivă păturilor vulnerabile

2) Stimularea investiţiilor

reducerea ratei majorarea subvenţionarea

dobânzii investiţiilor publice întreprinderilor

(prin politica (din bugetul de

monetar- stat se creează noi
creditară a B.C.) locuri de muncă)
 Consecinţele măsurilor promovate

pe termen scurt pe termen lung

 reducerea şomajului  apariţia inflaţiei

 dezvoltarea economiei