Spiritul capitalismului

-Max Weber-
 Max Weber a fost filosof, economist, politolog și istoric al culturii. Este considerat unul
dintre cei mai importanți sociologi ai secolului XX, demonstrând că sociologia intenționează în
primul rând să înțeleagă prin agerime, comprehensiune, printr-o dezvoltare evidentă acțiunea
socială, iar în al doilea rând desfășurarea și efectele acesteia detaliate și explicate.

În opera lui Marx Weber apar atât autorități politice, cât și tipurile partidelor politice și
acțiunile sociale. Acesta a fost preocupat de consolidarea și construirea socilogiei economice.
Făcând trimitere la lucrarea „ Economia și societatea” a lui Weber, R Aron afirmă că aceasta este
„un tratament de sociologie generală, conținând o sociologie economică, o socilogie juridică, o
socilogie politică și o socilogie religioasă.”1 Weber a fost de părere că că dogmele religioase și
interpretările lor sunt părți importante ale concepției despre viață. Dornic să găsească factorii care
determină modificările și formele economicului, Weber a descoperit în concepțiile religioase, una
din cauzele prefacerilor economice ale societăților.2 Cu alte cuvinte acesta face referire la puterea
celor mai importante idei religioase asupra moralei laice, profane, dar și asupra comportamentului
economic al creștinului de rând la modul în care elementele psihologice și practice ale religiilor se
convertesc în sfaturi spre o acțiune economică. Max a pus accentul pe idea conform căreia factorul
religios nu este singurul care marchează și influențează activitatea economică.

„Etica protestantă și spiritual capitalist” este o lucrare ce prezintă o perfecta îmbinare, o

compoziție omogenă a sociologiei economice și economiei religioase. În cadrul acestei lucrări
Weber evidențiază importanța Occidentului European la nașterea capitalismului, însă niciodată nu
a contestat participarea altor continente la evoluția culturii universale. Weber susținea că dorința
și spiritul investitor de a obține câți mai mulți bani au existat dintotdeauna, în diferite colțuri ale
lumii, însă demonstrează că aceste două aspecte sunt departe de a fi caracteristici ale
capitalismului. În viziunea sa, capitalismul repșrezintă sistematizarea rational-capitalistă a muncii
libere. Mai precis fiind spus, Weber consider că aspectul definitoriu al capitalismului este alcătuit
din organizarea rational capitalistă a muncii și despărțirea juridică a patrimoniului întreprinderii
de moștenire personal, contabilitatea echilibrată, rațională. Tipul descris de Weber este un
capitalism ce a luat naștere în Occident. Afirmarea raționalismului economic occidental nu
aparținea numai de tehnica rațională, ci și de modul de viață eficace, comod și rational al

1
R.ARON Les grandes doctrines de socilogie historique, Paris, CDU,1962, p224
2
Ibidem p209

1
populației. Pentru funcționarea și formarea acestui stil de viață temeliile folosite au fost concepțiile
religioase și ideile etice.

Analizând situația orașelor din secolul al XVl-lea, Weber constată că cea mai mare parte a
orașelor vest europene înstărite se îndreptau spre protestantism. Astfel, acesta a socotit că această
schimbare reprezintă în esență o legătură strânsă între abandonarea tradiționalismului economic și
exprimarea neîncrederii față de tradiția religioasă. Scopul lui Weber era să arate modalitatea prin
care etica rațională a protestantismului a determinat nașterea ethosului economic modern. Ideea de
bază asupra căreia a insistat Weber este că etica protestantă a fost fundația ce a dus la apariția
capitalismului. Deși susținea cu tărie acestă idee, nu contesta contribuirea și altor factori asupra
acestei acțiuni istorice. Weber a dovedit că părițile protestantismului nu au avut drept scop în
operele lor, deșteptarea la spiritul capitalist. Astfel, fondatorii protestantismului urmăresc prin
activitatea lor salvarea sufletului. Cu alte cuvinte, consecințele doctrinei lor și obiectele etice sunt
efecte ale unor cauze religioase.

Modul de viață rational, fundamentat pe noțiunea de profesie, în viziunea lui Weber

alcătuia o parte componentă a spiritului capitalist și a culturii modern, adică a luat ființă prin
spiritul ascezei protestante. Această asceză a provenit din mânăstiri și s-a extins și în viața
profesională, evidențiând ideea de muncă, considerând-o o vocație, astfel munca a început să fie
percepută ca o obligație față de Dumnezeu. Noțiunea de distribuție inegală a bunurilor și-a făcut
simțită prezența în protestantism. Practic, această idee este o acțiune a providenței divine.
Întreprinzătorul beneficia de oameni capabili și atașați muncii. Numai lucrând, fie ca muncitori,
fie ca întreprinzători, protestanții își atrăgeau starea de grație din partea divinității.3

Weber a făcut numeroase analize, printre acestea se numără și analiza religiilor universale.
Prin cercetarea religiilor acesta a căutat legături între mentalitatea economică și etica religioasă.
Weber a demonstrat că binele suprem se produce prin idei rationale, aceste idei susținea Max se
găsesc în toate religiile și totodată aceste idei se modifică în principul de acțiune socială. Etica a
jucat un rol esential din mai multe puncte de vedere. În primul rând, etica economică a fost parte
neexplicată a principiilor ce țin de religii, iar în al doilea rând a avut o mare putere de convingere
și o mare influență asupra comportamentului uman. Weber a cercetat și și-a focusat atenția asupra

3
Weber M, Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, 1993, pag 178

2
conduitei etico-religioase a straturilor sociale, deoarece sunt considerate purtătoare de civilizație.
Max Weber a concretizat o cercetare cauzală a evoluției culturale a Occidentului, dar și o analiză
comprehensivă a comportamentului omenesc , a conduitei economice și sociale.

Max Weber este apreciat nu doar pentru că a propus o cugetare critică asupra
capitalismului, dar și pentru faptul că a creat o interpretare înnoitoare. În opinia sa, capitalismului
este un conținut, o interioritate trăită a conștiinței. Astfel spus în viziunea sa, capitalismul nu este
doar o exterioritate clară și nici o formă. Ca urmare Weber s-a chinuit să găsească materia
însuflețită a grupării exterioare clare: spiritul capitalismului. În același timp să-i descopere
burghezului o identitate, o legitimitate spirituală și o origine nobilă, calități pe care cei mai mulți
gânditori au refuzat să-i le recunoască.4 Etimologic „burghez” reprezintă o persoană care face parte
din burghezie, locuitor al burgului. În timp termenul a căpătat o sumedenie de aspecte (filosofico-
literare, sociale). Totuși acest termen are și o accepție negative, iar Weber prezintă și această parte
negativă a termenului, pornind dintr-o ceață a vremurilor, este rezultat din simbolurile tradiționale
ale Bisericii și ale persoanelor de rând, reprezentări nepotrivite ce îi ținteau pe întreprinzători:
cămătari, negustori, bancheri ș.a. De aceea, Weber a sfâșiat noțiunea de burghez în două sensuri
total diferite. Prima interpretare este aceea ce ne duce la sensul traditional, de arivist în forma lui
esențială, a doua interpretare este data de tipul eroic al burghezului însuflețit de un spirit nou,
purtător și făuritor de cultură și civilizație.

Reprezentarea tradițională aspura „burghezului” era o imagine negativă, mai precis acesta
era văzut ca fiind: damnat,speculatriv,arivist, rapace, opportunist. Însă Weber afirmă că
prejudecata burghezului ca ființă ticăloasă necesită a fi depășită, deoarece „lipsa de scrupule
absolute și conștientă a setei de câștig era deseori în cea mai strictă legătură cu tradiția” 5 și nu cu
mulțimea capitalist veritabilă. Astfel, în sensul nou al cuvântului, burghezul ni se înfățișează ca un
om modern, diferit din toate punctele de vedere de omul societăților tradiționale. Așadar, Weber
nu mai percepea prin capitalism o declanșare a tot ce este mai instinctive și essential în om, ci
opusul, acesta înțelege o structură rațională și o disciplină a muncii, o metodă de înmulțire a
capitalului printr-o „exploatare sistematică a unor efecte utile, obiective sau personale ca mijloace
de câștig, astfel încât rezultatul final, calculat pe bază de bilanț,..să depășească valoarea estimată..a

4
Ibidem
5
Ibidem op cit p 42

3
mijloacelor material utilizate prin schimb în vederea câștigului.”6 Capitalismul se definește prin
înmulțirea liniștită a capitalului și prin raționalitatea calcului, adică există o legătură strânsă între
tehnica rațională și dreptul rational, acestea situându-se într-o deplină concordanță unul cu celălalt.
Atât conduita de tip economic ce a avut ca sprijin raționalitatea, cât și lumea capitalistă au fost
individualizate de către Weber. Acesta credea că această lume capitalistă este fructul unei mișcări
circumstanțiale apărută în mentalul omului occidental. Astfel, în noul context apărut, capitalismul
a evoluat îndrăzneț, fără limite de oprire. În continuare ceea ce rămâne de analizat este doctrina
calvinismului ce a ajutat la adoptarea conduitei capitaliste.

În viziunea lui Weber, reforma este răspunzătoare de apariția capitalismului. De-a lungul
timpului, reforma s-a izbit de două mari evenimente importante. Primul moment este ilustrat de
închegarea, definirea luteranismului în Germania. Al doilea moment ține nașterea doctrinelor
protestante. Luteranismul este un moment ce arată și prevestește schimbarea, aceasta este
evidențiată prin întoarcerea apărută în fondul noțiunii de „muncă”. Cu alte cuvinte, dacă în Evul
Mediu, munca era văzută ca o obligație a trupului necesară structurii economice, dar fără
însemnătate religioasă. Cu Luther se realizează o schimbare, adică elementul care aduce respect
lui Dumnezeu este munca profesională. Așadar, munca înglobează atât o valoare morală cât și o
însemnătate religioasă, deoarece munca realizează lucrarea lui Dumnezeu, pe când eschivarea de
la obligațile laice devin îndatoriri lipsite de valoare etică, iar din punct de vedere religios sunt
considerate inutile. Astfel necesitatea muncii se modifică în același lucru cu randamentul religios.

Luteranismul a fost un moment ce a anunțat nașterea celui de-al doilea moment important
al reformei: calvinismul. Weber a căutat și a găsit în doctrina calvinismului adevăratul spirit al
capitalismului. Prin dogma sa, calvinismul impulsionează închegarea spiritului capitalist. Weber a
sesizat că țările ce aparțineau religiei catolice au fost mai puțin favorabile evoluției capitalismului,
la fel cum luteranismul a determinat capitalismul într-o mai mare măsură decât la catolici, însă în
mod evident într-o mică măsură în țările calvine. Calvinismul s-a definit la fel ca și luteranismul,
ca o răscoală politică contra puterii Bisericii. În același timp, calvinismul era văzut ca o revoltă
spirituală îmotriva antiintelectualismului tradiției.

6
Ibidem p 9

4
 Doctrina calvinismului s-a fundamentat pe componente ce se opuneau catolicismului.
Acesta a cuprins două părți esențiale: stabilitatea crezului monotheist și lipsa rațiunii de libertate
a omului. Concepția esențială a calvinismului este cea a menirii, a predestinării. Confrom acestei
teze „grația divină nu poate fi pierdută de cei cărora le-o adresează și nici nu poate fi recuperate
de cei cărora le-a refuzat-o”.7 De subliniat este faptul că Dumnezeu i-a ales de la început pe aceia
care vor fi destinați mântuirii.

În concluzie,, în cadrul lucrării „Etica Protestantă și spiritul capitalismului”, Weber a

încercat să demonstreze că atât etica, cât și perceperea protestantă a lumii au avut un impact major
și a marcat într-un mod pozitiv evoluția capitalismului. Așadar, Weber a arătat modul în care
biserica protestantă a împăcat bazele dogmei creștine cu adunarea bogăției. La Weber „Sprirtul
capitalismului„ are o semnificație care nu era de acord cu altă activitate, practic se contrastează cu
un alt fel de activitate care îl face pe acesta „traditional”. Acest comportament traditional este
ilustrat prin modul, comportamentul muncitorilor. Mai precis fiind spus muncitorii doreau muncă
mai puțină în loc de bani mai mulți. Un alt exemplu prin care comportamentul traditional este
evidențiat atunci când muncitorii se arată neputincioși să se conformeze la noile metode de muncă.

În „Etica protestantă și spiritul capitalist„ Weber a dat naștere unei teori pe care trebuie să
o înțelegem și să o asimilăm confotm dimensiunilor pe care Weber ni le a prezentat în conținutul
acesteia: este o teorie de justificare și definire regională și istorică.

Bibliografie:

7
Ibidem p 117

5
► R.ARON Les grandes doctrines de socilogie historique, Paris, CDU,1962

►Weber M, Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, 1993