Etica protestant i spiritul capitalismului -Max Weber-

Maximilian Weber (n. 21 aprilie 1864 d. 14 iunie 1920) a fost un economist politic si sociolog german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei i administrrii publice. El i-a nceput cariera la Universitatea din Berlin, i mai trziu a lucrat la Universitatea Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena i la Universitatea din Mnchen. A fost o persoan influent n politica german contemporan, fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles i membru al comisiei nsrcinate cu susinerea Constituiei de la Weimar. S-a ocupat n principal cu studiul sociologiei religiilor i a guvernului, dar prin munca sa a adus contribuii i n domeniul economiei. Cea mai cunoscut lucrare a sa este eseul Etica protestant i spiritul capitalismului, lucrare care a fost piatra de temelie n studiile sale de sociologie a religiilor. n aceast lucrare, Weber a argumentat faptul c religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explic diferenele de dezvoltare dintre culturile Occidentale i cele Orientale, i a subliniat importana protestantismului ascetic care a condus la naterea capitalismului, a birocraiei i a statului raional-legal din Vest. Singura carte publicat de Max Weber a constituit i cea mai important surs a gndirii sale. Etica protestant i spiritul capitalist propune stabilirea unei legturi ntre formarea religioas i fenomenul capitalismului. n cadrul acestei lucrri de sociologia religiilor, Max Weber i propune s arate c etica i nelegerea protestant a lumii au influenat n mod pozitiv dezvoltarea capitalismului. Weber a argumentat faptul c religia este una dintre cauzele cele mai importante care explic diferenele de dezvoltare dintre culturile Occidentale i cele Orientale. Max Weber nu se sfiete s afirme c progresul n cadrul unei organizaii este determinat n mod direct de procentul oamenilor credincioi. Aproape toi patronii care angajeaz fete, i n special fete germane, se plng de faptul c ele nu au capacitatea i dorina de a renuna la felul de a munci motenit i nvat odat, pentru unul mai practic, de a se adapta unor noi forme de munc, de a nva i de a-i concentra gndirea sau mcar de a o utiliza. Discuiile cu privire la posibilitatea de a face munca mai uoar i mai ales eficient se lovesc la ele de o nenelegere total, ridicarea tarifelor n acord se lovete fr efect de zidul obinuinei. De regul, lucrurile stau altfel numai cu fetele cu o educaie specific religioas. Se spunea adesea - i unele calculi afirm aceasta - c ansele cele mai mari pentru o educaie economic se ivesc tocmai pentru aceast categorie. Capacitatea de a-i concentra gndirea, ca i atitudinea absolut dominant de respect fa de munc se mbin aici frecvent cu o riguroas economicitate care ine seama de ctigul i cuantumul lui n general i de o lucid stpnire de sine i moderaie care ridic enorm productivitatea (Etica protestant i spiritual capitalismului, p. 49). Max Weber spunea c religia este cea care determin progresul economic. Oamenii credincioi, fie ei ortodoci, catolici sau protestani, sunt mult mai profesioniti n ceea ce fac i, de regul, i iubesc munca mai mult dect cei necredincioi. Concentrarea, trezvia, dorina de a face bine ceea ce fac sunt caliti nelipsite persoanelor cretine, care tiu c dragostea de Dumnezeu exist i la munc, nu doar n timpul slujbelor religioase. Cele doua principii - cel al actiunii rationale si cel al democratiei exprimate prin libertate, egalitate, fraternitate - au rodit pe continentul european. Inovatiile aduse de biserica protestanta (bogatia ca har de la Dumnezeu si accesul marginalilor la competitia sociala) au oferit legitimitate eticii principiilor iluministe. Dar in continuare am sa incerc sa analizez ce l-a determinat pe Weber sa ajunga la acesta concluzie. Ideea principala a cartii o reprezinta puterea in corelatie cu doua categorii de fapte si anume: religia si dezvoltarea economica. Ca un fapt real capitalismul este evolutia moderna a societatilor in SUA si Europa Occidentala. Intrebarile la care raspunde Weber sunt :de ce a aparut capitalismul? si Care a fost motivul pentru care in unele dintre aceste zone a avut o influienta majora iar in altele una neinsemnata sau chiar nula? Weber descopera paradigma capitalismului. El spune ca dezvoltarea economica si sociala este posibila datorita dezvoltarii partilor productive, care la randul lor au nevoie de o baza tehnica solida si moderna, capital, manageriat competitiv si forta de munca calificata. Paradoxul este ca zona si conditiile in care a aparut capitalismul nu aveau nimic in comun cu contiile de mai sus. Weber a explicat acest fapt facand corelatia intre etica religioasa si comportamentele economice. El constata ca pentru omul modern munca este o datorie, un semn de virtute, o satisfactie pesonala. Aceasta mentalitate a indivizilor vine din libertatea pe care o dau societetile fortei de munca. Partea I a cartii este numita de sociolog Problema. In primul capitol numit Afilierea religioasa si stratificarea sociala Weber analizeala asemanarile si deosebirile intre protestanti si catolici. Oamenii de afaceri, detinatorii de capital sunt in proportie covarsitoare catolici daca ar fi sa analizam situalia din Germania si Polonia.

Pe de alta parte calvinistii afirma ca persoanele cu o educatie superioara sunt in mare parte protestanti. Acesta educatie superioara ar trebui in mod sigur sa implice bani. Asadar aceste doua afirmatii de mai sus se dau oarecum cap in cap. In aceste cazuri detinerea de capital depinde de multe ori de imprejurarile istorice dar acesta nu poate fi numit un motiv strict. Weber isi pune intrebarea De ce tinuturile cu extrema dezvoltare economica sunt strans legate de biserica? La o analiza superficila sociologul constata ca preocuparea mai intensa pe care o arata catolicismul fata de idealuri pare sa ii fi educat pe adeptii sai, intr-o indiferenta fata de lucrurile bune din lume. In acest timp protestantii critica idealurile catolice in timp ce catolicii ii critica in acelari fel pe cei dintai. In cele din urma Weber face o scurta caracterizare a tipului catolic respectiv protestant. El spune ca primii sunt mai cumpatati, clasele inferioare sunt interesate sa traiasca bucuriile vietii iar cele superioare sunt absolut indiferente fata de religie. Se poate remarca din aceasta, ca pentru acesti adepti se poate ajunge la o reala instrainare fata de ascentism si lume. Protestatii, pentru a fi firi mai aventuroase preferand riscurile cu sume mai mari. Totusi in acest caz indivizii par a fi mai legati de biserica si invatamintele ei. In acelasi timp se militeaza intr-o oarecare masura pentru pastrarea traditiilor. Cel de-al doilea capitol al partii intai este denumit de catre Weber la fel ca prima parte a tilului cartii :Spiritul capitalismului. Se incearca o analiza pe baza unor relatii cauzale realitati istorice, religioase care au un caracter individual si unic. Weber analizeaza in acest acapitol treasaturile specifice capitalismului intr-un mod cat se poate de detaliat. Eu am incercat sa fac un rezumat. Asadar...: Daca e sa alegem o zicala proprie acestora aceasta ar fi Timpul inseamna bani, iar altul Creditul inseamna bani . Pentru a putea explica mai bine aceasta idee, Weber continua prin alt proverb care vorbeste fara nici o indoiala de la sine Bunul platnic este stapan pe punga altuia. Benjamin Franklin a fost un reprezentant de seama a capitalismului. Acesta a fost adeptul utilitarismului. El spunea ca Castigul economic nu este subordonat omului ca mijloc de satisfacere a nevoilor sale materiale. Omul este dominat de dorinta de a face bani. Capitalismul ii selecteaza pe cei mai buni pentru a reusi sa supravietuiasca pentru ca vocatia este pentru capitalisti o trasatura caracteristica. Munca, in societatile de acest fel trebuie sa fie perfect organizata dar, obstacolul intampinat de economiile capitaliste burgheze au fost legate tocmai de acest criteriu. Muncitorii aleg de obicei plata in acord si asta pentru ca prefera sa munceasca putin si sa castige cat sunt obisnuiti. Pentru a se indeparta acest obstacol, industriasii si-au platit angajatii cu salarii mai mici doar pentru a produce mai mult. Aceasta metoda s-a dovedit a fi gresita pentru ca desi cantitatea a crescut calitatea a devenit indoielnica. Pentru a rezolva aceasta problema capitalismul a gasit o cale de mijloc: a transformat cu ajutorul factorilor religiosi, munca, nu in vocatie ci in scop. In cele din urma spiritul economic sistematic si organizat a ndepartat traditiile astfel incat intreprinderile erau bazate pe obiceiuri si tehnici traditonale dar actiunile lor erau capitaliste. Trecerea spre spiritul capitalismului a fost dura, uneori ostila, dar sa bazat pe etica astfel incat speculantii lipsiti de scrupule nu au avut niciodata nici o sansa in fata oamenilor inteligenti, calculati si indrazneti, cu opinii strict burgheze. Totusi, in present capitalistii nu mai sunt motivati de etica si au o legatura chiar ostila cu biserica si pietatea considerand ca omul exista de dragul afacerii sale in loc sa fie invers (Weber, 67). In SUA bogatia este strans legata de cantitate, in timp ce in Germania se pot observa exemple care doresc calitate dar in acelasi timp consuma mai putin din ceea ce produc. Acesta este cu siguranta un instinct pervers de a duce cu sine in mormant o cantitate de bani si bunuri. Urmatorul capitol 3 analizeaza Conceptia lui Luther despre vocatie. Pentru inceput Weber da definitia vocatiei :valorizarea indeplinirii datoriei in treburile pamantesti ca forma cea mai inalta pe care o poate lua activitatea individului. In viziunea lui luther renuntarea la indatoririle de pe lumea acesta este produsul egoismului. Reforma incuraja munca organizata in viziunea unei vocatii, iar vechiul testamnt spunea ca fiecare ar trebui sa isi duca traiul dupa cum este dat si sa ii lase pe necredinciosi sa umble dupa castig. Totusi Luther nu a putut schimba doctrina bisericii cum ca individul are o vocatie de la Dumnezeu si ar trebui sa ramana mareu in aceeasi stare de vocatie, fara sa isi depaseasca limitele. Vocatia in conceptia acestuia are o importanta indoielnica si de aceea catolicii ii considera pe calvinisti oponentii sai reali. O privire superficiala arata ca exista o relatie diferita intre viata religioasa si activitatea lumeasca, si asta pentru ca era considerat ca mantuirea sufletului statea la baza idealurilor calviniste. Spiritul economic capitalist nu a fost creatia reformei dar o parte a trasaturilor caracteristice acestuia pot fi puse pe baza ei.

Partea a doua a cartii este denunita de catre Weber Etica practica a protestantismului ascetic. Capitolul patru trateaza bazele religioase a le ascentismului laic. Componentele protestantismului ascetic adica: calvinismul, pietismul, metodismul si sectele baptiste s-au aflat intr-o pozitie apriga una fata de cealalta inainte de sec al XVII-lea dupa care au ajuns sa aiba un contact strans. A: Calvinismul Este carecterizat de doctrina predestinarii si este necesara o siguranta optimista ca Dumnezeu este obiectiv. Omul si faptele sale aveau un rol important pentru ca se considera ca mantuirea vine exclusiv din partea Domnului si unii oameni sunt meniti Raiului iar altii Iadului. Totusi parintii lutheranismului, considerau ca: gratia era revocabila si putea fi castigata prin umilinta pertinenta si credinta deplina in cuvantul lui Dumnezeu si in sacramente (Weber, 85). Doctrina lui Calvin era complet opunsa el afirmand ca Dumnezeu nu exista petru oameni ci oamenii pentru Dumnezeu. Dezvoltand aceasta ideea rezulta ca doar Dumnezeu este liber iar omul are un destin prestabilit, el neavand posibilitatea sa se salveze prin biserica sau sa cramente; chiar si Iisus a murit pentru cei alesi indiferenta majora fata de catolicism. Astfel se creeaza o idee pesimista si deziluzionata despre viata renuntanduse la speranta si la sentimente. Consecinta majora a acestei situatii este ca relatiile intre indivizi devin impersonale iar munca este dingurul mod prin care omul il poate sluji pe Dumnezeu. Dar cum s-a nascut doctrina predestinarii? In viziunea lutheranista alesii sunt biserica invizibila a lui Dumnezeu. Dar oamenii se intrebau in mod frecvent cum pot afla cu siguranta daca ei sunt alesii sau nu. Conform dogmelor calvine cel alesi erau cei cu incredere in sine iar aceasta incredere era data de activitatea lumeasca intensa. Dupa cum am mai spus lutheranismul dadea oamenilor speranta spunandu-le ca numai prin smerenie Dumnezeu le va ierta pacatele. Viata religioasa a lutheranilor avea in primul rand tendinta spre misticism si mai apoi spre actiunea ascetica trasatura specifica calvinistilor. Calvin spunea ca credinta trebuia dovedita prin rezultate obiective cei alesi fiind voiti de Dumnezeu dar si mantuiti de el. Faptele bune sunt, in viziunea calvinistilor, insispensabile mantuirii, ele nu dau certitudinea acesteia dar ii indeparteaza pe oameni de teama condamnarii. Lutheranii au condamnat aceste concepte spunand ca duc innapoi doctrina mantuirii prin fapta (acuzatie adusa bineinteles pe buna dreptate). In comparative calatolicii aveau sansa sa diminuieze pacatul cu fapte bune astfel incat sa se apropie cu propriile lor forte de mantuire. In acest timp calvinistii trebuiau sa fie perfecti din punct de vedere etic si religios. In acest fel gandirea devine elementul esential la calvinistilor. Catolicii si calvinistii se aseamana in cazul vietii monahale, care incurajeaza o conduit inteligenta, desprinsa de emotii, cu un stil de viata constant departe de bucurii spontane lipsite de sens. In conceptia lutheranista oamenii aveau posibilitatea sa se apropia de Biserica, acest fapt fiind incurajat prin idei deschise si flexibile. In comparatie cu acestia calvinistii preiau idei mai conservatoare si fara flexibilitate din Vechiul Testament. In acest caz lutheranistii se dovedesc a fi geniali pentru ca ofera individului o sansa-gratia divina si nu forteaza rationalizarea metodica avietii. B: Pietismul Istoric doctrina predestinarii apare la inceput si la pietism in Olanda si Renania Inferioara dar nu si in Anglia. Se dorea se se faca astfel incat biserica invizibila care aprea in capitolul anterior sa devina vizibila pe Pamant. Pietistii erau credinciosi ascentismului si sperau ca asa sa ajunga la Dumnezeu. Se dorea sa se ajunge la mantuire pe calea rutinei zilnice pe cale lumeasca. In Olanda reprezentantii de seama ai pietismului erau aristrocratii, iar in Germania predestinarea a disparut dar s-au mentinut dogmele specifice pietismului. Piestimul insemna de fapt patrunderea conduitei controlate metodic si supraviegheate, deci acei ce, in confesiunile non calviniste. In continuare apare doctrina terminismului gratia este oferita tuturor oamenilor dar fiecaruia intr-un moment diferit doar odata in viata. Cei care nu ajungeau sa atinga doctrinele pietiste ajungeau mai mult un fel de crestini pasivi. Un alt element specific al pietismului este fratia care este ilustrata de Weber mai mult ca un mare centru misionar, ca o afacere. In comparatie cu calvinistii, la pietisti rationalizarea vietii era mai putin obligatorie iar atitudinea generala a credinciosilor era de smerenie si obligatie. C:Metodismul Weber a definit metodismul ca fiind; combinatia intre un tip de religie complet emotional, care era inca ascetic si o indiferenta crescanda fata de bazele dogmatice ale ascentismului calvinist. (Weber, 116). Metodismul se dovedeste a avea un caracter metodic si sistematic. Intiatorul lui a fost John Wesler . Weber observa ca pentru metodisti iertarea este singura cale spre mantuire si un sentiment al salvarii sigure si pure.

Pentru a impune anumite limite s-a indoctrinat ideea ca in lipsa faptelor bune omul ar putea pierde gratia divina. Totusi metodismul nu a adaugat nimic in privinta vocatiei. D:Sectele baptiste Acestea, spune Weber au derivate din calvinism si se intanleste o a doua sursa a ascentismului protestant. Sectelor baptiste le sunt caracterizate cateva trasaturi de baza. 1: Biserica credinciosului. Prin aceasta biserica este privita ca o secta si numai adultii care au dobandit deja credinta pot fi botezati, iar modul lor de viata este asemanator cu cel al apostolilor. 2:Gradul de perfectiune al omului este supus evolutiei. 3:Faptele bune erau obligatorii. 4: Observarea atenta a comportamentelor de pe lumea asta de dragul lumii de dincolo, aceasta fiind o trasatura specifica protestentismului ascetic. Al cincilea capitol al cartii este denumit de catre Weber Ascentismul si spiritual ascetic. Sociologul observa ca in general conduita in fata bisericii si a lui Dumnezeu este foarte importanta, religia avand un cuvant foarte important de spus in viata omului. Weber analizeaza opera lui Richard Baxter-Odihna vesnica a sfintilor pentru a reliefa spiritual ascetic. Aceasta opera pune accent pe avutie si pe evrei. Principala ide a lui Baxter o reprezinta incurajarea muncii continue, fara pause, munca din pasiune. Baxter afirma ca scopul providential al diviziunii muncii care urmeaza sa fie cunoscut prin roadele sale. Un om fara vocatie este departe de ascentismul lumesc iar necesara nu e munca in sine ci profesia. Schimbarea profesiei este primita mai ales daca omul si-a gresit vocatia. Omul trebuie sa profite de fiecare data mai ales pentru ca se considera ca Dumnezeu ii arata aceasta cale. Omul este considerat ca fiind un simplu custode peste lucrurile lui Dumnezeu el trebuind sa dea socoteala in fata Domnului pentru fiecare banut sau fapta. Ascentismul protestatic a restrans consumul si a reprezentat un pas inainte spre modernism. Deasemenea el impune sobrietatea si toate acestea tocmai pentru a interzice orice idolatrie a fapturii omenesti. Mai exista in etica protestanta o idee revolutionara: aceea ca marginalii dintr-o comunitate devin foarte ambitiosi - si de cele mai multe ori si eficienti - tocmai datorita statutului lor de marginali. Acestia intra in competitie cu cei inovatori si deschisi la idei noi. Prin aceasta idee, etica protestanta inoveaza si democratia, legitimand marginalii sa ia loc in competitia sociala fara nici un fel de prejudecata, chiar cu un fel de intaietate. Eficienta spiritul democratic vor fi cuvintele de ordine ale secolelor al XIX-lea si al XX-lea. Weber considera ca dependenta capitalismului de sistemul de credinte al primilor calvinisti este exemplul modului in care ideile dirijeaza societatea; si chiar daca nu protestantismul a produs capitalismul, el a fost cu siguranta un ingredient esential.

Capitolul II Etica profesionala a protestantismul ascetic(pp. 116-192) 1. Bazele religioase ale ascezie laice, p. 116 2. Asceza si spiritual capitalist, p. 167 1. Purtatorii protestantismul ascetic sunt urmatorii: - calvinismul in forma sa din principalele regiuni vest-uropene ale dominatiei sale in priciapal in secolul al XVII-lea; - pietismul; - metodismul; - sectele care-si au originea in miscare anabaptista. Aceste miscari erau interdependente iar relatia lor cu bisericile reformate neascetice exista. Metodismul a aparut abia in scolul al XVIII-lea in interiorul bisericii engleze recunoscute de stat iar el trebuia sa fie atat o biserica nou cat si o retrezire a spiritului ascetic. In dezvoltarea sa si in principal in America el s-a despartit de Biserica anglicana Pietismul are la baza calvinismul, a aparut in Anglia si Olanda, a ramas legat de ortodoxie petnru ca in secolul al XVII-lea sa intre in luteranism Si metodismul si pietismul au ramas in interiorul bisericii, insa prin curentul lui Zinzendorf, cu ajutorul unor ecouri husite si calvine in comunitatea fratilor moravia fost impins spre formarea unor secte specifice. Calvinismul si anabaptismul erau strict separate dar s-au apropiat mult in baptismul de la sfarsituls secolului al XVII-lea. Miscarea ascetica botezata puritanism, care face subiectul paginilor de fata a atacat prin adeptii ei bazele anglicanismului. Weber indeamna ca analiza ei sa fie facuta in principal in ceea ce priveste practica etica si mai putin in ceea ce priveste bazele dogmatice si teoria etica. Aceasta nu inseamna ca dogma si etica nu sunt importante, mai ales ca cea din urma ne ofera posibilitatea de a intelege cum este legata de idea de viata de dincolo, idee care l-a dominat pe omul acelor timpuri, si ca ceea ce este cel mai important de analizat sunt impulsurile psihologice generate de credinta religioasa si de practica vietii religioase care orientau modul de viata al individului.Aceste impulsuri isi au originea in specificul reprezentarilor religioase, care pot fi descifrate doar in masura intelegerii legaturii lor cu practica religioasa. Astfel o prezentare a lor este necesara, insa numai sub forma ideal tipurilor. Calvinismul este credinta pentru care marile lupte politice si culturale dintre tarile cu un inalt grad de dezvoltare ca Olanda, Anglia, Franta s-au purtat in secolele al XVI-lea si al XVII-lea . Dogma care-l caracterizeaza este doctrina alegerii prin gratie. S-a discutat mult daca este o dogma esentiala a bisericii reformate sau doar o anexa, insa planul care trebuie analizat in ceea ce o priveste este cel al practicii si mai ales al efectelor sale asupra istoriei culturii: lupta culturala a lui Oldenbarneveldt a esuat la aceasta dogma; scindarea biserici engleze sub Iacob I a devenit ireversibilia, din momentul in care dogma coroanei si cea a puritanismului s-au deosebit tocmai in privinta acestei doctrine; marile sinoade din secolul al XVIIlea, mai ales de la Dordrecht si Westminster au avut ca subiect de lucru validarea ei din punct de vedere canonic. Pentru a intelege mai bine aceasta doctrina trebuie sa-I cunoastem continutul asa cum se prezinta el in Westminster Confession din 1647, care au fost repetate atat de de confesiunea independentista, cat si de cea baptista. Capitolul 9: Despre liberul arbitru, nr.3: Prin caderea sa in pacat, omul a pierdut in intregime orice capacitate de vointa pentru ceva bun din punct de vedere spiritual si pentru ceva care aduce cu sine mantuirea in asa masura, incat un om natural, care a intors spatele binelui si care a murit in pacat, nu este in stare sa se converteasca si nici macar sa se pregateasca pentru aceasta. Capitolul 3: Despre hotararea eterna a lui Dumnezeu: nr.3: Pentru a-si revela gloria, Dumnezu prin decizia Lui i-a destinat (predestinated) pe unii oameni vietii eterne, iar pe altii i-a harazit (foreordained) mortii eterne. nr.5: Pe aceia din neamul omenesc care sunt destinati vietii, Dumenezeu i-a ales inainte de a pune temeliile lumii spre eterna glorie si nu datorita prevederii credintei sau a faptelor bune, care sa se constituie intrconditie, ci totul spre lauda glorioasei Sale gratii. nr.7: Alegerea celor care sa primeasca sau nu gratia s-a facut numai prin vointa Sa. Capitolul 10: Despre chemarea eficienta:

nr. 1: Ii place lui D-zeu sa-I cheme eficient pe cei pe care i-a destinat vietii si numai pe aceia, atunci cand vrea el si prin cuvantul si spiritul Sau; le i-a inima de piatra si le da una de carne, reinnoindu-le vointa si determinandu-I prin atotputernicia Sa spre ceea ce este bun; Capitolul 10: Despre provindenta: nr.6: In ceea ce-I priveste pe oamenii fara de Dumnezeu: El ii inraieste si-I orbeste din cauza unor pacate anterioare; le retrage gratia prin care li s-ar fi putut lumina mintea si uneori le ia si darurile pe care le avusesera, ii lasa prada propriilor lor pofte, ispite lumesti si puterii Satanei, ceea ce face ca ei sa se inraiasca. Milton a spus referitor la aceasta doctrina : Mai bine cobor in Iad, dar un asemenea Dumnezeu nu ma va putea sili niciodata sa-l pretuiesc. Ceea ce este important referitor la ea este modul in care a aparut si in ce context al teologiei calvine s-a incadrat. Doua drumuri duceau la ea: fenomenul sentimentului de salvare religioasa, care se regaseste la cei mai activi practicanti ai rugaciunii, se leaga de certitudinea ca totul s-ar datora efectului exclusiv al unei puteri obiective si nimic valorii proprii. Luther este ferm convins de hotararea tainica a lui Dumenzu ca izvor al starii sale de gratie, ceea ce insa il va determina sa revina cu picioarele pe pamant va fi calitatea sa de politician responsabil al bisericii. Melanchthon a evitat intentionat sa include doctrina primejdioasa si obscura in Confesiunea de la Augsburg. La Calvin procesul este invers: doctrina a crescut in amploare in cursul polemicilor cu adversarii sai, a ajuns la deplina sa amploare in editia a treia a lucrarii Institutio si-si dobandeste pozitia centrala abia postum. Nu Dumnezeu traieste pentru oamani ci oamenii traiesc pentru Dumnezeu si tot ceea ce se intampla isi poate avea sensul doar ca mijloc pentru scopul premaririi Lui.Gratia divina nu poate fi pierduta de cei carora le-o adreseaza si nici nu poate fi atinsa de cei carora le-o refuza. Aceasta invatatura trebuie sa aiba pentru starea de spirit a unei generatii care se dedica grandioasei sale consecvente mai ales un efect: sentimentul unei nemaipomenite singuratati interioare a individului., acesta trebuie sa-si urmeze drumul singur, in intampinarea unui destin fixat pentru eternitate, fara ajutorul nimanui. Fara ajutorul vreunui predicator, sacrament, biserica: pentru ca cei care se tine departe de biserica cea adevarata nu poate fi printre alesii lui Dumnezeu, si fara ajutorul lui Dumnezeu: deoarece si Cristos a murit numai pentru cei alesi, carora Dumnezeu a hotarat din eternitate sa le atribuie jertfa Lui prin moarte. Inlaturarea absoluta a mantuirii bisericesti sacramentale este lucrul absolut decisiv in confruntarea cu catolicismul, marele proces de scoatere a lumii de sub puterea vrajii a eliminat toate mijloacele magice de cautare a mantuirii, considerandu-le superstitii si sacrilegii, si-a gasit aici sfarsitul. Aceasta izolare launtrica a omului constituie, pe de o parte, motivul atitudinii negative a puritanismului fata de elementele sensual-emotionale ale culturii si ale religiozitatii subiective si, pe de alta parte, radacina acelui individualism care mai poate fi regasit la popoarele cu trecut puritan. De exemplu in literatura puritana engleza se indeamna frecvent la neincredrea in ajutorul si prietenia oamenilor, Bailey considerand ca numai Dumnezeu prezinta incredere. Lucrarea lui Bunyan Pilgrims Progress prezinta efectele regulii de viata instituita de calvinism si anume diparitia spovedaniei individuale. Mijlocul de descarcare periodica a constiintei patimase ce se simte vinovata a fost inlaturat. Starea puritanului credincios preocupat doar de sine si cuvintele lui adresate nevestei atunci cand pleaca de acasa Life, eternal life ilustreaza cel mai bine acest lucru. O alta idee care trebuie adusa in discutie este cea iubirii de Dumnezeu care se insoteste munca sociala a crestinului, pe care Dumnezeu o doreste, care este insoteste si munca profesionala si pe care am gasit-o la Luther la diviziunea munci pe profesii. Iubirea aproapelui se manifesta in primul rand in indeplinirea obiectivelor profesionale date de lex naturae. Aici ea dobandeste un straniu character material-impersonal: acela al slujirii unei alcaturii ratioanle a cosmosului social care ne inconjoara, in sensul ca alcatuirea practica a cosmosului este astfel incat sa fie util speciei umane. Cum a fost suportata aceasta doctrina daca pentru fiecare credincios in parte se ridica in orice moment intrebarea: Sunt eu oare ales?. Pentru Calvin raspunsul la aceasta intrebare era acela ca trebuie sa ne multumim cu ideea ca Dumenezeu a hotarat ca unii dintre noi sa fie alesi iar altii nu, si respinge presupunera ca acest lucru poate fi vizibil la exterior, in infatisarea lor. Epigonii nu vad insa lucrurile astfel , pentru ei distingerea intre cei care sunt alesi si cei care nu sunt alesi ar trebui sa fie ridicata la stadiu de importanta absoluta. Aceasta intrebare a facut parte constanta si din pietism

Dificultatile create de raspunsul la aceasta intrebare au fost rezolvate pe diferite cai: prin sfaturi pentru ingrijirea spirituala: pe de o parte, credinciosul trebuie sa se considere ales si sa respinga orice indoiala care marcheaza acest lucru (indemnul apostolului de a-ti intari propria chemare) si , pe de alta parte, accentul care se pune pe munca profesionala neobosita ca mijloc excelent de dobandire a increderii in sine. Ea si numai ea alunga indoiala religioasa si confera siguranta starii de gratie. Cea mai profunda traire religioasa la care aspira evlavia luterana, asa cum a evoluat ea in decursul secolului al XVII-lea este unio mystica cu dumnezeirea ( unirea mistica de taina cu dumnezeirea) . Este vorba despre o simtire substantiala a lui Dumnezeu: perceperea unei intrari reale a divinului in sufletul credincios. Intrarea reala a divinului in sufletul omenesc era exclusa datorita finitum no est capx infiniti (ceea ce are sfarsit nu poate cuprinde ceea ce este fara sfarsit). Dumnezeu a lucrat in cei alesi iar ei au devenit constienti de acest lucru prin actiunile lor care au pornit de la credinta creata de gratia lui Dumnezeu. Ceea ce ajuta in intelegerea starii de gratie este modul in care te simti: fie recipient (viata mistica inclina spre o cultivare mistica a sentimentelor, Luther era apropiat de asta), fie instrument al puterii lui Dumnezeu (actiune ascetica, Clavin era mai apropiat de ea). In luteranism unio mystica este dublata de sentimental profund al nevredniciei generate de pacatul originar care sa pastreze cu grija poenitentia quotidiana ( ispasirea zilnica a pacatelor) a credinciosului lutern. Dar cum in opinia lui Calvin toate sentimentale si starile de spirit oricat de adevarate sunt, sunt si inselatoare credinta trebuie confirmata prin efectele sale obiective pentru ca ea sa poata servi baza pentru ceritudo salutis. Credinta trebuie sa fie fides efficax (creditna care actioneaza eficace), chemarea pentru mantuire trebuie sa fie effectual calling ( chemarea reala, eficace) La intrebarea cum poate prcatic sa recunoasca reformatul adevarata credinta, raspunsul este: dupa modul de viata al crestinului care serveste la sporirea gloriei lui Dumnezeu. Numai un ales este capabil prin renastere si prin sfintirea intregii sale vieti sa sporeasca gloria lui Dumnezeu prin fapte realmente,dar nu neaparat, bune. Faptele sunt mijloacele ethnic nu pentru a cumpara mantuirea ci pentru a scapa de teama de a nu fi mantuit. Practic vorbind Dumenezeu il ajuta pe cel care se ajuta singur, care isi creaza singur mantuirea, mai bine zis certitudinea mantuirii. Hotaratoare pentru aceasta sanctificare prin fapte bune este recunoasterea calitatilor care caracterizau modul de viata care corespundea crestinului medieval mijlociu. Daca catolicii aveau la dispozitie preotul care ca un mag, care detinerea puterea spirituala suprema dadea impacarea, speranta de gratie si certitudinea iertarii, puritanii nu-si puteau ispasi pacatele decat prin fapte, sanctificarea prin fapte fiind ridicata la nivel de sistem. Astfel, ca practica etica a omului obisnuit a fost dezbarata de lipsa ei de plan si de sistem devenind o metoda consecventa a intregului mod de viata, de aici venind si denumirea de metodisti. Viata unui sfant era orientata spre telul transcendent-mantuirea si tocmai de aceea era perfect rationalizata in lumea aceasta. Aceasta rationalizare a conferit evlaviei reformate trasatura specific ascetica si a stabilit relatia ei de opozitie cu catolicismul. In Occident modul de viata monahal in opozitie cu cel oriental se intemeiaza pe aceasta idee a ascezei, el presupunand o viata rationala, avand ca scop depasirea lui status naturae, scoaterea omului de sub puterea instinctelor irationale si din dependenta fata de lume, subordoanarea actiunilor lui unui neincetat autocontrol si aprecierii consecintelor lor etice si educarea calugarului ca truditor in slujba imparatiei lui Dumnezeu (obiectiv) si asigurarea mantuirii sufletului (subiectiv). Scopul era o viata lucida, constienta , luminoasa, iar obiectivul cel mai urgent era anihilarea naivitatii pe care o da bucuria vietii instinctuale, iar acest lucru se facea prin introducerea ordinii in viata tuturor adeptilor. Toate aceste criterii pot fi gasite si in modul de viata a monahilor catolici si a celor luterani. Pe aceasta abordare metodica a omului in intregul sau se bazeaza la ambele enorma putere de a cuceri lumea, in principal in cazul calvinismului in comparatie cu luteranismul, capacitatea de a asigura, in calitate de ecclesia militans trainicia protestantismului. Opozitia dintre asceza calvinista si cea medievala consta tocmai in renuntarea la consilia evangelica si implicit in transformarea ascezei intr-o asceza pur laica. Nu pentru ca ea se limiteaza doar la viata monahala, ea nelimitandu-se doar la asta daca este sa avem in vedere incercari precum ordinul tertiar al Sfantului Francisc de a impregna cu ascetism viata de zi cu zi si practica unor institutii cum ar fi cea a indulgentei. Singurul care traia ascetic era omul monahic, calugarul pentru ca asceza, cu cat punea mai multa stapanire pe individ cu atat il indeparta mai mult de viata de toate zilele.

Daca asceza a dat monahiei pe cei mai buni reprezentanti ai sai, nu acelasi lucru putea fi adus in discutie referitor la introducerea ascezei in viata laica. De aceea calvinismul a introdus un imbold pozitiv spre asceza unor paturi mai largi cu firi religioase prin aristocratia spirituala a sfintilor predestinati de Dumnezeu din eternitate. Norma regimului de viata ascetic este Biblia atat in ceea ce priveste Noul Testament cat si in ceea ce privete Vechiul Testament mai ales in ceea ce priveste caracterul rational: innabusirea laturii mistice, in generala celei sentimentale a religiozitatii care a fost explicate inca de Sanford prin influenta Vechiului Testament. Modul de viata etic presupune o sistematizare aspect pe care protestantismul Calvinist il avea in comun cu formele rationale ale vetii ordinelor catolice. Aceasta sistematizare se traduce practic prin jurnalul religios in care erau notate si ispitele dar si faptele bune. Acest document era mentionat de cei mai importnati teologi iar exemplele in acest sens sunt date de contabilitatea tabelar statistica a lui Benjamn Franklin in care isi inregistra progrsele in ceeac ce priveste diferitele virtuti. Bunyan compara relatia dintee pacatos si Dumnezeu cu cea dintre client si bacan: cel care a ajuns sa fie datornic nu va plati cu castigurile sale decat cel mult dobanzile, dar niciodata capitalul. Puritanul de mai tarziu urmarea comportamentul lui Dumnezeu la fel ca si pe al sau si intelegea de ce El a luat o masura sau alta in ceea ce-l priveste, astfel ca relatia dintre cei doi putea sa ia sensul unei afaceri. Acesta este terenul religiozitatii calviniste considerate ca fiind predestinatoare in ceea ce priveste baza dogmatica a eticii puritane in sensul unui mod de viata etic, rationalizat metodic. Acest lucru insa s-a extins si la presbitarieni ca piatra unghiulara a doctrinei reformate; acest lucru regasindu-se in declaratia indepedentista de la Savoy din 1658 si la Hanserd Knollys Confession baptista din 1689. Acceptarea acestui stil de viata ascetic trebuie studiat si inteles in cultura pura tocmai datorita intelegerii lui in viata cotidiana. Credinta luterana a lasat nestirbita vitalitatea naturala a actiunii instinctuale si a vietii sentimentale naive, lipsind orice imbold pentru un autocontrol constant si implicit, pentru o reglementare a vietii proprii, asa cum avea lugubra doctrina a calvinismului. Diferenta dintre Calvinism si luteranism este data tomai de faptul ca cel din urma nu a reusit sa aduca un imbold pentru un mod de viata sistematic care impunea o organizare rationala. Ideea predestinarii din punct de vedere istoric a constituit punctul de pornire pentru curentul ascetic numit pietism si faptul ca ea s-a mentinut in cadrul bisericii reformate determina imposibilitatea trasariii unei linie intre calvinisti pietistic si cei nepietisti. Aproape toti reprezentantii categorici ai puritanismului au fost socotiti ocazional pietisti si se considera ca toate acele legaturi intre predestinare si idea de confirmare, impreuna cu interesul in dobandirea unui certitude salutis reprezinta o continuare a doctrinei autentice a lui Calvin. Pietismul dorea sa coboare pe pamant biserica nevazuta a sfintilor si s-o faca sa fie vazuta fara insa a forma secte. Ecclesiola (mica biserica) dorea ca printr-o asceza sporita sa aiba aici pe pamant comuniunea cu Dumnezeu. Aceasta aspiratie avea ceva inrudit cu unio mystica luterana si duce adeseori la o cultivare mai insistenta a laturii emotionale a religiei. Dezvoltarea pietismului german este legat de numele lui Spener, Francke, Zinzendorf si este situat pe terenul luteranismului si se indeparteaza de tarmul doctrinei predestinarii. Daca pietsmul inseamna pentru noi penetrarea modului de viata cultivat si controlat metodic, adica ascetic, luteranismul nu putea percepe aceasta asceza rationala decat ca pe un corp strain iar lipsa de inconsecventa a doctrinei pietiste germane era tomai urmarea acestor dificultati Spener a incercat intr-o forma luterana mai mult sa descrie decat sa fundamenteze caracterul sistematic al modului de viata esential pentru pietism. Ideile importante ale acestuia erau: dezvoltarea metodica a sfinteniei proprii spre o intarire si perfectionare tot mai inalta, controlabila in raport cu legea, ar fi un indicu al starii de gratie si provident divia ar actiona asupra celor astfel perfectionati: in sensul ca Dumnezeu le da semnele Sale, daca ei asteapta cu rabdare si reflectie metodica. La fel si A.H.Francke activitatea profesionala era mijlocul ascetic prin excelenta, binecuvantarea fiind data de succesul in munca. Pietismul a fost considerat ca fiind insotit de asa numitul terminism adica presupunerea ca gratia este oferita omului o singura data, intr-un moment determinat al vietii sale. Principiul judecatii religioase a lui Zinzendorf este acela ca sinceritatea sentimentului religios este criteriul autenticitaii sale la fel ca si utilizarea tragerii la sorti ca mijloc de revelare a vointei lui Dumnezeu. Alte idei cuprinse in acest principiu sunt reprezentate de resppingerea aspiratiei etodiste spre perfectiune, idea ca valoarea principala a comunitatii fratilor moravi ar consta in caraterul active al vietii crestine in activitatea

misionara si profesionala si idea rationalizarii practice a vietii din puctul de vedere al utilitatii a fost o componeta esentiala a conceptiei lui despre viata. Daca este sa analizam pietismul german putem observa o nesiguranta in ceea ce priveste ancorarea religioasa a ascezei sale determinata in parte de caracterul emotional al religiozitatii sale. In comparatie cu calvinismul, aceasta emotionalitate este determinata de impulsul launtric al starii de gratie care este deviat emotional spre prezent iar in dobandirea increderii in sine prin munca neobosita si eficace a fost pusa acea umilinta si slabiciune a fiintei. Astfel in locul aspiratiei deliberate, rationale, de a obtine si pastra cunoasterea sigura a mantuirii viitoare (de dincolo) ne aflam in prezenta nevoii de a simti impacarea si comuniunea cu Dumnezeu aici (pe pamant). Pietismul a avansat de la Francke la Spener spre Zinzendorf printr-o tot mai accentuata subliniere a caracterului emotional. Dar aceasta nuantare a pietismului emotional in comparatie cu modul de viata religios al sfintilor puritani se desfasoara in treceri treptate. Virtutiile pe care le cultiva acestia pot fi pe de o parte apropiate functionarilor, slujbasilor dar pe de alta parte patronilor cu inclinatii preponderent patriarhale, manifestand o bunavointa placuta lui Dumnezeu. Pietismul pur emotional este asa cum sublinia Ritschl o delectare religioasa pentru leisured classes (clasele avute). Combinatia dintre religiozitatea emotionala si totusi ascetica si indiferenta crescanda sau respingerea fundamentelor dogmatice ale ascezei calviniste caracterizeaza si varianta anglo-americana a pietismului continental: metodismul: sistematica metodica a modului de viata in scopul atingerii lui cerititudo salutis a ramas in centrul aspiratiilor religioase. Inrudirea cu anumite orientari ale pietismului german se manifesta in principal prin faptul ca aceasta metodologie a fost transferata si asupra actului emotional al convertirii. Pe solul american aceasta miscare a avut un puternic character emotional pentru ca metodismul era din capul locului orientat spre activitatea misionara a maselor. Aceasta credinta emotionala a intrat in mari justificari interioare intr-o legatura stranie cu etica ascetica fixata rational prin puritanism. In opozitie cu calvinismul, care suspecta orice stare emotionala ca fiind inselaciune, sa considerat drept singur si neindoielnic temeiul lui certitudo salutis siguranta absoluta a beneficiarului gratiei, siguranta care trebuia stabilita cel putin pentru o anumita zi, la o anumita ora. Conform invataturii lui Wesley un om renascut astfel in aceasta viata datorita actiunii gratiei in el printr-un al doilea proces launtric care are loc in mod obisnuit separat si neasteptat, sa ajunga la constiinta perfectiunii absentei pacatului. Acest certitudo salutis este important abia spre sfarsitul vietii pentru a pune o certitudine senina in locul grijii calviniste. Dificultatile insa nu au ezitat sa apara. Pentru metodisti care erau adeptii doctrinei predestinarii, deplasarea lui certitudo salutis spre sentimental nemijlocit de gratie si perfectiune insemna unul din doua lucruri: o interpretare antinomica a libertatii crestine, adica prabusirea felului de viata metodic sau o constientizare de sine a sfintilor printr-o amplificare prin emotie a tipului puritan. Influentele luterane de care fusese marcat Wesley prin intermedul fratilor moravi au intensificat aceasta evolutie si au amplificat incertitudinea orientarii religioase a moralitatii metodiste care apare la o structura cu o etica la fel de labila ca si pietismul, care se servea de o aspiratie spre o higher life o a doua mantuire ca un fel de surogat petnru doctrina predestinarii. Actul emotional s-a realizat din punct de vedere metodic dar nu a fost urmat de o bucurie care sa decurga din comuniunea cu Dumnezeu, emotia fiind imediat indrumata spre fagasul aspiratiei rationale spre perfectiune. Pietismul de pe continentul European si metodismul poparelor anglo-saxone privite din punctul de vedere al ideilor lor ca si al dezvoltarii lor istorice sunt niste fenomene secundare. Alaturi de calvinism se alfa un alt purtator al ascezei protestante si anume anabaptismul si sectele care s-au desprins din el in secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Aceste comunitati au o etica cu o cu totul alta baza decat cea a doctrinei reformate. Ideea centrala, din punct de vedere principial si istoric, al acestor comunitati este cea de believers church . Aceasta afirma ca o comunitate religioasa nu mai este conceputa ca o institutie fidei comis pentru atingerea unor scopuri supranaturale, ca o institutie, care ii cuprinde pe cei drepti cat si pe cei nedrepti, fie pentru premarirea lui. Dumnezeu fie in scopul mantuirii oamenilor ca o comunitate a credinciosilor si renascutilor personali si numai a acestora: cu alte cuvinte nu ca o biserica ci ca o secta. Botezarea era factual doar adultilor care au cunoscut credinta launtric si personal iar justificarea prin aceasta credinta are la anbaptistii radicali diferita de idea atribuirii judiciare a meritului lui Cristos, idee care domina dogmatica religioasa a vechiului protestantism.

Apropierea launtrica a operei mantuitorului se realizeaza prin revelatie individuala, prin efectul spiritului lui Dumenzeu asupra indvidului. Adeptii trebuiau sa fie renascuti, zamisliti spiritual de Dumnezeu ceea ce a depterminat o evitare stricta a lumii adica a oricaror contacte. La prima generatie de anabaptisti din Elvetia si sudul Germaniei modul de viata biblic era gandit tot atat de radical ca la Sfantul Francis: ca desprinderea brutala de orice bucurie lumeasca si o modelare stricta dupa modelul apostolilor. Dainuirea cuvintelor nu in forma scrisa ci cu effect in viata cotidiana a credinciosilor era singurul semn de recunoastere a bisericii adevarate. De aici a rezultat credinta dezvoltata mai ales la qukeri cu privire al insemnatatea in ultima instanta decisiva a marturiei launtrice a spiritului in ratiune si constiinta. Prin asta a fost inlaturata dominatia exclusiva a Bibliei in principal in ceea ce priveste practica biblica. Anabaptisti au fost cei care au impins cel mai departe devalorizarea radicala a tuturor sacramentelor ca mijloace de mantuire si astfel au ajuns la o scoatere a lumii de sub puterea vraji pana la ultimele ei cosecinte. Toate comunitatile anabaptiste doreau sa fie comunitati pure, in sensul ca toti membrii ei sa se comporte ireprosabil: desprinderea launtrica de lume si de interesele ei, supunerea neconditionata fata de dominatia lui Dumnezeu erau semnul indubitabil al unei renasteri reale. Astfel faptele bune erau causa sine qua non. Din punct de vedere psihologic caracterul specific metodic al moralitatii anabaptiste se intemeia pe idea asteptarii efectului spiritului care marcheaza, si astazi, caracterul meeting-ului quakerist, analizat atat de subtil de Barclay. Scopul asteptarii este dupa el depasirea instinctualului si a irationalului, a pasiunilor si a starilor subiective ale omului natural, care trebuie sa taca pentru ca a crea acea profunda liniste a sufletului, singura in care Dumenzeu poate vorbi. In viata laica profesionala acest lucru indemna la chibzuinta calma a actiunilor, acest lucru regasindu-se si in viata civila. Aceasta chibzuinta insemna: respingerea oricarei instruiri si a oricarui avut necesar subzistentei: o oricaror posturi de functionari publici considerate initial ca o datorie religioasa rezultand din indepartarea de lume; respingerea vieti aristocatice. Importanta pe care doctrina anabaptista o acorda controlului prin constiinta ca revelatie individuala a lui Dumnezeu a imprimat vetii profesionale un character pe care il vom regasi in nivelul de gandire al secolului al XVII-lea in confirmarea practica a acelui important principiu al eticii capitaliste formulat in cuvintele honesty is the best policy. Un alt element care a favorizat intensitatea ascezei laice a confesiunilor anabaptiste este legat de rolul bisericii, in sensul disciplinei pe care ea o instaura. Asa cum reglementarea mercantilista a statului a putut sa cultive industrii dar nu si spiritul capitalismului la fel acelasi efect il avea caracterul politienesc-autoritar pe care il avea biserica. Ea constrangea la un anumit comportament exterior dar paraliza impulsurile subiective pentru un mod de viata metodic. Trebuie insa sa facem distinctia intre efectul politiei de moravuri a bisericilor de stat si efectul politiei de moravuri a sectelor bazate pe supunerea de bunavoie care a determinat favorizarea intensitatii ascezei miscarii anabaptiste care a creat secte. Asceza crestina refugiata initial in manastiri pasea in afara lor si incepea sa penetreze viata de fiecare zi prin metodica ei si sa transforme lumea intr-una rationala. 2. Pentru a intelege legaturile dintre reprezentarile religioase fundamentale ale protestantismului ascetic si preceptele vietii economice cotidiene este necesar sa cercetam mai ales acele scrieri teologice despre care putem spune ca sunt roadele practicii preotesti. Richard Baxter este unul dintre cei mai cunoscuti mai ales prin pozitia sa practica si realista si prin recunoasterea universala a lucrarilor sale. El si-a cautat campul de activitate in principal in directia promovarii practice a vietii morale prin acest gen de activitate in slujba guvernului parlamentar. Lucrarea sa Christian Directory este compendiul cel mai cuprinzator al teologiei morale puritane fiind in intregime orientat dupa experienta practica propriei sale activitati ca preot. Daca citim lucrarile lui Baxter (cea amintita mai sus, Saints Evelastind Rest sau lucrari inrudite) ne surprinde la prima vedere in judecatile cu privire la bogatie si dobandirea acesteia, sublinierea tocmai a elementelor ebionite din vestirea Noului Testament. Ca atare bogatia este o primejdie , ispitele sale sunt neincetate, asceza fiind indreptata impotriva oricarei aspiratii spre dobandirea unor bunuri pamantesti. Ceea ce se deosebeste de Calvin care nu vedea nimic impotriva in ceea ce priveste bogatia preotilor, nici o piedica in calea eficientei lor. Ceea ce este insa cu adevarat primejdios in ceea ce priveste aceasta avere este faptul ca poate implica lenevia, trandavia, abaterea de la aspiratia spre viata sfanta.

Pierderea de timp este periculoasa pentru ca timpul este pretios si orice ora intarziata diminueaza lucrul in slujba lui Dumnezeu, de aceea lucrarea lui Baxter este insotita de propovaduirea unei munci grele, perseverente, fizice si intelectuale. Doua motive actioneaza aici convergent: munca este mijlocul ascetic verificat, ea fiind mijlocul specific de prevenire a tuturor ispitelor pe care puritanismul le subsumeaza notiunii de unclean life si este si un scop in sine, porunca de la Dumnezeu. Aici munca este inteleasa diferit de felul in care era inteleasa in Medieval, pentru Toma DAquino ea este necesara doar pentru mentinerea vietii si a comunitatii. El a inteles munca si diviziunea muncii ca emanatie directa de la Dumnezeu, incadrarea oamenilor facandu-se din cause naturale, absolut intamplator. In ceea ce-l priveste pe Baxter diviziunea muncii se apropie mai mult de cea lui Adam Smith : specializarea profesiilor conduce la cresterea cantitativa si calitativa a randamentului muncii si ca atara slujeste binelui comun.Viata celui fara de profesie este lipsita de caracterul sistematic-metodic pe care il creaza asceza laica. Si potrivit eticii quakerilor viata profesionala a omului ar trebui sa fie o practica neincetata a virtutii ascetice o confirmare a starii sale de gratie prin constiinciozitatea cu care se manifeste, prin grija si metoda cu care isi exercita el profesia. Trebuie analizate de asemenea si acele puncte in care conceptia puritana cu privire la profesie si conditia unui mod de viata ascetic au trebui sa influenteze direct. Asceza s-a indreptat impotriva unui singur lucru si anume savurarea spontana a vietii si a bucuriilor pe care ea le poate oferi. Aceasta se regaseste cel mai bine in lupta legata de Book of Sports pe care Iacob I si Carol I au ridicat-o la rangul de lege cu influenta expresa a combaterii puritanismului. Daca puritanii au combatut furiosi dispozitia regelui ca anumite petreceri populare sa fie permise legal in afara timpului rezervat slujbei religioase si daca regel i-a amenintat cu pedepse grele orice atac asupra legalitatii acelor sports, scopul era tocmai de a infrange caracterul ascetic primejdios pentru stat pentru ca fiind antiautoritar. Si atitudinea fata de bunurile culturale care nu implicau o evaluare religioasa era neincrezatoare si ostila. Pentru puritani si teatrul era condamnabil, nuditatea si erotismul din sfera posibilului au fost eliminate, la fel si podoabele. Un alt aspect important este dat de faptul ca bucuria legitima pe care o dau bunurile culturale destinate placerilor pur estetice si sportive intalneste o limita caracteristica: ele nu trebuie sa coste nimic, omul trebuind sa dea dovada in fata lui Dumenezeu de orice banut pe care il cheltuieste si cheltuirea lui pentru o placer proprie este condamnabila. Asceza zdrobeste catusele dorintei de castig nu numai legalizand-o ci si privind-o ca una voita de Dumnezeu. Lupta in impotriva castigului rational a fost o lupta impotriva utilizarii narationale a bunurilorsi asta consta in condamnarea formelor ostentavie de lux in locul utilizarii intr-un mod rational a averii asa cum doreste Dumnezeu. Este la fel de important evaluarea religioasa a muncii profesionale neobosite, staruitoare systematic, laice drept mijloc ascetic supreme si cea mai puternica parghie posibila a expansiunii acelei conceptii de viata pe care am numit-o aici spirit al capitalismului. Din combinatia intre restrangerea consumului si descatusarea nazuintei spre castig rezultatul exterior este: formarea de capital prin constrangerea ascetica de a face economii. Aceasta interdependenta poate fi regasita in Noua Anglie dar si in Olanda unde unde a fost strict dominanta de Calvinism numai 7 ani unde in mod particular in cercurile mai riguroase din pucnt de vedere religios, simplitatea accentuate a vietii concomitant cu achizitionarea de bogatii enorme a dus la o patimasa si excesiva acumulare de capital.. Aceasta situatie a dus incepand cu secolul al XVII-lea la o scindare a societatii engleze intre mica nobilime rurala purtatoarea a traditie voioasei Anglii de odinioara si cercurile puritane a caror putere sociala oscileaza considerabil. Atitudinea unei bucurii a vietii dimpreuna cu o stapnaire de sie strict reglementata si retinuta fac parte si astazai din imaginea caracterului popular englez. Aceasta a favorizat tendinta spre un mod de viata burghez, rational din pucnt de vedere economic care a avut nu numai o influenta asupra economiei ci care a stat sila baza omului economicmodern. John Wesley intr-una din lucrarile sale rezuma cel mai bine tot ceea ce s-a spus pana acum: Mi-e teama ca oriunde a crscut bogatia, sentmentul religios s-a micsorat in egala masura. De aceea nu vad cum s-ar putea ca , potrivit firii lucrurilor, o trezire a unei credinte autentice sa fie de lucnga durata. Caci religia trebui sa produca

harnicie (industry) cat si spiritul economic de cumpatare (frugality) iar acestea nu pot genera nimic altceva decat bogatie. Dar daca bogatia creste, cresc si orgoliul si patima si dregostea de cele laice in toate formele lor. Cum ar fi cu putinta ca metodismul, adica o religie a inimii, chiar daca acum infloreste ca un arbore verde, sa ramana in aceasta stare? Pretutindeni metodistii sunt harnici si economi. Ca atare averile lor cresc. De aceea le sporesc in mod corespunzator orgoliul, patima, dorinta d desfatari trupesti si laice si de o viata plina de trufie. Astfel, forma religiei ramane, dar spiritual ei se pierde trptat. Oare nu exista nici o cale de a impieidca declinul religiei curate? Nu-I putem impiedica pe oameni sa fie harnici si economi. Trebui sa-I indemnam pe toti cresinii sa castige cat pot si sa economiseasca atat cat pot, adica, in cele din urma sa se imbogateasca. A aparut astfel o etica profesionala specific burgheza care se trduce astfel: intreprinzatorul burghez avand constiinta ca se bucura de toate gratia lui Dumenzeu si ca este vizibil binecuvantt de acesta putea sa-si urmareasca interesele de castig si era chiar recomandabil sa o faca. Puterea ascezei religioase ii punea la dispozitie muncitori sobri, meticulosi, capabili si atasati muncii lor si tot ea ii mai furniza si asigurarea lnistitoare ca distributia inegala a bunurilor in aceasta lume este o opera cu totul speciala a providentei divine. Calvin consdiera ca daca masa muncitorilor va fi mentinuta in saracie va ramane ascultatoare fata de Dumnezeu. Olandezii au reintepretat asta sub forma productivitatii salariilor scazute. O alta idee care a insotit asceza era ceea referitoare la cersetorie care a fost glorificata pentru ca ferea bogatilor posibilitatea de a face fapte bune prin pomeni. Daca este sa vedem lucrurie din tabara opusa si anume cea a muncitorilor, varianta zinzendorfinaan a pietismului i-a glorificat pe muncitorii fideli profesiei lor care traiau asemenea apostolilor sin u urmareau imbogatirea. Cel mai important pentru efectul sau a fost impulsul psihologic prin conceperea acestei munci ca vocatie, ca cel mai bun mijloc de a deveni sigur de starea de gratie. Un observator anglican ca Sir William Petty a explicat ca puterea economica Olandei in secolul al XVIIlea a fost posibila in principal datorita faptului ca numerosi dissenters(calvinisti si baptisti) priveau munca si harnicia in meserie ca o datorie fata de Dumnezeu Un rol foarte important l-a jucat si aplicarea acestei ideii a ascezei in planul comercial. Acest lucru a incurajat si determinat crearea industriilor fara concursul autoritatilor, uneori chiar in pofida acestora, in timp ce industriile monopoliste au disparut cu desavarsire. Puritanii (Prynne, Parker ) au respins orice apropiere de curtenii si de fauritorii de proiecte capitaliste de anvergura pe care ii considerau suspecti din punct de vedere etic, fiind mandrii de morala comerciala burgheza proprie.