Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Sfera publica si spatiul european Logica arenei si a forumului: rolul actorilor religiosi in configurarea spatiului public european Religie, modernitate , ultramodernitate Integrarea europeana si fenomenul Iesirii din religie Este secularizarea o tendinta a societatilor moderne europene? Peisajul confesional european In cautarea unui model european al religiilor Valorile comune si identitatea europeana Dialog inter-confesional si mostenire religioasa intr-o Europa unita Prezenta si statutul bisericilor in Europa Forme de dialog intre institutiile Uniunii Europene si organizatiile religioase Activitatea de loby a bisericilor la nivel european Concluzii
Logica arenei si a forumului: rolul actorilor religiosi in configurarea spatiului public european
Pentru a analiza consistenta spatiului public european, se clasifica actorii care actioneaza in cadrul acestuia in: cei care utilizeaza o logica forum; cei care folosesc logica arenei. Logica forum: discutiile au un caracter mai mult confidential. In urma dezvoltarii unui dialog informal se creeaza Celula de Prospectiva. Logica arenei a facut loc logicii forumului, a subzistat in continuare in paralel cu aceasta, dovada cea mai buna in acest sens fiind mijloacele utilizate de organizatiile religioase pentru a-si impune punctele de vedere cu privire la normele religioase. Religia in Europa poate fi analizata pe nivelul a trei paliere: 1. Religia nu poate fi separata de nici una din sferele publice nationale; 2. Religia contribuie la crearea unui spatiu public european; 3. Religia ramane o optiune privata.
Concluzii
Bisericile si Organizatiile Religioase ce isi au sediul sau reprezentanta la Bruxelles desfasoara o actiune colectiva la nivel european, avand interese clar stabilite si mijloace de actiune care si-au probat eficienta. Pe masura ce integrarea europeana nu mai are o componenta exclusiv economica, s-a simtit necesitatea ca si alte interese, cum ar fi cele religioase sa fie prezente in cadrul unui proces prin care se incearca construirea unui spatiu mai larg de consultare care sa dea o mai mare legitimitate hotararilor luate de UE.