. Ce este specific abordării moderne a Teologiei Dogmatice?

În Școlile teologice moderne, Dogmatica este predată științific, urmând o

metodologie istorică și descriptivă, fapt pentru care relația ei imediată cu viața
cotidiană e aproape insesizabilă;
Subliniind diferențele de abordare, unii împart istoria Dogmaticii în 3 etape:
de la începutul creștinismului până la Sf. Ioan Damaschinul, de la Sf. Ioan
Damaschinul laPetru Movilă și de la Petru Movilă până astăzi. Alții vorbesc doar
despre două etape;
În perioada celui de Al Doilea Război Mondial, teologia românească începe
să se depărteze de sistemele clasice ale Dogmaticii și să arate integritatea teologiei
în viața Bisericii, deschiderea față de lume și identitatea gândirii românești
(curs.1)

2. Care sunt perspectivele eronate asupra creației? De ce?

„Oricine a ajuns la îndumnezeire cunoaște cele despre crearea lumii, pentru

că vede atunci ceea ce este din Tatăl și cele ce sunt din neființă. Adică, vede
Persoana Cuvântului și a Sfântului Duh, Care provin de la Tatăl prin naștere și
purcedere, și le vede și pe cele ce sunt din neființă, dar atârnă de voia lui
Dumnezeu” (Romanidis).

Părinții experiau diferența evidentă dintre slava necreată a lui Dumnezeu și

”slava” făpturilor.

Principalele optici eronate în acest sens se manifestau în trei direcții

principale:
panteismul/impersonalitatea lui Dumnezeu
 deismul, deci de transcendentalitatea absolută a lui Dumnezeu și absența
oricărei comunicări cu lumea creată
relația lui Dumnezeu cu omul și lumea prin ființa Sa.
Toate aceste perceperi ale omului se datorau confuziei și absenței unei
delimitări clare a ceea ce reprezintă, pe de o parte, distincția absolută între necreat
și creat, iar, pe de altă parte, ființa lui Dumnezeu, lucrările Sale și voința Sa.
Așadar, creația nu poate fi niciodată, prin esența sa, prin firea sa, asemenea
cu Creatorul: „Între Dumnezeu și creație nu există absolut nicio asemănare. Astfel
că, atunci când spunem că diferă creatul de necreat, nu este vorba de vreo diferență
științifică sau filosofică (adică referitor la o anume diferență specifică), ci de o
diferență absolută” (curs.9)

v.3
1. Ce este dogma și care sunt caracteristicile ei?

Dogma
(δοκεω= a părea – „hotărâre”, „poruncă”, „decret”, „lege”-autoritate,
caracter indiscutabil);

„Dintre dogmele păstrate de Biserică, pe unele le avem din învățătura

scrisă, iar pe altele le-am primit din tradiția apostolilor. Ambele au aceeași putere
pentru credință” -Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh

Caracteristicile dogmei:
1. adevăr descoperit de Dumnezeu oamenilor,
2. păstrate (evlavia), propovăduite, aplicate, explicate și definite de
Biserică;
 actele sinodale care conțineau dogmele formulate: ekthesis, symbolon,
horos;
3. neschimbabilitatea (o evoluție nu a esenței teologice, ci a terminologiei, a
limbajului)
4. unitatea dogmelor în persoana lui Hristos;
5. necesare pentru mântuire (îndumnezeirea omului se poate atinge numai
construindu-și viața în hotarele nehotărnicite descrise de dogme);
6. caracterul antinomic sau paradoxal al dogmelor;

„Gândirea Părinților, logică și sistematică, este mereu combinată cu o

gândire paradoxală și apofatică, deschisă spre taină, ca plenitudine inepuizabilă de
cunoaștere”- C. Ioja, Teologia Dogmatică Ortodoxă

7. caracterul terapeutic;
8. caracterul de hotrar (hotarele Părinților).