UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE ȘI SOCIALE

PROGRAMUL DE MASTER „TEOLOGIE PUBLICĂ”

Munca între sacru și profan

Marius Ciuciu

Referat prezentat Prof. univ. dr. habil. Corneliu Constantineanu

pentru îndeplinirea cerințelor cursului:

Credință și muncă

Curs audiat în perioada: semestrul 1, anul universitar 2019-2020

Referat prezentat la data: 14.02.2020, anul universitar 2019-2020

Abstract

În lucrarea de față vom încerca să dezvoltăm câteva argumente prin care vom primi o
înțelegere mai clară a poziției pe care conceptul de muncă o are în viața noastră ca indivizi sociali
și spirituali. Vom aborda poziția comunităților creștine din România asupra muncii și vom trage
câteva concluzii referitoare la relația biserică-muncă. Ne vom folosi în mare parte astfel de
valoroasele lucrări ale lui Miroslav Volf, dar nu numai, referitoare la subiectul muncii. El
depășește înțelegerea protestantă asupra muncii, aceea de vocație și găsește un nou înțeles al
conceptului muncii sub forma de charisma.

Cuvinte cheie: muncă, credința și munca, etica muncii, vocație, tehnologizare, industrie

Munca – ca și concept
Este de apreciat punctul de vedere al lui Volf conform căruia munca nu trebuie să fie
limitată la acțiunea de intreprindere a muncii în vederea creării unui trai mai bun încadrat într-un
program de 8 ore pe zi care nu are de-aface cu lumea spirituală. El nu susține nici ideea că munca
ar fi o acțiune seculară. Întelegerea pneumatologică pe care el o edifică în lucrarea sa proiectează
conceptul de muncă ca o parte integrantă din viața spirituală a omului. Ea este explicată ca un dar
al Duhului Sfânt care trebuie să încununeze viața fiecărui credincios. 1 Vocația era un concept
dezvoltat în perioada feudală și capitalistă și prezenta o înțelegere mai degrabă statică pe când
charisma este reprezentată dinamic, adaptată unei lumi în permanentă mișcare. Volf insistă asupra
punctului de vedere conform căruia domeniul muncii este unul pneumatologic, unul care are
legătură directă cu persoana și puterea Duhului Sfânt.2 Ființa umană este înzestrată de Dumnezeu
cu anumite calități care ne fac apți pentru un anumit fel de muncă, unde vom fi roditori dar și
satisfăcuți dacă umblăm în acea chemare.
În înțelegerea cuvântului muncă, percepția generală este asemănată cu conceptul de câștig
material/bănesc. Această percepție a prins contur în ultimele decenii în urma industrializării
mutându-se astfel centrul ocupației individului în industrii. Totuși această înțelegere este destul de

1 Miroslav Volf, Work In The Spirit - Toward A Theology Of Work, ed. Oxford University Press, New York,
1991, pp. 6-15.
2 Volf, Work în the Spirit, pp. 19-21.
limitativă și nu reprezintă adevărata situație. Suntem de-acord cu faptul că munca trebuie să
cuprindă atât conceptul de asigurare a traiului cât și conceptul de muncă în afara oricărui câștig
material. Există muncă care să nu fie răsplătită financiar sau material, cum ar fi munca casnică și
există la fel și obținere de bani fără muncă, chiar în context de angajat.
Volf vine astfel cu o definiție proprie care reușește să cuprindă conceptul de muncă atât
printr-o lentilă seculară cât și printr-una cu fundament creștin. Definiția lui este următoarea:

„Munca este o activitate socială onestă, deliberată și metodologică, al cărei scop principal
este crearea de produse sau stări de lucruri care pot satisface nevoile indivizilor care lucrează
sau ale celor apropiați lor sau (dacă este în primul rând un scop în sine) activitate necesară
pentru ca indivizii care acționează să-și satisfacă nevoile în afara necesității pentru
activitatea în sine”3

Munca este astfel una din condițiile fundamentale ale omenirii.

Volf dezvoltă o înțelegere teologică a ceea ce înseamnă charisme , așa cum reies din
carismele pauline, și susține faptul că ele oferă o bază solidă pe care se poate construi o teologie a
muncii care să fie atât credincioasă față de revelația divină cât și de folos lumii moderne a muncii.
Nu putem dezvolta o definiție care să cuprindă întreaga sferă de activități ale creștinilor, dar
trebuie să considerăm faptul că dacă întreaga existență etică a creștinului este carismatică sau
pneumatologică atunci aici trebuie să includem și munca. Totodată carismele nu trebuie definite
atât de îngust încât doar activitățile ecleziale să fie incluse. Ele vor avea o sferă de operare mult
mai largă decât spectrul părtășiei creștine și se vor manifesta și în sfera necreștină. Volf continuă
afirmând faptul că carismele nu trebuie să aibă un caracter pur miraculos, ele trebuie să se
regăsească și în zona normală a activităților individului.
Această abordare a muncii pare una utopică atunci când aruncăm privirile noastre asupra
realității. Totuși este interesant de observat faptul că aceste aspecte reprezintă munca din două
perspective, dinainte de cădere și de după cădere. Sinergia dintre om și muncă inainte de cădere,
așa cum a intelnționat Dumnezeu să fie și pervertirea muncii de după momentul căderii influențată
de lumea păcătoasă cu nevoia de eliberare. Totuși în lumina noii creații, Duhul pune la dispoziție
orice resurse care sunt necesare pentru răscumpărarea muncii. Acest domeniu încă exclus din lista

3 Volf, Work în the Spirit, p. 11

subiectelor spirituale, dar care nu este cu nimic mai lumesc decât un serviciu duminical, pentru că
atât munca cât și cântarea de închinare sunt rezultatul aceleiași inimi. Omul sfințește locul,
cântarea, munca, vorbirea...

Criza muncii

În lucrarea sa, Work in the Spirit, Volf aduce în discuție problema muncii și se referă la
cateva probleme majore în acest sens. Una dintre probleme este reprezentatată de creșterea
puternică a poluării mediului înconjurător, o problema pe care o consideram destul de gravă și
astăzi. Modernizarea muncii a dus la tehnologizarea proceselor de muncă și la industrializarea
aproape a fiecărui segment de producție ceea ce a generat o explozie a numărului de fabrici
poluante, transporturi maritime /terestre /aeriane la fel de poluante, dar mai ales la exploatarea
mult mai agresivă a resurselor terestre. Toate acestea reușesc să ridice un semnal de alarmă
puternic asupra problemei modernizării și tehnologizării muncii, care în opinia mea este una din
problemele actuale a lumii.4
Desigur că Volf are dreptate atunci când afirmă faptul că problema tehnologizării muncii
nu va fi rezolvată prin încercări de stompare a modernizării aparaturilor. Nu vom crea mai multe
locuri de muncă alegând să folosim mașinării de lucru istorice sau încercând să le eliminăm total.
Soluția constă în folosirea tehnologiei într-un mod favorabil, decent, un mod care nu va suprima
bunastarea umana. Desigur că aici este momentul în care principiile creștine pot cel mai bine să
contribuie la o reglementare corectă a fundamentelor etice ale muncii. Creștinismul pune în prim
plan demnitatea umană fără să anatemizeze progresul tehnologic.
Ne putem lăuda astăzi cu faptul că multe practici inumane, precum sclavia, au fost abolite
prin forța principiilor creștine, însă activismul nostru (dacă putem să-l numim așa) nu trebuie să se
mulțumească cu niște amintiri nostalgice ale istoriei. Asistăm la fel de bine și astăzi la practici care
nu pot fi numite umane. În mod interesant acestea se manifestă preponderent în câmpul muncii și
vom aminti câteva dintre ele aici. Volf detaliaza asupra acestor teme pe criza muncii în articolul
său “ Criza contemporană a muncii”. El se referă în primul rând la exploatarea copiilor prin muncă.
Această practică este întâlnită mai ales ăn țările subdezvoltate unde mogulii industriilor reușesc să

4 Volf, Work în the Spirit, p. 40-45

influențeze viața social a comunităților și unde educația este mai precară. Volf afirmă faptul că:
Copii muncitori sunt printre cei mai exploatați muncitori ai planetei din punct de vedere fizic și
psihologic. Majoritatea copiilor muncitori sunt „condamnați la un prezent crud și un viitor
sumbru.”5
Discriminarea este și ea un factor disturbator, deși în prezent se fac eforturi masive pentru
combaterea ei. Dacă până acum femeile au fost discriminate, masurile antidiscriminatorii luate de
instituții tind să cadă în extrema de a-i discrimina pe bărbați doar pentru a forța o schimbare de
paradigmă, lucru care este și el împotriva demnității umane. Discriminările se pot manifesta pe
mai multe planuri nu doar de gen. Ele pot fi, printre altele, și pe bază rasială sau religioasă.
Alte aspecte sunt reprezentate de exploatarea adulților la locul de muncă, muncile care
dezumanizează persoana și tot mai acută în ultimul timp fiind criza ecologică.

Biserica si munca
Principiile creștine, când vorbim de spațiul public, ne învață să oferim valoare unor
subiecte precum: demnitatea umană, dreptatea socială și juridică, nediscriminare etc. Totuși, chiar
dacă aceste principii izvorăsc din etica creștină, înțelegerea acestor principii în relație cu subiectul
muncii se dovedesc adesea foarte deformat înțelese în comunitățile creștine. Bisericile au clădit o
înțelegere foarte precară asupra spiritualității în domeniile extra-bisericești. Tot ce nu este legat de
biserică (a se înțelege totalitatea bisericilor locale) este secular sau lumesc. Iar spiritualul poate fi
întalnit doar în cadrul acțiunilor bisericești, a programelor duminicale. Desigur că această
perspectivă se răsfrânge negativ și asupra conceptului muncii, fiind înțeles ca unul total secular,
care nu are absolut nicio punte comună cu cele spirituale. Munca însă este regăsită în Sfânta
Scriptură și aceasta ne oferă destule texte care pot să ne ajute în înțelegerea corectă a muncii.
C. Constantineanu afirmă în lucrarea sa ”Credința și munca – Reflecții biblice și teologice
asupra muncii” faptul că „munca are o valoare indispensabilă largă, deoarece este un mijloc pentru
mai multe scopuri.”6. El oferă în acest eseu câteva principii biblice și teologice care ne pot ajuta în
înțelegerea acestui domeniu al muncii, principii care merită expuse cel puțin sumar.

5
Miroslav Volf, Criza în domeniul muncii, articol din cadrul programului de master, p.2.
6
Corneliu Constantineanu, Credința și munca. Reflecții biblice și teologice asupra muncii, articol scris în: Poporul lui
Dumnezeu și societatea, ed. Hans Klein, editura Astra Museum, Sibiu, 2015, p. 146.
Un prim principiu este acesta: “În primul rând, este important să începem cu adevărul biblic că
Dumnezeu este un lucrător. A lucrat în creație și încă lucrează. Probabil cea mai clară afirmație
care exprimă acest adevăr aparține lui Isus: „Tatăl Meu lucrează până acum” (Ioan 5, 17).”7
În al doilea rând, el afirmă că: “…munca este o funcție rânduită de Dumnezeu și Dumnezeu
a creat oamenii ca lucrători. În Geneza 1: 28 citim că „Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu
le-a zis: „Umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi”.”8
Apoi principiul al treilea spune că: “…munca nu este rezultatul blestemului. Natura muncii
este bună, nu rea; munca a fost ata înainte de căderea omului, nu după.”9 Păcatul este acela care
intrând în lume a deteriorat natura omului și a muncii făcând-o asiduă.
Principiul patru: “…munca a fost răscumpărată de Isus Hristos” 10
în sensul în care cel
care a fost răscumpărat și care muncește, manifestă o atitudine de răscumpărat și ăn chestiuni
legate de munca în sine.
Al cincilea principiu spune astfel: “…munca are atât valoare intrinsecă, cât și una
instrumentală. Mai întîi, trebuie să înțelegem că munca are o valoare în sine, precum și valoarea
de auto-împlinire a celui ce munceşte.”11
Vedem astfel că biblia ne oferă pe lângă pasajele exacte cu referire la muncă, încă câteva
principii pe care le-am putut observa în narațiunea ei. Nu avem niciun motiv întemeiat pentru a
exclude acest subiect din sfera spirituală. Cu atât mai mult cu cât munca este o parte indispensabilă
din viața fiecărui creștin, iar acesta trebuie să manifeste metanoia sa chiar și în zonele din afara
sferei bisericești. În domeniile înțelese ca seculare, chiar dacă într-un mod greșit, acolo creștinul
trebuie să învețe să își exercite credința nu doar în relație cu colegii de muncă ci și cu actul muncii
în sine.
Dacă munca este poruncită de Dumnezeu, aceasta înseamnă ca ea este o binecuvântare.
Munca fiecăruia trebuie la rândul ei să binecuvănteze mai departe, iar acesta este unul din aspectele
unei înțelegeri creștine asupra muncii. Lucrul nostru trebuie să ajute la bunăstarea umanității, să

7
Corneliu Constantineanu, Credința și munca, p.144.
8
ibidem
9
ibidem
10
Corneliu Constantineanu, Credința și munca, p. 144.
11
ibidem
ducă înspre bine și nu să deterioreze societatea. Locul de muncă trebuie și el ales conform unor
principii așa cum C. Constantineanu sugerează în lucrarea sa.12
Bainton afirmă în articolul său, cu referire la înțelegerea lui Calvin asupra eticii muncii
faptul că: “Dacă credința ta spune că ești printre cei aleși, atunci ești ales. Așadar nu mai trebuie
să te îngrijorezi. Ce eliberare de energii ar putea asta aduce, să uiți de tine și să muncești cu ardoare
pentru gloria lui Dumnezeu! Weber identifică asta ca nucleul eticii muncii lui Calvin[...]”.13 Chiar
dacă doctrina lui Calvin nu este unanim acceptată și aceasta nu face nici subiectul temei noastre,
putem include în viața noastră această atitudine asupra eticii muncii. Să ne imaginăm ce ar
însemna ca tot câmpul muncii să fie ocupat de indivizi care văd munca lor ca pe o binecuvântare
pentru societate, care caută prin munca lor să caute bunăstarea umanității, care să înțeleagă faptul
că vocația lor trebuie aleasă inteligent urmând pașii prezentați în articol, care să muncească
aplicând o etică a muncii cu valori creștine! E îndeajuns ca doar comunitățile creștine să facă acest
lucru și înțelegerea asupra întregului concept al muncii se va schimba.

12
Idem, p.148
13
Roland H. Bainton, Calvin, Beza, și etica protestantă a muncii, Articol tradus din Bainton, Roland H., ”Calvin, Beza
and the Protestant Work Ethic” în Reformed Journal 32, nr. 4 (Aprilie 1982), p. 18-21.
 Bibliografie

Bainton, Roland H., Calvin, Beza, și etica protestantă a muncii, Articol tradus din Bainton,
Roland H., ”Calvin, Beza and the Protestant Work Ethic” în Reformed Journal 32, nr. 4 (Aprilie
1982)
Constantineanu, Corneliu, Credința și munca. Reflecții biblice și teologice asupra muncii,
articol scris în: Poporul lui Dumnezeu și societatea, ed. Hans Klein, editura Astra Museum,
Sibiu, 2015.
Volf ,Miroslav, Work In The Spirit - Toward A Theology Of Work, ed. Oxford University Press,
New York, 1991.
Volf, Miroslav, Criza în domeniul muncii, articol din cadrul programului de master, p.2.
 Reflecție personală asupra integrării credinței în muncă

Personal consider că munca ca și concept este parte integrantă din viața oricărui creștin.
Fie munca dintr-un serviciu de opt ore care nu are nicio legătură cu lucrurile spirituale, aici putem
să includem și locurile de muncă în cadre religioase, fie munca prestată ca hobby sau munca de
acasă, acestea sunt activități care sunt incluse în conceptul de muncă. Astfel munca, deși este un
subiect separat și a fost înțeles ca fiind separat de viața spirituală, nu este o acțiune seculară. Prin
acțiunile pe care le întreprindem muncind putem transmite anumite mesaje legate de identitatea
noastră creșștină, mesaje care pot să fie o mărturie bună sau una rea.
Profesia personală este de Analist IT, munca în sine constă în administrarea și mentenanța
sistemelor de operare de pe mașinile de calcul ale clientului, acțiune desfășurată în proporție de
100% în fața calculatorului și 90% la sediul firmei.
Credința personală pot spune că îmi afectează munca în mai multe moduri. Mă influențează pe
mine în mod direct și mă provoacă să prestez o muncă de calitate. Biblia ne îndeamnă să căutăm
să fim cap și nu coadă, iar tot ceea ce facem trebuie să facem ca pentru Domnul. Dumnezeu nu
imi cere perfecțiune, dar îmi cere să mă implic în acțiunea respectivă în așa fel încât să consider
că lucrez pentru El, iar calitatea să se ridice la standarde maxime. Acest lucru mă provoacă totodată
să caut să mă dezvolt în domeniul respectiv.
Un efect indirect al integrării credinței în profesia mea este faptul că, bazat pe principiile
creștine, eu ca și prestator de servicii caut să ofer o calitate maximă muncii mele participând astfel
la îmbunătățirea calității vieții. Când în toate domeniile, munca este făcută cu excelență,
comunitățile noastre vor beneficia de o calitate a vieții ridicată. Și cum viața se dovedește deseori
un circuit închis, și eu voi putea, sau ar trebui, să beneficiez de o calitate ridicată a traiului la rândul
meu.
Un alt aspect al credinței personale în profesia mea este faptul că toți colegii din birou,
observând această atitudine centrată pe excelență, vor începe să își pună întrebări. Unii se vor simți
atrași să facă și ei lafel, în timp ce alții vor aprecia motivația bazată pe credință. Pe de-o parte
influențez spre o calitate ridicată a muncii, iar pe de altă parte imi creez o platformă sustenabilă
pentru a putea deschide subiecte de discuții despre credință și Dumnezeu. Este absolut necesar ca
noi creștinii să avem o purtare corectă în relație cu semenii noștrii și în raport cu orice situație din
viața noastra publică. Marturia personală la locul de muncă este cea care oferă greutate, sau nu, în
discuțiile purtate pe subiecte religioase. România este o țară cu tradiții religioase creștine puternice
încă, iar într-un astfel de mediu abordarea temelor creștine trebuie făcută înțelept.
Un aspect foarte interesant de dezbătut atunci când vorbim despre integrarea credinței în
muncă este impactul scontat la nivelul economiei naționale și de ce nu mondiale. Dacă Biblia
susține principiul din 1Tesaloniceni „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce”, iar acest
principiu devine unul implementat într-o anumită țară, cum va arăta rata șomajului? Desigur va fi
una foarte mică, iar problema sărăciei nu va mai fi de actualitate. Totodată, unele persoane asistate
social din motive neintemeiate, puternice consumatoare de alcool spre exemplu, vor fi nevoite să
renunțe la aceste năravuri din lipsa banilor și vor fi constrânși să meargă la muncă.
Această chestiune ridică o altă problemă, cea a relației dintre angajator și angajat. Deși am
putea crede că o comunitate dornică de lucru care ar putea oferi angajatorilor foarte multe opțiuni
de angajare ar crea un cadru propice abuzurilor din partea angajatorilor către angajați, aceasta nu
e cazul. Principiile creștine vor influența și atitudinea angajatorilor și randamentul angajaților
astfel încât fiecare va avea de câștigat. Perspectiva creștină asupra muncii implică o abordare care
are în vedere binele comun. Astfel că fiecare persoană implicată în câmpul muncii abordeaza
colectivul printr-o lentilă a credinței creștine, aplicând principiile creștine. Vorbim de aspecte
legate de mobbing, bullying, sindromul burnout sau chiar chestiuni de corupție. Implementând o
atitudine creștină în muncă, vom aborda aceasta automat cu ajutorul principiilor creștine general
valabile. Demnitatea umană în rândul angajaților trebuie să se ridice astfel mai presus de scopurile
financiare ale unei anumite companii. Dacă luăm sub lupă doar aspecxtul corupției de orice fel,
vedem că implicarea principiilor credinței creștine la locul de muncă ar trebui să schimbe radical
bunul mers al lucrurilor.
Dar implicarea credinței la locul de muncă nu poate insemna creștinizarea angajaților, nici
schimbarea caracterului lor, nici obligarea lor la a îmbrățișa regulile acelei credințe. Deci putem
vorbi despre credință la locul de muncă, cel puțin în contextul actual, ca o chestiune mai degrabă
personală? Ceva ce voi manifesta eu, creștinul, din dorința de a asculta de Dumnezeu și de a fi o
lumină în lume? Sau există un teren comun care poate uni cei trei factori: munca în context secular,
credința creștină și indivizii creștini/necreștini?
Până vom afla răspunsul la această întrebare trebuie să facem ceea ce ne stă în putință și în credință
în locul unde ne aflăm.