AVUTIA NATIUNILOR

DE ADAM SMITH

Adam Smith (1723-1790), a fost un gînditor de origine scoţiană, cu multiple

preocupări ştiinţifice de factură filozofică şi economică, s-a format sub influenţa
ideilor lui David Hume, fiind bun cunoscător al enciclopediştilor şi fiziocraţilor
francezi. Ca profesor universitar a predat la Edimbourg două cursuri libere, unul
asupra literaturii engleze şi altul asupra economiei politice. În 1751 este numit
profesor de logică la Universitatea din Glasgow, una din cele mai renumite
universităţi ale vremii, urmînd ca, ulterior, prin trecerea sa la catedra de filozofie
morală să se ocupe de etică, teologie naturală, jurisprudenţă şi politică. Dintre
lucrările publicate de Adam Smith menţionăm: "Teoria sentimentelor
morale" (1759), dar mai ales, "Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi
cauzelor ei" (1776), lucrare fundamentală pentru ştiinţa economică.
În "Avuţia naţiunilor" denumită şi "biblia liberalismului clasic", Smith a
reuşit să sintetizeze cele mai importante cunoştinţe acumulate pînă la el în
domeniul economic. Dînd dovadă de un înalt spirit critic şi analitic, Adam Smith
readuce în discuţie o vastă problematică economică la a cărei soluţionare şi-a adus
o contribuţie substanţială. În acest context a făcut paşi importanţi în definirea mai
clară obiectului şi metodei de studiu ale economiei politice determinînd
consacrarea ei drept una din cele mai importante ştiinţe moderne. A creat un
fundament teoretic mai solid liberei concurenţe şi politicii liber-schimbiste,
bazîndu-se atît pe studierea materiei şi comportamentului uman, cît şi pe studiul
comparativ al diferitelor sisteme de organizare a economiei, ca şi al diferitelor
curente economice dinaintea lui -mercantilismul şi fiziocratismul.
"Avuţia naţiunilor" cuprinde în cinci volume, dintre care primele două pun
accentul pe teoria economică, iar celelalte trei volume evidenţiază aspectele
normative pe care le implică aceasta, inclusiv o serie de comparaţii de istorie
economică.
Cartea întîi a "Avuţiei naţiunilor" constituie miezul teoriei elaborate
de Adam Smith privitor la valoare şi la repartiţie. În analiza valorii, Smith porneşte
de la ilustrarea avantajelor diviziunii muncii, îndeosebi pentru cazul manufacturier
caracteristic timpului, deoarece, în accepţiunea sa, sistemul economic nu poate fi
privit decît ca o reţea vastă de interrelaţii dintre producătorii specializaţi pe
obţinerea unui anumit produs şi reuniţi ulterior de "tendinţa schimbului în natură şi
în bani". Diviziunea muncii, consideră el, derivă din înclinaţia omului de a
schimba unele mărfuri cu altele, deci de a face troc, ea reprezintă "instituţia" prin
care se efectuează fără sforţare şi în mod natural, cooperarea tuturor membrilor
societăţii în vederea satisfacerii, pe cît posibil, a nevoilor fiecăruia, este adevăratul
izvor al progresului şi bunăstării. Importanţa diviziunii muncii,
consideră Smith, derivă din: abilitatea lucrătorului lăsat mereu să producă acelaşi
fel de lucru; timpul de lucru redus, ca urmare a evitării trecerii de la o ocupaţie la
alta şi investiţiile şi perfecţionările pe care, "faptul de a fi absorbit într-o singură
muncă oarecare le sugerează în mod natural celor ce o execută zilnic. Smithnu
ignoră însă, nici dezavantajele pe care le presupune diviziunea muncii, relevînd
chiar şi unele soluţii pentru înlăturarea lor. Astfel, se consideră că, exercitînd doar
un anumit gen de operaţiuni, lucrătorul nu are prilejul a-şi exercita inteligenţa şi
puterea de invenţie în a găsi mijlocul de înlăturare a unor greutăţi care nu-i apar
niciodată, fiind aferente altor segmente de muncă. El riscă astfel să devină ignorat.
Pentru a înlătura excesul de specializare, Smith propune înfiinţarea şcolilor primare
plătite, în parte, din bugetul statului. Iată aici, se întrevede doar o excepţie de la
regula pe care Smith a urmărit-o consecvent în doctrina sa.
Diviziunea muncii are şi o serie de limite scrie Smith, limitele acesteia sunt
extinderea pieţei şi acumularea prealabilă a capitalului.
"Cînd piaţa este prea mică, scrie Adam Smith, nimeni nu-i încurajat să se
consacre în întregime unei ocupaţii, din cauza imposibilităţii de a schimba tot ceea
ce, în produsul muncii sale, întrece propria lui consumaţie, contra produselor altor
oameni de care are nevoie". Din această perspectivă, aprecia Smith, numai
comerţul cu străinătatea şi coloniile sunt în stare să sporească avuţia, deoarece vor
determina o extindere a pieţei produselor industriale.
Prin urmare, diviziunea muncii, determină specializarea lucrătorilor pentru
obţinerea în final a bunurilor destinate vînzării-cumpărării pe piaţă, sub formă de
mărfuri. Munca este cea care stă la baza aprovizionării societăţii cu "bunurile
necesare şi utile vieţii", pe care aceasta le consumă în fiecare an "şi care constau
întotdeauna, fie din produsul imediat al muncii, fie din ceea ce se cumpără cu acest
produs de la alte naţiuni". Smith relevă munca drept "adevăratul izvor de bogăţie",
şi cum bogăţia este alcătuită dintr-o serie de mărfuri menite a satisface nevoile de
consum ale societăţii, rezultă că, la baza valorii oricărei mărfi se află munca.
Măsura muncii încorporate în marfa este plătită prin intermediul banilor.
PentruAdam Smith, producţia de mărfuri este o formă eternă şi naturală a
producţiei. De aceea, problema mărfii ca formă socială istoriceşte determinată a
produsului muncii nu numai că nu o înţelege, dar nici nu-l interesează. Ceea ce îl
preocupă pe Smith este valoarea de schimb şi eforturile sale sunt îndreptate spre
aflarea regulii care determină proporţiile în care o marfa se schimbă pe o altă
marfă.
Pentru Smith, valoarea de schimb este echivalentul "preţului natural"sau
"preţului real" al mărfii, iar teoria sa obiectivă asupra valorii mărfii conţine ideea
determinării valorii de schimb prin cantitatea de muncă cheltuită sau încorporată în
produsul cu care se schimbă mărfurile respective.