Teoria sentimentelor morale”: de la pasiune la interes

 Cunoscut ca întemeietor al şcolii clasice de economie politică, Adam

Smith a fost înainte de toate un „filozof moral” ale cărui vederi etice şi
juridice sunt esenţiale pentru a-i înţelege concepţia politică şi economică.

 Concepţia sa economică, aşa cum reiese aceasta din „Avuţia naţiunilor”,

este o rezultantă a scrierilor anterioare, între care se detaşează ca
importanţă „Teoria sentimentelor morale”, apărută în anul 1759.

 Smith, ca şi majoritatea moraliştilor englezi din secolul al XVIII-lea,

consideră că la baza acţiunii umane stă pasiunea, şi nu raţiunea.

 El consideră cei bogaţi şi puternici sunt admiraţi nu pentru plăcerile de

care se bucură sau pentru fericirea de care au parte, ci pentru mijloacele
de care dispun pentru a atinge fericirea; aceştia nu sunt mai fericiţi decât
alţii, ci dispun de mai multe mijloace de trai

 Împărţind pământul unui număr mic de indivizi bogaţi, Providenţa nu-i

abandonează pe cei cărora a uitat să le acorde un mic lot de teren, aceştia
beneficiind şi ei de o parte din produsul final.

 În opinia lui Smith, în ceea ce priveşte adevărata fericire, cei săraci nu

sunt mai prejos decât bogaţii.

 Ideea „mâinii invizibile” care apare încă de pe acum este strâns legată de
o filozofie liberal

 Scriere economică fundamentală a lui Adam Smith, „Avuţia naţiunilor.

 Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei”, apărută în anul 1776, este mai
mult decât o lucrare de economie politică întrucât conţine un ansamblu de
date statistice şi istorice din perioada greco-romană aduse la zi de autor
care, pentru a le comenta, recurge la aprecieri interesante de natură
filozofică sau politică.

 În „Avuţia naţiunilor”, Adam Smith elaborează modelul celebrului

„sistem al libertăţii naturale şi al dreptăţii desăvârşite”, care arată că
urmărirea interesului individual în condiţii de concurenţă creează o ordine
socială armonioasă.
 Deşi îşi începe cartea cu un exemplu microeconomic , atenţia lui Smith se
orientează spre nivelul macro: analiza diferitelor sisteme economice, a
creşterii şi dezvoltării economice.

 De-a lungul timpului, s-a accentuat recunoaşterea utilităţii unor principii

care să stea la baza analizei teoretice a activităţii economice: au apărut
lucrări care încercau să trateze fenomenele economice „în general”, toate
având drept subiect de analiză avuţia.

 Conceptul de „avuţie” nu era cu totul nou, dar el a devenit tema centrală a

ştiinţei economice odată cu identificarea regularităţilor fenomenelor
legate de avuţie, aşa cum erau determinate de piaţă.

 Potrivit lui Smith, economia politică este un studiu care tratează „natura şi
cauzele avuţiei naţiunilor”, ea având ca scop „să îmbogăţească atât
poporul, cât şi Suveranul”: „Marele obiectiv al economiei politice a
fiecărei ţări e de a mări bogăţia şi puterea acestei ţări.”

 Smith porneşte de la distincţia dintre avuţia materială şi avuţia imaterială.

 Avuţia este dată de capacitatea unei ţări de a obţine „muncă” şi „bunuri”.

Munca, diviziunea muncii şi salariul

 Smith doreşte chiar de la începutul cărţii sale să sublinieze opoziţia dintre

punctul său de vedere asupra izvorului valorii şi cel al fiziocraţilor.

 Astfel, cum nu doar pământul este sursa bogăţiei, nu doar munca unei
singure clase este „productivă”, ci munca tuturor claselor dintr-o ţară care
participă la crearea avuţiei.

Munca este privită de Smith sub dublu aspect:

 ca muncă productivă: creează valoare şi adaugă valoare obiectului pe care îI
foloseşte, careva fi vândut cu profit;
 ca muncă neproductivă: nu adaugă valoare, nu se concretizează într-un obiect
determinat.

 Smith ilustrează concepţia pe care o are despre economia naţională prin

compararea acesteia cu un atelier enorm

 Haina de lână, de exemplu, care îmbracă pe muncitorul ziler, oricât de

grosolană şi de aspră ne-ar părea, este produsul muncii a unui număr mare
de muncitori.
 În concepţia lui Smith, diviziunea muncii este practic singurul factor al
progresului economic: progresul tehnic - şi investiţiile - reprezintă o
consecinţă a diviziunii muncii, care rezultă la rândul ei dintr-o înclinaţie
înnăscută spre schimb şi se dezvoltă odată cu expansiunea progresivă a
pieţelor.

 Astfel, bogăţia de ansamblu sporeşte, diviziunea muncii devenind

adevărata şi singura sursă a bunăstării şi progresului economic.

Adam Smith găseşte trei motive principale care fac avantajoasă diviziunea
muncii:
 îndemânarea sporită a celui care execută doar o singură operaţiune;
 economia de timp;
 posibilitatea introducerii pe scară largă a progresului tehnic

Diviziunea muncii are însă şi dezavantaje.

 educaţia intelectuală este neglijată într-o mare măsură... Descoperim că în

zonele comerciale ale Angliei, comercianţii sunt în majoritatea cazurilor,
în această situaţie: munca lor pe o jumătate de săptămână le este
suficientă pentru întreţinere, iar din lipsă de educaţie ei nu au altă
distracţie decât dezmăţul şi depravarea.

 În al doilea rând, acumularea de capital duce la progres tehnic, care

limitează diviziunea muncii în sensul că procesul de fabricaţie este redus
la un număr mic de operaţii executate de utilaje performante, număr sub
care, teoretic, nu se poate coborî.

 Originile obiective ale diviziunii muncii - tendinţa înnăscută a omului de

a dobândi prin schimb cele necesare traiului şi înclinaţia oamenilor spre
realizarea propriul interes

 Dacă cererea de muncă va creşte, vor creşte şi salariile, însă pentru o

perioadă scurtă.

 Creşterea salariilor este temperată de creşterea populaţiei.

 Salariul - ca preţ al muncii - depinde de cererea de muncă şi de preţul

bunurilor.
 Datorită creşterii fondurilor de care dispun angajatorii, cererea de muncă
va creşte, determinând majorarea salariilor .

 În ceea ce priveşte bunurile agricole, preţurile acestora vor creşte căci

creşterea salariilor - şi mai târziu cea a populaţiei - determină creşterea
cererii de produse alimentare, iar oferta nu poate creşte în aceeaşi măsură
şi cu aceeaşi rapiditate.

 Din confruntarea acestor două influenţe, va rezulta pe termen lung o

creştere a salariilor.