EPISTEMOLOGIE ECONOMICĂ

CURSUL V
PREMISE ISTORICE ALE FORMĂRII
IDEILOR ECONOMICE

Cuvinte cheie: bogăţie, bani, schimb, preţ,

piaţă
REPERE ISTORICE
 Antichitatea
 Mercantilismul
 Adam Smith
 David Ricardo
 Secolul XIX
 Secolul XX
ANTICHITATEA
 Xenofon - Economicul - fixează denumirea,
domeniul şi regulile viitoarei ştiinţe după care se
gospodărea patrimoniul particular
 Aristotel - oikonomia - “arta gospodăririi”
 “arta înavuţirii” = “arta gospodăririi” + „arta comerţului”
 Banul ca mijloc de schimb dar şi mijloc de
îmbogăţire
 dobânda : “dintre modurile de înavuţire, acesta este în
cel mai înalt grad contra naturii”
Economia - câmp de reprezentări
ale sensului comun
 „O persoană percepe faptul că există
posibilitatea unei îmbunătăţiri a situaţiei sale
printr-o schimbare a poziţiei fizice sau prin vreo
altă mdificare a configuraţiei stării de lucruri care
ar putea afecta sentimentul bunăstării sale.
Recunoaşterea unei astfel de şanse de a-şi
spori bunăstarea, oricare ar fi ea, pune în
mişcare acţiunile pe care persoana le va face
pentru a-şi asigura îmbunătăţirea situaţiei”
(Israel Kirzner)
Economia ca soluţie
 Ştiinţa economică a apărut pentru a
răspunde necesităţilor vitale ale oamenilor
 în primele scrieri economice a predominat
preocuparea practică şi normativă
 Economia politică - un ansamblu de reguli
pentru a gestiona afacerile unui stat
MERCANTILISMUL
 amalgam între teorie şi practica economică
 Antoine de Montchrestien – 1615 - „Traité
d'économie politique” - „economie politică”:
„economia politică este pentru stat ceea ce este
economia într-o familie”
 ramură a artei de a guverna
 statul este întreprinzător
ADAM SMITH
 „părintele” ştiinţei economice
 „economia politică privită ca o ramură de cunoştinţe ale omului de
stat sau ale legiuitorului, îşi propune două scopuri distincte: în
primul rând, de a procura poporului un venit sau o subzistenţă
abundentă sau, mai bine zis de a o face capabilă să-şi procure
acest venit sau această subzistenţă abundentă; şi în al doilea rând,
de a procura statului sau colectivităţii, un venit suficient pentru
serviciile publice. Ea îşi propune să îmbogăţească în acelaşi timp şi
poporul şi pe suveran ”
 politică fondată pe „laisser-faire”
 marea intenţie a lui Smith - de a elabora o teorie economică
integrală
 Această concepţie prezintă economia politică drept preambulul
politicii economice, fără a exclude însă un nivel al analizei ştiinţifice.
DAVID RICARDO
 primul autor care a construit un model teoretic pur, fără
nici o finalitate normativă
 oferă un domeniu de studiu limitat la activităţile sociale
de producţie şi de repartiţie a bunurilor economice şi o
metodă de cercetare specifică – deducţia îmbogăţită.
 ştiinţă – definită ca un corp de propoziţii verificate
 artă – adică, ansamblul regulilor practice destinate să
servească la rezolvarea unei probleme concrete
 emanciparea ştiinţei economice de artă printr-o ruptură
 adevăratul fondator al ştiinţei economice
SECOLUL AL XIX-LEA
 perioadă de „anemie” a ştiinţei economice
 atitudine conştientă a economiştilor de disipare a falsei
asimilări a economiei politice cu laisser – faire-ul şi a
pieţei cu un „artefact” şi nu cu un fenomen natural
 imparţialitatea politică a teoriei economice - consecinţă
logică a abstractizării
 funcţia economie se limitează la explicarea consecinţelor
economice ale fiecărui sistem politic, furnizându-i
mijloacele necesare luării deciziilor de ordin politic
 alegerea liberei concurenţe ca ipoteză fundamentală a
analizei - distanţarea de sistemul socio–politic
SECOLUL AL XIX-LEA
 Libera concurenţă:
 facilitaanaliza pentru că era vorba despre o
piaţă foarte simplă
 permitea studiul problemelor mai complexe
apărute prin cauze perturbatoare: intervenţia
guvernamentală şi acţiunea sindicatelor
 corespundea şi unui ideal ştiinţific şi unui
model de cercetare
SECOLUL AL XIX-LEA
 economie un sistem teoretic mai fiabil, neimplicat în
certuri ideologice - emanciparea de politică
 August Comte a negat posibilitatea unei ştiinţe
economice în numele acelei solidarităţi foarte intime
dintre diversele aspecte ale „organismului social”
 cercetările sunt concentrate pe analiza faptului social, a
compunerii şi recompunerii lui
 dacă fenomenul economic a fost descompus în părţile sale
pentru a fi după aceea explicat, el nu poate fi sesizat în
totalitatea sa decât după ce va fi fost recompus
 abstracţia apare drept mod de cunoaştere, iar deducţia
drept metodă de investigare
SECOLUL AL XIX-LEA
 analogia cu mecanica continuată de
expansiunea matematicii
 analogialevierului - produce teorema fundamentală a
schimbului
 economiştii se deplasează de la problemele
producţiei şi repartiţiei la cele ale alocării eficace
a bogăţiei deja produse între contractanţi,
traversând piaţa
 ipotezele fondatoare sunt conjecturi avansate
pentru a reda raţiunea fenomenelor observate
SECOLUL AL XIX-LEA
 Introducerea calculului diferenţial a permis
descoperirea utilităţii marginale şi
formalizarea descreşterii utilităţii
marginale
 Descoperirea teoremei egalităţii
raporturilor utilităţilor marginale cu raportul
preţurilor pieţei sunt rezultatul regândirii
economiei.
SECOLUL AL XX-LEA
 ştiinţa economică emancipată de politică şi
de morală:
 politicul
centralizează, iar economicul
descentralizează
 economia nu se face cu sentimente, iar
cunoaşterea economică nu este de natură
emoţională
SECOLUL AL XX-LEA
 dezvoltarea teoriilor despre bunurile publice şi despre alocările
optimale ale resurselor - integrarea în piaţa a fenomenelor non-piaţă
 economia este o piaţă universală, unde orice se vinde şi se
cumpără, pentru că fiecare bun are un preţ
 Ştiinţa economică oferă acum un domeniu de cercetare nelimitat, un
mod de gândire economic şi un limbaj specializat, aflat într-o
permanentă diversificare şi împrospătare.
 Astăzi, ştiinţa economică se prezintă ca ştiinţă a schimbului pe piaţă
şi a instituţiilor pieţei (catallactică).
 Ştiinţa economică este studiată de mai multe discipline de
învăţământ între care teoria economică generală joacă rolul de
„nucleu dur”