INFLUENŢE ALE

CURENTELOR
EPISTEMOLOGICE
MODERNE ASUPRA
ŞTIINŢEI ECONOMICE
AZI: PARADIGMELE ŞI
REVOLUŢIILE ÎN ŞTIINŢĂ
 „Paradigmele”
 A doua modalitate de a înţelege o teorie ştiinţifică
drept stuctură complexă şi care a făcut să se
vorbească mult în ultimele patru decenii aparţine
lui Thomas Samuel Kuhn (1922-1996) şi a fost
expusă în cartea sa „Structura revoluţiilor
ştiinţifice” (1962).
 Kuhn dezvoltă propria sa teorie despre ştiinţă,
concepţie pe care o consideră în acord cu situaţia
istorică. Unul dintre punctele cheie ale teoriei sale
îl constituie accentul pus pe caracterul
revoluţionar al progresului ştiinţific.
 O revoluţie ştiinţifică înseamnă abandonul unei
structuri teoretice şi înlocuirea ei cu una nouă,
incompatibilă cu precedentă.
 Viziunea lui Kuhn
asupra ştiinţei care progresează poate fi
rezumată astfel:
Paradigma

PREŞTIINŢA STIINŢA CRIZA

NORMALĂ

NOUA NOUA
REVOLUŢIA ŞTIINŢĂ CRIZĂ
NORMALĂ
 „Paradigma”

 Etimologia – paradigma provine din greaca

veche şi semnifică “model”, “prototip” sau
“exemplu”;
 “Paradigma” înseamnă o formă de
reprezentare a lumii, un mod de a vedea
lucrurile, o viziune coerentă asupra lumii care
se bzează pe norme, reguli şi metode de
cercetare utilizate de o cumunitate ştiinţifică
în cunoaşterea lumii.
 „Paradigma” şi ştiinţa normală
 Activitatea dezorganizată şi multiformă care prcede formarea unei
ştiinţe sfârşeşte prin a se structura şi a se organiza, atunci când o
„paradigmă” dată capătă adeziunea comunităţii ştiinţifice.
 „Paradigma” este alcătuită din ipoteze teoretice generale, din legile şi
tehnicile necesare aplicării sale, adaptate membrilor comunităţii
ştiinţifice.
 Realizările ştiinţifice anterioare (ştiinţa normală sau paradigma) erau
suficient de:
 noi pentru a atrage un grup durabil de adepţi, îndepărtându-i de moduri rivale
de activitate ştiinţifică;
 deschise, de neîncheiate, pentru a lăsa soluţionarea multor tipuri de probleme
în sarcina noului grup de practicieni.

 Ştiinţa normală – “înseamnă cercetare bazată ferm pe una sau mai

multe realizări ştiinţifice trecute, realizări pe care o anumită
comunitate ştiinţifică le recunoaşte, pentru o vreme, drept bază a
practicii ei”.

 Ştiinţa normală ca rezolvare de
puzzeles
 Ştiinţa şi enigmele
 “A rezolva o problemă de cercetare normală
înseamnă a obţine anticipatul într-un chip nou
şi, pentru aceasta, trebuie rezolvate tot felul
de puzzeles complexe, de natură
instrumentală,conceptuală şi matematică”
 „Paradigma” şi criza
 Ştiinţa normală – mecanica newtoniană, optica ondulatorie,
chimia analitică – prin intermediul oamenilor de ştiinţă,
formulează şi extinde paradigma în scopul integrării
comportamentului unor elemente pertinente ale lumii reale,
confirmate de rezultatul experienţei.
 „Paradigma” va întâlni inevitabil dificultăţi şi va fi confruntată
cu un falsificaţionism aparent; dacă nu poate depăşi situaţia
înseamnă că ea se confruntă cu stare de criză.
 Criza se rezolvă atunci când apare o „paradigmă” complet
nouă, care câştigă un număr tot mai mare de adepţi, şi se
încheie în momentul în care vechea „paradigmă” este
abandonată în întregime;
 “Ca şi în manufactură, şi în ştiinţă, refacerea uneltelor este
o întreprindere extraordinară, rezervată numai ocaziilor
care o cer. Semnificaţia crizelor rezidă tocmai în a arata că
momentul refacerii uneltelor a sosit”.