Facultatea de 

Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Specializarea: Psihologie

Anul universitar: 2015/2016

Forma de învăţământ:IF

Anul de studiu: I

Evaluarea pe parcurs nr. 1, noiembrie 2015 la disciplina

METODOLOGIA CERCETARII STIINTIFICE

Titular disciplină: Prof. univ. dr.BEATRICE MANU

Student: Cozarev Elena-Monica, 2710927090013

ROLUL PARADIGMELOR IN CERCETAREA SOCIOLOGICA

Licenţiat al Facultății de Filozofie, secţia Psihologie la Universitatea Bucureşti din 1967

și doctor în filozofie, cu specializarea sociologie, Septimiu Chelcea se poate lăuda cu realizarea
ca unic autor a mai multor lucrari printre care se inscrie si “Metodologia cercetarii sociologice.
Metode cantitative si calitative” (Bucuresti, Editura Economica, 2001, 656p), un tratat românesc
de metode si tehnici de cecetare sociologica al domnului profesor Septimiu Chelcea, reprezinta
un dar generos adresat sepcialistilor, dar in acelasi timp si studentilor.
Autorul ne conduce cu dezinvoltura in domenii de cunoastre variata, conectând
sociologia la o vasta experienta a oamenilor, adesându-se oricarei minti curioase.
Scopul lucrării in curs este de a studia rolul paradigmelor in sociologie având ca punct de
plecare subcapitolul “Rolul paradigmelor in cercetarea stiintifica” din lucrarea mai sus amintita.
Paradigmele sunt esentiale pentru stiinta ca observatie si experiment, orice lucrarea riguros
stiintifica având la baza un astfel de concept.
 Etimologic, cuvantul paradigma provine din grecescul “paradeigma” (patern, exemplu,
mostră), din verbul “paradeiknumi” (a expune, a reprezenta) şi din “para” (pe lângă) +
“deiknumi” (a prezenta, a sublinia). A fost folosit in lingvistica si sociologie pentru a define
concept distincte.
Ca și concept epistemologic fundamental, paradigma constituie o modalitate de abordare a
teoriei științifice, afirmată istoric, într-un anumit domeniu de referință. Este justificată:
epistemologic prin faptul că angajează un mod exemplar de realizare a teoriei științifice si social,
prin recunoașterea și aplicarea sa la nivelul comunității științifice.
Apariția paradigmelor confirmă faptul că știința respectivă a atins un (anumit) stadiu de
maturitate epistemologică. Înfruntarea paradigmelor, în si între diferite epoci istorice, generează
premise pentru realizarea progresului epistemologic al cunoașterii științifice în domeniul de
referință.” Acest progres epistemologic, realizabil în urma tranziției de la o paradigmă la o altă
paradigmă, implică o revoluție în știință, posibilă și necesară la diferite intervale de timp”(Th.
Kuhn).
Th. Kuhn apreciaza existenta a 23 de sensuri atribuite acestui cuvant (“Structura revolutiilor
stiintifice”) mergand de la o “realizare concret stiintifica si pana la un set caracteristic de
convingeri si preconceptii”.
Intr-o comunitate stiintifica, paradigmele utilizate pentru rezolvarea problemelor ivite in
cercetare sun reprezentate de: exemple comune, exemple standard sau realizari stiintifice
exemplare. Aceastea capata functii de invatare prin observare tacita, precum ucenicul de la
maestrul sau.
Conform autorilor G.Ferreol si Ph. Deubel, in sociologie sunt intalnite o serie de paradigme
mai cunoscute: paradigma nasterii capitalismului a lui M. Weber; paradigma prejudecatilor a lui
A. Memmi; paradigma logicii semnelor sociale a lui J. Baudrillard si paradigma familiei nucleare
a lui T. Parsons.
In paradigma nasterii capitalismului, Weber afirma ca cei bogati (burghezii) devin antreprenori
(construiesc industrial) cand investesc productive, si nu cand fac din bogatie un scop pentru o
viata mai luxoasa. Acceptiunea sa presupune ca oranduirea capitalista se vrea o
activitateorientata spre rentabilitate: “ Lacomia de castig neinfranat nu este nici in cea mai mica
masuraegala cu capitalismul, si cu atat mai mult cu spiritual sau”(Weber, 1922/1993,p8-9)
 Paradigma prejudecatilor rasiale a lui Memmi apreciaza ca o populatie care valorifica
diferentele( real sau imaginar) biologie facand o justificare din aceasta pentru a stapani o alta
populatie.
In socitatile bogate un semn social il constituie consumul ostentativ, logica satisfacerii
trebuintelor fiind inlocuita cu logica acestuia( sustine J. Baudrillard in paradigma “logicii
semnelor sociale”).
O societate industriala in dezvoltare constrânge populatia la deplasare, la mobilitate, ceea ce
are drept rezultat o independent crescuta a copiilor (paradigma “familiei nucleare” a lui T.
Parson).
Acceptarea unei paradigme sau a alteia conduce la evaluari diferite ale aceleiasi realitati. In
acest sens un exemplu este analiza fenomenului suprapopularii prin prisma a doua paradigme:
cea a lui Thomas R. Malthus si cea a lui Karl Marx.
Paradigma malthusiana nu considera imorala limitarea numarului descendentilor apreciind ca
mijloacele de subzistenta cresc in proportie aritmetica in timp ce populatia creste in progresie
geometrica. Si chiar daca factorii naturali si sociali (seceta si razboaiele) pot restabili echilibrul
intre numarul populatiei si volumul mijloacelor de subzistenta, indivizii morali pot adopta la
rândul lor metode de limitare a numarului de locuitori fara ca aceasta sa fie un act de cruzime.
Aceasta paradigma foloseste drept concepte: rata aritmetica, rata geometrica, intrerupere
preventiva.
Paradigma marxista sustine ca trecerea la socialism rezolva problema saraciei si a
supprapopularii intrucât capitalismul se face vinovat de saracia clasei muncitoare. Legea
naturala asupra populatiei invocate de Malthus fiind doar justificarea burghezilor de a exploata.
Karl Marx utilizeaza conceptele: exploatare, clasa sociala, constiinta de clasa, dictatura
proletariatului, proculturism.
Cerectarea normala consta in desfasurarea cercetarilor stiintifice in baza unor paradigme,
contribuind la rezolvarea problemelor interdependente de tip puzzle. Daca nu se realizeaza
pregrese in rezolvarea lor, in domeniul respectiv va suferi o situatie de criza mai devreme sau
mai târziu. Cei care au lucrat dupa acea paradigma o vor abandona si vor cauta una nou,
ajungându-se astfel la cercetarea extraordinara. Se incepe o revolutie stiintifica care marcheaza o
traditie de cercetare. In acest mod se naste competitia intre vechile paradigeme si cele noi, unde
poate invinge orientarea revolutionara sau tendinta conservatoare. Fiecare dintre ele isi adduce
aportul intr-o oarecare masura la dezvoltarea stiintei respective. Cercetarea socioumana di
Romania datorita formei de organizare a fost orientata mai multe decenii pe paradigma marxista
ceea ce a condus astazi la o situatie de criza. Depasirea ei impune crearea unor noi paradigme
care sa satisfaca intr-o masura mai mare cerintele cunoasterii stiintifice. Deoarece “situatia
normala sociologiei nu este cea in care predomina cu autoritate, o paradigma unica, ci mai
degraba cea in care coexista tot timpul, daca nu cumva se confunda, abordari ale socialului de
facturi teoretice sensibil diferite unele de altele” cum zicea Lallement (1994/1998).
Nu putem incheia dacât parafrazându-l pe domnul profesor Septimiu Chelcea: “Daca
lucrurile stau asa, atunci avem temei sa consideram ca istoria sociologiei nu este altceva decât
un cimitir de paradigme”.

Bibliografie

1. Chelcea, Septimiu, (2001), “Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si

calitative”, Bucuresti, Editura Economica,
2. Kuhn, Thomas S.[1962](1976). “Structura revolutiilor stiintifice”, Bucuresti, Editura
Stiintifica si Enciclopedica
3. Lallement, Michel [1994](1998), “Istoria ideilor sociologice”(vol. 2), Bucuresti, Editura Antet
4. Weber, Max, [1920](1993), “Etica protestanta si spiritul capitalismului”, Bucuresti, Editura
Humanitas