Sociologie

Sociologia Româneascã,
în România: Volumulperspective
trecut, prezent, III, Nr. 1, 2005
5

FORUM SOCIOLOGIE ROMÂNEASCÃ

Sociologia în România:
trecut, prezent, perspective
O întrebare care rãzbate, mai mult sau mai puþin silenþios, în dezbaterile socio-
logilor priveºte identitatea sociologiei româneºti în contextul sociologiei uni-
versale. Sociologia româneascã, asemenea sociologiilor din celelalte þãri foste
comuniste, a fost confruntatã dupã 1989 cu presiunea contradictorie a proce-
selor de unificare (standardizare) ºi diversificare disciplinarã. În Forumul
Sociologiei Româneºti din numãrul anterior au fost prezentate puncte de vedere
ale unor cunoscuþi metodologi români privind unul dintre mijloacele recunos-
cute de asigurare a canonului universal al disciplinei – sondajele de opinie
publicã. Diversificarea þinteºte mai degrabã identitatea sociologiei, aspectele
„soft”, „intangibile ºi imponderabile”, guvernate de criterii axiologice ºi
cognitive, cum sunt ipotezele, teoriile, modelele, conceptele, stilurile de argu-
mentare, imaginile, tematica cercetãrilor sociologice ce reflectã experienþele
naþionale, zonale, locale.
Un „marcator identitar” (Septimiu Chelcea ºi Abraham Dorel) al sociologiei
îl constituie tradiþiile dominante ale disciplinei care se constituie ca niºte
angajamente anterioare, de la sine înþelese, tacite, asimilate prin socializare
intelectualã ºi care structureazã evidenþa empiricã.
Revista Sociologie Româneascã a iniþiat aceastã anchetã pe tema semnificaþiei
tradiþiilor disciplinare ca însemne ale identitãþii sociologiei româneºti. Dezba-
terile s-au concentrat pe ºapte teme propuse de revistã: relaþia dintre socio-
logie ca prototip al raþionalitãþii ºi tradiþiile sociologiei acceptate tacit, ca un
datum a priori, însuºite în procesul de socializare; impactul tradiþiilor sociologice
româneºti dominante în secolul al XIX-lea ºi prima jumãtate a secolului al XX-lea
asupra stilului de analizã ºi interpretare sociologicã din epocã; rupturã ºi/
sau continuitate teoretico-metodologicã între sociologia antebelicã ºi sociolo-
gia din perioada comunistã: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii
defensive ale sociologilor; reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei dupã
1989: „cãderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiþii
socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empiris-
mului?; influenþa modelelor sociologice occidentale ºi/sau rãsãritene asupra
sociologiei româneºti în diferitele sale etape (perioada antebelicã, cea comu-
nistã ºi cea de tranziþie postcomunistã): direcþii de manifestare, intensitate a
impactului etc.; orientãri teoretico-metodologice semnificative în sociologia
româneascã dupã 1989: modele teoretice generale, teorii ºi concepte medii,
sociologie teoreticã versus sociologie empiricã; relaþia dintre sociologie ºi
spaþiul public din România, azi.
6 Forum Sociologie Româneascã

La anchetã au fost invitate sã-ºi expunã punctele de vedere în legãturã cu tema

pusã în discuþie personalitãþi reprezentative ale cercetãrii ºi învãþãmântului
sociologic. Au rãspuns urmãtorii specialiºti: prof. univ. dr. ªtefan Buzãrnescu
(Universitatea de Vest, Timiºoara), prof. univ. dr. Septimiu Chelcea (Univer-
sitatea Bucureºti), conf. univ. Dan Dungaciu (Universitatea Bucureºti), prof.
univ. dr. Maria Larionescu (Universitatea Bucureºti), prof. univ. dr. Virgil
Mãgureanu (Universitatea Bucureºti), prof. univ. dr. Zoltán Rostás (Univer-
sitatea Bucureºti), prof. univ. dr. Constantin Schifirneþ (SNSPA).

Relaþia dintre sociologie ca pro- comparativã ºi ferindu-se de teorii gene-

totip al raþionalitãþii ºi tradiþiile
sociologiei acceptate tacit, ca un
datum a priori, însuºite în
procesul de socializare
Virgil Mãgureanu: Sociologia nu a fost
niciodatã un prototip al raþionalitãþii, ramu-
rile sociologiei – cele care sunt, în gene-
ral, considerate ca discipline ºtiinþifice
mature – transcend, prin excelenþã, gra-
niþele disciplinare ºi dezvoltã, mai ales în
ultima vreme, o linie a comprehensiunii
în cercetãrile efectuate. În plus, nu trebuie
sã uitãm cã la noi în þarã, din perspectiva
aºa-zis marxist-leninistã, raþionalismul a
fost promovat într-o formã simplificatã,
adeseori primitivã, fiind tradus în volunta-
risme puerile, generând exuberanþã ºi entu-
ziasm printre cei mai ignoranþi dintre socio-
logi. Or, toatã lumea ºtie cã raþionalismul
voluntarist sfârºeºte întotdeauna prin a
substitui realitatea datã prin una reconstru-
itã subiectiv. Nu întâmplãtor Francis Bacon
promova un principiu conform cãruia „inte-
lectualul are nevoie de plumb, nu de aripi”,
considerat necesar de filosoful englez pen-
tru a atenua exuberanþa sau entuziasmul
intelectualului ºi a-l face sã adânceascã
demersul sãu pânã la limita la care pot fi
descoperite adevãruri relative, dar utile.
Sociologii importanþi sunt sceptici în
faþa unui raþionalism „militant”, preferând
un pragmatism moderat, recurgând adesea
la argumente generate printr-o perspectivã
rale atotcuprinzãtoare. Dup㠄experimen-
tul” marxist ºi dupã eºecul lui Talcot
Parsons în elaborarea unei teorii sociolo-
gice generale, nimeni nu mai pare dispus
sã se aventureze într-o abordare raþiona-
listã exhaustivã. Tradiþiile pot constitui,
într-adevãr, un factor de ponderare a entu-
ziasmului raþionalist, mai ales cã ele au,
în sensul lui Mircea Florian, un caracter
recesiv ºi sunt rezultatul unei înþelepciuni
colective îndelung exersate. Iar în faþa
exuberanþei este mereu necesar un filtru
al unei atitudini mai conservatoare.
S-au exprimat ºi puncte de vedere
extreme privind situaþia actualã din aceas-
tã disciplinã: „Sociologia nu este decât
un cuvânt, sub care se plaseazã diferite
activitãþi eterogene: frazeologia ºi topica
istoriei, filosofia politicã a sãracului sau
istoria lumii contemporane; (…) a scrie
istoria sociologiei începând cu Compte,
Durkheim, trecând pe la Weber, Parsons
ºi Lazarsfeld nu înseamnã a scrie istoria
unei discipline, ci aceea a unui cuvânt.
Nu existã continuitate de la un autor la
altul în fundamentarea demersului, nici
privind obiectul, ipotezele sau metodele;
sociologia nu este o disciplinã ce a evo-
luat; continuitatea sa nu existã decât prin
numele pe care îl poartã, care stabileºte
o legãturã pur verbalã între activitãþi in-
telectuale ce au ca singur punct comun
faptul de a se fi stabilit la marginea dis-
ciplinelor tradiþionale. Între aceste disci-
pline este vid… În acest teren vag dintre
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
vechile discipline au venit sã se aºeze suc-
cesiv, în amplasamente diferite, întreprin-
deri eteroclite, care îºi datoreazã numele
de sociologie doar marginalitãþii lor. Pro-
blema nu este deci de a ºti, de exemplu,
ce are în comun sociologul Durkheim cu
sociologul Weber, pentru cã ei nu au
nimic în comun (de altfel, deºi contempo-
rani, s-au ignorat reciproc – n.n.). A
studia sociologia nu înseamnã a studia un
corp de doctrine, cum se studiazã chimia
sau economia, ci a studia doctrinele socio-
logice succesive, niºte placita de socio-
logi prezenþi ºi trecuþi” (Paul Veyne,
Comment on écrit l’histoire, Paris, Seuil,
1971, 191).
Veyne nu este singurul. Ralph Turner
susþine c㠄este dificil de imaginat o para-
digmã unicã aplicabilã totodatã proble-
melor ºi nivelurilor de analizã existente
în sociologie”, iar Raymond Boudon se
referã la perspective diferite, chiar incom-
patibile în interiorul disciplinei, distingând
trei opþiuni metodologice diferite care gene-
reazã opt concepþii de bazã în cercetarea
sociologicã.
Raþionalismul sociologiei este astfel
uºor penetrabil atât în corpul propriu-zis
al disciplinei, care constituie mai degrabã
un conglomerat – sociologia nu are nici
astãzi un nucleu conceptual unanim accep-
tat –, cât ºi în studiile sau cercetãrile
efectuate ce pot reflecta experienþe de
socializare diferite sau tradiþii specifice.
ªtefan Buzãrnescu: ªtiinþele – atât cele
ale naturii, cât ºi cele ale societãþii – s-au
constituit ºi existã, ca atare, în calitate de
laturi funcþionale ale cunoaºterii. Acumu-
larea de informaþie a determinat, progresiv,
lãrgirea sferei de cuprindere a progra-
melor analitice cu noi discipline de stu-
diu, diversificarea limbajelor reflectân-
du-se într-o corespunzãtoare diversificare
epistemologicã. Totuºi, nivelul ºtiinþific
al cunoaºterii este o fazã relativ recentã în
7
evoluþia spiritualitãþii, multã vreme cunoaº-
terea fiind grevatã de cunoaºterea comunã,
adicã tributarã speculaþiilor, subiectivitã-
þii ºi spontaneitãþii.
În aceste circumstanþe, decantarea teo-
reticã a cunoaºterii sociale a cumulat o
particularitate foarte importantã: proble-
matica umanã a fost preluatã de cãtre alte
ºtiinþe, datoritã lipsei de maturitate cate-
gorialã, conceptualã ºi metodologicã a
ºtiinþelor social-umaniste.
Istoria sociologiei este, de fapt, istoria
acestei relaþii în spaþiul cãreia filosofia
socialã ºi filosofia istoriei constituie zonele
în care pot fi descoperiþi precursorii cei
mai importanþi ai sociologiei.
În aceastã arie începe, de fapt, preisto-
ria sociologiei ca ºtiinþã.
De aceea, nu tot ceea ce s-a publicat
în numele sociologiei sau în zonele adia-
cente acesteia mai rezistã, peste timp, la
severul examen al calitãþii ºtiinþifice, impus
de epistemologia contemporanã; unii
autori obscuri, afirmaþi mimetic în raza
de satisfacþie a unor curente, nu-ºi mai
pot gãsi locul într-o istorie a sociologiei
redactatã din raþiuni ºi cu finalitãþi didac-
tice. În prezent, este legitim sã reþinem
numai ideile cu valoare de patrimoniu
pe care evoluþia gândirii sociologice le-a
validat: creaþiile conceptuale, inovaþiile
conceptuale ºi categoriale, metodele de
analizã a socialului care au contribuit la
stimularea cercetãrii fundamentale ºi apli-
cative, resemantizarea unor concepte ori
reuºitele în elaborarea unor diagnoze ce
au avut un impact semnificativ asupra
restructurãrii orizonturilor teoretico-me-
todologice ale doctrinelor cu largã au-
dienþã la momentele respective.
În consecinþã, din raþiuni metodice, ple-
dez pentru o istorie a doctrinelor sociolo-
gice care s-au dovedit a fi repere de o
importanþã cardinalã în evoluþia sociologiei,
de la începuturile sale pânã în cel mai ime-
diat prezent; cu excepþia experimentelor
8 Forum Sociologie Româneascã
aflate în curs ºi care nu s-au constituit,
încã, într-un corpus unitar ºi coerent de
enunþuri valide ºtiinþific. În acest context,
datã fiind aspiraþia c\tre „obiectivitate” a
sociologiei încã de la apariþia sa, orien-
tãrile cu nuanþe explicit sau implicit so-
ciologiste ca exerciþii de desprindere a
sociologiei de haloul metafizic care i-a
fost arondat în condiþiile „naºterii” sale
la modul epistemic constituie primele sec-
venþe doctrinare ale sociologiei.
Diversitatea acestora se raporteazã la
o sferã de echivalenþe care le poate asi-
gura o unitate implicitã: aspiraþia spre
macrosociologie ºi tendinþa de realizare a
unor sisteme explicative care sã vizeze
întreaga societate ca sistem social global.
Aceastã etapã, preponderent doctrinarã,
din „timpul interior” al maturizãrii seman-
tice a sistemului de concepte ºi categorii
proprii demersului sociologic, eu o con-
sider ca fiind etapa clasicã a sociologiei,
numitã de unii reprezentanþi ai genului ºi
„pur㔠sau „teoreticã”. Sub raport epis-
temic, ea se încheie o datã cu publicarea
de cãtre E. Durkheim a lucrãrii Les règles
de la méthode sociologistique (1895), care
a orientat cercetarea spre aspecte concre-
te ale realitãþii sociale, fondând direcþiile
metodologiei, ale metodelor ºi tehnicilor
de cercetare, ce se vor dezvolta ulterior
în strânsã legãturã cu exigenþele de an-
samblu ale evoluþiei spaþiului social glo-
bal. Cu Durkheim începe modernitatea
sociologiei. Sociologismul dezvoltat în
„ªcoala francez㔠durkheimianã stã la
baza situaþionalismului actual în diversele
sale variante.
Reacþia faþã de dezvoltare, preponde-
rent teoreticã, la limita riscului de a se
distanþa semnificativ de ritmurile ºi pro-
porþiile reale ale evoluþiei sistemului
social, s-a concretizat în orientarea empi-
ristã, care, prin proliferarea tehnicilor de
culegere a datelor, a antrenat acelaºi
risc pe care l-a generat ºi sociologismul:
dezvoltarea individului în social. Dacã în
orientãrile sociologiste subiectivitatea a
fost în mod programatic exclusã din ori-
zontul generalizãrilor teoretice, rezervân-
du-i-se o poziþie subalternã faþã de aces-
tea, empirismul a condus la obturarea
adevãratului rol al individului în creaþia
socialã prin subordonarea lui estimãrilor
statistice ºi tehnicilor matematice de cule-
gere ºi interpretare a datelor. Punctul cul-
minant l-a atins transformarea individului
din sursã de inovaþie socialã în simplã
cifrã statisticã (cuantofrenie, P. Sorokin),
o sechelã metodologicã pe care o întâlnim
ºi în sociologia din cel mai imediat pre-
zent.
În sensul „reconcilierii” exclusivisme-
lor programatice dintre sociologia „purã/
teoretic㔠ºi sociologia „empiricã/de teren”,
Max Weber constituie punctul de plecare
al unui postmodernism (avant la lettre) în
dezvoltarea sociologiei. Eu îl consider
întemeietor al sociologiei interpretative pe
coordonatele cãreia va evolua sociologia
fenomenologicã, interacþionalismul sim-
bolic, etnometodologia ºi chiar sociobio-
logia.
Este legitim, sub raport ºtiinþific, sã
avem ca obiectiv reconstituirea timpului
interior al sociologiei plecând de la sec-
venþele definitorii pentru maturizarea sa
conceptualã ºi metodologicã, nu de la
timpul (obiectiv, cronologic) al societãþii
ºi nici de la cel (subiectiv) al sociolo-
gilor, în mod fatal marcaþi de o existenþã
(fizicã) episodicã, efemerã la scara eter-
nitãþii.
Maria Larionescu: Cunoaºterea sociolo-
gicã presupune un dialog continuu între
teorie ºi realitatea empiricã studiatã, cer-
cetãtorii urmãrind o „dublã ajustare” a idei-
lor ºi observaþiilor pentru a descoperi o
ordine în complexitatea fenomenelor soci-
ale. Este îndeobºte admis faptul cã socio-
logia este asociatã procesului modernitãþii,
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
corpusul sãu de concepte, idei ºi teorii
fiind, de regulã, supus testãrii, falsificã-
rii, rigorii faptelor examinate dupã meto-
dologia de specialitate. În spatele acestei
reciprocitãþi (teorie – evidenþã empiricã)
se produce o „alchimie” interesantã a rapor-
turilor dintre teorie ºi realitatea socialã
observatã, ce ridicã un semn de întrebare
asupra naturii ºtiinþei generale a socie-
tãþii ca prototip al raþionalitãþii ºi, simul-
tan, ca produs al modernitãþii. Este vorba
despre o caracteristicã intrinsecã a practi-
cii metodologice, pusã în luminã de epis-
temologi, conform cãreia ansamblul de
presupoziþii generale (ideologii, teorii, con-
cepte, definiþii, modele) structureazã fap-
tele studiate de sociologi, genereazã în-
tregul proiect de cercetare. Altfel spus,
existã întotdeauna angajamente teoretice
ºi ideologice a priori, însuºite în procesul
de socializare intelectualã ºi depozitate
în imaginaþia sociologicã, ce învãluie ºi
intermediaz㠄limitele puse de realitate
ºtiinþei” (J. Alexander). Aceste presupo-
ziþii de facturã nonempiricã pot suferi
modificãri, ajustãri în contact cu faptele,
dar ele nu pot fi niciodatã eliminate în
întregime. Albia prin care circulã aceste
angajamente ideologice ºi teoretice non-
empirice anterioare este conferitã de tra-
diþiile tacite ale disciplinei ce se transmit
la generaþiile succesive de specialiºti. Cele
mai generale supoziþii nonempirice, igno-
rate de epistemologia ºi metodologia so-
ciologicã actuale, sunt încorporate în te-
oriile sociale ºi lucrãrile empirice asupra
ordinii ºi acþiunii sociale, în sensul cã
acestea adoptã o poziþie a priori asupra
problematicii ordinii ºi acþiunii sociale
(J. Alexander). De exemplu, tipologiile
asupra acþiunilor raþionale sau nonraþio-
nale, normative sau morale, instrumentale
sau substanþiale conþin referinþe intrinsece
sau extrinsece ale comportamentelor uma-
ne care se transmit prin tradiþie de la o
generaþie la alta de sociologi. La fel se
9
întâmplã ºi în cazul abordãrii ordinii soci-
ale. Tradiþiile dominante acþioneazã tacit,
structurând cercetarea fie în direcþia pla-
sãrii indivizilor în structuri preexistente
(paradigma colectivistã), fie în zona nego-
cierilor interindividuale (paradigma indi-
vidualistã).
Dan Dungaciu: Lumea despre care voi
vorbi în acest text-rãspuns la ancheta Socio-
logiei Româneºti este cea a sociologiei
româneºti postbelice ºi a sociologilor ei
înainte de 1989. Voi vorbi despre ea în
numele întâlnirilor generaþiei mele cu ea –
de aici aerul, fatal, autobiografic.
Societate ºi sociologie româneascã post-
belice. Oglindiri reciproce. S-a spus, pe
bunã dreptate, cã nu poþi înþelege un filo-
sof dacã nu gândeºti împreunã cu el. Lucru-
rile stau la fel ºi în cazul sociologiei, doar
cã aici mai intervine ceva: dacã vrei sã
înþelegi un sociolog, nu e suficient sã gân-
deºti împreunã cu el, ci trebuie sã gân-
deºti, obligatoriu, ºi alãturi de el. Mediul
acela, atât de relevant ºi revelator pentru
sociolog, mediul acela care someazã,
fixeazã sarcini, cere diagnostice ºi trans-
mite mesaje imposibil de ignorat, la fel
cum, dupã caz, pune interdicþii ºi blocaje
la diverse niveluri, mediul acela trebuie
deci sã persiste, ca un fundal, în orice
descriere sau evaluare a unei asemenea
prestaþii.
Nu poþi vorbi deci pânã la capãt despre
un sociolog decât sociologic. Aceastã pro-
fesie te obligã la o coerenþã nu întotdea-
una comodã: nu poþi fi un sociolog de
nicãieri, evoluând cu seninãtate în rãspãr
cu liniile majore de evoluþie a societãþii
tale. Eºti, într-o mãsurã mai mare decât
în orice altã meserie umanistã, în infernul
lumii. Pe care þi-l asumi, cãruia îi rãs-
punzi, dupã mãsura ºi capacitatea ta. (Nu
e vorba aici despre o invitaþie la empirism.
Agenda unei societãþi este de fiecare datã
infinit mai subtilã ºi mai variatã pentru a
10 Forum Sociologie Româneascã
putea fi epuizatã într-un asemenea regis-
tru.)
Din acest punct de vedere, lumea româ-
neascã postbelicã e marcatã de o graniþã
insurmontabilã: înainte ºi dupã 1989 (vezi
pe larg în lucrarea noastrã Politicã ºi
sociologie în România comunistã, Bucu-
reºti, Editura Tritonic, 2005). Înainte,
suntem în spaþiul în care, dupã criteriul
sugerat, cuplul somaþie social㠖 rãspuns
sociologic nu poate funcþiona senin în
orizontul societãþii. Când, altfel spus,
selecþia temelor ºi polimorfismul abordã-
rilor sunt mai mult sau mai puþin cenzu-
rate de instanþa politicã. Din acest punct
de vedere, decembrie 1989 a adus pentru
sociologia româneascã o relativã reintrare
fireascã în normalitatea raportului mai sus
amintit. Criteriile de evaluare trebuie deci
adecvate în consecinþã.
Aºa cum istoria sociologiei româneºti
postbelice – atunci când ea va fi scrisã în
întregime – va trebui sã þinã seama de
aceastã distincþie, tot aºa ºi portretul unor
sociologi români care au evoluat succesiv
în ambele intervale trebuie sã aibã în
vedere aceste esenþiale diferenþe de fun-
dal. A le verifica prestaþia diferenþiat de-
vine o precauþie metodologicã obligato-
rie. ªi, dacã aceastã dublã evaluare duce
la rezultate surprinzãtoare în raport cu
performanþele sale ºi liniile de evoluþie pe
care traiectoria lor ºtiinþificã s-au plasat,
atunci portretul iniþial – faza descriptiv㠖
poate cãpãta, firesc, forma unui sincer
elogiu. Cu atât mai mult cu cât izbânzi
semnificative pot fi contabilizate în etape
de dinainte de 1989.
Iat\ mobilul, cadrul ºi intenþiile aces-
tui text-rãspuns despre sociologia româ-
neascã postbelicã ºi sociologii ei. A rele-
va pe scurt ºi, evident, insuficient un tip
de prestaþie sociologicã, un tip de ati-
tudine profesionalã, care, pe lângã meri-
tele lor incontestabile în sine, au închegat
ºi propus un soi de comportament public
în rãspãr vãdit cu patologiile politicului
ce prezidau grosolan epoca. A fost o presta-
þie victorioasã atât pe termen scurt – per-
formanþa profesional㠖, cât ºi pe termen
lung – perpetuarea subtilã a prestigiului
sociologiei ºi a interesului pentru aceasta.
Cãci generaþiile ulterioare, printre care
se numãrã ºi a celui ce scrie rândurile
de fa]\, au ajuns la sociologie, imediat
dupã 1990, ºi datoritã spiritului întreþinut
de asemenea atitudini.
Textul despre sociologia româneascã
postbelicã ºi sociologii ei devine astfel,
indirect, ºi un text autobiografic: e mãr-
turia unei generaþii, deopotrivã cu limpe-
zirea ei. Cãci a-þi lãmuri impulsul rapid
spre sociologie dupã 1989 se transformã,
indirect, în dezbaterea prestaþiei celor care
l-au fãcut posibil.
Impactul tradiþiilor sociologice
româneºti dominante în secolul
al XIX-lea ºi prima jumãtate
a secolului al XX-lea asupra
stilului de analizã ºi interpretare
sociologicã din epocã
ªtefan Buzãrnescu: Sociologia româ-
neascã, din raþiuni didactice, comparã trei
mari repere biografice:
a) etapa filologicã, sincronã cu forma-
rea limbii române literare, în care s-au
tradus în româneºte categoriile ºi concep-
tele fundamentale ale tuturor ºtiinþelor
sociale existente, îndeosebi în cultura fran-
cezã ºi cea germanã ale timpului. Prima
reuºitã remarcabilã, în aceastã privinþã, o
reprezintã traducerea lui N. Beldiman;
b) etapa de maturizare conceptual㠖
în care nu doar comunitatea academicã,
ci ºi jurnalistica româneascã au contribuit
la resemantizarea sistemului conceptual al
sociologiei europene prin lucrãri origina-
le, revocate de autoritãþile ºtiinþifice ale
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
timpului. Mecanica socialã a lui Spiru
Haret, deºi redactatã în spiritul vremii, a
promovat un stil propriu ºi o voce care a
singularizat o mare personalitate în cultu-
ra ºi sociologia timpului sãu. Mai mult,
legea învãþãmântului care îi poartã nume-
le demonstreazã ce efecte benefice poate
aduce o implicare lucidã în reformarea ºi
modernizarea normativã ale spaþiului so-
cial când îºi aliazã o perspectivã sociolo-
gicã de abordare. Dacã mai adãugãm ºi
lucrãrile lui D. Drãghicescu despre onto-
logia socialã ºi determinismul social, avem
alþi parametri de signifianþã a aportului
românesc la constituirea sociologiei ca
disciplinã, instituþie ºi profesie. Din zona
profesionalismului nu poate lipsi cofonda-
torul empirismului sociologic european –
D. Gusti, care, alãturi de Ferdinand Le
Pley ºi H. Tourville, a creat paradigma
monograficã a cercetãrilor de teren rãma-
sã referenþialã pânã în zilele noastre. Nu
trebuie uitatã premiera mondialã prin care
D. Gusti, ca ministru, a legitimat pentru
prima datã în lume, printr-o lege, cadrul
normativ al cercetãrii sociale. Eu îl consi-
der adevãratul „inventator” al cercetãrii-
-acþiune pe care ne-o propun occidentalii
ca noutate absolutã (!). Sociologia mili-
tans e prima dovadã de demnitate episte-
micã a sociologiei ca instanþã de consilie-
re calificatã a liderilor ºi de gestionare a
transformãrilor aflate în curs. Cât priveº-
te interdisciplinaritatea, ea a fost promo-
vatã ca regulã pentru prima oarã la scenã
mondialã de acelaºi român excepþional,
D. Gusti, atât la Goicea Micã, la Belinþ,
cât ºi la Sârbova sau Fundu-Moldovei.
Faptul cã americanii vin sã ne alfabetizeze
în materie de interdisciplinaritate, iar unii
dintre noi afiºeazã o tristã complicitate a
abdicãrii de la valorile noastre de patrimo-
niu este încã o dovadã cã memoria noas-
trã colectivã a fost pervertitã. Iatã din ce
cauzã salut cu entuziasm iniþiativa revis-
tei pentru acest exerciþiu de recuperare a
11
contribuþiilor româneºti la constituirea
patrimoniului conceptual ºi metodologic
al sociologiei;
c) etapa de reconstrucþie epistemicã
începutã prin D. Gusti îi mai include pe
H. Stahl, Petre Andrei, G. Marica, V. Bãr-
bat ºi se continuã cu reconstrucþia institu-
þionalã începutã dupã 1989 ºi aflatã în
plinã desfãºurare.
Cu certitudine, trebuie reþinute urmã-
toarele aspecte: sociologia româneascã
nu s-a afirmat epigonic, ci ca partener
valabil de dialog în status nascendi al
sociologiei europene. Iatã aportul socio-
logiei la construirea unui spaþiu european
al cercetãrii sociale de care încep, tocmai
acum, sã vorbeascã unele înalte autoritãþi
din structurile europene. Sociologia româ-
neascã nu mai are nevoie s㠄aºtepte inte-
grarea europeanã”; ea a fost ºi a rãmas
Acolo cel mai serios ambasador (neofi-
cial) al României. Cã a fost ignoratã o
perioadã nu a fost vina ei. Ar fi de ne-
uitat pentru generaþia noastrã dacã nu ar
încerca un management al imaginii socio-
logiei româneºti la înãlþimea tradiþiilor
incontestabile pe care le avem.
Zoltán Rostás: Se înmulþesc semnele –
mai ales în publicistica culturalã bucu-
reºtean㠖 ce justificã afirmaþia conform
cãreia, dacã anii ’90 au adus redescope-
rirea lui Eliade, Cioran, Noica ºi a între-
gii generaþii a eseiºtilor anilor ’30, dece-
niul început la rãscruce de milenii va fi
dominat de Dimitrie Gusti ºi sociologii
din ªcoala sa monograficã. Ar merita un
studiu mai amplu documentarea empiricã
a interdependenþei dintre atmosfera cul-
tural-politicã a unei perioade ºi preferin-
þele de „recitire” a unor autori interbe-
lici. Putem lansa ipoteza conform cãreia
criza de identitate de la începutul dece-
niului trecut a atras, în mod firesc, sau
chiar a determinat recurgerea la cãrturarii
tineri de dreapta ºi, dimpotrivã, calmarea
12 Forum Sociologie Româneascã
atmosferei (impusã ºi de intensificarea
procesului de integrare euroatlanticã) cere
modele realiste, asemenea celor oferite de
ªcoala monografiilor sociologice. Este clar
cã etalarea filosofico-literarã a disperãrii
trebuie sã fie contrabalansatã de cerce-
tare, de cunoaºtere, de proiecte privind
realitatea imediatã.
Dar, la o analizã mai circumspectã, ne
dãm seama (ºi aceasta se poate documenta
prin apariþii pre- ºi postdecembriste) cã
„recuperarea” eseiºtilor a început în anii
’80 ºi a fost desãvârºitã în anii ’90, în
schimb gustiºtii au intrat aproximativ douã
decenii într-un con de umbrã din care au
început sã iasã abia în ultimii cinci-zece
ani. Dar acest reviriment al ªcolii gusti-
ene ascunde ºi capcane. Acestea ºi, mai
ales, imperativele depãºirii lor meritã sã
fie amintite.
Capcana cea mai frecventã constã în
abordarea fenomenului gustian printr-un
rechizitoriu – implicit sau explicit – adre-
sat modului în care a fost repusã în drep-
turi în anii ’60 ªcoala monografistã. S-a
creat impresia cã, dacã îndepãrtãm inter-
pretarea marxist-leninistã ºi corectãm fal-
surile ºi omisiunile din studii ºi reeditãri
ale vechilor apariþii, totul este rezolvat.
Nu s-a observat cã reabilitarea lui Dimitrie
Gusti era parte integrantã a strategiei comu-
niste de „revalorificare” a moºtenirii cul-
tural-ºtiinþifice în scopul de a construi o
nouã legitimitate partidului unic faþã de
perioada dejistã a anilor ’50. ªi în acest
context nici reintroducerea sociologiei în
învãþãmânt ºi în cercetare nu a avut alt
scop decât ca partidul comunist sã bene-
ficieze de o nouã imagine, în primul rând
în Occident. Fireºte, sociologia ºi istoria
sociologiei practicatã în comunism tre-
buie cercetate ca orice aspect al acestui
regim sau ca orice perioadã a ºtiinþei socio-
logice. Dar se impune o mare prudenþã,
cãci discursul marxist-leninist deseori camu-
fla, acoperea dorinþa onestã de a repune
în circulaþie o ºtiinþã, un nume, o idee
ºtiinþificã izgonitã din cetatea ºtiinþei. Nu
toþi sociologii sau istoricii sociologiei au
fãcut apologia deºãnþatã a comunismului.
Însã cercetarea sine irae et studio a aces-
tei perioade nu a sosit încã, sunt mai
facile ridiculizarea unor articole ºi cãrþi,
gãsirea câte unui „acar Pãun” pentru toate
inepþiile elaborate în spiritul indicaþiilor
de partid decât cercetarea aprofundatã a
contextului ºi gãsirea rãspunsului, de la
caz la caz, la întrebarea: de ce a scris
autorul aºa, ºi nu altfel?
Demascarea postdecembristã a modu-
lui de reabilitare a lui Gusti este o fun-
dãturã din care nu câºtigã nici istoria
sociologiei, nici studiul comunismului. Sin-
gura alternativã în perioada actualã este
ieºirea din complexul reabilitãrilor ºi al
demascãrilor. Adicã motivaþia cercetãrii
fenomenului gustian sã nu se bazeze pe
dorinþa de a face dreptate faþã de nedrep-
tatea comunistã, ci pe dezideratul cunoaº-
terii oneste propriu-zise.
Aceastã sarcinã este iminentã, indife-
rent de faptul cã tindem sau nu la o defi-
nire a identitãþii sociologiei româneºti în
contextul sociologiei mondiale. Cercetare
sociologicã se poate face ºi fãrã senti-
mentul apartenenþei la o tradiþie naþio-
nalã, dar valoarea culturii sociologice se
raporteazã la contextul cultural în care
s-a dezvoltat într-o perioadã determinatã.
Cunoaºterea ªcolii sociologice de la Bucu-
reºti trebuie sã porneascã din perspectiva
istoriei sociale moderne, cãci o ºcoalã de
tip atelier nu poate fi interpretatã decât
prin înþelegerea contextului social-politic-
-cultural. Mai precis, din perspectiva unei
istorii moderne a culturii impregnate de spi-
ritul istoriei sociale. Astfel, istoria culturii
nu este un inventar al operelor, instituþii-
lor, personalitãþilor, evenimentelor impor-
tante, ci – într-o viziune net antropolo-
gic㠖 ea constã în acþiunile, comporta-
mentele actorilor participanþi la procesul de
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
realizare a culturii de fiecare zi. Nu neg
importanþa contribuþiei sociologilor la dez-
voltarea conceptelor, metodelor [i teoriilor
sociologice, ci afirm doar cã ªcoala mono-
grafiilor sociologice s-a validat în comu-
nitatea ºtiinþificã naþionalã ºi internaþio-
nalã, în primul rând, prin dezvoltarea
colectivã a investigaþiilor sistematice pe
teren. Mai mult decât atât, ªcoala gusti-
anã nu s-ar fi legitimat fãrã asumarea
rolului de factor modernizator al satului
ºi, în acelaºi timp, de participant la con-
struirea instituþiilor statului dupã 1918.
Prin urmare, o istorie alternativã a
{colii al cãrei contur se creioneazã în
ultimii ani trebuie sã fie istoria unui feno-
men în contextul culturii interbelice. Cer-
cetarea acestei culturi în spiritul noii isto-
rii culturale trebuie sã se desfãºoare sub
impactul sociologiei ºi antropologiei, ast-
fel ca analiza sã nu se mai concentreze
exclusiv pe conþinutul ideatic al operelor
majore, ci sã abordeze ºi modul de viaþã
din perioada respectivã. Aceastã manierã
de cercetare ar implica nu atât detalierea
structurilor obiective, cât mai ales de-
scrierea comportamentul unor persoane,
grupuri, organizaþii, descrierea modului
de viaþã ºi de gândire al acestor grupuri.
Aceasta înseamnã determinarea contextu-
lui care a fãcut ca o asociaþie intelectualã
extrauniversitarã sã dezvolte o reþea ce a
înrâurit multe faþete ale realitãþii interbe-
lice. Aºezarea ªcolii gustiene în context
social concret nu înseamnã doar un gest
principial, ci ºi stabilirea precisã a relaþii-
lor formale ºi, mai ales, a celor informale
cu membrii altor instituþii sau organizaþii.
Fãrã a înþelege comportamentul organiza-
þiilor din context, nu vom înþelege nici
comportamentul ªcolii gustiene. Legãtu-
rile de diferite grade de intensitate dintre
{coalã ºi celelalte instituþii ºi organizaþii
reprezintã o anumitã þesãturã a unei culturi
a elitei româneºti interbelice, a culturii
comunicaþionale a unei reþele în care Gusti
ºi ªcoala sa au fost centrul.
13
Pentru a înþelege comportamentul ªco-
lii gustiene, nu ajunge sã cunoaºtem ra-
porturile dintre ei (paºii fãcuþi în aceastã
direcþie sunt insuficienþi), ci trebuie sã
cunoaºtem detaliat ºi relaþiile exterioare
ªcolii.
Meritã studiatã relaþia ªcolii gustiene
cu Biserica Ortodoxã Românã, nu doar
fiindcã manifestãrile spirituale au fost orga-
nic implicate în practica cercetãrii, ci ºi
deoarece comportamentul clerului orto-
dox, de la studenþii de la Teologie ºi preo-
tul satului, implicat în campanii mono-
grafice, ºi pânã la vârfurile BOR au fost
permanente. Ar fi extrem de instructiv
dacã am studia acest raport în diferitele
sale etape ºi la diverse niveluri.
Nu se ºtie mai nimic despre relaþiile
dintre eforturile de modernizare întreprinse
de administraþia publicã ºi strategiile simi-
lare ale gustiºtilor pe vremea monografii-
lor ºi aceea a echipelor regale. Este vorba
despre o relaþie ambivalentã, care abia în
anii ’30 a reuºit sã-ºi apropie dezideratele.
Nu este studiatã nici relaþia ªcolii cu
Ministerul Agriculturii ºi instituþiile sale
aferente, cu sistemul cooperaþiei, deºi eco-
nomiºtii ºi statisticienii au adus un aport
considerabil la cercetarea satului. Se pare
cã aceastã legãturã a fost cea mai traini-
cã, dacã ne gândim la faptul cã economiº-
tii au fost cei care au încercat, pentru
prima datã dupã desfiinþarea sociologiei,
o reluare a cercetãrilor monografice.
În ciuda faptului cã D. Gusti a fost
ministru al Instrucþiunii, Cultelor ºi Arte-
lor, nici relaþia cu sfera învãþãmântului
nu este studiatã, fiindcã funcþia dascãlului
de la þarã în cadrul campaniilor monogra-
fice sau de acþiune culturalã nu a fost
individualizatã. Aceastã legãturã s-a mate-
rializat prin instituþia cãminului cultural,
al cãrei animator a fost, de regulã, învã-
þãtorul.
De asemenea, continuã sã fie nelãmu-
ritã relaþia cu medicii ºi cercetãtorii de
14 Forum Sociologie Româneascã
antropologie fizicã. Dincolo de investiga-
þiile antropometrice cu caracter ºtiinþific
discutabil, cercetãrile ºi intervenþiile de
medicinã socialã rãmân un teren de ex-
plorat. Pomenirea profesorilor Rainer ºi
Banu nu este suficientã pentru a lãmuri
aceastã legãturã.
Poate cel mai interesant fenomen rã-
mâne participarea la viaþa politicã a gus-
tiºtilor. Nici aici nu ne putem rezuma la
textele publicate atunci sau ulterior, tre-
buie sã urmãrim acþiuni, comportamente,
interacþiuni, grupãri, conflicte etc. Nu este
suficientã nici constatarea relaþiei dintre
Gusti ºi figurile politice ale vremii, trebuie
sã ºtim orientãrile grupurilor de gustiºti
în diferite etape ºi împrejurãri.
Legat de acest domeniu, se poate con-
tura o sferã aparte, ºi anume cea a pro-
pagandei. Am avut prilejul sã afirm cã
poate nici o ºcoalã sociologicã nu ºi-a
organizat atât de profesionist propria ima-
gine. ªi, probabil, nici o ºcoalã nu a
reuºit sã devinã realizatorul, mãcar par-
þial, al imaginii unei þãri înglobând în
textura acesteia ºi propriile rezultate. De
la „inundarea” presei cotidiene, a revis-
telor, a emisiunilor radio ºi pânã la con-
struirea Muzeului Satului, a pavilioanelor
româneºti de la expoziþii mondiale, de la
realizarea în timp record a Enciclopediei
României pânã la organizarea celui mai
dotat Congres internaþional de sociologie,
activitatea gustiºtilor a fost prodigioasã.
Dincolo de aceste direcþii, ne putem
imagina cercetarea modernã a istoriei ªcolii
gustiene ºi pe o altã coordonatã. Ar fi,
bunãoarã, incitant ca, în maniera micro-
istoriei italiene, sã cercetãm un sat unde
s-au perindat monografiºti sau echipieri
ºi sã studiem meticulos toatã documenta-
þia relativã la viaþa satului, nu doar sur-
sele produse de monografiºti sau echi-
pieri. Adicã sã vedem imaginea satului
produsã de celelalte instituþii, organizaþii,
grupuri, persoane. O istorie de câteva
decenii a unui sat, realizatã în manierã
socioantropologicã, în care vizita socio-
logilor ar fi privitã ºi prin prisma altor
grupuri, categorii ale mediului rural, ar
aduce rezultate spectaculoase despre im-
pactul real al intelectualilor sau tehnicie-
nilor asupra unei unitãþi sociale.
Abordarea culturii interbelice prin is-
toria socialã modernã, pe filiera ªcolii
gustiene, înseamnã o mutaþie nu numai în
sensul deplasãrii accentului de la oficial,
de la evenimenþial la informal, la coti-
dian, ci ºi în privinþa lãrgirii bazei de
surse ale acestei istorii. Jurnalele, cores-
pondenþa, memoriile, povestirile de viaþã
ale martorilor activitãþii gustiºtilor ºi a
reþelei activate de ei pot oferi o bogatã
informaþie asupra realitãþii sociale. (În
acest sens, nu este exageratã afirmaþia cã
publicarea volumelor de corespondenþã a
lui Anton Golopenþia va rãscoli imaginea
încremenitã a ªcolii.) Pe baza imaginii
compuse din aceste surse vom înþelege nu
numai comportamentul gustiºtilor, ci ºi
studiile lor publicate. Cu certitudine, se
vor impune reinterpretãri.
În încheiere ar trebui sã afirm cã scrie-
rea acestor rânduri a fost impulsionatã de
o triplã aniversare: 125 de ani de la
naºterea lui Dimitrie Gusti, 80 de ani de
la prima ieºire monografistã, la Goicea
Mare, ºi 50 de ani de la moartea înteme-
ietorului {colii. Dar, de fapt, aceste gân-
duri mã preocupã de mult timp. Acest an
însã poate fi începutul unei discuþii nece-
sare ºi utile asupra moºtenirii gustiste.
Dan Dungaciu: Strategiile culturale ºi
ocultarea politicului. Un model. Fundalul
prestaþiei pe care o evocãm aici e bine
ºtiut: societatea româneascã a anilor ’80,
deloc seninã, deloc îngãduitoare ºi încã
îndãrãtnicã în a prezerva axiologia oficia-
lã livratã României o datã cu suprastruc-
tura unui sistem de ocupaþie. Suntem la
câþiva ani dupã desfiinþarea Facultãþii de
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
Sociologie… La fel de bine e cunoscutã
ºi axiologia în cauzã: limba sociologiei
trebuia sã fie unicã, consonantã, bine acor-
datã la sunetul teoriei marxiste sau al
Programului Partidului. ªi s-a scris ºi s-a
gândit aºa în sociologia româneascã.
Dar nu numai aºa. O concluzie care se
impune chiar dacã nu-i cunoºti producþii-
le. Cãci nu-þi poþi explica altfel rapida
repliere a sociologiei româneºti postrevo-
luþionare, mobilizarea ei urgentã ºi efica-
ce dupã 1989. Entuziasmul ei juvenil ºi
totuºi productiv, care a debutat în crearea
unor institute, publicaþii, facultãþi. A tre-
buit sã existe ceva în spiritul ei, neevi-
dent, dar determinat, care sã-i explice
prompta intrare în acceleraþie atunci când
prilejul s-a ivit. Ceva care sã o menþinã
vie, insurgentã, silenþios contestatarã.
Acest ceva e o parte însemnatã a socio-
logiei româneºti postbelice. Despre acest
ceva va trebui sã vorbim mai des, fãrã
pretenþii de exhaustivitate; doar de repre-
zentativitate. Cãci trebuie sã rãsfoim ºi
pagina însemnatã a acestei strategii pe
care sociologia româneascã a adoptat-o,
explicit sau implicit, în contorsionata ei
traiectorie postbelicã.
Existã o serie de cãrþi tipãrite atunci
care sunt textul ºi pretextul a ceea ce voi
spune în continuare. Sunt în special lucrãri
de teorie, zona cea mai afectatã de intru-
ziunile delirante ale discursului unic. Cu
atât mai mare este meritul lor. Aceste cãrþi
fac parte dintre acelea, nu multe, dar nici
puþine, care au marcat definitoriu discur-
sul sociologic postbelic, marcând, conco-
mitent, o breºã semnificativã în sistem.
Mai mult, ele sugereazã o manierã de a
scrie care, radiografiatã cu atenþie, capã-
tã dimensiunile unei adevãrate strategii
culturale.
În ambianþa epocii, unele dintre texte-
le sau cãrþile unor Ilie Bãdescu, Septimiu
Chelcea, Traian Herseni, Ioan Mãrginean,
Ioan Mihãilescu, Achim Mihu, Vladimir
15
Trebici, Ion Ungureanu, Lazãr Vlãsceanu,
Cãtãlin Zamfir, Henri H. Stahl etc. sunã
memorabil. Chiar dacã nu este explicitat
cu atâta pregnanþã de fiecare datã, acest
sunet secund capãtã alura unei strategii
neostentative ce lasã sã se întrevadã, deja,
strategia culturalã de care pomeneam: o
aºezare, dacã nu abrupt împotrivã, cel
puþin alãturi de direcþia unicã a discursu-
lui oficial; un refuz nu prin frondã, ci
prin ocultare, prin relativizare, prin con-
tabilizarea competentã a alternativelor.
Spaþiul nu ne îngãduie dezvoltãri
masive, dar câteva elemente mai pot fi
convocate aici. Totul degajã aceeaºi atitu-
dine. Existã în multe dintre cãrþile acestor
autori, am îndrãznit sã sugerãm, un stil
de a scrie care capãtã aerul unei veritabile
strategii. ªi, dacã strategia pare incipi-
entã sau întâmplãtoare, o lecturã mai aten-
tã va fi pe deplin lãmuritoare. ªi proiec-
tul ei, ºi atmosfera pot fi percepute din
aceste cãrþi – declaraþii de intenþii.
Este vorba despre sociologia ca ºtiinþã
multiparadigmaticã; acel „preparadigma-
tic” în sens kuhnian. Ideea nu poate fi
îndeajuns subliniatã. În 1975, sociologul
american George Ritzer tipãrise Sociology:
A Multiple Paradigm Science. Într-o cu
totul altã ambianþã, iatã cã ideea plutea ºi
în atmosfera sociologiei româneºti. Din
acest spirit se poate revendica ºi frumoa-
sa carte a lui Ion Ungureanu, Paradigme
ale cunoaºterii sociologice, publicatã în
1990, a cãrei vitezã de apariþie se explicã
ºi aºa.
E inevitabil, sugeram, sã cauþi ºi sã
gãseºti în aceste cãrþi o strategie, fie ºi
implicitã, de a infuza în spaþiului dezba-
terii sociologice postbelice româneºti un
suflu înnoitor ºi insurgent. Te someazã la
asta ambianþa postrevoluþionarã a disci-
plinei ºi propria ta adeziune profesionalã.
De aici, cum ziceam, nota autobiograficã
a textului.
Aceastã strategie culturalã pare, poate,
mai limpede acum. A-i conferi aparenþa
16 Forum Sociologie Româneascã
unei adeziuni apriorice era singura reþetã
rezonabilã de a livra un mesaj neortodox.
Nu suntem aici în regimul negaþiei apo-
dictice, ci în acela al dubitaþiei. Nu în cel
al „luãrii în piept cu adversarul”, ci în
acela, mai rafinat, al bulversãrii infailibi-
litãþii sale prin simpla ºi neostentativa
aducere pe scenã a alteritãþii lui. Nu în
sfera lui „nu”, ci în cea, mai subtilã, a
lui „poate cã nu” sau „poate cã ºi altfel”.
ªi tocmai accentul îndãrãtnic pe alterna-
tivã obnubileazã, pânã la urmã, credibi-
litatea pretinsei adeziuni iniþiale.
În aceasta constã strategia pe care am
voit sã o degajãm1. În definitiv, nu poþi
pretinde cã declari dragostea unei femei,
vorbindu-i laudativ ºi încãpãþânat despre
colegele ei de camerã… locul mecanismelor spontane, noua ima-
Maria Larionescu: „Cariera” sociologiei
româneºti începe în mijlocul secolului
al XIX-lea, fiind strâns legatã de discursul
modernitãþii în cultura ºi societatea româ-
neascã. Ca ºi în Apus, sociologia româ-
neascã a debutat cu o inovaþie de limbaj:
de la discursul stãrilor sociale, centrate
pe distincþii sociale ºi stiluri de viaþã speci-
fice societãþii de status, se trece la limba-
jul claselor sociale, ce surprinde condiþii-
le emergente ale procesului de dezvoltare
a capitalismului. O componentã semnifi-
cativã a tradiþiilor sociologice româneºti
o constituie sociologia de facturã politicã
ce a întovãrãºit, legitimat sau contestat
procesul de tranziþie a societãþii româ-
neºti de la societatea tradiþionalã la cea
modernã.
Analiza istorico-comparatã a sociolo-
giei româneºti de-a lungul unui secol de
existenþã (1848-1948) dezvãluie patru ti-
puri ideale de modernitate: reprezentarea
liberal-raþionalistã, „modernitatea organi-
zat㔠sau etatistã, reprezentarea moderni-
tãþii întemeiate pe specificitatea identitãþii
culturale ºi reprezentarea materialist-isto-
ricã.
Tipul modernitãþii liberal-raþionaliste
a fost dezvoltat de fondatorii sociologiei
româneºti – generaþia de la 1848 –, care va
impune douã idei fundamentale, ºi anume
ideea liberalã ºi ideea democraticã (Ilie
Bãdescu). Se regãseºte aici paradigma for-
mulatã de H. Spencer, darwiniºtii sociali,
economiºtii clasici a libertãþii ca autono-
mie ce susþine o „ordine naturalã”, rezul-
tat al reglãrii automate, spontane a rapor-
turilor dintre indivizi.
Ca reacþie la caracterul utopic al aces-
tui model a apãrut tipul ideal al „moder-
nitãþii organizate” sau etatiste, construit
de teoreticienii neoliberali ca ªt. Zeletin,
E. Lovinescu, D. Drãghicescu, D.P. Mar-
þian, P.S. Aurelian, M. Manoilescu. În
gine a modernitãþii este centratã pe ideea
de ordine construitã socialmente, îndeo-
sebi prin mecanismele statului care uzeazã
de formalizare, instituirea unor conven-
þii, clasificãri ºi instituþionalizare.
Al treilea tip ideal al modernitãþii este
întemeiat pe specificitatea identitãþii cul-
turale ºi a fost construit de teoreticienii
„formelor fãrã fond” (Titu Maiorescu,
M. Eminescu, N. Iorga, C. Rãdulescu-
-Motru), ai poporanismului ºi þãrãnismu-
lui (C. Stere, V. Madgearu, M. Ralea,
Dem. Comºa). În consens cu ideile roman-
ticii germane, narodnicismului rusesc, lite-
raturii agrariene europene, aceastã orien-
tare reprezintã o criticã a modernitãþii
liberale ºi neoliberale ºi o centrare pe
solidaritãþi specifice, culturale, etnice,
naþionale.
Cel de-al patrulea tip de modernitate
a fost de orientare marxistã, susþinut de
C.D. Gherea, ª. Voinea, L. Pãtrãºcanu,
L. Rãdãceanu.
Cea de-a doua componentã fundamen-
talã a tradiþiilor sociologice româneºti o
constituie sociologia teoreticã clasicã sau
„sociologia de catedrã”, dezvoltatã de pro-
fesioniºti începând cu ultimul deceniu al
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
secolului al XIX-lea ºi continuând în prima
jumãtate a secolului al XX-lea.
Tabloul sociologiei româneºti din aceas-
tã perioadã relevã existenþa unui sincronism
european simultan cu contribuþii specifice
substanþiale (Ilie Bãdescu). Un inventar
succint al contribuþiilor aduse de sociolo-
gii români în prima jumãtate a secolului
al XX-lea este relevant pentru nivelul de
dezvoltare a disciplinei ca „ªtiinþã Mare”.
Elaborarea unor sisteme sociologice:
a) sistemul integralist al monografiei socio-
logice, elaborat de D. Gusti ºi de princi-
palii sãi discipoli, H.H. Stahl, M. Vulcã-
nescu, T. Herseni, A. Golopenþia, ce a
stat la baza primei ºcoli sociologice mo-
derne din România – ªcoala sociologicã
de la Bucureºti; prelucrând creator presu-
poziþii pozitiviste franceze ºi comprehen-
sive germane, D. Gusti ºi colaboratorii
sãi au construit un sistem sociologic ar-
ticulat de teorii ºi concepte: teoria voin-
þei sociale, teoria cadrelor ºi manifestãri-
lor sociale, conceptul unitãþii sociale, legea
paralelismului sociologic; acest sistem a
servit drept cadru analitic cercetãrilor em-
pirice ale satelor ºi zonelor rurale; ªcoala
sociologicã de la Bucureºti a fost, simul-
tan, o abordare teoreticã ºi o miºcare
socialã amplã de reformare culturalã, socio-
economicã, administrativã, juridicã a
vieþii sociale rurale pe baza cunoaºterii
sale ºtiinþifice; b) sistemul psihosociolo-
giei focalizat pe rolul individului în deter-
minismul social, formulat de D. Drãghices-
cu, printr-o tratare ineditã a premiselor
sociologice franceze; c) integralismul so-
ciologic, elaborat de P. Andrei, ca sinte-
zã a orientãrilor teoretice din sociologia
europeanã ºi nord-americanã; d) sociolo-
gia comparatã (N. Petrescu), conceputã
ca o sintezã originalã a aserþiunilor ªcolii
evoluþioniste ºi ale ªcolii istorice din an-
tropologia americanã ºi cea europeanã;
e) sistemul sociologiei axiologice, con-
struit de E. Speranþia pe baza premiselor
17
filosofiei germane ºi a sociologiei france-
ze (Durkheim, Tarde).
Elaborarea unor teorii sociologice:
variantele româneºti ale pozitivismului ºi
evoluþionismului în lucrãrile lui S. Haret,
G.D. Scraba, N. Porsena, H. Fundãþeanu,
H. Sanielevici; orientãri sociologice eli-
tist-etnocratice în opera lui T. Brãileanu,
A.C. Cuza, N. Paulescu, N. Crainic;
sociologia culturii, moralei ºi educaþiei
elaboratã de V.I. Bãrbat, C. Dimitrescu-
-Iaºi, G.M. Marica, Al. Claudian; orien-
tãri sociologice fenomenologice în opera
lui T. Herseni ºi M. Vulcãnescu.
Spre sfârºitul perioadei interbelice
sociologia româneascã atinsese apogeul
dezvoltãrii sale, cu o ºcoalã sociologicã
modernã, reputatã pe plan intern ºi inter-
naþional. Este semnificativ faptul cã cel
de-al XIV-lea Congres internaþional de
sociologie urma sã se desfãºoare la Bucu-
reºti, pe tema Sat ºi Oraº, propusã de
sociologii români, eveniment amânat din
cauza izbucnirii rãzboiului mondial.
Constantin Schifirneþ: Trebuie sã facem
diferenþa între tradiþiile sociologice româ-
neºti din secolul al XIX-lea ºi acelea din
prima jumãtate a secolului al XX-lea. În
primul caz, nu existã o tradiþie bine conso-
lidatã a sociologiei. Lucrãrile monografice
semnate de Ion Ionescu de la Brad pornesc
de la un principiu de analizã, fãrã a fi
încadrat într-o teorie sociologicã. De ase-
menea, Eminescu întreprinde adevãrate
analize sociologice despre procesele de
modernizare în România, ce se constituie în
nuclee ale unor teorii sociologice: teoria
societãþii organice, teoria pãturii super-
puse, teoria golurilor, teoria formelor fãrã
fond. Tot în secolul al XIX-lea, termenul
sociologie este pus în circulaþie de I.C.
Brãtianu, T. Maiorescu, M. Eminescu,
C. Dumitrescu-Iaºi, dar cultura româneas-
cã în ansamblul ei nu integreazã organic
viziunea sociologicã. Impactul acestor
18 Forum Sociologie Româneascã
tradiþii a fost destul de mic asupra opiniei
publice ºi a elitelor. În secolul al XX-lea,
sociologia s-a profesionalizat, în primul
rând în cele patru universitãþi – spre deo-
sebire de Italia lui V. Pareto ºi G. Mosca,
unde în acea perioada nu funcþiona nici o
Catedrã de sociologie! – ºi apoi în acþiu-
nile de cercetare ale ªcolii sociologice
de la Bucureºti, condusã de D. Gusti.
Impactul, de aceastã datã, s-a exprimat în
prezenþa masivã a sociologilor în presa
cotidianã ºi cultural㠖 ºi-i amintim pe
D. Gusti, C. Rãdulescu-Motru, T. Brãi-
leanu, P. Andrei, V. Bãrbat, T. Herseni,
Mircea Vulcãnescu, H.H. Stahl. Pentru a
putea vorbi de un impact al tradiþiilor
sociologice româneºti, ar trebui sã ºtim
ceva despre circulaþia ideilor ºi a scrieri-
lor sociologice. Într-adevãr, au fost edi-
tate publicaþii sociologice de rezonanþã
europeanã. Nu mai puþin productive au fost
conferinþele publice – ºi amintim pe acelea
organizate de Institutul Social Român ºi
de Societatea Românã de Filosofie, la care
vorbeau aproape toþi specialiºtii domeniu-
lui. Dar efectul aplicativ al sociologiei a
fost mic. D. Gusti era convins cã un con-
ducãtor politic trebuie sã cunoascã în mod
concret naþiunea românã. El ºi elevii sãi
au adunat un material empiric imens, cu
speranþa cã va fi de folos politicii þãrii.
Însã trebuie sã spunem cã nici în perioada
interbelicã sociologia nu era acceptatã ca
atare de cãtre elita þãrii. De multe ori
sociologia din acest rãstimp se reduce la
activitatea echipelor studenþeºti conduse
de Gusti. Nu a existat un câmp deosebit
de prielnic afirmãrii ca atare, poate ºi din
cauza tensiunii dintre monografiºti ºi teo-
reticieni, dintre ªcoala lui Gusti, pe o de
parte, ºi T. Brãileanu ºi P. Andrei, pe de
altã parte. Pânã ºi tolerantul prieten al lui
Gusti, C. Rãdulescu-Motru, scrie în Revi-
zuiri ºi adãugiri. 1943 (173): „De mai
bine de douãzeci de ani, Institutul Social
a întreprins anchete la sate ºi a publicat
numeroase monografii; fãrã ca el sã deter-
mine un curent în opinia publicã. Din
cercetãrile lui nu se întrevede direcþia
politicã pe care România trebuie sã o
urmeze”.
Întrebarea este cât i-a stimulat pe poli-
ticieni acest fond de informaþii în deciziile
lor. Cel mai reprezentativ exemplu îl con-
stituie demersul lui D. Gusti de refacere
a satului Dioºti din judeþul Romanaþi, dis-
trus în urma unui incendiu, în 1936, cu
fondurile oferite de stat. Cu toatã expe-
rienþa cãpãtatã în studiul empiric al satu-
lui, localitatea este reconstruitã fãrã a
avea în vedere toate aspectele ce þin de
munca ºi viaþa localitãþii. Faptul l-a con-
trariat ºi pe Rãdulescu-Motru, care con-
statã refacerea satului fãrã a se construi
mai întâi o fabricã de cãrãmidã ºi a se
aduce apa în sat. Noile case au fost pre-
vãzute cu bãi ºi luminã electricã, dar fãrã
sã existe canalizare pentru bãi. Nu s-a
înfiinþat nici mãcar un atelier de reparaþie
a bãilor ºi instalaþiilor electrice. Multe
dintre case au fost construite dupã modele
din alte regiuni. Prin urmare, Gusti a
rãspuns mai mult dorinþei monarhului de
a se reclãdi satul ºi nu a urmat un plan
conform datelor oferite de cunoaºterea so-
ciologicã a localitãþii. De altfel, nici nu
ºtim dacã a existat vreo tentativã de a
întreprinde o investigaþie empiricã în Dioºti.
Este de vinã Gusti pentru modul cum
s-a procedat la Dioºti? Categoric, nu.
Sociologul nu a fãcut decât sã realizeze un
proiect cerut de decidenþi. Ce rezultã din
aceastã experienþã? Impactul sociologiei
se afl\ în raport direct cu disponibilitatea
mediului social de a se organiza ºi de a
funcþiona dupã viziunea profesionistului
în studierea vieþii sociale. Altfel, avem o
evoluþie paralelã a cercetãrii sociologice
ºi a practicii sociale, fenomenul fiind vizi-
bil ºi în societatea româneascã de astãzi.
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
Virgil Mãgureanu: Are oare sens sã discu-
tãm despre identitatea sociologiei româ-
neºti? Iatã o întrebare care, deºi îi poate
înfuria pe mulþi, trebuie pusã înainte de
a examina orice altã chestiune legatã de
aceastã identitate ce, din pãcate, este presu-
pusã ab initio.
Dacã ne pãstrãm o neutralitate ideolo-
gicã necesarã, observãm cu uºurinþã cã
identitatea sociologiei româneºti, ca ºi iden-
titatea „altor” sociologii, dintr-un spaþiu
naþional sau altul, are o realitate din ce în
ce mai firavã. De altfel, este un adevãr
elementar: ºtiinþa este universalã ºi nu
poate fi deci închisã într-un domeniu anume
al existenþei, fie chiar ºi unul atât de pri-
vilegiat de ideologii cum e câmpul naþio-
nal. Or, sociologia aspirã ºi ea de la
naºtere la statutul de ºtiinþã, chiar dacã ºi
astãzi i se mai contestã încã aceastã aspi-
raþie. Este adevãrat cã o conjugare a ºtiin-
þei cu „mândria naþional㔠are, cel puþin
la începutul dezvoltãrii acesteia într-un
context naþional, o valoare de stimul care
nu trebuie sã fie ignoratã. Dar stimularea
e realã numai în mediile educaþionale ºi
în mobilizarea unor resurse pentru efec-
tuarea unor cercetãri în perioadele inci-
piente, ºi nu în corpul propriu-zis al ºtiin-
þei în cauzã. Sociologia româneascã este
o sintagmã care þine de politicile naþionale,
ºi nu de sociologie ca ºtiinþã.
Sigur cã, dacã o comunitate a socio-
logilor susþine ºi chiar construieºte o iden-
titate proprie ºi o motiveazã ideologic,
aceastã identitate dobândeºte o realitate
tot atât de pregnantã pe cât de insistentã
ºi consistentã este aceastã susþinere. Dar
este oare justificatã o asemenea orientare?
Poate sau aproape sigur, dacã prin aceastã
opþiune se poate clarifica situaþia din
aceastã disciplinã pe care o numim socio-
logie ºi se pot atrage resursele necesare
pentru stimularea cercetãrilor ºtiinþifice
valoroase.
19
Sociologia „româneasc㔠– mai adec-
vat ar fi sã spunem studiile sau cercetãrile
sociologice româneºti – se aflã însã într-o
situaþie specialã, comparabilã în bunã mã-
surã cu studiile sociologice din þãrile foste
comuniste. Date fiind condiþiile în care
s-au realizat, în regimul comunist – dis-
trugerea fizicã ºi moralã a sociologilor
interbelici sau exilarea lor; amestecul bru-
tal al partidului-stat în cercetãrile de socio-
logie; pregãtirea precarã, dominatã de
ºabloane ideologice, a „noilor” sociologi,
scopul fiind de a deveni „soldaþi devotaþi
ai partidului pe frontul ideologic”; trans-
formarea ignoranþei active în criteriu de
evaluare a sociologiei ºi sociologilor;
îngustarea câmpului de studiu ºi diminua-
rea resurselor alocate, culminând cu des-
fiinþarea specializãrii universitare în dis-
ciplina la care ne referim –, studiile de
sociologie au fost golite de substanþã sau
condamnate la un statut marginal. De acest
statut „s-au bucurat” mai ales studiile
sociologice consistente sau inovatoare,
fiind îngropate – atunci, dar ºi acum (oare
de ce?) – sub apãsarea de plumb a con-
spiraþiei tãcerii.
Una dintre explicaþiile posibile ar fi cã
în acest domeniu s-a impus, cu sprijinul
larg al birocraþiei de partid, mediocrita-
tea. O mediocritate atât de puternic înrã-
dãcinatã în subconºtientul cercetãtorilor
sau al criticilor colaterali, încât chiar ºi
studiile originale sunt minimalizate sub
prezumþia de mediocritate. În acest fel,
sociologii pot fi absolviþi de orice respon-
sabilitate pentru cã nimeni nu ar fi reuºit
sã spargã cenuºiul ºi platitudinea unor
cercetãri subempirice ori inconsistenþa stu-
diilor „partinice”.
Dar nu ºi de sentimentul culpabilitãþii
pe care putem sã-l observãm în rândul
sociologilor maturi, ca ºi în dezbaterile
despre „sociologia româneascã”. Chiar ºi
încercarea de a identifica un asemenea
câmp, cu scopul de a contura oarecare
20 Forum Sociologie Româneascã
merite în domeniu, provine în bunã mã-
surã din acest sentiment/resentiment, care
poate fi considerat o altã explicaþie pentru
situaþia încã tranzitorie din sociologie.
Aceastã situaþie, la care se adaugã lipsa
unor eforturi serioase de dezbatere ºi cer-
cetare în domeniul sociologiei (în afara
sondajelor de opinie, nici o iniþiativã de
cercetare nu are o finanþare semnificati-
vã), întreþine un complex de inferioritate
al sociologilor români faþã de ceilalþi so-
ciologi care întreprind cercetãri de valoa-
re ºi mai ales sunt cuprinºi în grupuri ºi
comunitãþi bine susþinute ºi finanþate, în
aºa fel încât sociologia – ºi mai ales socio-
logia comparativ㠖 se bucurã de susþine-
re ºi de influenþã în medii sociale semni-
ficative.
Imixtiunile politice ºi ideologice care
s-au produs în þara noastrã în domeniul
sociologiei au fost, în vechiul regim, atât
de dure ºi de întinse, încât imediat dupã
1989 doar tradiþiile interbelice mai pu-
teau legitima chiar ºi o firavã intenþie de
abordare sociologicã. Conflictul latent,
care, din fericire sau, poate, din neferi-
cire, nu s-a declanºat, a avut, de aseme-
nea, un rol important în întreþinerea unei
„timiditãþi” uºor vinovate. Unii sociologi
s-au orientat imediat spre lucrãri ºi cerce-
tãri de sociologie contemporanã din Occi-
dent, acomodându-se rapid regulilor care
dominã în comunitãþile ºtiinþifice de aici.
Alþii au încercat sã redescopere ºi sã
impunã tradiþii autohtone din domeniul
sociologiei.
Pânã la urmã, domeniul ce s-a impus
cel mai mult a fost cel mai uºor ºi mai
ispititor de abordat, pentru cã este predo-
minant tehnic ºi singurul în care resursele
financiare sunt relativ mari, [i anume son-
dajele de opinie ºi studiile de marketing.
Iar partidele politice au dovedit o capaci-
tate de adaptare deosebitã, folosindu-se
din plin de aceste sondaje cu o subtilitate
pe care partide cu tradiþie din Occident o
pot invidia.
Rupturã ºi/sau continuitate
teoretico-metodologicã între so-
ciologia antebelicã ºi sociologia
din perioada comunistã:
statutul paradigmei marxist-
-leniniste; strategii defensive
ale sociologilor
Virgil Mãgureanu: În România a existat
o rupturã în sociologie, cu accente chiar
radicale, mai ales în primul ºi ultimul
deceniu ale regimului comunist. Perioada
interbelicã a fost negat㠄creator” la în-
ceput, apoi a devenit istorie pentru noile
generaþii de sociologi aflate sub o intensã
presiune ideologicã, moralã ºi chiar ma-
terialã. Cea mai mare rupturã s-a dovedit
a fi însã cea valoricã. Desfiinþarea Insti-
tutului Social Român, dispariþia marilor
profesori, dispariþia învãþãmântului univer-
sitar de specialitate, cu toate cã Facultatea
de Sociologie a fost reînfiinþatã pentru
scurtã vreme, demonizarea chiar ºi a cuvân-
tului sociologie au adus, pânã la urmã
disciplina la cheremul unor mediocritãþi,
diletanþi sau carieriºti.
A existat însã ºi continuitate. Sã nu
uitãm cã Henri H. Stahl ºi-a derulat cer-
cetãrile ºi dupã instaurarea comunismu-
lui, beneficiind de sprijinul Academiei
Române, iar Mattei Dogan, unul dintre
discipolii sãi, avea sã creeze o operã socio-
logicã în Occident. Traian Herseni a reve-
nit, de asemenea, în cercetarea sociologicã,
chiar dacã prudenþa avea sã-l conducã
spre opþiuni nu prea fertile.
Un alt semn al continuitãþii îl consti-
tuie tendinþele de rezistenþã din rândul
sociologilor: s-au efectuat cercetãri de
teren, care, chiar dacã plãteau tribut „co-
menzii sociale”, urmãreau ºi verificarea
unor ipoteze cu caracter ºtiinþific, s-au
organizat unele sesiuni de comunicãri ce
au întreþinut un anumit tonus în grupurile
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
de sociologi, s-a desfãºurat chiar ºi o
activitate publicisticã în care, aºa cum se
exprimau „gorniºtii” regimului, „se dãdea
în Vest pentru a se auzi în Est”. Ca ºi în
alte domenii, s-a adeverit ºi aici cã spiri-
tul uman nu poate fi întemniþat definitiv,
oricâte eforturi s-ar face ºi oricât de vigi-
lentã ar fi o tiranie.
Unul dintre cele mai bune exemple ale
acestei rezistenþe o constituie ºi faptul cã
în cercetãrile sociologice de la noi nu se
poate vorbi despre o paradigmã marxist-
-leninistã. Nimeni nu ºi-a însuºit serios o
asemenea perspectivã, iar cei care au încer-
cat nu au avut forþa intelectualã pentru a
o impune, ei fiind niºte simpli activiºti de
partid cu un orizont intelectual limitat ºi
cu mijloace rudimentare de comunicare.
De altfel, chiar ºi ei ºi-au pierdut convin-
gerile spre sfârºitul perioadei comuniste,
când nu mai era nevoie de cine ºtie ce
forþã intelectualã pentru a înþelege cã este
ridicol ca sistemul sã mai fie luat în serios.
S-a manifestat, în acest sens, un soi de
„duplicitate pozitivã”, dupã formula reli-
gioasã: „Dã-i Cezarului ce-i al Ceza-
rului…”. Aceastã concesie a fost însã pur
formalã în toate cercetãrile sociologice
care au contat cât de cât, iar „codul”
rezistenþei pare sã fi fost spart de public
ºi unele mesaje receptate. Sociologia a avut
rolul ei în explozia socialã din decembrie
1989.
Maria Larionescu: Instaurarea comunis-
mului a coincis cu o rupturã în cariera
sociologiei ca ºtiinþã cu vocaþie criticã.
Marginalizarea disciplinei s-a fãcut în va-
luri de intensitate diferitã de respingere,
în funcþie de factori de context extern ºi
intern. În condiþiile „îngheþului” ideolo-
gic stalinist, sociologia a fost eliminatã
dintre disciplinele didactice, prin Reforma
învãþãmântului din 1948, desfiinþatã ca
cercetare instituþionalizatã prin interzicerea
Institutului Social Român ºi a institutelor
21
regionale de cercetãri sociale. Materia-
lismul istoric, conceput ca o variantã
ruseascã, dogmaticã ºi simplificatoare a
marxismului, a substituit analiza sociolo-
gicã. O datã cu dezgheþul datorat desta-
linizãrii din anii ’60 se produce un proces
de destindere ce a culminat cu reinstitu-
þionalizarea sociologiei la mijlocul anilor
’60, atât ca disciplinã de învãþãmânt, cât
ºi ca cercetare. Cu toate constrângerile
politico-ideologice, renaºterea sociologiei,
chiar intermitentã, ea fiind desfiinþatã ca
structurã universitarã din nou în 1978, a
avut consecinþe profunde pentru destinul
acesteia. Cele opt serii de absolvenþi, tota-
lizând cca 500 de sociologi, vor constitui
o forþã semnificativã care va contribui
decisiv la renaºterea disciplinei dupã 1989.
Existenþa unor tradiþii bogate ale dis-
ciplinei ºi a unei mase substanþiale de socio-
logi profesioniºti din perioada antebelicã
nu putea sã nu lase urme dupã desfiinþa-
rea oficialã a acestei ºtiinþe în 1948. Cele
mai vulnerabile domenii sociologice, care
au fost, efectiv, îngheþate timp de peste
cinci decenii, au fost acelea mai „îndepãr-
tate” de materialismul istoric: sociologia
fenomenologicã, axiologicã, spiritualist-
-creºtinã, voluntaristã. Cu toatã ostraciza-
rea oficialã a acestei ºtiinþe, s-au mani-
festat o serie de izbucniri târzii ale acu-
mulãrilor sociologice existente.
Fiinþa o masã de sociologi profesio-
niºti ce continuau sã practice o sociologie
mascatã în cadrul altor discipline (eco-
nomie politicã, statistic\, igien\ socialã,
etnologie ºi antropologie) ºi instituþii ca
Direcþia Centralã de Statisticã, Institutul
de Igienã, Institutul de Cercetãri Econo-
mice.
Influenþa vechii ªcoli monografice se va
resimþi, în intensitãþi variabile, `n întreaga
perioadã comunistã, prin reluarea, la în-
ceput disimulatã, ulterior, dupã anul 1965,
deschisã a cercetãrilor directe ale comu-
nitãþilor locale, zonale, dupã metodologia
22 Forum Sociologie Româneascã
ªcolii monografice, drapatã însã în veº-
minte marxiste. Schema marxist-leninistã
tradiþionalã va fi lãrgitã, specificatã, amen-
datã prin includerea în proiectele de cer-
cetare a unor dimensiuni de status ale
comunitãþilor studiate, precum ºi a unor
ipoteze mai puþin „ortodoxe”, cum sunt:
rolul ºi semnificaþia raþionalitãþii indivi-
duale ºi sociale a þãranilor cooperati[ti ºi
cu gospodãrii individuale; procesul de
urbanizare ca proces de restructurare soci-
alã a statusului ºi rolurilor grupurilor ºi
categoriilor sociale, cu referinþe la migra-
þia socialã ºi teritorialã, recalificare ºi
reprofesionalizare etc.; integrarea socio-
profesionalã, rezidenþialã, urbanã; rolul
tradiþiilor cultural-etnice în procesul de
restructurare a relaþiilor dintre oameni.
Un rol distinct în revitalizarea sociologiei
l-a deþinut H.H. Stahl, supravieþuitor mar-
cant al vechii ªcoli monografice. El a
reuºit sã extindã schema teoreticã gustianã
în direcþia unei istorii sociale materialist-
-istorice a proceselor de „timp lung”,
elaborând ºi publicând o teorie originalã
asupra emergenþei ºi funcþionãrii comunitã-
þilor agrare sedentare centratã pe mecanis-
mele de „autoreglare dinamicã intern㔠a
satelor libere româneºti care au supravie-
þuit în anumite zone ale þãrii. Viziunea sa
este foarte apropiatã de concepþia eco-
sistemicã a ecologiei sociale americane,
reprezentatã de O. Duncan, G. Lensky,
J. Kasarda, A. Hawley (D. Abraham ºi
S. Chelcea).
Nu se poate vorbi despre o disidenþã
sociologicã activã ºi manifestã în cadrul
sistemului comunist, care sã semnifice o
rupturã oficialã ºi efectivã cu ideologia
marxistã. Cei care au reuºit sã iasã din
cadrele marxismului au fost transfugii poli-
tici în Vest ce au devenit indezirabili ºi
cenzuraþi în þarã. Totuºi, o anumitã opo-
ziþie a început sã se resimtã, `n surdinã, pe
mãsurã ce iluziile reformiste ale sociolo-
gilor se destrãmau în contact cu rezistenþa
sistemului la umanizarea relaþiilor sociale,
la democratizare, la creºterea calitãþii
vieþii etc.
Se pot identifica anumite strategii defen-
sive construite de sociologi în cercetãrile
efectuate: a) „stratagema” caracterului
local al investigaþiilor ce le permitea cer-
cetãtorilor sã descopere probleme soci-
ale, disfuncþii variate, ca, de exemplu,
„cãderea nivelurilor” în organizaþii, self-
-perpetuating bodies, în cadrul structuri-
lor democraþiei socialiste etc., fãrã pre-
tenþia generalizãrii lor la întregul sistem
socialist; b) adaptarea ºi specificarea unor
concepte ºi teorii, ca „distorsiune inten-
þionatã”, pentru a evita reacþia defensivã
a sistemului; aºa, de pildã, miºcarea socio-
logicã americanã privind dezvoltarea soci-
alã a organizaþiilor a devenit „dezvoltarea
uman㔠a întreprinderii socialiste, în pro-
iectul elaborat de C. Zamfir, I. Mãrginean,
S. Chelcea, M. Zlate, ªt. ªtefãnescu, în
care autorii au utilizat metodologia de
diagnozã ºi evaluare a actorilor sociali
(SEDA) elaboratã de Universitatea Ann
Arbor, Michigan; un alt exemplu îl oferã
O. Hoffman, care, pentru a facilita publi-
carea, a fost nevoit sã schimbe titlul „sub-
versiv” al lucrãrii Intelectualitatea în pro-
cesul revoluþiei tehnico-ºtiinþifice în titlul
acceptat de conducerea politicã a Acade-
miei, Creºterea rolului ºi ponderii crea-
þiei tehnico-ºtiinþifice în activitatea econo-
mico-socialã; sociologii au preferat terme-
nii psihologie socialã, psihosociologie etc.
pentru a evita blocarea unor uºi ale cen-
zurii editurilor (C. Zamfir); c) efectul de
presiune exercitatã asupra sistemului comu-
nist prin clarificarea conceptualã a unor
domenii, identificarea unor mecanisme
structurale de evoluþie a organizaþiilor etc.
De pildã, cercetarea empiricã, cu metodo-
logie americanã, asupra calitãþii vieþii, stilu-
rilor de viaþã etc. desfãºuratã de C. Zamfir,
I.A. Popescu, St. ªtefãnescu, A. Teodo-
rescu a devenit un instrument de presiune
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
asupra regimului comunist. În acelaºi sens
pot fi menþionate ºi investigaþiile empirice
desfãºurate în zone miniere – de exemplu,
Valea Jiului – de S. Krausz, N. Radu etc.
Pe mãsura acumulãrilor indezirabile
ale cercetãrilor sociologice, în contextul
adâncirii cultului personalitãþii ºi al închi-
derii graduale faþã de Vest în anii ’80,
sociologia va fi, din nou, marginalizatã
prin desfiinþarea catedrelor de sociologie
din învãþãmântul superior, restrângerea
cursurilor universitare ºi înãsprirea cen-
zurii în institutele de cercetare. Prin hotã-
râre de partid (Plenara din iunie 1977 a
Comitetului Central al Partidului Comunist
Român), s-a decis ca pregãtirea în socio-
logie sã se realizeze prin cursuri postuni-
versitare, cu durata de un an, un an ºi
jumãtate la Academia „ªtefan Gheorghiu”,
ºi prin sistemul doctoratului. Candidaþii
pentru aceste cursuri erau recrutaþi dintre
activiºtii de partid de la diferite niveluri,
precum ºi dintre absolvenþii învãþãmântului
superior de stat, cu un stagiu se cel puþin
trei ani în activitatea practicã. În aceastã
formã, sociologia s-a reideologizat semni-
ficativ, dintre absolvenþii acestor cursuri
neafirmându-se sociologi specialiºti, recu-
noscuþi de comunitatea ºtiinþificã.
Constantin Schifirneþ: Depinde despre ce
perioadã vorbim. În perioada obsedantului
deceniu, deci în anii ’50, s-a produs o
rupturã totalã, atât timp cât sociologia a
fost consideratã o ºtiinþã burghezã, prin
urmare ilegitimã în spaþiul public comu-
nist. Practic, toþi sociologii semnificativi
erau supuºi interdicþiei ºi straniu este cã
împotrivirea venea de la un fost student
ºi membru al echipelor studenþeºti conduse
de D. Gusti, Miron Constantinescu. Tot
el însã, dupã 1965, s-a aflat printre iniþia-
torii acþiunii de restabilire a sociologiei
în dezbaterea publicã ºi a învãþãmântului
superior în domeniul sociologiei.
23
ªtefan Buzãrnescu: Cât priveºte marxis-
mul, consider cã marxismul ºi neomarxis-
mul nu aparþin sociologiei, ci doar econo-
miei, filosofiei, politologiei, unde trebuie
studiate în registrul comparativ. Ca om
care a studiat marxismul, care a parcurs
ºi o consistentã literaturã marxistã ºi mar-
xologicã, consider cã nici marxismul, nici
încercãrile de dezvoltare a acestuia nu
pot fi asimilate în sistemul conceptual al
sociologiei ca disciplinã de studiu, institu-
þie ºi profesie. Faptul cã Situaþia clasei
muncitoare din Anglia a fost citatã ca
„prima lucrare de sociologie”, dupã opinia
noastrã, se datoreazã unei superficialitãþi
în raportarea la textul marxist propriu-zis.
Dupã cum de ºtie, o cercetare de teren,
cum pretinde a fi cea invocatã anterior,
trebuie sã aibã la bazã un eºantion repre-
zentativ care sã cuprindã/acopere socio-
logic universul anchetei. Situaþia în speþã
nu se bazeazã pe un eºantion reprezentativ,
materialul fiind rezultatul unor simple cule-
geri de date din raþiuni pur propagandis-
tice pentru a justifica efectele sociale ale
polarizãrii progresive a societãþii engleze
de atunci. Ea nu reflectã deci întreaga
clasã muncitoare, ci prezintã interes numai
pentru susþinerea unor premise pe care se
întemeia miºcarea muncitoreascã aflatã,
la acea vreme, într-o formã incipientã de
organizare, în perspectiva redactãrii pro-
iectului politic al proletariatului, în care se
relua deviza iezuitului Ignaþiu De Loyola,
care spunea: „Pace colibelor, rãzboi pala-
telor”.
Formulãm aceste rezerve deoarece so-
ciologiei îi revine rolul de a pune dia-
gnosticul social al tuturor transformãrilor
în curs: ea este, prin urmare, eminamente
sincronicã. Marxismul este eminamente
diacronic ºi animat de aspiraþii mesianice.
Din experienþa practicã a doctrinei filo-
sofico-economice ºi politice, noi cunoaº-
tem toate secvenþele ca subiecþi partici-
panþi direcþi la acest experiment social,
24 Forum Sociologie Româneascã
de proporþii zonale, în timpul cãreia socio-
logiei i s-a interzis dreptul la exprimare
sub etichetarea ei ca „pseudoºtiinþã bur-
ghezã”.
În concluzie, nu este de competenþa
sociologiei, ci a altor ºtiinþe social-umaniste
de a studia ºi acest capitol al ºtiinþelor soci-
ale ºi al practicii social-istorice. Aºteptãm
deci cu interes studiile de istorie a eco-
nomiei, filosofiei, politologiei, propagan-
dei etc., pe care numai specialiºtii acestor
domenii le pot introduce în circuitul ºtiin-
þific de profil.
Referitor la strategiile defensive ale
sociologilor ºi cercetãtorilor sociali în
timpul guvernãrii comuniste, amintesc
doar Centrul de Cercetãri pentru Pro-
blemele Tineretului (CCPT), cu filiale în
toatã þara. Ca preºedinte al filialei Timiº
a CCPT (1983-1989), am analizat (pro-
iectare, cercetare de teren cu studenþii de
la Politehnicã, unde predam un curs de
sociologie industrial㠖 procesat datele,
redactat Raportul de cercetare) teme pre-
cum: integrarea tineretului în domeniul
tehnologiilor de vârf, abandonul ºcolar al
þiganilor, etica vieþii de cãmin (nefamiliºtii
din industria Timiºoarei), urbanizarea ºi
sistematizarea satelor (Teremia Mare,
Beliþ, Sânnicolaul Mare), percepþia per-
formanþelor scriitorilor timiºoreni în profil
zonal, consecinþele politehnizãrii învãþã-
mântului pe termen mediu º.a. Aceste
teme, valabile ºi azi, au fost aprobate de
UTC în acea perioadã când eu aveam
aceste obligaþii absolut obºteºti (adicã fãrã
nici o platã!), dar autoritãþile locale (secre-
tar UTC, Cioarec Ion) au interzis publi-
carea lor pe motiv cã erau prea… „direct
ºi la obiect” fãcute… Nu fac caz de treaba
asta; din contrã, vreau sã subliniez cã
cine a vrut sã-ºi facã profesia ca simplu
profesionist în ºtiinþe sociale a putut. Cine
a vrut, cu orice preþ, sã se remarce pe
criterii de multe ori paraprofesionale a
acceptat condiþia de… mercenar politic.
Sub acest aspect, nici azi lucrurile nu sunt
fundamental schimbate: puþine autoritãþi
publice comandã cercetãri sociologice ºi
mult mai puþine iau în seamã rezultatele –
multe remarcabile – ale cercetãtorilor soci-
ali. Faptul cã se publicã mai mult este o
condiþie necesarã, nu suficientã pentru a
ne convinge cã liderii ºi-au dat seama cã
sociologia e aliatul lor natural în gãsirea
soluþiilor realiste ºi fiabile la problemati-
ca societãþii româneºti actuale.
Din nefericire pentru noi, prea multe
persoane aflate în funcþii de decizie sunt
convinse ºi azi cã sociologia este o „pseudo-
ºtiinþã burghez㔠ºi prea lipsitã de interes
ºtiinþific ca sã mai corijeze acest nefericit
slogan stalinist care le-a fost „injectat” în
timpul ºcolarizãrii. Acest aspect explicã
paradoxul: oameni fãrã o culturã socialã
sistematicã fac reforma socialã a structu-
rilor societãþii româneºti!
Reluarea/reinventarea/rede-
finirea sociologiei dupã 1989:
„cãderea” paradigmei marxiste
sau adaptarea ei la noile con-
diþii socioistorice; pluralism
teoretic sau sincretism teore-
tic; resuscitarea empirismului?
Septimiu Chelcea: Evenimentele din
decembrie ’89 au deschis ºi pentru socio-
logie, ca ºi pentru alte ºtiinþe socioumane,
calea trecerii de la paradigma marxistã,
în varianta ei ceauºist㠖 singura accep-
tatã oficial pânã la acea dat㠖, la situaþia
ei „normalã”, de „ºtiinþã multiparadig-
maticã”. Michel Lallement parcã spunea
în Histoire des idées sociologiques, de
Parsons aux contemporains (1993), apã-
rutã în traducere româneascã în 1998, cã
situaþia „normal㔠a sociologiei nu este
cea în care predominã cu autoritate o
paradigmã unicã. Din punctul meu de
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
vedere, sociologii din România de azi ar
trebui nu numai sã accepte pluralismul
explicativ, ci chiar sã-l cultive. Nu înlocui-
rea unei paradigme cu autoritate (oficialã)
cu o alta cu acelaºi tip de autoritate ar fi
soluþia depãºirii „crizei epistemologice”
în care se gãseºte sociologia postdecem-
bristã de la noi, ci afirmarea deschisã a
valabilitãþii epistemologice a pluralismului
paradigmatic.
Analogia dintre teorie ºi caleidoscop
(o jucãrie ce constã într-un tub, niºte
lentile ºi fragmente din sticlã sau plastic
translucide ºi colorate), propusã de Martin
O’Brien (1993), mi se pare foarte lãmuri-
toare pentru discuþia noastrã. Când rãsu-
ceºti tubul ºi priveºti prin lentila caleido-
scopului, formele ºi culorile vizibile la
capãt se schimbã. Pe mãsurã ce rãsuceºti
tubul, diferite lentile intrã în joc, iar com-
binaþiile de culori ºi forme se schimbã.
Similar, putem considera paradigmele ca
poziþii ale caleidoscopului. Existã nume-
roase poziþii ale caleidoscopului. Ele se
numesc: Emile Durkheim, Karl Marx,
Max Weber, Sigmund Freud, George H.
Mead, George Homans, Peter Blau, Talcott
Parsons, Robert K. Merton º.a. Schim-
bând paradigma, lumea investigatã oferã
o altã imagine. Afirmându-ne deschis ata-
ºamentul faþã de o imagine fundamentalã
generatã de caleidoscop nu înseamnã sã
le respingem ab initio pe celelalte. Nimic
nu ne dã dreptul sã-i excludem din comu-
nitatea ºtiinþificã pe adepþii unei paradig-
me de care noi nu ne simþim atraºi, sã-i
considerãm „nostalgici” etc. A declara
azi ritos-oficial ce este sociologie ºi ce nu
e sociologie mi se pare anacronic.
În ceea ce mã priveºte, sunt de acord
cu punctul de vedere exprimat de George
Ritzer în studiul „Sociology: A multiple
paradigm science”, inclus în volumul
Explorations in Social Theory: From
Metatheorizing to Rationalization (Londra,
Sage, 2001), potrivit cãruia ar trebui sã
25
restrângem înþelesul termenului paradigmã,
operaþie ce ar conduce la identificarea în
sociologie a numai trei paradigme, denu-
mite „faptul social”, „definiþia socialului”
ºi „comportamentul social”. Cu riscul de
a-i scandaliza pe „sociologii puriºti”, recu-
nosc afinitatea mea cu paradigma sociolo-
gicã a „comportamentului social”, ceea
ce presupune focalizarea interesului de
cercetare pe relaþia dintre individ ºi mediul
sãu de viaþã, încercarea de explicare a com-
portamentelor apelând, în primul rând, la
„teoria schimbului social” ºi privilegierea
experimentului ºi a tehnicilor de anchetã
(chestionar, interviu, scale, analiza con-
þinutului comunicãrii).
Maria Larionescu: Revoluþia din 1989 a
trezit în sociologi un imens orizont de
aºteptãri, semnificând un amestec de spe-
ranþe în reabilitarea disciplinei, de iluzii
privind contribuþia decisivã a sociologiei
la construcþia unei societãþi democratice,
bazatã pe economia de piaþã. A fost simpto-
maticã, în primele zile ale societãþii post-
decembriste, percepþia publicã a sociolo-
giei ca profesie salvatoare a societãþii aflate
în crizã, sociologii fiind solicitaþi sã par-
ticipe la crearea noilor mecanisme ale
puterii ºi la construcþia primelor strategii
ale tranziþiei postcomuniste. Aºteptãrile
publice faþã de sociologie vizau, în chip
indistinct, promisiuni vagi de furnizor auto-
rizat de informaþii empirice esenþiale cu
privire la starea societãþii româneºti, la
direcþia ei de evoluþie, paralel cu o pre-
siune puternicã în direcþia schimbãrii para-
digmei.
Cea mai semnificativã ºi mai radicalã
schimbare a fizionomiei disciplinei, din
1989 încoace, este ruptura „peste noapte”
cu marxism-leninismul. Despãrþirea de mar-
xism a fost atât de bruscã ºi de vizibilã,
încât se poate spune cã dispariþia regimului
Ceauºescu a coincis cu cãderea paradig-
mei oficiale, printr-un consens general,
26 Forum Sociologie Româneascã
fãrã rezistenþe manifeste ºi încercãri de
apãrare a fostei doctrine oficiale. Respin-
gerea a fost atât de categoricã, încât nici
dupã zece ani nu se constatã vreo reve-
nire semnificativã, oficialã la marxism.
Rapiditatea cu care s-a renunþat la spec-
trul marxism-leninismului a pus comuni-
tatea sociologilor în faþa unei probleme
de mare dificultate privind definirea noilor
abordãri teoretice. Soluþia a fost gãsitã în
caracterul multiparadigmatic al discipli-
nei ºi în afinitãþile mai vechi ale sociolo-
gilor faþã de diferitele orientãri teoretice.
În locul paradigmei marxist-leniniste,
care a dominat scena sociologiei peste
cinci decenii, au apãrut o multitudine de
paradigme sociologice. Absenþa formalã
a perspectivei marxiste din sociologia ulti-
mului deceniu nu coincide, desigur, cu
dispariþia sa totalã. Din punct de vedere
informal, perspectiva marxistã se va re-
simþi în analiza fenomenelor sociale, mai
ales în combinaþie cu alte perspective teo-
retice, dupã cum va rezulta din investiga-
þia unor domenii tematice („societate de
supravieþuire”, „subeconomii redistribu-
tive”, capitalism parazitar, probleme soci-
ale etc.). Atunci când nu e omisã cu
desãvârºire, paradigma marxistã este însã
relativizatã, fiind tratatã ca o orientare
alãturi de ºi printre celelalte orientãri teo-
retice, îndeosebi în unele manuale editate,
majoritatea autorilor evitând de-a dreptul
menþionarea marxism-leninismului.
Nevoia presantã a unei alternative te-
oretice la marxism a fost satisfãcutã, în
multe cazuri, mai ales în primii ani ai
tranziþiei, printr-un sincretism teoretic care
dovedea mai degrabã varietatea surselor
de documentare decât o opþiune teoreticã
personalã sau asumatã.
Sedimentarea unei viziuni teoretice per-
sonale a fost facilitatã de douã împrejurãri
care au afectat categorii diferite de socio-
logi. În primul rând, este vorba despre
acumulãrile teoretice nemarxiste, înfãptuite
pânã în 1989 de sociologii mai vârstnici,
care au favorizat structurarea unor opþiuni
alternative la marxism. În al doilea rând,
este vorba despre absenþa educaþiei mar-
xiste la generaþiile de sociologi formate
dupã 1989, care ºi-au conturat atitudinile
teoretice în contextul multiparadigmatic
al disciplinei, fãrã traume ºi crize ideolo-
gice majore.
Dacã în perioada comunistã sociologii
au încercat sã salveze disciplina de imix-
tiunea ideologiei prin conservarea ei ca
ºtiinþã empiricã, dupã 1990 investigaþiile
de teren sunt susþinute, tot mai frecvent,
de modele teoretice adaptate la realitãþi
româneºti. Cu toate cã existã încã multe
studii aflate la nivel empirist, se impun
tot mai pregnant nuclee puternice de cer-
cetare ce utilizeazã teorii sociologice spri-
jinite pe baze de date construite în chip
riguros.
ªtefan Buzãrnescu: Dupã 1989, datoritã
îndelungatului sãu concubinaj epistemic
cu toate segmentele spaþiului social româ-
nesc ºi subordonãrii experimentului poli-
tic comunist, paradigma marxistã a fost
excomunicatã nu doar din practica politi-
cã, ci ºi din sfera de reflexie teoretico-
-metodologicã. Culpabilizarea, latentã sau
manifestã, a celor care au participat, ca
universitari, la „întemeierea teoretic㔠sau
la „diseminarea” imperativelor „dezvol-
tãrii multilaterale” este o tristã rãfuialã
politicianistã de sorginte stalinistã ce dã
un ton contraproductiv tinerei generaþii.
Cel puþin pentru prezent, este clar cã
paradigma marxistã aparþine istoriei
României ºi viitorul apropiat nu o poate
resuscita deoarece studiul ei se gãseºte
sub embargou moral, iar cel puþin douã
generaþii o vor percepe ca sursã teoreticã
a unui faliment istoric.
Comunitatea sociologilor (ºi a celor care
cocheteazã cu sociologia) în România a
fãcut dupã 1989 ºi face sistematic exerciþii
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
de solidaritate profesionalã, demonstrând
cã în sociologia româneascã nu a existat
un naufragiu. Afirm acest aspect, mai
ales pentru a auzi cei ce se cred niºte
Robinsoni rãmaºi pe „insula adevãratelor
metode” cu care vor s㠄reinventeze”
sociologia ca disciplinã de studiu, institu-
þie ºi profesie.
Pluralismul social din România este
sincron cu un pluralism teoretic în care se
„simte” nostalgia relansãrii empirismului
(sub diferitele sale nuanþe) ca singurã cale
de accesare a stãrii de fapt „a României”,
eliberatã de tirania ideologicã a bolºevis-
mului, ce nu putea accepta cã existã ºi
disfuncþionalitãþi. Totuºi, frenezia de a
„spune adevãrul cu orice preþ” a generat
o formã de „cercetãtori” însetaþi de o
gesticulaþie publicã prin care ar putea ei
sã se afirme cât mai repede ca „singurã
generaþie de sociologi autentici”! Volup-
tatea acestora de a cãuta numai punctele
nevralgice ale românismului reprezintã o
mostrã de cum nu trebuie sã se facã socio-
logie. Societatea româneascã are nevoie
de diagnostic calificat, nu de detractori
care sã mãreascã tristul cor al pãguboºilor
ce ne demoralizeazã zilnic. Noi, socio-
logii, suntem experþii chemaþi (de vocaþia
profesionalã) sã realizãm o fiºã clinicã
autenticã a realitãþii româneºti în perspec-
tiva diagnozei globale a României.
Este loc sã ne afirmãm cu toþii, cu o
singurã condiþie: sã propunem soluþii,
evident alternative, din care cei aflaþi în
intervalul de autoritate al lideranþei sã
construiascã optimul decizional pentru vii-
torul imediat ºi cel strategic al þãrii noastre.
Deocamdatã, logistic ºi ca resurse uma-
ne, este mai productiv sã ne asociem micro-
sociologiei, implicându-ne în cercetãri-
-acþiune cu studii-pilot ce pot aduce nuan-
þe rezolutive pentru diverse segmente ale
spaþiului social, în care avem anumite
acumulãri ºi o practicã relevantã de cer-
cetare. Sã ne focalizãm, neechivoc, pe
27
complementaritatea reuºitelor noastre;
vanitãþile, orgoliile ºi ideosincraziile sã le
aruncãm la coºul de gunoi al istoriei.
Acesta este adevãratul „ºantier” de
reconstrucþie a sociologiei româneºti la
cotele metodologice ale ºtiinþelor sociale
aplicate din lumea contemporanã.
Virgil Mãgureanu: Dupã 1989, deºi cu
oarecare ezitãri, cercetarea sociologicã din
România s-a integrat firesc în câmpul nor-
mal al disciplinei, contactele imediate ºi
diversificate cu Occidentul având un rol
important. Paradigma marxistã a fost aban-
donat㠖 de altfel, recursul la aceastã
paradigmã nu a fost niciodatã complet ºi
niciodatã fertil. Ea a fost impusã, iar
încercãrile interbelice – singurele auten-
tice – au fost repudiate. Nu putem vorbi
în România de sociologi marxiºti impor-
tanþi, iar cercetãrile „marxiste” au fost
mai mult mimate decât abordate serios.
De aceea, sociologii români au fost
disponibili pentru a se angaja în grupuri
de cercetare comparativã iniþiate de mult
în Vest sau în dezvoltarea cercetãrilor
sociologice imediat aplicative, în special
a sondajelor de opinie. Empirismul a renãs-
cut – fapt foarte benefic atât pentru impu-
nerea publicã a sociologiei, cât ºi, mai
ales, pentru o viitoare dezvoltare sãnãtoasã
a perspectivelor teoretice fertile. Lipsesc
îns㠖 iar aceastã lipsã este deosebit de
acut㠖 analizele sociale complexe ºi cuprin-
zãtoare care sã poatã inspira viziuni poli-
tice (ºi nu numai politice) consistente. Din
pãcate, nu existã fonduri pentru a iniþia
asemenea analize, deºi necesitatea lor e
imperioasã, pentru cã una dintre cauzele
pentru care politicile de la noi sunt inconsis-
tente este tocmai incapacitatea acestora –
devenitã deja cronic㠖 de a reflecta reali-
tãþile din þarã. Pãcat mai vechi, care îºi
are originea chiar la începuturile statului
român modern. O perspectivã ºtiinþificã
mai consecventã ºi comprehensivã asupra
28 Forum Sociologie Româneascã
realitãþilor sociale din România îºi mai
aºteaptã încã apostolii.
Constantin Schifirneþ: Nu cred cã este
corect a se vorbi de reluarea sau reinven-
tarea sociologiei dupã 1989, deoarece,
oricâte insatisfacþii am avea faþã de peri-
oada de dinainte de 1989, sociologia a
existat atât la nivelul cercetãrii teoretice,
cât ºi la nivelul cercetãrii empirice, fãrã
a mai vorbi de cele câteva generaþii de
sociologi pregãtite în facultãþi. Într-adevãr,
dupã 1989 a avut loc o redefinire a câm-
pului sociologic, datoritã libertãþii de expri-
mare pentru fiecare sociolog. Marele câºtig
postdecembrist rãmâne pluralismul teore-
tic ºi metodologic în sociologie, existent
ºi înainte de 1989, însã de cele mai multe
ori în formã latentã, ocultã sau duplicitarã.
Însã e de semnalat ºi o ciudãþenie dupã
1989, ºi anume dispariþia din programele
unor facultãþi de sociologie a unor disci-
pline: sociologia artei, sociologia mun-
cii, sociologia educaþiei, sociologia vâr-
stelor ºi a generaþiilor.
Întrucât marxismul a fost deformat de
ideologia marxistã, devenitã ideologie ofi-
cialã a unui partid-stat, el a cunoscut dupã
1989 stigmatul sau a cãzut într-o uitare
totalã. Ceea ce este justificat, dar numai
pânã la un punct. Paradoxul culturii româ-
neºti din perioada comunistã este evoluþia
ei dincolo de ideologia marxistã, pe cât a
fost posibil, dacã nu cumva ea a fost ºi
un element de disoluþie a marxismului ºi,
în general, a sistemului, cu toate cã, insti-
tuþional, era obligatã sã se raporteze la
marxism. O situaþie specialã o prezintã
cercetarea sociologicã, nu de puþine ori
afirmatã neutru sau chiar opozabil ideolo-
giei oficiale. Orice investigaþie empiricã
era, într-un fel sau altul, o criticã a realitãþii
sociale. Fie numai ºi aplicarea unui chestio-
nar aducea o anumitã informaþie din viaþa
socialã, ce indica o infirmare a principiilor
politicii oficiale. Întrebarea ce trebuie pusã
este urm\toarea: pentru cultura românã
ºi deci pentru sociologia româneascã, mar-
xismul e un model teoretic anacronic?
Fãrã a ne raporta numaidecât la marile
ºcoli occidentale de marxologie, nu putem
nega lipsa unei analize româneºti ºtiinþi-
fice a marxismului. Suntem într-o situaþie
stranie: aproape o jumãtate de veac socie-
tatea româneascã a fost nevoitã sã evo-
lueze dupã proiectul marxist de construc-
þie socialã, dar nu putem reþine nici mãcar
un nume de referinþã în exegeza marxistã.
Elita intelectualã româneascã a cãutat pe
toate cãile sã estompeze sau sã ocoleascã
rãspunsurile la provocãrile societãþii din
perspectiva marxistã. Nu este nimic inso-
lent în afirmaþia noastrã dacã susþinem cã
singurul analist marxist de valoare rãmâne
tot C. Dobrogeanu-Gherea. Cincizeci de ani
de învãþãmânt, de cercetare ºi de publicis-
ticã în domeniile ºtiinþelor sociale ºi umane
puternic marxizante nu s-au soldat nici
mãcar cu o lucrare fundamentalã în dome-
niu. În schimb, putem cita lucrãri onora-
bile despre funcþionalism, structuralism
ºi aceasta din simplul motiv cã ele sunt
analize ºtiinþifice ale celor douã doctrine.
Este adevãrat, nu avem nici o monografie
româneascã despre marii sociologi: A.
Comte, H. Spencer, Max Weber, E. Dur-
kheim, ca sã ne oprim doar la fondatori.
Mai este însã un fapt ce meritã reþinut:
o bunã parte din opera lui K. Marx, inclu-
siv Capitalul, este tradusã în româneºte,
altfel spus, accesul e mult mai facil la
cunoaºterea acestui mare gânditor. Cu toate
acestea, referinþele bibliografice în multe
dintre lucrãrile de exegezã sociologicã
includ cu mult mai puþin din titluri opera
lui K. Marx decât din scrierile altor socio-
logi netraduºi.
ªi acum revenim la o chestiune esen-
þialã: lipsa oricãrui interes din partea
tinerilor cercetãtori pentru gândirea mar-
xistã. Existã însã o atenþie specialã pentru
perioada comunistã. Cum poate fi înþeleasã
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
aceastã perioadã fãrã studiul sistematic ºi
aprofundat al ideilor lui K. Marx? Din
aceastã cauzã, analizele fãcute asupra unor
procese sociale, evenimente sau fapte soci-
ale din acel rãstimp au un aer uºor litera-
turizat.
Influenþa modelelor sociologice
occidentale ºi/sau rãsãritene
asupra sociologiei româneºti
în diferitele sale etape (perioada
antebelicã, cea comunistã ºi
cea de tranziþie postcomunistã):
direcþii de manifestare,
intensitate a impactului etc.
Maria Larionescu: Spectrul marxismului
s-a resimþit îndeosebi prin „critica de deli-
mitare ºi respingere” (C. Zamfir) a teo-
riilor sociologice burgheze. A existat ºi
un efect pervers al acestei critici, con-
stând într-o iniþiere – e drept, limitatã,
trunchiat㠖 a publicului român în teori-
ile sociologice nemarxiste. E semnificativ
faptul cã, în plinã epocã antisociologicã,
cititorii români au putut afla din lucrarea
Stelei Cernea informaþii utile privind
teoriile psihosociologice elaborate de
G. Tarde, L. Ward, E. Ross, E. Bogardus,
S.M. Lipset, M. Duverger, modelul „hiper-
empirismului dialectic” formulat de G.
Gurvitch, teoria integralistã a lui P. Soro-
kin, teoria societãþii industriale a lui R.
Aron, teoria clasei de mijloc legatã de
numele lui M. Croisier, C.W. Mills, P.
Bleton. A constituit, de asemenea, o sur-
prizã apariþia, în plinã interdicþie a disci-
plinei, a unei lucrãri teoretice ample ce
conþinea termenul sociologie în titlu: Socio-
logia succesului, publicatã în 1962 de
doi sociologi reputaþi – Mihai Ralea, de
formaþie durkheimianã, „recuperat” apoi
de regimul comunist, ºi T. Herseni, fost
29
gustian ºi deþinut politic în regimul comu-
nist, care a folosit pseudonimul Hariton.
Impactul teoriilor vestice va spori sub-
stanþial o datã cu dezgheþul ideologic ºi
cu reinstituþionalizarea sociologiei în l965.
Pãtrunderea teoriilor vestice se face pe
mai multe cãi : cursuri ºi seminarii uni-
versitare, lecturi de carte sociologicã la
fondul special al bibliotecilor importante,
cumpãrãri sporadice de cãrþi ºi reviste de
profil, traduceri de manuale (C.A. Moser,
J. Szczepánski), traduceri de texte funda-
mentale de sociologie, contactul direct al
unor cadre didactice ºi cercetãtori cu cul-
tura apuseanã prin stagii de documentare,
burse, contracte de cercetare, participarea
la conferinþe internaþionale. E interesant
de consemnat cã aproape toþi sociologii
semnificativi care predau sau fac cercetare
sociologicã în prezent au fãcut stagii de
documentare în Vest în anii ’70-’80. O altã
modalitate de contact cu sociologia vesticã
au constituit-o, fãrã îndoialã, stagiile de
documentare ale unor sociologi occiden-
tali în România: „momentul american”
al contactelor directe cu K. Jowitt, D.
Chirot, J. Cole, H. Lantz etc., care s-a
finalizat cu cooperãri bilaterale, cu pro-
iecte de cercetare în comun, cu volume
publicate; „momentul francez”, concre-
tizat în proiecte de cooperare, doctorate
(T. Rotariu), publicarea unor texte socio-
logice franceze. Lista de cooperãri Est-
-Vest poate continua cu menþionarea pro-
iectelor de cercetare desfãºurate sub egida
Centrului European pentru ªtiinþe Sociale
de la Viena, al cãrui secretar ºtiinþific a
fost, în perioada 1974-1979, sociologul
român Ioan Mihãilescu.
Noutatea acestui proces de penetrare a
teoriilor vestice constã în trecerea de la
„critica de respingere ºi delimitare” la
„critica de deschidere”, bazatã pe valori-
ficarea în interiorul marxismului a ideilor
sociologice nemarxiste (C. Zamfir). Impac-
tul acestei deschideri s-a resimþit imediat,
30 Forum Sociologie Româneascã
dar ºi pe termen mai lung. Un efect imediat
a fost polemica desfãºuratã în România ºi
în alte þãri din zonã privind delimitarea
sociologie – materialism istoric, ceea ce
a însemnat începutul unui proces de pozi-
tivare a sociologiei. Pe termen lung se poate
consemna efectul de „sociologie refor-
mistã”, care a început sã anime sociologii
interesaþi de aplicarea ideilor ºi teoriilor
vestice în scopul perfecþionãrii sistemului
socialist. Orientarea marxistã fundamen-
talã a sociologilor reformiºti le conferea
acestora securitatea necesarã elaborãrii pro-
iectelor de cercetare, „acoperirea marxistã”
fiind indispensabilã oricãrei manifestãri
ºtiinþifice în cadrul sistemului.
Deschiderea teoreticã spre Vest a adus
în câmpul sociologiei marxiste o serie de
teme noi la acea datã: teoriile raþionali-
tãþii organizaþiilor, orientarea spre per-
formanþã, centrarea pe om, stilurile de
conducere, raþionalitatea limitatã în con-
diþii de incertitudine (C. Zamfir); teorii
ale societãþii postindustriale (O. Hoffman);
sociologia grupurilor mici (A. Mihu);
teorii ale problemelor sociale (C. Zamfir;
S. Rãdulescu, D. Banciu); calitatea vieþii
(C. Zamfir ºi colectiv; I. Rebedeu); struc-
turi sociale ºi progres tehnic (M. Cernea,
M. Micu, V. Dumitrescu; I. Mihãilescu;
H.H. Stahl, M. Cernea, Gh. Chepeº;
O. Hoffman; T. Herseni; I. Mãrginean;
L. Vlãsceanu); mobilitate ºi migraþie soci-
alã (D. Sandu; T. Rotariu; H. Cazacu);
opinie publicã, comunicare (I. Drãgan;
M. Cernea ºi colectiv; H. Culea ºi colec-
tiv); sociologia ºtiinþei (ªt. Costea, M.
Larionescu, I. Ungureanu); structurile gân-
dirii sociologice (C. Zamfir; M. Cernea;
A. Mihu; T. Herseni; L. Dumitrescu-
-Codreanu; I. Ungureanu, ªt. Costea;
I. Ungureanu, V. Constantinescu); metode
ºi tehnici psihosociologice (S. Chelcea;
A. Mihu; T. Nicola; H.H. Stahl) etc.
Cu toatã aceastã deschidere spre Vest,
totuºi, în ansamblu, perioada comunistã a
lãsat moºtenire o comunitate sociologicã
mai degrabã izolatã de comunitatea acade-
micã din Occident.
Coabitarea teoriilor vestice cu materia-
lismul istoric a produs unele efecte previ-
zibile, cum ar fi o serie de incongruenþe
teoretice, sincretism teoretic, dar ºi empi-
rismul multora dintre cercetãrile efectuate,
practici sociologice puerile de recoltare
de opinii, motive pentru legitimarea teze-
lor din documentele de partid. Suprapu-
nerea unor idei, teorii sociologice occi-
dentale peste doctrina oficialã marxist-leni-
nistã a generat apariþia pe scarã largã a
empirismului ca practicã sociologicã.
A existat însã ºi un efect neanticipat al
cercetãrilor influenþate de teorii apusene,
care a fãcut din acestea pricinã de respin-
gere a disciplinei de cãtre partidul-stat
comunist dupã 1978. Testând în practica
empiricã teze sociologice privind raþiona-
litatea socialã a indivizilor ºi a organiza-
þiilor, stilurile democratice de conducere,
„societatea ºtiinþificã”, comunicarea, satis-
facþia în viaþã, calitatea vieþii etc., a rezul-
tat, de fapt, incapacitatea sistemului socia-
list de a le asimila ºi deci de a se lãsa
reformat. Multe dintre cercetãrile de teren
nu au putut fi publicate integral din cauza
interdicþiilor cenzurii, acumulându-se ca
rapoarte de cercetare de „uz intern”. Cer-
cetarea sociologicã repeta, în anii ’80,
ciclul marginalizãrii politice. Un exemplu
sugestiv l-au constituit studiile de socio-
logia religiei, desfãºurate de Universita-
tea din Bucureºti, care au constatat o
religiozitate activã ºi medie la 70% din
eºantionul reprezentativ utilizat ºi 16%
atei. Rezultatele au nemulþumit profund
conducerea de partid, sociologii fiind sus-
pectaþi de falsificarea datelor care contra-
ziceau doctrina oficialã. Ceea ce a urmat
nu mai era deloc cercetare ºtiinþificã, ci
propagandã.
ªtefan Buzãrnescu: În aria de interferenþã
geopoliticã în care ne-a gãsit ºi statornicit
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
istoria, modelele sociologice occidentale,
dar ºi cele orientale nu puteau sã nu se
facã simþite în þara noastrã. Cu certitudine
însã, putem afirma cã nu existã epigoni ai
vreunor întemeietori de ºcoli sociologice
occidentale printre sociologii români. Nici
alþi reprezentanþi ai ºtiinþelor sociale nu
au cãzut pradã tentaþiei mimetismului mode-
lelor strãine, nici mãcar în momentele în
care acestea erau în vogã în þãri influente
ºi cu mare potenþial economic.
Bovarismul epistemic nu a caracterizat
niciodatã biografia practicii sociologice
româneºti; aceastã conduitã este valoarea
de patrimoniu pe care comunitatea noastrã
profesionalã are obligaþia sã o reafirme –
evident, la alþi parametri. Nici chiar epi-
sodul marxist al confruntãrii sociologiei
cu materialismul istoric (filosofia marxis-
tã a istoriei) nu s-a rezumat la raportarea
mecanicã a unor „orientãri” exogene
României.
Eu nu calific în nici un registru aceas-
t㠄disidenþã”; doresc doar sã îndrept
reflectorul discernãmântului asupra nuan-
þelor ºi detaliilor revelatoare, deoarece
tropismul politicienilor noºtri dupã modele
strãine de gestionare a problemelor sociale
româneºti îºi dovedeºte totala inadecvare.
Un diagnostic al acestei situaþii l-am
descris pe larg în cartea Bovarismul insti-
tuþional ºi reforma româneascã (1998),
citatã într-un document UE. Sã credem
mai mult în noi înºine, ºi ca sociologi,
plecând de la exemplul lui Brâncuºi: a
crezut atât de mult în el, încât i-a obligat
pe toþi profesioniºtii vremii sã-l „ia în
seamã”. Azi nu se mai poate scrie istoria
artei fãrã revoluþia nonfigurativului de-
clanºatã de românaºul nostru genial. Nici
istoria universalã a sociologiei nu trebuie
sã-l ignore pe D. Gusti, dar pentru asta
trebuie s㠄producem” noi acel tratat.
Atâta timp cât ne rezumãm sã traducem,
uneori fãrã discernãmânt, tot ce apare în
Occident, vom continua suicidul axiologic
31
al românismului. Acum avem libertatea
sã-l oprim, reconstruindu-ne profilul epis-
temic al sociologiei din perspectivã româ-
neascã. Obiectivul e realizabil prin apor-
tul conjugat al unei comunitãþi profesio-
nale de tip nou, iar pentru a fi o comu-
nitate de tip nou nu avem nevoie decât de
voinþã.
Constantin Schifirneþ: Nu cred cã ter-
menul influenþã este cel adecvat. Cert
e însã cã nexul formativ al sociologilor
români din toate timpurile este strâns aso-
ciat instruirii lor în Occident. Pânã ºi spe-
cialiºtii în ºtiinþele socioumane din pe-
rioada comunistã, absolvenþi ai unor uni-
versitãþi din spaþiul ex-sovietic, s-au afir-
mat prin orientarea cãtre sociologia sau
filosofia occidentalã. Mai sunt de remar-
cat, astãzi, interesul, cu deosebire al tine-
rilor sociologi, pentru gândirea anglo-
-saxonã, cea americanã având prioritate,
ºi o anumitã neglijare, deºi vrem sã fim
integraþi în toate structurile europene, a
sociologiei europene.
Orientãri teoretico-metodolo-
gice semnificative în sociologia
româneascã dupã 1989:
modele teoretice generale,
teorii ºi concepte medii,
sociologie teoreticã versus
sociologie empiricã
Constantin Schifirneþ: Nu cred cã pot
ierarhiza modelele teoretice din sociolo-
gia româneascã de astãzi pentru motivul
foarte simplu cã nu am cum sã cunosc
întreaga producþie sociologicã din þarã.
Nu numai cã ºtim puþin despre ce se
întâmplã cu sociologia în celelalte centre
universitare, ci avem o insuficientã cu-
noaºtere ºi a activitãþii în domeniul socio-
logiei din Bucureºti.
32 Forum Sociologie Româneascã
Maria Larionescu: Dupã 1990 România,
ca ºi alte þãri foste socialiste, s-a deschis
unei multitudini de idei teoretice ºi prac-
tici privind dezvoltarea în noile condiþii
ale tranziþiei, problemele sociale, definirea
identitãþii etnice, geneza societãþii civile,
construcþia instituþionalã. Un volum sub-
stanþial de cercetãri au fost consacrate unor
noi abordãri teoretice generale ºi speci-
fice în sociologie care, de cele mai multe
ori, valorificã experienþa acumulatã.
Discursul modernizãrii capitaliste a
societãþii româneºti, cu bogatele sale pole-
mici din perioada antebelicã, a redevenit
actual o datã cu încheierea rupturii pro-
duse de comunism. El a fost filtrat ºi
adaptat noilor condiþii ale tranziþiei post-
comuniste, sub forma unor metateorii ºi
teorii generale: metateoria latenþelor sufle-
teºti, metateoria Noologiei (I. Bãdescu);
prolegomene epistemologice ale unei teo-
rii explicative a tranziþiei (C. Zamfir),
teoria tranziþiei ca premisã a postmoder-
nitãþii (L. Vlãsceanu); teoria „spaþiului
social al tranziþiei” (D. Sandu); analiza
cauzalã lãrgitã (C. Zamfir); teoria raþio-
nalitãþii umane limitate, individualã ºi
colectivã (C. Zamfir ºi colab.); perspec-
tiva generalã a raþionalitãþii sociale (S.
Rãdulescu; I. Ungureanu); perspectiva
„retroinstituþional㔠asupra spaþiului social
al tranziþiei (L. Pop); teorii asupra siste-
mului politic ºi elitelor (V. Mãgureanu;
M. Milca; D. Dungaciu).
Rãspunsurile teoretice specifice ale
sociologilor la provocãrile tranziþiei post-
comuniste aratã o gamã variatã de con-
cepte ºi teorii de nivel mediu de genera-
litate. În continuare voi oferi exemple din
câteva domenii tematice:
– teorii asupra socialismului românesc:
foarte puþini sociologi români ºi-au dedi-
cat eforturile analizei regimului comunist
în România – programe de schimbare în
anii ’60-’80, cãderea regimului comunist,
politicile publice în comunism (C. Zamfir
ºi colectiv); identitatea etnicã ºi econo-
mia de penurie în comunism (L. Chelcea
ºi P. Lãþea); coada la alimente ca insti-
tuþie socialã fundamentalã (P. Câmpeanu).
Mai multe lucrãri asupra societãþii româ-
neºti socialiste au fost realizate de autori
de peste hotare, precum Katherine Verdery
sau David Kideckel;
– teorii asupra subdezvoltãrii, a calitãþii
vieþii, a sãrãciei, a excluziunii sociale: teo-
ria societãþii de supravieþuire (V. Pasti, M.
Miroiu, C. Codiþã); teorii asupra sãrãciei,
excluziunii sociale ºi politicilor sociale (C.
Zamfir ºi colectiv; M. Preda ºi colab.;
C.M. Teºliuc, L. Pop, E.D. Teºliuc; I.
Bãdescu; M.S. Stãnculescu ºi I. Berevo-
escu); paradigma calitãþii vieþii (I. Mãr-
ginean); modele ale intervenþiei sociale
în comunitãþi defavorizate (C. Rughiniº);
costurile sociale ale dezvoltãrii (M. Lario-
nescu, S. Rãdulescu, C. Rughiniº);
– teorii de nivel mediu asupra moºte-
nirii culturale ºi a dezvoltãrii (M. Cernea
ºi colectiv; O. Cucu-Oancea; V. Grigo-
raº, D.G. Ionescu, I. Mihai, A. Ovide-
nie, D. Pescaru, D. Petruþi, L. Rãduþ, M.
Vasile; S. Totelecan);
– teorii ale etnicitãþii ºi naþionalismu-
lui: etnicitatea ºi convieþuirea colectivã
(D. Abraham, S. Chelcea, I. Bãdescu;
L. Rain); un model „subiectiv” al etni-
citãþii centrat pe expunerea la diferenþã
(A. Mungiu-Pippidi); identitatea narativã
(L. Chelcea ºi P. Lãþea); modele sub-
stanþialiste (M. Cobianu-Bãcanu); teoria
autoidentificãrii ºi heteroidentificãrii (C.
Zamfir ºi colectiv; I. Constantin; M.
Merfea; G. Alexandrescu ºi colectiv; V.
Veres ºi colab.); etnicitate, naþionalism,
modernizare în societatea româneascã (A.
Roth; D. Dungaciu); multiculturalism (I.
Culic, I. Horvath, C. Stan ºi colab.);
– teorii asupra managementului ºi a
organizaþiilor: teoria dublei tranziþii (O.
Hoffman); cultura organizãrii (M. Vlãs-
ceanu); tipuri de culturi organizaþionale
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
(C. Mereuþã, L. Pop, C. Vlaicu, L. Pop);
schimbare organizaþionalã ºi individualã
(C. Zamfir, G. Mãþãuan, N. Lotreanu);
– teorii ale comunicãrii ºi proceselor
electorale: „democraþia minimal㔠(M.
Dogan; V. Pasti, M. Miroiu, C. Codiþã);
„democraþia vulnerabil㔠(L. Vlãsceanu,
A. Miroiu); „campania electoralã perma-
nent㔠(A. Mungiu); „falimentul demo-
craþiei” în România (A. Bulai); „votul
negativ” (A. Aldea, D. Chiribucã, M.
Comºa, M. Kivu, B. Micu, C. Moldovan);
construcþia simbolicã a câmpului electoral
(I. Drãgan ºi colab.); analize variate ale
comunicãrii politice ºi mass-media pri-
lejuite de campaniile electorale din
România;
– teorii asupra corupþiei [i devianþei (S.
Rãdulescu, D. Banciu, V. Teodorescu);
– teorii asupra familiei ºi a genului (I.
Mihãilescu; E. Stãnciulescu; C. Zamfir
ºi E. Zamfir; M. Voinea; P. Iluþ; G.
Gherbea; M. Miroiu; L. Grunberg; M.
Preda; L. Popescu ºi colectiv; I. Moro-
ianu Zlãtescu, R. ªerbãnescu; S. Rãdu-
lescu; L. Rain);
– sociologia sociologiei româneºti (I.
Bãdescu, M. Ungheanu; ªt. Costea, M.
Larionescu, F. Tãnãsescu; R. Baltasiu;
A. Negru; L. Popescu; C. Bãlan; Z.
Rostás; M. Diaconu; C. Schifirneþ; Z.
Ornea; I. Vlãduþ; T. Tanco etc.);
– fundamente ale psihosociologiei (S.
Chelcea; P. Iluþ; A. Neculau; E. Zamfir).
Majoritatea cercetãrilor din ultimii cinci-
sprezece ani s-au bazat pe abordãri canti-
tative ºi calitative. Demersul cantitativ
cuprinde o arie largã de metode ºi tehnici
care faciliteazã construcþia unor modele,
teorii, concepte întâlnite frecvent în dome-
niile calitãþii vieþii, politic, electoral. Stu-
diile preponderent calitative se regãsesc
mai ales în cercetarea ariilor simbolice
ale culturii, identitãþii etnice, comunicãrii
politice, dezvoltãrii comunitare, educa-
þiei, familiei, managementului resurselor
umane.
33
ªtefan Buzãrnescu: Cea mai semnifica-
tivã orientare teoretico-metodologicã pre-
zentã în mediile universitare din România
dup\ 1989 o consider a fi constructivis-
mul sociologic. Din pãcate, s-au finalizat
puþine (rarisime chiar) studii din perspec-
tiva sociologiei constructiviste, iar prac-
tica sociologicã pare cantonatã în aria
unei sociografii confortabile sub aspect
metodologic ºi rentabile ca aspect finan-
ciar. Hermeneutica sociologicã a bãncilor
de date deja acumulate aºteaptã, încã, nu
se ºtie care generaþie dispusã la un efort
de descifrare teoreticã a achiziþiilor empi-
rice postdecembriste.
Sociobiologia a fost tradusã, dar rã-
mâne, în exclusivitate, obiect de studiu la
istoria doctrinelor. În ceea ce priveºte
aºa-zisa „sociologie a tranziþiei”, nu cred
în aºa ceva din mai multe motive: cen-
trarea presupusei discipline numai pe post-
comunism denotã obedienþã ideologicã sau,
în cel mai bun caz, o glazurã ideologicã
a demersului sociologic; toate þãrile lumii
se aflã în tranziþie cãtre o nouã etapã
(fazã de evoluþie) de dezvoltare a istoriei
lor; invocarea „tranziþiei” noastre este
un aspect jenant. În plus, trimiterea la
„tranziþia spre comunism” aratã devaliza-
rea cuvântului tranziþie de orice potenþial
explicativ; face parte din noua limbã de
lemn, de esenþã diferitã.
Abordarea sociologicã a mutaþiilor struc-
turale postcomuniste mi se pare mai rezo-
nabilã ca formulare, deoarece „tranziþia”
nu este un nou „conþinut epistemic” ºi nu
întruneºte nici celelalte condiþii pentru a
se constitui în sociologie de ramurã. În
România, pe prezenta secvenþã de evo-
luþie, accentul pe microsociologie este
corect, dar e obligatoriu sã încercãm sã
depãºim momentul inerþial al sociografiei
ca situaþie pe care ne-o asumãm; sã con-
venim totuºi cã ea nu poate reprezenta
viitorul sociologiei româneºti.
34 Forum Sociologie Româneascã
Relaþia dintre sociologie
ºi spaþiul public
din România de azi
ªtefan Buzãrnescu: În spaþiul public al
României de azi sociologia îºi trãieºte un
fel de a doua tinereþe: mulþi o considerã
încã insuficient de maturizatã pentru a
putea fi luatã în serios. Totuºi, începe sã
fie un fel de cutie de rezonanþã a transfor-
mãrilor structurale aflate în curs, îndeosebi
prin sondajele chiar de talie naþionalã.
Constrângerile de ordin logistic (costuri
prohibitive) nu-i permit sociologiei româ-
neºti sã fie, încã, fiºa clinicã a disfuncþiilor
întregii noastre societãþi aflate într-o fazã
de accentuatã entropie normativã. În etapa
urmãtoare ea trebuie sã se afirme ºi ca
instanþã de reflexie calificatã a societãþii
asupra ei însãºi, denunþând braconajul epis-
temic al tuturor celor care-i repro[eazã cã
nu a anticipat evenimentele din ’89. Aces-
tora le ofer urmãtoarea replicã: sociolo-
gia nu face profeþii, iar sociologii nu sunt
profeþi, ci oameni de ºtiinþã. Prin analo-
gie cu medicina, faptul cã existã bolnavi
ºi boli nu le poate fi imputabil medicilor:
ei pun un diagnostic calificat pe baza unor
foarte laborioase analize ºi ne oferã o
terapie convingându-ne cã ne pot ajuta sã
ne corijãm unele disfuncþii ale organis-
mului nostru dacã le urmãm prescripþiile.
Nici un medic nu are pretenþia cã ºtie
cât vom mai trãi; el ne ajutã sã fim,
încã, persoane active ºi cu asta cota sa de
profesionalitate este atinsã, misiunea sa
fiind îndeplinitã. Medicul nu face profe-
þii, iar medicii sunt aliaþii noºtri în lupta
pentru un obiectiv comun: menþinerea
stãrii noastre de sãnãtate somaticã ºi men-
talã. Din motive personale (vanitate, incul-
turã medicalã, orgolii difuze, dispreþ etc.),
putem neglija total diagnosticul medicu-
lui, dar ajungem mai repede la cimitir.
În replicã, nu sociologii trebuie sã fie
culpabilizaþi atunci când partidul X sau Y
scade în sondaje; sociologii, ca ºi medicii,
înregistreazã o stare de fapt pe un conti-
nuum al fenomenologiei spaþiului social
în timp real. Dacã profilul comunitar al
opþiunilor fluctueazã chiar de la lunã la
lunã, sociologii pur ºi simplu înregistreazã
aceastã dinamicã ºi identificã aria cauzalã
a schimbãrilor produse deja în orizontu-
rile de aºteptare ale segmentelor de opinie
studiate; nu sociologii induc sau gene-
reazã schimbãri, în mod nemijlocit. Ei
contribuie la redactarea unei diagnoze cali-
ficate pe baza cãreia factorii de decizie
pot lua hot\r^rile pe care ei le considerã a
fi optime pentru structurile pe care le admi-
nistreazã. Actorii aflaþi în sfera manage-
rialã pot ignora diagnosticul social cu ris-
cul de a agrava disfuncþionalitãþile (boala),
structura respectivã având mai multe ºanse
sã involueze pânã la dispariþie. Acest fapt
s-a întâmplat cu România: desfiinþarea
sociologiei ºi neacceptarea diagnosticului
pus de profesioniºtii de profil au fãcut ca
„bolile” sistemului social sã fie tratate de
vraci ideologici, „injecþiile” propagandis-
tice favorizând intrarea sistemului în meta-
stazã structuralã ºi grãbindu-i ajungerea în
cimitirul istoriei ca un experiment social
gestionat incompetent ºi triumfalist.
Un sistem ce a asasinat, epistemic vor-
bind, sociologia a sfârºit prin suicid poli-
tic; iatã lecþia amarã din care toþi trebuie
sã tragem concluzii lucide ºi sã ne asumãm
responsabilitãþile corespunzãtoare locului
deþinut în societate…
Dincolo de diversitatea opþiunilor
noastre metodologice, avem un obiectiv
testamentar de îndeplinit de la patriarhul
sociologiei româneºti, D. Gusti: redacta-
rea hãrþii sociologice a României. Inven-
tariind natura problemelor sociale, aria
de manifestare ºi profunzimea lor pentru
fiecare judeþ, devine posibilã articularea
unei ierarhii de prioritãþi naþionale care
sã nu vinã în contradicþie cu prioritãþile
zonale ºi locale. Iatã cum sociologia se
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective
poate implica pragmatic în reformarea
lucidã ºi responsabilã a spaþiului social
românesc. Hai sã fim NOI spre profitul
fiecãrui EU.
Septimiu Chelcea: În decembrie ’89, tele-
viziunea lansa chemarea cãtre populaþie
sã vinã sã o apere – acest lucru îl ºtie
toatã lumea. O diversiune. Puþini îºi mai
amintesc însã de o altã chemare: „Sã
vinã doi sociologi”. Tot o diversiune. Cei
doi sociologi erau deja acolo – ºi încã de
dinaintea evenimentelor! Dupã decembrie
’89, în toate guvernãrile am avut senatori
ºi deputaþi, ºefi de departamente, consi-
lieri, primari de municipii, prefecþi,
secretari de stat ºi miniºtri sociologi sau,
mai bine spus, absolvenþi de Sociologie.
A devenit sociologia ca ºtiinþã mai res-
pectabilã? Înregimentarea politicã a socio-
logilor nu le-a servit decât celor ce au
fãcut-o. În continuare sociologia are un
„status marginal”. Se pronunþã în legãturã
cu cercetarea sociologicã, despre sonda-
jele de opinie publicã, de exemplu, per-
soane incapabile sã facã vreo distincþie
între „flatulaþia” ºi „fluctuaþia forþei de
muncã”. Se declar㠄sociolog” te miri cine
pe motiv cã, la un moment dat, scrie la un
ziar sau ocupã o funcþie în ierarhia poli-
ticã ori administrativã. Abia dacã fac deo-
sebirea între „ºtiinþele nomotetice” ºi „ºtiin-
þele ideografice”, dar se declar㠄tineri”,
„democraþi” ºi „competenþi”. Nu-i vorbã
cã ºi sociologii – cel puþin, unii dintre
ei – i-au primit cu braþele deschise.
Peisajul sociologiei în România de azi
este departe de ceea ce mulþi dintre noi am
sperat în momentul euforiei prãbuºirii
comunismului. Domenii de cunoaºtere
sociologicã aproape cã au dispãrut. Cine
se mai preocupã azi de sociologia cunoaº-
terii? De sociologia ºtiinþei? Dar de socio-
logia educaþiei, a sportului? De sociolo-
gia artei? S-a produs o îngustare a câm-
pului cercetãrii sociologice, fiind abordate
35
aproape exclusiv „problemele sociale”.
Se uitã cã ºtiinþa are ca scop principal
producerea unor teorii. Mã refer la cer-
cetarea academicã, nu la cea departamen-
talã. Dacã actuala orientare a cercetãrilor
sociologice va continua, ne putem aºtepta
ca decalajul teoretico-metodologic dintre
sociologia româneascã ºi cea european㠖
ca sã nu mai vorbim de sociologia ameri-
can㠖 sã se mãreascã.
O sumarã trecere în revistã a temelor
puse în discuþie la secþiunile „Teorie soci-
al㔠(Research Network 11) ºi „Metode
calitative” (Research Network 21) din ca-
drul celei de-a VI-a Conferinþe a Asociaþiei
Europene de Sociologie (Murcia, 23-26
septembrie 2003) susþine cele afirmate
anterior. Din Danemarca, profesoara
Margareta Bertilsson a vorbit despre „ab-
ducþie” ca element central în „pragmatis-
mul lui Peirce”. Milan Jaros (Marea
Britanie) a pus în discuþie pseudomatema-
tizarea ºi reîncadrarea socialului. Doi cer-
cetãtori din Austria au analizat procesele
civilizãrii ºi teoria evuluþionistã. Ute
Gerhard, de la Universitatea din Frank-
furt, a comparat teoriile individualizãrii
din perspectiva genului. Victor Fanciuk,
profesor la Universitatea de Stat din
Moscova, a examinat teoriile moderne ale
societãþii. O profesoarã din Polonia, de la
Universitatea din Torun, a readus în actua-
litate conceptual de relaþie în sociologia
interpretativã. Altã profesoarã polonezã,
Elizbieta Halas, de la Universitatea Cato-
licã din Lublin, ºi-a centrat discursul pe
simbolismul social. În ceea ce priveºte
metodologia, faptul cã metodelor calita-
tive li s-a consacrat o secþiune aparte
ar trebui sã fie un semnal pentru socio-
logia de la noi. Mai mulþi specialiºti (Ross
Koppel [.a. – SUA; Thoma S. Eberle –
Elveþia; Marie Buscatto – Franþa; Attila
Bruni, Giuseppina Pellegrino, Mario
Cardano, Marco Marazano – Italia) s-au
concentrat asupra etnografiei ca metodã
36 Forum Sociologie Româneascã
calitativã. Utilizarea datelor audiovizuale
în cercetãrile sociologice a reþinut atenþia
unor specialiºti din Germania (Hubert
Knoblauch, Bernt Schnetter). Teme pre-
cum analiza discursivã a realitãþii, etica
în cercetãrile calitative, triangularea, rela-
þia dintre biografie ºi cursul vieþii, tehni-
cile „polisenzitive”, cercetãrile feministe,
combinarea metodelor cantitative ºi cali-
tative par a fi de actualitate. Ce avem noi
de spus în legãturã cu astfel de teme?
Maria Larionescu: Cariera sociologiei
româneºti din ultimul deceniu este strâns
legatã de schimbãrile în imaginarul colectiv
al societãþii româneºti în tranziþie. Impac-
tul sociologiei asupra spaþiului public poate
fi surprins în câteva direcþii:
a) „desensibilizarea politicã excesivã”
(C. Zamfir): prin cercetãrile lor, socio-
logii au reuºit sã readucã în câmpul cer-
cetãrii ºtiinþifice o serie de teme cu rele-
vanþã politic㠖 de exemplu, calitatea vieþii,
erodarea standardului de trai, polarizarea
ºi excluderea socialã a unor grupuri ºi
categorii defavorizate, corupþia, crimina-
litatea etc., oferind, totodatã, o bazã docu-
mentarã consistentã pentru opþiunile de
reformã. Cercetãrile grupului Cãtãlin ºi
Elena Zamfir, Ioan Mihãilescu, Ioan
Mãrginean, Marian Preda, Livius Manea,
Lucian ºi Luana Pop, Cosima Rughiniº,
Manuela Stãnculescu, Ionica Berevoescu
etc. asupra sãrãciei, grupurilor margina-
lizate [i a politicilor sociale au constituit
un obiect de dezbatere publicã. Conclu-
ziile investigaþiilor lor au stat la baza
programelor guvernamentale ºi ale socie-
tãþii civile privind politicile sociale. Se
poate afirma cã aceste studii au devenit
„directori de opinie” în domeniul politi-
cilor sociale din România;
b) identificarea unor „raþiuni înteme-
iate”: studiile sociologice au adâncit
cunoaºterea publicã a vieþii sociale prin
identificarea unor „raþiuni întemeiate” (în
consens cu „de bonnes raisons” – Boudon)
care fac inteligibile comportamente, atitu-
dini, credinþe percepute, de regulã, ca abe-
rante sau iraþionale. De pildã, Septimiu
Chelcea, Dumitru Sandu ºi colaboratorii
lor au pus în discuþie publicã importanþa
decisivã a unor legãturi culturale adânci
care dau sens opþiunilor ºi ºanselor de viaþã
ce caracterizeazã tranziþia, cu toate contra-
zicerile ºi incoerenþele acestora. De aseme-
nea, cercetãrile succesive, pe o perioadã
mare de timp, ale grupului Dan Banciu –
Sorin M. Rãdulescu asupra devianþei,
corupþiei, criminalitãþii au adus în faþa
opiniei publice unele dimensiuni parado-
xale ale fenomenelor care explicã rezis-
tenþa ºi amplitudinea acestora. Corupþia,
de pildã, este explicatã atât ca fenomen
deviant, cât ºi ca „un substitut funcþional
al unei reforme care nu a fost dusã pânã
la capãt”. Rezultatele investigaþiilor au
stat la baza reformei în justiþie;
c) ambivalenþa dezvoltãrii: impactul
sociologiei asupra sferei publice s-a re-
simþit ºi prin problematizarea dezvoltãrii
societãþii româneºti în tranziþie în termenii
ambivalenþei procesului. Avându-ºi sursa
în ambiguitatea modernizãrii, care cumula
douã discursuri contradictorii ºi înrudite
(„discursul eliberãrii” ºi „discursul disci-
plinãrii” – Peter Wagner), tranziþia, aratã
sociologii, nu va scãpa de ambivalenþe
structurale. Douã sunt îngrijorãrile socio-
logilor privind tranziþia: prevenirea „ris-
curilor de absolutism” al raþiunii umane
impersonale (Touraine), a puterii unifor-
mizatoare a dreptului, contabilitãþii, edu-
caþiei bazate pe cultivarea caracterului
impersonal al relaþiilor, pe de o parte, ºi
rezistenþa culturilor particulare, pe de altã
parte, astfel încât sã se evite instrumen-
talizarea raporturilor interumane.
În ultimii ani, discursul ziariºtilor, al
politicienilor, al organizaþiilor voluntare
s-a profesionalizat din punct de vedere
 Sociologia în România: trecut, prezent, perspective 37

sociologic. Studiile sociologice asupra în dezbaterile publice se constituie prin

problemelor asociate cu tranziþia au fami-
liarizat opinia publicã cu problematica
modernã a complexitãþii ºi incertitudini-
lor, contribuind la instituþionalizarea –
încã incipient㠖 a unei societãþi civile
româneºti.
Constantin Schifirneþ: Spaþiul public româ-
nesc integreazã sociologia, dar – trebuie
s-o spunem limpede – nu prin vocile ei
cele mai autorizate. Prezenþa sociologiei
persoane care vin din alte domenii, meta-
morfozate peste noapte în sociologi.
Prestaþia lor nu se produce întotdeauna
dupã normele de competenþã sociologicã.
Nu mai puþin semnificativ este interesul,
accentuat în campanii electorale, pentru
sondajele de opinie, identificate abuziv
cu sociologia, iar sociologii acceptã cu
resemnare aceastã denaturare. Aº vrea sã
semnalez ºi slabul ecou avut în media
româneºti de cartea de sociologie.
Grupaj realizat de Maria Larionescu

Not\
1. Într-o recentã întâlnire informalã de la Catedra de sociologie, ispitit de auditoriu sã-ºi
identifice filiaþiile ºi plasamentul în sociologia româneascã postbelicã, unul dintre perso-
najele invocate aici ºi-a mãrturisit o carenþã de comunicare ºi relaþionare cu un sociolog
precum Traian Herseni, în ciuda contactelor dese ºi prelungite pe care le-au avut. Am fost
contrariat. Scriam în altã parte despre „ratarea marxismului” la Traian Herseni, argumen-
tând cã, în ciuda declaraþiilor postbelice uneori ostentative ale acestuia de aderenþã la
marxism, prea puþin proba în scrisul lui o adeziune realã de asemenea proporþii. Abuzul
declarativ rata orice concretizare consistentã în spiritul textelor de dupã 1944 ale marelui
sociolog. Lucrurile stau la fel în toate lucrãrile sale semnificative, culminând cu masiva
Sociologie din 1982. Contrarierea de care pomeneam mai devreme tocmai aici îºi are
sursa: cãci descoperisem un acelaºi spirit – aproape o asemenea strategie, cu sensul indicat
în acest text – atât în tratatul lui Herseni, cât ºi în, de pildã, una dintre cãrþile celui în
cauzã! ªi asta în ciuda diferenþelor vizibile ºi incontestabile dintre cele douã lucrãri. De
unde, te întrebi, aceastã adeziune mai adâncã? Sã fie un soi de înrâurire mai subtilã, dar
suficient de profundã, pe care tocmai proximitatea îndelungatã reuºeºte sã o estompeze?
Se prea poate. La fel cum sursa poate fi tocmai ambianþa în care ambii sociologi evoluau
ºi pe care o exprimau, tacit, în scrierile lor. Sau poate cã adevãrul e, ca de atâtea ori,
undeva, pe la mijloc… Oricum ar fi, personajul este – din acest punct de vedere, cel puþin –
mult mai aproape de Traian Herseni decât a vrut sã recunoascã în acea discuþie de la
Catedra de sociologie. ªi asta spune, iarãºi, ceva semnificativ despre un tronson al socio-
logiei româneºti postbelice, despre necercetata ei disponibilitate în a exersa – oximoronic –
nuanþele unei neadeziuni funciare.
Primit la redacþie: februarie 2005