CUVÂNT ÎNAINTE

Deşi perspectiva istorică îşi asociază, în mod firesc, reperele cronologice, o i

storie a gândirii, doctrinelor şi metodologiei cercetării sociologice nu mai poa
te opera decât parŃial cu acest criteriu, din mai multe cauze. În primul rând pe
ntru faptul că nu tot ceea ce s-a publicat în numele sociologiei sau în zonele a
diacente acesteia mai rezistă, peste timp, la severul examen al calităŃii ştiinŃ
ifice, impus de epistemologia contemporană. De aceea, unii autori obscuri, afirm
aŃi mimetic în raza de semnificaŃie a unor curente, nu-şi mai pot găsi locul înt
r-o istorie a sociologiei redactată din raŃiuni şi cu finalităŃi didactice. La a
ceştia ne-am raportat selectiv, reŃinând doar contribuŃiile care fie mai pot ave
a relevanŃă pentru sociologia modernă, fie constituie elemente remarcabile pentr
u biografia sociologiei ca ştiinŃă. Dacă luăm, deci, ca sistem de referinŃă auto
rii, subliniem că am reŃinut numai ideile cu valoare de patrimoniu pe care evolu
Ńia gândirii sociologice le-a validat: creaŃiile conceptuale, inovaŃiile concept
uale şi categoriale, metodele de analiză a socialului care au contribuit la stim
ularea cercetării fundamentale şi aplicative, resemantizarea unor concepte ori r
euşitele în elaborarea unor diagnoze care au avut impact semnificativ asupra res
tructurării orizonturilor teoretico-metodologice ale doctrinelor cu largă audien
Ńă la momentele respective. Pe de altă parte, exigenŃele specifice unui curs uni
versitar ne-au amplificat imperativul selectării stocului de informaŃii pe care
prelegerile îl pot conŃine. În consecinŃă, din raŃiuni metodice, am optat pentru
o istorie a doctrinelor sociologice care s-au dovedit a fi repere de importanŃă
cardinală în evoluŃia sociologiei de la începuturile sale până în cel mai imedi
at prezent; cu excepŃia experienŃelor aflate în curs şi care nu s-au constituit,
încă, într-un corpus unitar şi coerent de enunŃuri valide ştiinŃific. În acest
context,dată fiind aspiraŃia de “obiectivitate” a sociologiei încă de la apariŃi
a sa, prima parte a cursului grupează orientările cu nuanŃe explicit sau implici
t sociologistice ca exerciŃii de desprindere a sociologiei de haloul metafizic c
are i-a fost arondat în condiŃiile “naşterii” sale la modul epistemic. Diversita
tea acestora se raportează la o sferă de echivalenŃe care le poate asigura o uni
tate implicită: aspiraŃie spre macrosociologie şi tendinŃa de realizare a unor s
isteme explicative care să vizeze întreaga societate ca sistem social global. Ac
eastă etapă, preponderent doctrinară, din “timpul interior” al maturizării seman
tice a sistemului de concepte şi categorii proprii demersului sociologic, noi o
considerăm ca fiind etapa clasică a sociologiei, numită de unii reprezentanŃi ai
genului şi “pure” sau “teoretice”. Este, în fapt, perioada modernă. Sub raport
epistemic ea se încheie odată cu publicarea de către E. Durkheim a lucrării “ Le
s regles de la methode sociologiques”(1895) care a orientat cercetarea spre aspe
cte concrete ale realităŃii sociale, fondând direcŃiile metodologiei, ale metode
lor şi tehnicilor de cercetare, care se vor dezvolta ulterior în strânsă legătur
ă cu exigenŃele de ansamblu ale evoluŃiei spaŃiului social global.
1
ReacŃia faŃă de dezvoltare, preponderent teoretică, la limita riscului de a se d
istanŃa semnificativ de ritmurile şi proporŃiile reale ale evoluŃiei sistemului
social, s-a concretizat în orientarea empiristă pe care noi o abordăm în registr
u comparativ dintre tradiŃiile europene şi preocupările de profil americane. Emp
irismul, prin proliferarea tehnicilor de culegere a datelor, a antrenat acelaşi
risc pe care l-a generat şi sociologismul: dizolvarea individului în social. Dac
ă în orientările sociologiste subiectivitatea a fost în mod programatic exclusă
din orizontul generalizărilor teoretice, rezervându-ise o poziŃie subalternă faŃ
ă de acestea, empirismul a condus la obturarea adevăratului rol al individului î
n creaŃia socială prin subordonarea lui estimărilor statistice şi tehnicilor mat
ematice de culegere şi interpretare a datelor. Punctul culminant l-a atins trans
formarea individului din sursă de inovaŃie socială în simplă cifră statistică! Î
n sensul “reconcilierii” exclusivismelor programatice dintre sociologia “purăteo
retică” şi sociologia “empirică – de teren”. Max Weber constituie punctul de ple
care al unui postmodernism (avant la lettre) în dezvoltarea sociologiei. Noi îl
considerăm ca întemeietor al sociologiei interpretative pe coordonatele căreia v
a evolua sociologia fenomenologică, interacŃionalismul simbolic, etnometodologia
şi chiar sociobiologia. În ultima parte sunt grupate orientările sociologice ca
re-şi propun recuperarea subiectivităŃii şi introducerea ei, ca fapt de ştiinŃă,
într-o ordine a umanului. Istoria sociologiei româneşti nu face parte din curs
(cu excepŃia lui D. Gusti), deoarece i-am rezervat, în complementaritate, o trat
are simultană în cadrul orelor de aplicaŃii şi lucrări de seminarii. Cu aceleaşi
scopuri, bibliografia care nu a mai putut fi prezentată pe larg în prelegeri, e
ste citată pentru a se constitui într-un instrument operativ de regăsire, în tim
p util, a informaŃiei aferente curentelor sociologice sintetizate şi articulate
în prezentul curs. Pornind de la premisele enunŃate şi oprindu-ne(atât cât, din
raŃiuni didactice este posibil) asupra reperelor tematice exponenŃial reprezenta
tive, am considerat că este legitim sub raport ştiinŃific să avem ca obiectiv re
constituirea timpului interior al sociologiei plecând de la secvenŃele definitor
ii pentru maturizarea sa conceptuală şi metodologică, nu de la timpul (obiectiv,
cronologic) al societăŃii şi nici de la timpul (subiectiv) al sociologilor, în
mod fatal marcaŃi de o existenŃă (fizică) episodică, efemeră la scara eternităŃi
i. De aceea, am “cules”, cu precădere, “fărâma de perenitate” care ne determină
să recunoaştem că nu mai putem face sociologie fără a ne raporta la sistemul de
referinŃă pe care-l constituie creatorii de şcoli de reflexie sociologică şi de
metode, tehnici şi procedee de cercetare care nu mai sunt, încă, valide până în
cel mai imediat prezent. Fără a subestima cele trei criterii de clasificare a do
ctrinelor sociologice: a) centrarea demersului sociologic pe creaŃia conceptuală
; b) centrarea pe problematica metodologiei de cercetare concretă; c) Implicarea
nemijlocită a sociologiei în optimizarea structurilor sociale, noi le consideră
m doar posibile capitole ale unei istorii globale ce aşteaptă încă a fi scrise.
În concepŃia noastră, o astfel de istorie universală a sociologiei ar trebui să
cuprindă: 1) istoria doctrinelor sociologice europene şi americane: 2) istoria d
octrinelor
2
sociologice orientale şi extrem orientale; 3) istoria sociologiei româneşti; 4)
geneza şi dinamica epistemică a metodologiei cercetării sociologiei. Din acest v
ast program prezenta lucrare reprezintă doar prima parte. Cât priveşte marxismul
, noi nu l-am inclus din certe raŃiuni metodice: marxismul şi neomarxismul nu ap
arŃin sociologiei, ci doar economiei, filozofiei, politologiei unde trebuie stud
iate în registrul comparativ. Ca om care a studiat marxismul, care a parcurs şi
o consistentă literatură marxistă şi marxologică, autorul consideră că atât marx
ismul cât şi încercările de dezvoltare a acestuia nu pot fi asimilate în sistemu
l conceptual al sociologiei ca disciplină de studiu, instituŃie şi profesie. Fap
tul că situaŃia clasei muncitoare din Anglia a fost citată ca prima lucrare de s
ociologie după opinia noastră, se datorează unei superficialităŃi în raportarea
la textul marxist propriu-zis. După cum se ştie, o cercetare de teren, cum preti
nde a fi cea invocată anterior, trebuie să aibă la bază un eşantion reprezentati
v care să cuprindă întreg universul anchetei . SituaŃia în speŃă nu se bazează p
e un eşantion reprezentativ, materialul fiind rezultatul unor simple culegeri de
date din raŃiuni pur propagandistice pentru a justifica efectele sociale ale po
larizării progresive a societăŃii engleze de atunci. Ea nu reflectă, deci, între
aga clasă muncitoare, ci reprezintă interes numai pentru susŃinerea unor premise
pe care se-ntemeia mişcarea muncitorească aflată, la acea vreme, într-o formă i
ncipientă de organizare. Într-o ediŃie viitoare, vom include şi câteva aspecte a
le încercărilor marxismului de a fi singura sociologie ştiinŃifică şi câteva cat
egorii care pot fi inserate în sistemul conceptual al sociologiei cu riscul glaz
urării ideologice a demersului, în încercările de evaluare a sensului mişcării i
storice ireversibile. Formulăm aceste rezerve deoarece sociologiei îi revine rol
ul de a pune diagnosticul social al tuturor transformărilor în curs: ea este, pr
in urmare, eminamente sincronică. Marxismul este eminamente diacronic şi animat
de aspiraŃii mesianice. Din experienŃa practică a doctrinei filosofico-economice
şi politice noi cunoaştem toate secvenŃele ca subiecŃi participanŃi direcŃi la
acest experiment social de proporŃii zonale în timpul căreia sociologiei i s-a i
nterzis dreptul la exprimare sub etichetarea ei ca pseudo-ştiinŃă burgheză. În c
oncluzie: nu este de competenŃa sociologiei, ci a altor ştiinŃe social-umaniste
de a studia şi acest capitol al ştiinŃelor sociale şi al practicii social-istori
ce. Aşteptăm, deci, cu interes studiile de istorie a economiei, filosofiei, poli
tologiei, propagandei etc., pe care numai specialiştii acestor domenii le pot in
troduce în circuitul ştiinŃific de profil. Atât perspectiva, cât şi maniera de a
bordare, beneficiază de asumarea libertăŃilor oferite de principiul autonomiei u
niversitare materializate într-o opŃiune metodică personală. Cu responsabilitate
integral asumată, consider că modesta noastră reuşită nu poate fi decât o opŃiu
ne metodică în orientarea lecturilor şi aprofundarea studiului sociologiei în pr
imul rând de către studenŃii de la secŃia de profil cărora le mulŃumesc pentru s
ugestiile constructive, pe care le-au avansat, cu maturitate şi încărcătură idea
tică. Cu speranŃa că (şi) prin acest curs vom contribui la multiplicarea dialogu
rilor, eminamente ştiinŃifice, promovate de prestigioasa Universitate timişorean
ă cu celelalte universităŃi din Ńară, mulŃumim anticipat celor care vor avea răg
azul (alŃii decât studenŃii) să parcurgă prelegerile şi să ne ofere sugestii pen
tru o altă viitoare ediŃie. Pentru sprijinul
3
primit la prezenta ediŃie mulŃumim Catedrei de profil, referenŃilor din alte cen
tre universitare şi prestigioasei Edituri didactice şi pedagogice care a susŃinu
t cu generozitate lansarea lucrării în circuitul ştiinŃific de specialitate.
AUTORUL
4
PRECURSORI, IZVOARE, ELEMENTE DE SOCIOLOGIE ŞI GÂNDIRE SOCIOLOGICĂ ÎN FILOSOFIA
SOCIALĂ ŞI FILOSOFIA ISTORIEI DIN ANTICHITATE PÂNĂ ÎN MOMENTUL CONSTITUIRII SOCI
OLOGIEI CA DISCIPLINĂ AUTONOMĂ
ŞtiinŃele - atât ale naturii, cât şi cele ale societăŃii s-au constituit şi exis
tă, ca atare, în calitate de laturi funcŃionale ale cunoaşterii. Acumularea de i
nformaŃie a determinat, progresiv, lărgirea sferei de cuprindere a programelor a
nalitice cu noi discipline de studiu, diversificarea limbajelor reflectându-se î
ntr-o diversificare epistemologică, corespunzătoare. Totuşi, nivelul ştiinŃific
al cunoaşterii este o fază relativ recentă în evoluŃia spiritualităŃii, multă vr
eme cunoaşterea fiind grevată de cunoaşterea comună, adică tributară speculaŃiil
or, subiectivităŃii şi spontaneităŃii. În aceste circumstanŃe, decantarea teoret
ică a cunoaşterii sociale a cumulat o particularitate foarte importantă: problem
atica umană a fost preluată de către alte ştiinŃe, datorită lipsei de maturitate
categorială, conceptuală şi metodologică a ştiinŃelor social-umaniste. Istoria
sociologiei este, de fapt, istoria acestei relaŃii în spaŃiul căreia filosofia s
ocială şi filosofia istoriei constituie zonele în care pot fi descoperiŃi precur
sorii cei mai importanŃi ai sociologiei. În ceea ce ne priveşte, ne propunem să
prezentăm succesiunea principalelor curente şi doctrine sociologice care au fost
validate de gândirea şi practica cercetării sociologice de la apariŃia sociolog
iei până în cel mai imediat prezent. Accentele, uneori polemice, trebuie înŃeles
e ca tot atâtea încercări de a sugera câmpuri problematice de reflexie pentru vi
itorii sociologi. Filosofia istoriei, ca ramură relativ specializată a reflexiei
filosofice a tuturor marilor gânditori de la care au rămas doctrine închegate,
sau numai teme cu încărcătură umană, respectiv seturi de idei vizând condiŃia um
ană privită la confluenŃa dintre natură şi cultură. Diversitatea doctrinară are,
totuşi, multe aspecte similare: aprecieri privind economia, raporturile dintre
individ şi societate, geneza puterii şi metodele de guvernare, rolul idealului î
n viaŃa practică a individului, morala. În ordine cronologică, cităm lucrările “
Statul şi legile” şi “Republica” aparŃinând lui Platon (427-347 î.e.n) şi “Etica
Nicomahică” a lui Aristotel (385-322 î.e.n) în care se definesc pentru prima da
tă caracteristicile omului ca fiinŃă socială. În lucrarea “ConstituŃia atenienil
or” Aristotel merge şi mai departe cu analiza, propunându-şi să explice “natura”
sau esenŃa vieŃii sociale reale. La capătul acestui demers explicativ, în care
foloseşte şi date concrete prin care caută să probeze aprecierile speculative, p
ropune noŃiunea de “entelehie”, care ar constitui esenŃa socialului şi care ar c
onferi acestuia distincŃie faŃă de celelalte domenii ale realităŃii. La Aristote
l realitatea socială reprezintă patru niveluri de structurare: 1) Philia: coresp
unde sociabilităŃii din sociologia contemporană şi definea modul în care individ
ul făcea uz în comportamentul său de valorile polisului; 2) Coinoma: cuprindea r
aza de acŃiune şi arealul valoric pe care îl ocupau grupurile particulare; 3) Po
liteia: denumită şi coinoma politike, definea domeniul de instituŃionalizare a v
alorilor care vertebrau grupurile particulare în cadrul comunităŃii etnice-socia
le globale. În acest sens statul era identificat cu societatea globală care cupr
indea pe toŃi indivizii, fie ei cetăŃeni sau nu; 4) Nomos: era conceptul cu care
Aristotel definea ansamblul regulilor de conduită, adică echivalentul a ceea ce
sociologia modernă numeşte ”modele de comportament” legitimate la nivelul unui
spaŃiu social concret determinat. Tot în spaŃiul semantic al acestui concept mai
intrau şi obiceiurile, practicile, moravurile, dreptul, morala – respectiv, ech
ivalentul ”controlurilor sociale” din societatea contemporană. Nomosul era, aşad
ar, legea care trasa cadrul normativ propriu polisului garantând coerenŃa civism
ului şi calitatea acestuia. IntuiŃiile sociologice ale lui Aristotel demonstreaz
ă şi deschiderile acesteia la nivelul spaŃiului social global.
5
Hobbes, Thomas (1588 – 1679), tributar gândirii mecaniciste specifice vremii sal
e, a elaborat o concepŃie despre viaŃa socială prin prisma metodelor geometriei
şi matematicii. În filosofia socială, Thomas Hobbes a plecat de la ipoteza confo
rm căreia “starea naturală” a societăŃii (anterioară statului) este marcată de a
narhie, concurenŃă, agresiune şi individualism (homo homini lupus). Statul este
rezultat al contractului social pe care oamenii îl realizează ca instrument de i
nstituire şi promovare a păcii sociale, care pune capăt “războiului tuturor cont
ra tuturor” (bellum omnium contra omnes). Indiferent sub ce formă s-ar instituŃi
onaliza, statul rămâne o putere totalitară care impune pacea socială prin limita
rea formelor de exprimare civică a individului: integrarea socială necesită renu
nŃări individuale. Spinoza (Benedict) Baruch (1632 – 1677) poate fi considerat c
a precursor al sociologiei îndeosebi prin lucrarea “Etica demonstrată în mod geo
metric”, centrată pe noŃiunea de libertate. Ca fidel continuator al raŃionalismu
lui cartezian, Spinoza consideră că libertatea constă în înŃelegerea necesităŃii
: înŃelegând interdependenŃa universală a lucrurilor şi fenomenelor, omul poate
să stăpânească eficient în egală măsură natura exterioară, materială, cât şi nat
ura interioară, morală. Regăsindu-şi echilibrul interior prin ecranarea pasiunil
or, omul urcă, progresiv, câte o treaptă a libertăŃii (prin înŃelegere), treapta
supremă a libertăŃii fiind înŃelegerea faptului că omul este o parte comună cu
natura şi eternitatea, etapă denumită “amor Dei intellectualis” (iubirea intelec
tuală a lui Dumnezeu). Secolul al XVII-lea a marcat contribuŃii numeroase şi val
oroase în sfera “sugestiilor tematice” cu conŃinut sociologic. Cristoph Cellariu
s (1634 – 1707), de exemplu, periodizând istoria omenirii în: historia antiqua,
historia medii aevi, historia nova, a contribuit la acreditarea ideii de raŃiona
litate aferentă evoluŃiei omenirii: dincolo de fruntariile cronologice ale gener
aŃiilor, societatea se îndreaptă în sensul unui plus de raŃionalitate şi ordine.
Ideea aceasta va fi relevată în 1681 de Bossuet în “Discours sur l’Histoire uni
verselle” în care este definit pentru prima dată progresul ca sens al tuturor tr
ansformărilor ce au loc în spaŃiul social. Acest sens al progresului excede, îns
ă, opŃiunile valorice ale oamenilor: el este controlat de “Dumnezeu însuşi” ca a
utor al CreaŃiei, cu care se identifică Umanitatea. Giovanni Battista (Giambatti
sta) Vico (1668 – 1784), unul din întemeietorii istoriei, în lucrarea “Principi
d’una scienza nuova”, considerând istoria ca rezultat al activităŃii oamenilor,
a descoperit legile care guvernează dezvoltarea istorică. Ca fondator al teoriei
“ciclul istoric”, Vico a argumentat evoluŃia “naturală” (fără intervenŃia Divin
ităŃii) a societăŃii pe baza unei legi universale în conformitate cu care toate
popoarele lumii trec, periodic, prin trei (cicluri) stadii de dezvoltare: 1) “vâ
rsta zeilor”, în care puterea o deŃin preoŃii şi se manifestă concret, în mental
ul colectiv de tip religios; 2) “vârsta eroilor” caracteristică apariŃiei statul
ui prin laicizarea eşalonului decizional ca urmare a instituŃionalizării unor pr
oiecte de dezvoltare în funcŃie de interesele aristocraŃiei; este vorba de statu
l aristocratic; 3) “vârsta oamenilor” defineşte stadiul maturităŃii civice carac
teristice statului democratic care deschide era raŃiunii. După parcurgerea integ
rală a acestui stadiu, urmează o fază de decadenŃă, la capătul căreia ciclul se
reia. Secolul al XVIII-lea aduce încă o contribuŃie importantă la multiplicarea
izvoarelor sociologiei prin “L’Esprit de lois” (1748), lucrare care l-a afirmat
în circuitul ştiinŃific al vremii sale pe Montesquieu, Charles Louis de Secondat
(1689 – 1755). Convins că forŃa motrice a dezvoltării sociale ar fi legislaŃia
a preconizat separarea puterilor în stat ca premisă pentru raŃionalizarea relaŃi
ilor sociale prin asigurarea egalităŃii tuturor cetăŃenilor în faŃa legii. Înloc
uirea domniei oamenilor cu domnia imparŃială a legii este singura soluŃie pentru
cultivarea bunelor moravuri în toate segmentele societăŃii. În concepŃia sa, mo
ravurile şi legislaŃia fiecărui popor sunt determinate de factori geografici (cl
imă, sol, poziŃie geografică, etc.); această idee argumentată din perspectiva ju
ridică şi etică îl plasează pe Montesquieu printre fondatorii determinismului ge
ografic şi poate fi considerat, în acelaşi timp, şi ca un precursor al temei lui
Georg Simmel referitoare la spaŃiul social. Idei deosebit de valoroase a avansa
t Montesquieu în ceea ce priveşte natura guvernării şi a genezei sociale a legil
or. Ca instrumente ale guvernării, legile exprimă raporturi necesare care derivă
din natura lucrurilor. Ca manifestare practică a unor necesităŃi obiective de v
iaŃă comunitară, legile reprezintă tendinŃe generale, nu se limitează la situaŃi
i particulare, dar le asigură acestora protecŃia normativă corespunzătoare. Cu M
ontesquieu se încheie seria precursorilor gândirii sociologice doctrinare, dar “
spiritul general” poate fi considerat ca o contribuŃie nemijlocit sociologică, d
eoarece el reprezintă, în ordine istorică, prima contribuŃie la interpretarea so
cietăŃii într-o viziune integratoare.
6
Turget, Anne Robert Jaques (1727 – 1781) deşi economist prin formaŃie, ca om pol
itic şi-a făcut cunoscute ideile referitoare la progresul mondial în mediile int
electuale ale Sorbonei. În lucrarea “ReflecŃii asupra formării şi distribuŃiei b
ogăŃiilor” este dezvoltată teza progresului istoric neîntrerupt al tuturor domen
iilor societăŃii, ca urmare a unei relaŃii de condiŃionare strânsă între viaŃa m
aterială şi viaŃa ştiinŃifică, artistică, morală a întregii societăŃi. Voltaire
(Francois-Marie Arouet), (1694 – 1778) este revendicat ca sursă de constituire (
şi) a sociologiei, pentru concepŃia despre “filosofia istoriei” bazată pe ideea
dezvoltării progresive a societăŃii. Disociindu-se de dualismul cartezian şi de
teoria ideilor înăscute, Voltaire a adus cele mai convingătoare argumente din se
colul său în scopul cercetării naturii cu mijloace experimentale. Aceeaşi deschi
dere către real a înregistrat-o şi în negarea fanatismului, a prejudecăŃilor, a
privilegiilor, considerate surse inerŃiale în dezvoltarea liberă a personalităŃi
i umane ca premisă pentru creşterea moralităŃii în viaŃa întregii societăŃi. Lei
bniz, Gottfried Wilhelm (1646 – 1716) întemeiator al iluminismului german, ca sa
vant cu preocupări enciplopedice, are un valoros aport şi la apariŃia sociologie
i prin definirea societăŃii ca un macrocosmos cu grupări multiple, unele echival
ente între ele, dar dispuse în spaŃiul social în ierarhii variabile. În controve
rsele care se vehiculau în epocă, Leibniz a intervenit pentru a înlătura prejude
cata conform căreia societatea globală ar fi identică cu statul. De altfel, Nett
elbladt cel mai fidel discipol al său a opus regimen societatis (totalitatea act
ivităŃilor sociale, în primul rând activităŃile cu conŃinut economic) şi regimen
civitattis (totalitatea grupurilor “de bază” care se ierarhizează, progresiv, c
ulminând cu statul). Lui îi datorăm distincŃia, încă insuficient explicată, dint
re societatea civilă (burgerliche Gesellscahft) şi stat. Primul care a definit,
în termeni care rezistă şi astăzi, specificul dintre societatea civilă şi stat,
acea primă distincŃie a fost făcută de A.I.Schlozer. Pe baza acestei distincŃii,
Fichte, Johann Gotlieb (1762 – 1814) a avansat ideea posibilităŃii dispariŃiei
statului dizolvat în societate ca urmare a generalizării, la nivelul tuturor seg
mentelor de opinie, a normelor morale promovate de cultura şi civilizaŃia specif
ice păturilor sociale superioare. Krause (1781 – 1842) a completat această disti
ncŃie făcută de Sclotzer cu diferenŃa dintre grupurile de fond şi grupurile cu s
copuri limitate, din care face parte şi statul. Hegel, Georg Wilhelm Friedrich (
1770 – 1831), cel mai important reprezentant al filosofiei clasice germane, în s
fera preocupărilor sale enciclopedice a formulat aprecieri cu incidenŃă sociolog
ică prin aplicarea sistemului complex al categoriilor logico-filosofice la studi
ul vieŃii sociale. În acest sens este recunoscut ca fondator al dialecticii conc
epută de Hengel ca “paradigmă” în explicarea dezvoltării întregii lumi spiritual
e, materiale şi sociale. În concepŃia sa actul dialectic începe de la o abstracŃ
ie nedeterminată (teza) care prin alteritate se transformă în natura (antiteza)
şi se încheie cu depăşirea contradicŃiei dintre natură şi ideie (sinteza) la niv
elul abstracŃiei finale îmbogăŃită cu încărcătura umană acumulată de parcurgerea
celor trei stadii. Pe aceste repere explicative, Hegel a descoperit şi formulat
principiile dialecticii: unitatea şi lupta contrariilor, trecerea cantităŃii în
calitate şi negarea ca sens al dezvoltării şi ca semn al progresului. Istoria u
niversală apare, în opera lui Hegel, ca un proces logic şi progresiv rezultat al
autodezvoltării. În plan logic toate sistemele de gândire se succed urmând, imp
lacabil, în sens progresiv, aducând un plus de progres şi adevăr. Comparându-şi
sistemul cu toate care l-au precedat, Hegel ajunge la concluzia că sistemul său,
ca “depăşire a contradicŃiilor”, este întruchiparea “adevărului absolut”. Pe pl
an social, această “depăşire a contradicŃiei” ar corespunde, după Hegel, apariŃi
ei monarhice prusace ca realizare practică a “spiritului absolut”. Procesul dezv
oltării istorice se împlineşte, de fiecare dată, cu “împăcarea contrariilor”, ia
r antiteza dintre familie şi societatea civilă este “depăşită” prin apariŃia sta
tului. ExplicaŃiile pertinente privind rolul muncii în geneza spaŃiului social,
a raportului dintre cunoaştere şi practică, întregesc setul de contribuŃii hegel
iene la crearea climatului spiritual care va favoriza apariŃia sociologiei. Deşi
de mai mică importanŃă, mai semnalăm prezenŃa în operele fiziocraŃilor1 a ideil
or privind preponderenŃa societăŃii economice asupra statului, iar in ceea ce pr
iveşte filosofia socială, ea conŃine aprecieri cu privire la economie, la raport
urile dintre individ şi societate, morală, valori, regimuri politice, idealuri,
natura societăŃii şi specificul metodelor de guvernare. Tot în Europa, în Anglia
, A. Ferguson (1732 – 1816) a lansat în circuitul ştiinŃific o istorie a societă
Ńii civile, lucrare apărută în 1767.
7
Contextul social are o anumită semnificaŃie îndeosebi în ceea ce priveşte “vocaŃ
ia” iniŃială care i-a fost arondată sociologiei. Constituindu-se ca ştiinŃă în s
paŃiul socio-cultural al FranŃei, este firesc să relevăm câteva repere ale trans
formărilor social-politice cu impact asupra mentalului colectiv şi asupra mişcăr
ii de idei anterioare lui A. Comte, Ctitorul unanim acceptat al fundamentelor so
ciologiei, căreia i-a atribuit acest nume individualizând-o în contextul ştiinŃe
lor existente în vremea sa. BineînŃeles, nu putem face abstracŃie de faptul că F
ranŃa cumula, pe atunci, prerogativele unui adevărat “laborator” al transformări
lor pentru întreaga Europă. Remarcăm, în acest context, faptul că aplicarea în p
ractică a rezultatelorprimei revoluŃii ştiinŃifico-tehnice a antrenat o modifica
re a rangului de prestigiu a celor două clase social rivale: nobilimea feudală,
deŃinătoare a tuturor pârghiilor puterii, dar în declin economic ireversibil, şi
burghezia, noua clasă socială în irezistibila ascensiune economică, dar nedeŃin
ând, încă, nici o poziŃie în eşalonul puterii. AspiraŃia, nedisimulată, a burghe
ziei, de a modifica raportul de forŃe, dincolo de obişnuita retorică reformistă
avea nevoie şi de o platformă teoretică suficient de matură şi coerentă elaborat
ă care să confirme legitimitatea reformării structurilor sociale. Nevoia unui ec
hilibru social între atâtea tendinŃe divergente care traversau secolul al XIX –
lea, bulversat de “industrialism” şi opŃiuni valorice exclusiviste, era obiectiv
ă la scara societăŃii, dar tot aşa resimŃită şi la nivelul subiectivităŃii refle
xive a intelectualităŃii. De aceea, este eminamente falsă ipoteza apariŃiei soci
ologiei ca rezultat al "devotamentului” faŃă de ştiinŃă a unor personalităŃi. În
replică, suntem convinşi că ne aflăm în aria adevărului, în acelaşi timp ştiinŃ
ific şi logic (la scara evoluŃiei ireversibile a societăŃii umane) afirmând că d
acă A. Comte nu ar fi redactat proiectul epistemologic al sociologiei, această “
fiică spirituală a FranŃei” s-ar fi născut, poate, sub autoritatea altei paterni
tăŃi; Europa avea nevoie de sociologie în aceeaşi măsură în care are nevoie comu
nitatea mondială de sociologie ca principal instrument de diagnostic al controve
rsabilelor transformări care anticipează profilul societal şi structural al mile
niului al III-lea. Prin reîntoarcerea Bourbonilor pe tronul FranŃei (21 martie 1
814), ca urmare a victoriei celei de a şasea coaliŃii împotriva lui Napoleon, te
nsiunile sociale din interior s-au amplificat întrucât momentul era resimŃit ca
tentativă de restaurare a opresiunii politice şi clericale. Aşa se explică posib
ilitatea de revenire a lui Napoleon (21 martie 1815) susŃinută de francezi (cu e
xcepŃia aristocraŃiei şi a clerului) încheiată, totuşi, cu cea de a şaptea coali
Ńie internaŃională împotriva sa, care-i va grăbi sfârşitul prin înfrângerea de l
a Waterloo (18 iunie 1815), fapt care a avut drept urmare propagarea tensiunilor
sociale din interiorul FranŃei, dincolo de fruntarii, în întreaga Europă. Resta
uraŃia, prin discriminarea economică generată de “repunerea în drepturi” a vechi
i nobilimi revenite în Ńară, şi prin discriminarea politică exercitată sub forma
privării de dreptul la vot al burgheziei, au creat o criză de încredere faŃă de
restauraŃie materializată într-o criză de autoritate a vechilor structuri socia
le ale aristocraŃiei. Încercările teoretice, de factură metafizică (filosofia so
cială, filosofia istoriei), intrate, deja, într-un “crach” explicativ impuneau ş
i ele un nou corpus de principii teoretico-metodologice în masură să pună un “di
agnostic” realist problemelor multiplu condiŃionate ale vieŃii comunitare atât l
a nivel naŃional, cât şi la nivel continental. Noul porpus de principii trabuia
să asigure nu numai cadrul conceptual corespunzător explicării cauzelor, ci şi m
etodele eficiente necesare realizării practice a scopurilor de emancipare social
ă şi naŃională, tot mai intens nutrite în spaŃiul social francez. În aceste cond
iŃii, sociologia nici nu putea să nu fie o expresie teoretică a necesităŃii obie
ctive de reformă socială. VocaŃia reformatoare şi critică a sociologiei nu a fos
t, de aceea, o expresie programatică a unei individualităŃi, fie ea chiar şi A.
Comte, ci decantarea teoretică a unei necesităŃi obiective inerente mişcării ist
orice ireversibile. Ca seismograf al tendinŃelor latente şi manifeste ale spaŃiu
lui social sociologia va cumula şi alte valenŃe, pe care vom încerca să le desci
frăm în succinta retrospectivă pe care şi-o propune istoria gândirii sociologice
de la începuturi până în cel mai imediat prezent.
8
Bibliografie:
1. 2. 3. 4. 5. 6. Aristotel: Metafizica, Fizica, Despre suflet, Organon, Politic
a, Poetica, Etica Nicomatică; Platon: Republica; Hobbes, Thomas: Leviathan sau m
ateria, forma şi puterea unui stat eclesiastic şi civil (1650); Spinoza, Baruch
(Benedict): Etica demonstrată în mod geometric (finalizată în 1675, dar publicat
ă postum, iar în traducere românească în 1929); Vico, Giovanni Battista (Giambat
ista): Principiile unei ştiinŃe noi despre natura comună a naŃiunilor (1725); Mo
ntesquieu, Charles Louis de Secondat: ConsideraŃii asupra cauzelor grandorii şi
decadenŃei romanilor (1734, traducere în româneşte 1830); Spiritul legilor (1748
, traducere în româneşte 1858, 1970);
ApariŃii mai recente:
▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Oeuvres Completes, ed. Par Edouard Laboulaxe, Paris, Garnier Freres, 7
vol. 1875-1879 Oeuvres Completes, texte presente et adnote par Roger Caillois,
Biblioteque de la Pleiade, Paris, Gallimard, t.I, 1949; J.Starobinski: Montesqie
u par lui-meme, Paris, Le Seuille, 1957; L’Esprit des lois, texte establi et pre
sente par Jean Brethe de la Gressaye, Paris, Les Belles-Lettres, 4 tomes, 1950-1
961; Congres Montesquieu de Bordeaux, 1955, actes du Congres Montesquieu, reuni
a Bordeaux du 23 aug – 26 mai 1955 pour commemoree la mort de Montesquieu, Borde
aux, Delmes, 1956;
Despre Montesquieu:
▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ 7. J.H.Laski: The rise of European Liberalism, An Essay in
Interpretation, London, Allen&Umwin, 1936; Leroy, Maxime: Histoire des idees so
ciales en France, I. De Montesquieu a Robespierre, Paris, Gallimard, 1946; Kings
ley, Martin: French Liberal Thought in the Eighteenth Century, London, Turnstile
Press, 1954; Meinecke, Friedrich: Die Enstehung des Historismus, Munchen, Berli
n, R. Oldemburg, 2 vol, 1936; C.E. Vangham: Studies in the History of Political
Philosophy before and after Rousseau, ed. By A.G. Little, Manchester University
Press, 2 vol, 1939 L.Althousser: Montesquieu, la politique et l’histoire, Paris,
PUF, 1959; P.Barriere: Un grand provincial: Charles-Louis de Secondat, baron de
la Brede e de Montesquieu, Bordeaux, Delmas, 1946; J.Dedieu: Montesquieu, l’hom
me et l’oeuvre, Paris, Boivin, 1943; E.Durkheim: Montesquieu et Rousseau precurs
eurs de la sociologie, Paris, M.Riviere, 1953; Ch.Eisermann: L’Esprit des lois e
t la separation des pouvoires, in Melanges Carre de Malberg, Paris, 1933; Sorrel
: Montesquieu, Paris, Hachette, 1887;
Turget, Anne Robert Jaques: ReflecŃii asupra formării şi distribuŃiei bogăŃiilor
(1766); 8 .Voltaire, Francois-Marie Arouet: Scrisori filosofice (1734); Tratat
despre toleranŃă (1763); DicŃionar filosofic (1764); Leibnitz, Gotfried Wilhelm:
De arte combinatoria (1666); Noi eseuri asupra intelectului uman (1704, editată
în 1765); Teodiceea (1710)Monadologia (1714, editată postum în 1720); Fichte, J
ohann Gottlieb: Bazele teoriei ştiinŃei (1794); Despre menirea omului (1800); Cu
vântări către naŃiunea germană (1807-1808); 10. Hegel, Georg Wilhelm Friederich:
Fenomenologia spiritului (1807, traducere în româneşte 1965); ŞtiinŃa logicii (
1812-1816, traducere în româneşte 1966); Enciclopedia ştiinŃelor filosofice (181
7, traducere în româneşte 1962); Principiile filosofiei dreptului sau elemente d
e drept natural şi de ştiinŃă a statului (1821, traducere în româneşte 1969); Pr
elegeri de istorie a filosofiei (1805-1830, traducere în româneşte 1963-1964); F
ilosofia istoriei (1822-1831 traducere în româneşte 1969); Prelegeri de filosofi
a religiei (1832, traducere în româneşte 1969).
1.
8. 9.
9
POZITIVISMUL SOCIOLOGIC – DISCONTINUITATE EPISTEMICĂ RADICALĂ ÎN ABORDAREA FENOM
ENALITĂŢII SOCIALE
Ca orientare sociologică, pozitivismul sociologic se afirmă în contextul apariŃi
ei economiei de tip industrial care, valorificând rezultatele descoperirilor şti
inŃifice şi tehnice, a creat motivaŃii puternice pentru gândirea liberă, creatoa
re şi a promovat premise pentru o nouă situare a omului în spaŃiul social global
. Abordarea contemplativă şi evaluarea abstractă a evoluŃiei sociale se dovedeau
a fi depăşite de imperativul noului tip de progres social generat de fenomenul
industrial. Saint-Simon preconizase trecerea la un nou tip de societate printr-o
mişcare violentă iniŃiată de cei marginalizaŃi; o societate în care progresul s
ă aibă consecinŃe benefice pentru toate categoriile de cetăŃeni. Dacă în epoca i
ndustrială, ordinea se bazase pe ierarhiile impuse de religia catolică, iar prog
resul viza cu precădere aspectul moral, progresul rapid impus de ritmurile indus
trializării cerea regândirea întregii problematici a genezei şi dinamicii spaŃiu
lui social global. Mobilitatea structurilor sociale moderne trebuia articulată a
tât cu exigenŃele progresului, cât şi cu nevoia ordinii sociale de tip nou. Ca r
ăspuns la aceste exigenŃe obiective, Auguste Comte (1798 – 1857) a creat sistemu
l categorial căruia i-a arondat şi importante obiective de reformă socială. În a
cest sens, el este fondatorul pozitivismului sociologic, dar şi al sociologiei (
ca ştiinŃă), termen pe care l-a folosit pentru prima dată în volumul al IV-lea a
l Cursului de filozofie pozitivă apărut în anul 1839-1840. În volumul al VI-lea
(1842), termenul de “fizică socială” nu mai apare, fiind integral înlocuit cu ce
l de sociologie considerată ca ştiinŃă socială generală alături de matematică, f
izică, chimie, biologie, astronomie. Pe baza principiului generalizării descresc
ânde şi al complexităŃii crescânde, A. Comte clasifică ştiinŃele astfel: Matemat
ica, Astronomia, Fizica, Chimia, Biologia, Sociologia. Rezultă că sociologia est
e ştiinŃa cea mai complexă, deoarece dincolo de conŃinutul său ştiinŃific propri
u-zis, mai conŃine şi finalitatea umană, indică, deci, şi sensul progresului pen
tru om a tuturor domeniilor realităŃii obiective. În concepŃia sa, Umanitatea es
te guvernată de legea celor trei stări: starea teologică, metafizică, şi starea
pozitivă. Starea pozitivă presupune despărŃirea în egală măsură de speculaŃiile
gândirii religioase, de abstracŃiile metafizicii, cât şi de coloratura subiectiv
ă pe care o favorizează psihologia în evaluarea fenomenelor sociale. Această “li
chidare” a psihologiei, criticată de exegeŃii operei sale, avea ca scop asigurar
ea caracterului riguros al noii ştiinŃe a sociologiei propusă de A. Comte ca şti
inŃă cu cea mai mare complexitate problematică. Obiectul sociologiei îl constitu
ie, deci, “l’être social” sau “le Grande Être” prin care A. Comte înŃelege Umani
tatea, adică toŃi oamenii de la începutul speciei umane, până în prezent. “Indiv
idul izolat este o abstracŃie scolastică, numai specia este o realitate”, cunoaş
terea individului nefiind posibilă decât prin definirea cadrului general, materi
al, spiritual şi valoric în care devine posibilă personalitatea individului şi a
firmarea sa ca individualitate creatoare. Ca disciplină de studiu, sociologia cu
prinde două ramuri: a) STATICA SOCIALĂ: studiază geneza societăŃii şi structura
instituŃională a sa, de la familie, la biserică şi stat – acestea fiind consider
ate principalele instanŃe de socializare pentru individ. Prin analogie, statica
socială este un fel de anatomie a societăŃii. Finalizarea explicativă a acestei
ramuri vizează descoperirea condiŃiilor constante ale existenŃei societăŃii, res
pectiv: echilibrul social, ordinea socială. "Statica socială" este expusă în lec
Ńia a 50-a, din volumul VI de Filosofie pozitivă, în contextul definirii sociabi
lităŃii fiinŃei umane şi a modului în care este satisfăcută această nevoie de so
ciabilitate. Dotat cu o “sociabilitate esenŃialmente spontană”, care explică înc
linaŃia spre viaŃa în comun, urcând pe treptele civilizaŃiei omul îşi afirmă tot
mai pregnant interese egoiste care pun în discuŃie “interesul general” pe care
se bazează existenŃa societăŃii. Din acest paradox al dezvoltării sociale izvoră
sc două tendinŃe: una conservatoare, alimentată de egoism, şi alta orientată spr
e
10
legimitarea unor forme specifice de inovaŃie, alimentată de creşterea altruismul
ui ca urmare a educaŃiei religioase şi a ridicării nivelului general de cultură
prin aportul ştiinŃelor “pozitive” (experimentale). Exemplul tipic al acestor te
ndinŃe îl constituie familia, în care se reflectă toate categoriile de relaŃii p
roprii organismului social: autoritatea părinŃilor dă putere tradiŃiei, iar surs
a principală a disciplinei sociale o constituie autoritatea paternă. În acest se
ns, societatea trebuie considerată ca un grup de familii, nu ca sumă de indivizi
,deoarece familia este cea mai stabilă unitate socială ea bazându-se pe diviziun
e naturală a funcŃiilor sociale ale oamenilor. Diviziune socială a muncii pe car
e se-ntemeiază cooperarea socială, arată faptul că organizarea socială eficientă
este posibilă numai prin valorificarea diversităŃilor individuale. Dar tocmai d
in această cauză ordinea socială rămâne artificială şi mult mai vulnerabilă decâ
t cea familială. Accentuarea specializării, ca urmare a diviziunii muncii, neces
ită coordonarea generală a tuturor tipurilor de activitate, necesitate căreia îi
corespunde procesul de guvernare. Legea sociologică a guvernării este formulată
de A. Comte, astfel: "Diversele feluri de operaŃiuni particulare se plasează în
mod firesc sub conducerea neîntreruptă a celor de grad de generalitate imediat
superior”. Inegalitatea socială fiind generată de diversitatea gradelor de gener
alitate a ideilor care orientează activitatea socială, evitarea conflictelor est
e posibilă tot prin aportul ideilor, îndeosebi a celor referitoare la interesul
general: acestea pot reliefa diversitatea reală pe care se sprijină o unitate so
cială autentică şi longevivă. b) DINAMICA SOCIALĂ: are ca obiectiv de studiu evo
luŃia spirituală a omenirii în vederea descoperirii legilor dezvoltării sociale
şi a criteriilor progresului. “Legea socială a supremaŃiei puterii practice este
o aplicaŃie a celei mai generale legi a ordinii naturale: fenomenele cele mai n
obile sunt subordonate fenomenelor celor mai grosolane… preponderenŃa socială a
forŃei materiale, departe de a constitui o anomalie deplorabilă, este la fel de
normală ca şi dominarea ordinii sociale de către cea organică şi a acesteia de c
ătre ordinea anorganică. Când modalitatea modernă va accepta normalitatea prepon
derenŃei sociale a forŃei materiale, fatalitatea legii va putea să devină o surs
ă incompatibilă a dezvoltării intelectuale şi a perfecŃionării morale”1. Spre de
osebire de Saint-Simon, care considera că orice regim social este aplicarea prac
tică a unui sistem filosofic, A. Comte consideră că regimul social este o emerge
nŃă a condiŃiilor materiale şi spirituale ale întregului sistem social global. R
egimul de funcŃionare a sistemului este o creaŃie umană, dar numai prin integrar
ea tuturor componentelor vieŃii sociale devine funcŃional şi eficient. De aceea,
studierea regimurilor sociale dezvăluie dinamica reală a structurilor sociale,
a intereselor şi a motivaŃiilor individuale şi comunicare. Deviza sub care trebu
ie explorat spaŃiul social este: “Iubirea ca principiu, ordinea ca bază şi progr
esul ca Ńel”. “Dinamica socială” este prezentă ca “teorie generală a progresului
natural al omenirii în cea de a 51-a lecŃie a Cursului de Filosofie pozitivă”.
Cauza fundamentală a progresului o constituie perfecŃionarea neîntreruptă a forŃ
elor intelectuale care generează intensificarea şi amplificarea interdependenŃel
or din spaŃiul social. Ca urmare, ideile sunt cele care au legimitate să conducă
societatea, iar deŃinătorii acestora trebuie să fie recunoscuŃi ca o clasă cu a
utoritate şi funcŃiuni specifice celor trei “stări”: “Toate feluritele noastre s
peculaŃii sunt neapărat supuse fie la individ, fie la specie, să treacă succesiv
prin trei stări diferite, pe care denumirile obişnuite de teologie, metafizică
şi pozitivă le vor putea îndestul califica… De la început indispensabiă, în toat
e privinŃele, cea dintâi stare trebuie să fie socotită numai ca provizorie şi tr
ecătoare; cea de a doua, care nu-i, în realitate, decât o modificare dizolvantă,
nu comportă vreodată decât o destinare trecătoare, spre a se ajunge treptat la
o a treia; tocmai într-aceasta, singura deplin normală, constă sub orice raport,
regimul definitiv al raŃiunii umane33. În faza teologică puterea speculativă o
deŃineau preoŃii, iar puterea activă militarii. În faza metafizică, filozofii av
eau prerogativele culturale ale puterii speculative, în timp ce oamenii legii (m
agistraŃii) deŃineau puterea activă. În faza pozitivă specifică societăŃilor mod
erne, savanŃii se manifestă în sfera speculativă (teoretică), în timp ce adevăra
ta putere activă o reprezintă cei care aplică ştiinŃa în
12
A. Comte: Systeme de politique positive on traite de sociologie instituant la re
ligion de l’humanite vol.2, Paris, Libraires des corps des Pent et chausses et d
e Mines, 1852, p. 274 - 275 3 A. Comte: Discurs asupra spiritului pozitiv. Ordin
e şi progres, Iaşi, 1913, p. 28 11
practică, denumiŃi de A. Comte cu numele de “industriali”. Aceştia, prin aportul
lor la ridicarea gradului de civilizaŃie, contribuie la relevarea importanŃei e
ducaŃiei intelectuale în viaŃa societăŃii, ceea ce are ca efect polarizarea inte
resului social către ştiinŃă, şi către modalităŃile de aplicare practică a ei. Î
n consecinŃă, cooperarea tot mai accentuată în viaŃa socială favorizează afirmar
ea solidarităŃii sociale în sensul menŃinerii valorilor care orientează interesu
l general. Aplicarea valorilor ştiinŃei la nivelul tuturor structurilor sociale
constituie momentul de triumf al libertăŃii spirituale ca resursă nelimitată pen
tru progresul natural al omenirii. În concepŃia lui A. Comte, sociologia nu treb
uie confundată cu un proiect al noii societăŃi, ci trebuie înŃeleasă ca o platfo
rmă teoretică de investigare calificată a tendinŃelor de evoluŃie şi de înnoire
socială. Progresul social fiind ireversibil, cunoaşterea condiŃiilor în care se
realizează şi accelerarea ritmurilor dezvoltării sociale reprezintă nu o problem
ă teoretico-filosofică, ci una practică. Implicarea sociologiei în practica de r
econstrucŃie şi reformă socială indică finalitatea spiritului pozitiv: spiritul
pozitiv este o etapă distinctă în evoluŃia umanităŃii şi se caracterizează prin
orientarea gândirii spre real, spre utilitate şi spre rigoare ştiinŃifică. Dista
nŃându-se de dogmatism, el face posibil relativismul axiologic şi dezvoltarea li
beră, inovativă, a spaŃiului social, prin subordonarea afectivităŃii de către ra
Ńiune. RaŃiunea este aceea care face posibilă ştiinŃa, iar prin intermediul cuno
aşterii ştiinŃifice societatea poate fi organizată eficient prin folosirea metod
elor pozitive: observaŃie, experiment, comparaŃie. Pe baza sintezei superioare a
cunoaşterii operată de sociologie oamenii pot cunoaşte tendinŃele reale de evol
uŃie socială şi se implică responsabil în redimensionarea structurilor sociale î
n funcŃie de ritmurile cerute de modernizarea permanentă a societăŃii. Implicare
a oamenilor, dincolo de aspectele raŃionale, presupune şi motivaŃii corespunzăto
are. În acest sens, dacă în contextul stării teologice motivaŃia se realizează p
rin religie, aceasta capacitându-i pe oameni dincolo de sensul social şi uman al
acŃiunii lor, în epoca modernă motivaŃia este de natură profană. Dacă acceptăm
faptul că fiecărei etape de dezvoltare a societăŃii umane i-au corespuns “tehnic
i sociale” specifice de legitimare a comportamentelor, atunci apare clar că prim
ele structuri organizate în plan social s-au bazat pe “tehnica magiei” structuri
le fiind susŃinute de “tehnicile sociale ale ritualurilor teologice”, iar în faz
a industrialismului tehnicile sociale aflate în ascensiune au fost cele ale ştii
nŃei. Aceste noi tehnici sociale permit angajarea cercetării sociale în rezolvar
ea problemelor, fapt care-l arată pe A. Comte ca precursor al “ingineriei social
e”, profesie cunoscută, ca atare, de abia în prezent. Cercetarea ştiinŃifică tre
buie orientată spre transformarea spaŃiului social prin “educaŃia morală”, aceas
ta fiind prima secvenŃă într-un proces ce se îndreaptă spre o creştere economică
generalizată ca urmare a asimilării organice a rezultatelor ştiinŃei şi tehnici
i. EficienŃa preliminară a acestui proces nu este, însă, posibilă decât prin sub
ordonarea creşterii economice unei “sociocraŃii” prin care A. Comte înŃelegea ca
drul normativ capabil să motiveze o participare generală la viaŃa socială pe baz
a unui umanism al întrajutorării şi altruismului reciproc între grupurile şi cla
sele sociale. O teorie sociologică asupra finalităŃii practice a ştiinŃei poate
asigura “încrederea socială” şi “bunăstarea colectivă” ca rezultat al corelaŃiei
optime între aspectele statice cu cele dinamice ale creşterii economice. Acest
lucru este posibil întrucât sociologia este “ştiinŃa dintre faptele disparate al
e societăŃii” care construieşte “unitatea limbajului claselor” şi grupărilor soc
iale. Cunoaşterea ştiinŃifică, proprie spiritului pozitiv, face posibilă integra
rea teoriei cu practica, istoria umanităŃii fiind o istorie a succesiunii faptel
or reale, nu a abstracŃiilor asociate “condiŃiei umane”. Ca “embleme culturale a
le societăŃii”, ştiinŃele îşi pot valorifica întreaga lor forŃă transformatoare
numai prin aportul sociologiei care conferă finalitate umană şi motivaŃie practi
că acŃiunii umane normate de raŃiune, făcând corecŃia efectelor negative ale teh
nostructurii. Discipolii lui A. Comte au constituit două mişcări diferite: 1. mi
şcare lui Paul Lafitte (1823 – 1893) – grupa pe cei mai consecvenŃi adepŃi ai gâ
ndirii comtiste care nu admitea nici o modificare a doctrinei originale a lui A.
Comte. Ei pledau pentru dezvoltare şi o sistematizare a setului de idei iniŃial
e; 2. mişcarea condusă de E. Littre (1801 – 1881) – deşi accepta fondul general
al concepŃiei comtiste, respingea premisele religioase şi argumentele de natură
neştiinŃifică în abordarea socialului. Luând atitudine faŃă de excluderea psihol
ogiei din rândul ştiinŃelor socio12
umane, E. Littre a creat un curent de opinie care a avut ca finalitate începutul
unei orientări psihologice care va marca dezvoltarea viitoare a sociologiei. J.
St. Mill, ca reprezentant marcant al pozitivismului sociologic, introduce, înce
pând cu anul 1842 termenul de sociologie în circuitul ştiinŃific din Anglia, afi
rmându-se ca un fervent propagator al ideilor comtiste, în confruntare cu doctri
na organicismului promovată de H. Spencer. Premisa de la care a plecat St. Mill
este următoarea: adevărata putere activă în societate o reprezintă ideile, în mă
sura în care acestea se constituie în ghid al activităŃii practice de generare a
progresului social general. Acceptând “legea celor trei stări” şi separarea obi
ectivului epistemic al sociologiei într-un domeniu al staticii, respectiv al din
amicii sociale, J. St. Mill reliefează mai mult “legile de co-prezenŃă” şi cele
de “succesiune”, disociindu-se de accepŃiunea comtiană a raportului dintre acest
ea şi comportamentul uman. Mai mult, a propus chiar o nouă disciplină, numită et
ologie: “ştiinŃa care determină tipul de caracter produs în conformitate cu legi
le psihologice generale, de către orice set de circumstanŃe, fizice şi morale” 4
4. În consecinŃă, recunoaşte statutul epistemic al psihologiei – studiul “deviaŃ
iilor” comportamentului uman de la standardele universale ale “naturii umane”, c
are nu pune în discuŃie (cum credea A. Comte) existenŃa sociologiei, căreia îi r
ezervă prerogativele studierii indivizilor în grupuri umane prin referire la “le
gile generale ale societăŃii”. Spre deosebire de psihologie care are un caracter
inductiv, sociologia este o ştiinŃă deductivă. Pentru a se supune criteriului “
ştiinŃificului”, adică acela al verificabilităŃii şi testării rezultatelor, ea t
rebuie să aspire spre metode inductive, eventual să adapteze metodele ştiinŃelor
naturii la stadiul societăŃii, şi atunci va deveni ştiinŃă comparabilă ca prest
igiu cu toate celelalte, recunoscute deja, ca atare. Depărtându-se critic de ipo
teza lui “homo oeconomicus” (Pantaleone), considerat o simplă şi irelevantă “fic
Ńiune epistemologică”, J. St. Mill consideră că omul, ca obiect de studiu al soc
iologiei, nu poate fi redus la un “agent raŃional economic”, întrucât acŃiunea s
pecific umană comportă o determinare mult mai complexă şi o condiŃionare multipl
ă. Între componentele acŃiunii umane există şi o condiŃionare multiplă. Între co
mponentele acŃiunii umane o reŃea densă de corespondenŃe, al căror studiu relevă
existenŃa “legilor de corespondenŃă” sau de “co-prezenŃă” din societate. Aceste
legi reflectă “generalitatea naturii umane”, în raport cu care acŃiunile umane
concrete sunt “derivaŃii” în sensul că ele conŃin şi ceea ce este contingent în
împrejurările existenŃei nemijlocite în care identitatea de comportament este ex
clusă. Din această cauză, legile acŃiunii au un caracter statistic. Pe de altă p
arte, existenŃa socială a individului necesită studiul probabilistic, bazat pe l
egea numerelor mari, a acŃiunii, studiu care îi revine sociologiei ca ştiinŃă so
cială bazată pe o logică specifică. Această logică este dezvoltată pe larg, în c
artea a VII-a din SYSTEM OF LOGIC. ConsecinŃa este următoarea: sociologia nu mai
este o ştiinŃă “generală”, ci o ştiinŃă socială complementară economiei, psihol
ogiei, politicii şi etologiei, legile sale trebuind să treacă acelaşi examen de
“validare logico-empirică sau inductivă”. PropoziŃiile cu conŃinut sociologic tr
ebuie considerate ştiinŃific numai după ce au trecut prin “canoanele procedurii
dovezii” pe baza metodei “variaŃiilor concomitente” propuse de autor. “Logica so
ciologiei” propusă de J. St. Mill, chiar dacă nu s-a impus în sociologie, a desc
his un câmp problematic care va fi atacat de reprezentanŃii “Cercului de la Vien
a” (pozitivismul logic sau empirismul logic), iar în cel mai imediat prezent de
R. Boudon. Printre alte teze care-şi menŃin, încă, valoarea ştiinŃifică şi azi,
mai amintim: civilizaŃia este o realitate multiplu condiŃionată, în care variabi
la etnică este totdeauna importantă, însă odată cu creşterea nivelului de civili
zaŃie scade, treptat, importanŃa individului. Totuşi, numai în acest nou mediu i
ndividul poate beneficia de maximum de moralitate, bunăstare şi siguranŃă indivi
duală. Individului îi revine sarcina de a lupta împotriva riscului de subordonar
e a personalităŃii sale, tendinŃele dominatoare ale masei, consolidate ca putere
de presă, reclamă, mass-media şi alte pârghii de influenŃare psihologică a comp
ortamentelor sociale ale indivizilor. P. Barth, ca principal critic, consideră c
ă limita principală a lui A. Comte constă în subordonarea spiritului faŃă de ind
ustrie, în loc să pledeze pentru dominaŃia acestuia faŃă de social.
ELEMENTE DE METODOLOGIE
4
J. St. Mill: A System of Logic, Rationative and Inductive, vol. 2, London, Longm
ans, 1856, p. 452 13
Ca metodologie, pozitivismul nu mai are un sens univoc şi unitar în literatura d
e profil, iar în afara acestui perimetru are asociate şi unele nuanŃe peiorative
. În filosofie, de exemplu, “pozitivismul logic” promovat în jurul lui Moritz Sc
lick, este cunoscut ca produs al Cercului de la Viena, care s-a constituit sub i
nfluenŃa empiro-criticismului lui E. Mach. În prezent, pozitivismul logic mai es
te cunoscut şi sub numele de neopozitivism şi cumulează şi lucrările lui B. Russ
el asupra fundamentelor logice ale matematicii, Tractatus logico-philosophicus a
l lui Ludwig Wittgenstein, dezvoltat ulterior de R. Carnap, C. Neurath, Ph. Fran
k, H. Reichenbach, ş.a., prin lucrări devenite referenŃiale în analiza logică a
limbajului; mai puŃin în sociologie. Ca principal reprezentant al filosofiei neo
pozitiviste a ştiinŃelor sociale, E. Nagel a impus, în anii ’60 “o metodologie d
e origine pozitivistă” în cercetarea socială, plecând de la precizarea următoare
lor norme pe care ar trebui să le satisfacă cunoaşterea ştiinŃifică: 1) să organ
izeze sau să clasifice “evidenŃele factuale” pe baza unui set de principii expli
cative; 2) această organizare şi clasificare să aibă un caracter sistematic şi s
ă fie completă; 3) să fie constantă, adică să “evite conflictele dintre judecăŃi
… introducând o explicare sistematică a faptelor, asigurându-se de condiŃiile şi
consecinŃele evenimentelor, punând în evidenŃă relaŃiile dintre propoziŃii; 4)
să fie precis determinată, adică să poată permite pe de o parte predicabilitatea
, iar pe de altă parte, falsificabilitatea; 5) să neglijeze pe cât posibil “valo
rile imediate ale lucrurilor” pentru a putea deveni abstractă; 6) să poată fi co
ntrolată şi criticată. Dorind să fie cât mai convingător în ceea ce priveşte “de
mnitatea epistemică” a sociologiei, E. Nagel consideră că toate cele patru tipur
i de explicaŃii: 1) deductiv; 2) probabilistic; 3) funcŃional sau teleologic; 4)
genetic, sunt perfect valabile şi în sociologie, cu precizarea că explicaŃiei s
ociologice îi este mai proprie explicaŃia teleologică sau funcŃională. Acestea s
e-ntâmplă deoarece în cunoaşterea socială legile ei experimentale au un caracter
preponderent statistic, iar termenii pe care îi utilizează sunt, încă, precari
sub raport semantic: “Pe scurt, termenii folosiŃi de cercetarea socială empirică
posedă frecvent o conotaŃie indeterminată; ei codifică mai puŃine distincŃii ra
finate şi detaliate decât o fac termenii prin care sunt exprimate legile ştiinŃi
fice naturale, şi itemii subsumaŃi lor sunt, în consecinŃă, mult mai departe de
a fi omogeni decât în ştiinŃele naturale” 5. Din această cauză, generalizările s
tatistice rămân, pe moment, principala formă de explicaŃie sociologică şi rezerv
a de creştere a pertinenŃei ştiinŃifice a categoriilor sociologice. Tot în aceas
tă direcŃie a pledat şi H. L. Zetterberg, convins că formalizarea completă a teo
riei sociologice ar permite transcrierea termenilor teoretici în “termeni poziti
vi” observaŃionali făcând posibilă chiar o axiomatizare a sociologiei. Acest asp
ect a fost amendat critic cu argumente greu de trecut cu vederea de către un rep
rezentant 6 actual al “reconstrucŃiei paradigme sociologice” de care ne vom ocup
a în ultima parte a cursului nostru. Conform unor exegeŃi7 “regula filosofică pr
incipală a analizei desfăşurate de neopozitivism este aşa-numita regulă a fenome
nalismului, care accentuează fundamentul experienŃial al oricărei cunoaşteri via
bile sau valide. În felul acesta, prin asertarea unicităŃii experienŃei ca bază
a oricărei cunoaşteri, neopozitivismul se opune filosofiei clasice realiste (rea
lismul: universalia sunt realia) şi tuturor concepŃiilor “metafizice”… neopoziti
vismul elimină judecăŃile de valoare sau normative, pornind de la presupoziŃia c
ă datorită lipsei lor de conŃinut sau de consistenŃă empirică nu pot deveni prop
oziŃii valide, adică supuse testării experienŃiale”. Cu referire la destinul act
ual al pozitivismului, A. Giddins8 subliniază faptul că pozitivismul sociologic
nu este reductibil la cel filosofic: "unele din problemele ridicate de diferite
direcŃii concurente sau convergente ale gândirii pozitiviste din filosofie nu su
nt, totuşi, relevante ca atare pentru problemele puse în analiza sociologică. Da
că "pozitivismul" a însemnat ceva oarecum diferit pentru filosofi şi sociologi,
aceasta se datorează în parte faptului că introducerea presupoziŃiilor pozitivis
te în sociologie crează o serie de dificultăŃi specifice, care nu pot fi rezolva
te la nivelul cercetării filosofice generalizate”.
5
E. Nagel: The Structure of Science. Problems in the Logicof Scientific Explanati
on, London, Routledge and K. Paul, 1961, p. 506 6 P. Naville: Notes sur O. Neura
th, H. Zettergerg et L’empirisme proposionel, în “Epistemologie sociologique”, n
r. 15-16, 1973, p. 4 7 Vlăsceanu, L.: Metodologia cercetării sociologice, Editur
a ştiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 43 8 A. Giddins (ed): Poziti
vism and sociology, london, Heinemann, 1974, 9.3. 14
Pozitivismul sociologic a condus la instituirea unei practici metodologice “obie
ctive” orientate de următoarele principii metodologice. 1) metodele, tehnicile,
procedeele care şi-au dovedit valabilitatea în ştiinŃele naturii pot fi luate “m
ore geometrice” pentru a fi utilizate şi în cercetarea socială. Sociologia poate
deveni ştiinŃă numai urmând modelele de cercetare specifice ştiinŃelor naturii;
2) faptele şi fenomenele sociale care-şi propun să le explice, “între experienŃ
a socială existentă şi reconstrucŃia teoretică a acestei experienŃe nu există o
relaŃie de derivare” sau de comunicare directă, ci fiecare îşi are propria exist
enŃă independentă. În calitate de analist obiectiv, cercetătorul social trebuie
săşi păstreze totala neutralitate prin neimplicarea personală în fenomenul studi
at. Ipoteza de cercetare, urmează a fi verificată pe baza faptelor independente
recoltate prin cercetarea de teren; apoi, prin generalizări empirice, cercetător
ul cumulează prerogativele formulării “legilor sociale” care vor contribui la ra
Ńionalizarea experienŃei sociale; 1. metoda fiind, în viziunea pozitivismului so
ciologic, un instrument de explorare a spaŃiului social, cunoaşterea sociologică
are un caracter tehnic, instrumental, în sensul că tinde să conducă la o “ingin
erie socială”. ComponenŃele sociologiei se restrâng, în exclusivitate, asupra mi
jloacelor, sfera scopurilor îi excede prerogativele teoretice-metodologice. RaŃi
onalitatea practicii sociale pe care şi-o propune sociologia vizează aspectul te
hnic, nu pe cel normativ, deoarece cunoaşterea sociologică poate deveni ştiinŃif
ică numai dacă rămâne neutră sub aspect axiologic; 2. în cercetarea fenomenelor
sociale, dimensiunea lor istorică nu prezintă importanŃă, atitudinea pozitivistă
în cercetare presupunând abordarea sincronică, statică, a obiectelor de studiu.
După deceniul al XX-lea, pozitivismul sociologic a luat forma operaŃionismului,
iniŃiat de George A. Lundberg, care şi-a propus să ofere o explicaŃie pertinent
ă pentru necesitatea trecerii de la pozitivismul “clasic” la forma contemporană
a practicii sociologice “obiective”:”… datorită curioaselor asociaŃii care se fa
c în legătură cu termenul de “pozitivism” am preferat întotdeauna să caracterize
z punctul meu de vedere ca fiind cel al ştiinŃelor naturii, în loc să risc o ide
ntificare a acestuia cu vreuna din şcolile filosofice tradiŃionale, printre care
se situează şi pozitivismul, cel puŃin de la A. Comte încoace9”. Trebuie făcută
precizarea că G. A. Lundberg a plecat, în întemeierea operaŃionalismului fizici
st fundat de fizicianul Peroz W. Bridgman, conform căruia: “esenŃa unei explicaŃ
ii constă în reducerea unei situaŃii la elementele cu care suntem atât de famili
arizaŃi întrucât le acceptăm ca atare, iar curiozitatea odată cu aceasta ni se o
dihneşte” 10. Dincolo de împrumuturile teoretice sau metodologice, operaŃionalis
mul lui G. A. Lundberg a contribuit la cristalizarea unei “probleme fundamentale
pentru sociologie: formularea de propoziŃii testabile prin raportare la realita
tea socială empirică”11. Spre deosebire de empirism (şi el tot o variantă a pozi
tivismului sociologic), operaŃionalismul promovat de G. A. Lundberg îşi întemeia
ză legitimitatea pe “modelul teologic de bază”, specific societăŃii moderne în c
are relaŃiile sociale se caracterizează prin “instrumentalitate”, fapt demonstra
t în lucrarea “Poate ştiinŃa să ne salveze?”12: “Dezvoltarea noastră tehnologică
şi metodele noastre de comunicare au rezultat dintr-o interdependenŃă fundament
ală care domină vieŃile noastre. Această stare de lucru cere să organizăm relaŃi
ile noastre sociale în acord cu modelul tehnologic de bază, mai curând decât inv
ers. Iar modelul tehnologic de bază se sprijină, fără îndoială, pe ştiinŃa natur
ii. Pe această bază mai curând decât pe vreo presupusă superioritate absolută or
i intrisecă a ştiinŃei ca o filozofie a vieŃii, cred că putem trage următoarea c
oncluzie: în epoca noastră şi în câteva secole care vor urma de bine sau de rău,
ştiinŃele, fie ele fizice sau sociale, vor fi în tot mai mare măsură punctul de
referinŃă acceptat pentru validitatea (adevărul), tuturor formelor de cunoaşter
e”. Elaborarea instrumentelor şi metodelor de observaŃie şi măsurare a socialulu
i a contribuit la depăşirea limbajului difuz prin operaŃii concrete de măsurare
a problemelor sociale, exemplu: în locul controverselor despre natura inteligenŃ
ei, teste de măsurarea
9
G. A. Lundberg: The natural science trend in sociology, în “The American Journal
of Sociology”, vol. LXI, 3, 1955, p. 191 P. W. Bridgman: The logic of modern ph
ysics, New-York, Mac Millan, 1927, p. 37 11 Vlăsceanu, L: Op. Cit., p. 49 12 G.
A. Lundberg: Can Science Save Us?, în Reading in General Sociology, Boston, H. M
iflin Companz, 1964, p. 12 15
10
inteligenŃei. OperaŃionalizarea conceptelor, ca secvenŃă indispensabilă a cercet
ării practice, de teren, impune traducerea lor în dimensiuni, variabile şi indic
atori, dar dobândesc valoare epistemologică numai prin elaborarea unui sistem co
erent al conceptelor operaŃionale. Pentru raelizarea acestui sistem este necesar
ă conferirea unui caracter axiomatic întregii teorii sociologice, obiectiv care
numai în viitor va fi realizat, prezentul formulându-l ca deziderat. În prezent,
dezvoltarea analizei operaŃionale constituie forma cea mai actuală a neopozitiv
ismului sociologic şi contribuie eficient la perfecŃionarea tehnicilor şi a proc
edeelor de colectare, prelucrare şi măsurare a datelor cercetării concrete, de t
eren. Cercetările empirice pot beneficia de aportul operaŃionalismului la dezvol
tarea practicii sociologice. Deschiderea pozitivismului şi neopozitivismului spr
e cercetarea empirică nu trebuie confundată cu empirismul, care este un curent s
ociologic diferit şi pe care-l vom analiza într-unul din capitolele următoare.
16
REPERE BIBLIOGRAFICE AUGUST COMTE (1798 – 1857):
Născut la Montpellier, în 1798 unde, după terminarea studiilor liceale începe Şc
oala Politehnică şi este exclus în 1815. A început studii de matematică pe care
nu le-a finalizat, apoi medicină la Montpellier, fără să finalizeze nici acest t
ip de studii, pentru ca ulterior să vină la Paris ca secretar al lui Saint-Simon
, ce care se disociază în 1824, pentru ca în 1826 să înceapă redactarea doctrine
i personale cunoscută sub numele de pozitivism, activitate întreruptă temporar d
in motive de sănătate, pentru a fi reluată în 1828. Între timp, începând cu 1826
, predă cursul de "Filosofie pozitivă” la care va asista Humboldt, Hippolyte, Ca
rnot, Charles Fourier, Esquirol (medic). Primul curs de Filosofie pozitivă apare
în 1830. Între 1831 – 1848 a predat un curs liber de astronomie. În 1848 fondea
ză “Societatea pozitivistă”, care grupa discipolii şi unde se preda şi un curs d
e “Istoria umanităŃii”. Din 1845 concepŃia sa relevă o orientare spre misticism,
vorbind de “Le Grand Etre”, “religia umanităŃii”, prin care încearcă o corectar
e a orientării spre “real” prin organizarea societăŃii pe principiile ştiinŃei.
Opere principale: Cours de philosophie positive (1839 – 1842); Discours sur l’es
prit positif (1844); Calendrier positiviste (1849); Le Systeme de politique (185
2 – 1854); Catechisme positiviste (1852); Appel aux conservateurs (1855); Synthe
se subjective (1856).
Bibliografie:
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 2
3. 24. 25. 26. 27. A.Comte: Cours de philosophie positive, 5-e edition, identiqu
e al la premiere, 6 vol. Paris, Schleicher, Freres editurs, 1907/1908; A.Comte:
discours sur l’esprit positiv, edite par H. Guihier, in Oeuvres chiosies, Paris,
Aubier, 1943 ou cell 10/18, Paris, Union Generale d’Editions, 1963; A.Comte: Oe
uvres chiosies, avec une introduction par H. Gouhier, Paris, Aubier, 1943. Ce re
cueil contient les deux premiers lecons du Cours de philosophie positive, la pre
face personnelle qui ouvre le tome IV du Cours et le Discours sur l’esprit posit
if; A.Comte: Sociologie, textes chiosis par J. Laubier, Paris, PUF, 1957; M.Lero
y: Histoire des idees sociales en France, Paris, Gallimard, t.II, De Babeuf a To
queville, 1950, t.III, D’Auguste Comte a P.J.Prodhon, 1954; J.Delvale: Reflexion
s sur la pensee comtienne, Paris, Alcan, 1932; P.Ducasse: Essai sur les origines
intuitives du positivisme, Paris, Alcan, 1939; R.P.Gruber: A.Comte, fondateur d
u positivisme, Paris, 1892; J.Lacroix: La sociologie d’Auguste Comte, Paris, PUF
, 1956; F.S. Marvin: Comte, the Fondateur of Sociology, London, Chapman&Hall, 19
36; J.S. Hill: A. Comte and positivism. An arbor, University of Michigan, Press,
1961; A.Comte: Oeuvres chiosies, Paris, Aubier, 1943; A.Comte: Cours de philoso
phie positive et astronomique et la philosophie de la physique, Paris, Alfred Co
stes, 1924; A.Comte: Cours de philosophie positive, Paris, 1908, VIII, La partie
dogmatique de la philosophie sociale; A.Comte: Cours de philosophie positive, T
om V-eme, Paris, 1908, La partie historique de la philosophie sociale; O.Neurath
: Empiricism and Sociology, edited by M.Neurath and R.S.Cohen, Dordrecht – Bosto
n, D.Reidel Publishing Company, 1973; A.Giddens: Pozitivism and Its Critics, in
T.Bottmore and R.Nisbet (ed) A.History of Sociological Analysis, London, Henemen
n, 1979; A.Comte: La philosophie positive, Resume par E.Rigolage, I, Paris, Erne
st Flamarion, XVII, 193 pagini; A.Comte: La philosophie positive, tom 3, Sociolo
gie, Paris, Ernest Flamarion, XIII, 305 pagini; A.Comte: Sociologie, Tom4, Temps
modernes, PUF; A.Comte: Plan der Wissenschaftlichten Arbaiten, die fur eine Ref
orm der Gesellschaft, notwending sind, Munchen, C.Hauser, Verlag, 1973; A.Comte:
La science sociale, Paris, Gallimard, 1972; Claudian Alexandru: Originea social
ă a filosofiei lui A. Comte, Bucureşti, 1936; SudeŃeanu, Constantin: Inttroducer
e în sociologia lui A. Comte, Arad, 1925; Uta, Mihail: La lois de trois etats da
ns la philosophie d’Auguste Comte, Paris, 1928; J.Galtung: Methodology and Ideol
ogy. Essays, in Methodology vol.1. Copenhagen, C.Eylers, 1977; P.Lazarsfeld: Phi
losophie des scenoes sociales, Paris, Gallimard, 1970.
17
TEORII ALE EVOLUŢIONISMULUI SOCIOLOGIC
Ca primă soluŃie, declarat preponderent ştiinŃifică în interpretarea realităŃii
sociale, pozitivismul a fost urmat, în ordine istorică, de organicism. Întemeiet
orul acestei orientări a fost H. Spencer, care a lansat în circuitul ştiinŃific
analogia dintre mediul social şi organismul biologic; această teză va domina gân
direa socială a întregului secol al XIX-lea. Interpretând societatea ca o prelun
gire a lumii organice H. Spencer, prin perspectiva integratoare deschisă în abor
darea socialului, este autorul primei tipologii sociale şi fondator al curentulu
i cunoscut în sociologie sub numele de evoluŃionism organicist. Ca variantă (în
multe privinŃe) a pozitivismului sociologic organicismul evoluŃionist al lui H.
Spencer defineşte geneza şi rolul legilor care guvernează evoluŃia socială plecâ
nd nu de la aspectele spirituale, ci de la datele concrete oferite de antropolog
ie, biologie, istorie, morală, psihologie si cosmologie. Pe baza acestui materia
l faptic a formulat principiul conform căruia toate fenomenele sunt un rezultat
al mişcării şi transformării materiei aflate sub impactul a două tendinŃe diamet
ral opuse: tendinŃa de omogenizare şi cea de eterogenizare. Dezvoltarea presupun
e transformarea omogenului în eterogen, proces valabil în toate domeniile Existe
nŃei. Legea fundamentală a întregii ExistenŃei este evoluŃia, care vizează integ
rarea unor elemente disparate într-o unitate funcŃională; complexitatea dezvoltă
rii comportă, însă, şi momente episodice de involuŃie şi de stagnare, caracteriz
ate prin disoluŃie. Ca parte componentă a Universului, societatea se subordoneaz
ă aceloraşi principii de funcŃionare care explică atât existenŃa indivizilor, câ
t şi a colectivităŃilor. Societatea este treapta cea mai complexă de existenŃă a
organismului viu, între care se pot stabili 5 tipuri de analogii: 1) atât corpu
l animal, cât şi organismul social sunt rezultatul cumulării progresive, a unor
componente de ordin material şi funcŃional, având ca efect creşterea dimensiunil
or şi a complexităŃii lor; 2) EvoluŃia, prin diferenŃierea treptată a indivizilo
r, impune necesitatea unei structuri care să facă posibilă integrarea părŃilor c
omponente într-un tot funcŃional; 3) Ca şi funcŃiile corpului biologic, cele ale
corpului social se diferenŃiază, evoluând către specializări foarte riguroase p
e baza cărora se alcătuiesc corpuri profesionale distincte. Ele prefigurează apa
riŃia claselor sociale; 4) Organismul social, ca şi cel biologic, are o viaŃă ma
i mare decât a celulelor care îl compun: FranŃa, de exemplu a existat şi acum câ
teva sute de ani, dar compusă din alte elemente decât cele de azi; 5) Şi organis
mul social şi cel animal prezintă două tipuri de corelaŃii:corelaŃii funcŃionale
între părŃi şi corelaŃii între toate acestea şi structura generală a organismul
ui, care impune unele cerinŃe funcŃionale globale. În acest sens, la nivelul soc
ietăŃii, tendinŃa proprie fiecărui individ de a se dezvolta, pentru a nu limita
cadrul de afirmare a celorlalŃi, necesită un echilibru de structură prin corelar
ea funcŃiunilor diferite şi complementare la nivelul ansamblului funŃional. Soci
etatea nu se reduce la suma indivizilor, ci la totalitatea tipurilor de interdep
endenŃe care conferă permanenŃă şi eficienŃă relaŃiilor dintre indivizi, similar
e cu relaŃiile energetice dintre Ńesuturile unui organism. Din punct de vedere s
tructural, societatea umană a parcurs două faze distincte: 1) faza militară: car
acterizată prin promovarea unor constrângeri instituŃionale în scopul realizării
coeziunii sociale. Unitatea socială, profund dependentă de condiŃiile mediului,
este un rezultat al colaborării obligatorii în această perioadă şi presupune su
bordonarea necondiŃionată a indivizilor faŃă de voinŃa conducătorilor. Conformis
mul este modelul comportamental al tipulşui militar în care socializarea se real
izează prin preluarea mecanică a valorilor sociale de către fiecare membru al co
lectivităŃii sociale. Solidaritatea de grup are o motivaŃie supraindividuală şi
se relizează prin metode coercitive; de aceea are o finalitate conservatoare. Fa
za (tipul) de societate militară este exemplificată prin invocarea preocupărilor
de polarizare a tuturor activităŃilor în raport cu o mentalitate cazonă devenit
ă coextensivă spaŃiului social din: Sparta, Egipt, Rusi, Peru. Structura socială
din aceste societăŃi definea împărŃirea populaŃiei în militari (războinici) şi
pătura socială care asigură subzistenŃa (muncitori, meşteşugari, agricultori, sc
lavi). Această dihotomie, valabilă la nivelul structurii sociale, se regăseşte l
a nivelul economic sub forma tipului
18
latifundiar de proprietate, iar la nivel organizaŃional sub forma “legitimărilor
” instituŃionale care asigură obedienŃa întregii societăŃi faŃă de autoritatea u
nui stat centralizat. Instrumentul principal prin care se exercită şi se conserv
ă autoritatea centrală îl constituie controlul social total: acesta distribuie ş
i redistribuie în permanenŃă statusurile sociale în scopul menŃinerii ”distanŃel
or” sociale, a inegalităŃilor sociale, care pot asigura o “evoluŃie” a mentalită
Ńilor sociale dominante: conformismul, acceptarea, rutina, loialitatea. În acest
mod se poate cultiva convingerea că toate condiŃiile prezente sunt “naturale şi
lipsite de alternativă”. Inocularea unei astfel de mentalităŃi a condus, însă,
la descurajarea iniŃiativei prin excesiva dependenŃă faŃă de autoritatea “în exe
rciŃiu” şi la un curent de opinie profund defavorabil faŃă de “inovaŃie”, inclus
iv faŃă de inovaŃia organizatorică. 2) faza industrială a societăŃii a promovat
tipul industrial ca reprezentant al unor opŃiuni valorice, fundamental diferite.
Diversificarea activităŃilor cu caracter economic, implicând din ce în ce mai m
ult iniŃiativele individuale şi capacitatea de creaŃie a acestora a antrenat dep
lasarea accentului de la structurile de grup la autoritatea indivizilor. Societa
tea industrială este, astfel, o societate descentralizatăîn care autoritatea est
e mai difuză, iar cooperarea dintre indivizi are un caracter voluntar. Întarirea
rolului iniŃiativelor particulare a făcut posibilă apariŃia unei structuri prof
esional-organizatorice în măsură să coordoneze activităŃile economico-industrial
e fără să se mai subordoneze intereselor exclusive ale statului. În această fază
, rolul statului este acela de a-I garanta cetăŃeanului drepturile şi libertăŃil
e sale fundamentale. Pledând pentru restrângerea atribuŃiilor statului şi creşte
rea gamei libertăŃilor individuale. H. Spencer consideră că “statul există în pr
ofitul indivizilor”. Ca fază superioară de evoluŃie a societăŃii umane, societat
ea industrială nu se poate dispensa de structurile fazei militare, datorită amen
inŃărilor exterioare. De aceea, atâta timp cât există ameninŃarea războiului, un
minim de constrângeri sunt necesare şi în societatea industrială pentru a-i asi
gura protecŃie normativă în vederea funcŃionării ei eficiente. DispariŃia totală
a războiului ar face posibilă anihilarea oricărei tendinŃe conservatoare, de în
toarcere la o societate bazată pe constrângere. Făcând referire la cultura vremi
i sale, H. Spencer, în ordine cronologică, dă exemplul societăŃilor “sensibile”
faŃă de problematica industrializării (Atena, oraşele hanseatice, Olanda, SUA, A
nglia), în care “coordonarea“ de către o “forŃă centralizată” a fost înlocuită p
rintr-o autoritate de tip nou care-şi realizează obiectivele prin “cooperare”. Î
n acest mod, explică H. Spencer, controlul centralizat poate fi substituit cu ma
i multă eficienŃă prin autoreglare şi descentralizare, varietatea credinŃelor pe
rmiŃând constituirea unor organizaŃii voluntare în care ierarhiile sociale sunt
constituite nu pe baza statului moştenit, ci a meritului, ceea ce de-abia în 195
8 M. Joung va considera legitim prin formula “meritocraŃiei”13. În societatea in
dustrială (cea a viitorului) ca dominantă este recunoscută doar autoritatea prod
uctivă, nu cea constrângătoare, adică relaŃiile de cooperare (partnership), afir
marea şi finalizarea convingerilor individuale, tendinŃa inovaŃiei şi mobilitate
a socială. Modelul societăŃii industriale propuse de H. Spencer este cel al Angl
iei victoriene, la care poate accede fiecare societate prin raportarea la “model
ul englez de dezvoltare socială”. Acest “unic” model de dezvoltare socială trebu
ie să polarizeze eforturile tuturor societăŃilor care doresc să se sincronizeze
cu proporŃiile şi ritmurile evoluŃiei spre “modernitate”, pe care H. Spencer o i
dentifică, în mod neechivoc, cu “modelul englezesc” de dezvoltare. Depăşind sfer
a problematicii sociologiei, h. Spencer face şi unele recomandări liberalismului
vremii sale: “FuncŃia liberalismului în trecut era de a pune o limită puterii r
egilor. Rostul adevărului liberalism în viitor va fi de a pune o limită puterii
Parlamentului”. În rezumat, H. Spencer prin “formula pozitivism-evoluŃionistă a
ştiinŃei sociale” intenŃionează o orientare a cercetării sociale spre un demers
“metodic, urcând de la cauzele apropiate la cauzele îndepărtate şi coborând de l
a efectele prime la cele secundare şi terŃiare”14. În acest context, fundamentel
e ştiinŃei sociale se constituie prin analogie metodologică cu celelalte ştiinŃe
, deja legitime din punct de vedere al criteriilor epistemologice în vigoare. Ca
referenŃial epistemologic se propune biologia, care ne conduce la ideea conform
căreia societatea este un agregat uman complex ale cărui proprietăŃi sunt o
13 14
M. Young: The rise of meritocracz, London, Penguin, 1979 H. Spencer: Introductio
n a la science sociale, Paris, F. Alcan, 1891, p. 22 19
sinteză (nu o sumă) a proprietăŃilor părŃilor. Societatea reprezintă o calitate
organizatorică distinctă faŃă de o simplă însumare a părŃilor. Ipoteza acestei c
oncepŃii o constituie omologia structurală între toate componentele cosmosului,
în raport cu care societatea reprezintă o formă concretă de manifestare. Analogi
a metodologică se poate rezuma în următorele aspecte: 1) procesul generator de s
chimbare îl constituie creşterea, progresivă, a masei, respectiv a celor ocupaŃi
nemijlocit în activităŃi sociale; 2) schimbarea eficientă se realizează prin di
ferenŃierea “naturală” a părŃilor şi complicarea structurilor care impune recuno
aşterea unor noi funcŃiuni, respectiv antrenează o “specializare funcŃională cre
scândă”; 3) interdependenŃa se relevă ca singura variantă de relaŃionare a părŃi
lor rezultate din diferenŃierile structurale generate de evoluŃie, cu noile exig
enŃe funcŃionale promovate de sensul dezvoltării ireversibile; 4) cel mai import
ant element în rentabilizarea raportului dintre structurile organizatorice şi si
stemul social global îl constituie constanŃa funcŃiilor care asigură echilibrul
dinamic al întregului spaŃiu social. ConsecinŃele considerării principiilor soci
ologice ca făcând parte din aceeaşi clasă valorică cu principiile ştiinŃei biolo
gice, corelează cu nişte dificultăŃi generale, după cum urmează: 1) variabilitat
ea umană reclamă cercetarea raporturilor dintre “proprietăŃile umane” şi proprie
tăŃile “enviromentale”, exigenŃă care este compatibilă numai cu prerogativele ep
istemico-metodologice ale sociologiei. Raportarea la reperele praxiologice ale s
ituaŃiei conferă cunoaşterii sociologice un caracter de relativitate; 2) necesit
atea debarasării cercetătorului social de “habitudinile de gândire din studiul f
enomenelor mai simple”, pentru a atinge “acea indiferenŃă liniştită” pe care o a
bordează cercetătorii din fizică sau chimie; 3) depăşirea “riscului epistemologi
c” pe care-l reprezintă apartenenŃa sociologului la propriul obiect de studiu (s
ocietatea): “aparŃinând unei naŃiuni, unui grup social, unei rase, el nu se poat
e feri de prejudecăŃi, interes personal atunci când este un tip mediocru, iar câ
nd este un tip excepŃional, nu reuşeşte decât imperfect”15. În afara acestora, H
. Spencer mai enumeră şi alte … dificultăŃi cu caracter special: “alcătuirea soc
ială … e aşa de compactă încât nu poŃi lucra asupra unei părŃi fără să atingi ma
i mult sau mai puŃin toate celelalte părŃi ( … ) nu există nici un fenomen care
să nu-şi aibă originea în fenomenele vieŃii omeneşti individuale”16. Aceste elem
ente pledează pentru renunŃarea la analizele de tip cauză-efect, în favoarea gen
eralizărilor statistice, care şi-au dovedit pertinenŃa ştiinŃifică în cercetăril
e sociale unde se “lucrează cu o uniformitate aproximativă” generată de faptul c
ă societatea este o realitate “superorganizată”. Superorganizarea, în concepŃia
lui H. Spencer, este o limită “naturală” a creşterii organice şi a agregării soc
iale: “Oamenii nu se ridică la starea de agregat social, decât cu condiŃia de a
se crea între ei inegalităŃi sociale în ceea ce priveşte autoritatea, precum şi
acŃiunea unui organism care face supunerea obligatorie”17. Dincolo de această li
mită apare o situaŃie conflictuală între cele douămari “paliere” ale realităŃii
sociale organizate: palierul coordonator şi cel coordonat. Caracteristică societ
ăŃii 2industriale”, această stare conflictuală (contradicŃie) relevă existenŃa,
la nivelul coordonator a unui sistem operaŃional operativ (executiv) şi a unuia
regulativ care cuprinde dimensiunile: organizaŃionale, administrative, juridice,
ecleziastice. Legea fundamentală a naturii fiind adaptarea, ea se manifestă şi
în viaŃa socială, cu precizarea că adaptarea socială este produsul unui proces c
u un pronunŃat conŃinut psihologic, fapt care explică diferenŃierea spaŃiului so
cial într-un “corp social” şi un “corp politic”. În plan practic, aceste două “c
orpuri” au instituŃionalizat două principale forme adaptive la fenomenalitatea s
ocială: coordonarea şi cooperarea. Comparându-le pe criteriul “eficienŃei social
e” (funcŃionale), H. Spencer consideră că la “progresul social” cooperarea a con
tribuit mult mai mult decât coordonarea. AlternanŃa dintre coordonare şi coopera
re în viaŃa socială concretă demonstrează faptul că evoluŃia socială este stadia
lă, are ca sens progresul social, se realizează prin trecerea de la o omogenitat
e indefinită şi incoerentă, la o eterogenitate definită şi coerentă. O variantă
a organicismului o constituie “darwinismul social” care a mers mai departe cu an
alogia societate – organism biologic, introducând în explicarea vieŃii sociale l
egi proprii biologiei. Astfel, “lupta pentru existenŃă” de exemplu, sau “lupta i
nterspecifică” şi “intraspecifică” aplicate la spaŃiul social au condus la depăş
irea orizontului de legitimitate epistemică a sociologiei. De aceea, ne
15 16 17
H. Spencer: Introduction a la science sociale, Paris, F. Alcan, 1891, p. 75-78 H
. Spencer: Individ contra statului (trad.), Bucureşti, Cultura NaŃională, 1924,
p. 88-104 Idem op. Cit., p. 64 20
rezumăm doar la a aminti pe reprezentanŃii săi cei mai importanŃi: E. A. Lange,
O. Ammon, L. Woltman (Germania), L. Gumplovicz, G. Ratzenhofer (Austria), G. Vac
her de Lapioge (FranŃa), W. G. Summer (SUA), M. Vaccaro (Italia). Alfred Espinas
a propus o variantă a organicismului bazată pe extrapolarea mecanică a caracter
isticilorexistenŃei animale asupra vieŃii sociale vorbind de “societăŃi animale”
. DiferenŃa dintre viaŃa socială şi convieŃuirea animală este una de grad, ambel
e fiind susceptibile de o clasificare pe trei niveluri de complexitate: 1) socie
tăŃi de nutriŃie; 2) societăŃi de reproducere; 3) societăŃi ale vieŃii de relaŃi
e. Fiecare nivel superior valorifică funcŃiunile nivelului care îl precedează: “
societatea de realaŃiune e totdeauna grefată pe societate de reproducere care, l
a rândul ei, e grefată pe cea de nutriŃie”. Societatea umană se intemeiază pe pa
trimoniul de idei, prin prisma cărora toate celelalte funcŃiuni pot fi Ńinute su
b control, ea devenind, în final un “organism de idei”. Cu valoare istorică, gân
direa lui A. Espinas a oferit câteva sugestii pentru formularea premiselor neoev
oluŃionismului. Spre deosebire de pozitivism, preocupat cu precădere de descifra
rea “naturii” societăŃii, evoluŃionismul sociologic şi-a orientat interesul epis
temic asupra destinului societăŃii umane. Obiectivul principal al evoluŃioniştil
or “nu era de a explica ceea ce realmente s-a îmtâmplat, ci ceea ce s-ar fi putu
t întâmpla dacă procesul s-ar fi desfăşurat netulburat. Nu explicarea faptelor i
storice individuale şi nici studiul societăŃilor particulare sau al grupurilor c
ulturale. În consecinŃă, pentru cei mai mulŃi evoluŃionişti, naŃiunea nu exista
(cel mult recunoşteau prejudecăŃile naŃionale), iar categoria de bază era pentru
ei, ca şi pentru filozofii din epoca raŃiunii, “omenirea”18. Concepând societat
ea ca un “organism natural” evoluŃia se relevă a fi un substitut al istoriei, în
plan ideologic oscilând între conservarea ordinii sociale şi o concepŃie reform
ist liberală cu accente social-democrate. Avâvd în vedere principalele funcŃii e
pistemologice ale evoluŃionismului, mai remarcăm două categorii de caracteristic
i: A. Caracteristici generale 1) resemantizarea categoriilor şi reformularea pri
ncipiilor sale în funcŃie de descoperirile din ştiinŃele naturii; 2) antropologi
smul – este evident în tentativa sociologilor evoluŃionişti de a “deriva” o conc
epŃie despre societate dintr-o teorie a naturii umane; 3) analiza sociologică de
tip evoluŃionist este empirică, sub acest aspect apropiindu-se de pozitivism, d
e care, totuşi, se deosebeşte prin aspiraŃia de a elabora o teorie a schimbării
sociale; 4) spre deosebire de pozitivism, care asistă asupra conŃinutului poziti
v şi al mecanismelor transformărilor sociale, evoluŃionismul este preponderent o
rientat spre descifrarea sensului istoric al consecinŃelor schimbării sociale ge
nerale şi ireversibile; B. Caracteristici speciale 1) construirea demersului teo
retico-metodologic pe baza principiului unităŃii materiale a lumii, care legitim
ează reducerea legităŃilor biologice la legile şi regularităŃile din viaŃa socia
lă; 2) postularea unei naturi umane care demonstrează faptul că evoluŃia socială
este un proces unic în cadrul căreia există, însă, diferenŃe sub aspectul forme
lor de manifestare. Denumite, cu un concept generic, “variabilitatea socială”, a
ceste diferenŃe se constituie ca “diviziuni şi subdiviziuni în cadrul aceleiaşi
naturi umane”. Stadiul patologic al acestor “diviziuni” îl constituie “argumente
le” antropologico-resiste şi determinist-geografice; 3) reducerea cauzelor schim
bării la explicarea mecanismelor acesteia evaluate prin prisma raporturilor dint
re structuri şi funcŃiile specifice fiecărei “secvenŃe a evoluŃiei”. Spre deoseb
ire de concepŃiile evoluŃioniste “clasice” în care sensul schimbării este liniar
şi progresist îndreptat spre “modelul englez” luat ca standard, concepŃiile neo
evoluŃioniste iau ca punct de plecare premisa “dezvoltării policentrice”. Potriv
it acesteia, există nu numai forme diferite de dezvoltare socială, ci şi viteze
diferite de evoluŃie în cadrul aceluiaşi stadiu de dezvoltare. După primul războ
i mondial, evoluŃionismul ca paradigmă sociologică a cedat mai întâi în faŃa fun
cŃionalismului antropologic al lui B. Malinovski, a antropologiei culturale difu
zioniste americane, dar
18
J. Szacki: Histories of Sociological Thought, London, Aldwich Press, 1979, p. 20
8 21
ca forme de reconstrucŃie a evoluŃionismului: “În prezent, există în ştiinŃele s
ociale, inclusiv în sociologia funcŃionalistă, o reînviere a evoluŃionismului la
scară mare. Ceea ce distinge “noul” evoluŃionism de cel “vechi” este conştiinŃa
divergenŃelor în privinŃa dezvoltării şi a radiaŃiei adaptării, pe care evoluŃi
oniştii secolului XIX-lea n-au putut s-o trezească”19. Ca rezultat al apropierii
dintre evoluŃionism, după 1964 funcŃionalismul sociologic a devenit evoluŃionis
m funcŃionalist, unii exegeŃi avansând teza existenŃei unei varietăŃi de abordăr
i neoevoluŃioniste: “noul evoluŃionism care se naşte în America intenŃionează să
facă aceste abordări variate relevante una faŃă de cealaltă, să sintetizeze con
tribuŃiile lor pozitive şi să depăşească dificultăŃile unei abordări utilizând p
unctul de vedere al celeilalte”20. Cea mai recentă “variantă” din punct de veder
e al istoriei gândirii sociologice, a evoluŃionismului sociologic o constituie n
eoevoluŃionismul “probabilistic” al lui G. L. Lenski. Preocupat de descifrarea m
ecanismelor grupale şi sociale ale schimbării, G. Lenski şi-a dedicat cea mai ma
re parte a cercetărilor găsirii unui referenŃial conceptual şi metodologic pentr
u construirea unei sociologii a schimbării şi conflictului. Plecând de la premis
a că “Schimbarea şi conflictele sociale, adică fenomenele cele mai presante ale
anilor noştri”21 trebuie să deŃină prioritatea preocupărilor sociologice, G. Len
ski consideră că dacă termenul de “Regină a ştiinŃelor” pare prea pretenŃios, at
unci cel de “integrator al ştiinŃelor sociale” trebuie să-l acceptăm ca fiind, c
u siguranŃă, meritat de sociologie. Unitatea cunoaşterii sociale, din ce în ce m
ai imperativ reclamată de “practicienii” decidenŃi din diverse sectoare ale spaŃ
iului social, este necesară din cauza naturii analoage a multor aspecte ale evol
uŃiei organice şi ale evoluŃiei socio-culturale; noua teorie sintetică conŃine m
ulte ipoteze sugestive pentru sociologie. Mai mult decât atât, ea furnizează un
“model care ilustrează cum constatările dispersate şi neorganizate ale ştiinŃelo
r sociale pot fi asamblate intr-un cadru teoretic de referinŃă. Astfel, dacă acc
eptăm postulatul unităŃii esenŃiale a naturii, recunoscând că societăŃile umane
sunt o parte a lumii naturale şi că evoluŃia socio-culturală este o extensie a e
voluŃiei organice, atunci urmează că teoria societăŃilor umane şi a evoluŃiei lo
r trebuie legată, eventual, cu teoria biologică de bază”22. Definind societăŃile
umane “moduri de adaptare prin intermediul cărora anumite tipuri de organisme ş
i-au sporit şansele de multiplicare şi supravieŃuire” 23 pe baza “succesului rep
roductiv”, evoluŃia este analizată prin prisma a patru categorii: continuitate,
inovaŃie, extincŃie şi evoluŃie propriu-zisă; dacă nevoile specific umane sunt “
derivate” în raport cu cele biologice, legile evoluŃiei afectează în egală măsur
ă natura şi societatea. În această perspectivă, unitatea de bază a sociologiei e
voluŃioniste nu mai trebuie s-o constituie societatea, ci populaŃia, iar sursele
de schimbare la nivelul populaŃiilor sunt altele: limbajul, tehnologia, organiz
area socială, ideologiile. În spaŃiul social contemporan, locul privilegiat îl d
eŃine tehnologia, deoarece inovaŃia tehnică are aceeaşi importanŃă, prin efectel
e sale, cu mutaŃia genetică. Prin analogie, difuziunea “inovaŃiei genetice” este
denumită cu termenul “hibridare biologică”, pe baza căreia devine posibilă sele
cŃia intersocietală. Rezultatul acestei selecŃii este “extincŃia socio-culturală
” prin care sociologul american înŃelege “distrugerea societăŃilor prin război”
ca o “evoluŃie cel puŃin probabilă”. Ca argument în sprijinul acestei teze se ad
uce afirmaŃia conform căreia războiul a definit normalitatea socială întrucât, l
a scara evoluŃiei, maximizarea adaptării a fost rezultatul “fuziunii” inter-soci
etale şi nu al “fuziunii” intra-societale. În acest context devine evident faptu
l că teoria evoluŃionistă a conflictului social al lui G. Lenski este în fond, o
reluare, în alŃi termeni, a teoriei lui L. Gomplowicz. Singurul proces evolutiv
nelimitat, în concepŃia lui G. Lenski, îl reprezintă dezvoltarea tehnologică în
raport cu care organizarea societală şi structurile sociale sunt analizate ca v
ariabile dependente. Pentru K. E. Boulding24 modelul evoluŃionar constă esenŃial
mente într-un proces de creare, de apariŃie de noi specii şi selecŃia constantă
a speciilor prin procesul de mutaŃie spre o succesiune de stări ale echilibrului
ecologic”. Particularizat la evoluŃia socială acest model face posibilă distinc
Ńia
19 20
R.A. Nisbet: Social Change and History. Aspects of the Western Theory Developmen
t, New York, Univ. Press, 1969, p. 236 S. N. Eisenstadt: Social Change and Devel
opment in Readings in Social Evolution and development, London, Pergamon Press,
1970, p. 181 21 G. Lenski: Human Societies, A. Macro Level Introduction to Socio
logy, New York, McGraw Hill, 1970, p. 24 22 G. Lenski: op. cit. p. 48-49 23 G. L
enski: op. cit. p. 9 24 K. E. Boulding: A Primer on Social Dynamics. History as
Dialectics and Development, New York, The Free Press, 1970, p. 19 22
între procese sociale dialectice şi procese sociale non-dialectice. Dacă primele
sunt generate de structuri conflictuale de grup, cele din urmă sunt continui, c
umulative şi evolutive: “În cadrul evoluŃiei sociale există procese dialectice,
dar ele sunt temporare şi neimportante, fiindcă se produc ca urmare a impactului
schimbărilor mici şi selecŃiei micilor mutaŃii sociale. Prin urmare, în cea mai
mare parte, marile schimbări sociale sunt non-conflictuale”25. Disociindu-se, p
arŃial, de G. Lenski, acest autor o face cu scopul de a propune un model sociolo
gic al “dezvoltării integrate ecodinamice” care să fie perceput ca o “alternativ
ă” la marxism, în calitatea acestuia de “teorie socială generală”26. Întrucât pr
oiecŃiile ideologice atât ale evoluŃionismului clasic, cât şi ale diverselor var
iante de neoevoluŃionism exced competenŃele sociologiei, ne rezumăm la această s
uccintă trecere în revistă a celor mai importante teze ale curentului care a făc
ut obiectul acestei prelegeri. Nu înainte de a mai aminti concluzia unui reputat
exeget al acestui curent de reflexie sociologică: “Teoria evoluŃionistă este o
creaŃie a optimismului victorian. Profetul anilor ’20 nu mai putea fi însă Spenc
er, ci Spengler. Când Hobhouse făcea atât de atent distincŃia între ceea ce treb
uie şi ceea ce este, lumea era convinsă deja că între avansul tehnologic şi prog
resul moral nu e nici o legătură. Or, marea speranŃă a evoluŃionismului victorie
ni era de a întemeia o morală şi o politică evoluŃioniste”27. În prezent circulă
şi următoarea aprecierea lui D. G. MacRae, care încă din 1961 afirma că H. Spen
cer este autorul “pe care nimeni nu-l citeşte, toŃi abuzează de el şi căruia toŃ
i îi sunt îndatoraŃi”28
25 26
K. E. Boulding: op. cit., p. 58 K. E. Boulding: Ecodinamics. A New Theory of Soc
ietal Evolution, London, Sage Publications inc., 1978, p. 21 27 J. W. Burrow: Ev
olution and Society. A Study in Victorian Social Theory, Cambridge, Cambriedge U
niversity Press, 1968, p. 277 28 D.G. MacRae: Ideology and Society Papers, în So
ciology and Politics, London, Heinemann, 1961, p. 33 23
REPERE BIBLIOGRAFICE
S-a născut în 1820, la Derbz, şi-a încheiat cariera şi viaŃa la Brighton, în 190
3. Autor al sistemului de filosofie a cărui redactare a început în 1855, când a
publicat “Principes de pzchologie”. Acest sistem cuprinde şi “Principes de biolo
gie” (1864) şi “Principes de sociologie” (1877-1896). În franceză I-au apărut “U
ne lettre sur la sphere propre de gouvernement” (1842); “La statique sociale” (1
850); “L’Education intelectuelle, morale et phzsique” (1861); “La classification
des sciences” (1864); “La sociologie descriptive” (1873); “L’individu contre L’
Etat” (1884); “Des Principes de morale evolutioniste”; “Introduction a la scienc
e sociale”.
BIBLIOGRAFIE
1. 2. 3. 4. 5. 6. Spencer, Herbert: First principles, london, William & Norgate,
1904; Spencer, Herbert: Classification des sciences, Paris, Felix Alcan, 1893;
Spencer, Herbert: Introduction a la science sociale, Paris, Felix Alcan, 1928; S
pencer, Herbert: Les premiers principes, Paris, Germer Bailliere, 1883; Spencer,
Herbert: Legea şi cauza sa şi alte încercări, (trad.) Bucureşti, Ed. Leon Alcal
az, 1097; Spencer, Herbert: Individul împotriva statului (trad. de I. Olimpiu St
efanovici-Svensk), Bucureşti, Editura NaŃională, 1924; 7. Foille, Alfred: La pen
see et les nouvelles ecoles antiintelectualistes, Paris, Felix Alcan, 1919; 8. F
oille, Alfred: Humanitaires et libertaires au point de vue sociologiques et mora
le, Paris, F. Alcan, 1914; 9. F. Alcan: Les elementes sociologiques de la morale
, Paris, Felix Alcan, 1905; 10. F. Alcan: La science sociale contemporane, Paris
, Hachette, 1922; 11. Foille, Alfred: La propriete sociale et la democratie, Par
is, Felix Alcan, 1906.
24
VILFREDO PARETO ŞI TRADIŢIILE GÂNDIRII SOCIOLOGICE ITALIENE
Ca reprezentant al unei multimilenare tradiŃii ale gândirii sociale italiene, or
ientată preponderent spre descifrarea naturii umane, Vilfredo Pareto este înteme
ietorul primei orientări sociologice italiene centrate pe problematica naturii s
ocialului, a societăŃii. Deplasarea de accent este datorată atât formaŃiei sale
ştiinŃifice, cercetărilor în domeniul economic, cât şi convingerilor sale privin
d posibilitatea construirii unei teorii globale a sistemului social pe baza rigo
rii conceptuale a aparatului matematic. Metodologic, Vilfredo Pareto a intenŃion
at să elaboreze un sistem conceptual şi o proiecŃie praxiologică a sociologiei c
ompatibile cu statutul epistemologic al ştiinŃelor naturii. Astfel ca şi în ştii
nŃele naturii, unde primul pas îl reprezintă analiza elementelor componente ale
fenomenelor ce intră în arealul obiectelor epistemice respective, şi în sociolog
ie, analiza tuturor proprietăŃilor acşiunilor sociale şi clasificarea lor trebui
e să fie primul pas în reconstrucŃia sa epistemică. Diversitatea societăŃilor um
ane şi caracterul concret al acŃiunii sociale face dificilă descrierea proprietă
Ńilor generale ale fenomenelor sociale. Din această cauză, sociologul trebuie ma
i întâi să “descompună acŃiunile umane şi să clasifice elementele componente ale
lor”. Vilfredo Pareto propune următoarea structură a acŃiunii sociale: 1) agent
ul - purtătorul individual sau colectiv al actŃiunii (umane) sociale; 2) scopul
– proiecŃia anticipată a motivaŃiei individuale sau comunicare a acŃiunii; 3) mi
jloacele – necesare realizării practice a scopurilor. În funcŃie de raportul sco
p şi mijloace, acŃiunile se pot clasifica: a) acŃiuni logice – caracterizate pri
ntr-o înaltă eficienŃă determinată de adecvarea dintre mijloace şi scop; Exemplu
: activitatea tehnologică, economică şi o parte a creaŃiilor cultural artistice
ghidate de normele ”ştiinŃei logico-experimentale”; b) acŃiuni non-logice – cele
lalte, ale căror rezultate n-au fost iniŃial prevăzute de către agent, dar care
au apărut ca “efecte secundare” antrenate de evenimentele exterioare cu efect pe
rturbator; c) acŃiuni cu semnificaŃii multiple: care fac posibilă diferenŃierea
dintre mijloace/operaŃii/scop/rezultat; d) acŃiuni cu scopuri simbolice, imagina
re, a căror evaluare logico-empirică nu este posibilă. Schema integrată a acŃiun
ilor umane a fost realizată după cum urmează: AU sau NU scop logic obiectiv subi
ectiv A. AcŃiuni logice + + A. AcŃiuni non-logice: 1) actele din obişnuinŃă 2) a
cŃiunile de politeŃe prin care oamenii invocă motive pentru a le + justifica 3)
tipul pur al acŃiunii non-logice comparativ cu acŃiunile din + zoologie 4) actel
e politice care se bazează pe tradiŃie + + Considerând faptele sociale ca “obiec
te naturale”, Vilfredo Pareto plăteşte un tribut concepŃiei pozitiviste a lui A.
Comte de care se desparte, totuşi, considerându-o o speculaŃie “matafizică” deoa
rece a abordat generalităŃile vieŃii sociale şi nu dinamica reală a spaŃiului so
cial. În acest context, pentru a se
25
putea elabora o sociologie logico-experimentală, Vilfredo Pareto recomandă un du
blu demers: inductiv şi deductiv. Pe cale inductivă, descifrarea fenomenelor ele
mentare ar contribui la formarea unor concepte clare, care, deşi nu reflectă înt
reaga complexitate socială, sunt singurele care pot servi ca bază reală pentru c
onstrucŃii teoretice mai ample. Aceste “elemente simple sunt acŃiunea socială şi
structura sa”. Pe cale deductivă: recompunerea totalităŃilor sociale în vederea
ajungerii, succesive, la o teorie sintetică, generală, asupra societăŃii umane.
Parcurgerea drumului de la elemente ultime şi cele mai simple ale vieŃii social
e descoperite analitic, până la reconstrucŃia riguros logică a întregului social
, este denumită de autor “metodă logicoexperimentală”, pe baza căreia sociologia
poate deveni o ştiinŃă tot atât de exact ca şi fizica. Invocarea aportului ştii
nŃei în fundamentarea tuturor activităŃilor umane îl plasează pe Vilfredo Pareto
pe linia pozitivismului lui A. Comte: “savoir pour, prevoir, prevoir pour pouvo
ir”, dar îl şi singularizează prin considerarea “scientizării” integrale a socia
lului ca un proces real, dar şi ca un mit modern. În societate “cea mai mare par
te a oamenilor se lasă conduşi de interese şi sentimente, şi nu de raŃionamente”
, de aceea acŃionează non-logic, fără să urmărească prevederile ştiinŃei. Indivi
zii sunt ghidaŃi, în practică, de ceva mai puternic acre se află dincolo de raŃi
une, anume de reziduuri. Acestea sunt manifestări complexe ale tendinŃelor, sent
imentelor, instinctelor care constituie o constantă a motivaŃiilor umane. După î
nfăptuirea lor oamenii încep să le justifice, să le fundamenteze logic, deci să
le interpreteze, rezultatul fiind ceea ce Vilfredo Pareto denumeşte cu conceptul
de derivaŃii. În esenŃă, reziduurile exprimă structura generală a naturii umane
, iar derivaŃiile definesc tendinŃele de schimbare, precum şi modificarea şi sch
imbarea reală a repartuzării reziduurilor. Reziduurile sunt manifestări ale sent
imentelor şi instinctelor, aşa cum ridicarea mercurului din tubul termometrului
reprezintă o manifestare a unei creşteri de temperatură. AcŃiunea umană este det
erminată de starea afectivă a indivizilor, dar componentele afectivităŃii îşi fa
c prezenŃa nu direct, ci imediat, ca motive ale acŃiunii sociale. Cu excepŃia ac
Ńiunilor instrumentale (tehnice, economice), acŃiunile sociale se derulează în o
rizontul interacŃiunilor concrete dintre indivizii care coacŃionează, forma prin
cipală a interacŃiunii fiind comunicarea prin intermediulcăreia agenŃii acŃiunii
sociale “raŃionalizează” logic scopul acŃiunilor lor. De aceea, reziduurile rep
rezintă “indicatorul cel mai adecvat al relaŃiilor sociale”, deoarece apar doar
în limitele efective ale interacŃiunii umane. Factorii determinanŃi ai societăŃi
i sunt de natură psihică, dar devin importanŃi doar atunci când se afirmă ca “fa
ctori reziduali” prin protecŃia lor social-simbolocă în spaŃiul social. Principa
lele tipuri de reziduuri sunt: 1) instinctul combinaŃiilor; 2) reziduul persiste
nŃei agregatelor; 3) reziduul sociabilităŃii = înclinaŃia umană spre asociere, e
galitate, nevoia de aprobare, sentimentul, neifobia; 4) reziduul integrităŃii in
dividului şi a dependenŃelor sale = predispoziŃia spre proprietate, teritorialit
ate, egoismul, nevoia de restabilire a echilibrului social; 5) reziduul exterior
izării – nevoia individului de a-şi manifesta sentimentele prin acŃiuni exterioa
re: exteriorizarea religioasă, profetismul; 6) reziduul sexual: manifestare a in
stinctului sexual în cadrele modelelor culturale specifice fiecărui nivel de civ
ilizaŃie. Dintre toate reziduurile, cele mai importante sunt reziduurile combina
Ńiilor şi reziduurile persistenŃei agregatelor. În esenŃă, proiecŃia praxiologic
ă a individului în spaŃiul social, adică delimitarea status-rolurilor actorului,
demonstrează faptul că societatea acestuia se manifestă sub două forme: a) cele
exterioare, variabile, poartă numele de “derivaŃii” şi b) forme constante, care
alcătuiesc “reziduurile”. În concepŃia lui Vilfredo Pareto, sociabilitatea este
“o formă reziduală a disciplinei”, disciplina fiind o particularizare socială a
“gregarismului fiinŃei umane”, în genere, dar şi o formă de stimulare şi dezvol
tare a asocierii. Ca unitate de măsură pentru evaluarea mărimii “unei clase de s
entimente”, sociabilitatea cuprinde: sentimentul de “noi”, nevoia de uniformitat
e, mila, cruzimea, altruismul, sentimentul ierarhiei, ascetismul. Sentimentul de
“noi” – este caracteristic “disciplinei orizontale” care se manifestă instituŃi
onal la nivelul “asociaŃiilor particulare”: secte, grupuri închise, asociaŃii vo
luntare etc., şi se bazează pe aspiraŃia indivizilor spre maximizarea puterii lo
r personale într-un cadru de legitimitate colectivă. Prin intermediul acestui ca
dru devine posibilă “expansiunea socială a intereselor membrilor”. Nevoia de uni
formitate – nu este “naturală”, ci un rezultat al trecerii de la “sentimentul de
noi” la o “conştiinŃă minimală a colectivităŃii”, la nivelul căreia se constitu
ie un “nucleu al soluŃiilor” specific
26
pentru fiecare colectivitate. Cum fiecare colectivitate îşi are “nucleul” propri
u, între acestea se pot promova mai multe tipuri de relaŃii de sprijin, de compl
ementaritate, de coordonare, de subordonare sau de opoziŃie. În cadrul disciplin
ei orizontale, aceste relaŃii iau forma raporturilor dintre colectivităŃi aflate
pe aceeaşi treaptă socială, iar în cadrul disciplinei ierarhice îmbracă forma s
ubordonărilor, respectiv supraordonărilor. Această nevoie de uniformitate, ca o
creaŃie preponderent socială, îmbracă mai multe forma. ImitaŃia – defineşte acce
ptarea şi obiectivarea comportamentală atât la nivel individual, cât şi comunita
r, al unui “nucleu de soluŃii”, care, uneori, se poate întinde la întreaga socie
tate. Deşi reziduală prin natura sa, imitaŃia poate depăşi starea de formă rezid
uală a societăŃii atunci când “soluŃia nucleului” este adoptată printr-un raŃion
ament logico-experimental. Aceasta este o excepŃie. În fond, în mod frecvent, im
itaŃia este “reziduală” deoarece ea relevă înclinaŃia naturală a individului de
a-şi “justifica” fiecare act. Această formă este forma instinctiv-afectivă (imit
ativă) sub care se manifestă nevoia de uniformitate. Neofobia – este forma cea m
ai elevată a “nevoii de uniformitate”, care se manifestă sub forma respingerii c
onştiente a noului din teama (fobia) de a nu tulbura ordinea socială instituŃion
alizată prin uniformitatea raportării la “nucleul soluŃiilor”. Mila şi cruzimea
– sunt plasate de Vilfred Pareto la nivelul reziduurilor deoarece ele se întâlne
sc, cel mai adesea, nu în stare “pură”, ci sub forma unor “justificări” umanitar
e sau teorii, care să permită ecranarea individualismului şi a egoismului. Cei “
slabi”, de exemplu, cunoscându-şi vulnerabilitatea în raza căreia li se desfăşoa
ră destinul, pledează patetic împotriva suferinŃelor, pentru a-şi “masca” propri
a slăbiciune; cei “tari”, bazându-se pe dreptul restitutiv, ale cărui principii
le aplică sistematic, dezaprobă suferinŃa pe motiv că e prea “teoretică”, orient
aŃi fiind de avantaje materiale. Altruismul – este abordat ca formă concretă a f
ariseismului, deoarece sacrificarea “pentru celălalt” ascunde, în fond, nu “mila
” faŃă de altul, ci “dorinŃa de mărire a propriului avantaj”. Acesta poate fi un
avantaj moral, prin realizarea confortului psihologic al celui ce aşteaptă să f
ie ajutat, sau unul instituŃional, prin sacrificiul pe care îl acceptă subordona
Ńii pentru “onoarea comandantului”. Sentimentul ierarhiei - ,ca reziduu al ierar
hiei, este o formă de manifestare a disciplinei “pe verticală” care constituie “
fundamentul societăŃii umane”. El reflectă fie respectul pentru superior generat
de speranŃa într-o promovare posibilă, fie generozitatea faŃă de “inferiori” (s
ubordonaŃi), izvorâtă din speranŃa superiorilor în obŃinerea aprobării subordona
Ńilor faŃă de scopurile urmărite de eşalonul decizional. Ascetismul – este forma
cea mai “pură” a disciplinei sociale şi caracterizează, în egală masură, att co
mportamentul credincioşilor, savanŃilor, militarilor, cât şi al oamenilor de afa
ceri care, dacă doresc să se identifice cu scopul pe care-l urmăresc, trebuie să
se conformeze necondiŃionat unor norme supraindividuale de raportare la “nucleu
l de soluŃii” acceptat social. Practica socială a demonstrat că ascetismul se sp
rijină, formal, pe o mare capacitate de ritualizare prin care-şi realizează, în
egală măsură, expansiunea în spaŃiul social şi rezistenŃa în timp. Vilfredo Pare
to atrage atenŃia asupra a ceea ce ascunde dincolo de “spectacolul” perceput dir
ect: anume, egoismul mascat prin “ipocrizia comportamentului social”. Dincolo de
aspectul “tehnic” al acestor distincŃii, discutabile dacă le evaluăm în afara s
istemului sociologic propus de Vilfredo Pareto, rămâne valabilă “invitaŃia” de a
face deosebire între fenomenul social, ca atare, şi modalităŃile particulare de
manifestare. Ca principale elemente, cu importanŃă semnificativă pentru istoria
sociologiei, a paradigmei paretiene, remarcăm: 1) depăşirea explicaŃiei biologi
ste a sociabilităŃii prin demonstrarea adevărului conform căruia biologul nu se
poate manifesta în societate decât prin intermediul unor forme acceptate social;
2) sociabilitatea nu este rezultatul unui “contract social” acceptat raŃional,
ci o formă de manifestare a echilibrului dinamic generat de substratul afectiv ş
i condiŃionat de opŃiuni valorice individuale; 3) “fenomenalitatea socială”, ca
obiect al studiului sociologic, necesită o distincŃie între imaginea indivizilor
, grupurilor şi societăŃilor despre sine, şi ceea ce “fac” – respectiv prin ceea
ce se afirmă în spaŃiul social. “Clasa reziduurilor în raport cu sociabilitatea
este constituită din reziduurile care se referă la viaŃa socială şi cele care s
e referă la disciplină, fiindcă
27
sentimentele corespunzătoare disciplinei sunt întărite de viaŃa în societate … S
ocietatea este imposibilă fără oarecare disciplină şi, în consecinŃă, între nece
sitatea sociabilităŃii şi cea a disciplinei există o strânsă legătură”29. În con
cluzie: “Forma societăŃii este determinată de toate elementele care acŃionează a
supra ei şi asupra cărora ea reacŃionează putând vorbi, deci, de o dependenŃă mu
tuală (…). Numărul acestor elemente este extraordinar de mare, dar le putem lua
în calcul doar pe cele mai importante, considerând însă că dependenŃele lor mutu
ale constituie un sistem, pe care îl vom numi sistem social (…). Sistemul social
este compus din anumite molecule, care conŃin reziduuri, interese, derivaŃii şi
anumite tendinŃe (…), iar dependenŃa mutuală a acestora se realizează în patru
cicluri, care rezultă din combinarea reziduurilor, intereselor, derivaŃiilor, et
erogenităŃii sociale şi circulaŃiei elitelor”30. Dezvoltarea socială este un pro
ces de succesiune al combinaŃiilor între elemente de natură tehnico-economică, s
ocio-culturală, spirituală, combinaŃii pe care le face atât omul obişnuit, cât ş
i omul de ştiinŃă şi omul politic. Spre deosebire de omul de ştiinŃă care acŃion
ează asupra unor elemente stabile, cele asupra cărora acŃionează omul politic su
nt dinamice, au o existenŃă dinamică. De aceea, combinaŃiile nu trebuie evaluate
numai după atributul logicităŃii lor, ci după funcŃia lor socială. Grupul socia
l care se specializează în efectuarea acestor combinaŃii îl reprezintă “speculan
Ńii” care prin invocarea locului, rolul şi finalităŃii diferitelor elemente comp
onente ale acŃiunii sociale constituie categoria inovatorilor. Spre deosebire de
aceştia, o altă categorie, denumită “rentieri”, promovează reŃinerea faŃă de sc
himbare definind conservatorismul social. Structura generală a acŃiunii sociale
este determinată, în fiecare moment, de distribuirea celor şase categorii de der
ivaŃii; o distribuire condiŃionată de foarte mulŃi alŃi factori. Cel economic es
te mai important, dar nu cauzal; deoarece toŃi factorii fiind de aceeaşi importa
nŃă axiologică, ei diferă ca prioritate funcŃională. Între reziduuri şi derivaŃi
i nu pot exista raporturi de determinare, deoarece ele sunt coprezente în fiecar
e moment şi pot fi relevate prin acest recurs la aparatura matematică, îndeosebi
a funcŃiilor. Factori sociali având aceeaşi importanŃă în determinarea echilibr
ului societăŃii, distribuirea reziduurilor este o formă matamatică independentă
de conŃinutul psihologic al expresiilor reziduale. Societatea fiind un sistem co
mplex de acŃiuni sociale, iar individul fiind în acelaşi timp home: economicus,
socialis, ludens, religiosus şi eticus, acŃiunea socială este întotdeauna o acŃi
une concretă, care necesită “construirea unui model al interdependenŃelor mutual
e”, dintre toate elementele sale. Prin evaluarea cantitativă a acestora la nivel
ul unor indici şi indicatori, societatea poate fi reprezentată ca un sistem de e
cuaŃii în măsură să reflecte echilibrul dinamic real al spaŃiului social global.
Principala caracteristică a acestui echilibru o reprezintă ciclicitatea sa gene
rată de redistribuirea periodică a reziduurilor între elite şi mase. Termenul de
elită este folosit în două sensuri: a) în sens larg: îi înglobează pe cei mai d
otaŃi în domeniul lor de activitate; b) în sens restrâns: defineşte clasa guvern
antă, pe cei care, indiferent de performanŃele lor profesionale, deŃin puterea ş
i-şi exercită dominaŃia asupra masei. Legitimitatea acestora nu trebuie găsită î
n profesie, ci în raport cu masa. Dezvoltarea este asigurată de succesiunea elit
elor, ca urmare a predominării diferitelor tipuri de reziduuri. Cantitatea acest
or reziduuri fiind constantă, forma de guvernământ din fiecare moment istoric e
asigurată de dominaŃia unei elite guvernante care ajunge să gestioneze, episodic
, puterea. Clasa guvernantă ajunge la putere fie prin violenŃă, impunând elite “
lei”, fie prin viclenie, aducând la putere elite "vulpi”, alternanŃa dintre aces
te două tipuri de elite fiind însoŃită de cicluri corespunzătoare în domeniul ec
onomic, cultural şi spiritual. Leilor le corespunde stabilitatea socială fără pr
osperitate şi o spiritualitate în care predomină misticismul, iar vulpilor le es
te caracteristică inovaŃia socială, prosperitatea economică, dar şi riscul degra
dării valorilor ceea ce duce, în final la revolta maselor. Structura reziduală c
onferă identitate tipurilor de societate, iar schimbarea elementelor structurale
nu afectează forma generală a societăŃii, ci doar tipul de echilibru social. Sc
opul sociologiei (care se identifică cu obiectul ei epistemic) este: descoperire
a unui optim social prin care adecvarea logică a mijloacelor la scopurile acŃiun
ii, raŃionalitatea paretiană a acŃiunii
29 30
Vilfredo Pareto: Traite de sociologie generale, Vol. 1, Paris, Laussane, Librair
e Payot, 1917, p. 589 Vilfredo Pareto: Traite de sociologie generale, Vol 2, Par
is, Laussane, Libraire Payot, 1919, p. 1306-1316 28
sociale fiind una instrumentală. EvoluŃia socială este una ondulatorie şi se rea
lizează prin permanenta redistribuire a celor şase tipuri de reziduuri care fac
posibilă circulaŃia elitelor. Masele nu pot accede la gestionarea puterii, deoar
ece ele au constituit întotdeauna o sursă de iraŃionalitate socială. Prin întrea
ga sa operă, Vilfredo Pareto poate fi considerat un precursor al funcŃionalismul
ui matematic, care, alături de funcŃionalismul organicist, stă la baza funcŃiona
lismului sociologic contemporan. Cea mai importantă contribuŃie la dezvoltarea s
ociologiei ca ştiinŃă rămâne formalizarea matematică a fenomenelor sociale. În a
cest sens, amintim “curba lui Pareto”, determinarea poziŃiei sociale după un sin
gur indicator: venitul supus impizitului. DistribuŃia cvasipiramidală a venituri
lor a constituit multă vreme un instrument valoros de analiză socială şi de trec
ere la cercetarea concretă, de teren, ca sens de evoluŃie şi emancipare ştiinŃif
ică a sociologiei. AspiraŃia sa de a construi sociologia pe principiile unei şti
inŃe logico-experimentale pe cale inductiv-deductivă, respectiv prin inducŃie se
descoperă faptele şi fenomenele simple, se construiesc concepte clare (acŃiunea
socială, structura acŃiunii sociale), iar prin deducŃie se reconstruieşte imagi
nea globală a societăŃii, relevă faptul că sociologia paretiană s-a afirmat, mai
întâi, ca o sociologie a cunoaşterii. Metodologia sa este rezultatul confluenŃe
i a două dimensiuni: o dimensiune analitică şi o dimensiune sintetică. În partea
finală a operei sale, “schiŃează o teorie asupra mecanicii acŃiunii şi reacŃiun
ii forŃelor sociale” cu multe valenŃe explicative valabile şi azi. DistincŃia în
tre elite în sens restrâns şi sens larg îl apropie de Gaetano Mosca, şi acesta u
n doctrinar care se revendică de la aceeaşi tradiŃie “machiavelică” bine cunoscu
tă dincolo de spaŃiul de cultură italian.
29
REPERE BIBLIOGRAFICE
VILFREDO PARETO (1848 , Paris – 1923, Celigny, ElveŃia) S-a născut la 15 iunie 1
848 la Paris, provenind dintr-o familie din Liguria care parvenise la rangurile
de nobleŃe pa care le oferea secolul al XVIII-lea prin marchizul Giovanni Benede
tto Pareto, care a fost făcut baron al Imperiului lui Napoleon. După ce în 1850
a făcut studii politehnice la Universitatea Politehnica din Turin, în 1869 susŃi
ne teza “Principes fondamenteaux de l’equilibre des corps solides”. Între 1874 –
1892 se instalează la FlorenŃa, timp în care a funcŃionat ca inginer al Căilor
Ferate şi apoi Director General al Căilor Ferate italiene. În 1893 devine profes
or de Economie politică la Universitatea din Lausanne, publicând în 1896 – 1897
“Cours d’economie politique” urmându-i la catedră lui Walars. Se va depărta defi
nitiv de economia politică în favoarea studiilor de sociologie începând cu 1912.
În 1916 îi apare “Trattato di sociologia generale” publicat la FlorenŃa, iar în
1917 la Universitatea din Lausanne are loc “Jubileul Pareto” ca recunoaştere a
valoroaselor sale contribuŃii ştiinŃifice în diferite domenii. Între 1917 – 1919
apare în traducere franceză “Traite de sociologie generale” la Lausanne şi Pari
s. În 1923 devine senator al regatului Italiei. Se stinge din viaŃă la Celigny,
în ElveŃia.
Principalele opere în limba franceză
•
•
• • • • • • • • •
•
• •
Oeuvres completes, 12 vol, Libraire Droz de Geneve, sous direction de G. Busino;
Cours d’economie politique, 1 vol., 1964; La Marche financier italien (1891 – 1
899), 1 vol., 1965; Ecrites sur la curbe de repartition de la richesse, 1 vol.,
1965; Libre, echangisme, protestionism et socialisme, 1 vol., 1965; Les Systemes
socialistes, 1 vol., 1965; Mythes et ideologies de la politique, 1 vol., 1965;
Manuel d’economie politique, 1 vol., 1966; Statistique et economie matematique,
1 vol., 1966; Marxisme et economie pure, 1 vol., 1966; Lettres d’Italie, Croniqu
es sociales et economiques, 1 vol., 1967; Sommaire de Cours de sociologie suivi
de Mon Journal, 1 vol., 1968; Traite de sociologie generale, 1 vol., 1968; La Mz
the vertuiste et la literature immorale, Paris, Riviors, 1911;
În italiană:
• •
Fatti e teorie, Florence, Vallechi, 1920; Transformation della democrazia, Milan
o, Corbaccio, 1921;
Despre V. Pareto
1)
2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15) 16)
L. Amoroso, P. Jannaccone: Vilfredo Pareto economista e sociologo, Rome, Bardi,
1948; F. Borkeman: Pareto, Londres, Chapman & Halle, 1926; G. H. Bousquet: Preci
s de sociologie d’apres V. Pareto, Paris, Payot, 1925; G. H. Bousquet: Pareto (1
848 – 1923). Le savant et l’homme, Laussane, Payot, 1960; L. J. Henderson: Paret
o’s General Sociology. A Phisiologist’s Interpretation, Cambridge, Harvard Unive
rsity Press, 1935; James H. Moisel: Pareto and Mosca, New Jersey, Prentice Hall,
1965; Aron, Raymond: Main Currents in Sociological Thought, vol. 2, London, 196
8; Aron, Raymond: Les etapes de la pensee sociologique, Paris, Gallimard, 1979;
Plamenatz, John: Man and Society. A critical Examination of Some Important Socia
l and Political Theories, vol. 1, London, Lougman, 1977; G. H. Bousquet: Precis
de sociologie d’apres V. Pareto, Payot, 1925; G. H. Bousquet: V. Pareto, sa vie
et son oeuvre, Pazot, 1928; James Burnham: Les Machiaveliens, Calman-Levy, 1950;
Firmin Oules: L’Ecole de Laussane. Textes choisis de L. Walars et V. Pareto, Pa
ris, Daloz, 1950; G. Perrin: Sociologie de Pareto, Paris, PUF, 1966; G. Piron: L
es Theories de l’equilibre economique. Walars et Pareto, Paris, Domat-Montchrest
ien, 1939, 2-2 ed-; J. Schumpeter: Ten Great Economists, New York, Oxford Univer
sity Press, 1965. 30
SOCIOLOGISMUL - CONTRIBUŢIE ESENŢIALĂ LA CONSTITUIREA OBIECTULUI EPISTEMIC AL SO
CIOLOGIEI
Încercările, repetate, de individualizare a sociologiei ca ştiinŃă pe fundalul d
iversificărilor epistemologice caracteristice secolului al XIX-lea, marchează o
primă reuşită remarcabilă prin opera lui E. Durkheim. Revendicat frecvent ca fon
dator al şcolii sociologice franceze, E. Durkheim este în egală măsură fondatoru
l orientării sociologiste care a înrâurit teoria şi practica sociologică univers
ală de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea
. Întrucât până în prezent această orientare a parcurs mai multe faze cuprinzând
cercetători şi teoreticieni şi din afara Europei, ne vom rezuma la prezentarea
principiilor fundamentale ale gândirii lui E. Durkheim. IntenŃionând o detaşare
definitivă de maniera speculativă şi respingând descriptivismul caracteristic şt
iinŃelor sociale din vremea sa, E. Durkheim este primul creator de sistem sociol
ogic în care spiritul teoretic se îmbină benefic cu metodologia studierii concre
te a realităŃii sociale. Ipoteza de la care pleacă este următoarea: pentru a put
ea fi recunoscută ca ştiinŃă (similar ştiinŃelor naturii) sociologia trebuie să
aibă un obiect de studiu care să se impună în mod obiectiv cercetării ştiinŃific
e prin intermediul unei metode specifice de investigare şi evaluare a complexită
Ńii sociale pe cale empirică. Dintre toate componentele societăŃii, faptul socia
l reprezintă elementul primordial care, fiind o "cristalizare a existenŃei obiec
tive", este anterior individului şi i se impune acestuia cu forŃa evidenŃei. Dif
erenŃa dintre faptul social şi celelalte elemente care alcătuiesc cadrul existen
Ńei sociale a individului constă în aceea că faptul social reflectă nu o existen
Ńă organică, ci un "mod colectiv de gândire concretizat într-o reprezentare cole
ctivă… Este fapt social orice fel de a face, fixat sau nu, capabil să exercite a
supra individului o constrângere exterioară, sau care este general în întinderea
unei societăŃi date, având totuşi o existenŃă proprie, independentă de manifest
ările sale individuale"312. În această accepŃiune, faptul social devine categori
a sociologică generică pentru desemnarea tuturor componentelor conştiinŃei colec
tive care exercită constrângere morală asupra individului, impunându-se în acest
mod, ca semn şi criteriu al socialului. Prin caracterul său obiectiv (fiind ext
erior conştiinŃelor individuale) şi prin ireductibilitatea sa la orice altă real
itate, faptul social constituie sursa de evoluŃie a societăŃii definite ca "real
itate suigeneris". Deşi imposibilă fără aportul indivizilor, societatea ca rezul
tat al asocierii acestora este o experienŃă calitativ diferită de simpla însumar
e a lor, întrucât raporturile de interdependenŃă creează fenomene noi, care nu m
ai pot fi explicate prin natura elementelor componente (de factură subiectivă).
De aceea, natura socialului nu trebuie căutată în psihologia indivizilor (ca for
maliştii, relaŃioniştii sau fenomenologii), ci în forŃele specifice pe care le d
ezvoltă asocierea lor, societatea devenind o realitate exterioară în care se pro
iectează norme, valori, idealuri şi modele de comportament care fac posibilă soc
ializarea individului. Această zonă a socialului constituie "conştiinŃa colectiv
ă", care cuprinde: "totalul de credinŃe şi de sentimente comune mediei membri
lor unei aceleiaşi societăŃi" şi care "formează un sistem determinat care are vi
aŃa sa proprie" şi viaŃă, în genere tot ce apare individului ca "instituŃie". Pr
in instituŃie E. Durkheim înŃelege: "orice credinŃă şi orice mod de conduită ins
tituit de colectivitate"; sociologia este o "ştiinŃă a instituŃiilor, a genezei
şi funcŃionării lor". "EsenŃa societăŃii" o constituie deci, modalităŃile practi
ce de instituŃionalizare a "conştiinŃei colective" în care se exprimă şi conştii
nŃa de sine a întregii comunităŃi etnico-sociale considerate. Ca unitate funcŃio
nală a indivizilor diferenŃiaŃi, societatea este rezultatul unui consens care se
poate explica prin condiŃiile materiale ale existenŃei lor deoarece viaŃa econo
mică este "prea exclusiv călăuzită de egoisme individuale şi prea puŃin guvernat
ă de spiritul de solidaritate"3. Consensul îşi găseşte sursa de legitimitate în
conştiinŃa colectivă anterioară şi
2 3
. E Durkheim: Sociologie. Regulile metodei sociologice, trad. C. SudeŃeanu, Bucu
reşti, Editura Cultura NaŃională, 1924, p.54 T. Sperantia: Introducere în sociol
ogie, tom. II, p. 432 31
exterioară existenŃelor individuale, faŃă de care se impune ca sistem coerent de
norme şi se instituie în calitate de sursă trascendentă a coeziunii sociale. Li
bertatea însăşi nu este un rezultat al alegerilor individuale între alternative,
ci decurge dintr-un cod social de reglementări impersonale cu prescripŃii imper
ative pentru fiecare individ. În structura conştiinŃei colective un nivel calita
tiv superior îl reprezintă cel al conceptelor cu conŃinut ideal prin intermediul
cărora individul contribuie la crearea idealului societăŃii din care face parte
. Ca purtător de ideal, individul contribuie, practic, la corijarea structurilor
realităŃii sociale nemijlocite relevând rolul transformator al spiritualităŃii
faŃă de materialitatea statică a vieŃii economice, vegetative, care tocmai de ac
eea nu poate fi cauza dezvoltării sociale. În această perspectivă se relevă spec
ificitatea societăŃii: ea nu există decât în măsura în care creează permanent id
ealuri în spaŃiul cărora indivizii să poată identifica adevărate "rezervoare de
energie colectivă". Idealul reprezintă, în fond, o imagine perfectibilă a "total
ităŃii sociale", conceptul de totalitate, de societate şi cel de divinitate nu s
unt, după toate aparenŃele, decât aspectele diferite ale uneia şi aceleiaşi noŃi
uni4. Omul este un produs social şi devine personalitate numai prin interiorizar
ea novatoare a valorilor sociale specifice gradului de civilizaŃie atins de soci
etatea globală. Referitor la acest aspect, E. Durkheim propune mai multe criteri
i de evaluare a structuralităŃii sociale, din care am reŃinut, pentru relevanŃa
lor analitică, două: 1. După gradul de complexitate; 2. După funcŃiile pe care l
e îndeplinesc în societate Din punctul de vedere al complexităŃii, nivelurile de
complexitate structurală ale societăŃii, denumite şi "paliere de profunzime", s
unt generate de structura conştiinŃei colective exprimată, practic, în formele c
alitativ diferite de solidaritate socială. Astfel, în lucrarea "De la division d
u travail social" (1893), E. Durkheim face o distincŃie netă între : solidaritat
e mecanică şi solidaritate organică. a) Solidaritatea mecanică rezultă din asoci
erea indivizilor aflaŃi pe o treaptă arhaică de dezvoltare a societăŃii când pre
domină asemănarea dintre indivizi care aderă la aceleaşi valori. Exemple tipice
de solidaritate mecanică sunt tribul şi clanul, care reflectă o "structură segme
ntară" a societăŃii arhaice, nefiind entităŃi care să o reflecte în integralitat
ea sa. Aceste segmente se juxtapun în spaŃiul social global, repetând structuril
e anterioare lor; nu sunt capabile de inovaŃie structurală. "Se înŃelege că nu p
oate să existe o societate mai simplă" este protoplasma regnului social şi, prin
urmare, "baza naturală a oricărei clasificări"5. La acest nivel, ca sistem de n
orme juridice, se impune dreptul represiv, care exprimă forŃa sentimentelor comu
ne. Solidaritatea "provine din faptul că un anumit număr de stări de conştiinŃă
sunt comune tuturor membrilor societăŃii". b) Solidaritatea organică este caract
eristică etapei de maturizare a raporturilor interpersonale, când are loc trecer
ea de la stadiul de individ la cel de personalitate ca urmare a depăşirii motiva
Ńiilor primare pe care se baza agregarea mecanică a indivizilor. Diversificarea
trebuinŃelor, generată de diversificarea corespunzătoare a vieŃii economice, a a
ntrenat necesitatea obiectivă a diviziunii sociale a muncii. În acest context, c
oerenŃa socială este asigurată de necesitatea obiectivă a cooperării lucrătorilo
r specializaŃi pe baza unui contract social global care nu este determinat de vo
inŃe individuale, ci de complexitatea societăŃii moderne. În acest fapt rezidă p
rioritatea structurii sociale faŃă de structura conduitelor particulare reglemen
tate de normele dreptului restitutiv. În ceea ce priveşte raportul dintre instit
uŃii, conduite, reprezentări şi mentalităŃi colective, E. Durkheim şi şcoala sa
au lansat în circuitul ştiinŃific de profil problema "palierelor de profunzime"
ale socialului. Acestea se prezintă după cum urmează: 1) Baza morfologică cuprin
de totalitatea stărilor sau modurilor de a fi ale socialului. Acestea cuprind ba
za geografică în care devine posibilă o anumită formă de organizare a grupurilor
sociale, partecularităŃile antropologice ale populaŃiei, natura părŃilor elemen
tare din care este compusă societatea, felul în care sunt aşezate, distribuŃia p
opulaŃiei şi suprafaŃa teritoriului,
4 5
T. Sperantia: Op. cit., p. 441 E. Durkheim: Regulile metodei sociologice, op. ci
t., p.109 32
numărul şi calitatea căilor de comunicaŃie, forma locuinŃelor. "Tipul de locuinŃ
e care ni s-a impus nu e decât modul în care cei dimprejurul nostru şi, în parte
, generaŃiile anterioare s-au deprins a-şi clădi locuinŃele. Căile de comunicaŃi
e nu sunt decât albia pe care singur şi-a spălat-o curgând în acelaşi sens curen
tul regulat de schimburi şi migraŃiuni. După cum organismele vii, funcŃionând, î
şi creează forma anatomică a organelor, tot astfel societatea, funcŃionând, îşi
fixează aspectele şi îşi configurează organele care astfel sunt tot viaŃă social
ă, mai mult ori mai puŃin cristalizată". Cercetările sociologice (modalităŃi de
existenŃă), de obicei, trebuie completate cu cercetări de fiziologie socială pri
n care, sub raport sociologic, se relevă modurile de acŃiune specifice pentru un
mediu social concret determinat: "după cum la un individ viaŃa psihică variază
după compoziŃia anatomică a creierului pe care se reazimă, la fel fenomenele col
ective variază după constituŃia substratului social". Fiziologia socială studiaz
ă, deci, totalitatea "manifestărilorvitale ale societăŃilor", pluralitatea acest
ora reflectându-se într-o pluralitate corespunzătoare de "ştiinŃe particulare".
2) InstituŃii sau conduite colective, care exercită presiuni prin intermediul un
or practici obişnuite sau constrângeri prin intermediul organizaŃilor. 3) Simbol
uri: corespunzătore practicilor instituŃionalizate. Acestea pot fi: simboluri cu
încărcătură religioasă, embleme, drapele, rituri, dogme, sau pot exprima norme
juridice: proceduri, legi, sancŃiuni. 4) Valori, idei, idealuri colective, care
se afirmă ca principalele surse de producere a vieŃii sociale şi de inovare a mo
delelor de comportament. 5) Stările conştiinŃei colective reprezintă treapta cea
mai profundă a conştiinŃei colective şi cuprind: reprezentările colective, memo
ria colectivă, sentimentele colective, tendinŃe şi aspiraŃii colective, voinŃa c
olectivă. Riturile religiei, de exemplu, exprimă realităŃi colective prin stăril
e mentale ale grupurilor care le practică în virtutea reprezentărilor aferente.
Reprezentările colective sunt un rezultat al tipizării raporturilor dintre indiv
izi şi societate, dar prin cristalizare devin un instrument de dominare a indivi
zilor împărŃiŃi în grupuri cu opŃiuni valorice şi ideologice diferite. În aceste
aspecte găseşte E. Durkheim cauza esenŃială a împărŃirii societăŃii în clase so
ciale a căror structură superioară reflectă regresiunea tradiŃiei, în favoarea r
aŃionalizării progresive a spaŃiului social. Accentuarea acestei raŃionalizări,
prin specializarea tot mai accentuată a tipurilor de activităŃi generate de impe
rativele tehnologice ale modernizării sistemului social, contribuie la dezintegr
area ireversibilă a solidarităŃii mecanice, fenomen care îi prilejuieşte lui E.
Durkheim operarea distincŃiei dintre "fiziologia" şi "patologia socială". Reorga
nizarea societăŃii trebuie să pornească nu de la principii teoretice abstracte,
ci de la studierea temeinică a ceea ce este anormal şi trebuie eliminat. "Pentru
ca sociologia să fie cu adevărat o ştiinŃă a lucrurilor, trebuie ca generalitat
ea fenomenelor să fie luată drept criteriu al normalităŃii lor". TendinŃa produc
erii unui fenomen indică, deci, nevoia pe care o resimte stadiul determinat de d
ezvoltare a societăŃii pentru respectivul fenomen considerat ca normal prin fire
scul său. MenŃinerea condiŃiilor care au făcut posibilă apariŃia sa îi justifică
şi îi face normală persistenŃa. "Există o lege generală care arată că agregatel
e parŃiale care fac parte dintr-unul mai vast pot să-şi distingă din ce în ce ma
i slab propria lor individualitate. Cu cât este mai extinsă diviziunea muncii, c
u atât părŃile societăŃii sunt mai distincte. Diviziunea muncii este, deci, cu a
tât mai mare cu cât este mai mare numărul indivizilor care se află în contact su
ficient de puternic încât să reacŃioneze unii faŃă de alŃii. Dacă vom numi conta
ctul activ al indivizilor, putem spune că diviziunea muncii se extinde direct pr
oporŃional cu densitatea morală sau dinamică a societăŃii"6. În lucrarea "Le sui
cide"367 foloseşte prima dată termenul de "anomie" pentru a da o mai mare propri
etate ştiinŃifică analizei sociologice a raportului dintre normal şi anormal în
societatea industrializată. Astfel, pe baza unor exemple cu mare relevanŃă empir
ică, se constată că societatea modernă aflată sub impactul industrializării a ac
centuat formele şi intensitatea revendicărilor pe care le
E. Durkheim: Sociologia. Regulile metodei sociologice, trad., 1924, p. 102 Consi
derată a fi prima cercetare empirică în care a fost utilizată analiza cauzală mu
ltivariantă şi analiza factorială a fenomenului sinuciderii; metodele sale vor f
i folosite şi incluse în toate tratatele de metode şi tehnici de cercetare din A
nglia şi S.U.A. 33
7 6
formulează individul faŃă de colectivitate. ViolenŃa revendicărilor creşte şi da
torită faptului că societatea nu este pregătită să satisfacă trebuinŃele individ
ului. Societatea modernă, stimulând deteriorarea treptată a regulilor acceptate
de grup, restrânge posibilităŃile de integrare socială a individului, care se si
mte tot mai dominat de instanŃele supraindividuale ale spaŃiului social global.
De aici decurg tulburări grave care conduc spre anomii, una dintre ele fiind sin
uciderea. E. Durkheim descrie trei tipuri de sinucideri: a) Sinucidere egoistă,
cauzată de deteriorarea ireversibilă a raportului dintre valorile individuale şi
sistemul de valori existente în spaŃiul social global; b) Sinucidere altruistă,
este o expresie a degenerării raporturilor interindividuale şi grupale, la nive
lul cărora nu mai poate fi perceput nici un centru de autoritate în măsură să as
igure echilibrul psihologic şi coerenŃa acŃiunii sociale; c) Sinucidere anomică,
generată de dereglarea structurii morale a întregii societăŃi datorată declinul
ui religiilor pe care se baza morala tradiŃională şi în egală măsură datorită an
arhiei vieŃii economice sustrase controlului organizat şi conştient. Dispersarea
valorilor morale unitare, care funcŃionau ca instanŃe de socializare pentru ind
ivid, îl conduce pe E. Durkheim spre concluzia că singurul factor care mai poate
asigura coeziunea socială vieŃii moderne este factorul profesional. În acest se
ns, propune corporaŃia ca sursă de integrare socială eficientă a individului, mo
delul corporatist fiind considerat (sub raportul calităŃii relaŃiilor sociale) u
n model de familie la scară extinsă. În acest sens dezvoltarea şi consolidarea f
amiliei constituie singura certitudine pentru creşterea coeziunii sociale şi int
egrarea optimă a individului în societate prin cadrele normative ale corporaŃiei
. În lucrarea "Les formes elementaires de la vie religieuse" se aduc noi argumen
te pentru a demonstra faptul că unitatea socială este, în esenŃă, un ordin spiri
tual. Ca modalitate de dedublare a lumii în sacru şi profan, fenomenul religios,
polarizând manifestările spirituale ale unei comunităŃi, se dovedeşte a fi un f
apt social şi o creaŃie colectivă. Spiritualitatea individului reflectă, astfel,
prin intermediul credinŃelor şi reprezentărilor religioase, complexitatea socie
tăŃii reale dovedindu-se o sursă de coeziune socială. Ritualurile, dincolo de co
nŃinutul lor spiritual intrinsec, îndeplinesc şi o funcŃie profană: aceea de a-l
integra pe individ în societate şi de a-i insufla o teamă faŃă de sancŃiunile e
i. Pe o treaptă mai puŃin evoluată a societăŃii, teama faŃă de sancŃiunile tribu
lui le transformă pe acestea (de ordin profan) în lucruri transcendente şi se co
nstituie, treptat, în religie. Cea mai simplă formă de religie este totemismul c
are legitimează existenŃa socială a clanului.Unitatea clanului în jurul totemulu
i explică faptul că prin credinŃă oamenii se asociază comunităŃii întruchipate î
n forŃa colectivă şi impersonală a credinŃei practicate prin ritual. Sistemul so
lidar, de credinŃe, practici şi comportamentele tipice rămâne definitoriu şi pen
tru religiile moderne demonstrând că societatea este creatoare de divin pe toate
treptele sale de evoluŃie. În istoria gândirii sociologice E. Durkheim deŃine p
rioritatea definirii raportului dintre sociologia generală şi sociologiile de ra
mură. 1.Sociologia generală este "ştiinŃa sintetică ce se străduieşte să adune c
oncluziile generale care se degajă din toate ştiinŃele particulare. Oricât de de
osebite ar fi unele de altele, diversele clase de fapte sociale nu sunt, totuşi,
decât speciile unui aceluiaşi gen: este deci locul să căutăm prin ce se face un
itatea genului, prin ce se caracterizează faptul social in abstracto şi dacă exi
stă cumva legi cu totul generale, cărora diferitele legi stabilite de ramurile s
ociale nu le-ar fi decât forme particulare". 2.Sociologia religiei are ca obiect
de studiu totalitatea fenomenelor sociale cu conŃinut religios: ritualurile, cr
edinŃele, practicile şi consecinŃele sociale ale acestora. Tot în sfera de compe
tenŃă a acestei sociologii "de ramură" intră şi investigarea genezei, evoluŃiei
şi funcŃionării instituŃiilor religioase privite pe fundalul transformărilor str
ucturale ale societăŃii globale. 3.Sociologia moralei studiază natura şi evoluŃi
a criteriilor pe baza cărora societatea îşi stabileşte normele de comportament.
DiferenŃa dintre normele morale şi celelalte tipuri de norme (religioase, profes
ionale, juridice) constă în caracterul imperativ al normei morale în raport cu s
ocietatea şi în faptul că scopul moral apare ca valoare dezirabilă social.
34
Societatea fiind "pentru conştiinŃele individuale un obiect transcendent" se con
stituie ca sursă a oricărei autorităŃi morale, toate normele prescrise de ea fii
nd obligatorii. 4.Sociologia juridică îşi rezervă ca obiect epistemic "viaŃa jur
idică" în care coeziunea o asigură norma dreptului definită "regulă de conduită,
sancŃionată". "ViaŃa generală a societăŃii nu se poate extinde asupra unui punc
t fără ca viaŃa juridică să se extindă şi ea, în acelaşi timp şi în acelaşi rapo
rt. Putem fi siguri deci că vom găsi reflectate în drept toate varietăŃile esenŃ
iale ale solidarităŃii sociale". Faptele sociale studiate de sociologia juridică
se clasifică după tipurile de sancŃiuni astfel: a) SancŃiunile represive, cupri
nse în dreptul penal, caracteristice formelor iniŃiale de viaŃă socială în care
unitatea socială o reprezintă solidaritatea mecanică; b) SancŃiunile restitutive
, cuprinse în dreptul privat, dreptul procedural, dreptul administrativ şi drept
ul constituŃional, caracteristice diversificării funcŃiilor sociale ca urmare a
diviziunii muncii. Pe această treaptă de evoluŃie socială funcŃia fundamentală a
dreptului o constituie trasarea cadrului normativ al cooperării sociale organiz
ate. Normele juridice legitimează, în acest caz, un tip calitativ nou de solidar
itate: solidaritatea organică. 5). Sociologia economică: deşi nedefinită explici
t a fost conturată ca obiect de studiu în contextul analizării influenŃelor vieŃ
ii economice asupra morfologiei sociale: "anumiŃi factori economici înrâuresc ad
ânc modul în care e distribuită populaŃia, densitatea ei, forma grupărilor omene
şti şi, pe această cale, exercită adeseori o influenŃă profundă asupra diferitel
or stări de opinie". Teza de bază a sociologiei economice o constituie reflectar
ea determinismului social imanent în interdependenŃa dintre valoarea lucrurilor
şi evoluŃia opiniilor ce se vehiculează în spaŃiul social. "Valoarea lucrurilor
nu depinde numai de proprietăŃile lor obiective, dar şi de părerea pe care ne-o
facem. Şi, fără îndoială, această părere este, în parte, determinată de propriet
ăŃile obiective, dar ea e supusă şi multor alte influenŃe". Modernizarea neîncet
ată a societăŃii antrenează două procese contradictorii: nevoia de cooperare pen
tru a produce competitiv, pe de o parte, şi nevoia de specializare a individului
care riscă să piardă simŃul perspectivei şi al apartenenŃei la o structură orga
nizată. Refacerea coeziunii este posibilă prin reinstituŃionalizarea spiritului
de solidaritate prin intermediul corporaŃiilor atât la nivel naŃional, cât şi in
ternaŃional. Ideile privitoare la aspectele economice E. Durkheim şi le-a expus
în cadrul "SocietăŃii de economie politică" din Paris, dar au fost redactate în
"Journal des economistes" în 1908. 6). Sociologia lingvistică a fost doar aminti
tă, lui E. Durkheim recunoscându-i-se rolul de precursor al acestei discipline.
Din ea s-a desprins şi există în prezent sociologia literaturii. 7). Sociologia
pedagogiei: deşi n-a denumit-o aşa, a constituit o preocupare constantă pentru E
. Durkheim, deoarece a făcut parte din norma de predare a catedrei sale universi
tare. Scrierile sale pedagogice sunt cuprinse în volumul "Education et Sociologi
e" apărut postum. Personalitatea individului se formează prin educaŃie, proces c
are presupune transmiterea unor practici şi moduri de gândire de la o generaŃie
la alta. În acest mod, educaŃia se instituŃionalizează ca un fapt social generic
, care transformă societatea într-o personalitate morală capabilă să se ridice d
easupra limitelor inerente generaŃiilor, asigurând perenitate valorilor care fac
posibilă socializarea. "Suntem scufundaŃi într-o atmosferă de idei şi sentiment
e colective pe care nu le putem modifica după vrere; iar pe ele se sprijină prac
ticile educative". 8) Sociologia familiei, ca disciplină sociologică, este un re
zultat al studiilor intreprinse asupra rudeniei totemice a familiilor patriarhal
e (întemeiate pe autoritatea tatălui ) şi asupra familiei conjugale (întemeiate
pe raporturile contractuale dintre soŃi) caracteristice societăŃilor evoluate mo
derne. Dincolo de formele sale diferite, familia dezvăluie existenŃa unor valori
supraindividuale la care se raportează toŃi membrii şi pe care le respectă neco
ndiŃionat. Aceste valori demonstrează faptul că societatea este aceea care trase
ază cadrele normative ale familiei şi face din ea o instituŃie capabilă să asigu
re perenitatea valorilor şi să preserve mentalul colectiv specific fiecărui spaŃ
iu social.
35
9) Sociologia politică studiază apariŃia şi cristalizarea puterii ca fenomen soc
ial, precum şi
diferitele forme de instituŃionalizare a ei. Dintre toate aceste forme, cea mai
importantă este, în concepŃia lui E. Durkheim, suveranitatea, aceasta reprezentâ
nd modul concret de funcŃionare a sistemului social în intercondiŃionarea dintre
componentele sale interne şi externe. 10) Sociologia tehnologică a fost numai s
chiŃată în lucrarea "De la methode les sciences", fiindu-i rezervată studierea t
ehnicii ca fapt social. Avem în vedere înŃelegerea tehnicii în sens larg, etimol
ogic : tehne = a face ; în consecinŃă, totalitatea mijloacelor prin raportare la
gradul de adecvare faŃă de scopuri intră tot în raza de abordare epistemică a S
ociologiei tehnologice. Ca fapt social tehnica este o derivaŃie a ritualurilor m
agico-religioase prin care s-a mijlocit comunicarea cu "conştiinŃa colectivă" ca
re, în ultimă instanŃă, este tocmai capacitatea creatoare a societăŃii : capacit
atea colectivităŃii de a rezolva eficient şi în timp util problemele propriei de
zvoltări. 11) Sociologia cunoaşterii abordează condiŃiile sociale ale apariŃiei
conceptelor, categoriilor şi concepŃiilor prin prisma cărora parvenim la o expli
caŃie globală a fenomenalităŃii sociale. Nu aspectul logic al teoriilor, ci proi
ecŃia socială a acestora în calitatea lor de creaŃii umane şi de "fapte" sociale
face din ele obiect de studiu pentru această ramură a sociologiei.
36
REPERE BIOBIBLIOGRAFICE E. Durkheim (15 aprilie 1858, Epinal - 1917, Paris) A ab
solvit Şcoala Normală şi şi-a susŃinut doctoratul în filosofie. Între 1885-1886
studiază ştiinŃele sociale în Paris, apoi în Germania sub conducerea lui Wundt.
După întoarcerea din Germania publică în "Revista Filosofică" trei articole desp
re "Studii recente asupra ştiinŃelor sociale" ; "ŞtiinŃa pozitivă şi morala în G
ermania" ; "Filosofia în universităŃile germane". În 1887 este numit profesor de
pedagogie şi ştiinŃe sociale la Facultatea de litere a UniversităŃii din Bordea
ux. Acest curs este primul curs de sociologie care a fost predat într-o universi
tate. La Bordeaux, E. Durkheim a avut ca şi colegi pe : Espinas, Hamelin şi Rodi
er. În 1888 a publicat în "Revue philosophique" articolul "Suicide et natalite".
În 1893 susŃine teza de doctorat cu titlul "Diviziunea socială a muncii", acomp
aniată, în stilul vremii, de o teză în latină asupra "ContribuŃiei lui Montesqui
eu la constituirea ştiinŃei sociale". În 1895 publică "Regulile metodei sociolog
ice". În 1896 cursul său de sociologie este transformat în curs obligatoriu. În
acelaşi an fondează "L annee sociologique" în care publică "La prohibition de l
Inceste et ses origines" şi "La definition des phrnomenes religieux". În 1902 es
te numit profesor titular, succedându-i lui F. Buisson la catedra de pedagogie d
e la Sorbona. Fiind cel dintâi care a introdus sociologia în învăŃământul france
z, el deŃine aceeaşi prioritate şi la scara istoriei sociologiei. În anul 1906 e
ste titularizat la Catedra de pedagogie a FacultăŃii de litere din Paris. El pre
dă simultan şi sociologie şi pedagogie. Comunicarea "Determinarea faptului moral
" îi aduce o consacrare de care avea nevoie. În 1911 la Congresul de filosofie d
e la Bologna îşi face cunoscută comunicarea ştiinŃifică referitoare la "JudecăŃi
le de realitate şi judecăŃile de valoare". În 1912 publică "Formele elementare a
le vieŃii religioase". Începând cu 1913 catedra primeşte numele de "Chaire de so
ciologie" de la Sorbona. Comunică "Problema religioasă şi dualitatea naturii uma
ne". În 1915, impresionat de pierderea fiului său, publică "L Allemagne audessus
de tout"; "La mentalite allemande et la guerre"; "Qui a voulu la guerre?"; "Les
origines de la guerre d apres les documents diplomatiques". Anul 1971, la 15 no
v., prin dispariŃia sa, marchează încheierea, temporară, a unui capitol referenŃ
ial al evoluŃiei sociologiei. Principalele opere: De la division du travail soci
al (1893); Les regles de la methode sociologique (1895); Le suicide (1897); Les
formes elementaires de la vie religieuse (1912); L Education morale (1923); Soci
ologie et philosophie (1925); Le socialisme (1928); L evolution pedagogique en F
rance, I: Des origines a la Renaisance; II: De la Renaisance a nos jours, an 193
8. Poate fi considerat un adevărat moment cartesian al sociologiei franceze şi u
niversale.
BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. E. Durkheim: De la division du travail social, Paris, L
ibraire Alcan, 1932; E. Durkheim: EducaŃie şi sociologie, Bucureşti, E.D.P., 198
0; E. Durkheim: L education morale, Paris, Libraire FelixAlcan, 1934; E. Durkhei
m: Les formes elementaires de la vie religieuse. Le systeme totemique en Austral
ia, Paris, Felix Alcan, 1937; 5. E. Durkheim: Journal sociologique, Paris, PUF,
1969; 6. E. Durkheim: Lecons de sociologie, Paris, PUF, 1969; 7. E. Durkheim: Le
s regles de la methode sociologique, Paris, PUF, 1973; 8. E. Durkheim: Regulile
metodei sociologice, Bucureşti, Ed. ştiinŃifică, 1974; 9. E. Durkheim: La scienc
e sociale et l action, Paris, PUF, 1970; 10. E. Durkheim: Le socialisme.Sa defin
ition, ses debuts.Paris,FelixAlcan,1928; 11. E. Durkheim:Sociologie et philosoph
ie, Paris, PUF, 1967; 12. E. Durkheim: Le suicide. Etude de sociologie, Paris, P
UF, 1973; Despre E. Durkheim 1. 2. Davy Georges: Emile Durkheim: Chois de textes
avec etude du systeme sociologique, Paris, 1927; Stelian Stoica: Etica Durkheim
istă, Bucureşti, Ed. ştiinŃifică, 1969; 37
3.
Blasche, Margarete: Gesellschaftsbegriff und Sozialisationprozess in den Theorie
n von Emile Durkheim und T. Parsons, Erlangen, 1973; 4. G. Davy: Sociologiques d
hier et d aujourd hui, Alcan, 1931; 5. J. Vialateux: De Durkheim a Besgson, Blo
nd et Gay, 1939; 6. Scotson, John: Introducting society: a basic introduction to
sociology, London, 1975; 7. Talks with Social Scientists, London and Amsterdam,
1968; 8. Perroux Francois: Alienation et societe industrielle, Paris, 192 pagin
i; 9. Buckley Walter:Sociology and modern systems theory, N.Y.Pretince-Hall,1967
; 10. Collier K. G.:The Science of Humanity, London, N.Y., 1950; 11. Cuvillier A
rmand: Manuel de sociologie, Tom. 1, Paris, PUF,1967 (trei volume); 12. ***An In
troduction to the History of Sociology, Chicago-London, Chicago Press, 1966; 13.
Cohen Parcy, S.: Modern Social Theory, London, Heineman, 1968; 14. Gurvitch, Ge
orges: La vocation actuelle de la sociologie, Tom. 2, Paris, PUF, 1969; 15. T. P
arsons: Theories of Society, N.Y., London, 1965; 16. Dahrendorf, Ralf: Class and
Class conflict in industrial society, Stanford University Press, 1969; 17. Blan
, Peter M.: Bureacracy in modern society, N.Y. Random House, 1971; 18. Gladwin,
Thomas: Poverty USA, Toronto, 1967; 19.OUY Achille: L avenir de la sociologie, P
aris, 1940.
38
REPERE TEMATICE ŞI METODOLOGICE PROMOVATE DE ŞCOALA SOCIOLOGICĂ ÎNTEMEIATĂ DE EM
IL DURKHEIM
CreaŃiile conceptuale pertinente şi diversitatea problematică a operei lui E. Du
rkheim au constituit punctul de plecare al afirmării unei adevărate "şcoli naŃio
nale de sociologie", grupare în jurul publicaŃiei "L Annee Sociologique"8. În pa
ginile acesteia şi-au găsit loc lucrări de sociologie teoretică, sociologie apli
cată, etnologie, etnografie şi antropologie prin intermediul cărora au fost lans
ate în circuitul ştiinŃific personalităŃi care au consolidat poziŃia de lider eu
ropean al FranŃei pentru întreaga gândire sociologică a primei jumătăŃi a secolu
lui al XX-lea, operele acestora fiind larg difuzate şi în America Latină, S.U.A.
, Anglia. Discipolul cel mai reprezentativ al lui E. Durkheim, care s-a afirmat
plecând de la principiile sale, a fost Lucien Levy- Bruhl. Încercând să rezolve
contradicŃia dintre exterioritatea "conştiinŃei colective" şi "determinismul ima
nent" a folosit aparatul conceptual al magistrului pentru elaborarea unei teorii
generale a mentalităŃii primitive. Prin valorificarea unui bogat material empir
ic de factură etnologică, provenit de pe toate continentele L.L. Bruhl a ajuns l
a concluzia că pentru primitivi nu cadrele materiale ale existenŃei lor, ci mani
festările conştiinŃei colective constituie principalul cadru normativ de sociali
zare. Spre deosebire, însă, de societăŃile civilizate, în care predomină opŃiuni
le valorice de ordin raŃional, la primitivi prevalează elementele de ordin emoŃi
onal în raportarea la viaŃa comunitară: integrarea individului în grup rămâne pu
ternic motivată de aspectele supraindividuale de natură magică. De aceea, atât "
conştiinŃa colectivă", cât şi gândirea individuală este de natură pre-logică şi
se bazează nu pe judecăŃile de valoare sau judecăŃile de realitate specifice omu
lui civilizat, ci pe "judecăŃi de participaŃiune". Potrivit acestor judecăŃi, în
tre numele unui lucru şi lucrul însuşi nu există nici o diferenŃă de natură onto
logică, prin evocarea lui omul participând la existenŃa lucrului al cărui nume e
ste rostit sau a cărui imagine este atinsă. ImportanŃa reprezentărilor şi a gând
irii pre-logice în viaŃa primitivilor explică şi rolul vrăjitoriei ca instituŃie
fundamentală care orientează evoluŃia mentalităŃii primitive în care "conştiinŃ
a colectivă" îşi afirmă rolul său dominant. "Un tip definit de societate, care a
re instituŃiile şi moravurile sale proprii, îşi va avea deci, în mod necesar, o
mentalitate a sa proprie (…). InstituŃiile şi moravurile nu sunt, în fond, decât
un anumit aspect al reprezentărilor colective". DiferenŃa de esenŃă în ceea ce
îi priveşte pe primitivi este importanŃa factorilor afectiv - voliŃionali în str
uctura globală a reprezentărilor colective. REPERE BIOBIBLIOGRAFICE LUCIEN LEVY-
BRUHL (1857-1939): profesor de Istoria Filosofiei la Sorbona şi membru al Instit
utului FranŃei. Operele principale: La morale et la societe (1900); Les fonction
s dans les societe inferieurs (1910); La mentalite primitive (1922); L âme primi
tive (1927); Le surnaturel et la nature dans la mentalite primitive (1931); La m
ytologie primitive (1935); L experience mystique, et les symboles chez les primi
tifs (1938). MARCEL MAUSS (1872-1950) a rămas în istoria sociologiei prin concep
tul de "fenomen social total", la care a ajuns aplicând metodologia elaborată de
E. Durkheim şi valorificând critic tezele antropologiei culturale în interpreta
rea importanŃei darului în societăŃile primitive. Analizând, în registrul compar
ativ, raportul dintre viaŃa materială şi universul simbolic al vieŃii spirituale
specifice primitivilor, M. Mauss a desprins teza potrivit căreia schimbul mater
ial pe care îl reprezintă darurile reciproce dintre indivizi nu se reduce la asp
ectul lor economic. Partea materială "pune în evidenŃă totalitatea societăŃii şi
a
8
Fondată în 1898, apariŃia ei a fost întreruptă de primul război mondial, dar a r
eapărut în deceniul 20 - 30. După ce şi-a întrerupt apariŃia, în 1930, reluare
a editării ei nu a mai fost posibilă decât în 1940. 39
instituŃiilor sale". Darul este expresia concentrată a totalităŃii valorilor rec
unoscute ca legitime de către o comunitate, iar ca "fapt social" studiat de soci
ologie se dezvăluie a fi "fenomen social total". Analiza darului, însemnă, în es
enŃă, explorarea universului valoric al întregii civilizaŃii, forma unei civiliz
aŃii fiind "totalul aspectelor sociale pe care le îmbracă ideile, practicile şi
produsele comune societăŃilor creatoare şi purtătoare ale acelei civilizaŃii". F
iind un fapt de grup, faptul social presupune nu numai "constrângerea" exercitat
ă de prescripŃiile "conştiinŃei colective", ci şi o anumită frecvenŃă. Pe termen
lung, faptul social mai are şi o determinare statistică, fiind un "Fapt mediu".
Prin modificarea formelor sale de manifestare îşi dezvăluie dimensiunea istoric
ă, demonstrând stadiul calitativ de evoluŃie a unei societăŃi date şi capacitate
a sa de a produce modele de comportament reprezentative. Plecând de la o astfel
de interpretare integratoare a societăŃii, lucrarea "Civilisation, le mot et l i
dee" (1930) constituie un aport hotărâtor la definirea tipurilor sociale care vo
r marca dezvoltarea sociologiei moderne. Prin sugestiile constructive pe care le
-a formulat în legătură cu formalizarea elementelor care compun totalitatea vieŃ
ii sociale este recunoscut ca precursor al structuralismului în sociologie şi et
nologie. MAUSS MARCEL (Epinal, 1892- Paris, 1950) Succesor al lui E. Durkheim la
direcŃia publicaŃiei "L Annee sociologique" s-a afirmat ca profesor la Şcoala p
ractică de înalte studii de la Colegiul francez. Împreună cu Paul Rivet a fondat
Institutul de etnologie al UniversităŃii din Paris, ocupând apoi şi catedra de
Etnologie a UniversităŃii din Paris. A devenit cunoscut ca specialist de profil
prin publicarea lucrării "Darul" (1926) şi "Fragmente ale unui plan de sociologi
e generală descriptivă" (1934). Opere principale: Esseu asupra darului (1926); F
ragmente ale unui plan de sociologie generală descriptivă (1934); Civilisation,
le mot et l idee (1930). PAUL FAUCONNET, plecând de la tezele lui E. Durkheim re
feritoare la raportul dintre libertate şi responsabilitate în societăŃile bazate
pe diviziunea socială a muncii, a realizat prima analiză sociologică a responsa
bilităŃii sociale. După P. Fauconnet, responsabilitatea este elementul central a
l reprezentărilor colective pe care le are o societate despre propriile sale ins
tituŃii. În spaŃiul moral al responsabilităŃii îşi găseşte individul atât motiva
Ńia cât şi legitimitatea faptelor care îl individualizează în societate. Cum soc
ietatea este un proces evolutiv complex şi multiplu determinat, şi modul în care
este concepută şi percepută efectiv responsabilitatea evoluează în funcŃie de s
tadiul general al dezvoltării sociale. EvoluŃia socială instituie cadre normativ
e calitativ diferite de atribuire a responsabilităŃii .Aceste aspecte demonstrea
ză că responsabilitatea este "un fapt social" în care se reflectă imperativele c
onştiinŃei colective: cu cât individul este mai civilizat, cu atât este, mai ata
şat şi respectă din proprie iniŃiativă normele colective de comportament. De ace
ea, omul nu devine cu adevărat liber decât atunci când îşi asumă responsabilitat
ea pentru toate faptele sale; responsabilitatea este graniŃa naturală a libertăŃ
ii de manifestare a individului în spaŃiul social. Conduita individuală este con
diŃionată de conduitele colective pe toate treptele de civilizaŃie . În ceea ce
priveşte raportul dintre instituŃii şi conduite colective, P. Fauconnet şi M. Ma
uss prezintă următoarea tipologie: 1. OrganizaŃiile : conduite colective primare
, ierarhizate şi centralizate după un model reflectat şi finalizat cu anticipaŃi
e. Conduitele sunt proiectate pentru un nivel standard de funcŃionare preliminat
ă a organizaŃiei; 2. Conduite colective practice: rituri, tradiŃii, obiceiuri. Î
ndeplinesc un important rol în socializare şi în realizarea coeziunii sociale; 3
. Conduite colective novatoare: corespund stărilor de mare efervescenŃă socială
în care numărul alegerilor valorice posibile pare nelimitat. În acest context re
sponsabilitatea cumulează şi importante valenŃe axiologice. Dimensiunea morală a
libertăŃii individuale constituie pârghia cea mai eficientă de socializare, pro
ces în cadrul căruia responsabilitatea joacă rolul conştiinŃei colective normati
ve. PAUL FAUCONNET: profesor la Sorbona; Opere principale: La responsabilite (19
20)
40
GEORGES GURVITCH (1849-1965): este considerat cel mai important reprezentant al
orientării sociologiste din a doua jumătate a secolului al XX-lea din sociologia
franceză. Erudit de o recunoscută autoritate ştiinŃifică, s-a remarcat prin man
iera originală în care a dezvoltat sugestiile tematice atât ale lui E. Durkheim,
cât şi ale lui M. Mauss, P. Fauconnet şi ale altor reprezentanŃi ai şcolii fran
ceze de sociologie. Ca şi aceştia, a acceptat teza ireductibilităŃii realităŃii
sociale la orice altă realitate, datorită naturii pluridimensionale a fenomenelo
r sociale totale. La nivel macrosociologic G. Gurvitch distinge existenŃa următo
arelor paliere de profunzime: a) suprafaŃa morfologică şi ecologică în cuprinsul
cărora enumeră toate acele elemente care devin sociale prin activitatea transfo
rmatoare depusă de om: mediul construit, tehnica, totalitatea obiectelor folosit
e, distribuŃia populaŃiei raportată la suprafaŃa teritoriului etc. b) structuril
e sociale constituite şi ierarhizate după anumite modele de funcŃionare care exe
rcită constrângeri: organizaŃii, corporaŃii, societăŃi profesionale ş.a. c) mode
le sociale elaborate pe baza semnalelor, a semnelor colective şi a regulilor soc
iale. Spre deosebire de semnal care prescrie membrilor un comportament precis im
pus de grup sau de societatea globală, semnul este un intermediar între o semnif
icaŃie pe care o conŃine "conştiinŃa colectivă" şi subiecŃii individuali sau col
ectivi care iau act şi execută imperativele inerente semnului respectiv. Modelel
e pot fi: modele culturale care orientează existenŃa generică a individului, şi
modele tehnice care tratează reperele acŃionale ale vieŃii cotidiene. d) conduit
e colective caracterizate de o frecvenŃă relativă în spaŃiul social, dar care se
desfăşoară în afara aparatului organizat. Acestea cuprind: 1) conduite colectiv
e rituale şi procedurale; 2) conduite colective practice, moravuri, rutine, stil
uri de viaŃă; 3) conduite colective exprimate prin mode ; 4) conduite colective
nonconformiste; e) Ńesătura specifică de roluri rezultată din interdependenŃa ro
lurilor sociale asumate şi jucate de indivizi sau de ansambluri sociale (grupe,
clase); f) atitudini colective virtuale generate de mentalitatea imanentă care e
xplică predispoziŃia la conduite şi reacŃii colective; g) simboluri sociale cu r
ol instrumental între un conŃinut social univoc determinat şi pluritatea agenŃil
or colectivi. Orice simbol social are doi poli: 1)un semn cu încărcătură axiolog
ică; 2)un instrument de participare. În evoluŃia permanentă a vieŃii sociale sim
bolurile sociale urmează dinamica structurilor sociale, fiind depăşite când apar
structuri noi. Mobilitatea lor este în funcŃie de: 1) subiecŃii colectivi care
le elaborează; 2) subiecŃii colectivi cărora li se adresează; 3) tipurile de str
uctură socială (parŃială sau globală); 4) conjuncturi sociale (instabilitate, re
voluŃii, contrarevoluŃii, războaie); 5) cadre sociale (grupuri, clase sociale, s
ocietăŃi); 6) modificarea raportului dintre simbol şi simbolizat ; 7) situaŃii c
oncrete, care trebuie reflectate de simboluri; 8) natura conŃinutului simboluril
or; 9) elementele iluzorii existente în simboluri; 10) gradul de cristalizare sa
u supleŃe a semnificatului în semnificant; 11) gradul intensităŃii fiecărui pali
er al socialului; h) conduite colective novatoare caracterizate printr-o mare cr
eativitate în raportarea la sistemul de valori socialmente legitime; i) stările
mentale şi actele colective pe care se bazează viaŃa psihică şi socială în ansam
blul său. Fenomenele sociale totale, ierarhizate pe aceste zece paliere de profu
nzime sunt caracteristice nu numai nivelului macrosocial, ci reprezintă o caract
eristică definitorie şi a nivelului microsocial. La acest nivel fenomenele socia
le totale cuprind elementele astructurale, structurabile şi structurate, varieta
tea acestora făcând necesar recursul la trei metode de studiu care conferă speci
fic sociologiei faŃă de celelalte ştiinŃe sociale particulare: 1) Metoda analiti
că: presupune abordarea unui singur palier al societăŃii detaşat din raŃiuni de
studiu din ansamblul fenomenelor sociale totale (specifică ştiinŃelor sociale pa
rticulare); 2) Metoda individualizată: este eficientă în particularizarea fenome
nelor sociale totale pe fundalul schimbător al spaŃiului social total (specifică
istoriei şi etnografiei); 3) Metoda tipologiei calitative: proprie sociologiei
consistă în dezvăluirea determinismului care explică geneza şi dezvoltarea fiecă
rui palier al socialului. Acest tip de abordare este denumit de G. Gurvitch "ana
liza dialectică empiristă". Sub aspect praxiologic, metoda constă în construirea
de tipuri calitative prin care să se poată axplica discontinuitatea istoriei a
fenomenalităŃii sociale.
41
Studiindu-le în registru comparat, le grupează în trei categorii: 1) tipuri micr
osociologice: sunt astructurale şi definesc "manifestări ale sociabilităŃii"; 2)
tipuri ale grupurilor particulare: sunt structurabile sau structurate şi cuprin
d unităŃi colective reale, dar parŃiale uni- sau multifuncŃionale. Sunt, de obic
ei, asociate fenomenelor sociale totale; 3) tipurile de clase sociale şi societă
Ńi globale sunt fenomenele structurate cele mai apropiate de dimensiunea istoric
ă în sensul că nu se repetă decât la intervale mari de timp. Sunt fenomene socia
le totale de ordin suprafuncŃional. Construirea tipurilor sociale permite sesiza
rea directă a complementarităŃii acestora în cadrul sistemului social global. Ab
ordarea tipologică demonstrează faptul că fiecare tip social are un determinism
propriu ceea ce impune identificarea razei de funcŃionalitate a tuturor niveluri
lor de complexitate structurală a întregii societăŃi. Pe baza acestor consideren
te, G. Gurvitch trasează astfel obiectul epistemic al sociologiei: "Sociologia e
ste tipologia discontinuistă a fenomenelor sociale totale, astructurale, structu
rabile şi structurate, pe care le studiază în ansamblu, la toate palierele de pr
ofunzime, la toate scările şi în toate sectoarele, cu scopul de a urmări mişcări
le de structurare, destructurare, restructurare şi revoluŃionare, găsind explica
Ńia lor, în colaborare cu istoria". Hiperempirismul sociologic teoretizat prin p
risma aparatului conceptual propus permite, în concepŃia sa, o rezolvare a contr
adicŃiei durkheimiene dintre "determinismul imanent" şi "conştiinŃa colectivă",
oferind imaginea unui sistem social deschis în egală măsură dezvoltării, cât şi
explicaŃiei sociologice. Disociindu-se de J Piaget, M. Duverger şi A. Cuvillier,
în problemele explicaŃiei sociologice, G. Gurvitch propune 9 reguli ale explica
Ńiei sociologice: 1) subordonarea faptelor microsociale faŃă de structuri şi soc
ietăŃile globale prin integrarea elementelor microsociale în grupuri, a grupuril
or în clase sociale, a claselor în societăŃi globale şi a acestora în conjunctur
i totale; 2) cercetarea fenomenelor sociale totale plecând de la diferenŃele din
tre tipuri şi structuri, structurile având întotdeauna un caracter intermediar î
ntre etapele succesive de dezvoltare socială; 3) tensiunile şi antinomiile stau
la baza schimbărilor care apar ca erupŃii structurale explicând mobilitatea rela
tivă a tuturor cadrelor sociale organizate; 4) societatea globală - prezintă mai
multe niveluri de complexitate structurală numite paliere; 5) necesitatea de a
nu trage concluzii globale din analiza unui singur palier. În formularea concluz
iilor trebuie să Ńinem seama de : a)varietatea formelor determinismului; b)deose
birea dintre sociologie şi ştiinŃele sociale particulare; 6) diferenŃierea clară
a determinismului sociologic, care unifică toate celelalte determinisme sociolo
gice parŃiale (ale claselor şi grupurilor structurate) de determinismele dimensi
onale (ale palierelor de profunzime) şi de microdeterminisme. 7) Ńinând cont de
varietatea formelor cauzale să se folosească în cercetare numai procedeele expli
cative care pot releva cauza reală a faptelor cercetate; 8) în situaŃiile în car
e cauzalitatea nu poate nu poate da o explicaŃie globală a fenomenelor, ea trebu
ie completată cu "corelaŃii funcŃionale", regularităŃi tendenŃiale (la scară mic
rosociologică) şi cu "intrările directe de ansambluri". 9) explicaŃia sociologic
ă (sincronia fenomenelor) este necesar să fie îmbinată cu explicaŃia istorică (d
iacronia şi geneza fenomenelor). ExplicaŃia sociologică, prin aceste reguli, per
mite depăşirea descriptivismului factologic, mai puŃin relevant, prin relevarea
cauzelor profunde care produc şi structurează ansamblurile sociale semnificative
. G. Gurvitch a mai adus contribuŃii valoroase şi în analiza sociologică a influ
enŃei factorilor sociali în procesul cunoaşterii şi al formării reprezentărilor
colective. Este cunoscut şi ca întemeietor al "pluralismului sociologic" care a
polarizat luări de atitudine de o mare diversitate, inclusiv în sociologia franc
eză contemporană. Forma cea mai frecvent întâlnită a sociologismului în prezent
o reprezintă "situaŃionalismul". Ca premiză, această "prelungire în contemporane
itate" a sociologismului clasic pleacă de la conceptul de situaŃie, în care iden
tifică nu un set de condiŃii ale comportamentului individual şi comunitar, ci ca
uza
42
fundamentală a modificării comportamentelor umane. În această perspectivă, indiv
idul este interpretat ca o "funcŃie a situaŃiei", îndeosebi în studiile de psiho
logie organizaŃională, în speŃă cele rezervate problematicii aferente conducerii
şi stilurilor de conducere. Punând în discuŃie toate rezultatele cercetării psi
hologice referitoare la "stilul de conducere", situaŃionalismul s-a remarcat pri
n cercetări care îşi propun să demonstreze că "activitatea de conducere depinde
nu atât de particularităŃile psihoindividuale ale conducătorului, ci de particul
arităŃile situaŃiei sociale sau psihosociale cu care el se confruntă. Cea care a
sigură succesul conducerii este nu constanŃa unor trăsături de personalitate, ci
tocmai variaŃia lor, mularea lor pe particularităŃile situaŃiei. Conducătorul e
ste expresia grupului pe care îl conduce, a situaŃiei în care se află. SituaŃia
devine cadrul fundamental care permite ca o anumită însuşire psihică, socială, c
ulturală sau psihosocială a persoanei să devină însuşire de conducător" (M. Zlat
e). În acest context "metamorfoza" pe care a suferit-o "conştiinŃa colectivă" pr
opusă de durkheimism, sub forma exacerbării importanŃei "comenzii sociale" în al
cărui perimetru acŃionează nu numai conducătorul, ci orice individ. Eliminarea
interiorităŃii, deci a factorului psihologic, din structura comportamentului uma
n conduce spre "neglijarea aproape totală a factorilor de personalitate" (M. Zla
te). De aceea americanul Jennings critică situaŃionalismul, reproşându-i, în plu
s, faptul că nu poate să ofere o explicaŃie pertinentă momentului în care indivi
dul şi grupurile umane devin "stăpâne pe situaŃie". Complexitatea reală a spaŃiu
lui social demonstrează că în "viaŃa socială" coexistă atât variabile psihologic
e, cât şi cele sociologice, numai ponderea lor este dinamică în "funcŃie de situ
aŃie". Orice exagerare a lor depăşeşte limitele accepŃiunii ştiinŃifice a faptul
ui "curent" de viaŃă. Este un punct de vedere căruia i s-a asociat şi J. Piaget,
care consideră că omul fiind adevăratul creator al "situaŃiei", el este "produs
" al situaŃiei în aceeaşi măsură în care "produce" situaŃia respectivă. "SituaŃi
a socială", în accepŃiunea situaŃionalismului, este definită ca o sumă aritmetic
ă a expectaŃiilor de grup. "Psihologia de grup" îşi manifestă, astfel, acelaşi r
ol constrângător asupra individului, cum făcea în durkheimism "conştiinŃa colect
ivă". SituaŃionalismul confirmă încă o dată faptul că istoria ideilor, inclusiv
sociologice, nu poate fi "definitiv scrisă"; ea se rescrie prin rdescoperirea şi
resemantizarea conceptelor, categoriilor şi teoriilor care au "făcut carieră" p
e anumite secvenŃe din evoluŃia societăŃii umane. În această manieră, cu cât sun
t mai multe generaŃiile care readuc în actualitate unele concepŃii şi doctrine t
recute, cu atât creşte şansa de a se cerne "aurul adevărului" de "nisipul" banal
ităŃilor, al confuziilor şi prejudecăŃilor care au definit "limitele epocii" în
care au apărut respectivele "curente de gândire şi acŃiune practică". Dar tot în
această manieră creşte şi şansa de a clarifica lipsa de valoare a unor concepŃi
i invalidate, repetat, de generaŃii succesive, reducând "obligaŃia" generaŃiilor
viitoare de a mai relua unele experimente care au condus spre eşecuri repetate.
"Construirea viitorului" cere inovarea atât a tipurilor de experimente, cât mai
ales a metodologiei care poate conduce spre "omenia din oameni" şi spre un prog
res organizatoric în "producerea" unor structuri organizatorice eficiente, fiabi
le şi pe măsura omului ca fiinŃă generică. GURVITCH GEORGES: Novorosiisk, Rusia,
1894 - Paris, 1965. A făcut studii de filosofie, absolvite cu rezultate excepŃi
onale care l-au recomandat ca profesor la Universitatea din Tomsk. Participant l
a revoluŃia din Octombrie 1917, dar din cauza diferenŃelor de convingeri faŃă de
noii lideri, se exilează în FranŃa. În 1949 a devenit profesor la Sorbona şi s-
a afirmat ca adept al unei Sociologii structurale. Opere pricipale: Ideea de dre
pt social (1935) - teza de doctorat; ExperienŃa juridică a filosofiei pluraliste
a dreptului (1936); Morala teoretică şi ştiinŃa moravurilor (1937); Eseuri de s
ociologie (1939); Elemente de sociologie juridică (1940); DeclaraŃia drepturilor
sociale (1944); K. Marx şi sociologia secolului al XX-lea (1948); TendinŃe actu
ale ale filosofiei germane (1950); Determinismele sociale şi libertatea umană (1
955); Dialectică şi sociologie (1962); Traite de sociologie, PUF, Paris, 1962 ex
plicaŃia sociologică este definită la pagina 236-246; Les cadres sociaux (1966);
Etudes sur les classes sociales (1966). AlŃi reprezentanŃi ai şcolii durkheimis
te:
43
MAURICE HALBWACHS, profesor la Strassbourg, a adus contribuŃii valoroase la stud
ierea problematicii sociologice a mobilităŃii muncii şi ale morfologiei sociale.
Încercarea sa de a defini clasele sociale pe criteriul aportului lor în producŃ
ie s-a concretizat în cercetări de teren privind geneza idealului social, estima
rea nevoilor şi nivelul de viaŃă al muncitorimii descoperind ceea ce se numeşte,
în pretent, "constanta lui Halbwachs": la un venit egal, muncitorii cheltuiesc
mai mult pe mâncare decât funcŃionarii. S-a remarcat, de asemenea, prin lucrări
privind rolul memoriei colective în geneza şi stabilizarea tradiŃiei. Ca opere:
La classe ouvriere et les niveau de vie: recherches sur la Hierarchie des bessoi
ns dans les societes industrielle contemporaines (1913); Les cadres sociaux de l
a memoire (1925); Morphologie sociale (1938): GEORGES DAVY, profesor la Universi
tatea din Dijon, a adus contribuŃii notabile în sociologia juridică şi politică.
Opere: Le droit, l idealisme et l experience (1922); Elements de sociologie apl
ique a la morale et a l education, I, Sociologie politique (1924): RENE HUBERT,p
rofesor la Universitatea din Lille. S-a afirmat cu lucrarea Le principe d autori
te dans l organization democratique (1929). A. MOREAT, profesor la College de Fr
ance, a rămas în istoria sociologismului cu Des clans aux empires (1923). CELEST
INE BOUGLE (1870-1940), profesor la Sorbona, a făcut foarte valoroase exegeze pr
ivind clasele sociale, revoluŃiile, istoria mişcărilor egalitare. S-a remarcat p
rin analizele sociologice referitoare la raportul dintre individ, credinŃele col
ective şi valorile economice. Opere: Les sciences sociales en Allemagne (1896);
Les idees egalitaires (1899); La democratie devant la science (1903); La sociolo
gie biologique et le regim des costes (1900); Qu-est-ce que la sociologie? (1907
); Essai sur le regime des castes (1908); Lecons sur l evolution des valeurs (19
22). AlŃi autori: J. Ray, Marcel Deat, A. Bayet, H. Bourgin, Daniel Assertier, G
. Bourgin.
44
BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. Davy, George: So
ciologiques d hier et d aujourd hui, Paris, Felix Alcan, 1931; Davy, George: Des
clans aux empires. L organization sociale chez les primitifs et dans l orient a
ncien, Paris, 1923; Davy, J. M. (colab.): La quinidine, Clamert, 1982; Halbwacs,
Maurice: Morphologie sociale, Paris, Armand Colin, 1938; Halbwacs, Maurice: La
theorie de L homme moyen, Paris, 1913; Halbwacs,Maurice: Analyse des mobiles do
minantes qui orientant l activite des individs dans la vie sociale, Paris, 1938;
Fauconnet, Andre: Oswald Spengler, Felix Alcan, 1935; Mauss, Marcel: Manuel d E
thnographe, Paris, Payot, 1967; Bougle C.: Bilan de la Sociologie francaise cont
emporaine, Paris, Libraire Felix Alcan, 1935; Bougle C.: Humanisme, sociologie,
philosophie. Remarques sur la conception francaise, Paris, Hermann, 1938; Bougle
C.: Qu-est-ce que la sociologie? Paris, Felix Alcan, 1925; Bougle C.: Les scien
ces en Allemagne. Le conflit des methodes, Paris, Felix Alcan, 1921; Bougle C.:L
a sociologie Proudhon, Paris, Armand Colin, 1911; Bougle C.: Elements de sociolo
gie, Paris, Felix Alcan, 1938; Bougle C.: Du Sage antique au citoyen moderne, Et
udes sur la culture morale, Paris, 1921; 16. Davy, George: Emile Durkheim. Choix
de textes avec etude du systeme sociologique, Paris, Vald Rasmunssen editeur, 1
937.
45
ORIENTĂRI CONTEMPORANE ÎN SOCIOLOGIA FRANCEZĂ
În condiŃiile reconstruirii pe o nouă platformă valorică a întregii societăŃi fr
anceze, după ultimul război mondial sociologia şi-a consolidat statutul de "fiic
ă spirituală a FranŃei"9, confirmând aprecierile lui E.Durkheim:"a determina par
tea care revine FranŃei în constituirea şi dezvoltarea sociologiei înseamnă a fa
ce aproape istoria ei: deoarece ea e născută la noi şi, cu toate că azi nu exist
ă popor care să n-o cultive, ea a rămas o ştiinŃă esenŃialmente franceză"10.Totu
şi, ansamblul condiŃiilor materiale, sociale şi spirituale postbelice constituie
un referenŃial fundamental schimbat faŃă de cel care a generat sociologismul du
rkheimist, reflectându-se în evoluŃii şi echivalenŃe ale obiectului epistemic al
sociologiei. Acestea au fost sintetizate în: 1) s-a desprins progresiv de disci
pline înrudite cu istoria socială şi geografia umană; 2) s-a interesat în mod de
osebit de cercetarea empirică, ceea ce adus la o dezvoltare importantă a metodol
ogiei; 3) s-a distanŃat tot mai mult de filosofie şi mai ales de filosofia istor
iei; 4) s-a orientat către studii empirice răspunzând cerinŃelor societăŃii, mai
precis cerinŃelor planificării"11. Orientarea programatică spre practică, prin
explorarea posibilităŃilor de optimizare a structurilor sociale generate de neîn
cetata diviziune a muncii a determinat o diviziune profesională internă a sociol
ogiei, legitimând procesul ireversibil de diferenŃiere a ei pe ramuri de cerceta
re sociologică pe teren. Ca rezultat, profesionalizarea activităŃilor cu caracte
r sociologic a marcat "reconcilierea cercetării empirice şi reflecŃiei teoretice
" (P.Bourdieu), prin instituŃionalizarea cercetării concrete. Institutul france
z de sociologie, înfiinŃat în 1924 din raŃiuni pur academice, este astăzi comple
tat cu o vastă reŃea de instituŃii cu profil parŃial sau integral sociologic, da
r cu toate mijloacele necesare acoperirii nevoii de cercetare sociologică a într
egului spaŃiu social francez. Societatea franceză de sociologie înfiinŃată în 19
65, este doar un exemplu care certifică existenŃa celor 65 de structuri instituŃ
ionale de cercetare sociologică din FranŃa contemporană. Dacă primul deceniu de
după război a fost considerat "perioada empirismului" ca urmare a completării tr
adiŃiilor puse de Fr.Le Play cu cele mai noi achiziŃii metodologice americane, u
lterior, sub imperiul controverselor filosofice, a început o mişcare de recupera
re a subiectivităŃii umane ca obiect de studiu al sociologiei. "Criza explicaŃie
i sociologice" a polarizat eforturi substanŃiale în vederea clarificării naturii
cunoaşterii sociologice a finalităŃilor sociale şi antropologice ale acesteia.
Orientarea teoretică unitară a practicii cercetării sociologice a favorizat cons
tituirea unei poziŃii metodologice noi reprezentate de P.Bourdieu, Jean-Claude P
asseron, Jean Claude Chamboredon. Conform acestora obiectul de cercetare al soci
ologiei nu-l constituie realitatea nemijlocită, ci doar acele segmente care prez
intă "efecte epistemice" (P.Bourdieu) pozitive. Prezentă şi în sociologia americ
ană, sub numele de "construcŃie a teoriei", orientarea aceasta care recomandă "t
ransfigurarea epistemică" a realului prin utilizarea numai a acelor scheme, mode
le şi supoziŃii capabile să descifreze complexitatea spaŃiului social s-a dovedi
t a fi foarte productivă atât pentru cercetătorii sociali, pentru teoreticieni c
ât şi pentru cei implicaŃi direct în viaŃa publică. A. Touraine, de exemplu, ca
fondator al "concepŃiei acŃionaliste" în cercetarea de teren, consideră că studi
ile de cercetare concretă aparŃin sociologiei numai în măsura în care folosesc d
atele culese ca puncte de plecare pentru construirea unor diagnoze reprezentativ
e faŃă de fenomenul investigat. Reconstruirea imaginii sociomorfe a realităŃii c
ercetate nu e o simplă reflectare teoretică a faptelor concrete, ci un rezultat
al combinării metodologiei cercetării cu exigenŃele logicii acŃiunii sociale, G.
Davy: Sociologues d hier et d aujourd hui, PUF,Paris,1950,p.1 A.Cuvillier: On va
la sociologie française, Paris, Marcel Riviere, 1953,p.1 11 Jean Viet: Les scie
nces de l homme en France, Paris, Mouton, 1960, p.46-47
9 10
46
respectiv raportarea diagnozei la scopurile şi valorile unui sistem teoretic gen
eral compatibil cu sistemul social global. În acest sens, R. Aron consideră că u
n demers logic este valid sub raport ştiinŃific atunci când "descoperă în faptel
e" cercetate conexiunile în numele cărora formulează inferenŃe. Pentru a le şi e
xplica, deci pentru a oferi o înŃelegere sociologică a ansamblurilor sociale, nu
trebuie inventate alte articulaŃii teoretice, ci urmate cu stricteŃe toate rigo
rile epistemologiei cunoaşterii. În acest mod, rezultatele cercetării sociologic
e devin compatibile cu cercetările ştiinŃifice din toate celelalte domenii ale c
unoaşterii conferind o demnitate indiscutabilă sociologiei ca ştiinŃă, instituŃi
e şi profesie. Întrucât panorama sociologiei franceze contemporane este diversă,
ne propunem, în final, să realizăm o prezentare bibliografică şi tematică, succ
intă, a ramurilor celor mai bine reprezentate prin autori care au depăşit spaŃiu
l francez prin opere de patrimoniu în domeniile în care s-au afirmat. SOCIOLOGIA
RURALĂ
1) Friedman, G.: Villes et compagnes, civilisation urbain et civilisation rurale
en France, Paris, 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9)
Armand Colin, 1953; Jollivet, M.; Mendras ,H.: Collectivites rurales françaises,
tom I, Etude comparative de changement sociale, Paris, A. Colin, 1971; Jollivet
, M.: Tom II, Societes paysannes ou lutte de classe au village, Paris, Armand Co
lin, 1974; Rambaud, P.: Societe rurale et urbanisation, Paris, Le Seuil, 1973; M
endras, H.: La fin des paysans avec une reflection, de vingt ans apres, Paris, A
ctes Sud, 1984; Mendras, H.: Societes paisannes, elements pour une theorie de la
paysannerie, Paris, Ar. Colin, 1976; Eizner, N.: Paradoxes de l agriculture, Pa
ris, Nathan, 1985; Boudhon, Raymond: Individualism au holism: un debat methodolo
gique fondamental; M. Verret, H. Mendras: Les champs de sociologie française, Pa
ris, Ar. Colin, 1988.
URBANIZARE ŞI SCHIMBARE SOCIALĂ
1) Barbichon, G.(et. coll): L etre dans la ville, migrants d origine rurale, mig
rants d origine 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15)
citadine, Paris, Cordes, 1974; Bleitrach, D. (et. coll): Les modes du vie des ou
vriers des zones industrielles de Fos et vitrolles, Aix en Provence, Cret, 1977;
Burgel, G.: Problemes de methodes et geographie urbaine comparative, Laboratoir
es de geographie urbaine, Universite de Paris, X, Nanterree; Careux, J.: Evoluti
on des millieux ouvrieres et habitat, Paris, Centre d ethonogie et psychologie,
1975; Castells, M.: Y-a-t-il une sociologie urbaine?, in Revue de sociologie du
travaill, Paris, 1968; Castells, M.: La question urbaine, Paris, Maspero, 1973;
Choay, F.: Les sens de la ville, Paris, Le Seuil, 1972; Chombart de Lauwe, P.H.
: Des hommes et des villes, Paris, Payot, 1968; Clerc,P.: Grands ensembles, bali
eues nouvelles, Paris, INED-PUF, 1967; Coing, H.: Renovation urbaine et changeme
nt social, Paris, Ed. Ouvrieres, 1966; Dagmond, M.: Enquete sur l ideologie urba
ine de l elite technotronique et politique (1945 1975), Paris, Mouton, 1978; Fri
edman, G.: Villes et compaignes, Paris, CNRS, 1953; Guerrand, R.H.: Les origines
du logement social en France, Paris,Ed.Ouvrieres, 1966; Huet, A.; Peron.R.: Urb
anisation capitaliste et pouvoir local, Paris, Delaye,1977; Lefebre, H.: Critiqu
e de la vie quotidiene, Paris, L Arche, 1961;
47
Lefebre, H.: Vers le Cybernathrope, Paris, Gauthier collection "Meditations", 19
71; Levy, F. P.; Segaud, M.: Anthropologie de l espace, Paris,Collection "Alors"
, 1984; Petonnet, G.: Espaces habites, Paris, Galilee, 1982; Raymond, A.: L Arch
itecture. Les aventures spatiales de la raison,Paris, CCI, 1984; Raymond, A.; Gi
acimetes, V.: Technostructure et architecture,Paris, 1984; Raymond, A.; Haumont,
N.: L Habitat pavillionaire, CRU, 1966; Thoenig, J.C.; Dupuys,V.: L Ere des tec
hocrates, les cas des Ponts et chaussee, Edition d organisations, 1979; 23) Tour
aine, A.: La societe post-industrielle,Paris,Gouthier,Collection "Meditations",
1964; 24) Verret, M.: L Ouvriere français: l espace ouvrier, Paris, Armand Colin
,1979.
16) 17) 18) 19) 20) 21) 22)
SOCIOLOGIA ORGANIZAŢILOR
1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12)
Bernoux Ph.: La sociologie des organisations, Paris, Le Seuil collection,"points
", 1985; Crozier,M.: Le phenomene bureaucratique, Paris, Le Seuil, 1964; Crozier
,M.: Le monde des eployes de bureau, Paris, Le Seuil, 1965; Crozier,M.: L Acteur
et le systeme (col.E.Frieburg), Paris,Le Seuil, 1977; Crozier, M.: Etat modeste
, Etat moderne, Paris, Fayrad, 1987; Gremion, P.: Le pouvoir peripherique: burea
crates et notables dans le systeme politique français, Paris, Le Seuil,1976; Mau
rice, M.;Sellier, F.; Silvestre, J.J.: Politique d education et organisation ind
ustrielle en France et en Allemagne, Paris, PUF,1982; Marin,P.: Le Developpement
des organisations, Paris, Dunod, 1971; Padioleau, J.G.: Quand la France s enfre
rre, Paris, Dunod,1981; Pages, M.: La vie affective des groupes. Esquiesse d une
theorie de la relation humaine, Paris,Dunod,1968; Raymond, J.D.;Adam, G.: Confl
icts du travail et changement social, Paris, PUF; 1978; Sainsaulieu, R.: L Ident
ite du travail, Paris, Press de la Fondation Nationale des sciences politiques,
1977.
STRATIFICARE ŞI MOBILITATE SOCIALĂ
1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10)
Baudelot, C.: Salaries III. Les profils de carriere, Paris, INSEE, 1981; Betraux
, D.: Destins personnels et structure de classe, Paris, PUF, 1977; Bouden, R.: L
inegalite des chances, Paris, PUF, 1979; Bouvier-Ajm M.; Mury, G.: Les clases s
ociales en France, Paris, Editions sociales, 1963; Golac, M.: La mobilite social
e, transmission du statut social, Economie et statistique, no. 199 - 200, mai -
juin 1987; Labbens, J.:Sociologie de la pauverte, Paris, Gallimard, 1978; Singly
, F. de: Etudes de styles de vie, Paris, Encyclopedie Universalis, 1987; Singly,
F. de: Fortune et infortune de la femme mariee, Paris, PUF, 1987; Thelott, C.:
Tel pere, tel fils?, Paris, Dunod, 1982; Ysmail, C.: Le comportament electoral d
es Français, Paris, La decouverte, 1986 .
SOCIOLOGIA OPINIEI PUBLICE
1) Cazeneuve, J.: Sociologie de la radio - television, Paris, PUF, 1962; 2) Caze
neuve, J.: Les pouvoirs de la televisions, Paris, Gallimard, 1970; 48
3) Goguel, F.; Dupeux, G.: Sociologie electorale. Esquise d un bilan, Guide de r
echerche, Paris, 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13)
Armand Colin, 1951; Lagneau, G.: La sociologie de la publicite, Paris, PUF, 1977
; Sofres, I.: L Opinion publique, Paris, Gallimard, 1984; Stotzel, J.: Theorie d
es opinions, Paris, 1947 - 1948; Stoetzel, J.: L Etude experimentale des opinion
s, Paris, PUF, 1943; Stoetzel, J.: L Opinion publique et la presse, Paris, Les c
ours de droit, 1947-1948; Stoetzel, J.: Les sondages d opinion publique, Paris,
Editions du Scarabee, 1948; Stoetzel, J.: Les valeurs des temps presents. Une en
quete europeenne, Paris, PUF, 1983; Stoetzel, J.; Giragd, A.: Les sondages d opi
nion publique, Paris, PUF, 1970; Victoroff, D.: Psyhosociologie de la publicite,
Paris, PUF, 1970; Voyenne, B.: La presse dans la societe contemporaine, Paris,
Armand Colin, 1962.
INSTITUŢIILE
1) Barthez, A.: Famille, travail et agriculture, Paris, Economica, 1982; 2) Chal
van-Demersay, S.: Concubin, concubine, Paris, Le Seuile, 1983; 3) Commaille, J.:
Le divorce en France, De la loi de 1875 à lq sociologie du divorce, Paris, La
documentation française, 1980; Commaille, J.: Familles sans justice?, Paris, Le
centurion, 1982; Gokalp, C.: Quand vient l age des choix, Paris, PUF, Travaux et
documents, no. 95, 1918; Kessler, D.; Mason, A.: Cycles de vie et generations,
Paris, Economica, 1985; Pitron, A.(et coll.): Vivre sance famille? Les solidarit
es familiares dans le monde d aujord hui, Toulouse, Privat, 1978; 8) Segalen, M.
: Sociologie de la famillie, Paris, Armand Colin, Collection, U., 1981; 9) Singl
y, F. de; Thelot, C.: Ascendences et formes de vie, Paris, INSEE, Archives et do
cuments, no. 115, 1984;
4) 5) 6) 7)
SOCIOLOGIA FAMILIEI - DEMOGRAFIE
1) Burguiere, A.; Klapisch-Zuber, Ch.; Segalen, M.; Zonadend, F.: Histoire de la
famille, 2 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11)
vol., Paris, Armand Colin, 1986; Chesnais, J. C.: La transition demographique. E
tapes, formes implications economiques, Paris, INED, 1986; Dupaquier, J.; Dupaqu
ier, M.: Histoire de la demographie, Paris, Libraire academique Perrin, 1985; La
ndry, A.: La revolution demographique. Etudes et essai sur les problemes de popu
lation, Paris, Sirrey, 1942, reedition INED; 1982; Reinhold, M.; Armengaud, A.;
Dupaquier, J.: Histoire generale de la population mondiale, Paris, Montchretien,
1968; Sauvy, A.: Theorie generale de la population, 2 vol., Paris, PUF, 1959; T
apines, G.: Elements de demographie, Paris, Armand Colin, 1985; Vallin, J.: La p
opulation mondiale, Paris, La decouverte, 1986; Levi-Strauss, Cl.: Les structure
s elementaires de la parente, Paris, PUF, 1947; Foucault, M.: Histoire de la sex
ualite, Paris, 1976 - 1984; Foucault, M.: L Archeologie du savoir, Paris, Gallim
ard, 1969.
SOCIOLOGIA ŞCOLII ŞI A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
1) Boudelot,C.;Cukrowicz,H.;Establet,R.: Les
etudiants, l emploi, la crise, Paris, Maspero, 1981; 2) Berthelot, J.M.: La pieg
e scolaire, Paris, PUF, 1983;
49
3) Boudon, R.: L Inegalité des chances : la mobilite sociale dans les societes i
ndustriales, Paris, 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15) 16) 17) 18) 19)
Armand Colin, 1973; Boudon, R.: Effets pervers et ordre social, Paris, PUF, 1983
; Bourdieu, P.: La distinction: critique sociale du judgement, Paris, Ed. de Min
uit, 1979; Bourdieu, P.; Passeron, J.C.: Les herities: les etudiants et la cultu
re, Ed. de Minuit, 1964; Bourdieu, P.; Passeron, J.C.: La reproduction: elements
pour une theorie du systeme d enseigment, Paris, Editions de Minuit, 1970; Chap
oulie, J.M.: Les professeurs du secondaire, Paris, Monton-MSH, 1986; Cherkaoni,
M.: Les paradoxes de la reussite scolaire, Paris, PUF, 1979; Grignon, C.: L Ordr
e des chosses: les fonctions sociales de l enseignement technique, Paris, Ed. de
Minuit, 1971; Halsey, A.M.(et coll.): Aptitude intelectuelle et education, Pari
s, OCDE, 1961; Naville, P.: Theorie de l orientations scolaire et professionelle
, Paris, Gallimard, 1945, p.137 138; Naville, P.: Ecole et societe. Introduction
. Recherches de sociologie du travail, Paris, 1959; Norvez, A.: Les corps enseig
nement et l evolution demographique, Paris, INED-PUF, 1977; Prost, A.: L Histoir
e de l enseignement en France: 1800-1967, Paris, Armand Colin, 1968; Prost, A.:L
a democratisation de l enseignement secondaire a-t-elle en lieu?, Paris, PUF, 19
86; SEIS: L Enseignement superieur en France. Etude statistique et evolution, 19
59-1977, Paris, SEIS, 1980; Verret, M.: Le temp des etudes, Lille, PUF, 1978; Gu
illaume, M.: L Etat des sciences sociales en France, Paris, La Decouverte, 1986.
SOCIOLOGIA RELAŢIILOR PROFESIONALE
1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15) 16) 17) 18) 19) 20)
Adam, G.: Le pouvoir syndical, Paris, Dunod, 1983; Adam, G.; Reynaurd,J.D.: Conf
its du travail et changement social, Paris, PUF, 1978; Bornoux, Ph.: Un travail
a soi, Toulouse, Privat, 1981; Boltanski, L.: Les cadres, la formation d un grou
pe social, Paris, Ed. de Minuit, 1982; Bunel, J.; Saglio, J.: L Action patronel,
Paris, PUF, 1979; Delamotte, J.: Recherche en vue d une organisation plus humai
ne du travail industrial, Paris, La documentation française, 1972; Dofny, J.; Du
rard, C.; Reynaud, J.D.; Touraine, A.: Les ouvrieres et le progres technique, Pa
ris, Armand Colin, 1966; Dommergens, P.; Grouy, G.; Molson, J.: Les syndicats fr
ançais et americans face aux mutations techonologiques, Paris, Anthropos, 1984;
Dubois, P.: Les ouvrieres divise, Paris, FNSP, 1981; Durand, Cl.: Chomage et vio
lence, Paris, Galileem, 1981; Durand, Cl.; Dubois, P.: La greve, Paris, Armand C
olin, 1975; Erbes-Seguin, S.: Syndicats et relations de travail dans la vie econ
omique française, Lille, PUF, 1983; Kergoat, D.: Les ouvriers, Paris, Le Sycomor
e, 1982; Liu, M.: Approche socio-technique de l organisation, Paris, Ed. d organ
isation, 1983; Lucas, Y.: L Automatisation, Paris, PUF, 1982; Maruani, M.: Mais
qui a peur du travail des femmes?, Paris, Syros, 1985; Montmoullin, M. de: Le ta
ylorisme a visage humain, Paris, PUF, 1981; Segrestin, D.: Le phenomene corporat
iste. Essai sur l avenir des systeme professionels formes en France, Paris, Faya
rd, 1985; Sellier, F.: La confrontation sociale, Paris, PUF, 1984; Wisner, A.: C
ontributions a une prospective du travail, Paris, La Documentation française, 19
78;
50
21) Wisner, A.: Le sexe du travail, structures familiales et systeme productif,
Grenoble, PUG,
1984. PROBLEMATICA SOCIALĂ A MIŞCĂRII MUNCITOREŞTI
1) Aglietta, M.: Regulation et crises du capitalisme l espace des Etats-Units, P
aris, Calmann 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11)
Levy, 1976; Andrieux, A.; Ligmon, J.: L Ouvrier aujourd hui, Paris, Gouthier, 19
66; Boyadjian, Ch.: La nuit des machines, Paris, Les presses d aujourd hui, 1978
; Durand, Cl.: Chomage et violence, Paris, Galille, 1981; Friedmann, G.; Naville
, P.: Traite de sociologie du travail, Paris, Armand Colin, 1961; Gorz, A.: Adie
ux au proletariat, Paris, Galille, 1980; Malett, R.: La nouvelle classe ouvriere
, Paris, Le Seuil, 1963; Perrot, M.: Les ouvriers en greve, 2 vol., Paris, Monto
n, 1973; Ranciere, J.: La nuit de proletaires, Paris, Fayard, 1981; Touraine, A.
: Sociologie de l àction, Paris, Le Seuile, 1965; Touraine, A.: La conscience ou
vrier, Paris, Fayard, 1984.
SOCIOLOGIA RELIGIEI
1) Boulard, F.: Materiaux pour l histoire religieuse du peuple française XIX-eme
et XX-eme
siecle, Paris, CNRS, tom I, 1982;
2) Boulard, F.: Practique religieuse urbaine et region culturelles, Paris, Ed. d
e Minuit, 1968; 3) Sedplaud, M.: La religion en Occident, Evolution des idees et
de vecu, Paris, Edition du Cerf, 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11)
Ed. Fides, 1979; Desroche, H.: Sociologies religieuses, Paris, PUF, 1968; Hervie
n-Leger, D.; Champion, F.: Vers un nouveau christianisme? Introduction à la soci
ologie du christianisme occidental, Paris, Ed. du Cerf, 1986; Isambert, F.A.; Te
rrenaire, J.P.: Atlas de la practique religieuse des catoliques en France, Paris
, CNRS, 1980; Mayer, J.F.: Sectes nouvelles, Paris, Ed. du Cerf, 1985, Preface d
Emile Poulat; Poulat, E.: Eglise contre bourgeoisie. Introduction au devenir du
catholicisme actuel, Paris, Castermann, 1977; Poulat, E.: L Eglise c est un mon
de, Paris, Ed. du Cerf, 1986; Segui, J.: Christianisme et societe, Paris, Ed. du
Cerf, 1980; Sutter, J.: La vie religieuse des Français a traverse les sondages
d opinion publique, 19441976, Paris, CNRS, 2vol., 1984.
51
SOCIOLOGIA VÂRSTEI A III-A
1) Cribier, F.: Suivi longitudinal d une cohorte de retraites parisiens: premier
s resultats (1972-
1982), Revue de geriatrie, mai 1984;
2) Darie, J.: Vieillessment des populations et prolongation de la duree de vie,
INED, Paris, PUF,
1948;
3) Donfut, C.: Loisir et retraite, Congres mondial de Sociologie, Toronto, aout,
1974; 4) Gaullier, X.: L avenir a reculons. Chomage et retraite, Paris, Ed. Ouv
riers, 1982; 5) Guillemard, A.M.: La retraite, une morte sociale. Sociologie des
conduites en situation de
retraite, Paris, Mouton, 1972;
6) Guillemard, A.M.: Retraite et echange social. Tentative d explication des sys
teme de
7) 8) 9) 10) 11)
relations sociales en situation de retraite, en colaboration avec R. Lenoir, Par
is, Centre d etude des mouvements sociaux, 1974; Guillemard, A.M.: La veillese e
t l Etat, Paris, PUF, 1980; Guillemard, A.M.: Old Age and the Welfare State, Lon
don, Sage, 1983; Guillemard, A.M.: Le declin du social, Paris, PUF, collection "
Sociologie", 1986; Phitaud, Ph.: La retraite au feminin, Paris, Ed. Pierre Horay
, 1983; Pitrou, A.: Vivre sans famille, Toulouse, Privat, 1978.
SOCIOLOGIA ARTEI
1) Agulhom, M.: Marriane au combat: l imagerie et la symbolique republicane, de
1789 à 1880, 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15) 16) 17) 18) 19) 20)
21)
Paris, Flammarion, 1979; Bourdieu, P.: Le sens practique, Paris, Ed. de Minuit,
1980; Bourdieu, P.: Questions de sociologie, Paris, Ed. de Minuit, 1980; Bourdie
u, P.: Leçon inauguralle, College de France, 1982; Chartier, R.: Practiques de l
a lecture, Paris, Rivages, 1985; Chartier, R.; Martin, H.J.: Histoire de l evolu
tion française, Paris, Promodis, 1983-1986, tom.I; Chartier, R.: Le livre conque
rant, 1983, tom.II; Chartier, R.: Le livre triumphant, 1984, tom. III; Chartier,
R.: Le temps des editeurs: du Romantisme à la Belle Epoque, 1985, tom. IV; Char
tier R.: La livre concurence, 1986; Escarpit, Robert: Sociologie de la literatur
e, Paris, PUF, 1958; Escarpit, Robert: L Ecrit sur la communication, Paris, PUF,
1973; Francastel, P.: Peinture et societe, Lyon, Andin, 1951; Francastel, P.: A
rt et technique aux XIX-eme et XX-eme siecle, Paris, Ed. de Minuit, 1956; Goldma
n, L.: Pour une sociologie du roman, Paris, Gallimard, 1964; Hennion, A.: Les pr
ofessionnels du disque. Un sociologie des varietes, Paris, Metailie, 1981; Menge
r, P.M.: La paradox du musicien. Le compositeur, le melomane et l Etat dans la s
ociete contemporaine, Paris, Flammarion, 1983; Moulin, R.: Le marche de la peint
ure en France, Paris, Ed. de Minuit, 1967; Moulin, R. (et coll.): Les artistes,
essai de morphologie sociale, Paris, La documentation française, 1985; Naffrecho
ux, M.: Lire, enquete sur la pluralite des modes de la lecture, Paris, VIII, 198
7; Thiesse, A.M.: Le roman du quotidien. Lecteurs et lectures populaires à la Be
lle Epoque, Paris, Le Chemin vert, 1984.
SOCIOLOGIA TIMPULUI LIBER
1) Busch, Ch.: La sociologie du temps libre existe-t-elle?, Paris, Mouton, 1975;
52
2) Dumazedier, J.: Vers une civilisation du loisir?, Paris, Le Seuile, 1962; 3)
Dumazedier, J.: Sociologie empirique du loisir, Paris, Le Seuile, 1974; 4) Dumaz
edier, J.: Revolution culturelle du temps libre, Paris, Lib. Des Meridiens, Klin
cksiek et
C-ie, 1988;
5) Dumazedier, J.; Samule, N.: Societe, education et pouvoir culturel, Paris, Le
Seuile, 1976; 6) Guilaumme, M.: L Etat des sciences sociales en France, 1986; 7
) Lalive D Epinay, Ch.: Temps libre, culture de masse et cultures de classes auj
ourd hui, 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15)
Lausane, Edition Favre, 1982; Lanfant M.F.: Les theories du loisir, Paris, PUF,
1972; Mafesoli, M.: La conquete du present, Paris, PUF, 1979; Mendras, H.: Voyag
e au pays de l utopie rustique, Arles Axres Sud, 1979; Pronovost, G.: Temps, cul
ture et societe, Montreal, Press universitaires du Quebec, 1983; Samuel, N.; Rom
er, M.: Le temps libre: un temps social, Paris, 1984; Sue, R.: Vers une societe
du temps libre, Paris, PUF, 1982; Verret, M.: La culture ouvriere, Saint Sebasti
en, ACL- Edition, 1987; Yomet, P.: Jeux, modes et masses, 1945-1985, Paris, Gall
imard, 1985.
53
Studiu de autor Orientări contemporane in sociologia franceză Pierre Bordieu În
condiŃiile reconstruirii pe o nouă platformă valorică a întregii societăŃi franc
eze, după ultimul război mondial sociologia şi-a consolidat statutul de “fiică s
pirituală a FranŃei, confirmând aprecierile lui E. Durkheim:”a determina partea
care revine FranŃei în constituirea şi dezvoltarea sociologiei înseamnă a face a
proape istoria ei : deoarece ea e născută la noi şi, cu toate că azi nu există p
opor care să n-o cultive, ea a rămas o ştiinŃă esenŃialmente franceză”. Orientar
ea programatică spre practică, prin exploatarea posibilităŃilor de optimizare a
structurilor sociale generate de neâncetata diviziune a muncii a determinat o di
viziune profesională internă a sociologiei,legitimînd procesul ireversibil de di
ferenŃiere a ei pe ramuri de cercetare sociologică pe teren.Ca rezultat , profes
ionalizarea activitatilor cu caracter sociologic a marcat “reconcilierea cercetă
rii empirice şi reflecŃiei teoretice”(P.Bourdieu), prin instituŃionalizarea cerc
etării concrete.Institutul francez de sociologie , înfiinŃat în 1924 din raŃiuni
pur academice, este astăzi completat cu o vastă reŃea de instituŃii cu profil p
arŃial sau integral sociologic, dar cu toate mijloacele necesare acoperirii nevo
ii de cercetare sociologică a întregului spaŃiu social francez, Societatea Franc
eză de Sociologie,înfiinŃată în 1965,este doar un exemplu care certifică existen
Ńa celor 65 de structuri instituŃionale de cercetare sociologică din FranŃa cont
emporană. Orientarea teoretică unitară a practicii cercetării sociologice a favo
rizat constituirea unei poziŃii metodologice noi reprezentate de Pierre Bourdieu
, Jean-Claude Passeron, Jean- Claude Chambordeon.Conform acestora, obiectul de c
ercetare al sociologiei nu-l constituie realitatea nemijlocită, ci doar acele se
gmente care prezintă “efecte epistemice”pozitive(P. Bourdieu).Prezentă şi în soc
iologia americană, sub numele de “construcŃie a teoriei”, orientarea aceasta car
e recomandă “transfigurarea epistemică” a realului prin utilizarea numai a acelo
r scheme, modele şi supoziŃii capabile să descifreze complexitatea spaŃiului soc
ial s-a dovedit a fi foarte productivă atât pentru cercetătorii sociali,pentru t
eoreticieni, cât şi pentru cei implicaŃi direct în viaŃa publică. Reconstituirea
imaginii sociomorfe a realităŃii cercetate nu e o simplă reflectare teoretică a
faptelor concrete, ci un rezultat al combinării metodologiei cercetării cu exig
enŃele logicii acŃiunii sociale; respectiv raportarea diagnozei la scopurile şi
valorile unui sistem teoretic general compatibil cu sistemul social global. Pier
re Bourdieu, sociolog francez contemporan, s-a născut în anul 1930.Este cunoscut
datorită muncii sale în domeniul sociologiei culturii şi educaŃiei .În concepŃi
a sa , succesul în sistemul educaŃional este dictat în mare parte de măsura în c
are indivizii sunt absorbiŃi de cultura dominantă, sau cât capital cultural au a
dunat.El susŃine că acei ce deŃin puterea controlează forma pe care o ia cultura
şi sunt astfel capabili sa-şi susŃină poziŃia. Potrivit acestei concepŃii, Pier
re Bourdieu introduce în anul 1973 termenul : “capital ultural “. Absolvent al u
neia din cele mai prestigioase instituŃii de învăŃământ superior din FranŃa , l
Ecole Normale Superieure , profesor la nu mai puŃin prestigiosul College de Fran
ce, director al revistei Actes de la recherce en sciences sociales , coordonator
al colecŃiei “ Les sens commun “ la Les Editions de Minuit.Cartea de vizită ins
tituŃională a lui Pierre Bourdieu este impresionantă.Nu mai puŃin impresionante
sunt evantaiul preocupărilor sale ştiinŃifice (de la etnologie şi cercetare soci
ologicade teren –în sociologia artei , a familiei, a educaŃiei-la epistemologie
şi teorie a socialului ) şi activitatea sa publicistică.ReacŃiile pe care le-au
provocat teoriile sale merg de la o extremă la cealaltă; elogiile sau criticile
, uneori radicale ,dovedesc , însă că teoriile sale nu pot , în nici un caz , tr
ece neobservate. După apariŃia lucrării La reproduction .Elements pour une theor
ie du systeme d enseignement [Bourdieu şi Passeron , 1970 [, concepŃia lui Pierr
e Bourdieu a fost etichetată ca structuralistă. În opinia sociologului francez ,
însă , modelul teoretic pe care îl propune valorifică modul de a gândi realitat
ea socială în termeni relaŃionali , care constitue esenŃa”revoluŃiei structurali
ste”, dar depăşeşte antiumanismul şi anistorismul structuralismului prin: a) rev
alorizarea agentului pe care Levi –Strauss şi
54
mai ales Althusser aveau tendinŃa de a-l marginaliza , făcând din el un “epi-fen
omen al structurii “; b)afirmarea caracterului genetic , a istoricităŃii structu
rilor şi agenŃilor.Acest model teoretic valorifică în egală măsură postulatul in
terpretării subiective şi construcŃiei intersubiective a lumii sociale dintre ca
re interacŃionismul , fenomenologia şi etnometodologia au făcut , continuând gân
direa weberiană, fundamentul cunoaşterii ştiinŃifice a socialului . Constructivi
smul avansat de Bourdieu este, însă , în intenŃia autorului său , radical diferi
t de cel susŃinut de curentele de gândire menŃionate : punctele de vedere ale ac
torilor sunt raportate la poziŃiile pe care aceştia le ocupă în structura social
ă şi , în consecinŃă , este susŃinută teza potrivit căreia categoriile pe care a
ctorii le utilizează în construcŃia realităŃii sociale sunt rezultatul unui înde
lung proces de încorporare a structurilor obiective. Rezultă o concepŃie pe care
autorul său o etichetează drept structuralism constructivist(genetic) sau const
ructivism structuralist şi care are ca obiect în egală măsură structurile obiect
ive profunde ale lumii sociale şi structurile mentale , mai exact raporturile lo
r de generare reciprocă, de autonomie relativă şi interdependenŃă: “Dacă aş cara
cteriza concepŃia mea în două cuvinte , altfel spus dacă , aşa cum se procedează
adesea în zilele noastre , I-aş aplica o etichetă , aş vorbi despre structurali
sm constructivist sau despre constructivism structuralist , utilizând termenul s
tructuralism într-un sens foarte diferit de cel pe care I-l conferă tradiŃia sau
ssuriană sau levi-straussiană.Prin structuralism sau structuralist vreau să spun
că există , în lumea socială însăşi , şi nu doar în sistemele simbolice , limba
j , mit , e.t.c. , structuri obiective , independente de conştiinŃa şi voinŃa ag
enŃilor , care sunt capabile să orienteze şi să constrângă practicile şi repreze
ntările acestora. Prin constructivism , vreau să spun că există o geneză socială
, pe de o parte , a schemelor de percepŃie , gândire şi acŃiune , care constitu
e ceea ce eu numesc habitus, iar pe de altă parte , a structurilor sociale şi în
particular a ceea ce numesc câmpuri şi grupuri , mai ales a ceea ce este numit
în mod obişnuit clase sociale “[Bourdieu, 1987 :147[. Realitatea socială obiecti
vă despre care vorbea Durkheim este un ansamblu de relaŃii invizibile ce se cons
tituie într-un spaŃiu de poziŃii ale căror proprietăŃi pot fi analizate independ
ent de caracteristicile personale ale celor care le ocupă, exterioare una celeil
alte , dar definite unele în raport cu celelalte prin apropiere sau prin distanŃ
ă, prin situareadeasupra sau dedesubt, între,la periferie sau în centru. SpaŃiul
social poate fi comparat cu spaŃiul geografic.Conceptul “spaŃiul social”este, î
nsă, o construcŃie teoretică, un spaŃiu “pe hîrtie”, şi nu unul real. El este co
nstruit în aşa fel încât agenŃii, individuali sau colectivi, posedă cu atît mai
multe proprietăŃi comune, cu cât sunt situaŃi mai aproape unii de ceilalŃi şi cu
atât mai puŃine , cu cât sunt situaŃi la distanŃe mai mari.” Pe hârtie” distanŃ
ele spaŃiale coincid totdeauna cu distanŃele sociale,ceea ce nu se întâmplă în s
paŃiul fizico-geografic,chiar dacă o tendinŃă de segregare se poate observa şi a
ici. Un câmp social –care este, ca şi spaŃiul, un câmp”pe hârtie”-este o regiune
relativ autonomă a spaŃiului social istoric, constituită din relaŃii specifice
a căror existenŃă este corelativă unor interese şi mize specifice.Orice câmp se
caracterizează printr-un interes generic (dobîndirea bunurilor rare specifice câ
mpului) în jurul căruia se concentrează acŃiunile agenŃilor şi care modelează ra
porturile lor.Există atâtea forme de interes câte câmpuri există. NoŃiunea “inte
res” –precizează Bourdieu –a fost creată pentru a evidenŃia faptul că nici un câ
mp(nici cele ale activităŃilor artistice, religioase, filosofice ş.a.m.d.) nu sc
apă determinărilor de acest tip:interesul este cel care stimulează investiŃia de
capitaluri şi psihologică într-un spaŃiu de joc oarecare, investiŃie care repre
zintă condiŃia intrării în joc şi care este , în acelaşi timp, creată şi întărit
ă de joc. DistribuŃia agenŃilor în spaŃiul social conduce la clasarea lor.Sunt,
astfel,delimitate clase sociale, ansambluri de agenŃi care posedă o serie de pro
prietăŃi comune. Clasele nu sunt unităŃi care pot fi identificate în spaŃiul fiz
ic, ca realităŃi compacte, ele nu există ca atare decât pe hîrtie, clasele nu tr
ebuie înŃelese ca grupuri neschimbătoare, ci, dimpotrivă, ca unităŃi aflate într
-o dinamică permanentă.În consecinŃă, apartenenŃa la clasă a unui individ oareca
re nu trebuie înŃeleasă în termenii “statisticii sociale”, ci în cei ai “dinamic
ii sociale”, mai exact în termenii traiectoriei sociale asociate unei biografii
individuale. RelaŃiile între diferitele poziŃii pot fi puse în evidenŃă prin int
ermediul distribuŃiei resurselor care pot fi mobilizate în calitate de capitalur
i în competiŃia pentru dobândirea bunurilor rare (interesul generic al câmpului)
,deci în calitate de surse ale puterii. Principalele surse ale puterii în
55
spaŃiul social sunt:capitalul economic, sub diferitele sale forme (terenuri, bun
uri, bani sau alte hîrtii de valoare etc.); capitalul cultural, a cărui propriet
ate comună este aceea de a exista atât într-o formă obiectivată (în diplomele ob
Ńinute sau în obiecte cu specificaŃie culturală : cărŃi, tablouri etc.)cât şi în
stare încorporată (în structuri mentale, scheme de percepŃie, gândire şi acŃiun
e); capitalul social (relaŃional),ca ansamblu al relaŃiilor de rudenie, de vecin
ătateetc. În spaŃiul social global, agenŃii sunt distribuiŃi într-un câmp social
şi pe o poziŃie, determinate mai întâi de volumul global al capitalului pe care
ei îl posedă (în diferitele sale forme), iar apoi de structura capitalului, res
pectiv de ponderea difreitelor specii de capital global.Întrucât capitalurile su
nt inegal distribuite, orice câmp social este un spaŃiu al tensiunilor între poz
iŃii complementare . Raporturile agenŃilor sunt raporturi de forŃă (dominaŃie-su
punere) şi de luptă pentru ocuparea poziŃiilor superioare (pentru interesul gene
ric al câmpului).Prin aceasta, orice câmp social este omolog câmpului puterii: d
ominaŃia/supunerea reprezintă un tip universal de raporturi sociale. În fiecare
câmp social sunt investite toate speciile de capital, dar există pentru fiecare
câmp o formă legitimă a capitalului care poate fi valorificată cu profituri maxi
me.AgenŃii procedează sistematic la convertirea diferitelor specii de capital pe
care le poseda în capitalul cerut de “legile” interne ale câmpului dat. O formă
particulară pe care resursele economice, culturale şi sociale mobilizate în ori
ce câmp o îmbracă, atunci când sunt cunoscute şi recunoscute ca legitime, confer
ind pose sorului putere mai mare, este capitalul simbolic(onoarea, în sensul pre
stigiului,al reputaŃiei). Luptele pentru dobîndirea capitalului simbolic şi conv
ertirea diferitelor tipuri de capital în capital simbolic conduc la transformare
a raporturilor de forŃă în raporturi de semnificaŃie şi, prin aceasta, la mistif
icarea esenŃei lor atât în ochii dominaŃilor, cât şi în cei al dominanŃilor ; şi
unii şi alŃii sunt victimele unui “iluzionism social”[Accardo,1983]. De fapt, t
oate formele de clasificare sunt forme de dominaŃie, iar teoria critică a cultur
ii conduce în mod “natural” la o teorie politică. Puterea este impusă , înainte
de toate, nu prin violenŃă materială(expropiere, exploatare, privare de libertat
e etc.) şi conştientă, ci prin violenŃă simbolică: obiectul impunerii este const
ituit nu din sistemele materiale, ci din sistemele de semnificaŃie, iar procesul
impunerii rămâne, în general, neconştientizat de agenŃi, indiferent dacă este v
orba despre dominaŃi sau despre dominanŃi ; impunerea prin violenŃă simbolică re
uşeşte nu numai să conserve raporturile de forŃă care au generat-o, ci şi să le
întărească.ViolenŃa simbolică are ca fundament un efect al teoriei: structurile
simbolice influenŃează structurile sociale prin reprezentările pe care le produc
.În acest proces de impunere simbolică a puterii, limbajul,în special limbajul
sociologic,are o importanŃă notabilă. Ca transpunere a realităŃii sociale într-o
formă simbolică specifică, limbajul sociologic este, în mod necesar,complex, de
oarece o realitate complexă nu poate fi exprimată lingvistic decât într-o formă
complexă. Discursul sociologic are forŃă transformatoare şi creatoare, el genere
ază reprezentări care pot fi obiectivate şi transformate în “lucruri” sociale: “
Cînd este vorba despre lumea socială , a spune cu autoritate înseamnă a face.Aşa
dar cuvintele sociologului contribuie la facerea lucrurilor sociale.Lumea social
ă este din ce în ce mai locuită de sociologia reificată.Sociologii viitorului(da
r este deja cazul nostru)vor descoperi din ce în ce mai mult în realitatea pe ca
re o vor studia produsele sedimentate ale înaintaşilor lor.”[Bourdieu,1987:69] B
ourdieu observă că violenŃa simbolică este intim legată de raporturile de domina
Ńie şi, în consecinŃă,este constitutivă socialului (este universală) ; în acelaş
i timp,el subliniază faptul că impunerea simbolică nu presupune cu necesitate o
intenŃie în acest sens şi că nici un sistem ideologic sau de propagandă nu poate
impune agenŃilor semnificaŃii , dacă acestea nu găsesc în agenŃii înşişi, în di
spoziŃiile personalităŃii lor o orientare către ele.Rezultă că, pentru a fi efic
ientă , orice violenŃă simbolică începe prin a construi în agent această orienta
re (un habitus). Habitus reprezintă traducerea latină a termenului grec hexis,ut
ilizat de Aristotel pentru a desemna “dispoziŃiile dobândite ale corpului şi suf
letului”.Prezent în diferite concepŃii filozofice(d Aquino , Hegel,Husserl), con
ceptul acesta este adus în sociologie de E.Durkheim şi M.Mauss care îl utilizeaz
ă în scopul explicării caracterului sistematic, coerent, continuu al acŃiunilor
individului socializat .
56
Le sens practique[Bourdieu,1980] defineşte conceptul habitus pornind de la notel
e de conŃinut sezizate de Durkheim şi Mauss; “habitus” indică structuri subiecti
ve profunde, durabile , inconştiente , cu caracter dobândit şi care au rol gener
ator şi unificator în raport cu viziunea asupra lumii şi cu manifestările concre
te ale personalităŃii. Bourdieu plasează habitusul în contextul acŃiunii practic
e (caracterizate prinr-o dimensiune corporală şi o finalitate transformatoare) ş
i evidenŃiază : (a)caracterul structurat al dispoziŃiilor subiective, rezultat d
in faptul că (b) ele îşi au sursa în structurile obiective ale experienŃei ; (c)
rolul generator şi structurat nu numai în raport cu manifestările particulare a
le personalităŃii, ci şi în raport cu practicile agenŃilor. Conceptul “habitus”
este înrudit evident cu concepte cum sunt “tipificaŃie”,”categorizare”, “cadre a
le experienŃei “, “procedee interpretative”.Ca şi acestea , el desemnează scheme
cognitive pe baza cărora individul interpretează realitatea şi sunt dobândite î
n experienŃa sa socială . Originalitatea conceptului utilizat de Bourdieu derivă
din modul de înŃelegere a naturii sale cognitiv practice .El reprezintă unitate
a unei dimensiuni cognitive ,constând în principii clasificatoare (categorii ale
percepŃiei şi evaluării), şi unei dimensiuni practice , care vizează un ansambl
u de principii organizatoare ale acŃiunii (hexis corporal , scheme şi automatism
e corporale , deplasări printre ele ), cu limbajul (vocabular , sintaxă , intona
Ńie , ritm al vorbirii), cu timpul (conŃinutul ,lungimea şi succesiunea duratelo
r),cu valorile. Habitusul de clasă(sau de grup ) poate fi definit ca sistem subi
ectiv , dar nu individual, al structurilor interiorizate, scheme ale percepŃiei,
ale gîndirii şi ale acŃiunii comune membrilor unei clase. Fiecare habitus indiv
idual , ca sistem de dispoziŃii individuale care exprimă sau reflectă clasa soci
ală (sau grupul) , este o variantă structurală a celorlalte ;”stilul personal” n
u este nimic altceva decât o îndepărtare , mai mică sau mai mare , de stilul cla
sei.Principiul diferenŃelor între habitusurilor individuale rezidă în singularit
atea traiectoriilor sociale, cărora le corespund serii de determinări ordonate c
ronologic şi ireductibile unele la altele. Habitusul de grup (clasă) exprimă o r
elaŃie de omogenie , respectiv de diversitate în omogenitate între indivizi , şi
reprezintă fundamentul cel mai sigur, dar şi cel mai ascuns, al integrării grup
urilor şi claselor. El constituie condiŃiile oricărei obictivări al caracterului
impersonal şi substituibil al practicilor individuale, a constituirii unei vizi
uni unitare despre lume şi a acŃiunii concertate. Habitusul (simŃul practic) fun
cŃionează ca mijloc al consacrării indivizilor în câmpul corespunzător şi ca ins
trument de conservare şi reproducere a acestui câmp, întrucât el constă, înainte
de toate, într-o credinŃă practică, o stare a corpului care antrenează siritul,
fără a implica dimensiunea conştientă, şi care asigură adeziunea imediată şi to
tală la principiile profunde, adesea ocultate, ale organizării câmpului. El se c
onstituie , pe de o parte, în principiu al identităŃii sociale determinate, ale
apartenenŃei la un câmp , la o clasă etc . Habitusul de clasă reprezintă, de ase
menea, principiul transformării raporturilor de forŃă în raporturi de semnificaŃ
ie (legitimării) şi al reproducŃiei dominaŃiei în diferitele câmpuri ale spaŃiul
ui social (omologiei câmpurilor) şi în timp. Conceptul habitus permite punerea î
n discuŃie a problemei raŃionalităŃii acŃiunii. AcŃiunea umană are, în general,d
in punct de vedere al unui observator imparŃial , toate aparenŃele unei acŃiuni”
raŃionalitate în finalitate” : agentul acŃionează ca şi cum ar urmări conştient
un scop şi ar alege la fel de conştient anumite mijloace pentru a-l atinge. Se p
oate spune că el are o strategie de acŃiune. Şi totuşi, acŃiunea este “de bun si
mŃ”(sensee),dar nu are raŃiunea ca principiu :în timpul jocului, jucătorul de te
nis nu dispune nici de timp şi nici de informaŃia necesară pentru a elabora o st
rategie raŃională din care să rezulte mişcarea sa următoare ;aceasta este produs
ul unui “program”pe care experimentarea repetată a condiŃiilor similare celor în
care se desfăşoară jocul l-a construit şi fixat în jucător.RaŃionalitatea rezul
tă dintr-o relaŃie între,pe de o parte, structurile profunde,interiorizate ale s
ubiectivităŃii desfăşoară acŃiunea actuală cu cele în care aceste structuri au f
ost produse.Este o raŃionalitate de tip practic,bazată pe un principiu al “econo
miei intenŃionale”,al informaŃiei şi logicii minimale pentru nevoile practicii.
Conceptul ”habitus” subliniază primatul raŃiunii practice (raŃiune necesară şi s
uficientă în raport cu nevoile practicii) şi defineşte agentul nu numai prin cap
acitatea de a cunoaşte şi recunoaşte obiectele sociale, ci prin capacitatea sa e
senŃială de a le construi ca relaŃii obiective.
57
Durkheim,Mead,Parsons au insistat asupra interiorizării structurilor obiective î
n structuri de personalitate ,operând o distincŃie netă între obiectiv şi subiec
tiv(“existenŃă socială” şi “conştiinŃă socială”, “fapt social” şi “conştiinŃă”,”
sistem social”şi “sistem al dispoziŃiilor-necessităŃi ale personalităŃii”).Bourd
ieu afirmă ,dimpotrivă ,obiectivitatea subiectivului :structurile încorporate (h
exis corporal) nu sunt structuri subiective pur şi simplu ,ci un subiectiv obiec
tivat într-un corp.Teoria habitusului opune atât explicaŃiei deterministe a fapt
elor sociale,cât şi explicaŃiei prin cauze finale teza potrivit căreia logica re
ală a acŃiunii împleteşte două tipuri de obiectivări ale istoriei ,o obiectivare
în instituŃii şi una în corpuri , sau ,altfel spus, două stări ale capitalurilo
r, obiectivă şi încorporată. Obiectivarea în corpuri (hexis corporal) reprezintă
principiul constituirii sensului comun al acŃiunii ,înŃeles ca sens (simŃ) prac
tic ,analog “simŃului jocului “ pe care îl posedă sportivii , iar prin aceasta e
a reactivează (conservă şi întăreşte ) şi realizează continuu sensul obiectivat
în instituŃii: “SimŃul practic, necesitate socială devenită natură ,convertită î
n scheme motorii şi în automatisme corporale, este cel care face ca practicile s
ă fie ,în şi prin ceea ce rămâne în ele obscur pentru ochii producătorilor lor ş
i trădează principiile transsubiective ale producerii lor,de bun simŃ [sensee] ,
cu alte cuvinte caracterizate de un sens comun .Tocmai pentru că agenŃii nu ştiu
niciodată complet ce fac ,ceea ce fac are mai mult sens decât ştiu ei .”[Bourdi
eu, 1980:116]. Conceptele “habitus” , “sens practic”, “strategie” indică o lume
socială care este în esenŃă o lume a practicilor care se auto-generează :dispozi
Ńiile subiective practicii sunt produse ale practicii care se “fixează” în indiv
izi în stare practică (fără a exclude, totuşi, starea discursiv reflexivă) şi ca
re sunt actualizate în practici.CoerenŃa acŃiunii sociale (ordinea socială) este
, astfel , o coerenŃă(ordine) practică rezultată din coerenŃa dispoziŃiilor sub
iective, ea însăşi produs al coerenŃei condiŃiilor obiective în care aceste disp
oziŃii s-au constituit. Actualizarea practică a structurilor încorporate nu este
conştientă, dar nici mecanică:habitusul orientează către acŃiune în calitate de
istorie încorporată şi uitată ca atare , în calitate de istorie devenită natură
. Actualizarea este dependentă de raportul existent între situaŃia actuală în c
are se află agentul şi condiŃiile experienŃei trecute încorporate :dacă situaŃia
actuală este identică sau similară celei în care structurile subiective s-au fo
rmat, schemele de percepŃie , gîndire şi acŃiune învăŃate învăŃate vor intra în
funcŃiune de îndată ce agentul a recunoscut condiŃiile ; dacă, dimpotrivă, condi
Ńiile actuale sunt diferite de cele ale producerii sale , habitusul generează o
conduită inovatoare de răspuns care se înscrie , totuşi în limitele unui pricipi
u general. Conduita este, astfel, pe de o parte, determinată, recursivă, previzi
bilă, iar pe de altă parte, nedeterminată, singulară,imprevizibilă. I se atribui
e lui P. Bourdieu teza unui determinism cvasi-absolut al acŃiunii , având ca pri
ncipiu habitusul , şi în consecinŃă,teza reproducŃiei cvasi-absolute a structuri
lor sociale: acesta e conŃinutul principal al criticilor care i se adresează .So
ciologul francez este departe de a susŃine vreuna dintre aceste teze : ipoteza h
abitusului permite înŃelegerea acŃiunii ca acŃiune determinată şi, în acelaşi ti
mp,liberă, reproductivă şi, în acelaşi timp inovatoare. Este, însă, adevărat că
sociologul francez nu dezvoltă tema mecanismelor prin care habitusul conduce la
schimbare. Structurile profunde ale subiectivităŃii (habitusul) sunt produsul un
ei acŃiuni pedagogice de inculcare efectuată de colectivitate şi acŃiuni corespu
nzătoare de învăŃare desfăşurate de individ (cu alte cuvinte al unui proces de s
ocializare/educaŃie).AcŃiunea pedagogică, care nu poate avea loc decât întrun pr
oces de comunicare, poate îmbrăca forma:a)unei acŃiuni anonime şi difuze,exercit
ate de un grup şi un mediu simbolic, structurat,în întregul lor(pedagogie implic
ită);b)unei munci pedagogice desfăşurate de către agenŃi specializaŃi, ca practi
că specifică şi autonomă, în momente şi împrejurări determinate(pedagogie explic
ită).Ceea ce se deosebeşte în mod esenŃial pedagogia explicită de pedagogia impl
icită este faptul că prima produce scheme clasificatorii şi corporale apelând la
un discurs simbolic , cu alte cuvinte la expresia verbală şi la conştiinŃă, în
timp ce cea de-a doua inculcă un modus operandi specific unei practici determina
te prin chiar exerciŃiul practicii respective. Totuşi, învăŃarea nu se realizeaz
ă niciodată mecanic, prin mecanismul imitaŃei sau cel al încercării şi erorii, d
eoarece, indiferent că este vorba despre un discurs sau despre obiecte şi practi
ci experimentale, materialul care trebuie învăŃat este, ca produs al aplicării s
istematice a unui număr oarecare de principii practice coerente, totdeauna struc
turat. În consecinŃă, orice proces de învăŃare, indiferent de mecanismul său(sim
pla manifestare sau transmiterea explicită), constă în interiorizarea raŃiunii u
nei serii de fapte
58
concrete, a principiului de organizare a acestei serii care va funcŃiona ulterio
r ca principiu de organizare a practicii agentului. În plus, orice societate pre
vede unele exerciŃii structurale(ritualuri, jocuri etc),prin care transmite aces
t principiu. De fapt, toate acŃiunile înfăptuite într-un spaŃiu şi timp structur
ate sunt evaluate simbolic şi funcŃionează ca exerciŃii structurale prin care so
cietatea construieşte în indivizi capacitatea de operare cu schemele fundamental
e ale practicii .În acest fel acŃiunea pedagogică se dovedeşte a fi constitutivă
oricărei structuri(ordini)sociale. Rezultă că acŃunea pedagogică nu constă în t
ransmiterea neutră a unei culturi neutre (modele de comportament împărtăşite de
membrii unei colectivităŃi) de la o generaŃie la alta , ci într-un proces de “im
punere şi inculcare a unui arbitrar cultural după un mod arbitrar de impunere şi
inculcare (educaŃie).[Bourdieu şi Passeron,1970,trad. rom.,1977:187].Cultura ca
re face obiectul acŃiunii pedagogice este necesară, în sensul că este inextricab
il legată de un anumit tip de condiŃii sociale , coerenŃa şi funcŃionalitatea st
ructurilor de semnificaŃii care o alcătuiesc conferindu-i inteligibilitate, dar
este,în acelaşi timp, arbitrară, întrucât nu decurge din nici un principiu unive
rsal (fizic, biologic ori spiritual),nu face parte din “natura lucrurilor”şi nic
i nu este expresia unei naturi umane universale,ci decurge, dimpotrivă, dintr-un
raport obiectiv de forŃă.Ceea ce este transmis în calitate de cultură legitimă
nu este decât arbitrariul cultural care exprimă interesele obiective (materiale
şi simbolice) ale grupului sau clasei dominante.AcŃiunea pedagogică legitimează
acest arbitrar prin însuşi faptul că , selectând şi transmiŃînd un model cultura
l ca pe singurul demn de a fi transmis, îl aduce în opoziŃie cu celelalte , ascu
zând adevărul despre caracterul său arbitrar. La fel de arbitrar este şi modul d
e impunere a culturii “legitime”(metode şi mijloace de inculcare, determinate is
toric).Orice instanŃă (agent sau instituŃie ) care exercită o acŃiune educativă
dispune de autoritate pedagogică în calitate de mandatar al unor grupuri sau cla
se ( şi nu al societăŃii în ansamblul ei , aşa cum sugera Durkheim şi Parsons ),
în calitate de deŃinător prin delegaŃie ( o delegaŃie limitată )al dreptului de
exercitare a violenŃei simbolice . Raporturile de forŃă dintre grupurile sau cl
asele sociale se manifestă ca raporturi între diferite instanŃe educative . Inst
anŃele care sunt mandatate să transmită arbitrariul cultural al grupurilor şi cl
aselor dominante sunt cele care exercită acŃiunea pedagogică dominantă . AcŃiune
a pedagogică implică munca pedagogică definită ca muncă prelungită de inculcare
, care are ca finalitate producerea,prin interiorizarea principiilor unui arbitr
ar cultural,unei structuri interne durabile (habitus) care să persiste şi după î
ncetarea muncii pedagogice şi să producă la rândul său practici conforme cu aces
te principii, reproducând astfel arbitrariul cultural care i-a dat naştere. Munc
a pedagogică se clasifică în muncă pedagogică primară,desfăşurată de familia de
origine şi care inculcă un habitus pe o bază exclusiv biologică,şi munca pedagog
ică secundară, desfăşurată de orice instanŃă educativă care construieşte un “hab
itus” pornind nu de la un fundament biologic , ci de la structuri subiective pro
duse de o muncă pedagogică anterioară. Familia reprezintă agentul unei acŃiuni p
edagogice primare care “fixează”în individ habitusul primar de clasă, primele sc
heme de percepŃie , de gândire şi de acŃiune care vor funcŃiona ca fundament şi
principiu de selecŃie în procesul încorporării tuturor experienŃelor ulterioare
, astfel încât experienŃele diferite trăite de un individ “se integrează în unit
atea unei biografii sistematice care se organizează pornind de la situaŃia origi
nară de clasă , experimentată într-un tip determinat de structură familială.”[Bo
urdieu,1972:188]. Bourdieu subliniază , în acord cu Berger şi Luckmann, importan
Ńa fără egal pentru orice tip de societate, a achiziŃiilor primare dobîndite în
familie (fiind transmis în calitate de model fără concurent , arbitrariul cultur
al pe care familia îl inculcă creează iluzia totală a legitimităŃii) şi , mai mu
lt , imposibilitatea de a neutraliza printr-o muncă pedagogică secundară clasame
ntele care rezultă din apartenenŃa (munca pedagogică) familială . Munca pedagogi
că primară (educaŃia familială) este în ceea mai mare parte difuză şi practică,
familia utilizînd mai ales o pedagogie implicită constând în producerea unui hab
itus prin inculcarea non-discursivă, a principiilor care nu se manifestă decât î
n stare practică. ConŃinuturile pe care le inculcă sunt deosebit de durabile şi
se constituie în bază de pornire pentru conŃinuturile pe care le inculcă orice m
uncă pedagogică secundară ulterioară . Nu este deloc greu de sesizat faptul că t
eoria acŃiunii pedagogice (educaŃiei) elaborată de Bourdieu este o tentativă de
sinteză a celor mai importante din teoriile precedente :concepŃii foarte
59
diferite cum sunt cele ale lui Durkheim , Weber , Piaget ,Mead ,Parsons ,Schutz,
Goffman ,Berger şi Luckman,Garfinkel ,Cicoure sunt citite una prin cealaltă , r
einterpretate şi “exploatate “.Cuplul de concepte habitus –câmp social permite o
serie de “punctări “ teoretice importante : 1) înŃelegerea acŃiunii pedagogice
(educaŃiei) ca element constitutiv al oricărei structuri (organizări )sociale,ca
răspuns la nevoia de legitimare /conservare structurală ; 2) sublinierea rolulu
i esenŃial al acŃiunii pedagogice primare (educaŃiei familiale )în societăŃile m
oderne ; 3) înŃelegerea persoanelor care suportă o acŃiune pedagogică (educaŃi)n
u doar ca destinatari ai acŃiunii unor agenŃi ai socializării(educatori ) şi nic
i doar ca subiecŃi capabili să interpreteze lumea ,ci ca agenŃi ai acŃiunii prac
tice ,înzestraŃi cu structuri subiective (habitusuri ) generatoare de practici o
rganizate şi capabili de conduite simultan reproductive şi inovatoare ;ideea cop
ilului –agentr este înglobată într-una a copilului-agent al practicii educaŃiona
le ; 4) înŃelegerea personalităŃii nu ca ansamblu de structuri subiective ,ci ca
ansamblu de structuri încorporate simultan subiective şi obiective , şi a educa
Ńiei nu numai ca proces de subietivare (individualizare) a obiectivului (socialu
lui),ci şi ca proces de obiectivare a subiectului ;în consecinŃă educaŃia nu est
e numai un proces de (auto)construcŃie a structuri ale personalităŃii ,ci şi unu
l în care sunt produse continuu structuri practice(obiecttive) Bourdieu se îndep
ărtează de structuralism (Althusser) situând explicit analiza instituŃiei şcolar
e ,şi ,în general ,analiza acŃiunii pedagogice ,într-o problematică teoretică ir
eductibilă la factori politici sau conjuncturali ,şi insistând asupra faptului c
ă în structura şcolară (structura acŃiunii pedagogice) este prezentă ,mergând di
n aproape în aproape ,întreaga structură soccială .Rezultă că o sociologie a acŃ
iunii pedagogice (educaŃiei) este indispensabilă pentru elaborarea unei teorii s
ociologice generale : “Astfel sociologia educaŃiei este un capitol ,şi nu dintre
cele mai puŃin importante ,al sociologiei cunoaşterii şi,de asemenea ,al sociol
ogiei puterii-fără a mai vorbi despre sociologia filosofiilor puterii.Departe de
a fi genul de ştiinŃă aplicată,deci inferioară şi bună doar pentru pedagogi, pe
care lumea s-a obişnuit să o vadă în ea ,[sociologia educaŃiei] se constituie î
n fundament al unei antropologii generale a puterii şi a legitimităŃii :ea condu
ce , într-adevăr , la principiul “mecanismelor” responsabile de reproducŃia stru
cturilor sociale şi de reproducŃia structurilor mentale care, întrucât sunt gene
tic şi structural corelate, favorizează necunoaşterea adevărului cu privire la a
ceste structuri obiective, iar prin aceasta, recunoaşterea legitimităŃii lor . D
atorită faptului că, aşa cum am arătat în altă parte [v. Bourdieu , 1979] struct
ura spaŃiului social, aşa cum se observă în societăŃile diferenŃiate, este produ
sul a două principii de diferenŃiere fundamentale, capitalul economic şi capital
ul cultural ,instituŃia şcolară care joacă un rol determinant în reproducŃia cap
italului cultural, iar prin aceasta în reproducŃia structurii spaŃiului social,
a devenit o miză centrală a luptelor pentru monopolul poziŃiilor dominante.”[Bou
rdieu , 1989:13].
Bibliografie: 1.Bourdieu P. , Economia bunurilor simbolice, Editura Meridian, Bu
cureşti, 1986. 2.Bourdieu P. , Passeron J.C.,Les Heritiers.Les etudians et la cu
lture,Les Editions de Minuit, Paris , 1964.Un fragment este reprodus în Aluaş Io
n şi Drăgan Ion , Sociologia franceză contemporană. TeorieMetodologie-Tehnici-Ra
muri, Editura Politică , Bucureşti, 1971, p.619-625. 3.Bourdieu P., Passeron J.C
.,La reproducŃion.Elements pour une theorie du system d enseignement, Les Editio
n de Minuit, Paris, 1970. Un fragment este reprodus în Mahler Fred, Sociologia e
ducaŃiei şi învăŃământului . Antologie de texte contemporane de peste hotare, Ed
itura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti ,1977,p. 187-205. 4. Stănciulescu Elis
abeta, Sociologia educaŃiei familiale, Editura Polirom, Iaşi,1997.
60
SOCIOLOGIA
INDUSTRIALĂ
Vocabularul ştiinŃelor sociale –Paul Lazarsfeld VOCABULAR DE ŞTIINŢE SOCIALE Con
cepte de indici empirici Nici-o ştiinŃă nu vizează obiectul sau în plenitudinea
sa concretă .Ea alege anumite proprietăŃi şi încearcă să forŃeze relaŃii între e
le.Descoperirea de legi reprezintă sfârşitul tuturor cercetărilor ştiinŃifice. A
stfel , în ştiinŃele sociale , alegerea proprietăŃilor strategice constituie un
fel de problema esenŃială. Nu sa creat încă terminologia riguroasa în acest sens
. Se numesc deseori aceste proprietăŃi atribuite sau aspecte şi deseori se împru
mută termenul de variabilă din matematici. Se numeşte descriere, clasificare sau
măsurare,actul de a atribui proprietăŃi obiectului. Sociologia foloseşte termen
ul de măsura într-un sens mai larg decât fizicienii sau biologii. Când se consta
tă că în sânul unei organizări , un anume serviciu manifestă un grad mai mare de
satisfacŃii decât un altul, se spune că s-a operat o măsură(deşi nu se exprimă
printr-un număr) .Totuşi există tendinŃa de a folosi măsura în sensul tradiŃiona
l al cuvîntului , prin construcŃia de matrici precise. Se observă deja progrese
în acest sens, dar noi nu ne găsim , decât în faza iniŃiala de cercetări formale
, care nu corespund ele însele decât la o parte limitată de ansamble de operaŃii
de măsura utilizate în practică. Vom examina aici, într-o manieră foarte genera
lă, demersul sociologului pentru a caracteriza obiectul sau studiu:vom vedea ca,
atunci când vrem determinarea de “variabile” susceptibile de a măsura obiecte c
omplexe, se aduce spre cercetare un proces mai mult sau mai puŃin tipic. “Proces
ul” permite exprimarea “conceptelor”în termeni de indici empirici şi conŃine pat
ru faze majore: 1)reprezentarea sub forma de imagine a conceptului 2)specificare
a dimensiunilor 3)alegerea indicatorilor observabili 4)sinteza indicatorilor car
e constituie indicii 1.Reprezentarea în imagini a conceptului Gîndirea şi analiz
a care stabile un instrument de măsură dau naştere, în general, la o reprezentar
e în imagini. Cercetătorul, în acŃiunea de analiză a detaliilor unei probleme te
oretice, schiŃează mai întîi o construcŃie abstractă, o imagine.Aspectul creator
al muncii sale începe probabil în momentul când , percepând termene disparate,
el descoperă în ele o trăsătură caracteristică fundamentală şi încearcă să expli
ce regularitatea care o observă. Conceptul, în momentul în care prinde contur, n
u este decât o entitate cunoscută în termeni vagi, care dă un sens relaŃiilor ob
servate între fenomene. O problemă clasică a sociologiei industriale este analiz
a şi măsura noŃiunii de “gestiune”.Dar ce se înŃelege exact prin noŃiunea de “ge
stiune”, “direcŃiune”, “administraŃie”.NoŃiunea de “gestiune” a apărut în ziua c
ând s-a remarcat că două uzine , plasate în condiŃii identice, pot fi dirijate m
ai bine sau mai rău. Acest factor complex , care favorizează randamentul oamenil
or şi productivitatea echipei, a primit numele “gestiune”. Apoi , sociologii org
anizărilor s-au forŃat să precizeze această noŃiune şi de a-I da un conŃinut mai
concret . Aceaşi evoluŃie s-a manifestat şi în alte domenii . Astfel noŃiunea d
e “inteligenŃă”corespunde , la origine , unei impresii complexe şi concrete de v
ivacitate sau amorŃire mentală. Deseori , probleme generale de acest tip care su
scită curiozitatea cercetătorului şi-l orientează pe o cale care duce în final l
a o problemă de măsură. 2. Specificarea conceptului Faza următoare constă din an
aliza “componentelor” acestei prime noŃiuni, pe care noi le apelăm încă , după c
az , “aspecte “ sau “dimensiuni “.Putem deduce analitic sau empiric conceptul ge
neral care le înglobează structura intercolerării lor.Oricum un concept corespun
de în general la un complex de fenomene mai degrabă decât la un fenomen simplu ş
i direct observabil.
61
Să considerăm că dorim să aflăm dacă randamentul unei echipe de muncitori este s
atisfăcător.Neavând la început decât o noŃiune destul de vagă de ceea ce este un
randament satisfăcător se va pune întrebarea , fără îndoială , ce implică o ase
menea expresie , care tip de randament trebuie preferat : a celui unui muncitor
care lucrează repede şi strică multe piese , sau a celui unui muncitor lent dar
serios în munca lui . În anumite cazuri , în funcŃie de natura fabricaŃiei , se
poate admite un randament mediocru asociat cu o tară mică de deşeuri , pare deci
puŃin probabil că , se acceptă eliminarea completă a riscurilor de erori adoptâ
nd o cadenŃă scăzută. În final se va analiza noŃiunea de randament şi de a se de
termina diferitele ei componente : viteza de lucru , calitatea produsului , rent
abilitatea echipei. Teoria măsurării dă acestor factori numele de dimensiuni , a
căror analiză este deseori o problemă complexă , cum se poate vedea într-un stu
diu al unei uzine de construcŃii aeronautice unde se pot distinge 19 componente
ale noŃiunii de gestiune .Iată câteva exemple :absenŃa de disensiuni în sânul un
ui grup , bune comunicaŃii ierarhice,supleŃea autorităŃii , politica raŃională a
direcŃiei , importanŃa relativă a efectivelor de cadre …Se poate evident duce f
oarte departe analiza conceptului.Un exemplu la fel de bogat ca cel de sus este
rar .Deci , ca regulă generală , complexitatea conceptelor folosite în sociologi
e este acea ca traducerea lor operaŃională necesită o pluralitate de dimensiuni.
3. Alegerea indicatorilor A treia problemă constă în a găsi indicatorii pentru
dimensiunile reŃinute .Nu va fi fără dificultate .Prima poate fi formulată :ce e
ste exact un indicator ?W.James scria în “Rolul adevărului “:când se spune despr
e un om că este prudent , înseamnă că el adoptă un anume număr de caracteristici
de comportament de prudenŃă :cere mereu asigurări , nu pariază totul pe acelaşi
cal , nu se lasă pupat…Termenul “prudent “este astfel o manieră practică de exp
rimare a unei trăsături comune a actelor obişnuite.Sunt în sistemul său psihofiz
ic caractere distincte care –l fac să fie prudent … Aici,interventia lui James a
rata imaginea unui ansamblu de indicatori , direct sugerata de experienta din vi
ata cotidiana . Azi exista tendinta de a specifica relatia dintre acesti indicat
ori si calitatea fundamentala : nu se pretinde un om prudent , acela care-si imp
arte suma de pariat cu grija sau care se asigura impotriva tuturor virusilor. Se
spune numai ca este probabil ca el indeplineste anumite acte specifice prudente
i. Noi stim de asemenea ca indicatori utilizabili variaza mult in cadrul social
al individului: nu se pariaza si nu se intocmesc polite de asigurare intr-o mana
stire, de exemplu. Este deci posibil de a elabora o masura a prudentei care tine
cont de cadrul particular . Relatia dintre fiecare indicator si conceptul funda
mental fiind definit in termenii de probabilitate si nu de certitudine , este in
dispensabil de a folosi un numar cit mai mare de indicatori .Studiile de de test
e de inteligenta , de ex. , a permis de a descompune aceasta notiune in mai mult
e dimensiuni : inteligenta manuala , verbala … Dar aceste dimensiuni ele insele
nu pot fi masurate decit pentru un ansamblu de masuratori. Rare sint faptele obs
ervate care nu pot servi intr-o zi sau alta ca indicatori in studiul si masurare
a unui fenomen . Revenirile sint deseori considerate ca un indicator al competen
tei : chiar daca tinem cont de acest indicator numai, cei mai multi oameni de af
aceri vor putea aparea mai competenti decit cei mai eminenti savanti. La fel num
arul de bolnavi insanatositi de un doctor , indica , fara indoiala valoarea sa ,
dar trebuie tinut cont ca numarul de insanatosiri variaza functie de specialita
tile medicale , in fine , daca numarul de carti intr-o biblioteca publica indica
intr-un sens ,nivelul cultural al unui ansamblu de lectori , este evident ca ca
litatea lucrarilor este cel putin la fel de revelatoare ca si cantitatea. Determ
inarea criteriilor care limiteaza alegerea unei baterii de indicatori este o pro
blema delicata. Le consideram ca facind parte dintr-un concept sau, din contra ,
ca independenta sau exterioare lui? Daca parcurgem lista indicatorilor de integ
rare intr-o comunitate , criminalitatea este continuta in conceptul de integrare
, care reprezinta un factor exterior determinabil plecind de la masura integrar
ii?Aici , pentru ca este vorba de indici proiectivi , cunoasterea legilor care g
uverneaza relatiile dintre indicatori este foarte importanta. Daca excludem tare
le criminalitatiidin reprezentarea unui centru urban “integrat” , se poate ca ex
perienta releva o relatie slaba intre aceste tare si gradul de integrare :se pot
deci utiliza ca masuri de integrare in cazul in care datele relative ale indica
torilor corespund
62
conceptului ,in mod implicit. De asemenea trebuie sa se determine alti factori e
ventual susceptibili de a influienta tarele criminalitatii si prin urmare, de a
invalida masurile; deci se pot controla acesti factori sau se utilizeaza un numa
r de indicatori suficienti pentru a compensa efectele lor. 4.Formarea de indici
A patra fază consta din a face sinteza datelor elementare obŃinute în cursul eta
pelor obŃinute în cursul etapelor precedente.Avînd de compus randamentul unei ec
hipe de muncitori sau inteligenŃa unui copil în 6 dimensiuni şi alegerea a 10 in
dicatori pentru fiecare dimensiune, este vorba acum de a construi o măsură unică
plecînd de la aceste informaŃii elementare. Cîteodată, vom fi obligaŃi să stabi
lim un indice general care acoperă un ansamblu de date.Deliberările unui juriu c
are trebuie să atribuie o bursă de studii, de exemplu , au drept scop de a aprec
ia un ansamblu de date referitoare fiecărui candidat.În alte ocazii , interesul
va fi îndreptat asupra relaŃiilor fiecărei dimensiuni cu variabilele exterioare
.Dar aici va trebui să facem sinteza diferiŃilor indicatori , a căror legături c
u variabilele exterioare sunt în general prea slabe şi prea instabile pentru tra
tarea caracteristicilor fundamentale care se propun a fi supuse măsurării . Form
al ,se consideră că fiecare indicator întreŃine o relaŃie de probabilitate cu va
riabila pe care o studiem . PoziŃia fundamentală a unui individ nu se va modific
a ,chiar dacă se înregistrează o variaŃie accidentală a unui indicator particula
r ;se poate ca poziŃia fundamentală să evolueze fără ca un indicator particular
să traducă această schimbare .Dar dacă un indice conŃine un ansamblu larg de uti
lizatori , este puŃin probabil ca un număr mare dintre aceştia să se modifice în
aceeaşi direcŃie , dacă poziŃia fundamentală a individului rămâne nemodificată
. Cunoaşterea unei “atitudini”,a unei “poziŃii” comportă numeroase puncte de son
daje.Aceasta nu va fi fără dificultăŃi.Dacă dintre indicatorii aleşi,anumiŃi ind
icatori nu se comportă ca alŃii,cum le includem într-un indice?Interesează posib
ilităŃile de a construi o teorie privind asemănările unui ansamblu eterogen de i
ndicatori .Subiectul este vast şi nu-l vom aborda aici în toată complexitatea sa
.Dar ideea generală este de a studia relaŃiile dintre indicatori şi de a ataca a
numite principii matematice generale care permit să se definească ceea ce poate
numi puterea relativă a unui indicator în raport cu altul, pentru a determina gr
eutatea sa în măsură specifică care se propune să se efectueze. Când se construi
esc indicii privitor la conceptele psihologice sau sociologice complexe , se vor
alege întotdeauna item-i(entităŃi) relativ limitate printre cele care sugerează
conceptul şi reprezentarea sa în imagine .Una din trăsăturile cele mai remarcab
ile a acestor indici este fără îndoială faptul că corelaŃia lor cu variabilele e
xterioare este în general stabilă ,fiind”eşantion”între itemurile alese.Acest fe
nomen se numeşte “interschimbabilitatea indicilor”. 5.Interschimbabilitatea indi
cilor . Pentru ailustra interschimbabilitatea indicilor ,noi am ales indicele de
“conservatorism”utilizat într-un studiu asupra atitudinilor membrilor din învăŃ
ămîntul superior din SUA în timpul perioadei macartiste ,cănd universitari şi pr
ofesori au fost aduşi în faŃa comisiilor de anchetă. Una din problemele care au
fost puse în cursul cercetărilor a fost de a determina grupa de cadre didactice
a căror convingeri au pus la adăpost pe urmăriŃi ,cei care,evident se considerau
conservatori.S-a elaborat o metodă specifică pentru a situa cu exactitate grupa
conservatoare.În cursul unei scurte întrevederi ,s-au cules printr-un joc de în
trebări esenŃiale asupra conservatorilor,elementele necesare pentru a construi o
“măsură”.Adică o problemă de clasificare generală care se regăseşte în toate ce
rcetările de opinie. Prima etapă a constat din alegerea indicatorilor :au fost î
ntrebaŃi dacă aprobă conŃinutul unor scrieri tipic conservatoare,s-au stabilit l
iste cu organizaŃiile de care au aparŃinut revistele care le-au citit şi de a ut
iliza aceste date ca indicatori.Dar experienŃa pe care noi am avut-o în acest do
meniu ne-a condus să preferăm indicatorii legaŃi de fondul problemei .Astfel ,no
i am numărat un număr de principii ,de drepturi şi interdicŃii din universitate
pentru care noi am cules opinia persoanelor interogate.Pornind de la aceste date
s-a construit indicele de conservatorism .Alegănd date diferite ,noi am compara
t cu titlu experimental acest indice cu un ansamblu de alte măsuri disponibile î
n aceeaşi măsură . Două chestiuni s-au pus vis-a-vis de atitudinea celor interog
aŃi cu privire la activităŃile studenŃilor :”CredeŃi că s-ar putea permite forma
rea unui grup de tineri socialişti în această universitate ,dacă anumiŃi
63
studenŃi si-ar exprima această dorinŃă ?”Atitudinea profesorilor cu privire la e
lementele socialiste pare să constituie un indice de conservatorism valabil.Exis
tă toate şansele ,de fapt ,pentru că se constată divergenŃe dintre conservatori
şi liberali şi că primii au tendinŃa mai marcată să asimileze socialiştii cu com
uniştii.40%dintre subiecŃi ,adică 355 profesori s-au arătat ferm împotriva unei
astfel de autorizaŃii . Este semnificativ că la a doua chestiune ,atingând la fe
l activităŃile studenŃilor, s-au înregistrat un număr de răspunsuri aproape iden
tice :este vorba de a şti dacă cel care răspunde ,plasat într-o situaŃie de resp
onsabilitate fictivă ,autoriza studenŃii să invite un eminent specialist în prob
leme ale Extremului Orient (Owen Lattimore ).Se observă din nou 40% de răspunsur
i negative .(342). ObŃinănd practic de fiecare dată acelaşi număr de răspunsuri
non-liberale ,342 respectiv 355 ,era natural să ne aşteptăm la cele două întrebă
ri să răspundă negativ aceleaşi persoane .Tabelul 1 infirmă această ipoteză: Tab
el 1. Repartizarea răspunsurilor la aceste două chestiuni referitoare la autoriz
ările care se acordă studenŃilor Formarea unui cerc socialist InvitaŃia lui Latt
imore Pentru AbŃineri Împotrivă TOTAL Pentru 1686 95 124 1905 AbŃineri 118 27 46
191 Împotrivă 152 31 172 355 TOTAL 1956 153 342 2451 Se vede că cele două chest
iuni au o repartiŃie asemănătoare de răspunsuri ,în afară de o mare rotaŃie a ac
estei ultime : 124 subiecŃi clasaŃi ca şi conservatori la prima chestiune –Latti
more-sunt clasaŃi ca liberali la a doua ,în timp ce 152 de cazuri răspund invers
la cele două întrebări .Acest fenomen nu trebuie nici să ne surprindă ,nici să
ne jeneze .Fiecare indicator posedă un caracter specific Ńi nu trebuie niciodată
considerat foarte reprezentativ pentru clasificarea căutată. În cazul de faŃă ,
numeroşi subiecŃi acompaniază răspunsurile lor cu comentarii calitative,şi asta
mai ales când opinia lor la un punct particular este în dezacord cu atitudinea g
enerală .Aceasta a permis într-o oarecare măsură să se explice contradicŃiile ap
arente a răspunsurilor lor .AnumiŃi profesori ,care sau opus la a-l invita pe La
ttimore ,exprimă de fapt un resentiment personal .AlŃii cred că această chestiun
e trebuie tranşată pe plan legal :oricărei persoane inculpate i se refuză dreptu
l la cuvânt în incinta universităŃii.Semnalăm de asemenea şi cazul invers ,cei c
are acceptă venirea lui Lattimore, dar sunt împotriva creerii unui cerc de tiner
i socialişti ,pentru că se opun la dezvoltarea de organizaŃii politice în sânul
universităŃii sau cred că existenŃa unui grup socialist favorizează infiltrarea
elementelor subversive în învăŃământul superior. NoŃiunea de formula –mama Al do
ilea text de Lazarfeld constituie al 23-lea capitol al “Vocabularului de ŞtiinŃe
sociale “ . Spre deosebire de procedura descrisă în textul precedent , care con
duce noŃiunile la variabile,în practică, acest drum este parcurs în sensul opus:
plecînd de la textele empirice, un sociolog poate cerceta o conceptualizare car
e permite să se stabilească legături cu un cadru de referinŃă mai larg. Conceptu
l de “formula-mama” desemnează o expresie capabilă să rezume intr-un concept des
criptiv unic un ansamblu de observaŃii particulare. Acest text este o tentativă
de a formaliza acest demers , de a trece de la datele empirice către conceptuali
sm. În analiza observaŃiilor calitative sunt câteodată o asemenea diversităŃi de
fapte particulare încât este imposibil de a le considera individual sau de a an
aliza relaŃiile lor mutual specifice .În acest caz ,se face deseori apel la un c
oncept descriptiv de un nivel superior ,care permite de a îmbrăŃişa şi de a rezu
ma într-o singură formulă o sumă importantă de observaŃii particulare.Astfel în
descrierea indienilor Zunis ,Ruth Benedict notează sobrietatea lor în utilizarea
drogurilor şi al alcoolului ,apatia imaginativă
64
,liberalismul în faŃa divorŃului ,raporturile “anodine şi ceremonioase” pe care
le întreŃin cuplurile ,etc .Ea spune :cultura Zuniz este “apolloniana”tema centr
ală fiind în a evita toate excesele de emoŃii.Acest model sau această temă apare
traversând toate aspectele vieŃii Zunis. O astfel de formulă capabilă să rezume
într-un concept descriptiv unic un ansamblu de observaŃii particulare ,constitu
ie ceea ce se numeşte o formulă-mama. Formulele –mama pot varia în funcŃie de ra
porturile dintre elemente.Elementele care compun “cultura apolloniană “de Ruth B
enedict sunt identice din punct de vedere al unei variabile particulare:ele core
spund ,în orice caz ,la o slabă desfăşurare emoŃională .Se pot reuni în grup de
regiuni izotermice sau de subiecte hipertensive. Filozofia ştiinŃelor sociale Ac
est al treilea text al lui Latarsfeld este capitolul II al Filozofiei Ştiintelor
Sociale. Constituie o prezentare generală a problemelor metodologiei sociologic
e Ńi unul din cele mai importante introduceri în metodologie şi în particular al
conceptului de metodologie. Cu stilul său obişnuit , Lazarsfeld cauta să facă s
să se înŃeleagă această noŃiune relativ delicată plecând de la un ansamblu de ex
emple clasate în categorii mari. Probleme de metodologie De fapt, ce a adus soci
ologia nou în ultimii cincizeci de ani ? Care sunt sarcinile sociologiei noderne
? Cu ajutorul unei teorii sistematice, să dezvolte metode empirice pentru a măsu
ra gradul de regularitate al universului social şi de a explica condiŃiile de va
labilitate a tuturor proverbelor, dictonurilor şi cunoştiinŃelor spuse intuitive
. Dacă coerenŃa şi precizia sunt oricum primele obiective ale sociologiei contem
porane ea să acorde cea mai mare atenŃie la direcŃionarea eforturilor, la aleger
ea obiectivelor şi la valoarea metodelor. Sociologia observă schimbările relaŃii
lor sociale, o transpoziŃie întrun sistem inteligibil posibil de cunoscut. Socio
logia studiază omul în societate, metodologul studiază sociologia muncii.A descr
ie cu precizie obiectivele metodologiei este imposibil căci depinde de dezvoltar
ea ştiinŃelor sociale însuşi . Se poate deci cita şase teme majore care sunt în
centrul preocupărilor metodologiei de astăzi. Delimitarea obiectivelor Autorii a
u tendinŃa de a trata aspectele particulare a unei probleme fără a specifica cum
au fost ele decupate dintr-un vast ansamblu. Clarificarea termenilor Clarificar
ea termenilor este probabil sarcina cea mai veche a metodologiei şi de asemenea,
din păcate, încă nu a luat sfîrşit. Zeteberg a arătat cîte termene sociologice
sunt care definesc descrierea şi este posibil de a preciza regulile de utilizare
. Explicarea tehnicilor de cercetare Construirea scărilor, eşantionarea, elimina
rea distorsiunilor provocate de interview-uri nu relevă metodologia.Se foloseşte
o tehnică particulară. Este o analiză de tipul celei folosite de Lindzey care e
xpune 10 postulate care condiŃionează utilizarea adecvată a T.A.T.(Thematic Aper
ceptive Test). Câteva funcŃii de analiză calitativă în sociologie Acest al patru
lea text de Lazarsfeld este cap.6 din Filozofia ştiinŃelor sociale.Plecând de la
dezvoltarea conceptului de formula –mama, Lazarsfeld dezvoltă o teorie a concep
Ńiei în ştiinŃele sociale,şi de asemenea o teorie structurală a limbajului ştiin
Ńelor sociale, abordînd problema fundamentală a
65
raportului dintre cercetările cantitative şi calitative, plecând de la analiza s
istematică a unui ansamblu de texte. Problema metodologică Progresul metodologic
în sociologie ca în toate disciplinele pune în explicarea procedurilor utilizat
e în cercetare în lumina logicii şi cunoaşterilor empirice .Chestiunea fundament
ală este următoarea:”Cum se exploatează un ansamblu de date calitative(descrieri
concrete,detaliate,necalificabile de persoane sau evenimente derivînd din obser
vaŃiile la cald,de întreŃinere,studii de caz,de texte istorice sau de dovezi?” P
rima sarcină a metodologiei care pretinde să aducă un răspuns general la aceasta
chestiune este de a studia cum astfel de date au fost exploatate . Asta pentru
ca noi am stabilit o colecŃie de cercetări calitative, încercând a le repartiza
în tipuri caracteristici. Acest ghid de cercetări calitative pleacă de la simplu
la complex. Noi începem să analizăm ce aduc observaŃiile simple. Ne vom întoarc
e către studiile centrale pe problemele de ordine şi de clarificare având de exa
minat problema relaŃiilor dintre variabile în analiza calitativă. Verificarea ca
litativă a teoriilor sociologice Noi am văzut până aici cum observaŃiile calitat
ive pot contribui la formularea de probleme şi de ipoteze ca şi la construcŃia d
e clarificări. Datele calitative prin bogăŃia descriptivă , joacă un rol capital
în fazele de exploatareale cercetării.Din contră, se noteazăcă dacă experimenta
rea este, logic, modul de verificare ideal, aplicaŃia sa este limitată în domeni
ul ştiinŃelor sociale. Problema probei calitative Termenul “teorie” are de fapt
sensuri diferite , desemnând orientări foarete generale şi un ansamblu de propoz
iŃii precise.
66
CONTRIBUŢIILE PSIHOLOGISMULUI LA DEZVOLTAREA SOCIOLOGIEI (I)
AspiraŃiile programatice ale tuturor doctrinelor sociologiste de a conferi cunoa
şterii sociale o "obiectivitate" comparabilă cu presupusa "obiectivitate" a cuno
aşterii proprie ştiinŃelor naturii s-au finalizat, în mod paradoxal, prin releva
rea limitelor principale ale sociologismului de a defini "esenŃa" socialului. Co
roborate cu limitele, deja demonstrate, ale biologismului, aceste circumstanŃe h
ermeneutice au determinat polarizarea investigaŃiilor în raport cu variabilele p
sihologice ale "condiŃiei umane". Considerarea psihologiei umane ca factor socio
genetic este premisa curentului psihologist în sociologie iniŃiat de către Gabri
e Tarde. Întemeindu-şi elaborările sale teoretice pe un bogat material faptic, d
e observaŃie, G. Tarde susŃine că imitaŃia este faptul social primar, respectiv
primul nivel în care se obiectivează întreaga încărcătură valorică ce defineşte
raportarea eminamente umană la mediul înconjurător (natural şi social). "La o va
loare logică sau teleologică presupusă, prin ipoteză, ca fiind egală: 1).modelel
e interne vor fi imitate înaintea celor externe; 2).exemplele oferite de persoan
e, clase, comunităŃi, instituŃii superioare au prioritate asupra celor ale perso
anelor, comunităŃilor sau instituŃiilor inferioare… 3).o prezumŃie similară de s
uperioritate este asociată când prezentului, când trecutului, ceea ce face ca ex
emplul părinŃilor noştrii sau, dimpotrivă, ale contemporanilor să capete o impor
tanŃă istorică considerabilă"12 Ca fundament pe care se construieşte şi se recon
struieşte în permanenŃă societatea umană, imitaŃia reduce complexitatea personal
ităŃii umane la condiŃia de fiinŃă mimetică, societatea fiind definită ca o cole
cŃie de indivizi asemănători. Ceea ce-i uneşte în perimetrul existenŃei sociale
este instinctul gregar al asocierii prin intrarea în rezonanŃă a modelelor simil
are de comportament comunitar. Această similitudine, la rândul său este legitima
tă de repetiŃie care generează în ultimă instanŃă, principalele forme de sociali
zare existente în spaŃiul social global. "Toate similitudinile se datoresc repet
iŃiilor. RepetiŃia este legea lumii; în lumea fizică, ondulaŃia, în lumea biolog
ică ereditatea, în lumea psihologică imitaŃia". ImitaŃia este socială, spre deos
ebire de invenŃie care este individuală, De aceea, în măsura în care sociologia
ambiŃionează a fi o "ştiinŃă a faptelor sociale", ea nu poate accede decât la st
atutul de psihologie intercerebrală sau interpsihologie. În această perspectivă,
grupul social constituie obiect de studiu al sociologiei nu în calitate de cadr
u normativ unitar de structurare a relaŃiilor sociale generate de diviziunea fun
cŃională a muncii, ci ca un ansamblu de indivizi care acceptă şi imită acelaşi m
odel de comportament. Sfera socialului se întinde, deci, până la limita de propa
gare a undei imitative întreŃinută de "contragiunea" faptului de viaŃă cu ecou î
n psihologia vieŃii de grup. Această undă este sursa autentică a producerii şi m
ultiplicării relaŃiilor interumane la baza cărora stau: trebuinŃe, interese, dor
inŃe, aspiraŃii. Satisfacerea acestora, fie şi la nivel acceptabil, asigură echi
librul social şi conferă funcŃionalitate sistemului social global. SubstanŃa imi
taŃiei nu constituie instinctul, ci credinŃele şi dorinŃele individuale care con
feră nuanŃe specifice, cu totul particulare, formei şi intensităŃii socializării
indivizilor.Valorificând achiziŃiile explicative şi conceptuale din domeniu13,
G. Tarde îşi consolidează setul de argumente pentru a demonstra că imitaŃia cons
tituie
12 13
Gabriel Tarde: Les lois de l imitation, Paris, F. Alcan, 1985, p.210-211 Lester
Ward (1841-1913): conexiunea socialului cu biologicul; Henry Carrey (1793-1879):
aplicarea în societate a legilor gravitaŃiei universale; F.H. Giddings (1855-19
31): simpatia reciprocă şi interesul sunt fundamente ale societăŃii definită ca
"organism psihic"; Gustav Ratzenhofer: interesul este forŃa motrice a vieŃii soc
iale; Erasmus Darwin (1731-1802), bunicul lui Ch. Darwin: în lucrarea "Zoonomia"
distinge imitaŃia perceptivă, voluntară (teatrul, costumaŃia etc.), iritativă (
râsul), asociativă; Carlyle: popoarele imită personalităŃile reprezentative pent
ru fiecare epocă; Walter Bagehot: imitaŃia îşi are originea în sentimente şi în
credinŃă, materializându-se ca tendinŃă de uniformitate progresivă. "Oamenii se
civilizează prin modele, iar nu prin argumente"; Ludwig Noire: comparaŃia între
modelele de lucru din tehnică şi modalităŃile de expresie între oameni arată car
acterul repetitiv al vieŃii umane, temă preluată şi de Lazăr Geiger (1868) şi Er
nst Kapp (1877). Dintre scriitori, Lucas (1833), Despine (1871), P. Moreau de To
urs (1875), Aubry (1888). 67
elementul generic al întregii vieŃi sociale "toate asemănările de origine social
ă sau constatabile în lumea socială, sunt efectul direct sau indirect al imitaŃi
unii sub toate formele sale: imitaŃie-obicei, imitaŃie-modă, imitaŃie-simpatie,
imitaŃie-supunere, etc". OmniprezenŃa în spaŃiul social îi conferă imitaŃiei un
caracter necesar, fapt care-l conduce pe G. Tarde la ideea unor "legi speciale"
generate de imitaŃie. Scoasă din sfera singularului şi a manifestării spontane,
imitaŃia este definită ca "ereditate socială" în sensul că întreŃine tendinŃa de
propagare, prin iradieri imitative, a modelelor acŃionale şi a ideilor care con
tribuie la realizarea "omogenizării" spirituale, adică a mentalului colectiv car
e face posibilă existenŃa societăŃii. În viaŃa concretă a indivizilor, impulsuri
le imitative sunt cultivate prin credinŃe şi se declanşează de către dorinŃe la
nivelul cărora începe fenomenul de "contagiune". Ca fenomen social imitaŃia poat
e fi: logică şi extralogică. Prima lege, imitaŃia "ab interioribus ad axteriora"
, de natură logică caracterizează două clase de situaŃii: 1) adoptarea ideilor p
recedă imitarea practică. Exemplu: în anii premergători RevoluŃiei franceze, Par
isul nu mai copia moda CurŃii regale; 2) adoptarea scopurilor precedă imitaŃia m
ijloacelor. Exemplu: în secolul al XVI-lea, moda, literatura şi arta italiană şi
spaniolă au cucerit conştiinŃele pregătind psihologic indivizii pentru viitoare
a acceptare a supunerii faŃă de Papă. Specificul acestei legi îl constituie urca
rea de la inferior la superior, respectiv propagarea socială a unei nevoi indivi
duale de imitaŃie. A doua lege caracterizează aspectele de natură extra logică p
rin care se propagă modelele de comportament de la superior la inferior. Exemplu
: înclinaŃia spre lux a claselor sociale superioare îi contaminează şi pe cei ca
re se găsesc în alte poziŃii sociale cu posibilităŃi materiale mai limitate. La
aceştia din urmă, realizarea înclinaŃiei spre lux nefiind posibilă în totalitate
se particularizează în cultivarea gustului pentru frumos şi bună purtare. Pe te
rmen lung, sensul acestei propagări de sus în jos, determină o tendinŃă de ridic
are a standardelor de înŃelegere şi comportament al celor aflaŃi pe trepte infer
ioare de existenŃă socială. Acest aspect se finalizează cu civilizarea "maselor"
; precum în istorie ne-o demonstrează viaŃa şi iniŃiativele nobilimii. AspiraŃia
indivizilor de a urca treptele ierarhiei sociale, deşi legitimă şi pozitivă pe
ansamblu, are şi un efect negativ: conduce spre utopia egalitarismului social. Î
n raza de semnificaŃie a acestei legi, G. Tarde relevă din unghi sociologic, mob
ilitatea socială din vremea sa, în felul următor: "Muncitorul din oraşe se tot p
oate crede el egalitar şi poate el lucra pentru distrugerea burgheziei devenind
el însuşi tot mai mult burghez; asta înseamnă că nu constituie el însuşi un fel
de aristocraŃie foarte admirată şi invidiată de Ńărani. Ţăranul este, comparativ
cu muncitorul, cam ceea ce este muncitorul faŃă de patron. De aici decurge emig
rarea de la Ńară spre oraşe". Această a doua lege relevă faptul că individualul
şi socialul sunt două laturi complementare ale fondului socializant pe care-l co
nŃine imitaŃia. Mişcarea permanentă a individului în spaŃiul social determină in
terferenŃa undelor imitative diferite prin forma şi conŃinutul lor. La nivelul p
sihicului individual, aceste iradieri imitative generate de credinŃe şi dorinŃe
contradictorii se obiectivează în opoziŃii şi conflicte. OpoziŃia psihică, inter
ioară, rezultată din tensiunea alegerii între alternative, stă la baza atât al t
ensiunilor sociale, cât şi a apariŃiei unor credinŃe, dorinŃe şi idei noi. Abord
ând geneza conflictului, G. Tarde consideră că "duelurile logice" şi teleologice
ce se petrec în conştiinŃa individuală14 sunt "cauza autentică a opoziŃiilor so
ciale". Adevărata opoziŃie socială trebuie căutată în sânul fiecărui individ ori
de câte ori acesta şovăie între a adopta sau a respinge un model social care i
se oferă"15 . Pe aceste considerente se sprijină G. Tarde pentru a defini opoziŃ
ia ca o a treia lege socială. Cea de a patra lege socială este invenŃia al cărei
"mecanism" constă în "împerecherea logică a două idei". Considerând invenŃiile
ca: "adevăratele lucruri sociale", G. Tarde le clasifică în: a) teoretice: conce
pŃii mitologice, sistemele filosofice, ipotezele, descoperirile ştiinŃifice, cre
dinŃele. "Ceea ce cârmuieşte lumea nu sunt oamenii mari, ci propriu-zis, marile
gânduri şi idei", precizează G. Tarde pentru a exemplifica rolul ideilor în inov
aŃia socială şi în creativitatea organizatorică; b) invenŃiile practice cuprind,
prin extrapolare, toate modelele de comportament, instrumentele şi tehnicile de
acŃiune. Ca exemple, G. Tarde propune: inovaŃiile verbale, inovaŃiile rituale (
religioase, ceremoniale, etc.), inovaŃii
14 15
Tarde Gabriel: Legile sociale, Bucureşti, Cultura NaŃională, 1924, p. 60 Idem, O
p. cit., p. 53 68
industriale (producŃie, organizare), inovaŃii militare (armament, tactică, strat
egie), inovaŃii politice, juridice, noile criterii de evaluare a creaŃiilor arti
stice sau literare. Cele două mari clase enumerate sunt folosite de G. Tarde pen
tru a demonstra faptul că invenŃia este un fapt pur individual care se propagă î
n societate. InvenŃia nu este nici socială şi nici produsă de societate. Societa
tea, prin creşterea gradului de civilizaŃie, creează numai nevoi noi; însă satis
facerea acestor nevoi este posibilă doar prin inovarea mijloacelor de acŃiune şi
a mentalităŃii oamenilor. În acest context individul se afirmă ca personalitate
prin creaŃie atât în ordinea existenŃei materiale, cât şi în cea a existenŃei s
pirituale. Geneza invenŃiei, formele şi aria de propagare a acesteia constituie
obiectul de studiu al sociologiei. "Cum, însă, invenŃia e fapt individual, iar i
mitaŃia fapt social, decurge de aici că individul conŃine întotdeauna socialul î
n stare germinativă, iar socialul presupune întotdeauna o multiplicitate de surs
e în conştiinŃele individuale"16. InvenŃiile apar, deci, singulare, dar genereaz
ă curente imitative prin care devine posibilă coerenŃa spaŃiului social global ş
i progresul social. Progresul social se poate realiza prin: 1) substituirea inve
nŃiilor prin care G. Tarde defineşte depăşirea unei invenŃii care stă la baza cu
rentului imitativ aflat în actualitate de către una nouă, care răspunde mai adec
vat aceloraşi nevoi sau probleme. În termeni moderni, am putea spune că este vor
ba de uzura morală a invenŃiilor. ConcurenŃa dintre invenŃii rivale se soldează,
totdeauna, cu impunerea celei care se afirmă prin iniŃierea unui nou curent imi
tativ. Această concurenŃă este numită de G. Tarde "duel logic" deoarece alegerea
între invenŃii alternative implică discernământul raŃional, un proces de gândir
e, o judecată logică şi axiologică. În situaŃia în care o invenŃie "devenită tra
diŃională" cuprinde noi arii de răspândire, de este vorba de progres real, ci de
un progres "static"; 2) progresul prin acumulare se realizează prin "acuplarea"
invenŃiilor, respectiv prin preluarea selectivă, din cadrul "faptelor sociale"
existente, doar a acelor elemente care mai corespund noilor curente imitative. A
cest tip de dezvoltare demonstrează că progresul nu este totdeauna o "evoluŃie",
ci un rezultat, cumulat, al inserării unor elemente noi în structurile acceptat
e ca având valoare perenă. În acest sens, G. Tarde propune chiar înlocuirea conc
eptului de "revoluŃie" cu cel de "inserŃie, opinând că omenirea are nevoie de o
"filosofie" a "inserŃiunii universale". Formându-se ca personalitate şi evoluând
în orizontul de interferenŃă a mai multor curente imitative, individul se socia
lizează în măsura în care se adaptează. Legea a cincea, legea adaptării, este ce
a care încheie contribuŃia lui G. Tarde la conturarea psihologismului la orienta
rea specifică în istoria doctrinelor sociologice. Adaptarea, "creează condiŃiile
îmbinării originale a credinŃelor, dorinŃelor şi ideilor în spiritul fiecărui i
ndivid"17 asigurând, astfel, echilibrul social. Într-o interpretare sumară, adap
tarea este prezentată ca a III-a lege a fenomenului imitativ prin care devine po
sibilă asocierea între oameni. "Consensul" durkheimist nu se realizează prin ade
ziunea de valori acceptate, ci prin integrare. Integrarea legitimează "echifinal
itatea" unor activităŃi individuale diferite ca motivaŃie, ca formă şi ca arie d
e manifestare. Plecând de la proiecŃia sociologică a comportamentului individulu
i, în spaŃiul comunitar, G. Tarde interpretează adaptarea ca principal factor în
disocierea critică de teoria "maselor creatoare". Creator este numai individul,
susŃine G. Tarde, în mulŃime îşi atenuează individualitatea, diminuându-şi pute
rea de discernământ şi capacitatea de inovare. În mase, individul este înclinat
spre acceptarea imitării comportamentului celor ce-I sunt superiori ca poziŃie s
ocială (corporaŃii etc.). De aceea, o valorificare socială a individului este po
sibilă nu printr-o masificare a lui, ci prin crearea condiŃiilor sociale de adap
tare la acele contexte sociale care-i permit individului să-şi valorifice superl
ativ capacităŃile creatoare. Adaptarea, deci, nu trebuie confundată cu conformis
mul, ci raportată la exigenŃele echilibrului social fără de care echilibrul psih
ologic individual nu este posibil. "ImitaŃia, opoziŃia, invenŃia - ca fenomene p
sihice, individuale - sunt, aşadar, cei trei factori care stau la baza apariŃiei
societăŃii, a existenŃei şi progresului său.Ele sunt cele care explică o serie
de
16 17
Eugeniu Sperantia: Introducere în sociologie, Tom. I, Editura Casa Şcoalelor. Mi
elu Zlate: Omul faŃă în faŃă cu lumea, Editura Albatros, Bucureşti, 1988, p.95;
69
fenomene sociale, cum ar fi: repetiŃia, (prin imitaŃie), conflictele şi concuren
Ńa (prin opoziŃie), (adaptarea) prin invenŃie.18 Orientată spre explorarea, din
unghi sociologic, a genezei spaŃiului social, opera lui G. Tarde a rămas în isto
ria sociologiei prin bogăŃia de argumente juridice, morale, psihologice şi cultu
rale care pledează pentru "recuperarea" subiectivităŃii, pe nedrept ignorată sau
trecută pe plan secund de către promotorii sociologismului. Totuşi, voluptatea
polemică şi aspiraŃia ostentativă de a aduce o nouă perspectivă în explicaŃia so
cietăŃii, cu toate fenomenele sale aferente, a condus pe G.Tarde către promovare
a unei noi perspective inedite ca sistem categorial, dar deloc nouă în istoria g
ândirii şi nici scutită de limite proprii, antrenate chiar de premisele de la ca
re se originează. Dincolo de acestea, merită să amintim şi pe câŃiva dintre succ
esorii lui G. Tarde şi a unor variante - americane şi engleze - ale psihologismu
lui. REPERE BIBLIOGRAFICE G. Tarde (Sarlat, 1843 - Paris, 1904) A fost magistrat
, judecător de instrucŃie, profesie pe care a exercitat-o timp de 20 de ani. A d
evenit şef al serviciului de statistică al Ministerului de justiŃie în 1893. Din
1900, după multe apariŃii ştiinŃifice de profil, a devenit profesor de filosofi
e modernă la College de France. Opere principale: La criminalite comparee (1886)
; Les lois de l imitation(1890); Les transformations de Droit (1893); La logique
sociale (1893); Essais et melanges sociologiques (1895); L opposition universel
le (1897); Les lois sociales (1898); Etudes de psychologie sociale (1898); Les t
ransformations du pouvoir (1899); L opinion et la foule (1901); Psychologie econ
omique (1902); La realité sociale (1900); La psychologie intermentale (1900).
AdepŃi ai lui G. Tarde: Raoul Brugeilles: Le droit et la sociologie (1910); Rene
Maunier: Introduction à la sociologie (1910); Rene Maunier: Sociologia colonial
a cu 2 volume: a) Introduction à l etude du contact de races; b) Psychologie des
expancions (apărute între 1932-1936); D. Drăghicescu: La nouvelle cite du Dieu
(1929); D. Drăghicescu: Ontologia umană (trad.), Editura ştiinŃifică şi enciclop
edică, Bucureşti (1987); G.L.Duprat: Esquise d un traite de Sociologie (1936); G
.L.Duprat: Introduction à la sociologie (1930); G.L.Duprat: La psychologie socia
le (1920). În unele exegeze se mai amintesc drept precursori ai lui G. Tarde urm
ătorii: Lucas: De l imitation contagieuse (1833); Despine: De la contagion moral
e (1870); De l imitation (1871); P.Moreau de Tours: De la contagion du suicid (1
875); Aubry: Contagion du mertre (1888). BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. Tarde, G
abriel: La criminalite comparée, Paris, Felix Alcan, 1886; Tarde, Gabriel: Legil
e sociale (trad.) de M. Hodos, Bucureşti, Cultura naŃională, 1924; Tarde, Gabrie
l: Les lois de l imitation, Paris, Libraire Felix Alcan, 1921; Tarde Gabriel: L
opinion et la foule, Paris, Felix Alcan, 1922; Nisipeanu, Ioan: Şcoala psihologi
că, Bucureşti, Cugetarea, 1938; Mc Dougall, William: Psychology: the Study of Be
haviour, London, New-York, Toronto, Oxford University, Press, 1947; 7. Mead, Geo
rge H.: Mind, Self and Society, Chicago, The University of Chicago Press, 1967;
8. Floru, Robert: Introducere în psihofiziologie, Bucureşti, Editura ştiinŃifică
,1972; 9. Herseni, Traian: Cultura psihologică românească, Bucureşti. Editura şt
iinŃifică şi Enciclopedică, 1980; 10. Levi, Vladimir: Noi şi eu, Bucureşti, Edit
ura didactică şi pedagogică, 1978; 11. Allport, G. W.: Structura şi dezvoltarea
personalităŃii, Bucureşti, Editura pedagogică, 1981.
18
Mielu Zlate: Op. cit., p.96. 70
PSIHOLOGISMUL EUROPEAN (II)
Constituită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, orientarea psihologistă a
evoluat în două direcŃii: 1) în prima direcŃie prevalează psihologia individual
ă şi pleacă de la premisa existenŃei unor "constante" psihice la nivelul fiecăru
i individ pe care acesta nu şi le poate satisface decât în condiŃiile vieŃii de
relaŃie; 2) a doua direcŃie ia ca punct de plecare psihologia colectivă potrivit
căreia la baza ar sta un "psihic colectiv", sau "Volksgeist" cum l-a denumit Fr
iederich Karl Savigny. Această teorie a fost dezvoltată de: W. Wundt (psihologia
naŃiunilor), M. Lazarus, H. Steinhal, Scipion Sighele. Un reprezentant al acest
ei direcŃii a cărui operă a rămas valabilă şi astăzi prin rigoarea ştiinŃifică a
metodologiei folosite şi prin pertinenŃa categoriilor create este Gustave Le Bo
n. IniŃial inspirat de de G. Tarde, pe care-l citează ca autoritate ştiinŃifică
în propriile scrieri, Gustave Le Bon şi-a început cariera ştiinŃifică prin studi
erea "legilor psihologice ale evoluŃiei popoarelor" (1894) . Făcând o retrospect
ivă a istoriei civilizaŃiei umane, G. Le bon desprinde ideea asimilării novatoar
e a creaŃiilor cu care vin în contact popoarele în evoluŃia lor. Valorile de pat
rimoniu ale civilizaŃiei universale nu pot fi revendicate în exclusivitate de ni
meni deoarece ele sunt rezultatul cumulat, al împrumuturilor reciproce de credin
Ńe, instituŃii, arte, tehnologii între toate popoarele lumii . Ceea ce le indivi
dualizează, la scară istorică, este un anumit "suflet al rasei" alcătuit din con
stante psihologice cu totul particulare fiecărui popor, constante care fac din e
l o etnie cu trăsături distincte. Aceste diferenŃe explică atât originalitatea c
reaŃiilor fiecărui popor, cât şi modul original în care se preiau şi se împrumut
ă reciproc valorile materiale şi spirituale între popoarele lumii. Exemplu: în a
rhitectură, coloana dorică a grecilor, poate fi considerată ca o preluare a colo
anei asiriene. Socialul, deci, nu poate fi satisfăcător definit prin simpla desc
riere a unor fapte şi comportamente sociale, ci prin ceea ce se găseşte dincolo
de acestea, adică prin explorarea analitică a motivaŃiilor. Sub raportul motivaŃ
iilor, Gustave Le Bon distinge între motivaŃii individuale şi colective, insistâ
nd asupra distorsionării motivaŃiei individuale sub influenŃa comportamentului c
olectiv al mulŃimilor. "În anumite împrejurări, o aglomerare de oameni capătă ca
ractere noi, foarte diferite de ale indivizilor care compun această aglomeraŃie;
se formează un suflet colectiv tranzitoriu, dar prezentând caracteristici clare
, distincte". În lucrarea "Psihologia mulŃimilor", devenită clasică în domeniu,
din care am citat anterior, G. Le Bon prezintă următoarele legi care înrâuresc g
eneza şi evoluŃia acestui "suflet al mulŃimii": 1) prevalenŃa fenomenului de sim
patie (etim: siun = în acelaşi timp; phatos = simŃire) în relaŃiile indivizilor
aflaŃi în mulŃime. Contagiunea, ca rezultat al propagării imitative a unor cuvin
te, gesturi sau atitudini explică reacŃiile imprevizibile ale individului în mul
Ńime. Exemplu: panica. 2) propagarea reacŃiilor individuale se materializează în
multiplicare prin creşterea exponenŃială atât ca arie, cât şi ca pondere a conŃ
inutului reacŃiei individuale. 3) diminuarea elementului intelectual în favoarea
elementului afectiv şi instinctiv. Exemplu: în mulŃime, chiar un individ raŃion
al şi ponderat, cu spirit critic, devine credul. MulŃimile sunt credule, de acee
a pot fi mai uşor manipulate. 4) absorbŃia individului în mase prin pronunŃata d
epersonalizare a acestuia. În raport cu societatea, mulŃimea este un fenomen pri
mitiv, presocial, originea sa fiind "ancestrală". Totuşi, omenirea a intrat, în
prezent, într-o adevărată "eră a mulŃimilor". "Deşi mulŃimile au jucat întotdeau
na un rol important în istorie, niciodată rolul lor nu a fost atât de remarcabil
ca astăzi. Actele inconştiente ale mulŃimilor, care se substituie activităŃii c
onştiente a indivizilor, reprezintă una din caracteristicile actuale"19.
19
Gustave Le Bon: Psihologia mulŃimilor (trad.), Bucureşti, 1991, pag. 5 71
Ca şi până acum, şi de acum încolo mulŃimile sunt acelea care vor contribui la "
distrugerea civilizaŃiilor îmbătrânite"20. Pentru a nu-şi risipi potenŃialul acŃ
ional mulŃimile apelează întotdeauna la un conducător (meneur) care "insuflă cre
dinŃă şi dă coeziune mulŃimilor"21 prin repetiŃie şi contagiune. "Lucrul afirmat
ajunge, prin repetiŃie să se fixeze în minte, sfârşind a fi acceptat ca adevăr
demonstrat"22. În prezent, datorită presei care diversifică opinia publică în fu
ncŃie de opŃiuni valorice diferite, se poate evita tirania maselor şi devine pos
ibilă acŃiunea profilactică de împiedicare a unei opinii de a deveni tiranică. M
ulŃimile pot fi A. Eterogene: 1. anonime: mulŃimea de pe stradă; 2. neanonime: j
urii, adunări parlamentare; B. Omogene: 1. secte: religioase, politice; 2. caste
: militare, preoŃeşti, de lucrători; 3. clase: Ńărani, muncitori, proprietari. Î
n evoluŃia lor, popoarele au parcurs un ciclu alcătuit din mai multe sau mai puŃ
ine secvenŃe intermediare. Acest ciclu începe cu starea de mulŃime şi atinge max
imum prin cristalizarea unui ideal naŃional prin care neamul se particularizează
în istorie. Prin devalorizarea şi pierderea idealului, poporul redevine mulŃime
. Pentru a se împiedica acest moment, civilizaŃia, chiar şi cea mai evoluată, tr
ebuie să fie nu un scop în sine, ci un mijloc eficient de cultivare a idealului
şi a valorilor care - i asigură perenitatea acestuia. Un popor îşi asigură longe
vitatea istorică prin perenitatea idealului care-i particularizează trăsăturile
etnice. Prin pertinenŃa analizelor întreprinse şi prin acurateŃea semantică a co
nceptelor lansate în circuitul ştiinŃific, G. Le Bon a contribuit atât la dezvol
tarea sociologiei, cât şi la conturarea sociologiei sociale ca disciplină autono
mă. Din acest moment, apare clar că obiectul de studiu al psihologiei este indiv
idul, psihologia socială studiază deschiderile alocentrice ale individului, în c
ontext comunitar, iar sociologiei îi revine competenŃa studierii spaŃiului socia
l organizat. Aceste precizări îi acordă lui G. Le Bon calitatea de a fi un momen
t referenŃial în încercările de clarificare a confuziilor dintre psihologie şi s
ociologie, iar psihologismului său îi conferă o notă aparte în cadrul acestei or
ientări generale. De fapt, tocmai această particularitate l-a făcut interesant ş
i printre psihologi, chiar Wihelm Wundt (1832-1920), întemeietorul primului labo
rator de psihologie experimentală (Leipzig, 1879), folosind unele din sugestiile
sale tematice în întreaga sa operă. Punând, însă, accent pe aspectele voliŃiona
le care stau la baza cristalizării moravurilor a redactat o "Psihologie a popoar
elor" între anii 1900-1920. Impresionantă ca dimensiuni în cele 10 volume ale sa
le se găsesc şi numeroase pagini rămase antologice pentru literatura privind gen
eza mitului, limbajul, religia ş.a. Din punctul de vedere al sociologiei, remarc
ăm definirea importanŃei concepŃiei despre lume (Weltanschaung) în geneza modele
lor de comportament colectiv. Relevarea rolului mentalului colectiv în formulare
a şi dezvoltarea sistemului de valori care particularizează etnic un popor const
ituie, iarăşi, o contribuŃie valoroasă la dezvoltarea patrimoniului ştiinŃific d
e profil. Aceste achiziŃii conceptuale vor avea efecte favorabile asupra impactu
lui explicativ al socializării şi al fondului socializant în calitatea lor de ca
tegorii eminamente sociologice. Utilizând novator problematica aferentă psiholog
iei maselor, Jose Ortega y Gasset (1883-1955) prin lucrarea "Rebeliunea maselor"
(La rebelion de las masas, 1914) completează psihologismul cu unele elemente co
ncrete, din mentalul colectiv spaniol, dar abordate cu un arsenal conceptual pre
ponderent filosofic. El pleacă de la premisa că viaŃa trebuie să fie călăuzită d
e cultură, iar cultura trebuie să fie vitală, respectiv să se obiectiveze în mod
ele de comportament compatibile cu exigenŃele celei mai evoluate
20 21
Gustave Le Bon: Op. cit., pag. 5 Gustave Le Bon: Op. cit., pag. 5 22 Gustave Le
Bon: Op. cit., pag. 65. 72
civilizaŃii. "RaŃiunea vitală", una din formulele care îi rezumă întreaga doctri
nă (inspirată din "Filosofia vieŃii", Lebensphilosophie, reprezentată de Max Sch
eler şi din conceptul de Geschichtlichkeit istoricitate, folosit de Wilhelm Dilt
ey pentru definirea realităŃii umane) este folosită de Ortega y Gasset pentru a
demonstra faptul că esenŃa omului este istoricitatea. Pe aceste coordonate, mode
lele de comportament e firesc să aibă şi ele caracter istoric, dar legitimitatea
în transformarea acestora îi revine culturii. Numai prin cultură devine posibil
progresul moral, iar prin acesta inovarea modalităŃilor de raportare la structu
rile sociale şi la întregul univers instituŃional al spaŃiului social global. Ac
est proces se realizează, însă, nu la nivelul maselor, ci al elitelor. Spre deos
ebire de elite care creează sub semnul valorii şi cu luciditatea perspectivei ur
mărite programatic, masele sunt doar consumatoare de valori spirituale şi acŃion
ează preponderent spontan. Entropia socială pe care o generează lipsa de discern
ământ a maselor conferă comportamentului colectiv multe valenŃe alienante care e
xplică fenomenele de înstrăinare individuală şi comunitară. Crearea unei noi eli
te şi sustragerea culturii de sub influenŃa nefastă a maselor este soluŃia o pro
pune Ortega y Gasset pentru Spania vremii sale profund marcată de criza generală
dintre cele două războaie mondiale. Dincolo de aspectele cu totul particulare p
rivind mentalul colectiv spaniol şi încercarea autorului de implicare directă în
reconstrucŃia instituŃională a Ńării sale, noi am reŃinut doar acele elemente c
are mai prezintă relevanŃă sub raport istoric, în problematica psihologiei masel
or şi a importanŃei acesteia pentru evoluŃia sociologiei ca ştiinŃă. Cu aceste a
specte, încheiem, din raŃiuni didactice, prezentarea psihologismului european la
dezvoltarea sociologiei ca ştiinŃă socio-umană. BIBLIOGRAFIE Gustave Le Bon: •
Les lois psychologiques de l evolution des peuples (1894); • Psychologie des fou
les (1895); • Psychologie du socialism (1898); • Psychologie de l education (190
2); • La Revolution Française et la psychologie des revolutions (1922); • Les ci
vilisations de l Inde (1887); • Le civilisation des Arabes (1884); • Les opinion
s et les croyances; Les basses scientifiques d une Philosophie de la justice. Wi
lhelm Wundt: • Psihologia popoarelor (10 volume: 1900-1920); • Logica (1880-1895
); • Etica (1886-1892); • Sistemul filosofiei (1889-1897); Jose Ortega y Gasset:
• La rebelion de las masas (1914); • El tema de nuestro tiempo (Tema timpului n
ostru-1923); • La deshumanizacion del arte (Dezumanizarea artei - 1925); • En to
rno a Galileo (Despre Galilei-1933); • Wilhelm Diltey y la ideea de la vida (W.
Diltey şi ideea vieŃii-1934); • Historia como sistema (Istoria ca sistem - 1935)
; • Ideas y creencias (Idei şi credinŃe - 1936); • Una interpretacion de la isto
ria universal (O interpretare a istoriei universale - 1949); • Meditacion de Eur
opa (MeditaŃii despre Europa - 1949).
73
Studiu de autor JOSÉ ORTEGA Y GASSET José Ortega Y Gasset s-a născut la 9 mai 18
83 la Madrid într-o familie cu tradiŃii liberale (tatăl său era directorul unui
cotidian democrat). Urmează colegiul iezuit dintr-o localitate de lângă Malaga,
apoi dreptul şi filozofia la Universitatea din Drentso (Bilbao). În 1903 îl cuno
aşte pe Miguel de Unamuno de care-l va lega o strânsă prietenie. Între 1905 şi 1
908 studiază la diferite universităŃi din Germania, unde întâlneşte profesori re
numiŃi în epocă: Hermann Cohen, Paul Natorp, Nicolai Hartmann. Din 1910 devine p
rofesor titular al catedrei de metafizică a UniversităŃii din Madrid. Întemeiază
revista España (1915) împreună cu Azdrin şi Eugenio d Ors, iar în 1923, celebra
revistă Revista de Occidente. În 1930 se alătură. împreună cu Unamuno şi Pérer
de Ayala, mişcării republicane, devenind un an mai târziu, deputat de Liou în Co
rtes-ul republican. După 1923 se retrage treptat din politică. La începutul răzb
oiului civil se refugiază pe rând în FranŃa, Argentina şi Portugalia, pentru a r
eveni la Madrid abia după zece ani. În 1948, întemeiază, împreună cu discipolul
său Julian Marias, Institut de Humanidades. Moare la Madrid în 1955. Opere princ
ipale: Meditaciones del Quijote (1914), La Rebelion de las Massas (1930), El esp
iritu de la letsa (1927), El Tema de nuestro tiempo (1923) - Tema vremii noastre
, España invertebrata (1921) Spania nevertebrată etc. José Ortega Y Gasset aparŃ
ine psihologismului european, fiind unspirit novator în problematica aferentă a
psihologiei maselor prin lucrarea "Rebeliunea maselor" completând cu unele eleme
nte cocnrete psiho-logismul. Premisa de la care pleacă este că viaŃa trebuie căl
ăuzită de cultură, cultura fiind elementul vital menită să se obiectiveze în com
portamentul persoanei în raport de perfectă compatibilitate cu exigenŃele impuse
de cea mai evoluată civilizaŃie. Conceptul de "raŃiune vitală" este folosit de
către Ortega Y Gasset pentru a demonstra că esenŃa omului o constituie istoricit
atea sa. Pe aceste coordonate, modelele de comportament e firesc să aibă un comp
ortament istoric, dar legitimitatea acestora îi revine culturii. Doar prin cultu
ră se poate realiza progrsul moral nu la nivelul maselor ci doar al elitelor. Jo
sé Ortega Y Gasset vorbeşte în lucrarea "Revolta maselor" apărută la Editura Hum
anitas 1994, în traducerea lui Coman Lupu, de apariŃia omului masă, definind ast
fel "om făcut la reprezeală alcătuit din câteva plăpânde abstracŃii, identic de
la un capăt la celălalt al Europei... Este omul golit în prealabil de propria-i
istorie fără măruntaiele trecutului şi ascultând de toate disciplinele "internaŃ
ionale". Acest tip de om "are doar aptitudini, crede că are numai drepturi nu şi
obligaŃii, este omul "sine nobilitate" - fără nobleŃe, care obligă "Noblesse ob
lige". NobleŃea se defineşte prin exigenŃă, prin obligaŃii, nu prin drepturi. Go
ethe spunea "A trăi după plac înseamnă a trăi ca un plebeu, nobilul aspiră la or
dine şi la lege". Termenul de nobleŃe este sinonim cu o viaŃă de eforturi mereu
preocupată de autodepăşire, de înălŃare a ceea ce este spre ceea ce se presupune
ca datorie şi "exigenŃă". Oamenii de elită sunt oameni aflaŃi într-un antrename
nt necontenit. Spre deosebire de elite, masele sunt doar consumatoare de valori
spirituale şi acŃionează preponderent spontan. Entropia socială pe care o genere
ază lipsa de discernământ a maselor conferă comportamentului colectiv multe vale
nŃe alienate care explică fenomenele de înstrăinare individuală şi comunitară. S
ocietatea, spune José Ortega Y Gasset, este întotdeauna unitatea dintre doi fact
ori: minorităŃile şi masele. MinorităŃile sunt indivizii sau grupurile de indivi
zi calificaŃi într-un mod special iar masa este ansamblul de persoane nu neapăra
t calificate "omul mediu". Individul de elită este acela mai exigent cu sine dec
ât cu alŃii, chiar dacă aceste aspiraŃii superioare nu reuşesc să se realizeze î
n el însuşi. Caracteristica epocii noastre este aceea că omul proclamă şi impune
dreptul mediocrităŃii sau mediocritatea însăşi ca pe un drept. Aceasta înseamnă
a Ńine în şah adevărul. S-a produs un acces al maselor la deplina putere social
ă. Omul mediu se pomeneşte că are idei dar nu are facultatea de a le produce. Ex
istă şi două trăsături ale omului actual: "expansiunea continuă a dorinŃelor sal
e vitale şi
74
ingratitudinea faŃă de tot ceea ce i-a făcut posibilă uşurarea existenŃei". Dacă
imperativul tradiŃional a fost "A trăi înseamnă a te simŃi limitat şi prin acea
sta trebuie să Ńii seama de ceea ce te limitează", imperativul nou este "A trăi
înseamnă a nu simŃi nici o restricŃie, înseamnă deci a te abandona liniştit Ńie
însuŃi. Practic, nimic nu este imposibil, nimic nu este periculos şi în principi
u, nimeni nu este superior nimănui". În aceste condiŃii A. Cornte va conchide "F
ără o nouă putere spirituală epoca noastră care este o epocă revoluŃionară va pr
oduce o catastrofă", Hegel fiind cel care ne avertizează "Masele înaintează". Se
impune crearea unei noi elite şi sustragerea culturii de sub influenŃa nefastă
a maselor. Europa nu s-a americanizat. S-a ajuns la o nivelare. CetăŃeanul europ
ean prin statutul moral la care a ajuns poate înŃelege viaŃa americană. "Trăim î
ntr-o epocă a nivelărilor, se nivelează averile, cultura diferitelor clase socia
le se omogeniează, sexele devin egale în drepturi". Stilistul Ortega, deseori re
pudiat sau condescendent acceptat în zilele noastre este autorul unui sistem fol
ositor(sistemul într-un sens dinamic fiind după el scopul final al oricărui deme
rs reflexiv) cunoscut sub numele de raŃionalism perspectivist, ale cărtui princi
pii le schiŃează încă din primele scrieri precizându-le şi dezvoltându-le apoi d
e-a lungul întregii sale vieŃi. Dar "manifestul" orteguismului este chiar El tem
a de nuestro tiempo (1923). Titlul de la bun început provocator pentru orice epo
că viitoare, ne invită să parcurgem una din cele mai incitante opere filosofice
ale secolului nostru muribund şi atât de bogat în orori. Nici "vitalism", nici "
raŃionalism" sistemul lui Ortega se întemeiază pe ceea ce el considera a fi "rea
litatea radicală" adică viaŃa umană şi anume eul confruntat cu circumstanŃele sa
le. La care se adaugă ideea perspectivei: fiecare subiect îşi are "propria lume"
ocupată în coordonată de perspectiva particulară a fiecăruia, fără însă ca dive
rgenŃa lumilor diferite să presupună falsitatea vreuneia dintre ele. ViaŃa, spue
n Ortega, "nu are nevoie de nici un conŃinut determinat - ascentism sau cultură
- pentru a avea valoare şi sens" în timp ce raŃiunea este ameninŃată de postura
sa raŃionalistă, raŃiunea poate deveni "raŃionalism" adică "utopism" adevăr nelo
calizat văzut de "niciunde". Avantajul doctrinei punctului de vedere sau a persp
ectivismului este împrejurarea că ea presupune obligaŃia ca în fiecare sistem să
fie integrată şi perspectiva vitală din care aceasta a emanat, ceea ce îngăduie
articularea fiecărui sistem astfel construit cu alte sisteme viitoare sau chiar
străine din ceea ce este posibil prin înlocuirea "raŃiunii pure" cu "raŃiunea v
itală". Ortega vrea să rezolve de fapt un vechi conflict declanşat între raŃiune
şi viaŃă, între raŃional şi iraŃional, o dată cu Socrate, dacă acesta a descope
rit linia de unde începe puterea raŃiunii, vremea noastră ne-a pus în faŃa unei
descoperiri apuse: hotarul unde puterea raŃiunii ia sfârşit. Misiunea vremii sal
e era după Ortega redescoperirea spontaneităŃii. Socrate nu avea încredere în sp
ontaneintate şi o cenzură prin filtrul normelor raŃionale contemporanul lui Orte
ga e neîncrezător în raŃiune şi o judecă prin intermediul spontaneităŃii. RaŃiun
ea nu e decât tot o formă şi o funcŃie a vieŃii, iar tema vremii "noastre" spune
Ortega este de a supune vitalităŃii raŃiunea. Dar "tema vremii" se schimbă în p
erindarea generaŃiilor istorice şi redescoperirea ei constituie o sarcină perman
entă pentru fiecare dintre ele, de unde şi caracterul "provocator" al titlului,
închizând în sine sfidarea şi provocarea continuă a autoidentificării. În primul
capitol al volumului "Ideea de generaŃii", Ortega defineşte generaŃia ca "o var
ietate umană(...). Membrii ei vin pe lume înzestraŃi cu anumite caractere tipice
care le conferă o fizionomie comună, diferenŃiindu-i de generaŃia anterioară".
În cadrul acestei "rame de identitate" indivizii se pot afla în apoziŃie percepâ
ndu-se ca antagonici, însă nerealizând apropierile, similitudinile dintre ei. Fi
ecare generaŃie este un "nou corp social integru cu minoritate selectă, lansată
pe o traiectorie bine determinată. Există şi o atitudine pe care membrii unei ge
neraŃii o adoptă faŃă de ceea ce deja există. În funcŃie de o astfel de atitudin
e vorbim de: epoci cumulative în care indivizii unei generaŃii apreciază că exis
tă o suficientă omogenitate între ceea ce s-a creat în trecut, încheiat şi ceea
ce le este propriu, apoi de epoci eliminatorii şi polemici în care există o prof
undă eterogenitate între cele două lumi (trecut-prezent) şi acestea fiind genera
Ńiile de luptă. În primele două tinerii se subordonează bătrânilor care conduc î
n continuare în arte şi ştiinŃă - vremuri ale bătrânilor. În cel de-al treilea t
ip bătrânii sunt înlăturaŃi, nu se pune problema conservării, acumulării şi a în
locuirii - "sunt vremuri juvenile, epoci de iniŃiere şi beligeranŃă contructivă"
. Există aşadar anumite ritmuri istorice între care sunt anumite inadvertenŃe. Î
n ceea ce priveşte previziunea viitorului se observă că fiecare generaŃie constă
într-o sensibiltiate specifică, adică îşi are propria vocaŃie, misiunea sa isto
rică. Se întâmplă uneori ca această generaŃie să
75
lase misiunea neîndeplinită. Efectul: "dezertarea" ei din postul istoric se pede
pseşte prin condamnarea ei la un perpetuu dezacord cu sine însăşi. "InstituŃiile
ca şi spec-tacolele noastre sunt reziduuri anchilozate ale altei perioade. Prof
eŃiile istorice au avut un rol însemnat în istorie fiecare generaŃie prevăzând î
n viitor situaŃia actuală". Ortega ne îndeamnă că pentru a ne cunoaşte mai bine
viitorul să ne întoarcem spre interiorul nostru deşi este mai dificil de înŃeles
. "Omul s-a format în lupta cu exteriorul şi nu-i uşor să desluşească decât lucr
urile care sunt afară. Există anumite procedee de a descoperi în prezent simptom
ele viitorului. Se impune supoziŃia că ar exista o afinitate intimă între sistem
ele ştiinŃifice şi generaŃii sau epoci. Se poate aprecia în aceste condiŃii că ş
tiinŃa şi mai ales filosofia ar reprezenta un ansamblu de convingeri care valore
ază ca adevăr numai pentru un timp determinat. Se conturează în aceste condiŃii
două orientări: doctrina "relativistă" şi doctrina "raŃionalistă". Doctrina rela
tivistă susŃine că nu există "adevăr" deoarece fiecare individ îşi are propriile
convingeri mai mult sau mai puŃin durabile care pentru el reprezintă adevărul d
eci nu există decât adevăruri referitoare la condiŃia fiecărui subiect. Relativi
smul este într-o ultimă analiză scepticism, iar scepticismul justificat ca obiec
Ńie la orice teorie este o teorie sinucigaşă. O dată cu începutul Renaşterii se
naşte un curent cu tendinŃă antagonică şi anume raŃionalismul care pentru a impu
ne adevărul va renunŃa la viaŃă. S-au afirmat în această epocă mari filosofi, De
scartes ca părinte a raŃionalismului modern, apoi Kant cu "fiinŃa sa raŃională"
singura capabilă de a se detaşa de realitatea istorică, cotidiană şi a găsi prin
raŃiune sensul adevărului. Dar, se întreabă Ortega, dacă raŃiunea şi prin raŃiu
ne se poate dobândi adevărul de ce a fost nevoie de atâtea greşeli în istorie, d
e erorile comise de marii conducători de state. Descartes va găsi justificare în
erorile adevărului adică în păcatul voinŃei "voinŃa fiind cu mult mai amplă şi
mai întinsă decât înŃelegerea", ea nu se include în aceleaşi limite ci "o extind
e şi asupra lucrurilor pe care nu le înŃeleg, faŃă de care fiind de la sine indi
ferentă ea se rătăceşte cu mare uşurinŃă şi alege răul drept bine sau falsul dre
pt adevăr". Ortega conchide că în situaŃia actuală nu ne putem situa nici în abs
olutismul raŃionalist nici în relativismul care salvează viaŃa evaporând raŃiune
a. Cultura se exprimă prin alegerea justului şi nu a injustului în viaŃa cotidia
nă. Cultura şi viaŃa se află într-o strânsă legătură. Cultura se defineşte ca fi
ind "viaŃa spirituală" dar consideră Ortega aceasta nu trebuie separată de "viaŃ
ă" în sensul realităŃii sociale, palpabile. Această greşeală este făcută de cătr
e raŃionalism căci "Nu există cultură fără viaŃă, nu există spiritualitate fără
vitalitate, în sensul cel mai terre a terre ce s-ar dori să i se dea acestui cuv
ânt". Spiritualul şi nespiritualul se îmbină, se împletesc în viaŃă în raporturi
egale. Ortega vorbeşte despre două tipuri de imperative care conduc activităŃil
e noastre: IMPERATIV CULTURAL VITAL Sentiment Adevăr Sinceritate VoinŃă Bunătate
Impetuozitate Gândire FrumuseŃe Delectare Dacă în timpul Renaşterii cultura nu
se putea realiza în noi ci rămânea undeva la o suprafaŃă de fricŃiune peste viaŃ
a efectivă neimplicând viaŃa efectivă a individului, în contemporaneitate cultur
a se naşte din finalul viu al subiectului şi este aşa cum am spus "viaŃă senso-s
tricto, spontaineitate, subiectivitate. Cultura s-a obiectivizat şi rezistă atât
a timp cât ea primeşte mesaje din partea subiecŃilor când acest flux încetează c
ultura se îndepărtează, se hieratizează. "Cultura are prin urmare, un ceas al na
şterii - ceasul ei liric - şi un ceas de anchilozare - ceasul ei hieratic". Exis
tă o cultură germinală şi o cultură de-a gata. În epocile de reformă cum e a noa
stră trebuie să fim încrezători în cultura de-a gata şi să promovăm cultura emer
gentă". În capitolul "Cele două inimi sau Socrate şi Don Juan", Ortega atrage at
enŃia din nou asupra unui anumit ciclu istoric al omenirii şi anume a antagonism
ului între epoca socratică şi cea actuală. Dacă contemporanii lui Socrate, lumea
clasică trăia revelaŃia subită a unei lumi exemplare bazată pe înlăturarea vieŃ
ii spontane şi înlocuirea ei cu raŃiunea pură astăzi se constată că ceea ce au f
ăcut Socrate şi secolele posterioare a fost o eroare, căci spontaneitatea, viaŃa
însăşi nu poate fi anulată definitiv ci
76
înfrânată. Tema vremii noastre constă în "a supune vitabilităŃii raŃiunea, a o l
ocaliza în cadrul biologicului, a o subordona spontanului (...) Misiunea vremii
noi este tocmai a converti relaŃia şi a arăta că dimpotrivă cultura, raŃiunea, a
rta, etica sunt datoare să slujească viaŃa". Se constată astăzi o nouă atitudine
, o nouă ironie de semne opus celei socratice. "În vreme ce Socrate era neîncrez
ător în spontaneitate şi o privea prin intermediul normelor raŃionale, omul prez
entului e neîncrezător în raŃiune şi o judecă prin intermediul spontaneităŃii".
Figura lui Don Juan apare acum rafiantă şi cu scop precis, căci acesta se răzvră
teşte împotriva a tot ceea ce conŃine morala, ceea ce reprezintă temă a vremii n
oastre. Aceasta înseamnă o nouă cultură: cultura biologică. RaŃiunea pură trebui
e să-şi cedeze raŃiunii vitale imperiul". În ceea ce priveşte valorizarea vieŃii
şi aici, spune Ortega, se înregistrează o mortificare în raport cu epocile trec
ute. Astfel că tema proprie vremii noastre şi misiunea actualelor generaŃii cons
tă în a face o încercare energică de a ordona lumea din punct de vedere al vieŃi
i. Este vorba de o nouă direcŃie a culturii. Este vorba de a consacra viaŃa care
până acum nu era decât un fapt nud şi oarecum un hazard al cosmosului, făcând d
in ea un principiu şi un drept. Alegerea unui punct de vedere constituie actul i
niŃial al culturii. Această consideraŃie dată vieŃii a avut ca şi consecinŃe rid
icarea la rangul de principiu a celor mai diverse entităŃi. Fiecare obiect se bu
cură de o dublă existenŃă: pe de o parte este o structură de calităŃi reale pe c
are le putem percepe; pe de altă parte e o altă structură de valori care se prez
intă numai capacităŃii noastre de apreciere. Dupe ce face o prezentare a concepŃ
iei budhiste, Ortega se întreabă "ce se întâmplă dacă în loc de a spune "viaŃa p
entru cultură vom spune cultura pentru viaŃă"?". Pe planul vieŃii se disting for
me de trăire mai mult sau mai puŃin valoroase. Nietzsche a fost cel mai clarvăză
tor căci lui i se datorează găsirea uneia dintre reflecŃiile cele mai fecunde sp
ecifice epocii noastre şi anume distincŃia făcută de el între viaŃa reuşită şi v
iaŃa ratată. Ca şi o concluzie, Ortega consideră că trebuie depăşită ipocrizia d
e a înŃelege că viaŃa trebuie apreciată ca şi valoare pozitivă şi a rezolva cont
radicŃia dintre "graŃia ei" invadatoare ce se impune sensibilităŃii noastre şi a
probarea ei care nu se pare un păcat". ViaŃa este în esenŃă acŃiune şi mişcare,
sistemul de Ńinte către care ni se declanşează actele şi înaintează mişcările no
astre fiind o parte integrantă a organismului viu.
77
PSIHOLOGISMUL AMERICAN - ETAPĂ A CONSTITUIRII SOCIOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ
În mentalul american, preponderent pragmatic şi individualist, a existat un psih
ologism avant la lettre concretizat în încercări sporadice, dar notabile, de abo
rdare, din unghi explicativ, a genezei şi finalităŃilor condiŃiei umane. De acee
a, prin "importarea" aparatului conceptual propriu psihologismului european, ori
entarea similară americană a cumulat unele particularităŃi care o singularizează
în istoria sociologiei. Aceasta este raŃiunea pentru care am rezervat o prelege
re integrală a orientării psihologiste din sociologia americană. O primă încerca
re de dimensionare a obiectului epistemic al sociologiei, cu categorii şi metodo
logie preponderent psihologiste, îi aparŃine lui J. M. Baldwin (1861-1936) în al
e cărui scrieri Sociologia este identificată cu Psihologia socială. Important es
te faptul că în lucrările sale fenomenul imitaŃiei apare tratat, cronologic vorb
ind, înaintea lui G. Tarde. Plecând de la premisa că socialul se întemeiază pe u
mane, J.M.Baldwin consideră că umanul începe odată cu trecerea individului la st
adiul de personalitate. Ca proces complex şi contradictoriu, trecerea de la biol
ogic la social comportă formarea conştiinŃei de sine sub acŃiunea conjugată a ra
porturilor sociale în care trăieşte individul. Socializarea se face într-un medi
u valoric rezultat prin cumularea modelelor de comportament create de generaŃiil
e anterioare. De aceea, la început, societatea (şi socialul ca sistem de valori)
îi apar individului ca străine, contribuind la conştientizarea existenŃei "alte
rilor". Ego şi alter, prin geneza lor, rămân esenŃialmente sociale şi corelative
în dinamica spaŃiului social global. "Omul" e mai curând un produs social, decâ
t o "unitate sociali", iar prin structurarea conştiinŃei de sine ca urmare a cri
stalizării unor criterii proprii de delimitare în raport cu "alter-ii" personali
tatea se relevă a fi o construcŃie socială în dublu sens: a) la formarea sa cont
ribuie toate raporturile sociale; b) calitatea sa este determinată de modul în c
are interiorizează şi personifică valorile considerate socialmente legitime. Fen
omenul de asimilare individuală a sistemului de valori socialmente constituite e
ste denumit cu termenul de "ereditate socială". Prin această ereditate socială,
similar informaŃiilor genetice în biologie, se transmite "forŃa de particulariza
re" a indivizilor care s-au remarcat prin fondul socializant cel mai înalt. Cum
la baza fondului socializant existent în societate stă tot individul, înŃeles ca
personalitate generică, rezultă că individualul şi socialul sunt dimensiuni cor
elative ale genezei şi dinamicii structurale a societăŃii: individul este o crea
Ńie socială în aceeaşi măsură în care societatea este un rezultat, cumulat, al c
reaŃiilor individuale. Luând ca punct de plecare valorile, modelele acŃionale şi
cadrul normativ existent, individul se socializează prin imitarea acestora, dar
devine personalitate prin depăşirea lor, inovând în continuarea lor şi dincolo
de ele. Ceea ce asigură coerenŃă structurală societăŃii este aptitudinea indiviz
ilor de a imita aceleaŃi prescripŃii acŃionale şi modele de comportament similar
e. Adaptarea la solicitările integrative ale spaŃiului social explică diferenŃie
rile sociale: cei care pot contribui la "ereditatea socială" prin preluare şi tr
ansmiterea caracteristicilor mediului social alcătuiesc fondul de sanogeneză al
societăŃii. Cei care se dovedesc "inapŃi" în procesul de selecŃie socială rămân
asociali, iar la limită se găsesc cei antisociali, desemnând aria de patologie s
ocială. Cercetării sociale îi revine datoria de a delimita cât mai precis aceast
ă zonă, pentru a polariza eforturi de restrângere a ei în vederea eradicării ace
stor elemente care induc inerŃie în procesul de "ereditate socială". ConsideraŃi
ile filosofice cu privire la conştiinŃă, personalitate, ego, alter, socius ş.a.
vor îmbrăca reflexe explicative cu conŃinut mai mult sociologic după contactul l
ui J.M.Baldwin cu opera lui G. Tarde. Ed. A. Ross (1866-1960), considerat de uni
i exegeŃi ca "părintele sociologiei americane", este fondatorul "şcolii controlu
rilor sociale"-varianta americană cea mai importantă a psihologismului.
78
Potrivit acestei "şcoli", societatea, deşi îi apare individului ca un sistem abs
tract de norme impersonale, care se impun coercitiv, în realitate este un produs
al obiectivării trăirilor şi intereselor individuale. Conceptul generic de viaŃ
ă socială desemnează complexitatea interacŃiunilor dintre indivizi, diferiŃi ca
obŃiuni valorice şi ca potenŃial acŃional. Această diferenŃă de potenŃial stă la
baza antinomiilor, tensiunilor şi conflictelor care se reflectă în contradicŃii
sociale specifice fiecărei societăŃi. Pentru ca aceste contradicŃii să nu antre
neze fenomene entropice, "controlurile sociale" intervin şi asigură coerenŃa fun
cŃională sistemului social global. Genetic, "Controlurile sociale" sunt un rezul
tat al interferenŃei dintre formele de intervenŃie pentru ecranarea efectelor di
feritelor forme de manifestare a contradicŃiilor sociale şi aria latentă sau man
ifestă a antinomiilor. La nivel global, fiecare societate are un sistem de contr
oluri sociale integrat în structurile sociale care o particularizează. În funcŃi
e de nivelul de dezvoltare, fiecare societate acordă prioritate unuia sau altuia
dintre aceste controluri sociale. De exemplu, în trecut au prevalat religia, ed
ucaŃia sau arta în "cimentarea" ansamblului social; în prezent, gradul de civili
zaŃie face din drept principala formă eficientă de control social. Controlurile
sociale reglează aria şi conŃinuturilor relaŃiilor sociale prin intermediul norm
elor juridice, morale, a formelor de apreciere estetică şi se finalizează în ope
re de cultură şi civilizaŃie. Fără a fi ele însele componente ale civilizaŃiei,
fac posibilă civilizarea indivizilor prin acceptarea normelor sociale de comport
ament civic şi profesional. Structura şi ierarhia acestor "controluri sociale" e
ste strâns dependentă de structura sistemelor sociale şi de valorile dominante î
n fiecare etapă de dezvoltare. Considerând că echilibrul social este un semn al
prosperităŃii, în sensul că societatea nu-şi iroseşte resursele pentru a aplana
conflictele, ci foloseşte aceste resurse pentru a creea opere de cultură şi civi
lizaŃie, Ed. A. Ross propune un sistem categorial care să-i confere sociologiei
un statut de metodologie a cercetării care pot asigura echilibrul social cu cost
uri minime. Sub raport explicativ-epistemic, acest sistem de categorii cuprinde
următoarea ierarhie a proceselor sociale clasificatepe criteriul complexităŃii:
1) Geneza societăŃii poate fi satisfăcător explicată prin prisma comceptelor de:
asemănare, conjugare, multiplicare. (Multiplicarea este înŃeleasă ca imitaŃie,
în sensul psihologist al cuvăntului); 2) AsociaŃia se caracterizează prin interf
erenŃa proceselor de: comunicare, seducŃie, intimidare; 3) DominaŃia presupune a
similare prin forŃă; 4) OpoziŃia cuprinde competiŃia, discuŃia în contradictoriu
, lupta de clasă; 5) Cooperarea implică ajutorul mutual, diviziunea muncii, regu
larizarea, organizarea; 6) Adaptarea: toleranŃa, compromisul, amalgamarea; 7) St
ratificarea rezultă prin diferenŃiere, segregaŃie, subordonare; 8) Socializarea
este posibilă prin imitaŃie, relaŃionare, educaŃie, control social; 9) Alienarea
, ca proces social, se manifestă prin îndepărtare şi trecerea antinomiilor din s
tarea latentă în cea manifestă; 10) Individualizarea este specifică societăŃilor
mai evoluate şi se reflectă în diversificarea civilizaŃiei, un "control social"
mai liberal, dezvoltarea raporturilor sociale la nivelul întregului spaŃiu soci
al. Obiectul de studiu al sociologiei, potrivit aprecierilor lui Edward Ross, îl
constituie "procesul social" al cărui conŃinut este "evoluŃia componentelor uma
ne", "unitatea, rezultat al cauzelor sociale, adică al contactelor spirituale sa
u interdependenŃelor spirituale. Ea tinde să lărgească cunoştinŃele noastre desp
re societate pe calea relevării modului în care o continuitate atât de uriaşă de
forme ale sentimentelor, credinŃelor şi scopurilor, proprie oamenilor, creează
baza pentru grupările lor, condiŃiile colaborării şi contradicŃiile"23. Pentru a
ajunge la adevărata sursă a socialului, sociologia trebuie să-şi recunoască, dr
ept postulat, renunŃarea la recunoaşterea acŃiunii inflexibile a unor legi obiec
tive ale dezvoltării sociale, deoarece, spaŃiul social se constituie, în realita
te, din interdependenŃa complexă a psihologiei colective a diferitelor grupuri.
Or, aceste grupuri, fiind caracterizate printr-o foarte dinamică mobilitate a in
tereselor, fac imposibilă o previziune ştiinŃifică, previziunea presupunând o re
petabilitate riguroasă şi controlabilă. Această dinamică se datorează faptului c
ă societatea, fiind alcătuită din personalităŃi foarte diferite, este
23
E.A.Ross: Social Psychology, New York, 1919, p.3; 79
marcată, inevitabil, de o permanentă luptă a personalităŃilor, care încearcă să-
şi glorifice "eul" prin diminuarea unui alt "eu". În acest mod se manifestă conf
lictul dintre generaŃii şi "cei tineri încearcă să smulgă frânele controlului di
n mâinile celor vârstnici"24. Societatea nu este produsul bunăvoinŃei, ci "arena
grupurilor sociale în luptă"25. În aceste circumstanŃe, echilibrul social este
posibil numai prin instituŃionalizarea unui sistem de controluri sociale compati
bile cu structura sistemului generat de mentalul colectiv al fiecărei comunităŃi
etnico-sociale. R.M.Mac Iver: deşi, iniŃial reprezentant al relaŃionismului ame
rican (în care a şi fost încadrat de unii exegeŃi26 rămâne un valoros exponent a
l psihologismului pe ale cărui premise metodologice operează pentru prima dată d
istincŃia dintre sociologie şi celelalte ştiinŃe sociale particulare. În acest s
ens poate fi considerat un precursor al preocupărilor de construire a sistemului
ştiinŃelor social-umaniste, proces aflat în desfăşurare şi în prezent. Respingâ
nd viziunea instrumentală prin care erau evaluate ştiinŃele de către contemporan
i, R.M.Mac Iver consideră că ştiinŃele - ale naturii, ale societăŃii, ale gândir
ii - trebuie să aibă o finalitate explicativă. Datele şi informaŃia faptică, ins
erate în aria conceptuală a fiecărei ştiinŃe, au valoare numai în măsura în care
prin descrierile unor amănunte relevante ajung la cauzele care produc fenomenel
e. A explica înseamnă a releva cauzele, iar potenŃialul explicativ al conceptelo
r şi categoriilor conferă caracter ştiinŃific cunoaşterii în toate domeniile. În
particular, cunoaşterea socială poate primi calificativul de "ştiinŃifică" numa
i în măsura în care ajunge la cauzele profunde ale fenomenalităŃii sociale. Diso
ciindu-se de J.Wilbois care se pronunŃă pentru legitimarea cauzalităŃii psiholog
ice în sociologie, R.M.Mac Iver, în lucrarea "Social Causation", realizează, o p
rimă clasificare a cauzelor pe baza tuturor modalităŃilor lui "pentru ce?", defi
nit ca nexus cauzal, după cum urmează: A) Cauzalitatea universală - este modalit
atea lui "pentru ce?" de ordin invariabil aplicat la un nexus fizic; B) Cauzalit
atea fiinŃei organice - este o modalitate a unui "pentru ce?" al funcŃiei aplica
t la un nexus biologic; C) Cauzalitatea fiinŃei organice - se defineşte la confu
enŃa a două modalităŃi complementare ale lui "pentru ce?": 1. o modalitate a : o
biectului, a motivaŃiei şi a proiectului aplicată la un nexus psihologic; 2. un
"pentru ce?" al conjuncturii sociale aplicat la un nexus social. Nexusul cauzali
tăŃii sociale se situează la nivelul fiinŃei conştiente şi cuprinde următoarele
domenii: 1. ordinea culturală - rezultată din articularea valorilor şi scopurilo
r; 2. ordinea tehnologică - înglobează totalitatea mijloacelor acceptate ca legi
time pentru realizarea acestor valori şi scopuri; 3. ordinea socială - defineşte
ansamblul raporturilor, protejate normativ de prescripŃii de status rol şi care
stau la baza constituirii grupurilor. Acordând prioritate mobilurilor subiectiv
e în definrea cauzalităŃii sociale, Mac Iver rămâne în istoria sociologiei prin
luciditatea prin luciditatea cu care s-a desprins de aprecierile speculative, ma
siv asociate acestei problematici în vremea sa . În acest sens, el a nuanŃat şi
alte modalităŃi - necauzale - ale lui "pentru ce ?", după cum urmează: D) Un "pe
ntru ce?" al inferenŃei, aplicat la nexus logic care întemeiază ştiinŃele gândir
ii asigurându-le finalităŃile explicative preliminare; E) Un "pentru ce?" al obl
igaŃiei, aplicat la nexus normativ - conferă statut ştiinŃific cunoaşterii refer
itoare la condiŃiile generale de desfăşurare a fenomenelor sau a acŃiunilor indi
viduale.
24 25
E.A.Ross: New Age Sociology, New York, 1940, p.147; E.A.Ross: Op. cit., p.170; 2
6 Iosif Nathansohn: Sociologie, Iaşi, 1974, p.116. 80
În istoria gândirii sociologice R.M.Mac Iver mai este citat ca referenŃial şi pe
ntru condiŃia sa la definirea şi clasificarea grupurilor27. Plecând de la catego
ria de interese care fac posibilă asocierea indivizilor, Mac Iver consideră că g
rupurile, după finalitatea asocierii lor, se pot clasifica în: 1. asociaŃii fila
ntropice - bazate pe interese general - umane; 2. familia - ca grup social este
un rezultat al asocierii pe baza intereselor" specifice speciei"; 3. instituŃiil
e din agricultură, industrie şi comerŃ - au la bază interese economice; 4. unive
rsităŃile, şcolile - rezultă prin instituŃionalizarea intereselor ştiinŃifice şi
de educaŃie; 5. interesele de prestigiu şi putere - polarizează grupuri restrân
se cu finalităŃi speciale la nivelul spaŃiului social. Sub acest aspect se deose
beşte de Gidings şi Ed. A. Ross, care pledând da la natura legăturii dintre indi
vizi, propuneau altă clasificare: a) grupuri întâmplătoare: mulŃime, public; b)
grupuri naturale: familia; c) grupuri de asemănare psihologică: clase, secte, pa
rtide, profesii, naŃiuni; d) grupuri de interese: statul, societăŃi comerciale,
corporaŃii. REPERE BIOBIBLIOGRAFICE Albion W. Small: (1854-1926) Opere principal
e: General Sociology (1905); The Meaning of Social Science (1910); Teza sa funda
mentală: sanogeneza spaŃiului social este asigurată de gradul de sociabilitate:
cu cât gradul de sociabilitate este mai mare, cu atât putem vorbi de o moralitat
e mai ridicată pentru respectiva societate. F.H.Gidding: (1855-1931) Opere princ
ipale: Principles of Sociology (1896); Inductive Sociology (1901); Readings in D
escriptive and Historical Sociology (1908). Teze principale: Societatea este un
"organism psihic" la baza căruia stau simpatia reciprocă şi interesele care îi a
sigură coerenŃă funcŃională prin "conştiinŃa aparenŃei". ViaŃa socială este rezu
ltatul unei "voinŃe supraindividuale" care reglează opŃiunile valorice şi compor
tamentele "personalităŃilor" care rezultă la finalul desfăşurării tuturor "proce
selor sociale". NaŃiunea este un rezultat al credinŃei indivizilor într-o realit
ate socială supraindividuală. G.B.Watson, întemeietor al behaviorismului, pleacă
de la ipoteza că numai comportamentele sunt realităŃi sociale obiective care tr
ebuie să facă, în mod legitim, obiectul cercetării. Stările de spirit sunt subie
ctive, deci malformante şi contestabile. J.M.Baldwin (1861-1936): profesor unive
rsitar la Universitatea din Princeton şi Baltimore. Opere principale: Mental Dev
elopment in the Child and the Race (1896); Social and Ethical Interpretation in
Mental Development (1897); The individual and Society (1910); Darwinism and the
Moral Science (1910). Edward A. Ross (1866-1951) Opere principale: Foundation of
Sociology (1905); Social Control (1901); Social Psychology (1909); Principles o
f Sociology (1920); America în schimbare (1908); Păcatul şi societatea (1907); U
ltimii păcătoşi şi sfinŃi (1910); Lumea veche în cea nouă (1914). Mac Dougall s-
a remarcat prin lucrarea din 1871 în care demonstrează faptul că instinctul este
resortul întregii vieŃi animale. Cu referire la societate, el clasifică instinc
tele în funcŃie de influenŃa lor asupra vieŃii sociale.
27
R.M.Mac Iver: The Elements of Social Science, 1921 81
Opere principale: An Introduction to Social Psychology (1908); Body and Mind (19
11); The Group Mind (1920); Character and the Conduct of Life (1927). Max Meyer
şi Woodworth sunt doi dintre cei mai valoroşi continuatori ai behaviorismului. C
harles A. Ellwood, profesor de specialitate la Universitatea Missouri. A susŃinu
t teza conform căreia la baza societăŃii stă activitatea rezultată din obiectiva
rea "InterdependenŃei psihice" a indivizilor. Opere principale: Sociology in its
Psychological Aspects (1912); Introduction to Social Psychology (1917); The Soc
ial Problem (1919); The Psychology of Human Society (1925).
82
METODA TIPOLOGIEI CALITATIVE ŞI COMPREHENSIUNEA INTERPRETATIVĂ ÎN SOCIOLOGIA LUI
MAX WEBER
Recunoscuta ca valoare de patrimoniu a sociologiei universale, opera lui M. Webe
r constituie, in egala masura, un moment de referinta in evolutia gandirii socio
logice germane si o contributie substantiala la crearea sistemului categorial al
sociologiei ca stiinta. In acest sens, Max Weber considera ca dupa crearea term
enului de sociologie de catre A. Comte, etapa moderna a dezvoltarii ei presupune
reconstructia intregii sale problematici in vederea transformarii ei intr-o “st
iinta neutra axiologic fata de aplicatiile sale practice”. Problematica sociolog
ica “defineste totalitatea activitatilor umane dintr-o societate, in timp ce “pr
oblema constitutiva” a sociologiei trebuie identificata la nivelul actiunii soci
ale. De aceea, reconstructia epistemica a sociologiei trebuie sa ia ca punct de
plecare actiunea sociala care genereaza “complexele sociale” creatoare de cultur
a. Nu orice actiune umana este actiune sociala; devine sociala numai cand autoru
l sau ii atribuie un sens prin raportare la orientarile valorice ale spatiului s
ocial global. Sensul poate fi: a) subiectiv: cand reflecta optiunile valorice al
e individului; b) obiectiv: cand exprima raportul dintere aspiratiile individual
e si comportamentale existente la un moment dat intr-un spatiu social concret de
terminat. Pentru a studia actiunea sociala, sociologul trebuie mai intai sa o in
teleaga, proces care presupune: a) identificarea naturii si sensului actului sav
arsit de individ; b) descifrarea motivatiei care explica acest act. Din aceasta
cauza, perspectiva sociologica de abordare a realitatii sociale este una “compre
hensivexplicativa”. Comprehensiunea face posibila explicatia cauzala, iar prin i
ntermediul acesteia se poate explica probabilitatea producerii fenomenelor studi
ate, conferind cercetarii sociologice un caracter istoric. Pe baza acestor premi
se metodologice Max Weber studiaza 3 categorii de probleme sociale: raportul din
tre etica protestanta si geneza capitalismului, tipologia dominatiei, rationalit
atea formala in organizatiile birocratice. “Interesul nostru principal este de a
analiza si de a explica in genetic particularitatea specifica a rationalismului
occidental si, in cadrul acestuia, formei moderne occidentale orice tentative d
e a realiza o asemenea explicatie trebuie sa ia in considerare , inainte de toat
e, conditiile economice, recunoscand importanta fundamentala a factorului econom
ic. In acelasi timp, nu trebuie sa pierdem din vedere corelatia opusa: desi dezv
oltarea rationalismului economic este dependenta partial de tehnica si dreptul r
ational, ea este determinata, totodata, de abilitatea si dispozitia oamenilor de
a adopta anumite tipuri de comportamente rationale practice”.(1) In afara de ac
tiunea sociala, fundanmentele conceptuale ale sociologiei lui Max Weber mai cupr
ind si un set de “determinanti” ai rationalitatii actiunii sociale din care amin
tim: a) rationalitatea de finalitate – defineste totalitatea conditionarilor afe
rente actiunii. “Actioneaza in maniera rationala de finalitate cel ce-si oriente
aza activitatea dupa scopurile, mijloacele si consecintele subsidiare ale acesto
ra si care confrunta, in acelasi timp, in mod rational, mijloacele cu scopul, sc
opul cu consecintele subsidiare si, in sfarsit, diversele scopuri posibile intre
ele”(2) b) rationalitatea de valoare – caracterizeaza activitatile sociale (1)
Max Weber: The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism, New York, Charles
Scribners’s sons, 1958, p.26 motivate de credinta in valoarea lor intrinseca ind
ependent de rezultatul lor. Exemplu : actiunile cu caracter etic, estetic, relig
ios. “Rationalitatea de valoare ramane afectata de irationalitate, si aceasta cu
atat mai mult cu cat se da o semnificatie absoluta valorii dupa care se oriente
aza activitatea”. Caracteristica esentiala a activitatii rationale de valoare o
constituie elaborarea constienta a sensului actiunii si orientarea rezolutiva a
comportamentului in mod consecvent in functie de anumite secvente metodic progra
mate;
83
maniera afectiva – vizeaza conditionarea emotionala a actiunilor motivate prepon
derent de pasiune sau de sentimente; d) maniera traditionala – prin preponderent
a cutumelor si a obisnuintelor contribuie la diminuarea rationalitatii globale a
actiunii, plasandu-se la limita unei activitati semnificativ orientate. Cand pr
acticarea individuala a cutumei se face in mod constient, depasind simpla obisnu
inta, activitatea traditionala cumuleaza valente de rationalizare deosebit de im
portante. Aceste multiple conditionari releva implicarea mai multor componente i
n interactiunea semnificativ orientata care defineste actiunea sociala. O astfel
de componenta este relatia sociala care poate fi: a) de mutualitate; b) de conf
lict; c) de comunalizare; d) de asociatie. Prin relatie sociala Max Weber intele
ge “probabilitatea ca se va actiona socialmente de o maniera exprimabila semnifi
cativ intr-un fel sau altul”(pag.53). Probabilitatea de producere a actiunii(3)
permite estimarea unor regularitati specifice vietii sociale precum obisnuintele
, cutumele si interesele mutuale. Dintre acestea, interesele sunt hotaratoare in
explicarea genezei si validitatii ordinii sociale. “Agentii sociali accepta ace
ste regularitati pentru ca ei accepta (2) Max Weber: Economie si societate, p.23
, Paris, 1971 vol.I (3) care va face obiectul de studiu al etnometodologiei
c)
validitatea ordinii sociale produsa de ele” (pag.53). Obiectul de studiu al soci
ologiei trebuie sa-l constituie tocmai formele concrete in care se particularize
aza sursele ordinii sociale, anume “traditia, credinta, legalitatea”. Pe baza ac
estora devine posibila formarea si existenta grupurilor in cadrul carora Max Web
er include: institutiile, intreprinderile, asociatiile. Originalitatea conceptie
i sale consta, insa, in analiza evolutiei formelor de rationalizare in cadrul ca
rora propune birocratia ca “previzibilitate rationala” si forma eficienta de int
roducere a “calculului rational” in entropia spatiului social. In aceasta accept
iune, birocratia asigura legimitate ordinii sociale prin urmatoarele sale caract
eristici: 1) functionarii sunt liberi din punct de vedere personal; 2) lucreaza
intr-o ierarhie a functiei solid constituita; 3) respecta componentele stabilite
; 4) muncesc pe baza unui contract si a unei selectii deschise; 5) selectia se r
ealizeaza dupa o calificare profesionala relevata de examinare si atestata prin
diploma; 6) sunt platiti cu salarii fixe; 7) trateaza functia lor ca unica si pr
incipala profesiune; 8) urmeaza o cariera profesionala, iar avansarea depinde de
aprecierea superiorului; 9) muncesc separati de mijloacele de administratie si
fara sa-si aproprie functia lor; 10) sunt supusi unei discipline stricte sau a u
nui control riguros. Prin intermediul birocratiei, M Weber considera ca actiunea
sociala devine rationala, iar prin rationalitate ordinea sociala confera legiti
mitate dominatiei care se exercita la nivelul conducerii administrative. Max Web
er distinge, in spatiul larg al dominatiei, trei tipuri de legitimitate: 1. legi
timitatea rationala se bazeaza pe acceptarea prescriptiilor normative ale regula
mentelor pe care le folosesc cei care dau directive. In acest caz, dominatia est
e legala si se exercita printr-o serie de functii publice, in cadrul unor reguli
precise care circumscriu raza de actiune a unei competente. Un set, clar delimi
tat de sarcini de executie, traseaza cadrul unei autoritati constituite la nivel
ul unei ierarhii administrative care presupune o formatie profesionala pentru a
aplica regulile competentei cu scopul de a obtine o completa rationalizare a act
iunii sociale. In acest sens cercetatorii(4) romani apreciaza ca “privita ca for
ma istorica materializata a ratiunii, rationalitatea este la Max Weber o structu
ra tehnica a muncii eficiente la care nu se poate renunta decat cu pretul unei m
unci neproductive, al risipei sociale”. 2. legitimitate traditionala se bazeaza
pe increderea in valabilitatea traditiilor si asigura dominatia traditionala; 3.
legitimitatea charismatica este generata de calitatile exemplare ale ale unei p
ersoane de exceptie care polarizeaza neconditionat respectul si simtul autoritat
ii in mediul social concret determinat. In acest caz dominatia este de ordin cha
rismatic. In traditia vremii sale, Max Weber analizeaza charisma omului politic
si competenta omului de stiinta ca pe doua vocatii ale modernitatii, intre care
mediaza functionarul sau birocratul. Astfel daca etica omului politic si a savan
tului este etica responsabilitatii pentru deciziile pe care le iau in legatura
84
cu dinamica unei realitati contradictorii si pline de neprevazut, birocratului i
i este caracteristica etica unei raspunderi mecanice, neasumate, prescrise stric
t prin regului pe care le executa neconditionat. Omul politic si omul de stiinta
sunt principalii creatori ai autoritatii constituite, in timp ce birocratul cum
uleaza prerogativele respectarii stricte si executarii optime a directivelor car
e emana de la aceasta autoritate. In acest context regula fundamentala a stiinte
i sociale ramane aceea de a accepta diversitatea valorica a realitatii sociale “
. Intelegem prin situatie de clasa reuniunea sanselor tipice ale unor indivizi d
e a dispune de bunuri, de conditii exterioare ale vietii lor si de experientele
de viata, care formeaza destinul lor personal. Aceste sanse tipice deriva dintr-
o ordine economica determinata, (4) St. Costea, I. Ungureanu: introducere in soc
iologia contemporana, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1985, p.6
8 respectiv, din marimea si natura puterii de a dispune (sau a nu dispune) de bu
nuri si servicii, de modul in care aceasta putere este folosita pentru a obtine
venituri si rente (…). Numim clasa sociala totalitatea acelor situatii de clasa
intre care se realizeaza , relativ usor si intr-un mod tipic, un schimb de perso
ane si o succesiune de generatii…. Vom numi situatie de stare (strat) o pretenti
e, tipic efectiva, de consideratie sociala, care este fondata pe modul de viata,
tipul de educatie si pe prestigiul ereditar sau dobandit (profesional) al unor
indivizi….Stare (strat) se numeste o reuniune de indivizi care revendica, in cad
rul unei comunitati, o consideratie exclusiva fata de starea lor si nu monopol e
xclusiv asupra caracterului acestei stari….. O societate se numeste de stare (st
rat) daca articulatia ei sociala se realizeaza, de preferinta, in functie de sta
ri (straturi), iar o societate este de clasa daca aceasta articulatie se face in
functie de clase”.(5) Ce intelege Max Weber prin realitate sociala ? Realitatea
sociala nu este o simpla prelungire a naturii; ea este rezultatul cumulat al cr
eatiei activitatilor semnificativ orientate prin care agentii isi obiectiveaza s
copuri voite si mijloace dezirabile, susceptibile de a se insera in cadrele norm
ative ale legalitatii. In esenta, realitatea sociala este o creatie culturala nu
a individului ci a unei comunitati. De aceea, sociologia nu se poate ocupa de i
ndivid, ci de ceea ce este frecvent, adica general, in sensul actiunii sociale.
De aici decurge si existenta unor sensuri comune, care legitimeaza actiunile soc
iale tipice. Ca orice stiinta, si socilogia ia ca punct de plecare evidenta empi
rica, a observarii comportamentelor umane, pe baza careia se construieste o evid
enta rationala prin comparatie cu evidenta emotionala bazata pe “retraire prin e
mpatie”. Deosebirea fundamentala fata de stiintele naturii consta in faptul ca s
ocilogia nu se rezuma la masurarea si clasificarea evidentelor, ci interpreteaza
(5) Max Weber: Economie et societe, vol.I, Paris, Plon, 1971, P.309,413-415 evi
dentele empirice, devenind o stiinta “comprehensiv – explicativa”. Instrumentul
prin care sociologul trece de la comprehensiune la interpretare si ecplicatia ca
uzala, il reprezinta “tipul ideal” prin care Max Weber intelege un “sistem de po
sibilitati, care se construieste printr-un proces de abstractie si de constrager
e dintr-o multime difuza si discreta de fenomene individuale. Tipul ideal este o
perspectiva metodologica de evaluare a dinamicii structurale a spatiului social
global si a universului profesional concret determinat. De exemplu: tipul ideal
de meserie este o creatie teoretica rezultata din aditionarea unor trasaturi ca
racteristice care se gasesc difuz in diferitele meserii existente intr-un spatiu
social determinat. Dincolo de aspectul teoretic explicativ, tipul ideal mai are
si o functie practica: arata sensul evolutiei sociale prin raportarea permanent
a la potentialul explicativ al cunoasterii sociologice. Explicatia sociologica a
utentica se intemeiaza pe intelegerea sensului si motivatiilor actiunilor social
e. Sociologia a si primit, de aceea, numele de Verstehende Soziologie . Intelege
rea poate fi: a) obiectiva: reflecta expresia unei judecati asertorice; b) expli
cative: cand asertiunea este insotita de relevarea cauzala a contextelor particu
lare in care actiunea isi concretizeaza sensul sau specific. Explicarea cauzala
pe care o propune cunoasterea sociologica nu vizeaza subordonarea cazurilor part
iculare, generalitatii abstracte a unor legi, ci relevarea structurii si devenir
ii interioare a proceselor
85
sociale. Explicarea fenomenelor sociale, defineste, deci, si “stabilirea raportu
rilor de dependenta a partilor fata de intreg”. Tipul ideal reprezinta. Deci, in
egala masura un model al evolutiei sistemului social global, cat si cadrul conc
eptual – metodologic de pe care fiecare cercetator abordeaza realitatea sociala.
Ca “stiinta a tipurilor de actiuni ideale”, sociologia are, de aceea, un caract
er istoric: fiecare societate isi are propria sociologie prin care marcheaza o c
ontributie concreta la studiul stiintific al societatii. Fiind o imagine epistem
ica a unei realitati in continua devenire, sociologia nu este o stiinta a societ
atii, ci o modalitate de decantare teoretica a fiecarei secvente in evolutia pra
ctica a evolutiei umane. Numai mentinandu-si permanenta deschiderea conceptelor
sale fata de dinamica efectiva a realitatii sociale, sociologia poate evita esua
rea ei in dogmatism.(6) In particular, sociologia lui Max Weber nu exprima decat
faptul ca mentinerea ordinii sociale legitimate presupune succesiunea mai multo
r forme de exercitare a unei autoritati care-si conserva esenta sa. Schimbarea s
ociala este naturala, dar ea ramane legitima doar atata timp cat duce mai depart
e etosul rezultat din etica antreprenorului combinata cu prescriptiile religie p
rotestante.(7) Definind religia ca pe “un tip de activitate sociala” Max Weber r
ealizeaza prima analiza sociologica a raportului dintre protestantism (calvinism
ul) si forma capitalista de structurare a vietii economice ajungand la concluzia
ca individualismul si spiritul metodic promovat de Calvinism a contribuit la fo
rmarea mentalitatii intreprinzatorului capitalist. Etosul professional al acestu
ia este considerat a fi o variabila cheie a explicarii genezei structurilor soci
ale prin interdependenta dintre confesiune si stratificarea sociala. Aceasta int
erdependenta atinge parametrii de functionalitate preliminata numai in spatial u
nei odini sociale valide. In acest context, sociologiei ii revine rolul de a res
emantiza sistemul conceptual necesar elaborarii “tipurilor ideale” de actiune so
ciala in functie de solicitarile integrative, promovate de fiecare etapa de evol
utie a societatii umane. “Tipologia calitativa” asociata operei lui Max Weber, n
u este o simpla sinteza empirica de fapte, ci ramane mai mult o sugestie metodol
ogica in elaborarea complexitatii universului social aflat in permanenta dezvolt
are. In istoria sociologiei a mai ramas si prin teoria “pluralitatii factorilor”
istorici, prin (6) Petre Andrei: Opere sociologice, vol.III, Bucuresti, Ed.Acad
emiei Romane, 1978, p134 (7) Max Weber: L’ Ethique protestante du captalisme, Pa
ris, Plon, 1967, p.54 intermediul carora a pus bazele unei explicatii referitoar
e la importanta factorilor psihologici in evolutia vietii economice si religioas
e. Ideile sale au fost preluate si de scoala de la Frankfurt si de catre T. Pars
ons care-i mentine doctrina in actualitate in sociologia americana.
REPERE BIBLIOGRAFICE MAX WEBER (1864 – 1920) S-a nascut la 21 aprilie 1864 la Er
furt, in Turingia, ca fiu al unui jurist care provenea dintr-o familie de indust
riasi si comercianti specializati pe comertul cu textile din Westfalia. In 1869
s-a stabilit in Berlin, unde a fost membru al Dietei municipale, deputat al Diet
ei Prusace si si Reischstag. Studiile superioare, incepute la Heildberg (1882, F
acultatea de Drept, si audient la Istorie, Economie, Filozofie si Teologie) le-a
reluat la Universitatea din Berlin si Gotingen. In 1889 trece, la Berlin, exame
nul de doctorat, cu o disertatie referitoare la istoria intreprinderilor comerci
ale in Evul Mediu. Isi incepe cariera universitara dupa sustinerea tezei cu tema
“Istoria agrara romana si semnificatia sa pentru dreptul public si privat”, in
replica fata de oficialitatile zilei reprezentate, atunci, de Mommsen. Aceasta t
eza a fost completata ulterior cu raportul asupra situatiei muncitorilor rurali
in Germania Orientala. In 1894 obtine catedra de professor de economie politica
la Universitatea din Fribourg, unde isi incepe cariera printr-o conferinta asupr
a “Statului national si politica economica”. In 1896 accepta o catedra la Univer
sitatea din Heidelberg, de unde Knies a iesit la pensie. Publica studiul “Cauzel
e sociale ale decadentei civilizatiei
86
antice”. In 1903, dupa o scurta intrerupere a preocuparilor didactico-stiintific
e, Max Weber fondeaza, impreuna cu Sombart “Archiv fur Sozialpolitik”. Dupa ce i
n 1904 a asistat la Congresul de stiinte sociale de la Saint Louis, a publicat “
Etica protestanta si spiritul capitalismului”. Revolutia rusa din 1905 (miscarea
decembrista) ii prilejuieste publicarea celei de-a doua parti a “Eticii protest
ante”. In 1908 primeste, in salonul sau din Heidelberg, pe cea mai mare parte di
n savantii germani ai epocii: Windelband, Jellinek, Troetsch, Nauman, Sombart, S
immel, Michels Tonnes. Organizeaza “Asociatia germana de sociologie” si lanseaza
o colectie de opere de stiinte sociale. In 1909 incepe redactarea operei “Econo
mie si societate”. In 1910 se remarca prin pozitia luata fata de ideologia rasis
ta, lansata in Congresul Asociatiei germane de sociologie. In 1913 apare prima e
ditiei a “eseului asupra catorva categorii ale sociologiei comprehensive”. In 19
16, dupa multe preocupari civico-politicianiste, publica “Sociologie si religie”
in care trateaza “Iudaismul si budismul”, iar in 1917 “Judaismul antic”. In 191
9 ocupa catedra la Universitatea din Munchen, unde ii succeede lui Bretano. Curs
ul privind “Istoria economica generala”, tinut intre 1919 – 1920, va fi publicat
in 1924. A facut parte din Comisia pentru redactarea constitutiei de la Weimar.
La 14 iunie 1920 se stinge din viata la Munchen. Opere principale: Etica protes
tanta si spiritul capitalismului (1905); Incercarea asupra catorva categorii ale
sociologiei comprehensive (1913); Etica economica a religiilor universale (1915
); Incercare asupra netralitatii axiologice in stiintele sociologice si economic
e (1918); Economia si societatea (postum, 3 vol.,1922); Gesammelte Aufsatze zur
Religionsoziologie (3 vol.,1921); Gesammelte politische Scriften (1921); Gesamme
lte Aufsatze zur Wissenschaftslehre (3 vol.,1921); Gesammelte Aufsatze zur Socio
logie und sozial Politik (1922); Wirtschaft und Gesellschaft (1922); Gesammelte
Aufsatze zur sozial und Wirtschaftgeschichte (1924). Despre Max Weber:
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
Raymond Aron: La Philosophie critiue de L’histoire. Essai sur une Theorie allema
nde de l’histoire, Paris Vrin, 3-2 ed., 1964; Eduard Baumgarten: Max Weber, Werk
und person, Tubingen, J.C. Mohr, 1964; R. Bendix: Max Weber, an Intellectual Po
rtrait, New York, AnchorBooks, Doubleday & Co, 1962; J. Freund: Sociologie de la
Max Weber, Paris, PUF, 1966; Marianne Weber: Max Weber, ein Lebensbild, Tibinge
n, J.C. B.Mohr, 1926; J. P. Mayer: Max Weber in German Politics, London, Faber,
1956; M. Weinreich: Max Weber, L’homme et le savant, Paris, Les Presses modernes
, 1938; Karl Eugisch, Bernard Pfister, Johannes Winckleman: Max Weber: centenaru
l nasterii sale, Berlin, Duncker si Humboldt, 1966;
8. Aron Raymond: Main Curents in Sociological Thought, Vol. II, London, 1968; 9.
Andrei Petre: Sociologie Generala, ED. II, Bucuresti, Ed. Cugetarea, 1941; 10.W
iese Leopold von: Geschichte des Soziologie, Berlin, 1971; 11. Braileanu Traian:
Teoria comunitatii omenesti, Editia a II-a, Bucuresti, Ed. Cugetarea, 1941; 12.
Ralea Mihai: Contributie la stiinta societatii, Bucuresti, Csa Scoalelor, 1927;
13.Aron Raymond: La sociologie allemande contemporaine, Paris, PUF, 1966; 14.Roz
Firmin: L’evolution des idees et des moerus americaines, Paris,1931; 15.Bernard
Phillipe: Protestantisme et capitalisme, Paris, A. Colin, 1970; 16.Ahlheim Klau
s: Religion und Gesellschaft bei Max Weber Clausthal – Zellerfeld, 1972; 17.Keil
, Gert: Systemarische und Historische Bemerkungen zu Max Webers, Wissenschaftsle
hre, Erlangen – Nurnberg, 1976; 18.Hinderer, Helmut: Studien zum Geist des Kapit
alismmus unter besondever Berucksichugung der Gesammelten atze zur
Religionissoziologie von Max Weber, 1967.
87
CURENTE SI TENDINTE SEMNIFICATIVE IN SOCIOLOGIA GERMANA
Valorificand critic o foarte diversa traditie a gandirii filosofice clasice, soc
iologia germana reprezinta o mare complexitate doctrinara si o tematica de o den
sitate si diversitate echivalente. In economia de spatiu pe care-l rezerva rigor
ile didactice ale unei prelegeri, ne propunem sa prezentam cateva itinerarii de
analiza sociologica al caror aparat conceptual prezinta, inca, valabilitate nu n
umai in gandirea sociologica germana. 1.GEORG Simmel (1858 – 1918), intemeietor
al orientarii sociologice cunoscuta sub numele de formalism, a fost animat de as
piratia clarificarii statutului epistemic al sociologiei. Incercand sa-i traseze
granitele si orizonturile de competenta, Georg Simmel a plecat de la premisa ca
pentru a deveni o stiinta de sine statatoare, sociologia trebuie sa-si delimite
ze campul de investigatii care sa-i apartina in exclusivitate. Facand o trecere
in revista a diferitelor domenii ale vietii sociale (economic, moral politic, et
c.), G. Simmel a ajuns la concluzia ca din punct de vedere al continutului nu se
poate stabili un obiect de studiu pentru sociologie, deoarece continutul tuturo
r proceselor sociale este studiat de stiintele sociale particulare: economia, is
toria, etica, lingvistica. Singurul domeniu in care-si poate face simtita prezen
ta sociologia este acela al formelor socializarii indivizilor. Individul fiind s
ingura realitate necontroversabila, societatea este un rezultat al relatiilor di
ntre indivizi. Sistemul societal nu poate fi explicat numai prin baza lui materi
ala sau prin structura organizatorica, ci trebuie abordat in principal prin pris
ma actiunilor colaterale ale indivizilor (wechselwirkung) socializati. Intrucat
esenta fenomenelor sociale o constituie formele concrete in care se particulariz
eaza interactiile dintre indivizi, realitatea sociala se dovedeste a fi supraind
ividuala. De aceea, sociologia trebuie sa-si asume raspunderi si competente anal
itice in studiul pur formal al relatiilor umane (Beziehnungslehre) prin descrier
ea, clasificarea si explicarea formelor specifice de socializare independent de
continutul lor. Faptele sociale care cad sub incidenta studiului sociologic cons
tau dintr-o interactiune mintala (psychische wechselwirkung) intre indivizi, con
tinutul socialului fiind alcatuit din psihicul indivizilor. Organizarea sociala,
ca treapta superioara de complexitate a relatiilor interindividuale, face obiec
tul de studiu al sociologiei numai in masura in care unele tipuri specifice de r
elatii, ca : prestigiu, competitie, supunere, intelegere contractuala, etc., fix
eaza un anumit spatiu social. Pentru sociologie spatiul prezinta importanta prin
urmatoarele caracteristici: 1. Exclusivitatea spatiului: din punct de vedere ge
ografic un spatiu nu poate fi ocupat in acelasi timp de mai multe tipuri de asez
ari, dar din punct de vedere sociologic se impune o delimitare intre spatiul urb
an, periurban si rural; 2. Spatiul se divide prin granite, iar constiinta legiti
mitatii acestora prezinta un fapt politic. Granita nu este “un fapt spatial cu s
emnificatie sociologica, ci un fapt sociologic care se formeaza spatial”. La niv
elul macrosocial se releva participarea diferita a indivizilor in functie de poz
itia lor sociala, la sistemul de valori al colectivitatii, delimitand roluri pre
cise pentru fiecare individ. Aceasta delimitare are un caracter obiectiv. La ani
vel macro, actionand resorturi psohologice, primeaza sentimentul libertatii de m
iscare prin care individul intentioneaza transgresarea atat a granitelor geograf
ice, cat si a granitelor trasate de normele mentalitatii colective in care s-a s
ocializat. In acest sens, G.Simmel analizeaza particularitatea modelelor de comp
ortament specifice locuitorilor din tinuturile montane la care predomina spiritu
l de libertate. 3. Fixarea tuturor continuturilor posibile in functie de interes
ele indivizilor. Un popor, de exemplu, devine sedentar in momentul in care a gas
it forme acceptabile de compatibilitate intre interesele sale si anumite conditi
i geografice determinate.
88
In general, fixarea unor interese genereaza forme de relatii care se institution
alizeaza, polarizand interese comunitare: o biserica, de exemplu, odata construi
ta, devine factor de coeziune pentru credinciosi. In acest context este prezenta
t un “paradox al modernitatii”: maxima libertate este permisa si asigurata numai
de maxima fixitate a individului in raport cu un spatiu geografic determinat. 4
. Individualizarea locului, prezinta importanta sociologica prin modalitatile pe
care le foloseste pentru identificarea indivizilor intr-o colectivitate. Daca i
n Evul mediu, de exemplu, aceasta identificare este calitativa, casele avand num
e propriu, in lumea moderna opereaza metoda contitativa de reperare a indivizilo
r prin numerotarea adreselor la care locuiesc. Respectiv, procesul a strabatut u
rmatoarele etape: in timpul vietii nomade, individul era recunoscut dupa neamul
din care facea parte, cand s-a sedentarizat, dupa satul in care locuia, Evul Med
iu a generalizat metoda numirii caselor dupa proprietar, iar epoca moderna a pro
movat numerotarea ca expresie a rationalizarii modului de trai. Rationalizarea a
impus simetria in proiectarea sociologica a orasului prin amenajarea teritoriul
ui in functie de variabile eminamente umane. 5. Calitatea spatiului de a reflect
a distanta sociala dintre indivizi. Daca reprezentarea departarii fizice este un
proces de abstractizare, departarea sociala este un fapt pe care-l impune pozit
ia sociala. Intelectualii, de exemplu, impun o anumita distanta prin capacitatea
de a se ridica deasupra aspectelor empirice, relevand mai multa sobrietate si e
chilibru in raportarea la spatiul social global. In acest sens se citeaza un gan
d de-al lui Max Weber: ”… orasul este un loc de ascensiune de la servitute la li
bertate, prin intermediul profilului economic monetar…”. Analiza sociologica are
ca obiect studierea subiectivitatii citadinului in ascensiunea spre definirea p
ropriei libertati, si nu mecanismele acestei ascensiuni.(8) Spre sfarsitul carie
rei sale G.Simmel a publicat lucrarea “Gruhdfragen der Soziologie” (1917) in car
e, prin distinctia dintre “sociologia pura sau formala” si “studiul sociologic a
l vietii istorice”, introduce in orizontul epistemic al sociologiei si problemat
ica aferenta continuturilor specifice ale vietii sociale. II. Un reprezentant co
ntroversat al Scolii formaliste este FERDINAND TONNES (1855 – 1936) pe care unii
exegeti il considera fondator al sociologiei germane. Tezele fundamentale ale d
octrinei sale se gasesc in lucrarea “Gemeinschaft un Gesellschaft” (1877) in car
e premisa metodologica o constituie opozitia dintre “comunitate” si “societate”.
In conceptia sa, societatea este o expresie a starii naturale a evolutiei socia
le si cuprinde sinteza unitara a vointelor indivizilor. In cadrul societatii tre
buie recunoscute doua niveluri de complexitate structurala: 1) Comunitatea (Geme
inschaft) care decurge din viata intemeiata pe traditii a oamenilor intre care p
revaleaza legatura de sange si se bazeaza pe vointa organica dintre: mama si cop
il, barbat si copil, dintre frati si surori. Aceste trei resurse de legaturi com
unitare contribuie la formarea structurii satesti ca expresie tipica a comunitat
ii. Societatea (Gesellschaft) se bazeaza pe solidaritatea mecanica ce rezulta di
n reunirea unor indivizi diferentiati din punct de vedere profesional, economic
(8) Max Weber: La citta dell’Occidente, in G. F. Elia (ed) Sociologia urbana, Mi
lano, V. Neapoli, Editioni, 1971, p.61 si cultural. Vointa ce sta la baza unitat
ii sociale nu mai este una organica, ci o vointa reflexiva care realizeaza trece
rea de la viata concret empirica la nivelul abstract si intelectiv de structurar
e a relatiilor sociale. Raportul dintre vointa organica (wesenwille) si vointa r
eflexiva (kurkwille) plaseaza gandirea sociologica a lui Fr. Tonnes pe doua dire
ctii de evolutie: 1. una teoretica: avand ca finalitate elaborarea unui sistem c
onceptual si a unor categorii capabile sa redea dinamica reala a vietii sociale;
2. una practica: orientata spre elaborarea unei metodologii riguroase de aborda
re nespeculativa a proceselor sociale semnificative. Redefinind obiectul sociolo
giei, Fr. Tonnes propune trei ramuri principale de investigatie: 1. Sociologia p
ura: are ca obiectiv descrierea si explicarea fenomenelor empirice prin prisma u
nui sistem conceptual “ideal” care are, la varf, categoriile de maxima generalit
ate
89
(comunitate – societate), apoi categorii de generalitate medie – care fac posibi
la existenta sociologiilor de ramura, si apoi structuri terotetice proprii tutur
or formelor de manifestare a vietii sociale, grupate in doua domenii: biologia s
ociala si psihologia sociala. Sociologia pura se constituie ca o doctrina a norm
elor si valorilor generale care orienteaza forme tipice de raporturi sociale; 2.
Sociologia aplicata: presupune utilizarea cadrului conceptual in studiul geneze
i si dezvoltarii diverselor domenii ca: arta, economia politica, moralitatea, st
iinta. Tot in sfera sa de preocupari intra studierea formelor trecute ale acesto
r domenii ale vietii sociale. 3. Sociologia empirica : prin utilizarea metodei e
miprico – inductive, propusa de Fr. Tonnes, devine posibila compararea fenomenel
or particulare in scopul descrierii si clasificarii lor. “Posibilitatea si unita
tea comunitatii vointelor umane sunt determinate de legaturile de sange , apropi
erea spatiala si spirituala dintre oameni. Prin clasificarea acestor trei motive
ale comunitatii putem cerceta radacinile oricarei comunitati umane. In acelasi
fel putem elabora si legile principale ale comunitatii: 1) parintii si sotii se
iubesc reciproc sau se obisnuiesc usor unii cu altii; vorbesc si gandesc la fel,
ceea ce se intampla si intre vecini si prieteni; 2) intre cei care se iubesc, v
orbesc si gandesc la fel etc., exista intelegere (comprehensiune); 3) cei care s
e iubesc si, intelegandu-se, traiesc si raman impreuna, isi reglementeaza impreu
na viata comuna ….societatea este un grup de oameni care, desi traiesc si raman
in raporturi pasnice unii fata de altii, nu sunt organic legati ci organic separ
ati…. Aici, nimeni nu va face ceva in folosul altcuiva decat daca prin schimbul
de servicii sau de bunuri se obtine o echivalenta ….Cum schimbul este mijlocit d
e bani, iar banii pot fi si ei inlocuiti cu “obligatii” financiare, a percepe o
plata pentru proprietatea unei marfi (cum este cazul obligatiei) , fara a furniz
a insa marfa respectiva, este o situatie transcendenta societatii, finndca astfe
l se creeaza o legatura durabila, care convine ideii insasi de societate, o lega
tura care nu se mai refera la lucruri, ci la persoane. Acest raport prezent inca
din contractul simplu al schimbului economic, devine nelimitat in timp, si daca
el asigura echilibru in cazul contractului formelor concrete sub care apar si s
e cristalizeaza, episodic, relatiile sociale economic, devine dependenta persona
la in situatia obligatiei financiare.(9) Astfel, in timp ce continutul acestor r
aporturi cade sub incidenta stiintelor sociale speciale, sociologiei ii revine c
ompetenta de studia geneza si dinamica formelor concrete sub care apar si se cri
stalizeaza, episodic, relatiile sociale. III. LEOPOLD VON WEISE (1876-1969) A ra
mas in istoria sociologiei ca autor a unei variante a formalismului cunoscuta su
b numele de relationism. (9) F. Tonnes: Communaute et societe, Categories fondam
entale de la sociologie pure, Paris, PUF, 1944, P. 21 – 49. Potrivit relationism
ului, baza intregii societati o constituie relatiile psihologice de asociere si
disociere care genereaza ansambluri de relatii la nivelul grupurilor umane carac
terizate prin organizare interna. Aceste grupuri reprezinta unitati reale doar c
and membrii lor au constiinta participarii la actiunea sociala specifica grupulu
i respectiv. Pentru relevarea acesteia, Leopold von Weise elaboreaza teoria rapo
rturilor interumane (Beziehungslehre) in cadrul careia face distinctie intre:con
tacte sociale, relatii sociale si ansambluri sociale. In afara de grupuri, acest
e ansambluri sociale mai cuprind si masele si colectivele abstracte caracterizat
e prin calitatea suprapersonala a organizarii lor, si prin multimea indivizilor.
Acestea pot fi: a) mase concrete: acestea se constituie pentru rezolvarea episo
dica a unor actiuni care necesita participare colectiva; b) mase abstracte: care
se exprima prin forme durabile, dar neorganizate sistematic dupa criterii ratio
nale, ci mai mult pe baze emotionale; in cadrul acestora sunt trecute Biserica,
Statul, clasele sociale, Natiunea. Paradoxul acestei formulari consta in conving
erea lu L. von Weise in prevalenta exigentelor obiective ale dezvoltarii sociale
in raport cu una sau alta din formele de alcatuire sociale enumerate mai sus. M
ai mult: toate alcatuirile umane sunt supuse examenului duratelor, la care-si do
vedesc caracterul relativ si adecvat pentru o secventa a evolutiei istorice; de
aici nu decurge legitimitatea nimanui de a
90
idealiza o forma de organizare sociala ca fiind data pentru “totdeauna”. Structu
ra sociala este aceea care articuleaza functional toate ansamblurile de relatii
in cadrul societatii globale. Sociologia are ca obiect studierea formelor de soc
iabilitate in care se obiectiveaza toate tipurile de ansambluri de relatii. Cate
goriile centrale ale sociologiei sunt, in conceptia lui Leopold von Weise: struc
tura sociala, procesele sociale, distanta sociala, spatiul social, formatia soci
ala (Sozial Gebilde). Formatiile sociale nu pot face obiectul sociologiei deoare
ce reprezinta raporturi statice ; in masura in care se releva existenta unor rap
orturi dinamice intre diferitele formatii sociale, ele pot intra in preocuparile
sociologiei, dar ca “domenii de granita”; intrucat domeniul de competenta al so
ciologiei trebuie sa ramana interumanul: das Zwischunmenschliche. Pentru Leopold
von Weise nu societatea (die Gesellschaft), ci socialul (das Soziale) alcatuit
din procese sociale constituie realitatea autentic umana in conceptia sa socialu
l fiind identic cu interumanul (zwischen menschliehe). Procesele sociale, in fun
ctie de “distantele sociale” pot fi clasificate in: 1. procese sociale de legatu
ra: apropierea, adaptarea, asimilarea, unirea. 2. de separare: concurenta, opozi
tia, conflictul; 3. mixte: Aceste procese genereaza relatiile sociale a caror re
tea complexa da nastere formelor sociale (Gebilde). Relatiile reciproce (Weschel
lbeziehung) formeaza eul social (Sozialen Ich) care constituie baza socialului,
al doilea nivel constituindu-l procesul social alcatuit din complexe de relatii
prin intermediul carora se asigura si coerenta colectiva si dezvoltare, dar si s
tabilitatea sistemului social. In spatiul social nu exista relatii de subordonar
e deoarece toate componentele socialului coexista functional avand o cofinalitat
e de principiu. IV. Incercand o sinteza intre formalism si relationism WERNER SO
MBART (1863 – 1941) a plecat de la premisa originii eminamente spirituale a soci
etatii. Societatea fiind spirit obiectivat si concretizat in anumite fapte de cu
ltura, singurele fapte sociale care pot fi abordate sociologic sunt faptele de c
ultura. De aceea, sociologia, ca sinteza a socialului cu spiritualul, este de fa
pt, o nonsociologie. Sub aceasta denumire, sociologia studiaza: elementele cultu
rii, rolul omului ca purtator al culturii intr-un mediu natural si istoric deter
minat, procesul aparitiei si dezvoltarii formelor de cultura, treptele de evolut
ie culturala, a societatilor, ideologiile culturale, spetele si formele de cultu
ra. Raspunzand celor ce-l acuzau ca identifica pe nedrept sociologia generala cu
sociologia culturii, W. Sombart a precizat: Stiinta culturii cuprinde doua part
i: 1. o parte empirica: a evenimentelor concrete pe care o studiaza istoria; 2.
o parte teoretica: a refluxului acestor fapte de viata in constiinta vremii si r
evine sociologiei ca “teorie generala a categoriilor culturii”. Cuprinderea soci
ologiei, ca fapt de cultura, in spiritualitatea vremii sale, a constituit un pas
inainte fata de cronica subordonare a ei metafizicii, sau a deducerii ei din co
rpusul preocuparilor de ordin filosofic. Intrucat noi retinem doar conceptia des
pre statutul epistemic al sociologiei asa cum s-a particularizat in preocuparile
de profil al autorilor invocati, precizam ca ne consideram absolviti de obligat
ia tratarii “in amanunt” a punctelor de vedere care au fost invalidate pe parcur
s, iar in prezent ar mai prezenta interes doar…arhivistic. V. MAX SCHELER (1874
– 1928): plecand de la tezele formalismului sociologic le-a completat cu unele p
rincipii ale fenomenologiei in cadrele conceptuale ale unei conceptii originale
prin care este considerat ca fondator al sociologiei cunoasterii. Evidentiind ro
lul afectivitatii in structura sociala, Max Scheler propune conceptul de comunit
ate vitala (Lebensgemeinschaft) pentru a defini fluxul traitului empatic (Mitein
anderfuhlen). In aceasta acceptiune, comunitatea vitala se distinge de ”personal
itatea complexa” rezultata prin actualizarea suprema a valorilor si pe “cercul c
ultural” (Kultur – Kreis). Max Scheler deosebindu-se de neokantieni prin accepta
rea si evidentierea importantei factorilor sociali (valorile economico-sociale)
in conditionarea culturii. Acest strat al afectivitatii este exclusiv in viata s
ociala la nivelul masei ale carei forme de manifestare se bazeaza pe “contagiune
sentimentala”.
91
La nivelul societatii” functioneaza alte repere de structurare de natura rationa
la. Calculul rational care sta la baza societatii face din aceasta o creatie art
ificiala si in acelasi timp un fapt de cultura. O imagine sociologica a societat
ii este posibila doar prin corelarea tuturor acestor nivele in cadrul unei expli
catii unitare. VI. In aceasta perspectiva, un adept al fenomenologiei A. Vierkan
d (1867-1954) a continuat conceptia lui M. Scheler. El a ramas cunoscut in socio
logie indeosebi prin publicarea unui mic dictionar, de fapt primul dictionar, de
Sociologie in 1931 (Handworterbuch der Soziologie) in scopul unificarii sistemu
lui categorial al gandirii si metodologiei sociologice. Vierkand face trecerea c
atre perioada moderna a sociologiei germane, desi apartine, prin opera sa orient
arii fenomenologice, mai ales ca precursor. Studiul socilogic al societatii treb
uie sa plece “nu de la oameni, ci de la relatii” pentru a ajunge la identificare
a “formatiunilor” (Gebilde), respectiv a grupurilor. Odata constituite, grupuril
e exista si traiesc in virtutea propriilor obiective pentru care au fost constit
uite si pe baza unor cerinte functionale proprii. Desi nu se confunda cu suma in
diviziilor, grupul isi indeplineste functiile specifice prin intermediul indiviz
ilor, relatiile intersubiective dintre acestia conducand spre formarea “eului” g
rupului sub numele de “noi”. Constiinta de noi, ca expresie culturala a vietii s
ociale, reprezinta elementul primar pe care se construieste societatea dar si pr
incipalul indicator al socializarii individului. O explicatie corecta si complet
a a vietii sociale, trebuie sa ajunga la conditiile genetice ale tuturor compone
ntelor sistemului culturii care este o expresie a complexitatii sistemului socia
l. REPERE BIBLIOGRAFICE: 1. Georg Simmel: Problemele filosofiei istoriei (1892);
Filosofia banului (1900); Sociologie (1908); Probleme de baza ale sociologiei (
1917); 2. F. Tonnes (1855 – 1936): Nascut la Hof Riep, Kirschpiel Oldenswort, in
Schleswing pe 26 iulie 1855. A urmat Universitatea din Kiel unde a fost privat
docent din 1881 si profesor incepand din 1855. In 1908 a fondat Societatea socio
logilor germani. Opere: Gemeinschaft unf Gesellschaft (1887); Kritk der offentli
che Meinung (1922); Fortschritt und soziale Entwicklung (1926); Einuhrung in die
Soziologie (1931); 3. Leopold von Weise (1876 – 1969); Opere: Sociologie genera
la, 2 vol. 1924 – 1929; Gebildelehre (1929); Etica in viziunea stiintei despre o
m si societate (1947); Filosofie si sociologie (1959); 4. Max Scheler (1874 – 19
28) : Nascut la Munchen la 22 august 1874. a studiat la Universitatea din Berlin
, apoi la Jena. La Munchen a sustinut teza de abilitate in 1907, unde a descoper
it fenomenologia lui Husserl. Profesor la Universitatea din Jena si Munchen, apo
i din 1919 la Colonia iar cariera universitara si-a incheiat-o la Frankfurt pe M
ain. Opere: Der Formalismus in der Ethik und die materiale Wertethik (1913 – 191
6); Vom Umsturtz der Werte (1923); Vom Ewigen im Menschen (1921); Wesen und Form
en der Sympathie (1923); Die Wissenfirmen und die Gesselshaft (1926); Die Stellu
ng des Menshen im Kosmos (1928); Vom Sinn des Lebens (1916); Mensch und Geschich
te (1926); Die Idee des ewingen Friendes und der Pazifismus (1931); 5. Werner So
mbart (1863 – 1914) Opere principale: Capitalismul modern, 3 vol., (1902 – 1928)
; Burghezul (1913); 6. Vierkand: (1867 – 1954) Opere principale: Despre etern in
om (1921); Formele cunoasterii si societatea (1926); Pozitia omului in cosmos (
1928); Natur und Kultur (1896); Entstehungsgrunde neuer Sitten (1897); Die Steti
gkeit in Kulturwandel (1908); Staat und Gesellschaft in der Gegenwart (1921).
92
BIBLIOGRAFIE Tonnes, Ferdinand: Communaute et societe categories foundamentales
de la sociologie pure, Paris, Puf, 1944 2. Wiese, Leopold von: Geschichte der So
ziologie, Berlin, Walter de Grunter & Co., 1971 3. Wiese, Leopold von: Soziologi
e. Geschichte und Hauptprobleme, Berlin-Leipzig, Walter & Gunter, 1976 4. Wiese,
Leopold von: Analyse des mobilites dominants qui orientet l’activite dans indiv
idus dans la vie sociale, Tom.2. 5. Simmel, Georg: Grundfragen der Soziologie, B
erlin, 1970 6. Simmel, Georg: Hauptprobleme der Psihosophie, Berlin, 1954 7. Mam
elet, A.: La relationisme philosophique chez Georg Simmel, Paris, 1914 8. Sombar
t, Werner: Grundlagen und Kritik des Sozialismus, Berlin, 1919 9. Sombart, Werne
r: Die Juden und das Wirtschaftleben, Leipzig, 1919 10. Sombart, Werner: Der mod
erne Kapitalismus, Munchen und Leipzig, 1924 11. Ph.Muller: De la psychologie a
l’antropologie a travers l’oeuvre de Maz Scheler, Delechaux et Niestle, 1946
1.
REPERE BIBLIOGRAFICE LA G. SIMMEL S-a nascut la Berlin in 1858. Ca sociolog si f
ilosof a predat la Berlin (1900) si la Strasbourg (1914), remarcandu-se ca folos
of al artei si ca expert in filosofia sociala. A murit in 1918, la Strausbourg.
A mai publicat: “Cultura filosofica:, 1911; Probleme de baza ale sociologiei, 19
17; Conflictul culturilor moderne, 1918. Cateva teze din studiul privind persona
litatile si metropola: • individul opune rezistenta procesului de nivelare si co
nstrangere din partea aparatului sociotehnic; • baza psihologica a tipului de pe
rsonalitate caracteristic societatii metropolitane consta in intensificarea stim
ularii nervoase, care deriva din rapidele si neintreruptele schimbari in stimuli
i interni si externi; • metropola creaza in baza senzoriala a vietii psihice un
profund contrast cu viata din sat si din orasel: caracterul sofisticat ale vieti
i urbane face ca activitatea sa fie reprimata si latenta; rationalitatea devine
insa superficiala si ostentativa.
93
Studiu de autor GEORG SIMMEL (1858 - 1918) Georg Simmel s - a născut la 1 martie
1858 la Berlin şi a murit la 28 septembrie 1918 la Strasbourg, unde a fost în f
inal numit profesor în 1914. El este fondatorul sociologiei pure sau formală şi
a participat la dezbaterea obiectului sociologiei încă din anii 1890 când public
ă “Despre diferenŃierea socială”. Prin acest termen trebuie înŃeles un nou conce
pt care printr - un proces de abstractizare permite separarea formelor de social
izare a conŃinuturilor socializării. În introducerea autobiografiei sale netermi
nate, Simmel precizează că a descoperit acest “principiu metodic” în studiile sa
le conŃinând “Problemele filozofiei istoriei” unde pune în evidenŃă punerea în f
ormă a statului şi insistă asupra separării ce trebuie efectuată între materialu
l istoric şi informaŃia acestui material sau separarea în formă a conŃinutului.
Sociologia nu poate să se întemeieze ca ştiinŃă autonomă decât dacă defineşte un
concept de societate care - I permite să stabilească şi circumscrie un obiect s
pecific de studiu; acest obiect nu trebuie să fie deja studiat de alte ştiinŃe d
espre societate cum ar fi istoria sau sau economia. Pentru Simmel, ştiinŃele des
pre societate au înlocuit în sec. al XIX - lea ştiinŃa despre om şi o consideră
pe aceasta din urmă ca o fiinŃă socială. Dar această constatare nu dă sociologie
i un domeniu delimitat. Dacă ea trece în societate trebuie să studieze ceea ce e
ste pur “societate” în această societate. Simmel porneşte de la o definiŃie larg
ă a societăŃii: există societate acolo unde mai mulŃi indivizi intră în acŃiune
reciprocă, se influenŃează unii pe alŃii. Reluând atunci principiul său metodic,
el indică că un nou concept al sociologiei poate fi câştigat printr - o abstrac
Ńie ce permite separarea formelor socializării de conŃinutul lor. Materia social
izării constă în Aceste conŃinuturi sunt în mod necesar purtate de către indiviz
i. Forma, în schimb este tipul de acŃiune reciprocă, de orientări reciproce într
e indivizi pe care - l pot izola conŃinuturile. Asfel “dacă poate să existe nume
roase temeiuri, motive pentru a fonda o societate secretă. Societatea secretă ca
formă socială va implica totuşi un tip de acŃiune reciprocă între cei pe care î
i leagă secretul. Prin această acŃiune reciprocă indivizii crează o societate sa
u mai mult o socializare. Simmel indică că e potrivit să vorbeşti de procesul de
socializare al “formelor pure ale socializării” decât de societate. trebuie ime
diat să remarcăm că socializările pot avea grade diferite după modă şi intimitat
ea acŃiunii reciproce, dar de asemenea după cum Simmel spunea în “Soziologie” (1
908) “Nu există niciodată niciunde ceva ca o societate ăn sine, adică nu ezistă
societate în sensul că ea e condiŃia pentru aceste fenomene de legătură, pentru
că nu există acŃiuni reciproce în sine ci doar forme specifice de interacŃiune.
Societatea se naşte din interacŃiuni care nu sunt nici cauza nici consecinŃa ei
ci sunt deja ele însele societatea imediată. Simmel a revenit asupra caracterulu
i nonsubstanŃial al societăŃii şi asupra faptului că trebuie considerată ca o de
venire. Ceea ce el numeşte “privire sociologică” îl duce la a pune accentul pe f
aptul că socializarea se Ńese, se desface, şi se reŃese din nou între indivizi,
şi asupra existenŃei microscopurilor procese moleculare care leagă oamenii unul
de altul. atiinŃele societăŃii nu au concentrat atenŃia până atunci asupra socia
lizărilor masive, cristalizate în marile forme sociale cum sunt statul, clasele
sociale, bisericile etc. trebuie după Simmel să se acorde o mare atenŃie formelo
r microscopice pentru că ele asigură elasticitate şi vâscozitatea societăşîŃii;
în plus de - a lungul acestor procedee un dejun, o plimbare - societatea devine
din ce în ce mai “societate”. Sociologic va fi deci pentru Simmel studiul formel
or interacŃiunilor socializante: dominarea, conflictul, secretul şi societatea s
ecretă, sociabilitatea, cochetăria, moda între altele îi permit să ilustreze per
tinenŃa definiŃiilor sale. Problemele fundamentale ale sociologiei -1917Textele
alese sunt extrase din “Probleme fundamentale ale sociologiei” şi din “Sociologi
e”: Cercetări asupra formei socializării şi permit să ilustreze concepŃia sociol
ogică a lui
94
Simmel. Primul text afirmă bazele epistemologice ale demersului a lui Simmel şi
posibilitatea constituirii sociologiei ca ştiinŃă. Sursă: Georg Simmel, Grundfra
gen der Sociologie; traducere franceză a lui L. Gasparini “Probleme fundamentale
ale sociologiei în Georg Simmel, “Sociologie şi epistemologie”. Paris, 1981 Par
tea 1, cap 1. Bibliografie: Yoshio Aloji “Sociology at the Turn of the Centery:
On G. Simmel in ? with F. M. Weber and E. Durkheim”; David Frisky, georg Simmel”
, Serge Moscovici “Maşina de făcut zei: sociologie şi psihologie” ; Revista fran
ceză de sociologie -1987- vol. XXVIII n 1, cu notarea Marc Sagnol “Statutul soci
ologiei la Simmel şi durkheim”. Domeniul sociologiei Când ne propunem să dăm exp
licaŃie asupra ştiinŃei sociologice ne lovim de o primă dificultate care constă
în aceea că pretenŃia la rangul de ştiinŃă nu este nicidecum necontestată. chiar
şi când I se recunoaşte acest rang întâlnim un haos de opinii asupra conŃinutul
ui şi obiectivelor sale, multe contradicŃii Ńi confuzii care fac fără încetare s
ă renască îndoiala asupra caracterului autentic ştiinŃific al manierei de a pune
probleme. Ne- am putea resemna cu absenŃa unei definiŃii incontestabile, clar d
efinite dacă cel puŃin ne- am găsi în situaŃia unui ansamblu de probleme particu
lare pe care alte ştiinŃe nu le tratează sau le tratează numai în mod particular
şi care, pentru că implicaseră faptul sau conceptul de “societate”, ca element,
ar poseda astfel un punct comun. Presupunând chiar că aceste probleme ar fi atâ
t de diferite relativ la conŃinutul lor obişnuit, la orientările şi soluŃiile lo
r, încât am putea greu să le considerăm ca formând o ştiinŃă univocă, conceptul
de sociologie ar putea totuşi să le furnizeze un adăpost provizoriu, căci am şti
cel puŃin exterior unde să le căutăm. Statul sociologiei ar fi analog celui de
concept de tehnică care acoperă în mod absolut legitim o imensă sferă de lucruri
, fără ca inteligenŃa şi soluŃia problemelor particulare să pretindă că particip
ă la această denumire proprie în baza unui ansamblu de caractere comune. În fapt
, nimic decât această mică conexiune de probleme diverse, anunŃă o unitate mai m
ică de descoperit pare ase rupă a propos de problematica unui singur concept coe
rent al sociologiei, acela de societate. Este vorba de problematica prin care o
negare principală a sociologiei încearcă în genere să se legitimeze. Asta înseam
nă, curios, pe de o parte o slăbire iar pe de altă parte o întărire a acestui co
ncept care constituie legătura acestui gen de justificări. Orice existenŃă ar re
veni exclusiv indivizilor, complexităŃii lor şi experienŃei lor astfel încât soc
ietatea să nu fie decât o abstracŃie indispensabilă pentru raŃiuni practice, ext
rem de comodă pentru o sinteză provizorie a diverselor fenomene fără a constitui
un veritabil obiect prin indivizi sau evenimente care îi privesc. Odată studiat
fiecare individ în determinarea sa ştiinŃifică şi istorică nu ar rezista ca obi
ect veritabil pentru oricare altă ştiinŃă socială. Tot ceea ce fac şi sunt fiinŃ
ele umane se derulează în societate care - I determină pe aceştia şi constituie
o parte a existenŃei lor. Nu ar putea exista o ştiinŃă a lucrurilor unane care s
ă nu fie o ştiinŃă a societăŃii. atiinŃelor particulare istorice, psihologice, n
ormativ ar trebui să li se substituie ştiinŃa societăŃii pentru a exprima prin u
nitatea ei că toate interesele, conŃinuturile şi evenimentele se constituie în u
nităŃi concrete mulŃumită socializării lor. Ac. definiŃie tinde să o jumulească
cu toate că îi atribuie totul la fel ca şi cea care nu - I atribuie nimic. Lipin
d ansamblul tuturor ştiinŃelor sociale şi lipind o nouă etichetă, aceea a sociol
ogiei, nu câştigăm nimic. Celelalte ştiinŃe au un fundament bine stabilit iar ti
inŃa societăŃii se află într- o situaŃie defavorabilă trebuind să - şi demonstre
ze dreptul său de existenŃă. E forŃată în acelaşi timp să - şi explice principii
le fundamentale şi maniera sa proprie de a pune problemele în faŃa realităŃii. C
omitem o greşeală dacă concluzionăm că existenŃa ştiinŃei este simplul fapt al e
xistenŃei indivizilor, că orice alt demers care urmăreşte să le perceapă să- şi
aleagă ca obiect abstracŃii speculative şi forme ireale. Gândirea voastră percep
e totdeauna figuri (gebilden) ca obiecte ale ştiinŃei. Ea nu găseşte echivalent
în realitatea imediată. Se întâmplă des să nu căutăm cum lucrurile se comportă î
n singularitatea lor ci creăm o nouă unitate colectivă plecând de la ele. Formel
e colective sunt sinteze intelectuale. În fiecare dintre indivizi luaŃi separat
nu găsim ceea ce este comun ci ceea ce - I diferenŃiază unul de celălalt
95
pentru că aceasta constituie unitatea indivizibilă a vieŃii personale. Plecând d
e la un ansamblu, de la toŃi, formăm unităŃile mai vaste (grecii şi persanii) şi
reflecŃia cea mai succintă face să apară faptul că cu aceste concepte în acest
punct depăşim existenŃele individuale. Dacă vrem să excludem acestea, sub pretex
tul că doar existenŃele individuale ar fi reale am priva această sferă de conŃin
utul său cel mai incontestabil, legitim. AfirmaŃia după care nu ar exista decât
indivizi umani ob. ale ştiinŃei nu poate în acelaşi timp să ne împiedice a vorbi
de ansambluri de evenimente şi forme colective de acelaşi fel, de societate în
general. Astfel înŃeleasă aceasta constituie un concept abstract dar fiecare din
nenumăratele şi expresii şi unităŃi ale acestui concept se referă la un obiect
dând loc unei căutări sau meritând a fi studiat cu toate că nu există doar în ex
istenŃe individuale, separate. Aceasta ar putea fi imperfecŃia ştiinŃei noastre,
o necesitate provizorie a cărui scop final ar consta într - o ştiinŃă despre in
divizi ca realitate concretă sf. ultimă. Indivizii - privind mai atent - nu sunt
atomii lumii noastre, ca unitate insolubilă care desemnează conceptul de “indiv
id” nu este un obiect al cunoaşterii ci doar al ordinei trăite. realul în sensul
riguros al ermenului constituie baza oricărei sinteze superioare intelectuale;
obŃinut prin izolarea şi perceperea unor elemente şi reduse la altele mai simple
, mai profunde, mai vaste decât mediul fizic, cultural. În fapt aceste elemente
constituie construcŃii intelectuale foarte elaborate dacă nu acordăm relitatea a
utentică decât unor veritabile realităŃi ultimul şi nu fenomenelor prin care - ş
i găsesc o formă realitatea de cunoscut ar deveni total de neînŃeles. reducerea
ultimă la individ ar fi o limită foarte clar arbitrară pentru că acest individ n
u ar putea să apară la o analiză tot mai avansată decât ca o juxtapunere de cali
tăŃi particulare, destine, forŃe şi circumstanŃe istorice care constituie prin r
aport cu el realităŃi la fel ca şi indivizii însuşi în raport cu societatea. În
concluzie, pretinsul realism care - şi exersează critica asupra conceptului de s
ocietate şi în continuare asupra celui de sociologie lasă să scape orice realita
te ce poate fi cunoscută pentru a o respinge în infinit şi o caută în ceea ce nu
poate fi perceput. În fapt trebuie să concepi cunoaşterea după un cu totul alt
principiu structural cel care selecŃionează în acelaşi complex etern de fenomene
un anume număr de obiecte diverse care trebuie cunoscute, recunoscute totodată
ca definitive, omogene pentru ştiinŃă. În realitate chiar în percepŃie, orice ap
ropiere înlocuieşte orice distanŃă a cărei limită inferioară n - ar şti să se la
se determinată. Imaginea pe care o avem plecând de la o anume distanŃă are o pro
prie raŃiune de a fi, nu poate fi înlocuită de nici o altă distanŃă. La o anumit
ă distanŃă apropiindu - ne de existenŃa umană fiecare individ se distinge clar,
detaşîndu- se de celălalt. Dacă ne - am îndepărta un punct particularul ar dispa
re şi s - ar naşte imaginea unei societăŃi cu culori proprii pe care am putea -
o recunoaşte şi respinge. Am putea fonda dreptul la independenŃă a reflecŃiei şt
iinŃifice asupra societăŃii prin raport cu ideea că orice devenire reală nu s -
ar dezvolta decât în indivizi. Realitatea este dată ca un complex de imagini, de
juxtapoziŃii continue a fenomenelor superficiale. * Realitatea devine ştiinŃă d
oar când adoptă forma cunoştinŃei. Există un alt ? : ExistenŃa umană ar fi ea do
ar singură reală în indivizi fără ca acest timp validitatea conceptului de socie
tate să aibă de suferit. Nu am putea reconstitui viaŃa societăŃii plecând doar d
e la structurile celorlalte ştiinŃe ale societăŃii. Aceasta s - ar sparge într -
un număr de sisteme dezordonate fără intervenŃia altor sisteme. Socializarea se
desface şi reface din nou într - un etern flux şi într - o eternă fierbere care
Ńine indivizii chiar acolo unde nu reuşeşte să ajungă la forme de organizare ca
racteristică. RelaŃiile de la persoană la persoană conştiente sau nu, durabile s
au nu Ńin unele la altele. În asta consistă acŃiunile reciproce între elem. care
susŃin această fermitate şi elasticitate în toată multiplicitatea şi toată unit
atea vieŃii în societate, setea atât de manifestă şi enigmatică. toate aceste ma
ri sisteme şi organizaŃii super individuale la care ne gândim a propos de concep
tul de societate nu sunt decât mijloace de a consolida în cadre durabile şi figu
ri autonome acŃiuni imediate reciproce care leagă viaŃa indivizilor. Ele primesc
astfel autoritate şi autonomie pentru ase pune şi opune în funcŃie de existenŃă
prin care indivizii se condiŃionează reciproc.
96
Realizându - se progresiv, societatea semnifică că indivizii sunt legaŃi de infl
uenŃe şi determinări pe care le simt reciproc. Ea este ceva funcŃional, ceea ce
indivizii fac şi totodată suportă. Caracteristică a sa fundamentală: ar trebui s
ă vorbim de socializare. Putem considera că doar elementele materiale ar constit
ui realitatea, că mişcările lor, modificările lor reciproce niciodată sesizate,
observabile concret nu ar fi decât realităŃi de ordin secundar. În acelaşi sens,
doar indivizii umani ar constitui realităŃi veritabile. Societatea nu are nimic
substanŃial, concret ci ar fi doar o devenire. AparenŃele sensibile ne arată do
ar indivizi şi între ei un spaŃiu vid., într - un anumit fel. Ar trebui să refuz
ăm să vedem realul susceptibil de a fi studiat în devenirea lui dinamică în care
indivizii se modifică reciproc. Orice ştiinŃă selecŃionează o serie sau un aspe
ct sub direcŃia unui concept determinat. Sociologia nu acŃionează mai puŃin legi
tim atunci când analizează existenŃele individuale şi recompune urmând un concep
t propriu numai ei. Dacă sociologia este fondată pe o abstracŃie a realităŃii to
tale sub conduita conceptului de societate şi dacă datorită acestui fapt I se re
proşează că este ireală- doar indivizii fiind reali îşi pierde valoare aceasta o
protejează împotriva exagerării. Omul e determinat în fiecare moment în fiinŃa
sa şi în ceea ce face că e o fiinŃă socială, toate ştiinŃele omului ar putea păr
ea că se reduc la ştiinŃa socială - singura purtătoarea întregii forŃe şi a într
egului sens. Societatea şi sociologia se bazează pe un fapt important în sine şi
bogat în sine (-ideea omul: fiinŃă socială). ProducŃia socială - raporturi reci
proce între oameni. Producerea fenomenelor se face prin viaŃa socială într - un
dublu sens: coexistenŃa indivizilor care au raporturi reciproce crează ceea ce n
u s ar putea explica prin unul singur şi succesiunea generaŃiilor a căror moşten
iri şi tradiŃii se confundă indosolubil cu moştenirea individului ceea ce face c
a omul social e nu numai un descendent dar şi un moştenitor.ProducŃia socială s
- a structurat între producŃie pur individuală şi producŃia transcendentă apariŃ
ia metodei genetice în şt. spiritului . Sociologia nu e doar o ştiinŃă având pro
priile sale obiecte distincte în virtutea diviziunii muncii a altor ştiinŃe, dar
a devenit de asemenea o metodă a ştiinŃelor istorice şi umane în general. Acest
ea nu sunt obligate să - şi abandoneze obiectul. Metoda sociologică se climatize
ază la fiecare problematică a ştiinŃelor. Sociologia nu se înŃelege ca obiect ca
re nu ar trata deja una din celelalte ştiinŃe existente, atâta timp cât se bazea
ză pe: omul, fiinŃă socială şi societatea - purtătoarea evenimentelor istorice.
Ea este aplicabilă ansamblului problemelor - nu are conŃinut propriu. Pentru că
metoda sa posedă o asemenea universalitate, sociologia constituie un fundament c
omun unui ansamblu de probleme particulare cărora le lipseau anumite clarificări
obŃinute unele din altele. Acestui aspect comun al socializării ? corespunde as
pectul comun al modului de cunoştinŃă sociologică potrivit căruia putem găsi pen
tru o problemă determinată o posibilitate de soluŃie sau de aprofundare chiar da
că domeniul cunoştinŃei e total eterogen în conŃinut. SOCIOLOGIA; Cercetări asup
ra formelor socializării (1908) Digresiunea încearcă să elucideze condiŃiile dup
ă care indivizii pot să formeze o societate şi în acest sens este un studiu al t
eoriei cunoştinŃelor. Ea relevă de asemenea o ontologie a societăŃii care se înt
reabă asupra condiŃiilor a priori ale socializării. Cum şi după care condiŃii in
divizii pot să interacŃioneze şi să intre în acŃiuni reciproce? După care morali
tate un individ empiric este un individ social? Ce loc oferă societatea fiecărei
personalităŃi după calităŃile sale? Digresiue asupra problemei: cum este posibi
lă societatea? Kant îşi pune întrebarea: cum este posibilă natura? Care sunt con
diŃiile care trebuie să existe reunite pentru ca o natură să poată exista? K: Ca
ută esenŃa prin formele care o constituie şi care prin consecinŃă fac să existe
natura în sine.
97
Ar fi convenabil să tratăm într - o manieră analoagă problema condiŃiilor aprior
i în virtutea cărora societatea e posibilă. Pentru că elementele individuale şi
aici sunt date care într - un anumit sens se menŃin totuşi separate unele de alt
ele cum e cazul pentru percepŃiile sensibile şi care fac experienŃa sintezei lor
în unitatea unei societăŃi doar pentru un proces al conştiinŃei care pune în re
laŃie existenŃa individuală elementelor izolate cu celelalte elemente în formă d
efinită şi după reguli determinate. DiferenŃa fundamentală între unitatea societ
ăŃii şi unitatea naturii este totuşi următoarea: unitatea naturii după Kant, se
realizează exclusiv în subiectul care percepe, ea este produsă de acesta cu şi p
lecând de la materiale de sensuri care nu sunt racordate în ele însele; unitatea
societăŃii este realizată de elementele sale fără să existe altă mediere pentru
că sunt conştiente şi operează o sinteză. Această unitate nu are nevoie de obse
rvatori. Principiul următor al lui Kant - conexiunea nu poate să rezide niciodat
ă în lucruri pentru că nu e realizată decât de subiect. Nu valorează pentru cone
xiunea societăŃii care în fapt se îndeplineşte chiar mai imediat în lucruri care
sunt aici suflete individuale. Ca sinteză această conexiune rămâne ceva pur psi
hic şi fără paralelă cu configuraŃii spaŃiale şi cu acŃiunile lor reciproce. Uni
ficarea nu are aici nevoie de nici un factor eterior elementelor pentru că fieca
re dintre ele exersează funcŃii care umplu vis - a- vis de lumea exterioară ener
gia psihică a observatorului. ConştiinŃa de a forma cu alŃii o unitate este aici
singura unitate în cauză. Asta nu înseamnă conştiinŃa abstractă a conceptului d
e unitate ci nenumărate relaŃii singulare, faptul de a avea sentimentul şi de şt
i că ceilalŃi sunt determinaŃi şi că alŃii ne determină pe noi. Chestiunea de a
şti care domeniu al realităŃii exterior observabile trebuie să fie înŃeles ca o
unitate nu depinde de conŃinutul imediat şi strict obiectiv al acestei realităŃi
ci este determinat de categoriile subiectului şi exigenŃele salecognitive. Soci
etatea este în acelaşi timp o unitate obiectivă care nu are nevoie de unobservat
or neconŃinut în ea. Nu este decât o simplă problemă de terminologie a şti dacă
căutarea condiŃiilor procesului de socializare trebuie să se unească au nu epist
emologic, pentru că această configuraŃie care se ridică din aceste condiŃii şi c
are îşi primeşte normele din formele ei nu consistă în nişte cunoştinŃe ci în ni
şte procese practice şi de situaŃii reale. CunoştinŃa de a socializa sau a fi so
cializat ar trebui numită cunoştinŃă imediată decât o cunoştinŃă dobândită. În a
cest caz subiectul ar avea ca suport, semnificare intrinsecă a socializării, ace
astă cunoştinŃă imediată. Care sunt categoriile specifice pe care omul trebuie s
ă le poarte în el? şi Care sunt formele pe care trebuie să le îmbrace conştiinŃa
odată ce a fost înghiŃită adică societatea ca fapt al cunoştinŃei: Toate aceste
a pot fi numite epistemologie a societăŃii. CondiŃii sau forme ale socializării
operante “a priori”: 1) Imaginea pe care un om o dobândeşte de la altul printr -
un contact interpersonal e determinată de anumite lunecări care sunt nişte schi
mbări principale ale complexiunii obiectului real; Aceste lunecări sunt de două
tipuri: - într -o anumită măsură percepem pe celălalt ca fiind generalizat; - cu
noaşterea completă ar presupune în acelaşi timp o identitate completă. Pentru a
cunoaşte omul noi nu - l înŃelegem, nu - l percepem în pura sa individualitate c
i susŃinut, valorizat de către tipul general sub care - l valorizăm. denumim tot
uşi omul după un tip care nu -l putem exprima în cuvinte, tip cu care individual
itatea sa nu coincide exact. 2) Există o altă categorie sub care oamenii se văd
ei însişi ca şi pe ceilalŃi şi se transformă cu scopul de a produce societatea e
mpirică, ceea ce poate fi formulat de unprincipiu în aparenŃă banal: că fiecare
element al unei grupe nu este doar o parte a societăŃii dar este în plus ceva di
ferit. Aceasta fundează condiŃia pozitivă pentru ca individul să fie prin alte p
ărŃi ale fiinŃei sale parte a societăŃii: maniera de a fi socializată determinat
ă sau codeterminată de maniera prin care el nu este în societate. Această relaŃi
e cu societatea se potriveşte nu doar pentru anumite tipuri generale (străini, c
riminali) dar şi cu nenumărate variante pentru orice fenomene individuale. Făcân
du - se abstracŃie de poziŃiile cu totul ridicate şi conducătoare viaŃa individu
ală, tonul personalităŃii totale, au dispărut din activitatea socială. Oamenii n
u sunt decât suporturile unui schimb de
98
realizări şi contrarealizări care se produc după norme obiective, şi tot ceea ce
nu aparŃine acestei obiectivităŃi pure a dispărut în principiu de asemenea din
această activitate socială. 3) Societatea este o configuraŃie compusă din elemen
te inegale. Pentru că chiar acolo unde tendinŃele democratice sau socialiste pro
iectează o “egalitate” unde îl ating parŃial nu poate fi vorba decât de o echiva
lenŃă între persoane, realizări, poziŃii, o egalitate între oameni din punct de
vedere al naturii lor, al conŃinutului lor de viaŃă sau a destinului nu poate să
intre complet în calcul. Societatea dacă o reprezentăm ca pe o schemă pur obiec
tivă ea apare ca un ansamblu de conŃinuturi şi acŃiuni legate între ele prin spa
Ńiu, timp, cocepte şi valori. Ea este o încrucişare de fenomene calitativ determ
inate. În acest fel ceea ce este pur personal, creat interior, impulsurile refle
xelor proprii rămân de fapt în afara consideraŃiilor. Societatea nu se deyvoltă
doar psihologic ci şi fenomenologic considerate exclusiv în funcŃie de conŃinutu
rile ei socciale! - ca şi cum fiecare element ar fi determinat pentru locul său
în totalitate. ViaŃa se desfăşoară ca şi cum toŃi membri s - ar găsi într - o re
laŃie de unitate, într -o aşa manieră încât fiecare dintre ei depinde de toŃi ce
ilalŃi şi toŃi ceilalŃi depind de el. Este o (întrebare) problemă nesemnificativ
ă de a şti dacă cercetările de epistemologie societăŃii care trebuiau să fie exe
mplificate prin aceste discuŃii dacă aparŃin filozofiei sau dacă fac parte propr
iu vorbind sociologiei. Natura problemei sociologice nu suferă prea mult datorit
ă acestei dileme (ilozofie - sociologie). Aceste cercetări sunt poate o regiune
de frontieră dintre două metode. Sociologia îşi propune abstracŃia acelui fapt c
are în fenomenul complex pe care - l numim viaŃă socială este real societate, ad
că socializare. Ea îşi propune să îndepărtăm din inpuritatea acestui concept tot
ceea ce nu constituie societatea în sine ca o formă de existenŃă unică şi auton
omă dar care oricum nu poate fi realizată istoric decât în interiorul societăŃii
. Prin asta avem de a face cu un miez de probleme clar definite; s - ar putea ca
periferia sferelor problemei să atingă alte sfere de o manieră provizorie sau d
urabilă şi ca delimitaŃiile să devină problematice, dar centrul nu rămâne mai pu
Ńin solid la locul său. Sursă: Georg Simmel - Sociologie; Cercetări asupra forme
lor socializării Georg Simmel - “Digresiune asupra problemei: cum este posibilă
societatea” în sociologia şi experienŃa lumii moderne.
99
EMPIRISMUL SOCIOLOGIC: ASPECTE METODOLOGICE SI DOCTRINARE
Pastrandu-si acceptiunea sa etimologica(10) vehiculata in intreaga istorie a fil
ozofiei(11) empirismul sociologic s-a conturat ca o orientare doctrinara si s-a
particularizat, ulterior, intr-o metodologie de cercetare, tocmai ca o reactie d
e impotrivire la imixtiunea metafizicii in spatiul semantic al enunturilor socio
logice. Acceptand primatul experientei in procesul cunoasterii stiintifice a spa
tiului social, empirismul sociologic a mers dincolo de aspectele de ordin princi
pial afirmndu-se ca o metodologie, ca un set de tehnici si procedee de exploatar
e a universului global. Unitara in estenta sa, aceasta orientare a cunoscut form
e foarte diferite de manifestare. Ca etapa distincta in istoria doctrinelor soci
ologice, necesita, de aceea a fi tratata prin prisma principiului metodologic al
unitatii in diversitate. In consecinta, criteriul cronologic va fi sistemul de
referinta la care ne vom raporta in prezentarea personalitatilor care s-au doved
it a fi referentiale pentru evolutia emipirsmului socilogic in ansamblul sau, si
nu pentru gandirea sociologica din propriile spatii de provenienta sau rezident
a. Ca principale surse ale empirismului sociologic remarcam: a)scoala filozofica
britanica a empirismului clasic (J. Locke, G.Berkeley, D. Hume), sistemul de lo
gica inductivista a lui J. Mill, (10) gr.empereikos: en = in; peiria = experient
a; (11) Philinius din Cas, Serapion din Alexandria, Galien ( primul care a susti
nut teza conform careia empirismul este singura baza a cunoasterii pozitive), St
uard Mill (asociatismul), Fr. Bacon, T. Hohhes, J. Locke,(empirismul materialist
), G. Berkley, E. Mach, R. Avenarius (emipirismul idealist); forma cea mai recen
ta empirismul logic); indeosebi ceea ce acesta denumea canon of prof: metoda aco
rdului, metoda diferentei, metoda rezidurilor, metoda variatiei concomitente. b)
metoda pozitivista care consta in “formularea de explicatii teoretice si predic
tii ale evenimentelor empirice observabile pe baza stabilirii de raporturi izomo
rfice intre teorie si observatie (experimentare) sau de similaritati structurale
intre nivelurile teoretice si cele observationale ale cunoasterii; c) rezultate
le cercetarilor in domeniul statisticii, indeosebi lucrarile lui Fr. Galtan, K.P
earson, R.A. Fisher, K. Pearson de exemplu considera legile stiintifice ca “expr
esii concentrate ale realitatilor si succesiunilor”(12) obtinute prin generaliza
ri de tip probabilist, iar relatiile dintre lucruri reprezentate prin numere de
forma coeficientilor este corelatii sau de contingenta. “Problema fundamentala a
stiintei este de a descoperi cum este corelata variatia dintr-o clasa cu variat
ia dintr-o alta clasa”(13) Dezvoltand tehnica statistica a calcularii coeficient
ului de corelatie, K. Pearson a ajuns la concluzia ca inlocuirea, in stiinta, a
cauzalitatii cu contingenta si corelatia, genereaza o “noua epoca a cercetarii”.
Pe baza acestor surse, emipirismul sociologic, ca metodologie de cercetare, s-a
dezvoltat avand ca model stiintele naturii si aplicarea tehnicilor statistice.
FREDERIC LE PLAY (1806 – 1884) – recunoscut ca fondator al sociologiei empirice
care s-a constituit, efectiv, plecand de la premisa utilitatii practice a descop
eririlor stiintifice. Similar cu tehnica, rezultata din obiectivarea practica a
valorilor stiintei si raspunzand unor necesitati concrete, si stiintele sociale
trebuie sa puna, neconditionat, in slujba ameliorarii conditiilor de munca si vi
ata ale oamenilor, rezultatele cercetarilor sociale. Pentru a atinge acest (12)
K. Perasons: The grammar of science, New York, Meridian, Brooks. Inc, 1967, p. 8
2 obiectiv, stiinta sociala trebuie mai intai sa se debaraseze de speculatiile m
etafizice, pentru ca apoi sa-si reconstruiasca un set de metode de investigare e
ficienta a realitatii sociale nemijlocite.
100
Cunoscand adevarata forma de manifestare a “conditiei umane”, interventia in cor
ijarea aspectelor ei malformate devine posibila. Aceste exigente le poate indepl
ini sociologia prin reconstructia conceptelor si a metodelor sale plecand nu de
la imperative teoretice, ci de la exploatarea continutului real al faptelor de v
iata concreta. Pentru a avea libertatea epistemiologica sociologia trebuie sa tr
eaca mai intai examenul sever al investigarii de teren, pe baza unor metode rele
vante stiintific si eficiente sub aspect practic. O astfel de metoda ar fi monog
rafia pe care a practicat-o indeosebi in mediul industrial. Primele cercetari Fr
. Le Play le-a intreprins asupra familiilor muncitoresti ambitionand sa conturez
e prin aditionarea datelor concrete privitoare la viata muncitorilor, intregul u
nivers al acestui grup social divers sub aspect profesional, dar relativ omogen
ca pozitie sociala. In acest demers, observatia si analiza documentara s-au comp
letat cu interviul sociologic si metodele statistice in descrierea, voit exhaust
iva, a conditiilor de munca si de viata ale muncitorilor. Considerand ca numai f
amiliile celor ce-si castiga existenta din munca proprie sunt reprezentative pen
tru natiune, Fr. Le Play s-a orientat spre familiile muncitoresti, formuland dou
a existente metodologice in raport cu cercetarea monografica a acestora: a) fami
lia trebuie sa fie completa, adica formata din parinti, copii si batrani; b) fam
ilia respectiva sa-si asigure existenta in exclusivitate prin munca. Tipul de fa
milie pe care la propus vizeaza tocmai acest aspect: familia nu trebuie sa aiba
alte venituri in afara celor provenite prin munca. Modelul elaborat de Fr. Le Pl
ay cuprinde doua parti: 1. prima parte cuprinde “mediul”, adica totalitatea cond
itiilor materiale si sociale ale zonei in care traieste si munceste: aspecte fiz
ice, geografice, istorice, climaterice, situatia demografica a localitatii si zo
nei, tipul de proprietate, statistica profesiilor, disponibilul de locuri de mun
ca in profil zonal si local. 2. Partea a doua cuprinde calitatea vietii asa cum
se reflecta in fiecare familie cercetata: conditiile de munca si de viata, mijlo
acele de existenta, bugetul de familie, alimentatia, locuinta, mobilierul, tipul
de munci prestate de membrii familiei. In finalul monografiei cateva concluzii
privind: semnificatia tipurilor de meserii practicate in familie in prezent fata
de istoria familiei si a locurilor din care provine comparativ cu situatia din
zona de rezidenta, propuneri privind ameliorarea vietii familiilor muncitoresti,
cateva aspecte privitoare la dinamica traditiilor muncii industriale in profil
local. Folosind un astfel de model de cercetare, Fr. Le Play a studiat cu precad
ere bugetele de familie ale familiilor nu numai din Franta, ci si din alte tari
europene pe care le-a cunoscut in calitatea sa de inginer si inspector de mine.
Rezultatul acestor investigatii au fost publicate in lucrarea “Muncitorii europe
ni”, aparuta in sase volume intre 1865 – 1880. “Scoala monografica” a devenit cu
noscuta si prin “L’ecole des Roches”, institutie intemeiata de Fr. Le Play in sc
opul educatiei tinerei generatii in spiritul familiei particulariste. A condus t
imp de 30 de ani aceasta scoala. Folosirea bugetelor de familie ca metoda de cer
cetare demografica, a deschis drum cercetarilor concrete si a relevat, pentru pr
ima data, legatura dintre investigatia de teren si platforma teoreticometodologi
ca de actiune in spatiul social global. Discipolii sai(14) au completat studiul
monografic cu date privind mediul georgrafic, factorul demografic si structurile
organizatorice ale muncii subiectilor investigati, relevand importanta observat
iei, ca metoda de cercetare, si extinzand monografia si alte institutii economic
e si sociale, si chiar la (14) Henri de Tourville (1834 – 1903); Edmond Demolins
(1852 – 1907) intreprinderi. Astfel Henri de Tourville a elaborat un model de c
ercetare monografica pe care l-a denumit “nomenclatura” pentru a individualiza m
ai mult cele 25 de capitole si cele peste 326 de aspecte (indici, in termenii so
ciologiei contemporane) derivate din aceste capitole in orizontul carora Tourvil
le considera ca s-au cuprins toate elementele definitorii pentru un studiu monog
rafic. Aceasta nomenclatura, era propusa ca instrument “obiectiv” de cererea com
pleta si cu valoare universala a mediului social, in optica autorului ea satisfa
cand toate exigentele pentru toate mediile sociale.
101
Dimitrie Gusti (1880 - 1955), adept initial al lui Fr. Le Play, s-a desprins de
orientarea acestuia realizand o scoala monografica proprie cunoscuta sub numele
de “Scoala monografica de la Bucuresti” in care a perfectioant metodele folosite
in Institutul Social Banat-Crisana. Disociindu-se de premisele metodologice ale
lui Fr. Le Play care restrangea sfera demografiei la familiile din mediul indus
trial si restrangea analiza doar la viata economica oglindita in bugete, Dimitri
e GUSTI a pus bazele monografiilor rurale ca unitati sociale complexe (Nerej, Vr
ancea, cea mai reprezentativa pentru satul de munte). Ulterior, cercetari monogr
afice in mediul rural s-au realizat in SUA (1919 – 1930), Franta (1935), Germani
a (1927, o echipa de 12 studenti a intocmit monografia a 12 sate din valea Rinul
ui). Valorificand achizitiile metodologice experimentate in mediul rural si rezu
ltatele unei anchete desfasurate intre 1880 – 1890 in mediul rural american, sot
ii Lynd au realizat prima monografie a mediului urban cunoscuta sub numele de Mi
ddletown (orasel cu 36.000 locuitori, anul 1920). Punand accent pe aspectele eco
logice si completand observatia cu teste, chestionare si interviuri, studiul mon
ografica asupra acestei localitati urbane a fost reluat intre 1925-1935 ramanand
o lucrare de referinta in domeniu. Cat priveste rolul observatiei in cercetarea
empirica, Dimitrie Gusti s-a remarcat prin contributia sa la elaborarea “reguli
lor observatiei sociologice militante”. Astfel conform lui D.Gusti, in explorare
a empirica a universului social, observatia trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii: 1. sa fie sincera si obiectiva, inlaturand toate prejudecatile posibi
le; 2. sa fie exacta, cuprinzand toate detaliile in unitatea diversitatii lor; 3
. sa fie verificata si controlata prin interventii experimentale; 4. sa fie cole
ctiva, prin aportul specialitatilor din toate domeniile vietii sociale, pentru a
asigura obiectivitatea, interdisciplinaritatea si corectitudinea datelor culese
pe teren; 5. observatorul trebuie sa fie bine pregatit teoretic in ceea ce priv
este criteriile de selectare a datelor; 6. sa fie intuitiva si comprehensiva pen
tru a putea patrunde in esenta fenomenelor sociale supuse investigatiei pe teren
; 7. intrucat cercetarea sociologica nu se reduce la colectarea si repertorizare
a datelor, observatia trebuie sa fie completata cu comparatia pentru a descoperi
elementele ce pot conduce spre generalitati semnificative ale faptelor de viata
culese din teren. “Vointa sociala, ca motivare a existentei, relatiilor si proc
eselor unitatilor sociale, nu este o constructie arbitrara a spiritului. Ea poat
e fi oricand descoperita si precis caracterizata prin raportarea manifestarilor
economice, spirituale, politice si juridice, la ansamblul cadrelor extrasociale:
cosmologic si biologic, psihic si istoric, ceea ce constituie legea paralelismu
lui sociologic. Un intreit paralelism: inauntrul cadrelor, un paralelism intre c
adrele extrasociale: cosmologic si biologic, pe de o parte si cele sociale: psih
ic si istoric, pe de alta parte; apoi un paralelism in sanul manifestarilor, int
re cele constitutive: economice si spirituale, si regulative-politice si juridic
e; in sfarsit, un paralelism intre ansamblul manifestarilor si ansamblul cadrelo
r. Paralelism inseamna ca toate aceste categorii nu formeaza raporturi de subord
onare logica si nici nu pot fi reduse unele la altele, adica nu formeaza intre e
le inlantuiri cauzale, ci numai conditii reciproce, existentiale; ele nu pot fi
intelese decat in unitatea lor structurala, ca totalitati sui-generis”.(15) Scoa
la monografica de la Bucuresti este apreciata ca etapa calitativ distincta si ca
litativ superioara in dezvoltarea metodei monografice. In intreaga sa existenta
(1920 - 1948) s-a particularizat prin urmatoarele contributii: a) fundamentarea
teoretica a cercetarilor concrete prin operationalizarea premiselor investigatie
i de teren; b) integrarea unor tehnici noi de investigare in cadrele normative a
le metodologiei monografice; c) crearea unor modele mai simplificate pentru mono
grafierea localitatilor rurale, urbane si a unor intreprinderi, conferind o arie
mai larga de cuprindere metodologica a monografiei; d) pledoaria pentru trecere
a de la descrierea si clasificarea rezultatelor, la explicatia sociologica a mat
erialului documentar cules prin cercetarea de teren. Echidistant atat fata de or
ientarile rationalist-speculative, cat si fata de metodologia empiristfactorista
, D.Gusti a ramas in istoria sociologiei prin precizarile facute in legatura cu
raportul optim dintre teorie si practica intr-o cercetare sociologica “militanta
”. “Un cercetator de teren care e
102
insuficient pregatit teoretic aduna la intamplare faptele nesemnificative alatur
i de cele semnificative, ingramadind un material care este mai mult un balast pe
ntru stiinta decat un ajutor pentru lamurirea problemelor ei fundamentale. Daca
ar fi altfel, invatatorii si preotii care traiesc ani de zile in cuprinsul unui
sat, ar reusi sa intocmeasca monografii satesti de o valoare mult mai mare decat
cercetatorii stiintifici de specialitate”(16). Respingand “sociografia” ca nese
mnificativa pentru fondul problemelor sociale, Gusti s-a pronuntat transant “tre
buie sa se puna capat si asa-zisei sociologii” de fotoliu sau cabinet “prin cobo
rarea din frumosul si confortabilul turn de fildes in plina realitate vie, frumo
asa si aspra, si urmarirea pe teren a torentului vietii, precum si complexitatea
cateodata tragica (15) Dimitrie Gusti: Pagini alese, Bucuresti, Editura Stiinti
fica, 1965, p.117-118 (16) Dimitrie Gudti: Op. cit,, p. 124 a existentei pentru
a-i descoperi coerenta interna si a-i prinde sensul si unitatea intima”(17). O r
ecunoscuta contributie la dezvoltarea sociologiei ca stiinta vizeaza aportul lui
D.Gusti la realizarea primelor cercetari inter si multidisciplinare prin fundam
entarea praxiologica a principiului imbinarii cercetarii cu actiune sociala mili
tanta. Cine ar vedea si studia dosarele si fisele cuprinse in bogata noastra arh
iva monografica ar intelege ca dosarul de observatie, a cunoasterii patrunzatoar
e si totale a vietii sociale romanesti, pe langa reinoirea viziunii sociale aduc
e indemnul de simpatie si de solidarizare cu tot ce se intampla si invata a ajut
a. Observatorul clarvazator devine astfel cel mai miscat si devotat slujitor de
mai bine, de ceea ce trebuie; de aceea cine intocmeste o monografie stiintifica,
bunaoara a unui sat, “scrie o carte de iubire si de neclintita incredere”.(18)
Prezentand lucrarile lui D.Gusti de la prima cercetare monografica (Goice Mare,
Dolj, 1923) si pana la documentele celui de-al XIV-lea Congres international de
Sociologie(19) prevazut pentru 1939, la Bucuresti, un exeget roman(20) sintetize
aza intraga doctrina si modelul de cercetare monografica a lui D.Gusti dupa cum
urmeaza: (17) Dimitrie Gusti: Op. cit., p. 123 – 153; (18) Dimitrie Gusti: Op. c
it., p. 156 –157; (19) Serie A: Les unites sociales; Serie B: Les villages (2 vo
l.); Serie C: Les ville; Serie D: Les village et la ville; (20) Petru Cristea: M
etoda monografica in cercetarea realitatii sociale, Bucuresti, 1986, p.15 SOCIOL
OGIA =stiinta a realitatii sociale prezente (studiaza) REALITATEA SOCIALA PREZEN
TA (care va cuprinde) GENEZA obiective sau CADRELE Naturale: COSMIC= natura BIOL
OGIC=viata Sociale PSIHIC=constiinta ISTORIC=timpul JURIDICE -unitatii
103
ACTUALITATEA
=valori
ESENTA Constitutive: VOINTA SOCIALA
sau MANIFESTARILE ECONOMICE SPIRITUALE Regulative POLITICE ADMINISTRATIV-
EXISTENTA
- relatii - procese LEGEA PARALELISMULUI SOCIOLOGIC - vointa intre: - Cadre intr
e ele - Manifestari intre ele
TENDINTE SI PERSPECTIVE DE EVOLUTIE
REALITATEA SOCIALA VIITOARE POLITICA ETICA
Sociologia, in conceptia lui D.Gusti, “este o stiinta a realitatii sociale concr
ete si prezenta”. Termenul generic de “realitate sociala” cuprinde o sinteza de
unitati sociale care alcatuiesc “atomii sociali”. Cercetatorul social, realitate
a sociala ii apare ca un complex de manifestari paralele acestor unitati sociale
elementare. Aceste manifestari sunt conditionate in forma lor de cadre naturale
sau sociale si sunt motivate de vointa sociala. Manifestarile sociale releva ni
velul de civilizatie al colectivitatilor umane concret determinate spatial, geog
rafic si social. Raspandit pe arii foarte largi, in Europa, empirismul sociologi
c si-a gasit un nou centru de evolutie in mediul american ca urmare a declansari
i razboiului mondial. Puse in serviciul armatei si al efortului de razboi, cerce
tarile sociologice americane si-au dezvoltat si perfectionat arsenalul metodic p
us la punct in Europa, imbogatindu-l cu aportul tehnicilor moderne de calcul mat
ematic si de prelucrare a datelor. In acest context alocarea unor importante res
urse materiale au permis finalizarea unor cercetari impresionante (The American
Soldier) si au incurajat implicarea matematicilor moderne in cercetarea sociolog
ica dominata de “Scoala controlurilor sociale” intemeiata de Ed.Ross (1866 – 196
0), considerat ca fondator al sociologiei americane si al antropologiei cultural
e. Treptat, sociologia americana a inceput sa fie dominata de cercetarea empiric
a lipsita de orice fundament teoretic. Sub pretextul evitarii oricarui risc de v
alorificare ideologica a diagnozelor sociologice, cercetarea sociologica a polar
izat in raport cu doua mari curente: a) curentul sociologic orientat catre inves
tigarea grupurilor mici, reprezentat de Georges zHomas, Robert Bales si Leon Fes
tinger; b) curentul analistilor (survey analysts) reprezentat de Paul Laczarsfel
d; Aflata in plina expansiune, sociologia americana a etapei la care ne referim
“se orienta ferm spre colectarea si adunarea faptelor nepasatoare fata de teorie
si metoda, dupa noi instrumente si procedee de investigare nemijlocita a realul
ui”…(21) Orientarea spre cercetari empirice nu au reusit sa se mentina in limite
le legitimate epistemologic ale necesitatii studierii faptelor, ci a fost adesea
, debordata de excese empiriste, de renuntarea la teorie, de alunecarea in descr
iptivism nestiintific de a ceea a fost numit “criza explicatiei”(22).Ca aspecte
pozitive ale acestei etape amintim: diversificarea si rafinarea tehnicilor de in
vestigare, generalizarea muncii in echipa si dezvoltarea cercetarilor colective
de tipul celor initiate de D.Gusti si ramificarea cadrului institutional al munc
ii cu continut sociologic, ca urmare a diferentierii
104
si specializarii cunoasterii sociologice. Specializarea progresiva a cercetarilo
r de teren, dezvoltarea setului de tehnici si matematizarea criteriilor de evalu
are si prelucrare a datelor a contribuit la cautarea si descoperirea identitatii
proprii sociologiei in raport cu celelalte stiinte social-umaniste. Refuzand or
izontul conceptual al teoriei, empirismul american a evoluat spre o tehnologie a
actiunii sociale particulare, descrierea probelmaticii sociologice a grupurilor
mici, prelevand in raport cu aspectele globale ale societatii. “Noi nu am casti
gat inca o evidenta intr-o forma care sa ne permita integrarea ei teoretica cumu
lativa”(23). Mai concesivi, A.Zaleznic si D. Moment(24) considera ca studiul gru
purilor mici este in acelasi timp un studiu ale intregii societati redusa la sca
ra din necesitati analitice. Dincolo de aceste controverse, istoria sociologiei
a inregistrat faptul ca empirismul american a obtinut cele mai importante realiz
ari in explorarea grupurilor mici finalizate in “teorii de rang mediu” (R.Merton
) si depasirea (21) M.Cernea: Revista de filozofie, nr. 6/1968, p. 707; (22) Mih
u Achim: Socilogia americana a grupurilor mici, Bucuresti, 1970, p.26 (23) Mihu
Achim: Op. cit. , p. 38 (24) A.Zaleznic and D. Moment: The Dynamics of Interpers
onal Behavior, New York, J. Willey, 1969 diferentelor dintre stiintele naturii s
i stiintele sociale. Reprezentativa in acest sens este lucrarea “Small Group Res
earch. A.Synthesis and Critique of the Field”, New York, Holt, 1966, J.E.Mc.Grat
h, I.Altman. O prima incercare de elaborare a unei teorii unitare asupra grupuri
lor este cunoscuta sub numele de “dinamica grupurilor” (Group Dynamics) pe baza
careia a fost infiintat “Center of Group Dynamics” la Massachusetts Institute of
Tehnology (care dupa 1947, moartea lui K.Lewin, s-a mutat la universitatea din
Michigan). Dinamica grupului ia ca punct de plecare teoria psihologica a campulu
i careia (B) este o functie (F) a persoanei (P) si a mediului (E), astfel ca: B=
f(P.E). Comportamentul individual, desi dependent de mediul natural si social, e
ste profund marcat de evolutia in timp a optiunilor valorice ale grupului din ca
re face parte. De aceea, comportarea unei persoane X, se defineste “ca o schimba
re a unei stari a campului intr-o unitate data de timp dx”.(25) Extrapoland aces
te concluzii la nivelul microsocial, K. Lewin identifica in miscarea individului
in spatiul social variabile care determina evolutia structurala a grupurilor. S
tudierea grupurilor sub aspect sociologic ar trebui sa se rezume la dezvoltarea
tehnicilor de observare si masurarea a fortelor individuale care, prin compunere
a lor, pot explica legile evolutiei grupurilor in spatiul social global. Intre i
ndivid si grup este o diferenta de grad, nu de calitate: ambele sunt variabile p
reponderent psihologice care explica echilibrul, coeziunea si comunicatia – aces
tea fiind problemele de grup care tin de competenta cercetarii sociologice. G. C
. Homans, incercand o depasire a nivelului strict descriptiv in analiza grupuril
or, a incercat elaborarea unei metodologii de cercetare a tutror grupurilor mici
considerate “microcosmos al societatii” globale. Pentru el abordarea grupului m
ic nu este scopul cercetarii sociologice ci doar mijlocul eficient pentru descop
erirea cauzelor care explica geneza si formele comportarii sociale, (25) G. C. H
omans: The Human Group, N. Y., Harcourt, 1950, p. 110 intrucat sistemul social a
re doua mari aspecte: 1) sistemul extern, care cuprinde mediul fizic, tehnic si
social; 2) sistemul intern, adica „acea comportare a grupului care este o expres
ie a sentimentelor reciproce dezvaluite de membrii grupului in cursul vietii lor
impreuna”(26) Interactiunea dintre aceste aspecte implica existenta unui optim
care este conditia echilibrului social. Cercetand sursele tensionale si eliminan
du-le de la nivelul microsocial al grupurilor, devine posibil echilibrul functio
nal al sistemului social chiar la nivelul macrosocial al societatii industriale
contemporane, in cadrul careia experimentul social de la Western Electric Compan
y, Hawthorne, in apropiere de Chicago realizat de Elton Mayo (1880 – 1949) a ins
emnat un punct de reper pentru evolutia sociologiei ca stiinta.
105
Aceasta concluzie a fost impartasita si de alti specialisti ai grupurilor mici,
precum Robert F. Bales: „grupul mic este o expresie a echilibrului social genera
l care face legatura intre micro si macrosocial”. Echilibrul e rezultatul intera
ctiunii grupurilor mici intre care organizarea si coordonarea circulatiei inform
atiei joaca un rol hotarator. Optimul social este functie de optimul information
al, intre structurile organizatorice aflate in interactiune. Ca metoda de cercet
are el a propus „Interaction Process Analysis” in scopul promovarii unor mijloac
e experimentale de explorare analitica a tendintelor (tipice) care pot conduce l
a descoperirea unor regularitati susceptibile de a fi traduse in limbaj matemati
c si a realiza modele de aproximare succesiva a starilor si proceselor grupurilo
r mici. Atentia preponderenta acordata investigatiilor de laborator si experimen
tale a contribuit la imbogatirea definitiilor operationale cu noi elemente de or
din metodologic si epistemologic. Empirismul american a atins nivelul sau cel ma
i inalt si momentul (26) J. L. Moreno: Sociometry, Experimental method and Scien
ce of Society, in The Sociometry Reader, The Free Press, of Glencoe, Illinois, 1
960, p. 60 maximei audiente internationale prin activitatea lui J. L. MORENO ( n
ascut la Bucuresti, 1902) care a ramas in istoria sociologiei ca fondator al soc
iometriei definita de el insusi: „Sociometria este o axa cu doi poli. Capatul un
ui pol este indreptat spre descoperirea nivelurilor profunde ale structurii soci
etatii, celalat este indreptat spre schimbarea bazei societatii potrivit cu fapt
ele dinamice gasite in structura ei”. In conceptia sa „universul social” are tre
i dimensiuni: 1) societatea externa (external society) alcatuita din grupurile s
ociale reale concret structurate ca: familia, atelierul, scoala, armata, biseric
a, etc.; 2) matricea sociometrica (sociometric matrix), compusa din structura so
ciala generata de relatiile sociale preferentiale dintre indivizi. Acestea pot f
i evaluate prin intermediul sociogramelor care descriu configuratia spatiala a p
ozitiilor sociale individuale prin intermediul statusului sociometric rezultat d
in scorul fiecaruia obtinut in sociomatricea grupului SA = N −1 ; unde SA = indi
cele expansivitatii economice N N
1 = numarul posibil de alegeri; N = numarul to
tal de indivizi din grup.
3) sociomatricea defineste “realitatea microscopica” a spatiului social. Totalit
atea efectelor
a)
b) c) d)
antrenate de raporturile dintre “societatea externa” si “matricea sociometrica”
defineste complexitatea “realitatii sociale”, care ca obiect de studiu al sociol
ogiei nu poate fi redusa la structuri stabile sau la principii definitive. Ea es
te supusa unor influente multiplu conditionate care trebuie sa se regaseasca la
nivelul mai multor etape ale cunoasterii sociale autentice dupa cum urmeaza: soc
ionomia – treapta cea mai inalta a cunoasterii sociale, are rolul de a valorific
a toate elementele furnizate de celelalte niveluri in scopul descoperirii si for
mularii legilor societatii globale; sociodinamica – studiaza structura grupurilo
r unice si a grupurilor inchise; sociometria – stiinta masurarii sociale a proce
selor prin intermediul testului sociometric, a psihodramei si al configuratiei s
patiale; sociatria – preponderent aplicativa, se preocupa cu elaborarea terapiil
or decizionale menite sa insanatoseasca viata sociala. Ca urmare a proliferarii
metodelor empirice a avut loc o deformare a obiectivelor cercetarii sociologice
inceputa a fi apreciata nu dupa contributia la rezolvarea unor probleme reale, c
i dupa acuratetea si matematizarea metodelor folosite. De aceea, in alegerea tem
aticii
106
prevala nu importanta sociala a fenomenului social, ci posibilitatea de a fi mas
urat. In acest context s
au dezvoltat tehnici de investigatie ca: metodele de an
cheta, scalare, de masurare a atitudinilor, de interviu, de detectare a atributi
ilor, de analiza factoriala, de analiza de continut, de studiu de caz, de preluc
rare, de modelare. Matematizarea sociologiei prin aportul lui Hubert M. Blalock
si James Coleman a sporit capacitatea sociologiei de a face rencensamantul fapte
lor sociale si de a le prelucra statistic. Tocmai acest fapt l
a determinat pe P
itirim Sorokin (1889 – 1967) sa denunte empirismul ca factografie, testomanie, c
uantofrenie, chestionaromanie. Interesat mai mult de grupurile mici si de proble
mele de fond iminamente acestora, P. Sorokin afirma: “Deoarece sunt extrem de ra
re societatile ale caror straturi sociale sa fie complet inchise, in orice socie
tate se manifesta mobilitatea verticala sau cele trei forme ale ei: economica, p
olitica si ocupationala. Mobilitatea verticala intampina intotdeauna si peste to
t anumite “rezistente” sociale, ceea ce face ca ea sa varieze in spatiu si timp.
De aceea, nu exista o tendinta perpeua spre cresterea sau descresterea mobilita
tii unei societati. Cresterea/descresterea mobilitatii variaza in functie de cau
zele care determina o forma sau alta a mobilitatii sociale si care sunt: diferen
tele innascute dintre indivizi, diferentele dintre mediile sociale in care traie
sc oamenii si faptul ca acestia traiesc permanent impreuna (living together). Ef
ectele mobilitatii sociale sunt benefice pentru dezvoltarea intelectuala a indiv
izilor, pentru cresterea inventivitatii lor si a prosperitatii economice a socie
tatii, precum si pentru optimizarea distributiei sociale a indivizilor; mobilita
tea sociala are efecte negative asupra “compozitiei sociale a societatii” a comp
ortamentului social si relatiilor moral – afective, precum si asupra integrarii
sociale. Stabilitatea societatii este influentata atat pozitiv cat si negativ de
mobilitatea sociala.(27) Ca reprezentant al “integrismului sociologic”, P.Sorok
in clasifica grupurile sociale in: a) grupuri inorganizate sau semiorganizate: p
ublic, multime; b) grupuri organizate: 1)cu legatura mica 2)grupuri biosociale:
pe baza de varsta, rasa, sex; 3)grupuri socioculturale: “de rudenie, lingvistice
, economice, religioase, politice; 4)cu legaturi multiple: familia, clan, natiun
i, caste, ordine, clase. In replica, Mac Iver, in (The Elements of Social Scienc
e, 1921), luand drept criteriu finalitatea asocierii deosebeste urmatoarele tipu
ri de grupuri: a) interese generale: asociatii filantropice; b) interese specifi
ce speciei: familia; c) interese economice: agricultura, industria, comertul; (2
7) Pitirim Sorokin: Social and Cultural Mobility, N. York, The Free Press, 1959,
p. 139 – 152; 343; 495 – 540; d) interese stiintifice si de educatie: scoli, un
iversitati; e) interese de putere si prestigiu: partidele; In contextul denuntar
ii factologiei abuzive, intreprinse de P Sorokin, Paul Lazarsfeld a declansat mi
scarea de reorientare teoretica a sociologiei americane in sensul depasirii marg
inirii empiriste spre care a indreptat
o abandonarea preocuparilor teoretico – m
etodologice din cauza implicarii nemijlocite in cercetarea de teren. P. Lazarsfe
ld considera ca “din punct de vedere istoric trebuie sa distingem trei forte maj
ore de examinare a obiectului social: analiza sociala, asa cum este practicata d
e observatorul individual; stiintele empirice organizate, mature, si o faza de t
ranzitie pe care o vom numi sociologia oricarei zone speciale a comportamentului
social”.(28) Stiinta sociala empirica, in aceasta versiune, are urmatoarele car
acteristici: 1) deplasarea accentului de la istoria institutiilor si a ideilor l
a comportamentul corect al oamenilor;
107
2) tendinta de a nu studia un sector uman izolat, ci de incerca in permanenta sa

l raportezi la alte sectoare; 3) preferinta pentru studiul situatiilor si probl
emelor sociale care se repeta fata de cele care nu survin decat o singura data;
4) analiza preferentiala a evenimentelor sociale contemporane si nu a celor isto
rice. (29) In esenta este vorba de abandonarea “filozofiei sociale” in favoarea
ancorarii in prezentul social, considerat dintr
o perspectiva aistorica, pentru
a fi evaluat prin ipoteze care prin verificarea lor pe baza datelor colectate, p
ot deveni generalizari empirice. Ca “sarcini majore ale sociologiei moderne” ar
fi, in (28) P. F. Lazarsfeld: What is sociology?, Oslo, Universitets Studentkont
er, Skrivemas kinstua, 1948; (29) P. F. Lazarsfeld: Op. cit. aceasta conceptie:
“sa organizeze cunoasterea realizata cu ajutorul unei teorii sistematice, sa dez
volte metodele empirice pentru a masura gradul de regularitate a universului soc
ial si a explica conditiile de validitate ale tuturor proverbelor, dictoanelor s
i cunostiintelor asa
zis intuitive”(30) Ca obiective ale sociologiei contemporan
e, Paul Lazarsfeld identifica: 1. coerenta si precizia; 2. “delimitarea obiectul
ui” de studiu prin care P. Lazarsfeld intelege cristalizarea unei metodologii ef
iciente; 3. “clarificarea termenilor” prin explicarea tehnicilor de cercetare; 4
. asigurarea legaturilor dintre totalitatea tehnicilor de cercetare care si
au d
ovedit validitatea; 5. sistematizarea rezultatelor empirice prin formularea regu
laritatilor statistice ca punct de plecare pentru noi ipoteze de cercetare; 6. f
ormalizarea rationamentelor sociologice prin “combinarea proprietatilor elementa
re” 7. analiza variabilelor. In analiza variabilelor contributiile lui P. Lazars
feld au devenit indispensabile pentru cercetarile de teren din toate domeniile s
i tocmai de aceea unanim recunoscute pe plan mondial. De importanta referentiala
, care sa
si gaseasca locul si in istoria doctrinelor sociologice, amintim: proc
edeele de clasificare (taxonomice) ale desfasurarii spatiului de atribute, ale a
nalizei multivariate sau “variabilei – test”, incercarea de a construi o teorie
sociologica (30) P. F. Lazarsfeld: Philosophie des sciences sociales, Paris Gall
imard, 1970, p. 257; doar pe baza comandamentelor metodologice ale sociologiei e
mpiriste, fapt posibil deoarece teoria relativitatii “n
a fost, la drept vorbind
, rezultatul exclusiv al descoperirilor de ordin material, ci, de asemenea al cl
arificarii conceptuale a notiumilor fundamentale”.(31) Din aceasta cauza, sociol
ogia lui P. Lazarsfeld a mai fost numita: “o practica metodologica” sau o “metas
ociologie”. Considerarea cercetarii empirice nu ca scop ci ca secventa in recons
tituirea conceptuala si metodologica a sociologiei reprezinta directia fundament
ala a sociologiei americane contemporane, care influenteaza puternic miscarea so
ciologica europeana. Dupa o prima faza de preluare mimetica a tuturor tehnicilor
de investigare si prelucrare a datelor, sociologia europeana, indeosebi cea fra
nceza, manifesta o tot mai vizibila tendinta de emancipare fata de modelul ameri
can. Astfel, spre deosebire de sociologii americani, preocupati preponderent de
inovarea si perfectionarea tehnicilor de investigatie, cei europeni manifesta ma
i mari preocupari fata de integrarea metodologiilor de cercetare in teorii socio
logice cu raza explicativa tot mai larga asupra unor fenomene sociale de importa
nta cardinala. O astfel de reactie se inregistreaza chiar si in sociologia ameri
cana si ea isi are originea in structuralismul lui T. Parsons. Diversificarea ce
rcetarilor concrete a antrenat cristalizarea mai multor tipuri de cercetari, din
tre care amintim:
108
cercetari explorative – urmaresc descoperirea unor noi campuri problematice si f
ormularea unor ipoteze noi; b) cercetari ce
si propun verificarea ipotezelor (hy
pothesis testing) – M. W. Riley; c) cercetari experimentale – B. Berelson; d) ce
rcetari pe baza de esantion – G. A. Steine; (31) P. F. Lazarssfeld: Op. cit.,p.
384. e) cercetari pe baza de studii de caz; e) cercetari formulative (studii exp
lorative) – descoperirea de noi idei; f) cercetari descriptive – explorarea inte
nsiva a unor cazuri reprezentative; g) cercetari de verificare a unor ipoteze; h
) cercetari globale (a full social system analysis); i) imbinarea cercetarii fen
omenelor manifeste “deschise” (ouvert) cu cele “inchise” (couvert) intr
o arie d
e investigatie menita de a dezvolta problematica aferenta grupurilor mici (R. A.
Bales, R. D. Mann). In prezent empirismul sociologic defineste tendinta de redu
cere a investigatiei sociologice la un simplu rencensamant al faptelor susceptib
ile de prelucrare statistica, relevandu
se a fi o orientare de factura neopoziti
vista. Negarea aportului constructiv al cercetatorului, considerat ca simplu inr
egistrator de fapte spontane, fara corelatie cu exigentele de ordin conceptual s
i metodologic reprezinta limita fundamentala a acestei orientari sociologice.
a)
REPERE BIBLIOGRAFICE: 1. Primele mari incercari de descriere a spatiului problem
atic aferent vietii sociale sunt carcteristice pentru activitatea lui Seymour Li
pset si Tocqeville, Alexis de: Dela democratie en Amerique (1835 – 1840); L’Anci
en Regim et la Revolution (1856); 2.Frederic Le Play (1806 – 1882), inginer si i
nspector de mine. Opere principale: Les ouvriers europeens (1855); La Reforme so
ciale en France (1869); L’organization du travail (1870); L’organization de la f
amille (1870); 3. Dimitrie Gusti (1880 – 1955), profesor de sociologie, filosofi
e si etica la Universitatea din Iasi si Bucuresti. Ministru al Invatamantului (1
932 – 1933), membru al Academiei Romane din 1919, apoi Presedinte al acestei ins
titutii intre 1944 – 1946, membru al mai multor academii, institutii si societat
i de sociologie de peste hotare. Fondator al Scolii sociologice(monografice) de
la Bucuresti, a fundamentat “metoda monografica” a abordarii multidisciplinare a
subiectului pe “cadre” si “manifestari” realizand mai multe monografii ale sate
lor romanesti intre 1925 – 1948. Prin obtinerea legiferarii serviciului social (
1939) a reusit sa institutionalizeze pentru prima oara in lume “cercetarea socio
logica imbinata cu actiunea sociala practica si cu pedagogia sociala”. A fondat
si condus “Asociatia pentru stiinta si reforma sociala” (1919 – 1921), Institutu
l social
roman (1921 – 1939); (1944 – 1948), Institutul Social Banat – Crisana,
Consiliul national de cercetari stiintifice (1947 – 1948). Impreuna cu H. H. Sta
hl, V. I. Popa si C. Focsa a creat Muzeul Satului (1936). A infiintat si condus
revistele: Arhiva pentru stiinta si reforma sociala (1919 – 1943); Sociologie ro
maneasca (1936 – 1944) care va reapare in serie noua dupa 1990. Opere principale
: Egoismus und Altruismus (1904); Die Sociologischen Betrehnugen in der neun Eth
ik (1908); Cosmologia elena (1929); Sociologia militans (vol.I, 1935; vol I si I
I, 1946); Cunosterea si ratiune in serviciul ratiunii, 2 vol. (1929; Problema so
ciologiei (1940); La sciene de la realite sociale (1941); In acelasi timp in car
e Fr.Le Play se afirma cu monografiile sale, in Romania s
au realizat mai multe
cercetari monografice deosebit de valoroase. In ordine istorica, amintim pe Ion
Ionescu de la Brad (1818
1891) care a studiat 3 judete: Agricultura romana in
judetul Dorohoi (1866); Agricultura romana in judetul Mehedinti (1868); Agricult
ura romana in judetul Putna (1869);
109
Cercetarile acestui eminent om de stiinta au fost continuate de S.P.Radianu care
a publicat lucrarea: Judetul Bacau – studiu agricol si economic. In afara acest
or doi mari oameni de stiinta, la care mai putem adauga si realizarile lui B.P.H
asdeu, o serie de alti profesori si invatatori anonimi au mai publicat mai multe
monografii, din care amintim: Romul Simu: Monografie a comunei Orlat, judetul S
ibiu, anul 1985; Ioachim Munteanu: Monografia economica si culturala a comunei G
ura Riului, judetul Sibiu, 1895; Victor Pacala: Monografia comunei Rasinari, 191
5; Gadei: Monografia comunei rurale Bragadiru, judetul Ilfov, 1905; Neculai Dara
nga: Monografia comunei Targu frumos, judetul Iasi, 1916. Pe baza acestor cercet
ari a inceput sa se vehiculeze foarte frecvent ideea monografiilor partiale care
au antrenat atomizarea cercetarilor de profil. In replica Dimitrie Gusti a pled
at teoretic pentru necesitatea unei sociologii de sinteza care sa conduca spre o
conceptie de sistem in cercetarea fenomenului social nu in maniera speculativa,
ci prin imbinarea cercetarii empirice cu generalizarea teoretica prin articular
ea dimensiunii sociologice cu cea morala, politica si economica a fenomenelor st
udiate. In acest sens, D.Gusti a propus monografia ca pe singura metoda cu relev
anta stiintifica in cercetarea societatii prin integrarea praxiologica a celorla
lte tehnici de explorare a fenomenalitatii sociale. Ca tehnici noi, propuse si e
xperimentate cu succes de D.Gusti, amintim in primul rand arhiva sociologica des
tinata, in conceptia autorului, realizarii unei banci de date, repertorizate tem
atic, pentru a putea fi folosite la studierea longitudinala a fenomenelor. Catal
ogarea informatiilor prin intermediul acestei tehnici l
a condus in final, la id
eea realizarii unei harti sociologice ca instrument operativ in facilitarea tipo
logiilor si in definirea mai clara a obiectului de studiu al sociologiei stiinti
fice. Pe baza acestei conceptii a demarat realizarea unei harti sociologice a Ro
maniei, obiectiv ramas, din nefericire, doar schitat, dar care constituie un cam
p de afirmare pentru viitoarele generatii de sociologi. Acea “enciclopedie a sat
elor si oraselor” de care spunea D.Gusti ca avem nevoie atunci, reprezinta o nev
oie tot mai presanta si in cel mai imediat prezent aflat in ora unor mutatii mul
tiplu semnificative. 4.K Lewin Plecand de la Berlin, s
a stabilit incepand cu 19
32 la Stanford. Din 1935 incepe colaborarea stiintifica si didactica la Universi
tatea din Iowa unde infiinteaza o serie de studii de psihologie a copilului (chi
ld Welfare Research Station), dupa 1940 la Massachusets Institut of Tehnology Ce
nter for Groups Dynamics, care, dupa 1947 se va muta la Michigan unde este si in
prezent (Institutul continua si azi unele teme de cercetare pe care le
a initia
t K Lewin in timpul vietii si activitatii sale stiintifice). Opere principale: F
ield Theory in Social Science, Harper und Brothers, New York, 1951. 5. G.C. Homa
ns Nascut la Boston, Massachusets, in 1910, a urmat cursurile Universitatii din
Harvard, unde a si fost profesor si a desfasurat o bogata activitate de cercetar
e stiintifica in sociologia grupurilor mici. Opere principale: An Introduction t
o Pareto; English Vilegers of the Thirtheen Century; The Human Group. Its Elemen
tary Forms; The nature of Social Science, Harcourt, NY, 1967. 6. J.L. Moreno Nas
cut la Bucuresti in 1892. A practicat medicina, a fost scriitor si s
a realizat
ca sociolog in SUA, dupa al doilea razboi mondial. Opere principale: Cine va sup
ravietui (1934); Sociometria si randuielile culturale (1934); Sociometria si sti
inta despre om (1956); Culegere de sociometrie (1960);Psihodrama, 3 volume aparu
te intre 1959 – 1969.
110
7. Lazarsfeld, Paul Felix S
a nascut in 1901 in Viena, avand o dubla formatie st
iintifica: de sociolog si statistician. Profesor de sociologie la Universitatea
Zcolumbia intre 1940
1962. Opere principale: The Unemployd of Meryenthal (1932);
Radio and the Print Page (1940); The People’s Crois (1948); Organizing Educatio
nal Research (1964); The Language of Social Research (1955); Incepand cu anul 19
65, impreuna cu R.Boudon a publicat: Vocabulaire des sciences sociales; L’analys
es empyrique de la causalite; L’analise des procesus sociax; The Algebra of Dich
otomous System (1961). 8. Sorokin, Pitirim Alexandrovici S
a nascut in 1889 in T
urcia aproape de Siktavkar, si a incetat din viata in 1968 la Winchester, Massac
husetts. A parasit Rusia in 1923 si s
a stabilit in SUA unde a publicat in 1945
“Society, Culture and Personality”. Opere principale: Sociology of Revolution (1
952); Social and cultural Dynamics (1937); Basic Trends of Our Time (1964); Soci
ological Theory of Today (1966); Manii si slabiciuni in sociologia moderna (1956
).
111
STRUCTURALISM FUNCTIONALIST – CONTRIBUTIE LA CONSTITUIREA UNEI TEORII GENERALE A
ACTIUNII SOCIALE
I. CATEVA PRECIZARI ETIMOLOGICE Structuralismul, ca termen, deriva din latinescu
l “Struere”= a cladi, a construi. Ca orientare metodologica este o creatie a sec
olului nostru si exprima aspiratia comunitatii stiintifice de a elabora o metoda
universal valabila de abordare a fenomenelor si proceselor care compun realitat
ea obiectiva. Caracteristica principala o constituie prioritatea acordata eviden
tierii structurilor cu importanta definitorie pentru comportamentul sistemelor.
Structurile sunt modelele ideale care exprima totalitatea raporturilor dintre el
ementele componente (diferente, opozitii, corelatii), iar sistemele definesc ima
ginea generica sub care poate fi prezentat ansamblul organizat al elementelor co
mponente. In prezent se opereaza o distinctie intre teorii structuraliste (care
urmaresc premeditat eliminarea conotatiilor subiectiv
antropologiste explicand s
istemele prin structurile si functiile lor, fara interes pentru continutul acest
ora) si metoda analizei structurale (care insista asupra procedeelor formale de
evidentiere a structurilor ce confera identitate functionala sistemelor). Critic
at pentru neglijarea diacroniei in favoarea sincroniei (Gonseth, Goldman) struct
uralismul s
a afirmat mai intai in lingvistica (Ferdinand de Saussure si scoala
lui), apoi s
a extins in toate domeniile: matematica (N.Bourbaki), biologie (Lud
wing von Bertalanffy), studiul complexitatii relatiilor de rudenie dintre societ
atile primitive (CL Levi
Strauss), investigarea raporturilor culturale dintre su
bconstient si inconstient (J. Lacan) problematica filosofiei culturii (M.Faucaul
t), geneza structurilor culturale si rolul acestora asupra sistemului social (A.
Radcliffe
Brown, E.Evans Pritchard, G.Hurdock). Dupa Cl. Levi
Strauss “esenta me
todei structuraliste consta in construirea deliberata de modele abstracte prin d
ezmembrarea artificiala a obiectului de studiat si reconstruirea sa ulterioara i
n termenii unor proprietati relationale esentiale”.(32) STRUCTURALISMUL FUNCTION
ALIST AMERICAN Aparut ca replica la marginirea empirista care domina sociologia
americana, si, din dorinta manifesta de a solutiona “criza explicatiei sociologi
ce”, structuralismul functional reprezinta o prima mare incercare de sinteza doc
trinar
teoretica a contributiilor europene si americane la dezvoltarea sociologi
ei. De aceea, unii exegeti au si avansat ideea identificarii acestei orientari c
u un adevarat compendiu de istorie a sociologiei. Sintetic, aportul european apa
re prin categoriile sociologic elaborate de E. Durkheim (institutiile, normele,
valorile = elemente coercitive de socializare), V.Pareto (structura actiunii soc
iale, echilibrul social, caracterul variabil si independent al functiilor), Max
Weber (ideal
tipurile), A. R .Brown si B. Malinowski (functionalismul), autori p
e care T. Parson I
a studiat chiar in Europa, la London Scool of Economics si la
Universitatea din Heidelberg, iar aportul american prin particularitatile gandi
rii sociale americane in care s
a format. In datele sale esentiale, structuralis
mul functionalist ramane, insa, o expresie teoretica a mentalului colectiv ameri
can in care toate influentele straine au fost asimilate critic, novator si cu mi
jloacele “traditionale” ale pragmatismului . (32) G.T.:Studii documentare, Teori
i si curente in filosofia si sociologia contemporana(5), Bucuresti, 1970, p.12,
Studiu asupra lui Runciman; G.W.: What is structuralist?, The British Journal or
sociology London, 20, nr. 3, September, 1969 In acest sens, analistii americani
(33) ai locului si rolului lui T.Parsons in istoria sociologiei americane delimi
teaza trei etape mai importante:
112
1. intre 1840 (inceputul “miscarii de stiinta sociala” americana) si 1865 (inche
ierea razboiului civil in America) cand se apreciaza ca au inceput sa se constit
uie premisele care vor conduce la constituirea sociologiei americane. Caracteriz
ata prin ecletism si preponderenta a elementelor de filosofie sociala, aceasta e
tapa a fost dominata de evolutionismul organicist a lui H. Spencer ale carui pri
ncipii coincideau cu aparitiile de reforma sociala ale americanilor orientati sp
re schimbarea sociala (social change) a vechii Americi coloniale. Afirmarea teor
etica si legitimarea sociologica a “ordinii sociale” (William Graham Sumner, Les
ter Frank Ward, Albion Woodbury Small, Franklin H. Gidings) continua pana la pri
mul razboi mondial, incheind o perioada pe care Talcott Parsons o denumeste “pro
tosociologie”. 2. Perioada interbelica a ramas in istorie prin emenciparea socio
logiei americane de sub influenta teoriilor europene si orientarea in exclusivit
ate asupra solutionarii problemelor sociale (social problems) majore care confru
ntau societatea americana. Meopozitivismul (G.Lundberg, Stuart Dodd), behviorism
ul (J.B.Waston, E.a.Ross, F.G. Chopin, M.F.Nimcoff), ecologia umana (Scoala de l
a Chicago) reprezinta treptele de coborare de la teoria sociologica la preocupar
ile concrete ale investigatiei de teren. Sociometria si microsociologia au dat e
xpresie practica acesteri orientari spre abordarea “in adancime” a fenomenalitat
ii sociale (W.Thomas si Fl.Znaniecki – taranul polonez in Europa si America; sot
i Lynd: problematica orasului mic Gunar Myrdal: situatia negrilor;). Proliferare
a metodelor si tenicilor de cercetare concreta ramane nota dominanta a acestei p
erioade. (33) L. L. Bernard and Jessie Bernard: Origins of American Sociology. T
he Socila Science Movement in the United States, Thomas y Crowel Company, N. Yor
k, 1944 3. Dupa cel de
al II –lea razboi mondial, ca urmare a jonctiunii dintre
progresele obtinute in rafinarea tehnicilor de investigare concreta si acumulari
le conceptuale cu continut eminamente sociologic, s
a declansat “revirimentul te
oretic”. Ca reprezentant tipic al noii tendinte de elaborare a unei conceptii gl
obale asupra destinului omului contemporan, sistemul lui T.Parsons marcheaza cel
mai semnificativ moment de discontinuitate fata de descriptivismul factologic i
n care a degenerat empirismul sociologic. Sub raportul continutului de idei, sis
temul sau poate fi impartit, din necesitati de analiza, in trei niveluri: I. Teo
ria actiunii sociale pleaca de la premisa determinarii intregii vieti sociale de
catre ideile si valorile dominante. “Actiunea este un proces in sistemul actor

situatie care are semnificatie motivationala pentru actor, sau, in cazul unei co
lectivitati, pentru indivizii ei componenti… Aceasta inseamna ca orientarea proc
eselor de actiune corespunzatoare se bazeaza pe atingerea gratificatiilor sau ev
itarea frustrarilor actorului respectiv”(34). In sfera actiunii sociale intra, d
eci, totalitatea manifestarilor prin care individul (actorul) isi adecveaza mijl
oacele la exigentele atingerii scopului. Ca elemente componente actiunea sociala
prezinta urmatoarea structura: scopurile umane, situatia de actiune (conditii +
mijloace), orientarea normativa (valori si norme). Mijloacele si conditiile alc
atuiesc latura conditionala, iar scopurile si normele, latura normativa a actiun
ii. Gradul de adecvare a mijloacelor la scop defineste rationalitatea actiunii s
ociale care poate fi: a) rationalitatea intrinseca: atunci cand scopurile sunt a
tinse prin mijloace optime; de exemplu, actiunile economice, iar din punct de ve
dere istoric, perioada clasicismului, iluminismul, economia clasica engleza, poz
itivismul). (34) T. Parsons: The Social System, The Free Press, New York, London
, ed. 1951, p. 4 b) rationalitatea simbolica: atunci cand scopurile sunt atinse
imediat si uneori, doar partial. Rationalitatea simbolica este o expresie a mult
iplei determinari a scopurilor care au o incarcatura nu numai rationala, ci si a
fectiva generata de pasiuni. Pasiunile pe care le pun actorii in atingerea scopu
rilor dau nastere la tensiuni intre individ si societate relevand diferenta dint
re scopul individual si scopurile generale, aspect definit ca “problema hobbesia
na” a ordinii. Integrarea in spatiul social este posibila prin valorile pe care
societatea, in mod simbolic, le promoveaza ca legitime pentru alternativa actoru
lui in spatiu social global. Valorile sociale circumscriu alternativele permisib
ile de miscare individuala in spatiul social conferind realism scopului si efici
enta mijloacelor.
113
Complementar acestor “valori comune”, actiunea mai este orientata si de valori m
otivationale in care intervin trei categorii de factori: 1. rationali cognitivi
prin care este perceput gradul de adecvare a situatiei la asteptarile individual
e (need dispositions); 2. cathetici – prin care se formuleaza reactia individual
a la situatia sociala determinata; 3. evaluativi – valorile si motivatiile const
ituie forta motrice a orientarii natiunii. Pe coordonatele subiective ale actiun
ii T.Parsons distinge patru momente importante ale actiunii: momentul axiologic

normativ, momentul cognitiv, momentul teleologic
finalist, momentul psihologic
m
otivational. Sub aspectul comportamental, fiecare act uman implica o orientare m
otivationala si o orientare relevand faptul ca optimizarea gratificarii individu
ale trebuie sa aiba loc printr
un raport optim intre ego si alter
i. Evitarea mu
tuala a frustrarilor posibile este denumita de T.Parsons “paradigma a complement
aritatii expectative”. Fiecare actor are, in spatiul social global, o raza de ac
tiune concret determinata de prescriptiile rolului prin care isi aduce contribut
ia la mentinerea echilibrului social. Prin integrarea expectativelor de rol cu v
alorile si normele sociale se ajunge la institutionalizarea rolurilor, societate
a definindu
se ca o structura de roluri institutionalizate. Internalizarea valor
ilor sociale, ca proces de socializare, este forma de optiune individuala in fat
a unor “alternative structurale” ale actiunii sociale, cunoscute sub numele de v
ariabile model (pattern variables). Libertatea de actiune este, in esenta, o rel
atie sociala de alegere intre alternative, nu o creatie comportamentala sau de i
novare structurala. Raportarea performanta a individului la spatiul social e pos
ibila numai prin asumarea cerintelor functionale aferente rolului. Relatiile soc
iale generate de actiunea sociala, T.Parsons le clasifica in: 1). Relatii comuni
tare (bazate pe afect si respectul traditiei) si 2). Relatii societale (bazate p
e norme elaborate rational). In studierea lor sociologul se raporteaza din neces
itati metodologice la cinci perechi de tipuri abstracte de valori asemanatoare t
ipurilor weberine: 1. afectivitate – neutralitate afectiva; 2. orientare catre c
olectivitate – orientare spre sine; 3. universalism – particularism; 4. calitate
– realizare; 5. specificitate – difuziune. Aria alegerilor posibile este reprez
entata conform figurii de mai jos: GROUPING OF PATTERN Value Orientation Univesr
alismParticularism Colective – Self DifusenessSpecificity NeutralityAffectivity
Ascription – Archievment
“Pentru a satisface imperativele functionale ale adaptarii, realizarii scopurilo
r, integrarii si continuitatii ei ca sistem social orice societate se structurea
za in patru subsisteme: economic, politic, comunitar si socializator. Relatiile
dintre aceste patru subsisteme (structuri) se desfasoara dupa legea ierarhiei ci
bernetice: partile cele mai bogate in energie detin cel mai mic volum de informa
tie si sunt
114
factori de conditionare a actiunii, in timp ce partile bogate in informatie sunt
sarace in energie, avand insa rolul de factori de control al actiunii”.(35) Cu
modelele structurale (pattern variables) incepe cel de al doilea nivel de analiz
a a sistemului sociologic al lui T.Parsons. II. Al doilea nivel de complexitate
structurala a universului social il reprezinta structurile actionaliste ale viet
ii sociale. Integrate functional, acestea sunt: cultura, societatea ca sistem, p
ersonalitatea si organismul behaviorial, carora le corespund functiile de mentin
ere a paternului, de integrare, de atingere (35) T. Parsons: The Social System,
New York, The Free Press , 1951, p.205 a scopului, de adaptare. Relatiile dintre
aceste functii definesc paradigma functionala a actiunii, conform careia fiecar
e componenta a actiunii sociale trebuie abordata din punct de vedere al cerintel
or functionale (functional prerequests) care
i sunt specifice. T. Parsons identi
fica patru imperative functionale valabile in orice sistem social: 1) atingerea
scopului (goal attainment; G); 2) adaptarea (adaptation; A); 3) mentinerea model
ului (latent pattern maintenance; L); 4) integrare (integration; I). Prin corela
rea imperativelor functionale cu structuralitatea actiunii in functie de doua ax
e ale situatiei in care se desfasoara (intern/externa si instrumental – consumat
oare) se obtine urmatorul model(36): Instrument Consumator al Afectivitate Unive
rsalis Particularism m Neutralitat e Externe (nevoi) A G Specificitate Adaptare
Atingerea Performanta Scopurilor Interne (nevoi) Latenta Integrare Calitate Difu
ziune L I Acest model releva faptul ca integrarea unitatilor functionale intr
un
sistem unitar al actiunii sociale este posibila numai prin respectarea a cel pu
tin trei tipuri de conditii: 1. conditii de structura – care permit o stabilitat
e relativa a intregului sistem; 2. conditii de ”realizare a functiilor”
implic
a activitati “instrumentale” (de realizare a scopurilor) si activitati de “menti
nere” (adaptare); 3. procesualitatea – defineste diferentierile de rol din inter
iorul sistemului. In acest context actiunea sociala apare ca un subsistem al sis
temului (36) I. Ungureanu, St. Costea: Introducere in sociologia contemporana, B
ucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, p. 114 global al intregii actiuni um
ane. “Actiunea este, astfel, vazuta ca realizandu
se intre doua componente struc
turale ale unui sistem: actorul si situatia. Extinzand analiza la orice nivel al
sistemului total de actiune sociala, conceptul de “actor” este extins pentru a
defini nu numai personalitatile individuale in roluri, ci orice tip de unitati c
are actioneaza – colectivitati, organisme, sisteme culturale”.(37) Componentele
structurale ale actiunii, atat la nivel micro cat si la nivel macrosocial se gas
esc dispuse intro ierarhie cibernetica in cadrul careia esentiale raman doua asp
ecte: schimbul de energie (input/output) si ierarhia de control prin care scopur
ile personalitatii coreleaza pozitiv cu comportamentul de rol. Actiunea, concepu
ta astfel, este un sistem ordonat de componente care se inradacineaza in lumea f
izica si in organismul viu si care sunt controlate de patternuri si simboluri cu
lturale. In scopuri analitice foarte generale, trebuie sa descompunem actiunea i
n patru subsisteme primare, pe care le vom numi sistemul
115
cultural, sistemul social, personalitatea individului si organismul behaviorial.
Acestea patru constituie o ierarhie de control, in ordinea enuntata, adica de l
a sistemul cultural “in jos”.(38) Valorificand conceptele rezultate din construi
rea teoriei actiunii sociale – scopuri, situatie, orientarea normativa – care co
nstituie cadrul de referinta (frame of referance) T. Parsons trece la “ilustrare
a unor scheme conceptuale pentru analiza sistemelor sociale in termenii cadrului
de referinta al actiunii”(39) In construirea sistemelor, T. Parsons urmareste c
orelatia intre imperativele normative ale functiilor si modalitatile concrete de
raportare a actorului la situatie si roluri. Sistemele sociale sunt un rezultat
al integrarii sistemelor de actiune generate de diferentierile de rol, in urmat
oarea succesiune: actorul, pe baza rolului prescris de imperativele functionale
determina o situatie prin alegerea segmentelor, ce definesc situatia, in spatiul
social. Structura raporturilor dintre actor si situatie conform orientarii acto
rului, defineste un sistem de (37) T. Parsons: Sociological Theory and Modern So
ciety, p. 194; (38),(39) T. Parsons: Sociological Theory and Modern Society, p.
194; actiune, iar prin interdependenta dintre aceste sisteme de actiune, ia nast
ere sistemul social caracterizat prin tropismul sau spre echilibrul functional.
Sistemele de actiune pot fi: 1. sisteme ale personalitatii; 2. sisteme sociale;
3. sisteme culturale. Cand aceste sisteme se mentin integrate in raza acelorasi
cerinte functionale prin resurse actionale proprii, ele alcatuiesc “o societate”
. Aceste resurse endogene ale sistemului sunt identificate de T. Parsons la nive
lul “asteptarilor normative mutuale” care dau nastere rolurilor (ceea ce actorul
face in raporturile sale cu ceilalti si care trebuie privit in semnificatia sa
functionala pentru sistemul social”(40)) si statusurilor (“locul sau in relatiil
e din cadrul sistemului”(41)). Interdependenta dintre statute si rolurile de baz
a dau nastere structurilor societale si status – roluri care alcatuiesc fundamen
tul organismului social global. Analiza structural – functionalista (ca metodolo
gie sociologica) vizeaza descoperirea tuturor raporturilor functionale dintre pa
rte si intreg prin relevarea corelatiilor dintre structura statusurilor si reali
zarea rolurilor in raza celor patru cerinte functionale atingerea scopurilor, ad
aptarea, mentinerea modelului (patern) si integrarea. Ceea ce determina, in ulti
ma instanta, actiunea, este nu motivatia individuala, ci normele “acceptate” de
“cerintele functionale ale sistemului, semnificatia unei actiuni sau clase de ac
tiuni trebuie inteleasa nu direct si primar in termenii motivatiei, ci in termen
ii reali sau probabili ai consecintelor pentru sistem”(42). Fiecare componenta a
sistemului social se structureaza conform functiei pe care o indeplineste in se
nsul exigentelor celor doua principii ale structuralismului functionalist: princ
ipiul teologic si principiul echilibrului, care actioneaza in sensul integrarii
tuturor fortelor in sistem. Mecanismele principale ale inegrarii sunt: instituti
onalizarea, internalizarea, socializarea prin adoptarea (40),(41),(42) T. Parson
s: The Social System, p. 25;29 normelor si valorilor comune, controlul social. R
elatiile interactive, desfasurate in arealul functional al imperativelor functio
nale, definesc esenta structurii sistemului social ca structura de roluri care s
e indeplinesc prin prisma “asteptarilor normative” generate de sistemul valorilo
r acceptate la nivel global. De aceea, imperativul functional cel mai important
il reprezinta transmiterea universului simbolic creat de valorile definitaorii p
entru sistem de la o generatie la alta pentru a asigura continuitatea modelelor
de socializare si integrare in sistemul global.
116
1. 2. 3. 4.
Cultura apare, in aceasta perspectiva, un invariant structural care poate asigur
a perenitatea conditiei umane dincolo de formele organizatorice episodice. Struc
tura globala societati se construieste pe relatiile morale care la T. Parsons su
nt prezentate ca sinteza intre relatiile instrumentale generate de rationalitate
a intrinseca, si relatiile expresive determinate in continutul si forma lor de m
anifestare de catre rationalitatea simbolica. In spatiul global relatiile dintre
ego si alter
I mai comporta, insa si o incarcatura eafectiva. Cand aceasta este
institutionalizata si protejata normativ, poarta numele de solidaritate, cand s
e mentine informala imbraca formele loialitatii. In ambele cazuri structura mora
la se afirma ca singura cale de transformare a societati intr
o colectivitate li
psita de antagonisme. “Solidaritatea sociala” este prezentata ca principala moda
litate de realizare a “scopurilor colective” in care individul se regaseste prin
optiunile valorice proprii. O forma “netipica” de raportare a individului la st
ructuri, anume “raportarea negativa la structuri”, defineste continutul deviante
i generata de o “contracultura” fata de cultura si universul simbolic existent.
Ca principala forma de atenuare a deviantei T. Parsons propune “subsistemul cont
rolurilor sociale”. Normele culturale sunt criterii de ierarhizare atat a variab
ilelor structurale, cat si a imperativelor functionale care determina actorii sa
actioneze spre “performante necesare pentru ca sistemul in chestiune sa persist
e si sa se dezvolte”(43) In analiza, atat a deviantei, cat si a controlului soci
al T. Parsons recomanda ca punct de plecare imperativele “echilibrului social al
sistemului”.(44) In functie de motivatie devianta este clasificata in patru tip
uri principale corelate cu patru categorii de controluri sociale: agresivitatea
(agressivness) – corelata cu diferite forme de suportare; retragerea (withdrawal
) – corelata social cu promisiunea; indeplinirea constrangerii (compulsive perfo
rmance) – controlata social prin “negarea reciprocitatii”; acceptarea constrange
rii (compulsive acceptance) – controlata social prin “manipularea situatiei”. Ce
a mai eficienta modalitate de controlare a diversitatii formelor de devianta o c
onstituie institutiile cu a caror analiza T. Parsons trece la nivelul al III
lea
de abordare sociologica a fenomenalitatii sociale. III. Evolutia structurala ar
e ca obiectiv relevarea modalitatilor de trecere de la microstructuri generate d
e interferenta psihicului, socialului si axiologicului in raza de actiune a acto
rului, la macrostructuri rezultate prin compunerea imperativelor functionale la
nivelul structurilor globale ale sistemului social. Prin extrapolarea paradigmei
complementaritatii expectativelor, specifica actorului, la nivelul relatiilor d
intre componentele sistemului social global, T. Parsons identifica patru mari su
bsisteme: subsistemul cultural, comunitatea sociatala, politica, economia. Sinte
tic, paradigma structurala sistemului social se prezinta astfel: (43) T. Parsons
: The Social System, N. Y., The Free Press, 1951, p. 26; (44) T. Parsons: The So
cial System, N. Y., The Free Press, 1951, p.250.
117
Functie A. I. II. III. IV. Mentinerea patternului atenuarea tensiunii Integrarea
Atingerea scopului Adaptarea
Subsitemul B. Elemente C. cultural Structurale si Subsistemul valorilor si VALOR
I normelor prin care se mentine patternul Comunitatea societala NORME Politica C
OLECTIVITATI Economia ROLURI
a) b) c) d)
Aceste structuri sunt echivalentele, la nivel macrosocial, ale culturii, sistemu
lui social, personalitatii si organismului behavioral care articuleaza actiunea
la nivel microstructural. Aceste echivalente servesc lui T. Parsons pentru a dem
onstra faptul ca autoreglarea si echilibrul sistemului social global se infaptui
esc printr
o transmitere de legitimare, autoritate, energie si informatie intre
subsisteme similar cu transmiterea informatiei intre actori. De aceea, ca si la
nivel micro, la nivel macrostructural valorile legitimeaza normele care prescriu
modele de comportament pentru fiecare colectivitate in scopul integrarii genera
le in sistem. Ierarhia cibernetica ce se stabileste intre subsisteme prin articu
larea functionala a controrilor cu resursele interne de energie consolideaza sis
temul social global transformandu
l intr
o societate suficienta siesi ( a self –
sufficient society). Fiecarui subsistem ii corespunde o stiinta sociala dupa cu
m urmeaza: antropologia studiaza subsistemul mentinerii patternului cultural; so
ciologia isi rezerva ca domeniu al competentei epistemice comunitatea societala;
sociologia politica: subsistemul politic; economia studiaza rationalitatea inst
rumentala a actorilor in rolurile specifice subsistemului economic. Dezvoltarea
sistemului social global presupune, in conceptia structuralismului functional, o
permanenta diferentiere de roluri in sistemele de valori cu scopul asigurarii e
chilibrului social si a unei structuri globale constante. In acest sens, T. Pars
ons identifica patru tipuri de structuri sociale in istoria societatii umane: so
cietatea latino – americana, societatea “idealista” germana, societatea chineza
traditionala, societatea americana moderna. Schimbarea sociala (social change) a
ctioneaza numai la nivelul sistemului de a concepe lumea iar directia schimbarii
este rationalizarea conceptiilor umane, nu schimbarea structurilor. Evolutia st
ructurala comporta o redistribuire functionala a unor structuri evolutionare uni
versale (evolutionary universals) in sensul cresterii potentialului adaptiv al a
ctorilor la complexul structurilor care definesc sistemul social concret determi
nat. Ca principale structuri universale ale societatii moderne, T. Parsons enume
ra: birocratia, sistemul juridic modern, pietele economice si democratia. In mod
rezumativ, principalele subsisteme sunt urmatoarele: 1.Subsistemul cultural cup
rinde: credinte, idei, teorii si simboluri care creeaza roluri si functii social
e specializate. La baza sa sta cultura prin care T. Parsons intelege: “Scheme or
donate de sisteme de simboluri, care sunt obiecte ale orientarii actiunii ce dev
in comportamente
118
internalizate ale personalitatii si tipare institutionalizate ale sistemelor soc
iale”(45). Cei trei factori functionali care opereaza la nivel microstructural (
cognitivi, cathetici, evaluativi) stau la baza a trei tipuri generale de forme c
ulturale: a) sistemele de credinta (belief sistems) in cadrul carora credintele
existentiale sunt fundamentale. Acestea pot fi: credinte empirice, (45) T. Parso
ns: The Social System, p. 327 intemeiate pe valorile stiintei orientate fie cogn
itiv (in stiintele naturii), fie expresiv si evaluativ (in ideologie) si credint
e nonempirice, prezente in demersurile filosofice si religioase. b) sistemele de
orientarea spre valori cuprind reperele normativ axiologice care legitimeaza mi
scarea actorului in spatiul si optiunile valorice individuale. c) sistemele de s
imboluri expresive au un rol instrumental deoarece exprima codificat nevoi (need
– disposition) si activitati specific umane. Ele ajuta la o mai corecta comunic
are intre actori prin incarcatura umana aferenta fiecarui simbol “sistemul simbo
lurilor trebuie sa aiba un aspect normativ…ca sa mentina conformitatea cu standa
rdele sistemului”(46). Ocupatia, de exemplu, este un criteriu al stratificarii s
ociale, rangul social fiind stabilit in functie de modul si gradul in care actor
ul evalueaza valorile comune care garanteaza echilibrul sistemului global. “Dife
rentierea structurala a unui sistem social intr
un sistem ocupational poate fi d
enumita complex instrumental”, avand ca elemente componente: ocupatia, schimbul,
proprietatea. Stratificarea sociala, prezentata ca “stratificare functionala” f
ace redutanta, in conceptia lui T. Parsons, abordarea clasica a societatii impar
tite in clase sociale. Societatea moderna a inlocuit solidaritatea de clasa cu s
olidaritatea nationala. 2) Subsistemul politic constituie obiectul epispemic al
sociologiei politice in cadrul careia categoriile de putere, forta, influenta, s
.a., sunt utilizate pentru a explica fenomene ca: mecharthismul, fascismul, segr
egatia rasiala in America, sistemul politic bipartit american. Consecvent optiun
ii sale metodologice conform careia realitatea sociala (46) T. Parsons: The Theo
ry of symbolism in Relation to Action, in Working Papers, p. 41; este o unitate
functionala intre un plan real si un plan simbolic, T.Parson considera ca miscar
ea individului in mediul sau (environment) este determinata de modul cum isi fol
oseste “resursele de putere” de care dispune. In societate exista o “banca a put
erii” in care fiecare actor detine controlul in calitate de “actionar”, puterea
fiind, “capacitatea unui sistem social de a
si mobiliza resursele pentru a ating
e scopuri colective”. In acest context, “solidaritatea sociala” este asigurata p
entru obligarea (bindigness) la care consimte actorul sa raspunda cerintelor fun
ctionale ale sistemului, codificate in simbolurile normativ
axiologice acceptate
ca legitime. Activitatea politica semnificativa se desfasoara prin intermediul
institutiilor care pot fi: a) rationale: cu atributii precise in definirea statu
turilor si rolurilor care contribuie nemijlocit la stabilitatea sistemului, echi
librand situatiile tensionale care apar in viata sistemului social; b) regulativ
e: reglementeaza raporturile optime dintre interesele actorilor si imperativele
functionale ale sistemului; c) culturale: detin intreaga autoritate in pastrarea
“patternurilor” orientarilor valorice morale care asigura coeziunea tuturor sub
sistemelor in
119
raza de influenta a sistemului considerat. Pentru aceasta actioneaza componentel
e numite “universale”. Cele mai importante universale (evolutionary universals)
din punct de vedere politic sunt: 1) stratificarea sociala; 2) legitimizarea cul
turala si instutionalizarea culturii; 3) organizarea birocratica a guvernului, b
anilor si pietei; 4) generalizarea normelor universale de comportament (norme te
hnice) aferente birocratiei; 5) asociatiile democratice. Ideologia are trei func
tii: a) articularea sistemelor sociale cu cele culturale; b) facilitarea accepta
rii profesionistilor de catre grupele nonprofesionistilor; c) definirea si const
ientizarea rolurilor in acord cu sistemul de valori intitutionalizate. Ca parte
a sistemului social, votul are rolul de a structura mediile simbolice care media
za procesele de interactiune sociala orientandu
le catre “mutatiile functionale”
impuse de necesitatea echilibrului social global. 3) Subsistemul economic, ca o
biect de studiu al economiei, este alcatuit din doua nivele: 1) “sistemul social
tehnic sau primar”; 2) “sistemul managerial
institutional”, cu atributii expres
e in mentinerea modelelor de comportament profesional specifice marilor intrepri
nderi si organizatiilor bussinesului. “La baza structurii (at the bottom)”, sist
emul social isi are radacina in individul uman concret – ca organism fizic actio
nand intr
un mediu fizic. Acest individ ca personalitate participa in procesul i
nteractiunii sociale prin intermediul rolurilor sale variate. Rolurile sunt orga
nizate si dirijate in sensul formarii de colectivitati reglementate de norme tot
mai institutionalizate pe masura ce urcam in ierarhia sociala. In varful sistem
ului (at the top) este societatea ca sistem, total organizata ca o unica colecti
vitate politica si institutionalizata dupa un sistem de valori, mai mult sau mai
putin integral”47. Procesele economice au o importanta deosebita in trasarea “l
imitelor mentinerii” (boundary maintaining) sistemului in conformitate cu reguli
le dupa care patternurile definesc structurile relationale ale expectatiilor de
rol. In acest context, cele cinci orientari de validare apar particularizate la
domeniul economic ca: 1) dilema a gratificatiei si disciplinei; 2) dilema intere
sului privat versus colectiv; 3) dilema alegerii intre tipurile/standardele orie
ntarii de valoare; 4) dilema alegerii intre modalitatile obiectului social; 5) d
efinitia scopului/interesului fata de obiect. Valorile fiind fundamentul sistemu
lui social, explica si imperativul lui homo economicus (Pantaleone) prin “optimi
zarea gratificatiei” prin T.Parsons incearca o sincronizare a intereselor indivi
duale ale actorului supus presiunilor normative ale sistemului global de actiune
. (47) T. Parsons: General Theory in Sociology today, New York, 1960, p. 9; Anal
iza sociologica a susbsistemului economic trebuie sa se restranga la abordarea u
rmatoarelor probleme: 1) problema diponibilului, adica a mecanismelor si a final
itatii schimbului de procese si servicii disponibile; 2) problema “remunerarii”,
respectiv definirea cuantumului de insusire legitima de catre actor a unei part
i din suma de produse si servicii disponibile in societate; 3) problema accesulu
i la bunuri si a mecanismelor care asigura competitia in productia si schimbul e
ficient de bunuri si servicii; 4) problema definirii drepturilor de posesiune. A
ceste patru categorii de probleme devin rezolvabile, conform teoriei lui T.Parso
ns, numai in cadrul “sistemului monetar de schimb” intemeiat pe exigentele ratio
nalitatii instrumentale. Sub aspect sociologic “cooperarea este un mod mai puter
nic de integrare a activitatilor instrumentale decat este schimbul. Ea inseamna
impletirea activitatilor sau contributiilor intr
un asemenea mod, incat produsul
sa fie o unitate care poate intra intr
un proces de schimb”48.
120
Rationalitatea instrumentala genereaza o structurare a tipurilor de relatii pe t
rei nivele: 1) tehnologia: cuprinde produsele tehnologice care asigura logistica
productiei moderne; 2) economia: cuprinde totalitatea relatiilor de productie s
i de schimb; 3) organizatia: care polarizeaza ansamblul relatiilor de cooperare.
Cooperarea, ca un element indispensabil schimbului economic poate imbraca forma
: loialitatii, atasamentului, sau a solidaritatii, ipostaza din urma fiind rezul
tatul institutionalizarii relatiilor de cooperare. Cand interesele economice ale
actorilor nu sunt afectate, sistemul social este o unitate organica, vertebrala
, generand comportamente solidare din partea actorilor. Subsistemul religios: ca
parte competenta a sistemelor de credinte si idei specifice sistemului social g
lobal, are la T.Parsons un rol important in “intemeierea semnificatiei”(groundin
g of meaning) lumii reale. Religia raspunde nevoii organice a omului de a
si exp
lica diferenta intre asteptarile umane si cadrele normative ale existentei sale.
Preluand distinctia metodologica dintre (48) T. Parsons: The Social System, p.
72; judecatile existentiale si cele de valoare de la E.Durheim, T.Parsons releva
functia integratoare a religiei definita ca o structura perena, in masura sa de
paseasca oscilatiile si cautarile valorice atat de caracteristice conditiei indi
vidului aflat sub semnul contingentei. Atitudinea religioasa semnifica experimen
tarea individuala a drumului catre aflarea sensului si valorii existentei umane
in Univers. Raspunzand criticilor sai pentru aspectele conservatoare imanente co
nceptiei sale, centrate pe ideea mentinerii echilibrului sistemului social globa
l in orice conditii, T Parsons a dat o replica ce merita reflexie responsabila s
i incarcata de profesionalism din partea celor implicati in reconstructia episte
mica a destinului sociologiei moderne: “sociologia nu este suficient de maturiza
ta conceptual pentru a explica schimbarea sociala”… Ea poate, potrivit acumulari
lor teoretico
metodologice de care dispune in prezent sa explice numai schimbari
le din interiorul sistemului, nu si schimbarea sistemului insasi, aspect pe care
, de altfel, nici o stiinta socio
umana nu este pregatita sa
l explice. Este ace
asta problema pe care discipolii sai vor incerca sa o puna in ecuatia conceptual
a si metodologica pentru a incerca unele solutii. In istoria sociologiei, parson
sismul (cum defineste R.Friederich49) contributia lui T.Parson la dezvoltarea so
ciologiei a constituit “ortodoxia sociala” a deceniului cinci si sase ale secolu
lui al XX
lea. REPERE BIBLIOGRAFICE Talcot Parsons s
a nascut la Colorado Spring
s, in anul 1902, unde tatal sau oficia ca preot. In 1924 a devenit absolvent al
Amherst College, unde a avut prilejul sa audieze pe Clarance Ayers (filosofie, p
roblema “ordinii morale”), C.Cooly (psihologie sociala), Walter Hamilton (econom
ist) de la care a descifrat (49) Robert Friederch: A Sociology of Sociology, The
Free Press, New York, 1970, p.13 importanta sociologica a activitatii economice
. In 1925 a urmat London School of Economics unde a studiat sociologia cu L.T.Ho
bhouse, teoria institutiilor economice cu Mirris Ginsberg, antropologia cu Broni
slaw Malinowski. In 1926 a aprofundat problematica sociologiei germane la univer
sitatea din Heidelberg unde va ramane marcat de opera lui Max Weber, Ferdinand T
onnes, Georg Simmel, Werner Sombart. La Heidelberg si
a luat doctoratul cu o tem
a despre “Conceptul de capitalism in teoriile lui Max Weber si Werner Sombart”.
Cariera didactica si
a inceput
o la Amherts College apoi la Universitatea Harvar
d la departamentul de stiinte economice, iar in 1931 in cel de Sociologie. In 19
44 obtine titlul de profesor de sociologie, iar in 1946 devine seful catedrei de
“relatii sociale” la Universitatea Harvard. In 1949 a fost ales presedintele “A
sociatiei americane de sociologie” afirmandu
se ca personalitate de referinta in
sociologia mondiala.
Opere principale: 1. 2. 3. 4. 5. T. Parsons: The Structure of Social Action, 196
8, The Free Press, New York, 2. vol; T. Parsons: The Social System, The Free Pre
ss, N ew York, 1951; T. Parsons: Essay in Sociological Theory, The Free Press of
Glencoe, London, 1964; T. Parsons: Structure and Process in Modern Societes, Il
linois, The Free Press of Glencoe, 1960; T. Parsons: Social Structure and Person
ality, The Free Press, London, 1965; 121
6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20.
T. Parsons: Societes. Evolutionary and Comparative Perpectives, Foundation of Mo
dern Sociological Series, New York, 1966; T. Parsons: Politica and Social Struct
ure, The Free Press, New York, 1969; T. Parsons: Sociological Theory and Modern
Society, The Free Press, New York, 1967; T. Parsons; Edward Shils (ed): Toward a
General Theory of Action, Harward University Press, Cambridge, Massachusetts, 1
954; T. Parsons; Robert F. Bales; Eward Schuls: Working Papers in the Theory of
Action, The Free Press, New York, London, 1953; T. Parsons; Neil Smelser: Econom
y and Society. A Study in the Integration of Economic and Social Theory, The Fre
e Press, London, 1965; T. Parsons: The System of Modern Societes, Englewood Clif
fs, New Jersey, 1971; Istorii ale sociologiei americane: Harry Elmer Barnes: An
Introduction to the History of Sociology, Abridged Edition, Phoenix Books, The U
niversity of Chicago and London, 1966; Howard Becker and Harry Elmer Barnes: Soc
ial Thought from Lore to Science, New York, 1961, 3 vol.; Howard Becker and Alvi
n Boskof: Modern Sociological Theory in Continuity and Change, New York, 1943; L
. L. Bernard and Jessie Bernard: The Origins of Americans Sociology, New York, 1
943; Emory S. Bogardus: The Development of Social Thought, New York, 1960; Henry
Steel Commager: The American Mind. An Interpretation of American Thought and Ch
aracter Science the 1800’s, Yale University Press, 1963; Robert B. Downs: Books
that Changed America, Harper and Row, New York, 1964.
122
IPOSTAZE ALE SRUCTURALISMULUI FUNCŢIONALIST
Disociindu-se polemic de unele aspecte de fond ale concepŃiei lui T. Parsons, al
cărui student a fost, R.K. Merton marchează cea mai semnificativă disidenŃă pri
ntre discipolii acestuia, prin încercarea de a dezvolta structuralismul funcŃion
alist. Principala sa reuşită, din punct de vedere al istoriei ideilor contempora
ne, rămâne definirea relaŃiei dintre cercetarea empirică şi teorie ca problemă f
undamentală a sociologiei . Asimilând novator aparatul conceptual propriu analiz
ei funcŃionale a structurii sociale, R.K. Merton este autorul unei concepŃii ori
ginale privind aportul sociologiei la rezolvarea problemelor actuale ale societă
Ńii contemporane. Premisele pe care îşi construieşte concepŃia poartă numele de
postulate şi pot fi rezumate astfel: I. TendinŃa internă a sistemelor către echi
librul structural are eficacitate maximă doar la nivelul sistemelor primare. Oda
tă cu creşterea gradului de diferenŃiere structurală, cerinŃele funcŃionale nu m
ai pot fi îndeplinite decât parŃial. ApariŃia elementelor tensionale între compo
nentele tuturor sistemelor relevă arii potenŃiale de acŃiune a unor componente n
oi pe care R.K. Merton le numeşte disfuncŃii. DisfuncŃiile nu trebuie calificate
ca momente de patologie structurală, ci ca secvenŃe naturale ale procesului de
schimbare prin care se realizează reformele instituŃionale. II. Fiecare componen
tă a sistemului are o funcŃie concret determinată, dar nu toate elementele compo
nente sunt funcŃionale din punct de vedere al tuturor cerinŃelor structurale. As
tfel, dacă pentru o structură un element este funcŃional, el poate apare ca afun
cŃional sau chiar disfuncŃional pentru alte structuri ale aceluiaşi sistem. III.
Orice sistem conŃine un set de alternative funcŃionale: un element poate îndepl
ini mai multe funcŃii după locul pe care-l ocupă în structuri. Aceste alternativ
e funcŃionale asigură coeziune şi longevitate structurală sistemelor. Cunoaştere
a şi utilizarea eficientă acestora defineşte domeniul de competenŃă a inginerulu
i social care, ca profesionist în proiectarea şi întreŃinerea structurilor socia
le trebuie să aibă în vedere, alături de funcŃiile dominante şi funcŃiile latent
e, funcŃiile manisfeste, disfuncŃii, componentele anatomice şi stările de dezech
ilibru temporar. Permanenta restructurare a raportului dintre teorie, metodă şi
structurile sociale, impusă de practica socială, necesită o foarte riguroasă cun
oaştere a corelaŃiilor dintre componentele structurale şi cerinŃele funcŃionale
ale sistemelor instituŃionale ce urmează a fi practicate. Pentru a acoperi aria
de semnificaŃii a acestor corelaŃii, R.K. Merton foloseşte un concept care îi ap
arŃine: paradigmă . Ca model formal de analiză a efectelor, posibile, în spaŃiul
social grobal ale parametrilor funcŃionali ai structurilor proiectate paradigma
îndeplineşte, în egală măsură, rolul de metodologie de cercetare a gradului de
integrare funcŃională a structurilor existente, cât şi a metodologiei de creare
a unor noi structuri. %n această accepŃiune, cu valenŃe metodologice, analiştii
lui R.K. Merton au definit paradigma ca "nucleul central de concepte" şi procede
e de analiză funcŃională care crează o logică operatorie şi un cod al analizelor
funcŃionale prin care se ierarhizează faptele şi se clasifică structurile. Prin
intermediul paradigmei, stadiul actual al dezvoltării sociologice, ca ştiinŃă,
ar permite depăşirea limitelor empiriste prin construirea, pe baza investigaŃiil
or concrete, de teren, a unor teorii de rang mediu 105 specifice fiecărui domeni
u de activitate umană. AspiraŃia parsonisiană de a construi o teorie generală a
acŃiunii sociale nu poate fi îndeplinită deoarece "sociologia n-a ajuns la Einst
einul ei pentru că nu l-a avut niciodată pe Kepler", Compte, Spencer, şa, făcând
parte din istoria sociologiei nu pot oferi metode şi tehnici de abordare eficie
ntă a fenomenalităŃii sociale. %n stadiul actual , cea mai mare performanŃă ştii
nŃifică la care se poate accede sociologia este elaborarea unor teorii de rang m
ediu validate ştiinŃific pentru toate subsistemele sistemului
105
Expresia circulă în toată sociologia: Teories of the middle range (America); The
orien der mittlern Reichweite (Germania); theories de portee moyenne (sociologia
de limbă franceză) 123
social global . "Noi putem conchide că sociologia va avansa pe măsură ce preocup
area sa majoră va consta în dezvoltarea unor teorii speciale, şi ea riscă, dimpo
trivă, să bată pasul pe loc dacă se orientează doar către teoria generală" 106 .
Aceste construcŃii teoretice “de rang mediu” sunt secvenŃe, etape de trecere de
la teorii “particulare asupra unor serii limitate de date, la elaborarea unei s
cheme conceptuale mai generale, susceptibilă de a consolida ansamblurile teoreti
ce particulare” 107 . Cât priveşte raportul dintre cercetarea empirică şi fondul
conceptual al sociologiei, teoria vizează definirea: 1) metodelor, tehnicilor ş
i procedeelor adecvate cercetării de teren; 2) ipotezele de lucru , care defines
c sistemul de referinŃă al "universului anchetei"; 3) operaŃionalizarea concepte
lor cu care se va opera atât în teren, cât şi în redactarea diagnozei (analizei
conceptuală); 4) interpretările post-factum - constau în colecŃionarea datelor,
obŃinute din teren în funcŃie de semnificaŃia lor pentru tematica cercetării; 5)
generalizările empirice - redau relaŃiile descoperite, pe baza băncii generale
de date, între variabilele urmărite pe parcursul investigaŃiei. Stabilitatea cor
elaŃiilor dintre variabile poate conduce la descoperirea repetiŃiilor şi la form
ularea unor constante, singurele care pot oferi şi conferi conŃinutul legitim un
ei teorii asupra vieŃii sociale. Pe aceste coordonate, paradigma face posibilă e
vitarea a două riscuri: înregistrarea mecanică, de grefier, a datelor, pe de-o p
arte, pe de altă parte evadarea din realitatea concretă în universul abstract şi
speculativ al teoriei. %n acest sens, paradigma conŃine şi un însemnat potenŃia
l explicativ prin dezvăluirea legăturilor obiective dintre cauzele şi consecinŃe
le fenomenelor. Cercetarea empirică nu se limitează la rolul pasiv de a verifica
şi controla teoria, ci ea îndeplineşte cel puŃin patru funcŃii majore, care con
tribuie la dezvoltarea teoriei: 1) teoria iniŃiază: 2) reformulează: 3) reorient
ează; 4) clarifică teoria iniŃială 108 . %ntrucât în spaŃiul social real funcŃii
le şi disfuncŃiile sunt interdependente, paradigma promovează ca existenŃă metod
ologică, abordarea întregii complexităŃi a fenomenului supus investigaŃiei. Para
digma analizei funcŃionale cuprinde: fenomenele sociale repetabile cărora l-i se
atribuie funcŃii (procese, structuri, grupe, roluri), motivaŃia, scopul, consec
inŃele latente sau manifeste ale îndeplinirii sau neândeplinirii funcŃiilor, "me
canismele" prin care funcŃiile devin realizabile: ierarhizarea rolurilor, a valo
rilor, a impertivelor normative, diviziunea muncii, dinamica socială. "Analiza c
ontextului structural" presupune studierea tuturor influenŃelor concrete dintre
părŃile componente şi întreg fără raportare la prejudecata parsonsiană a echilib
rului aprioric al sistemului ... Cu aceste precizări, R.K. Merton consideră că a
reuşit să facă din structuralismul funcŃionalist o teorie şi o metodă eminament
e obiectivă şi complet dezideologizată întrucât schimbarea socială este posibilă
în limitele reformării instituŃionale prin social engineering . Pentru a demons
tra virtuŃile euristice şi explicative ale comcepŃiei sale, R.K. Merton particul
arizează paradigma analizei structurale la câteva probleme sociale majore ale so
cietăŃii americane contemporane, precum: 1) starea anomică şi grupurile de atitu
dine aferente acesteia la nivel social. O perspectivă integral sociologică asupr
a anomiei sociale presupune renunŃarea la considerarea acesteia ca efect al insu
ficienŃei controlurilor sociale sau al dispariŃiei episodice a normelor. Anomia
este o starea generalizată de adaptare parŃială a componentelor structurii socia
le la prescripŃiile normative optim proiectate. Pentru a releva dimensiunile soc
iologice ale stării de anomie, R.K. Merton împarte structura socială a acesteia
în două structuri: A. Structura culturală a scopurilor şi mijloacelor în cadrul
căreia se indentifică:
106 107
R. K. Merton: Social Theory and Social Structure, Glencoe, Free Press, Illinois,
1959, p.9 R. K. Merton: Social Theory and Social Structure, p.9-12 108 R. K. Me
rton: Social Theory and Social Structure, p.103 124
a) scopuri legitime - încadrate social într-o ierarhie integrată de valori; b) m
ijloace de atingere a scopurilor. Mijloacele pot fi: legitime, prescrise, prefer
ate sau tolerate, ori proscrise. Când scopurile legitimate social sunt atinse pr
in mijloace acceptabile , societatea este bine integrată ; în caz contrar societ
atea se găseşte într-o stare anomică. Starea anomică mai poate fi generată şi de
disproporŃia dintre dimensiunile scopului şi structura posibilităŃilor (Opportu
nity structure). Un exemplu, visul americanilor (The American Dreams) "Americanu
lui i se spune tot timpul că el are dreptul şi chiar obligaŃia să-şi propună un
astfel de scop ..., iar mitul omului comun parvenit la regalitatea economică fac
e parte integrantă din civilizaŃia americană. Acest mit a fost exprimat de Carne
gie astfel: "FiŃi regi în visurile voastre. SpuneŃi-vă: locul meu e în vârf!” 10
9 . ContradicŃia dintre legimitivitatea acestui scop şi accesul "inegal la struc
tura oportunităŃilor întreŃine condiŃiile declanşării stării anomice". {i "confr
untaŃi cu această contradicŃie în existenŃa lor reală, un număr apreciabil de oa
meni devin stăini faŃă de o societate care le permite în principiu ceea ce le re
fuză în realitate. {i această renunŃare la pretenŃii faŃă de unul sau altul din
standardele sociale care prevalează este ceea ce înŃelegem, în ultimă instanŃă p
rin anomie" 110 . B. %n raport cu această stare obiectivă, subiectivitatea actor
ului prezintă o serie de răspunsuri posibile care pot fi clasificate în următoar
ele tipuri: 1) răspunsul conformist - caracterizează acceptarea individuală atât
a scopurilor sociale, cât şi a mijloacelor acceptate ca legitime în lan social.
Este caracteristic societăŃilor cu un grad înalt de stabilitate în care aşteptă
rile reciproce sunt standardizate de mentalul colectiv; 2) răspunsul novator - r
ezultă din folosirea unor mijloace inedite pentru atingerea scopurilor cunoscute
şi admise ca fireşti în spaŃiul social considerat; 3) răspunsul ritualist - def
ineşte renunŃarea motivată la scopurile ce nu pot fi atinse, prin coborârea stan
dardelor de aspiraŃii până la mijloacele practiv disponibile. %n această categor
ie se înscriu rutinierii şi stereotipurile celor obişnuiŃi să rămână pasivi faŃă
de transformările sociale în curs; 4) răspunsul evaziv - caracteristic celor ca
re au abandonat normele şi scopurile proprii societăŃii în care trăiesc. Fiind,
de cele mai multe ori asociali, ei dau naştere unei forme de protest prin asocia
lizare, contestând, în această manieră, scopurile propuse de structurile sociale
contemporane lor. 5) răspunsul rebel - refuzând manifest raporturile acceptate
social, dintre scopuri şi mijloace, propune o structură nouă între scop, mijloac
e, mediu, efort şi recompensă socială. Aceste cinci tipuri de răspunsuri structu
rează indivizii în grupuri de atitudine, care fac ca societatea să poată exista
ca societate, char şi în starea sa anomică. O analiză structural funcŃionalistă
relevă scopurile şi mijloacele efectiv valabile şi sugerează teme de cercetare e
mpirică a resurselor de inovare structurală a spaŃiului social. Sub aspect metod
ologic, abordarea structurală necesită considerarea fenomenului investigat ca o
structură socială compusă dintr-un set de interacŃiuni între scopuri şi mijloace
în orizonturi de condiŃionare a unei structuri a adaptărilor posibile la solici
tări interactive concrete determinate. BirocraŃia, din punctul de vedere al para
digmei mertoniene, este definită ca o structură formală în care raŃionalizarea a
cŃiunii este asigurată prin control şi decizie unică în sensul optimizării compe
tenŃei tehnice . Eficacitatea tehnică reprezintă funcŃia principală a sistemului
biroctaric, de aceea integrarea individului conduce spre respectarea strictă a
imperativelor funcŃionale şi depersonalizează după modelul de "impersonalizare",
impus de sistem. Ca teme pentu cercetarea empirică, R.K. Merton sugerează: gene
za instituŃională a birocraŃiei; raportul dintre autoritarism şi criteriile de s
elecŃie a personalităŃilor în sistemele birocratice; integrarea individuală şi m
odificarea tipului de personalitate.
109 110
R. K. Merton: Op.cit. p.138 R. K. Merton: Op.cit. p.218 125
Schimbarea poziŃiei indivizilor, antrenând mobilitatea rolurilor amplifică posib
ilitatea conflictelor ca urmare a aşteptărilor reciproc contradictorii. "Acest c
onflict al aşteptărilor pare să fie una din cauzele structurale fundamentale de
dezechilibru în ansamblurile de roluri" (Social theory, pagina 368). BiroctaŃia
poate fi cercetată şi prin utilizarea recuzitei conceptuale a "grupurilor de ref
erinŃă" (references groups), a grupului intern (ingroup) şi a grupului extern (o
utgroup). BirocraŃia, deşi asigură eficacitatea, poate conduce spre ineficienŃă,
depersonalizare, aspecte care antrenează , pe termen lung, consecnŃe disfunŃion
ale. "DeficienŃele funcŃionale ale structurii oficiale atrag după ele formarea u
nei structuri de înlocuire (informale) pentru a satisface mai eficace nevoile ex
istente" 111 . Cercetarea sociologică a birocraŃiei poate deveni semnificativă n
umai prin intermediul unei ipoteze teoretice pe baza căreia faptele reprezentati
ve se ordonează în perspectiva unor concluzii. %n concluzie : paradigma structur
al funcŃionalistă ia ca punct de plecare individul şi valorile. AcŃiunea indiviz
ilor şi aşteptărilor reciproce, obiectivate în norme de comportament, reflectă m
atricea structurală fundamentală a societăŃii. Structura valorilor este aceea ca
re generează structura rolurilor şi a statusurilor în cadrul cărora individul de
vine performant nu prin inovrea lor ci prin ridicarea, la nivelul solicitărilor
integrative impuse de sistem. Reformarea instituŃională, ca formă a scghimbării
sociale preconizate de R.K. Merton prin paradigma analizei structurale a determi
nat o diversificare a luărilor de atitudine printre discipoilii lui T. Parsons.
Fără a intra în prea multe detalii, aceştia au contribuit la deplasarea accentul
ui de la teoria acŃiunii la teoria structurii şi evoluŃiei structurale. Varianta
franceză a preluat cu preponderenŃă problematica acŃiunii sociale, Alain Tourai
ne publicând în 1965 lucrarea "Sociologie de L action", iar în sociologia americ
ană structuralismul funcŃionalist (T. Parsons) s-a particularizat în: o sociolog
ie a acŃiunii bazată pe conceptul de ordine socială şi o sociologie sistemică fu
ndamentală pe conceptul de control social. %n circuitul ştiinŃific american, str
ucturalismul funcŃionalist a fost clasificat 112 în două mari etape: 1) macrofun
cŃionalismul (T. Parsons; R.K. Merton); 2) microfuncŃionalismul , rezultat prin
particularizarea paradigmei analizei structurale la diferite domenii reprezentat
de: Kurt, Lewin, Robert Bales, Leon Festinger, George Homans. Cât priveşte disc
ipolii lui T. Parsons ca şi în alte cazuri din istoria sociologiei aceştia const
ituie două curente: a) continuarea preocupărilor preponderent teoretico-doctrina
re prin Kingsley Davis, Marion Levy şi Edward Shils, Edward Devereux; b) preluar
ea selectivă şi critică doar a acelor categorii ale structuralismului funcŃional
ism care au consecinŃe benefice în cercetarea concretă, de teren orientare repre
zentată de: R.K. Merton, Robert Williams, Wilbert Moore, Bernard Barber. Un loc
aparte în istoria prezentă a structuralismului funcŃionalist, îl constituie soci
ologii care nu au fost adepŃi ai parsonsismului, dar s-au raportat critic şi con
structiv la acesta. Din categoria acestora amintim: Pitirim Sorokim, C. Wright,
Mills, Denis Wrong, Lewis, Coser (America) şi Ralph Dahrendorf (Germania), Max B
lank (critic vehement). O lucrare de sinteză, rămasă referenŃială asupra întregi
i concepŃii parsonsiene este: "A Sociology of Sociology" a lui Robert Friederich
113 . Cele mai recente comentarii se găsesc în lucrarea "Introduction to sociol
ogy" publicată în 1987 sub conducerea lui R.K. Merton.
111
R. K. Merton: Op.cit. p.73 Alan Dave; The two Sociologies, in The British Journa
l of Sociology, Volume XXI, nr.2, June 1970 113 R. Friederich: A Sociology of So
ciology, The Free Press, New York, London, 1970
112
126
REPERE BIBLIOGRAFICE Robert King Merton: născut în 1910 la Philadelphia. Studii
de sociologie la Temple University, iar doctoratul susŃinut la Universitatea Har
vard unde a rămas asistent universitar începând cu 1934. %n 1941 ocupă Catedra d
e Sociologie a UniversităŃii Columbia ca profesor titular de Sociologie. %n acea
stă calitate a condus şi Biroul de cercetări aplicate. A deŃinut funcŃii în cadr
ul AsociaŃiei sciologilor americani. %n prezent este prorofesor la Columbia Univ
ersity, S.U.A. Opere principale 1. R.K. Merton: Puritanism, Pietism and Science,
1936; R.K. Merton: Science, Technology and Society in 17th Century, England, Im
primerie St. Catherine, 1938; 2. R.K. Merton: Social Structure and Anomie, 1938;
3. R.K. Merton: Sociological Theory, 1945 4. R.K. Merton: The Sociology of Know
ledge, 1945 5. R.K. Merton: Patterns of Influence. A Study of Interpersonal Infl
uence and of Comunnications Behavior in a Local Comunity, 1948; 6. R.K. Merton:
Social Theory and Social Structure, Free Press, Glencoe, Illinois, 1959 7. R.K.
Merton: Friendship as Social Process> A Substantive and Methological Analysis, 1
954 8. R.K. Merton: Social Problems and Sociological Theory, 1961 9. R.K. Merton
: On The Shoulders of Giants, Free Prees, New York, 1965 10. R.K. Merton: Anomie
, Anomia and Social Interaction; Context of Deviant Behavior, in Anomie and Devi
ant Behavior, The Free Prees, New York, 1967, (ed. Marshall B. Chinard) 11. R.K.
Merton: (General Editorship); colab.: Lewis A. Coser, Steven L. Nock, Patricia
A. Stefan, Ruford Rhex: Introduction to Sociology, second edition, 1987, Harcour
t Brace Jovanovich Inc. Exegeze asupra structuralismului funcŃionalist 1. Kingsl
ey Davis: The Human Society, The MacMillan Company, New York, 1964 2. Marion Lev
y: The Structure of Society, Princeton, New Jersey, Princeton Unversity Press, 1
952 3. Marion Levy: Modernisation and the Structure of Societies. A. Setting for
International Affaires, New Jersey, Princeton University Press, 1966, 2 vol. 4.
Lewis Coser: The Functions of Social Conflict, Glencoe, Illinois, The Free Pres
s, 1956 5. Lewis Coser: The Study of Conflict, Glencoe Illinois, The Free Press,
1962 6. Nicholas Timashaff: Sociological Theory. Its Nature and Growth, Random
House, New York, 1967 7. C. Wright Mills: The Sociological Imagination, New York
, Oxford University Press, 1959 8. Ralph Dehrendorf: Out of Utopia> Toward’a Reo
rientation of Sociological Analysis, in Sociological Theory, edited by Lewis A.
Coser and Bernard Rosenberg, the Macmillan Company, London, 1969 9. Max Blanck:
The Social Theories of Talcott Parsons. A. Critical Examination, Prentice – Hall
Inc., Englewood Cliffs, New York, 1961 10. Robert Friedrich: A Sociology of Soc
iology, The Free Press, New York, London,1970 11. Harry M. Johnson: Sociology A.
Sistematic Introduction, Routledge and Kegan Paul, London, 1964 12. Don Martind
ale: Institutions, Organisations and Mass Society, Boston, 1966
127
13. Richard Sheldon: Some Observations on the Theory in Social Sciences, in Towa
rd a
General Theory of Action (ed. T. Parsons and Edward Shils), Harvard University P
ress, Cambridge Massachusetts, 1954 14. Alan Dawe: The Two Sociologies, in the B
ritish Journal of Sociology vol. XXI, nr.2, June 1970 15. Stela Cerna: Structura
lismul funcŃionalist în sociologia americană, Ed. {tiinŃifică, Bucureşti, 1970
128
SPECIFICUL TEORETICO-METODOLOGIC AL SOCIOLOGIEI FENOMENOLOGICE
Sociologia fenomenologică s-a afirmat în circuitul ştiinŃific de profil începând
cu deceniul al treilea al secolului al XX-lea prin aportul austriacului Alfred
Schutz . Ca sursă de inspiraŃie a perspectivei fenomenologice în sociologie, exe
geŃii autorizaŃi indică sociologia interpretativă (M. Weder, sociologia umanistă
, istoristă, comprehensivă, subiectivă, creatoare, antipozitivistă, interacŃioni
stă) şi concepŃia lui Ed. Husserl asupra fenomenologiei, orientare pe care acest
a a impus-o în gândirea modernă. Întrucât ponderea în sociologia fenomenomenolog
ică o deŃine particularizarea gândirii husserliene la specificul cunoaşterii soc
iale, considerăm necesară prefaŃarea problematicii noastre cu câteva consideraŃi
i referitoare la fenomenologie ca metodă de filosofare. Cunoscută sub numele de
"reducŃie fenomenologică", ea defineşte stilul de filosofare creat de Edmund Hus
serl 114 în cadrele teoretice generale ale fenomenologiei întemeiate de Fichte ş
i Hegel la care avea sensul de itinerariu spiritual prin care are loc ridicarea
de la certitudinea senzorială la "ştiinŃa absolută". Fenomenologia spiritului, d
e exemplu la G.F.W. Hegel, reprezintă evoluŃia conştiinŃei prin raporturile dial
ectice dintre obiect şi subiect în procesul obiectivităŃii. Plecând de la unele
consideraŃii etimologice 115 E.Husserl a lansat deviza "să ne întoarcem la lucru
ri" pentru pentru a le "chestiona" în semnificaŃiile lor originale, fenomenul fi
ind esenŃa dată aprioric într-n domeniu independent şi de subiect şi de obiect.
În acest sens, reducŃia fenomenologică se realizează prin "punerea în paranteză"
a tuturor cunoştinŃelor ştiinŃifice şi filosofice (Epoche) prin aceasta lumea î
ncetând să mai fie doar obiect de cunoaştere, lucrurile apărându-ne independent
de elementele culturale în care ele sunt îmbrăcate. Această "punere între parant
eze" este necesară deoarece cea mai mare parte a activităŃii umane se constituie
din procese de identificare, clasificare şi evaluare a lucrurilor din mediul în
conjurător, denumite cu termenul generic de "cunoaştere". La nivelul cunoaşterii
comune , cunoaşterea este legitimată de socializare prin care oamenii percep şi
îşi interpretează propria lume, conştientizează sensul lui "a fi în lume". Dife
rită de existenŃa biologică, această existenŃă " în lume" a individului legimima
tă prin socializare, vizează faptul că individul îşi însuseşte lucrurile ca fiin
d "naturale" sau "luate ca atare". Echipamentul cultural, achiziŃionat prin soci
alizare şi sedimentat în modele de comportament, este absolut necesar existenŃei
noastre sociale, dar prezintă riscul depărtării de "esenŃa lucrurilor reale" pr
in elaborările culturale pe care ni le însuşim. Omul, fiind o fiinŃă conştientă
(nu vegetativă), care îşi caută rosturile în Univers, trebuie să îşi chestioneze
riguros propria cultură moştenită. Principala modalitate de a chestiona orice c
ultură este de a "o pune în paranteze" şi de a o explora apoi, prin intemediul ş
tiinŃei întrucât doar ştiinŃa poate oferi drumul cunoaşterii lumii "din afară",
"dinlăuntrul" omului şi prin aceasta modul autentic de "a fi în lume". De aceea,
cea cea mai bună a "întoarcerii la lucruri" o constituie aceea a unei "filosofi
i ca o ştiinŃă riguroasă". Ca metodă filosofică, precizează un exeget 116 , este
modalitatea sistematică prin care lucrurile devin "lucruri percepute de mine",
adică "fenomene". Fenomenele nu se confundă cu lucrurile pur şi simplu percepute
, întrucât perceperea a ceva de către ego cuprinde şi elemente care sunt doar "a
prezentate", adică nepercepute direct şi constituie "orizontul intern al fenomen
elor" (dacă ele aparŃin aceluiaşi lucru) sau "orizontul extern" (dacă aspectele
aparŃin
114
E. Husserl: Ideea de fenomenologie (1907); Filosofia ca }tiin]@ riguroas@ (1911)
; Idei directoare pentru o fenomenologie pur@ }i o filosofie fenomenologic@ (191
3) 115 Phainomenon: (gr.) ceea ce apare 116 I. Ungureanu, {t. Costea: Introducer
e ^n sociologia contemporan@, Ed. {tiin]ific@, Bucure}ti, 1985 129
altor lucruri la care fenomenul respectiv se poate referi). atât orizontul inter
n, cât şi cel extern sunt componente ale fenomenelor, dar prin aceasta şi ale co
ntiinŃei eului, pentru că principala caracteristică a conştiinŃei este intenŃion
alitatea ei, conştiinŃa fiind totdeauna "conştiinŃă de ceva". ConŃinutul inten i
onalităŃii conştinŃei defineşte noemata , iar dinamica noematei formează noesisu
l , adic stilul specific al conştiinŃei, modul în care ea "intenŃionează". Modif
icările pe care le pot suferi atât noema, cât şi noesisul privesc diferenŃa dint
re percepŃia originară a ceva şi toate experienŃele derivate ale subiectului.Mod
ificările noetice vizează problema evidenŃei prin care Husserl înŃelege "posibil
itatea referirii experienŃelor derivate la o experienŃă originară" şi care asigu
ră posibilitatea distincŃiei a ceea ce tocmai s-a întâmplat (retention) şi ceea
ce s-a întâmplat mai înainte (recollection), între protenŃie şi retenŃie. Pe ace
ste coordonate putem distingem: a) "însuşirea" unui lucru; b) cunoaşterea "polit
etică", adică parcurgerea unor etape, procedee şi demonstraŃii până la "însuşire
a" lui; c) cunoaşterea nomotetică , adică "însuşirea lucrului fără a mai repeta
demonstraŃia (exemplu acceptăm că apa fierbe la 90). Apreciată pentru încercarea
de a depăşi apreorismul şi formalismul de factură kantiană, precum şi a empiris
mului pozitivist, fenomenologia şi reducŃia fenomenologică a marcat contribuŃii
valoroase şi în logică (E. Husserl), în teoria valorilor şi antropologiei filoso
fice (M. Scheler); în estetică (R. Ingarden, M. Dufrenne). Ca etapă importantă î
n gândirea europeană a secolului noastru, fenomenologia lui E. Husserl stă la ba
za operei unor gânditori ca: M. Heidegger, E. Fink, M. Merleau-Ponty, P. Ricoreu
r ş.a.. În ciuda implicaŃiilor ei subiective, teoria intenŃionalităŃii a contrib
uit la depăşirea viziunii mecaniciste a conştiinŃei ca sferă închisă, entitate a
bstractă şi la definirea ei ca deschidere, ca proces de adecvare continuă la obi
ect (dicŃ.fil.p.265). Ca mod specific de practicare a filosofiei, reducŃia fenom
enologică susŃine, deci, că reflexia filosofică poate ajunge prin “interogări şi
reducŃii succesive la subiectivitatea transcedentală, ca loc de origine al oric
ărei conferiri de sens” 117 , întrucât, luând ca punct de plecare varietatea exp
erienŃelor umane se ridică treptat la nivelul conştiinŃei care, prin actele ei i
ntenŃionale, conferă sensuri existenŃei. Relevarea structurilor semnificative în
care este implicat omul prin atele intenŃionale ale conştiinŃei va genera direc
Ńii noi de dezvoltare a filosofiei şi a altor ştiinŃe social-umaniste. În partic
ular, prin aplicarea reducŃiei fenomenologice la viaŃa socială, A. Schutz a elab
orat o fenomenologie a vieŃii sociale 118 care constituie baza tuturor dezvoltăr
ilor din sociologia fenomenologică până în cel mai imediat prezent. Premisa soci
ologiei fenomenologice o constituie necesitatea întoarcerii “la semnificaŃia sub
iectivă a activităŃilor sociale cotidiene”. Această exigenŃă metodologică derivă
din situaŃia cu totul specială a sociologului care, în calitate de cercetător f
ace parte din universul problematic al propriei cercetări. Pentru a ajunge la re
zultate valide în munca sa ştiinŃifică trebuie, tocmai do aceea, să facă abstrac
Ńie de echipamentul cultural pe care şi l-a însuşit prin socializare, punându-l
între paranteze". Chiar şi în această ipostază, sociologul nu poate ajunge în ad
evărata subiectivitate a actorilor sociali deoarece şi aceştia, prin socializare
, şi-au alterat subiectivitatea, personalitatea lor fiind un rezultat cumulat, d
e influenŃe promovate prin modele de comportament considerate representative la
nivelul societăŃii globale. De aceea, o adevărată cunoaştere sociologică “de gra
dul al doilea" rezultă prin interpretarea modalităŃilor de raportare a actorilor
la spaŃiul social. Aceste modalităŃi sunt numite “tipificaŃii" şi reprezintă im
aginea subiectivă, la nivelul simŃului comun, a lumii obiective. Plecând de la a
ceste tipificaŃii sociologul construieşte “cursuri ale acŃiunii" nereale, adică
o imagine obiectivă a lumii real-percepute. Ca “acord uman intersubiectiv" aceas
tă imagine face din spaŃiul social o ontologie regională calitativ distinctă faŃ
ă de alte “ontologii regionale" ale ExistenŃei.
117 118
E. Husserl: Idees directrices pour une phenomenologie (trad.), Kelkel, 1957 A. S
chultz: The Fenomenology of the Social World, London, Heinemann, 1970 130
În limitele acestei ontologii regionale acŃiunea socială se finalizează prin cre
area “tipologiilor regionale" ca “structuri intersubiective ale lumilor istorice
ale vieŃii" care delimitează ceea ce efectiv este “social". Genetic, socialul p
resupune succesiunea urrnătoarelor secvenŃe: structurile intersubiective ale “lu
mii eului" descoperă în fiecare componentă a realităŃii obiective un alter ego c
a proiecŃic universală a unui ego transcedental . CalităŃile diferite ale acesto
r componente permit construirea aperceptivă a tipologiei lor regionale în limite
le semnificaŃiei pe care o au faŃă de aşteptările eterogene ale actorilor implic
aŃi în acŃiunea socială. AcŃiunea socială, la rândul său, se obiectivează în pro
cese sociale la nivelul cărora se găsesc tipificaŃiile actorilor articulate în s
isteme culturale coerente. Totalitatea acestora defineşte tipologia regională a
“lumii istorice a vieŃii" care este receptată şi reflectată în lumea eului pe pa
rcursul procesului de socializare. Socializarea constitute principala modalitate
prin care ego stabileşte ce este social din ceea ce percepe şi interceptează pr
in sistemele culturale însuşite prin socializare. În acest sens, criteriul socia
lului îl constitute coerenŃa tipologiilor regionale cuprinse în sistemele cultur
ale prin care ego descoperă adevăratul substrat fenomenal al tipificaŃiilor. În
acest mod, prin socializare, ego îşi interiorizează tipologiile regionale care c
onferă coerenŃă şi sens existenŃei cotidiene. Socializarea indivizilor este deci
un rezultat al intersubiectivităŃii cotidiene a agenŃilor care împărtăşesc mode
le culturale echivalente. Sociabilitatea presupunând comunicarea intersubiectivă
, aceasta necesită la rândul său o teorie a comunicării pe baza căreia să devină
posibilă interpretarea cu sens a conŃinutului comunicării. Ca o anumită compone
ntă a ontologiei regionale să poată fl comunicată, trebuie ca printr-o “activita
te intentenŃională specială" să se transforme în semn (partea imediat percepută)
. Aprezentările sunt “structuri tematice" prin intermediul cărora eul identifică
relaŃiile potenŃiale ale faptului perceput cu alte fapte sau lucruri adiacente.
AcŃiunea se relevă a fi, în esenŃă, consecinŃa unei experienŃe proiectate a eul
ui. În genere, toate acŃiunile au o semnificaŃie actuaIă . AcŃiunile generate de
experienŃa cotidiană a actorului au şi o semnificaŃie reflexivă. întrucât ele p
ot fi interpretate prin experienŃa intersubiectivă a eului însuşită în procesul
de socializare. Numai cele cu semnificaŃie reflexivă sunt acŃiuni sociale şI au
drept caracteristică “faptul că în proiect este reprezentat un alter-ego sau un
alter-ego tipic” 119 . Cele cu semnificaŃie numai actuală sunt acŃiuni non-socia
le. Conceptele de bază ale sociologiei fenomenologice propuse de A. Schutz sunt:
a) contextul înŃelegerii vizează decodificarea semnificaŃiei raportului dintre
politic şi nomotetic la nivelul actorului: “Spunem că experienŃele noastre semni
ficative E1, E2, E3 … En se află într-un context semnificativ, dacă aceste exper
ienŃe se constituie ele însele, prin actele articulate politetic, într-o sinteză
mai înaltă şi dacă această sinteză într-un mod nomotetic, apare ca unitate cons
tituită” 120 . b) simuItaneitatea defineşte calitatea experienŃelor personate de
a avea durata lor proprie şi de a se reflecta, mutual, ca “realitate absolută”
în conştiinŃa flecărui actor participant la acŃiunea socială de tipul “faŃă în f
aŃă”; c) cvasisimultaneitatea vizează arta de semnificaŃii aferente unei relaŃii
indirecte dintre actor şi multitudinea tipificaŃiilor din spaŃiul social global
; d) actul : desemnează orice activitate umană, nespecificată, în care se obiect
ivează o alegere umană; e) actul uman : produsul acŃiunii sociale, ca activitate
proiectată; f) proiectantul: actorul social care îşi anticipează sistemul opera
Ńional necesar realizării practice a scopurilor, cu încărcătură valorică şi ampl
itudine socială, dar conform “duratei" interne a experienŃei actorului.
119 120
Th. Luckmann: Life – World and Social Realities, London, Heinemann, 1983, p.76 A
. Schutz: The phenomenology of Social World, London, Heinemann, 1972, p.80 131
Aceste concepte sunt, în sociologia fenonenologică, instrumente utilizate pentru
analiza sociologică a activităŃilor umane cotidiene; prin aceasta deosebindu-se
de celelalte orientări în care conceptele reprezintă instrumente indispensabile
în elaborarea diagnozei. Întrucât în viziunea fenomenologică sociologia nu se r
educe la interpretare, ci ambiŃionează să fie o “ştiinŃă practică", sociologia f
enomenologică are şi o foarte însemnată dimensiune metodologică. În acest sens c
ei mai importanŃi reprezentanŃi 121 propun următoarele repere metodologice valab
ile atât pentru cercetarea fundamentală, cât şi pentru finalitatea practică a so
ciologiei: 1) Conceptualizarea datelor cercetării concrete trebuie să se facă Ńi
nându-se seama de diferenŃa dintre faptele sociale ş i cele sociologice . Primel
e aparŃin actorului şI au la bază interesele în funcŃie de care acesta decupează
, în spaŃiul social, structuri de relevanŃă şi de semnificaŃie proprii fiecărui
actor. Datorită acestei raportări pragmatice a actorului la realitate, tipificaŃ
iile acestuia sunt imagini profund marcate de subiectivitate, reflectând parŃial
adecvat esenŃa proceselor sociale. De aceea, tipificaŃiile nu pot fi suficiente
pentru o cunoaştere ştiinŃifică autentică. Ele sunt necesare însa întrucât deli
mitează, în spaŃiul social global, faptele sociale. Faptele sociologice au la ba
ză “interesele de cunoaştere" ale sociologului care, plecând de la tipificaŃii,
construieşte concepte valide din punct de vedere epistemologic. În acest sens, p
rima regulă a metodologiei sociologice fenomenologice defineşte exigenŃa semanti
zării conceptelor sociologice plecând nu de la premise teoretico-doctrinare, ci
de la tipificaŃiile cu care actorul operează în situaŃii reale de viaŃă. În aces
t sens, construcŃia categoriilor sociologice începe prin generalizarea primară a
semnificaŃiei acŃiunii sociale concrete, aşa cum se desfăşoară efectiv în viaŃa
cotidiană. Aceste generalizări primare permit o explicaŃie incipientă a situaŃi
ei, deoarece pentru sociologia fenomelologică acŃiunea actorulul nu poate fi dec
ât socială din rnoment ce se desfăşoară totdeauna într-o situaŃie. În acest cont
ext, explicaŃia sociologică nu trebuie să ambiŃioneze la identificarea unor ipot
etice legităŃi generale ale fenomenelor sociale, ci să se rezume la înŃelegerea,
în termeni sociologici, a evidenŃelor aferente fenomenului studiat. Fiind const
rucŃii de ordinul al II-lea în raport cu morfologia realului, conceptele sociolo
gice au semnificaŃie obiectivă numai prin raportare şi prin corelaŃie cu evidenŃ
ele fenomenelor primare luate în studiu. 2) SemnificaŃiile fiecărei situaŃii fii
nd o creaŃie socială a actorilor, în cercetarea sociologică trebuie plecat de la
“sistemul de semnificaŃii proprii grupului”. Dând curs acestei rigori metodolog
ice, ipotezele de lucru devin compatibile cu natura situaŃiei studiate şi permit
predicŃii valide. De exernplu: dacă cercetarea se orientează asupra aspectelor
economice, ipoteza nu poate lua alt punct de plecare decât aria de manifestare a
intereselor economice, nu pe cele etnice sau afective. AcurateŃea semnificaŃiil
or asigură pertinenŃă rezultatelor şi relevanŃă pentru "regiunea ontologică” în
care s-a efectuat cercetarea. 3) Sociologia este o ştiinŃă practică, dar nu apli
cativă în sensul tehnic al cuvâtului . ConŃinutul său fiind alcătuit dintr-o cun
oaştere interpretativă, diferită de cunoaşterea din viaŃa cotidiană a individulu
i, ea nu poate fi folosită nemijlocit la rezolvarea problemelor pe care le impli
că practica socială. Sociologia nu poate fi folosită ca reŃetă ci ca “platform t
eoretică” în orientarea eficientă a acŃiunii practivce şi a evaluării concrete ş
i corecte a acesteia . 4) Ca profesionişti care cumulează prerogativele expertiz
ării proceselor majore ale spaŃiului social, sociologii nu pot face decât recoma
ndări de genul “dacă ... atunci”, în concordanŃă cu implicaŃia logică pe care sp
rijină ipoteza de cercetare. atuncr , În general, diagnoza este un proces interp
retativ de genul: “dacă urmăriŃi scopul X, atunci aceste constatări ale mele sun
t relevante pentru ca dvs. să puteŃi alege una dintre acŃiunile posibile”.
121
P. Berger, H. Kellner; Sociology Reinterpreted. An Essay on Methond and Vocation
, London, Penguin Books, 1972, p.43 – 59. 132
5) Rezultatele cercetării sociologice nu pot funcŃiona ca repere normative pentr
u regiunea ontologică investigată, cui trebuie luată ca o diagnoză a calităŃii f
ucŃionale la momentul respectiv. Pe un plan mai general, sociologia, ca instanŃă
epistemică, nu poate fi considerată ca ghid moral absolut. În acest sens, unii
exegeŃi subliniază “predispoziŃia fenomenologiei de a neglija istoria şi timpul
istoric” 122 . În sociologia fenomenologică înŃelegerea se fundamentează pe pune
rea între paranteze a tipificaŃiilor considerate adevărate “lucruri”, “fapte soc
iale” în sens durkheimist. A. Schutz admite existenŃa unei unităŃi metodologice
a ştiinŃelor empirice şi a unei “logici unitare", care ar permite echivalenŃele
epistemologice dintre ştiinŃele naturii şi ştiinŃele social-umaniste. Totuşi, sp
re deosebire de positivism care preia “mecanic” metodele şi conceptele ştiinŃelo
r naturii pentu a se depărta definitiv de speculaŃia filosofică, sociologia feno
menologică vede tocmai în filosofie posibilitatea sintezei viitoare a cunoaşteri
i şi metodologiei cercetării ştiinŃifice a societăŃii. “Obiectul" cercetării soc
iologiei fenomenologice nu îl constituie persoanele umane, ci cunoaşterea comună
pe care oamenii o au despre ei şi despre societatea în care trăiesc. Mai precis
, printr-o serie de constructe empirice oamenii au pre-selectat şi pre-interpret
at această lume, pe care au trăit-o (which they experience) ca realitate a vieŃi
lor lor zilnice. Tocmai aceste obiecte gândite ale lor sunt cele care le determi
nă comportamentul, motivâdu-l. Obiectele gândite pe care le-a construit cercetăt
orul social pentru a înŃelege această realitate socială trebuie bazate pe obiect
ele gândite pe care le-a construit gândirea comună a oamenilor, trăind viaŃa lor
zilnică în cadrul lumii sociale. Ca atare, constructele ştiinŃelor sociale sunt
, ca să spunem aşa, constructe de gradul doi, respectiv constructe despre constr
uctele desfăşurate de “actori" pe scena socială, al căror comportament trebuie s
ă-l observe cercetătorul social şi să îl explice în concordanŃă cu regulile proc
edurale ale ştiinşei sale" 123 . Sistemul categorial al sociologiei fenomenologi
ce, utilizat de A. Schutz preponderent din perspectiva sectorul problematic al v
ieŃii individului , a fost dezvoltat de P.Berger şi Th. Luckmann cu referire la:
geneza structurii sociale, a sistemului instituŃional, a integrării sociale şi
rutinelo vieŃii cotidiene, respectiv zona neproblematică a spaŃiului social glob
al. Obiectul de studiu al sociologiei , în concepŃia acestora, îl constituie “re
alitatea vieŃii cotidiene” ca fenomenalitate nemijlocită a socialului. Definită
ca “suma totală a tipificaŃiilor şi modelelor recurente ale interacŃiunilor stab
ilite pe calea lor” 124 , realitatea socială îşi afirmă consistenŃa funcŃională
prin intermediul structurii sociale, considerată problemă fundamentală a sociolo
giei fenomenologice în concepŃia lui P. Berger şi Th. Luckmann. Realitatea socia
lă, aşa cum a fost definită mai sus, se caracterizează prin: a) exterioritate -
întrucât se constituie ca un produs al exteriorizării activitiŃilor umane circum
scrise unei ordini istorice concrete. Cu studiul aspectelor complexe ale acestei
exteriorizări se ocupă etologia socială. b) obiectivitatea reflectă faptul că e
xteriorizările individuale ca “tipificaŃii" devin, treptat, un ansamblu imperson
al de scheme de acŃiune. Aceste scheme impersonale de acŃiune sunt, în fapt, rez
ultatul obiectivării colective a intenŃionalităŃii actorilor. Forma cea mai înal
tă a obiectivării o constituie instituŃionalizarea, etapa în care structura soci
ală devine pereceptibilă ca structură instituŃională prin intermediul căreia se
asigură coerenŃa spaŃiului social global. c) coerciŃia defineşte acceptarea de c
ătre individ a limitărilor impuse de cadrul instituŃional existent, deoarece rec
unoaşte în el “tipificaŃiile" generaŃiilor anterioare materializate în mecanisme
de control social. Normele sociale, imanente mecanismelor de control, pot fi: 1
) de sedimentare , dacă avem în vedere acumularea, prin experienŃă, a modelelor
de comportarnent tipice în situaŃii tipice; 2) tradiŃionale , când normele reŃin
doar tipificaŃiile transmise din generaŃie în generaŃie, fără a fi
122
K. M. Wolff: Phenomenology and Sociology, in T. B. Bottomore and R. Nisbet (eds)
: A History of Sociological Analysis, London, Heinemann, 1979 123 K. Thomson, J.
Ttunstalle (eds): Sociological Perspectives, London, Penguin, Books, 1971, p.49
5. 124 P. Berger, Th. Luckmann: La realta come construzione sociale, Bologna, Il
Mulino, 1969, .56 133
inserate îin raza de acŃiune socială a instituŃiilor; 3) de stilizare - rezultat
e din impunerea aspectelor exemplare ale tradiŃiei în urma stilizării ei, la niv
elul exigenŃelor progresului şi al mişcării istorice. Ca forme ale tipificaŃiilo
r sociale, acestea structurează normele sub forma culturii normative a grupurilo
r asigurând, astfel, existenŃa relaŃională a individului şi a vieŃii sociale. Ra
za lor de funcŃionalitate se înregistrează la nivelul rolurilor prin care devine
posibilă integrarea socială. Rolurile realizează, în esenŃă, o mediere cultural
ă între intenŃionalitatea individuală şi aşteptările normative ale spaŃiului soc
ial, prin aceasta dovedindu-se a fi principala sursă a ordinii instituŃionale. O
rdinea instituŃională stă la baza ordinii sociale pe care individul o acceptă ca
legitimă şi faŃă de ale cărei norme işi subordonează întreaga subiectivitate. d
) normativitatea - dubla origine, natural-socială a individului include o dimens
iune “biogramatică” prin care evoluŃia persoanei se conformează “biogramei speci
ilor" (ontogenia biologică) şi o ontogenie istorică prin care construcŃia person
alităŃii işi relevă dependenŃa faŃă de intersubiectivitate. În această perspecti
vă, spaŃiul social apare ca o arie existenŃială în perrnanenta expansiune sub im
pactul conjugat al universului faptelor materiale şi al universului simbolic. Ra
portarea autentic umană Ia spaŃiul social presupune acceptarea solicitărilor int
egrative ale celor două universuri - valoric complementare -, iar conŃinutul său
defineşte socializarea; finalul acesteia îl constituie integrarea socială. Inte
grarea, în viziunea sociologiei fenomenologice, este concepută ca un proces de p
ermanentă reevaluare a evenimentelor în funcŃie de dinamica opŃiunilor valorice
şi de dimensiunea temporală. Ponderea celor două variabile se reflectă în nivelu
ri diferite ale integrării, cel mai important fiind nivelul “integrării totale"
prin intermediul căreia “se crează o ordine în istorie, aşezâdu-se toate evenime
ntele într-o ordine coerentă, care include trecutul, prezentul şi viitorul, adic
ă o memorie colectivă 125 . Prin memorie colectivă se înŃelege, în acest context
, transcrierea în concepte sociologice a tuturor componentelor realităŃii vieŃii
cotidiene , iar cei care cumuleză, în mod legitim, aceste prerogative sunt inte
lectualii. Rolul lor nu este acela de a schimba lumea, ci doar să contribuie la
explicarea ei, în felul acesta “sacralizâd-o". Când toate componentele realităŃi
i au fost definite şi articulate într-o explicaŃie coerentă, în faza respectivă
de dezvoltare societatea trece printr-o “situaŃie paradigmatică", adică benefici
ază de un univers simbolic, în măsură să o particularizeze. Diversitatea interes
elor individuale şi de grup, antrenând o interpretare diferită a aceluiaşi unive
rs simbolic, explică geneza şi funcŃionalitatea ideologilor care justifică situa
Ńia paradigmatică respectivă. Reflectând interese concurente, ideologiile, la râ
ndul lor, se afirmă ca opŃiuni valorice alternative aflate În permanentă competi
Ńie. Pe toată perioada “situaŃiei paradigmatice" echilibrul dinamic al societăŃi
i este asigurat prin recunoaşterea unei ideologii ca “dominante", care işi menŃi
ne supremaŃia prin forme simbolice de influenŃare a sensului acŃiunii sociale în
care sunt integraŃi indivizii (actorii). Cele mai importante forme simbolice de
conservare a rangului de prestigiu al ideologiei dominante , sunt: a) ştiinŃele
, teologia, mitologia prin care controlurile sociale, inerente acestora, acŃione
ază ca pârghii morale în sensul menŃinerii situaŃiei prezente; b) legitimarea in
stituŃională a universului simbolic sub diferite forme. Terapia socială , de exe
mplu, este forma cea mai eficientă de menŃinere a devianŃilor (reali sau potenŃi
ali) în raza de semnificaŃie a tuturor definiŃiilor, deja legitimate instituŃion
al, ale realităŃii. Anihilarea este o formă de legitimarte care se foloseşte, de
obicei, când terapia socială nu mai poate rezolva sau Ńine sub control situaŃia
. În practică, anihilarea vizează fie epurarea tuturor manifestărilor incompatib
ile cu universul simbolic existent, fie atenuarea conŃinutului lor deviant până
la limita în care acesta poate fi inserat în cadrele de legitimitate ale valoril
or promovate oficial.
125
P. Berger, Th. Luckmann: op. cit., p. 155 134
Schimbarea este acceptată, astfel, ca schimbare în interiorul situaŃiei paradigm
atice, nu ca transformare structurală a acesteia, întrucât eliminarea devianŃilo
r se face printr-o “reprimare simbolică” la capătul căreia consensus îi conştien
tizează individului faptul că trăieşte, efectiv, într-un pluralism democratic. A
cest consens este impus obiectiv de totalitatea organizată şi legitimată a defin
iŃiilor realităŃii sociale a vieŃii cotidiene. Revolta individului, într-un segm
ent sau altul al spaŃului social, îl aduce pe acesta în situaŃa de a negocia def
iniŃia situaŃiei concrete în care se găseşte. Această negociere este posibilă de
oarece toate definiŃiile realităŃii au fost concepute ca negociabile; de accea o
rice tensiune latentă sau manifestă este rezolvabilă prin lărgirea permanentă a
universului simbolic, fără a-l înlocui sau a-l transforma. Schimbarea universulu
i simbolic, ca necesitate obiectivă de a Ńine ritmul schimbărilor efective, inte
rvenite în societate, este o schimbare formală. Sociologia nu trebuie să intervi
nă în această schimbare, ci numai să îi explice resorturile, aria de manifestare
şi sensul schimbării, Nu Ńine de competenŃa sociologului să califice dacă aceas
tă realitate este bună sau rea; el trebuie doar să îi explice geneza, formele de
manifestare şi valorile representative care îi înrâuresc evoluŃia pentru a-i of
eri actorului şanse mai mari de reuşită atunci când “negociază” situaŃia de viaŃ
ă concretă în care se găseşte. Faza postindustrială a societăŃii moderne amplifi
că situŃiile de negociere, întrucât diviziunea muncii l-a înglobat pe individ în
corpuri profesionale supraindividuale, pe care Th. Luckmann le numeşte clase. Î
n interiorul acestora individul şi-a pierdut identitatea deoarece solicitările i
ntegrative, specifice profesiei, il obligă să-şi asume o “identitate prefabricat
ă" în funcŃie de anumite aşteptări de randament ale unei participări performante
. Sferele instituŃionale raŃionalizate (economia, cultura, tehnologia, politica)
îi impun actorului un conformism absolut de rol, iar sferele instituŃionalizate
neraŃionale (familie, vecinătate, grup de prieteni, club) conduc spre o “subdef
inire a identităŃii". Toate acestea demonstrează în mod inevitabil o segmentare
a universului simbolic şi a sferelor instituŃionale, respectiv a “tipologiilor r
egionale". În acest context se amplifică nesiguranŃa de status, contribuind la o
accentuată perisabilitate a identităŃii personale care, prin subiectivizare pro
gresivă ajunge să se regăsească pe sine numai în raza de legitimitate a instituŃ
iilor “secundare": şef de familii, organizator de petreceri etc. Această accepta
re a universului simbolic existent prin retragerea în sfera privată a existenŃei
se datorează şi unei relative resemnări a individului în faŃa socializării “ant
icipative” pe care o realizează mass-media prin vehicularea modelelor de comport
ament, performante, în care individul işi regăseşte aspiraŃiile de succes, nu co
ordonatele propriei identăŃi. RaŃionalizarea spaŃiului social sub impactul noilo
r tehnologii şi a tehnicilor manageriale moderne a contribuit numai la creşterea
randamentului material al sistemului social global, nu la promovarea unei struc
turi sociale raŃionale. Structura specifică societăŃii “postindustriale” încetea
ză de a mai media într-o manieră consistentă între cosmosul sacru şi conştiinŃa
subiectivă 126 , deoarece prin alienare, individul nu mai recunoaşte în structur
e socială “suma totală a tipificaŃiilor” sale, ci a tipificaŃiilor unor prescrip
Ńii de randament supraindividuale. Tehnologiile nefiind croite după puterea de a
daptare a oamenilor contribuie la “desocializarea" individului aflat la baza une
i posibile crize a ordinii sociale. Această criză îşi măreşte arealul de manifes
tare în societatea modernă şi datorită segmentării universului simbolic de către
raŃionalizarea eminamente funcŃională a instituŃiilor primare tot mai mult orie
ntate spre atingerea propriilor cote de performanŃă şi mai puŃin de creşterea op
ortunităŃilor de afirmare a personalităŃii creatoare. În esenŃă, “raŃiunile" car
e orientează funcŃionarea societăŃilor moderne sunt departe de a fi identificate
cu o structură socială raŃională care să permită afirmarea pIenară a individulu
i: acesta trăieşte drama de a înŃelege complexitatea reală a lumii contemporane,
în care, însă, nu se poate integra decât simplificându-i identitatea prin profe
sionalizare, proces prin care işi asumă o “identitate prefabricată". Conformarea
la prescripŃiile de status făcându-se în funcŃic de
126
Th. Luckmann, op. cit. p.129 135
trăsăturile de personalitate, competiŃia se menŃine, totuşi, ca o competiŃie pen
tru obŃinerea poziŃiilor sociale, întrucât societatea modernă este o societate a
status-rolurilor. În acest sens, E. Goffman 127 pledează pentru restructurarea
societăŃii pe baza “dramaturgiei sociale" care ar putea releva mai bine nevoia d
e moralitate a lumii modeme şi a ştiinŃei sociale în ansamblul său. Reprezentări
le colective vehiculate în raza de existenŃă a individului sunt doar nişte conve
nŃii pe care actorul le acceptă nu ca pe nişte scopuri, ci ca mijioace ale adapt
ării la o situaŃie pasageră (working consens). Moralitatea, ca dimensiune nefeno
menală a acŃiunii sociale, facilitează o adaptare eficientă la o realitate în pe
rmanentă schimbare şi o înŃelegere a raportului dintre aparenŃă şi esenŃa identi
tăŃii persoanei în spaŃiul social global. Ca orientare care polarizează atenŃia
deopotriva a exegeŃilor, cât şi a practicienilor, sociologia fenomenologică poat
e fi considerată o importantă contribuŃie Ia recuperarea, cu instrumentul concep
tual propriu sociologiei, a subiectivităŃii în calitatea sa de fapt de ştiinŃă.
Dincolo de ceea ce i s-ar putea reproşa ca limite, rămâne efortul de a dezvălui
una din multiplele dimensiuni ale personalităŃii umane, atât de proteice şi cale
idoscopice într-un spaŃiu social marcat de o dinamică fără precedent, cum este c
el al societăŃii contemporane. BLBLIOGRAFIE A. Schutz: The Phenomenology of the
Social World, London, Heinemann, 1981; G. Rizer: Toward an integrated sociologic
al paradigm, Allyn and Bacon, 1981; Th.Luckmann: Life, World and Social Realitie
s, London, Heinemann,1981; 4. T. B. Bootomore; R. Nisbet (eds): A History of Soc
iological Analysis, London, Heinemann, 1979; 5. K. W. Wolff: Phenomenology and S
ociology, in T. B. Bottmore and R Nisbet: A History of Sociological Analysis, 19
79; 6. P. Nerger, H.Keiner: Sociology Reinterpreted. An Essay on Method and Voca
tion, Lonfon, Penguin, Books, 1972; 7. L. A. Coser: Two methods in search of a s
ubstance, in "American Sociological Review" nr. 6, vol. 40,1975; 8. Th. Luckmann
: Personal identity as an evolutionary and historical problem, in Humann Ethnolo
gy. Claims and limits of a new discipline, Cambridge - Paris, Cambridge Universi
ty Pres, Editions de la Maisons des Sciences de I HOMME, 1979; 9. E. Goffman: On
Cooling the Mark Out: Some Aspects of Adaptation to Failure, in M. F. Nimkoff (
ed Reading in General Sociology, Boston, Houghton Mifflin Company, 1964; 10. E.
Goffman: The Presentation on Self in Everday Life, London, Penguin Books, 1972;
11. A. Schutz: Concept and theory formation in the social science, in K. Thompso
n, J. Tunstall (eds), Sociological perspectives, London, Penguin Books, 1971;
1. 2. 3.
127
E. Hofmann; The Presentation of Self in Everday Life, London, Penguin, Books, 19
72 136
ŞCOALA DE LA CHICAGO (1)
Istoria doctrinelor sociologice a fost, în general, compartimentată pe baza a do
uă criterii: 1) centrarea demersului sociologic de creaie conceptuală şi reseman
tizarea sociologică a categoriilor cu valenŃe explicative pentru spaŃiul social;
2) centrarea pe problematica metodologiei concreteu de teren. Şcoala de la Chic
ago propune un nou criteriu : cel al implicării practice, nemijlocite, a sociolo
giei în proiectarea şi reconstricŃia structurilor sociale compatibile cu progres
ul social – uman. În atmosfera general – reformatoare, specifică societăŃii Amer
icane din anii ’20 ai secolului nostru, a fost reevaluată concepŃia lui A. Comte
care conferea sociologiei statutul de instrument ligitim pentru reformarea mora
lă a întregii societăŃi . Asimilând curentul reformator care polariza preocupări
le diverselor segmente de opinie, Albion Small , după înfiinŃare, în 1892 a depa
rtamentului de sociologie al universităŃii chin Chicago, a pus bazele “ConcepŃie
i despre evoluŃia societăŃii şi reforma socială” care a rămas în istoria Sociolo
giei sub numele de Şcoala de la Cghicago. Dincolo de aspectele programatice ale
concepŃiei despre reforma socială, care relevă implicarea directă a sociologiei
în proiectarea şi reformarea instituŃională a societăŃii Americane reprezentanŃi
i :colii de la Chicago mai sunt cunoscuŃi şi ca întemeietori ai interacŃionismul
ui, curent sociologic de orientare psihlogistă, interacŃionismul cuprinde două e
tape: 1) etapa reprezentată de C. H. Cooly şi G. H. Mead , în care predomină pre
ocupările de a defini variabile psihosociale ce trasează reperele teoretico – pr
axiologice ale evoluŃiei sociale; 2) etapa inaugurată de W. I. Thomas şi R.E. Pa
rk în care demersul sociologic este marcat de preocupările relevării interdepend
enŃelor normativ – instituŃionale ale reformării spaŃiului social globa l. Speci
fic psihologismului american este crearea sistemelor sociologice pe baza analiză
rii problemelor teoretice generale ale schimbărilor sociale aşa cum se răsfrâng
ele în plan psihologic pe de o parte, iar pe altă parte, pledoaria pentru profes
ionalizarea sociologiei ca ştiinŃă şi instituŃie. “Desigur - scria Albion Small
cu aproape un secol în urmă - democraŃia este reală atunci când toŃi membri soci
etăŃii au cunoştinŃele necesare judecării în cunoşŃinŃă de cauza a oricărui fapt
din societate, dar, pe de altă parte, este un afront adus democraŃiei să spui c
ă orice om este la fel de competent ca un specialist pentru a înŃelege orice pro
blemă a societăŃii umane” 128 . În acest sens, ca profesie, sociologia trebuie s
ă-şi asume toate răspunderile aferente expertizării tuturor soluŃiilor care se p
ropun în rezolvarea problemelor ridicate de schimbarea socială permanentă şi ire
versibilă. Presupunând legitimarea competenŃei ca singura normă morală pentru mu
nca sociologului, A. Small consideră că studierea vieŃii sociale trebuie să îmbi
ne donă planuri complementare: a) cercetarea problematicii morale , care constit
utie conŃinutul vieŃii autentic sociale; b) coordonarea rezultatelor tuturor şti
inŃelor sociale pentru a realiza o imagine socială a spaŃiului social global. Co
nŃinutul vieŃii sociale constituindu-l încăcătura morală a interdependenŃelor di
ntre oameni, sociologia dobândeşte raŃiune de a fi numai în măsura în care se co
nstitutie ca studiu al experienŃei sociale a oamenilor: “noi considerăm experien
Ńa societăŃii umane ca un complex progresiv al schimbului reciproc de influnŃe s
pirituale" 129 . Sarcina legitimă a ştiinŃei sociale contă în interpretarea acti
vităŃii oamenilor ca expresie obiectivată a “diferitelor lor relaŃii
128
A.W. Small: What is sociologist?, %n E.A. Tiyriakian (ed.) The Phenomen of Socio
logy, New York, Meredith Corporation, 1971, p.210 129 A.W. Amall: The Meaning of
Social Science, Chicaho, 1910, p.88 137
spirituale" 130 . În această accepŃiune şŃiinŃa socială a traversat, sub raport
istoric, următoarele etape: descriptivă, analitică, apreciativă, constructivă. F
aza apreciativă a marcat momentul de diversificare a modelelor de comportament p
rin care societatea accede la valorile civilizaŃiei. Perioada prezentă reprezint
ă, însă, etapa de generalizare practică a valorilor sociale elaborate de sociolo
gie în vederea perfecŃionării morale a societăŃii. Cele mai importante valori ca
re au prioritate necondiŃionată în reformarea socială, sunt valorile care pot as
igura armonia grupurilor sociale întrucât grupul social reprezintă unitatea soci
ologică primară. Valorificând sugestiile tematice şi doctrinar metodologice prom
ovate de A. SmalI, Charles Horton Colly (1864-1929) a dezvoltat noi categorii so
ciologice privind: natura umană, ordinea socială, individul ca “eu”, societatea
şi comunitatea socială, importanŃa grupului social, aspectele sociologice ale li
bertăŃii umane, structura socială şi legzile dezvoltării sociale. Plecând de la
ipoteza potrivit căreia: “istoria umană, spre deosebire de istoria animalelor, e
ste o urmare firească a trăsăturilor psihologice ale omului” 131 , defineşte soc
ietatea ca un rezultat al “contactului“ cumulat, şi al “influenŃei reciproce a i
deilor personale”. Oamenii evaluează orice fenomen social ca simbol al propriilo
r reprezentări, de accea “societatea, prin ei nemijlocit, este relaŃia dintre id
eile individuale" 132 . Ridicându-se împotriva determinismului biologic şi a cel
ui social, C. H. Cooly a lansat în circuitul ştiinŃific teza detertminismului ps
ihologic potrivit căruia “ExperienŃa socială constitute conŃinutul imaginaŃiei ş
i nu al contactelor materiale" 133 , întrucât orice eveniment social are o semni
ficaŃie socială numai în sensul în care apare el omului: în acest context, este
socială numai “ideea noastră personală despre societate" 134 iar obiectul de stu
diu al sociologiei este “în primul rând, reprezentarea sau grupul de reprezentăr
i, conŃinute în raŃiune, despre ceea ce trebuie să ne imaginăm" 135 . Interpretâ
nd toate procesele sociale prin prisma psihologistă, defineşte concurenŃa ca exp
resie a luptei pentru prosperitate personală, administraŃia ca realizare practic
ă şi instituŃionalizare a ideii de întâietate, iar structura socială ca manifest
are a ierarhiei psihologice. Crizele sociale, în această optică, nu au cauze soc
ial-economice, ci reflectă crizele de comportament determinate de psihologia ind
ividuaIă. Referitor Ia acest aspect, C. H. Cooly a dezvoltat o concepŃie origina
lă cunoscută sub numele de “concepŃia eu-lui în oglindă” (looking-glass-self), p
rin care a intenŃionat să dea o replică hotărâtă “behaviorismului" care lua prop
oŃii în lumea ştiinŃifică, în acea vreme. “Eul este o tendinŃă socială militantă
, care lucrează pentru a-şi lărgi locul său în curentul general al tendinŃelor"
136 ; de accea el nu poate fl definit coret decât prin corelaŃie cu societatea.
Aceasta, la rândul său, în calitate de referenŃial pentru indentitatea ontologic
ă şi axiologică a individului, îi apare “eu-lui" ca o agregare de “tu-uri", vert
ebrate în grupuri sociale de curente comune, interese, trăiri şi comportamente;
“... într-un număr foarte mare de cazuri, referinŃa socială a lui “Eu" ia forma
unei imagini definite a felului în care persoana apare într-o gândire particular
ă, iar tipul autoconştiinŃei este determinat printr-o atitudine care este atribu
ită altei gândiri. O persoană de acest fel poate fi numită reflectată sau “eu-og
lindă” 137 . Acest “eu-oglindă” este compus din trei elemente: 1) imaginarea loc
ului în care cure eul se reflectă în cadrele de percepŃie ale celorlalŃi; 2) eva
luarea acestor imagini, sub forma unor judecăŃi imginate; 3) reacŃia personală ş
i de grup la această imagine. În acest context, sociologia se manifestă ca ştiin
Ńă prin ignorarea factorilor instituŃionali şi sociali pentru a se orienta în ex
clusivitate asupra ariei de semnificaŃie a interacŃiunilor fiecărei persoane afl
ată în context social.
130 131
A.W. Amall: Op.cit. p.88 - 89 C.H. Cooly: Human Nature and The Social Order, Gle
ncob, ...Illionois, 1956, p.30 132 C.H. Cooly: Op.cit.p.119 133 C.H. Cooly: Op.c
it.p.139 134 C.H. Cooly: Op.cit.p.119 135 C.H. Cooly: Op.cit.p.122 136 C.H. Cool
y: Op.cit.p.183 - 184 137 C.H. Cooly: Op.cit.p.181 - 182 138
Respingând rolul instinctelor şi al sentimentelor în influenŃarea vieŃii sociale
(exemplu: asceza) C. H. Cooly pledează pentru acreditarea ideii potrivit căreia
la baza ordinii sociale stă “imaginea" reflectată în “oglinda" celorlalŃi, ea f
iind singura realitate socială creatoare de valoare şi de contexte organizatoric
e compatibile cu rezultatele reclamate de schimbarea socială generală. Din opera
sa, a rămas contribuŃia la teoria grupurilor primare în care C. H. Cooly este r
evendicat ca un clasic at domeniului. Reproşându-i reminiscenŃe behavioriste pri
n care C. H. Cooly reducând societatea la problematica psihologică aferentă aces
teia a extrapolat concluziile valabile la nivel micro (faceto-face) la nivel mac
rosocial, G.H. Mead a preluat, selectiv, une elemente ale interacŃionismului “be
haviorist” pentru a contura o nouă teorie interacŃionistă care să includă în ori
zontul său explicativ şi comportamentele etichetate ca “anormale". Teoria sa psi
hologică a rămas în istoria socilogiei prin deplasarea accentului de la introspe
cŃie, la obervaŃie şi experiment pe baza cărora societatea poate fi definită ca
o realitate spirituală obiectivată în cadrele normative ale instituŃiilor. Deşi
creaŃii raŃionale, instituŃiile îi apar individului generic exterioare şi constr
ângătoare prin cadrele normative riguros formulate în regulamente care conŃin pr
escripŃii de status-rol concret determinate. Rezumându-i concepŃia lui G. H. Mea
d 138 , un expert român 139 îi prezintă concepŃia pe următoarele niveluri de gen
eralitate: 1) eu (the self) se constituie ca tensiune permanentă între persoană
(“I”) şi personalitate (”Me"); 2) în timp ce “I" este răspunsul organismului la
cerinŃele mediului, "Me" este ansamblul atitudinilor celorlalŃi presupuse de ind
ivid; 3) deşi acest ansamblu este fluid şi permanent reconstruit, el este totuşi
ordonat la nivelul societăŃii în forma unui “celălalt generalizat" (the general
ized other); 4) cu toate acestea, structura generalizată a “eului" este permanen
t şi direct dependentă de comportamentul individului, inclusiv de acŃiunea spont
ană generată de “I”; 5) din această cauză, personalitatea umană este deschisă şi
dinamică, şi dacă nu ar exista aceste două faze ale lui “I" şi “Me", nu ar mai
exista nici responsabilitate şi nici inovaŃie în experienŃa socială; 6) indivizi
i reuşesc numai în grade diferite să “adopte" atitudinea “celuilalt generalizat"
, ceea ce face ca ordinea socială să se constitute într-o ierarhie “verticală" (
structura politică) şi într-o varietate de “clase" orizontale (structure sociopr
ofesională); 7) atât în cazul ierarhiei “verticale", cât şi în cel al structurii
socioprofesionale relaŃiile de “competiŃie" sau “cooperare" sunt reglementate d
e “atitudinile sociale organizate", în cadrul cărora mai importante sunt cele ba
zate pe “reacŃii sociale comune " care definesc “conŃinutul instituŃiilor”; 8) s
ocietatea ideală este una în care sunt predominante aceste “reacŃii comune" şi p
oate fi realizată prin generalizarea sau extinderea “universului de discurs"; 9)
instrumentul principal at generalizării “universului de diseurs" este participa
rea democratică a indivizilor la viaŃa societăŃii; 10) această participare nu es
te reală şi eficientă decât atunci când o elită (intelectualii) provoacă “recons
trucŃia" universului de discurs, sensul democraŃiei fiind acela de generalizare
prin însuşirea colectivă a noilor “atitudini organizate"; 11) reformarea societă
Ńii americane este rezultatul conjugat al activităŃii elitei în conformitate cu
cadrele normative legitimate de puterea statului. Dincolo de aceste contribuŃii
doctrinare, C. H. Mead a rămas în istoria sociologiei prin cercetările empirice
intreprinse în lumea interlope a cocioabelor, printre criminali, printre săraci,
ca şi problematica alienării, a deficitului de socializare, aspecte cunoscute s
ub numele generic de “social problems" ale “troubles makers".
138 139
G.H. Mead: Mind, Self and Society, Chicago and London, The University of Chicago
Press, 1967 Introducere ^n sociologia contemportan@, Ed. {tiin]ific@ }i Enciclo
pedic@, Bucure}ti, 1985, p.284 - 285 139
Încercând să răspundă întrebărilor referitoare la sensul evoluŃiei sociale, care
făcea obiectul principal al preocupărilor de reformă şi reformare instituŃional
ă desfăşurate de sociologii UniversităŃii din Chicago, W. I. Thornas s-a remarca
t prin relevarea interdependenŃelor normativ – instituŃionale prin care exigenŃe
le reformei se conjugă cu cele ale progresului . Întrucât ambele sunt rezultate
ale implicării oamenilor controlul social este singurul care conferă certitudine
reconstrucŃiei structurale a spaŃiului social global. Pentru o implicare eficie
ntă, însă, oamenii trebuie să cunoască foarte bine sensul general al transformăr
ilor ceea ce demonstrează rolul deosebit al educaŃiei: schimbarea efectivă trebu
ie să fie precedată de o abordare educaŃională a problematicii afarente schimbăr
ii. I.Ungureanu şi Şt. Costea 140 sintetizează problematica schimbării existente
în preocupările sociologilor de la Universitatea din Chicago, din anii 20, în
următorele aspecte: 1) schimbarea socială este inevitabilă şi provocată de indus
trializare, explozia urbană, interacŃiunea grupurilor rasiale şi de profesionali
zarea muncii. Schimba socială poate fl orientată în sensul progresului numai cân
d comportamentul uman este orientat de norme raŃionale de acŃiune; 2) raŃionalit
atea schimbării este posibilă numai prin raŃionalizarea comportamentutui individ
ual, fapt posibil nu prin integrare normativă, ci prin stimularea creativităŃii
individuale. Prin cultivarea creativităŃii, se asigură o participare endogenă pr
in aspiraŃia individului de a-şi prelungi existenŃa prin viaŃa creaŃiilor sale;
3) instituŃiile, chiar societatea în ansamblul său, fiind creaŃii ale indivizilo
r, acestea trebuie studiate - sub raport sociologic - ca instituŃii în general,
dincolo de detaliile tehnice sau administrative; 4) esenŃa instituŃiilor o const
ituie calitatea asocierii indivizilor ca “mod al organizării sociale”; 5) asocie
rea, ca bază a integrării este o condiŃie şi nu un rezultat al libertăŃii, deoar
ece libertatea presupune alegerea între alternative “organizatorice". Schimbarea
raŃională definind depăşirea limitelor şi constrângerilor antrenate de reformar
ea instituŃională a spaŃiului social, rolul sociologiei este acela de a “descope
ri scopul libertăŃii de acŃiune în promovarea schimbării sociale, învingând limi
tele sociale pe care schimbarea însăşi le face necesare" 141 . Ca teorie integra
listă sociologia se constituie prin valorificarea, din perspectivă psibologică,
a creativităŃii şi solicitărilor integrative în “vederea unui proiect al schimbă
rii sociale raŃionale unitare". Sub aspect metodologic, sociologia cumulează pre
rogativele unei “paradigme a cercetării condiŃiilor formei şi ritmurilor schimbă
rii sociale rationale". Problema fundamentală ar fi după W. I. Thomas, soluŃiona
rea “diferenŃelor dintre ratele dezvoltării sociale", diferenŃe care explică ine
rŃia mişcării sociale şi rezistenŃa structurală la schimbare. Cât priveşte acest
e “rate de dezvoltare sociaIă" ele sunt o resultantă a doi vectori de acŃiune: v
arietatea condiŃiilor sociale şi varietatea “temperamentelor" personalităŃilor s
ociale creatoare . InteracŃiunea socială dintre indivizi în dinamica reală a con
diŃiilor sociale se materializeză în construirea unor “linii de geneză” a spaŃiu
lui social care se găseşte la rândul său, într-un proces de redimensionare perma
nentă în funcŃie de schimbarea condiŃiilor şi de conŃinutul opŃiunilor valorice
individuale. Individul rămânând, în ultima analiză, principala componentă creato
are de social la nivelul întregii societăŃi, este abordat de W. I. Thomas din pe
rspectiva unor “tipuri", concepute ca individualităŃi generice. Aceste tipuri su
nt filistinul, boemul, individul creator. Tipurile sociale propuse îşi fac simŃi
tă prezenŃa în funcŃie de patru “impulsuri fundamentale": curiozitate, teamă, im
puls creator spre noi experienŃe, impuls spre conservare.
140 141
Idem: Op.cit.p.285 - 286 B.M.Fischer, A.L.Traus: “Interac]ionism”, ^n T.B. Notto
bomore and R.Nisoet (eds): A. History of Sociological, Analisysis, London, Heine
mann, 1979, p.463 140
CorelaŃia dintre “liniile de geneză”, “tipuri" şi “impulsuri fundamenale" alcătu
iesc “scheme de organizare a vieŃii individuale, constituind principalul fond so
cializant al fiecărei societăŃ. De aceea orice activitate autentic umană este so
cială intrucât ea este de neconceput fără condiŃiile şi cadrele obiective ale un
ei situaŃii . Prin situaŃie W. I. Thomas înŃelege un ansamblu de valori şi atitu
dini cu care individul este confruntat în cadrul unui proces parcurs şi în funcŃ
ie de această activitate este planificată iar rezultatele ei sunt evaluate 142 .
SitaŃia , fiind în esenŃă, un ansamblu de valori şi atitudini tipice faŃă de ac
este valori, “definirea situaŃiei" specifice individului relevă faptul că ea est
e o alegere individuală între alternative posibile de acŃiune. Această alegere ş
i criteriile care stau la baza ei constituie realitatea socială care trebuie să
facă obiectul de studiu at sociologiei. În acest sens, plecând de la premiza con
form căreia ceea ce este bun pentru individ este bun şi pentru grupul social din
care face parte, W. I. Thomas a lansat un postulat care a rămas referenŃial în
literatura de specialitate: “o situaŃie socială este reală, prin consecinŃele de
finirii ei ca fiind reală”. Acest postulat a fost minuŃios analizat în special î
n legătură cu situaŃiile “anormale" - acesta fiind obiectul predilect de investi
gaŃie al lui W. I. Thomas şi care-l individualizează, de altfel, în cadrul inter
acŃionalismului. După apogeul din deceniul al treilea al secolului nostru intera
cŃionalismul cedează prima scenă a interesului în favoarea altor orientări (în s
pecial a structuralismului functionalist) care pledau nu pentru reformă, ci pent
ru menŃinerea “ordinii", în 1966 H. Blumer reconstruieşte teoria lui G. H. Mead
promovând "interacŃionalismul simbolic” 143 . Obiectivul său programatic era ace
la de a fundarnenta sociologia fără aportul cunoştinŃelor de natură psihologică,
definind mişcarea socială ca rezultat al interacŃiunii actorilor sociali. Valor
ificat îndeosebi de către instanŃele politico- administrative pentru declanşarea
unor schimbări sociale care să Ńină sub control nivelurile psihosociale ale org
anizării sociale, teoria interacŃionalismului simbolic stă la baza sociologiei e
xperimentale care reuneşte, în prezent, sociologi, psihologi şi antropologi într
-un câmp unitar, interdisciplinar de cercetare. REPERE BIBLIOGRAFICE 1. Albion S
mall (1854-1926): întemeietor, în 1882, al FacultăŃii de Sociologie, a Universit
ăŃii din Chicago. Fondator al revistei americane "Sociologia". Opere principale
: Introducere în Studiul societăŃii (1894); Sociologie Generală (1905); lmportan
Ńa ştiinŃei sociale (1910); între două ere (1913) 2. Charles Horton Cooly (1846-
1929): Profesor la Universitatea din Michigan de filozofie şi sociologie Opere p
rincipale : ConcurenŃa personală (1899); Natura şi Ordinea socială (1902); Organ
izaŃia socială (1902); Progresul social (1918) 3. Mead Georges Herbert (Hadley,1
863 - Chicago,1931): Profesor la Universitatea din Chicago din 1893 până în anul
1931 Opere principale : The Philosophy and the Present (1822); Self, Mind and S
ociety, 1934 4. William Summer (1840 - 1910): Profesor la Catedra de ŞtiinŃe Soc
iale a UniversităŃii din Yale. Opere principale : Probleme de economie politică
(1890); Folkways, Boston, 1940. BIBLIOGRAFIE 1. Colly Charles Horton: Human Natu
re and the Social Order, Fomeword by George Herbert Mead, New York, Schoken Book
s, 1970;
142 143
W.I. Thomas, Fl. Znaiecki: The Polish Peasant in Europa and America, Vol1. New Y
ork. A.Knoph, p.68 H.Blumer: Symbolic Interactionism. Perspective and Method, Ne
w Jersey, Prentice – Hall, Inc., 1969 141
2. Small Keneth, A. Winston şi Clifboard Carol A. Road Work: a new hughway prici
ng and investment policy, Washington, The Brookings Insitution, 1989; 3. Mead Ge
orge H. Mind, Self and Society. From the Standpoint of Social Behaviorist, Edite
d With Introduction by Charles Morris, Chicago – London, The University of Chica
go Press, 1967; 4. Mead Margaret: Le Fosse des generations: les nouvelles relati
ons entre les generations dans les anness, 1970, Paris, Ed. Danoel/Guothier, 197
1 - 1979; 5. Mead Margaret: Male und female. A study of the sexes in a changing
world, New York, William Morrow & Company Publishers, 1970; 6. Mead Margaret and
Brown Muriel: The vagon and the Star. A stady of american comunity initiative,
New York Bekley Publishing Corporation,1968; 7. Mead Margaret, W. Martha: Child
hood in temporary cultures, Chicago Press, 1963; 8.Thomas Andre, Abraham Claude:
Microeconomie Decision optimales dans l’enterprise et dans la nation, Paris, Du
nod, 1966; 9. Park, Robert E.: On social Control and Collective Behevior. Select
ed Papers, Edited and with and introduction by Ralph H. Turner, Chicago Press, 1
969; 10. Znaniecki, Florian: Socia Action, New York, Russel & Russel, 1967; 11.
Fischer, Gustave - Nicolas: Le dimamique du social, Violence, pouvoir, changemen
t, Paris, Dunod,1992.
142
Charles Horton Cooley
Charles Hortton Cooley s-a născut în perioada campusului Ann Ardor a UniversităŃ
ii din Michigan , unde urma , de fapt, să-şi petreacă şi cea mai mare parte a vi
etii . Famila Cooley îşi are rădăcinile în Noua Anglie . Ei erau descendenti dir
ecŃi din Benjamin Cooleycare sa stabilit în apropiere de Springfield , Massachus
etts încă înainte de 1640 . Carls Horton Colley s-a născut intr-o familie numero
asă de fermieri, destul de strîmtorată. Tatăl lui Coolley , Thomas McIntyreCoole
y , simŃea că singura şansă de a căpăta o educatie şi de a urca pe scara socială
era să se mute în vest. Din acest motiv el a venit în Michigan din vestul New Y
orkului. După ce s-a stabilit în Michigan a avut mai multe slujbe , cele mai imp
ortante fiind cele de editor şi avocat . Fiind ambiŃios , impetuos şi un om ener
gic , el a reuşit să progreseze de la o pozitie obscură la una prestigioasă şi o
norată între elitele sociale şi juridice din Michigan.El a obŃinut recunoaşterea
inaltului său calibru în domeniul juridic şi. In anul 1859, a fost numit membru
al Facultatii de Stiinte Juridice al noii organizate Universitati din Michigan.
In anul naşterii lui Charles,1864,tatăl său a fost ales ca membru al CurŃii Sup
reme de JustiŃie din Michigan.El a ramas membru al acestei comisii şi profesor d
e drept pentru mulŃi ani şi, pe lîngă acestea , a devenit cunoscut şi datorită n
enumăratelor tratate juridice scrise de-a lungul anilor, ca şi pentru că a fost
primul preşedinte al Comisiei Comerciale Internationale. Charles, al 4-lea din c
ei şase copii ai judecătorului , s-a născut intr-un moment în care familia sa ob
Ńinuse deja o pozitie considerabilă şi un mod de viată confortabil în Ann Arbor
Oare cum înspaimîntat de tatăl său , un dur conducător orientat spre succes, tîn
ărul Colley s-a instrăinat înca de timpuriu de lumea din jurul său. El a manifes
tat o atitudine pasivă şi un caracter retras care avea săi marcheze intrutotul s
tilul de viata. Vreme de 15 ani el a suferit de o varietate de boli, unele dintr
e acestea aparent de natură psihosomatică. Timid si semi-invalid, suferind de o
defecŃiune de vorbire, el a avut puŃini tovarăşi de joacă, fiind tentat doar de
reverie şi de lectura solitară. Foarte sensibil, el a compensat această insecuri
tate personală imaginîndu-se pe sine în rolul unui mare orator de lider al oamen
ilor. În lupta pentru succes - pe care tatăl său a promulgat-o ca lege in viata
reală - fiul avea să indrăznească să participe la aceasta doar în imaginatia sa.
Dragostea sa pentru curse hipice dificile şi pentru sculptura şi tîmplarie poat
e fi explicată în termeni adlerieni ca o încercare de a compensa slăbiciunea tru
pească şi sociabilitatea scăzută. Viata de colegiu a lui Cooley a durat 7 ani, e
a fiind intreruptă de boală, de o călătorie prin Europa şi de o scurtă perioadă
de muncă în calitate de desenator tehnic şi statistician. El a absolvit ingineri
a ,un domeniu care nu-i plăcea în mod particular . Totusi, în timpul facultăŃii
,el a urmat cîteva cursuri de istorie şi cîte unul de psihologie şi de economie
.În timul anilor de colegiu ,dar mai ales după , Cooley a continuat să citească
ultrareceptiv .Aceste lecturi independente - mai degrabă decît cursurile instruc
Ńiei formale - l-au făcut să se decidă asupra carierei sale . Citind multe din l
ucrurile lui Darwin ,ale lui Spencer şi ale sociologului organisict german Alber
t Schaeffle, Cooley s-a decis în 1890 să se întoarca la Universitatea din Michig
an pentru a absolvi economia politica şi sociologia . DezertaŃia pe care a susti
nut-o la finalul facultatii purta titlul “Teoria transporturilor “ şi era un stu
diu de pionierat în ecologia umană .Din acel momant ,nu a existat o înstructie f
ormală în soaiologie la Michigan în care să nu fi fost examinat sau întrebat . N
eobişnuit de lunga perioadă de ucenicie şi de pregatire a lui Cooley poate fi pu
să - în parte -pe seama sănătătii lui şubrede , dar şi a faptului că el era copi
lul unui părinte bine situat care îsi permitea să-i lase fiului său timp să se d
ecidă pentru o carieră .Pe deasupra , Cooley suferă datorită faptului că stătea
în umbra unui tată faimos . El însusi îi scria , la un momant dat ,mamei sale ;
“ Ar trebui să încerc ,ca un experiment ,să plec undeva unde nu s-a auzit şi nu
se ştie nimic de tata si unde tuturor le-ar păsa de mine pentru ceea ce sint eu
insemi “.Se poate ca Cooley a trecut de la o dependenŃă emotională de tată sau ,
de care a fost practic alienat ,la conştientizarea faptului că se află sub oblig
atia de a-si construi o carieră care să onoreze familia din care facea parte .
143
Prima lucrare a lui Cooley ,intitulată “SemnificaŃia sociala a străzii Railway”,
pe care a citit -o la o întilnire a Asociatiei Americane de Economie în 1890 ,l
a fel ca şi anterior -menŃionată dizeraŃie,au fost ambele - rezultatul a doi ani
de muncă în Washigton ,la început pentru Comisia Comerciala Internationala şi m
ai tîrziu pentru Biroul de Recensamint .Ele au fost scrise într-o maniera înclin
atî spre asprime şi spre realism pe care, după cîte se poate presupune ,tatăl să
u a aprobat-o . Onoarea sa din perioada de maturitate care se caracterizează înt
ru -totul printr-o înclinatie delicată şi printr-o abordare introspectivă ,mult
mai aproape de fundamentul naturii sale ,începe să se cristalizeze numai după ce
a încaput să predea la Universitatea din Michigan şi a oŃinut o anume îndepende
ntă fată de tatăl său. De-a lungul întregii sale cariere profesorale de la Michi
gan ,care a început în 1892, Cooley a fost preocupat de multe probleme sociale c
ontemporane ,dar -în mod evident -preocuparea supremă pentru el a rămas sinele ,
propriul său Eu. Reuşind să-şi afirme independenŃa ,Cooley era decis să pună tim
iditatea sa şi incapacitatea de a intra în competitie cu ambiŃiile derectoare al
e tatălui său în slujba examinării sinelui şi a observării comportamentelor celo
r de lîngă el, în mod particular a copiilor săi. Căsătoria lui Cooley din 1890 c
u Elsie Jones, fiica unui profesor de medicină de la Universitatea din Michigan
,i-a permis să se concentreze complet asupra muncii intelectuale şi vieŃii conte
mplative . Doamna Cooley era o femeie erudită ,dar complet diferită de soŃul ei
prin faptul că era energică şi, prin urmare, capabilă să ordoneze viaŃa lor comu
nî .Cuplul a avut 3 copii ,un băiat şi două fete , şi locuiau linistiŃi ,şi dest
ul de retraşi intr-o casă aproape de campus .Copii i-au servit lui Cooley pe pos
t de laborator domestic pentru studiile referitoare la geneză şi creşterea sinel
ui .Prin urmare ,atunci cînd nu era antrenat în observarea propriului Eu ,dar do
rea să-i obsertve pe cei lalŃi , el nu era nevoit să părăsească cercul domestic
. Cooley a progresat rapid în ceea ce priveste pozitiile academice .El a fost nu
mit profesor-asistent în 1899 ,profesor -asociat în 1904 şi a devenit profesor p
rin 3 ani mai tîrziu . El nu a avut nimic din strălucirea care generează atracŃi
a masei de studenŃi. Lucrurile pe care acest profesor fară importantă, nervos şi
într-o oarecare măsură bolnăvicios le-a prezentat cu o voce înaltă şi lipsită d
e rezenantă, de multe ori nu ajungeau pînă la urechile studenŃilor. El a fost at
răgător doar pentru cîŃiva absolvenŃi care au fost inspiraŃi de intelectul sau i
scoditor. Cooley a fost încapabil sa facă fatã problemelor administrative, deven
ea nervos atunci cînd lua parte la viata socialã si politicã a facultãŃii şi dev
enea deficient atunci cînd se punea problema coordonarii lucrarii studenŃilor sa
u cînd era vorba de a iniŃia anumite proiecte de cercetare în numele facultãtii.
Totusi, dupã cum recunosc azi mulŃi studenŃi care au avut privelegiul sã aibã a
cces la cursurile şi seminariile Ńinute de el şi au reuşit sã-i înŃeleagã munca
şi modul complicat de gîndire, vieŃile lor profesionale au fost categoric influi
entate de acest ciudat profesor. Stilul de viata a lui Cooley a fost în armonie
cu un model academic de un cod semi-aristocratic care azi nu mai ezistã. Neavînd
griji financiare şi trãind într-o perioadã în care filosofia conform căreia a p
ublicat sau a pieri a fãcut doar primii paşi, Cooley îsi putea permite sã-şi con
sacre viaŃa unei contemplãri rãbdãtoare şi unui studiu liber. CărŃile lui creste
au încet şi organic din notiŃe pe care le-a fãcut de-a lungul unei lungi perioad
e de timp. “Natura umanã şi ordinea socialã” a fost publicatã în 1902. "Organiza
rea socială" i-a urmat 7 ani mai tîrziu. A treia sa mare lucrare "Procesul socia
l " apare după un interval de 9 ani, în 1918. Aceste trei cărŃi, împreună cu fra
gmente dintr-un jurnal pe care l-a Ńinut pe tot cuprinsul vieŃii sale şi intitul
at "ViaŃa şi studentul" (1927) constituie aproape totalitatea ieşirilor sale de
natură intelectuală. Lucrarea sa timpurie în ecologia socială şi cîteva alte con
tribuŃii scrise în anii tîrzii sunt disponibile într-un volum postum, "Teoria so
ciologică şi cercetareasocială" (1930). ViaŃa lui Cooley a fost extrem de calmă,
de lipsită de senzaŃie. El a evitat controversele şi lupta, orice formă de conf
lict care să-l supere şi să-i deranjeze somnul. El a participat în 1905 la lucră
rile SocietăŃii Americane de Sociologie şi a mers la majoritatea întîlnirilor ul
terioare, dar învălmăşeala şi agitaŃia din cadrul acestor întîlniri erau cu greu
tate pe gustul său. După ce a devenit preşedinte al SocietăŃii în 1918, el a înc
eput să savureze ceva mai mult aceste întîlniri, probabil pentru că, avînd acum
o recunoaştere a succesului, el a fost capabil să-şi stăpînească insecuritatea a
nterioară atunci cînd întîlnea colegi.
144
Faptul că operele sale se vindeau bine şi el a căpătat prin acestea o reputaŃie
de invidiat atît între colegi, cît şi în cadrul tinerei generaŃii, probabil au s
porit la creşterea încrederii în sine. Biograful său nota că "anii cuprinşi intr
e 1918 şi cei foarte apropiaŃi de moartea sa au fost, probabil, cei mai fericiŃi
ani ai lui Cooley". De-a lungul tuturor anilor petrecuŃi la Universitatea din M
ichigan Cooley a avut relativ puŃine contacte cu colegii săi. El a fost mult mai
învîrstă decît următorul om din departament (ca vîrstă), Arthur E. Wood, aşa că
el găsea puŃină tovărăşie acolo. Cooley s-a distrat rar şi a mers la puŃine pet
receri. Prefera contactele umane simple şi informale. Deseori Cooley făcea lungi
plimbări în compania a cîtorva prieteni bine selectaŃi şi, de asemenea, a parti
cipat împreună cu aceştia la cîteva călătorii cu cortul în Canada, vreme de câ C
ooley şi soŃia sa îşi petreceau majoritatea vacanŃelor de vară la Lacul de Crist
al în nordul Michigan-ului. Aici el a construit o cabană foarte aproape de lac ş
i - o dată pe an - venea ca să înoate ,să practice canotajul şi să se plimbe cu
soŃia şi cu copii săi. El era un bun botanist amator şi un atent observator al p
ăsărilor .În cursul acestor veri, în special de-a lingul ultimei perioade a vieŃ
ii sale, Cooley pare să fi obŃinut o anumită seninătate şi satisfacŃie care a oc
olit tînărul bărbat pentru o perioadă destul de lungă . El scria în jurnal:" Eu
sunt fericit de viaŃa de aici, sunt fericit de aer, de mîncare nşi de lac, feric
it de munca mîinelor mele, fericit de familia pe care o am, fericit că voi putea
veni aici probabil în fiecare vară, fericit de cărŃile mele, de gîndurile mele,
de speranŃele mele". Cooley a primit multe solcitări de a se alătura altor depa
rtamente prestijioase de sociologie. De exemplu, Giddins l-a invitat la Universi
tatea din Columbia. Dar el niciodată nu a luat serios în considerare aceste ofer
te. El s-a simŃit profund legat de Ann Arbor şi de universitatea unde tatăl său
şi tartăl soŃiei sale au predat şi unde el şi-a petrecut toată studenŃia. El nu
a avut emoŃia şi competiŃia unei universităŃi mari, cum era cea din Columbia. În
ultima parte a verii sale, Cooley a devenit parte a UniversităŃii din Michigan.
Cu toate că el niciodată nu s-a conformat regulelor academice şi a fost un slab
membru de comisie şi probabil un şi mai rău şef de departament, el a reuşit să
dea naştere unei opere care se reflectă mai mult decît favorabil asupra universi
tăŃii sale. Cooley şi-a rezumat cariera mai bine decît ar fi putut să o facă ori
ce analist atunci cînd a scris: "Este un succes itelectual important în universi
tatea noasră să fi cunoscut ca incapabil în orice alt domeniu. Vei fi recunoscăt
or pentru o voce scăzută şi o adresare ezitantă, o dispoziŃie tulburătoare şi re
trasă, o înfşŃişare generală care exprimă ineficienŃă itelectuală. ÎŃi va întîrz
ia promovarea, dar vei are şansa să faci ceva pe termen lung". Ascus în cadrul n
atural al universităŃii care I-a trecut cu vederea lipsa simpatiei pentru reguli
le obişnuite care guvernau viaŃa academică, Cooley a utilizat bunurile instituŃi
onale cu înŃelepciune. Protejat şi practic izolat de impactul lumii nebune, Cool
ey a reuşit de-a lungul lungii sale cariere să schimbe slăbiciunea iniŃială, tim
iditatea şi sensibilitatea, natura sa ciudată şi tulburătoare şi egocentrismul s
ău întrun atu care I-a permis să creeze patru lucrări importante care, deşi au f
ost lent scrise, au fost rezultatul contemplaŃiei tihnite şi a unei atenteobserv
aŃii introspective. În anul 1928 sănătatea sănătăŃii lui Cooley a început să se
agraveze şi la începutul lui martie problemele sale au fost diagnosticate drept
cancer. El a murit în 9 mai 1929. MUNCA Thomas spunea că societatea se manifestă
ca " realitate mentală", ca realitate a interacŃiunilor subective, ca reŃea de
imagini reciproce despre sine ale indivizilor. Pe aceaşi idee a lui Thomas, Ccoo
ley obişnuia să scrie :"Sinele şi societateas-au născut ca entităŃi gemene". Ace
astă propoziŃie care stă la baza întregii opere scrise de Cooley accentuiază leg
ătura organică şi conexiunea indisolubilă între sine şi societatea şi reprezintă
contribuŃia crucială pe care el a adus-o psihologiei sociale şi sociologiei. Co
nceptele centrale ale sistemului sociologic al lui Cooley sunt: "organizare soci
ală","grup primar","sinele -oglindă".
145
ConcepŃia sinelui-oglindă În continuarea concepŃiei lui William James, Cooley şi
-a manifestat dezacordul faŃă de tradiŃia carteziană care a plasat o abruptă dis
juncŃie între subectul inteligent şi gînditor şi luarea externă. Cooley consider
a că obiectul lumii sociale este constituit din părŃi ale spitului şi sinelui um
an. Cooley îşi dorea să elimine barierele conceptuale pe care cartezianul le-a p
us între individ şi societatea din care acesta făcea parte şi să pună în locul a
cestuia o teorie care se baza pe întrepătrunderea lor. "Un individ separat" scri
a el ,este o abstracŃie necunoscută experienŃei şi la fel este şi societatea cîn
d este considerată ca ceva separat de indivizi. "Societatea"şi "indivizii" nu su
nt nişte fenomene separate, ci ci sunt aspecte colective şi distributive ale ace
luiaşi lucru. Cînd noi vorbim de societate sau cînd folosim orice termen colecti
v, ne fixsăm mintea asupra unei imagini generale asupra unei concentrări de oame
ni. Atunci cînd vorbim de indivizi, noi desconsiderăm aspectul general şi ne gîn
dim la ei ca şi cînd ar fi separaŃi. Societatea este acea Ńăsătură complexă şi p
ersistentă a interacŃiunile dintre imaginile despre sine a feluriŃilor indivizi
încît putem spune, ca şi Cooley ,că societatea este o "realitate mentală" ,are,
o natură "intermentală", "spirituală" .Pe de altă parte, dar în strînsă legătură
cu natura sa interactuvă, societatea are proprietăŃile unui oganism şi, prin ac
esta, îşi trădează "natura organică" . GraŃie naturii interactive a vieŃii, "tot
ceea ce se petrece într-o parte afectează restul". Structura societăŃii este o
vastă Ńesătură de activităŃi reciproce, unele distincte ,altele neclar delimitat
e, toate interpretate într-un asemenea grad încnt diferitele sisteme pot fi perc
epute numai în funcŃie şi în conformitate cu punctul de vedere pe care fiecare î
l adoptă. Colley a susŃinut că Eu-l unei persoane se dezvoltă doar prin contacte
şi schimburi cu alŃi oameni. "Originea socială a vieŃii sale vine pe o potecă ş
de intercomunicare cu alte persoane " obişnuia el să spună. La Cooley sinele nu
este la început individual şi apoi social;el se naşte dialectic în timpul comuni
cării. ConştiinŃa propriului Eu pe care el o atribuie ator minŃi. Acesta este mo
tivul pentru care individul nu poate fi izolat de celelalte Eu-ri. "Nu ezistă ni
ci un sens al lui "EU" fără "NOI" -o reflectare a lui tu, el sau ei ". În încerc
area sa de a ilustra caracterul reflectat a sinelui, Cooley l-acomparat cu o ogl
indă (looking-glass self ). "Fiecare pentru fiecare este o oglindă care -l refle
ctă pe cel care trece". "Aşa cum noi ne vedem faŃa, figura, îmbrăcămintea în ogl
indă şi suntem interesaŃi de acest lucru pentru că ele sunt ale noastre şi sînte
m încîntaŃi de acest lucru sau din contră, funcŃie de faptul dacă acest lucru co
respunde sau nu corespunde cu ceea ce am dori noui să fie, tot astfl ne privim i
maginativ în mintea altora, percepem în conştiinŃa lor, pe calea imaginaŃiei, re
prezentări cu privira la cum arătăm, la manierele, Ńelurile, acŃiunile, caracter
ul şi prietenii noştri şi suntem astfel în chip variabil afectaŃi de aceste repr
ezentări". Sentimentul de sine se dezvoltă odată cu abilităŃile individului de a
se folosi de mediul său fizic şi social. Individul devine treptat conştient de
faptul că cel ce este el reflectă ceea ce alŃii reprezintă că este. Două lucruri
sunt de remarcat: * sinele există în mintea membrilor unei societăŃi ,ca realit
ate intermedială * sinele este un fapt imaginativ . Persoanele şi societatea tre
buie să fie mai întîi studiate în imeginaşie În consecinŃă, înainte de deveni co
nştient de sine, individul devine conştient de "sinele celorlalŃi". Sintagma "si
nelui-oglindă" este compusă din trei elemente: * "Imaginarea modului în care -I
apărem altei persoane * imaginarea judecăŃii sale cu privire la cum îi apărem lu
i * sentimentul de sine care rezultă astfel, de mîndrie sau, dimpotrivă de umili
re". Eu-l se naşte într-un proces de interschimbare comunicativă care se reflect
ă în conştiinŃa persoanei. George H. Mead spunea într-un discurs referitor la co
ntribuŃia lui Cooley: "Prin plasarea ambelor faze ale acestui proces social în a
ceeaşi conştiinŃă, prin considerarea sinelui ca o idee întreŃinută de sinele pro
priu, referitoare la sinele celorlalŃi devine o simplă interacŃiune de idei în i
nteriorul minŃii umane". Aceste noŃiuni, întru cîteva abstracte, pot fi ilustrat
e cu un exemplu încîntător pe care Cooley însuşi l-a dat cînd şi-a imaginat o di
spută între cele două fiice ale sale: Alice, care avea o părere nouă şi Angela c
are tocmai şi-a cumpărat o rochie nouă. Ideile vehiculate în mintea lui Alice ar
fi:
146
Alice cea adevărată cunoscută numai de creatorul ei Propria ei idee despre sine
(eu(Alice)arăt bine cu această pălărie) Ideea ei referitoare la pălă ria Angelei
despre ea (Angela crede că arăt bine cu această pălărie) Ideea ei referitoare
la ceea ce crede Angela că ea gîndeşte despre sine (Angela crede că sunt mîndră
de felul în care îmi stă cu această pălărie) 5. Ideea Angelei referitor la ceea
ce gîndeşte Alice despre sine (Alice crede că arată splendid cu această pălărie
) "Societatea ", adaugă Coley "este o Ńesetură şi o operă mentală a mai multor E
u-ri. EU îmi imaginezi mintea ta şi în mod special ce gîndeşte mintea ta despre
mintea mea şi despre ceea ce mintea ta gîndeşte despre ceea ce gîndeşte mintea m
ea despre mintea ta. Eu îmi "îmbrac " mintea în faŃa ta şimă aştept ca tu să Ńi-
o "îmbraci " faŃă de mine. Cine nu pioate sau cine nu vrea să realizeze astfel d
e acŃiuni, nu este primit în joc". Multiple perspective au fost aduse în congrue
nŃă, totuşi continuă multilaterale schimbări de impresii şi evaluări între minŃi
le noastre nşi cele ale celor lalŃi. Societatea este interiorizată în psihicul i
ndividual ; ea a devenit parte din Eu-l individual, cu toate interacŃiunile dint
re individualităŃi care-I leagă Ńi-I face să fuzioneze într-un tot organic. Soci
ologia lui Coley estefără doar şi poate holistică cînd vorbeşte despre societate
ca despre un organism. El nu vrea să facă o analogie cu biologia, în maniera lu
i Spencer, dar intenŃionează să pună accentul pe interrelaŃionarea sistemică din
tre toate procesele sociale. "Dacă … noi spunem că societatea este un organism,
noi ne referim … că este un complex de tipuri de procese fiecare tăind şi dezvol
tîndu-se în interacŃiunea cu ceilalŃi, ansamblu devenind atît de unit încît ceea
ce se întîmplă într-o parte afectează tot restul. Este vorba de o acŃiune recip
rocă". Această imagine oganică asupra societăŃii îl conduce pe Cooley la ceea ce
reprezintă principala sa obiecŃie la utilitarismul individualist şi care stă şi
la baza economiei clasice şi a sociologiei spencerine. Grupul primar Pornind de
la două premise (interdependenŃile şi grupul ca întreg), Cooley a elaborat prim
ul axial al sistemului său de sociologie orgaziŃională ,şi anume conceptul de "g
rupul primar". Accentul pus asupra integrităŃii sociale l-a determinat pe Cooley
să-şi focalizeze cercetarea asupra acelor grupuri umane care sunt considerate a
fi elementul primar care asigură legătura dintre om şi societate, pe de o parte
şielementul care integrează individul în structura socială, pe de altă parte. P
rin "grupuri primare" , scria el, "eu înŃeleg acele grupuri caracteristici prin
asociere şi cooperare intimă, faŃă în faŃă. Ele sunt primare în mai multe sensur
i, dar în primul rînd prin aceea că ele sunt fundamentate în formarea naturii so
ciale şi a ideilor indivizilor. Rezultatul unei asocieri intime, psihologic vorb
ind, este anumită fuziune a unor individualităŃi într-un tot comun. Probabil, ce
a mai simplă cale de a descrie acest ansamblu este să spunem că el este un "NOI"
. "NOI" reprezintă un grup de un asemenea tip încît fiecare se identifică, în ac
elaşi timp, nu unul cu altul dintre ceilalŃi, ci cu unitatea lor, cu întregul ca
re este compus din coexistenŃa actualizată, faŃă în faŃă, a tuturor celorlalŃi,
care devin astfel o realitate cointensivă, integrală. Referitor la acest întreg,
oricare dintre cei care îl co0mpun poate să spună "noi", adică să aibă sentimen
tul de "noi" , cum precizează Cooley. L-am putea denumi "sentimentul nostratic"
sau "sentimentulnoologic primar". Fără acest sentiment nu e posibilă temelia lum
ii şi de aceea agresorul unei societăŃi va începe prin a-l distruge. Cînd acest
sentiment este distrus este semn că a fost afectat cher elementul nuclear al une
i societăŃi, principiul ei generic. Adică este afectată nu doar o noŃiune , ci î
nsuşi principiul de zidire al unei societăŃi. De aceea, criza sentimentului de a
partenenşă naŃională este simptomul unei crize mai adînci care afectează Ńnsuşi
principiul ziditor al societăŃii, principiul nostratic de Ńntemeiere al societăŃ
ii. Grupul primar este un "microcosmos " al societăŃii mai largi şi o altă carac
teristică a lui este "împărtăşirea aşteptărilor ". Grupul este primar şi Ńntru c
ît "prin el îşi dezvoltă indivizii primele lor contacte cu societatea mai largă"
. Cooley face precizarea că "simŃul şi senrimentul valorii "sunt împrumutate de
individ chiar de la grupul primar astfel că agresarea acestui grup este cel mai
adesea interpretată ca o agresare a sinelui .
147
1. 2. 3. 4.
Este cît se poate de semnificativ faptul că sociologul american formula încă la
startul secolului o idee despre cum poate fi "desfiinŃată "o societate. Omul dev
ine fiinŃă socială graŃie "grupului primar" , sentimentul noologic primar (senti
mentul de noui). Acest proces conduce la cristalizarea deplină a "sinelui social
" . FiinŃa socială din om poate fi agresată şi probabil suprimată dacă cineva re
uşeşte să iniŃieze un deconstructivism , o suprimare sau doar o deformare a legă
turilor de interdependenŃă dintre diverşi indivizi. Deformarea acestor legături
este posibilă, ne lasă Cooley să deducem, tocmai pentru că o relaŃie simŃită şi
gîndită . Dacă o simŃim pozitiv, valoarea ei va fi pozitivă pentru noi, efectele
ei vor fi pozitive pentru noi. Dacă avem o simŃire negativă asupra unei relaŃii
, calitatea ei va fi afectată şi efectele ei asupra noastră vor fi negative. De
formează sevtimentele şi percepŃiile cuiva asupra celor lalŃi şi vei obŃine o su
primare, o distrugere a însăşi fiinŃei sociale din el. Coolei nu a susŃinut, aşa
cum se presupune uneori , că unitatea grupului primar are la bază doar armonia
şi dragostea. El a accentuat că grupul este, de obicei, o unitate competitivă ca
re admite afirmareapersoanei şi variate pasiuni. Dar el pecizează că "aceste pas
iuni sunt socializate prin simpatie şi sunt sau tind să fie integrate într-un sp
irit comun. Indivizii ar putea fi ambiŃioşi, dar obiectul principal al ambiŃiilo
r lor va fi obŃinerea unui loc dorit în gîndurile celorlalŃi". Cele mai importan
te grupuri , în care asocierile intime caracteristice grupurilor primare au şans
a să se dezvolte în totalitate, sunt familia, grupul de joacă al copiilor şi vec
inătatea. Acestea sunt, crede Cooley, grupuri primare universale căci ele aparŃi
n tuturor timpurilor şi tuturor stadiilor de dezvoltare. În aceste grupuri omul
a abandonat tendinŃa individualistă de a maximiza propriile sale avantaje şi est
e permanent legat de tovarăşii săi prin legături de simpatie şi de afecŃiune. Pr
incipalul proces al vieŃii moderne este dezagregarea intimităŃii grupului de vec
inătate provocată de lărgirea contactelor care face din noi "străini chiar pentr
u cei ce trăies în aceeaşi casă". Acest proces diminuiază progresiv comunitatea
economică şi spirituală cu vecinii noştri. În alte tipuri de asociere (pe care l
e vom numi "grupuri secundare", un termen pe care Cooley nu a vrut nici odată să
-l folosească), oamenii pot fi uniŃi cu altul prin faptul că fiecare obŃine un a
vantaj personal din această iteracŃiune sau interrelaŃionare. În astfel de grupu
ri celălalt va fi evaluat doar extrinsec, ca o sursă de avantaje pentru propria
persoană. În contradicŃie cu această legătură , relaŃia existentă în grupurile p
rimare se bazează pe evaluarea intrinsecă a celei lalte persoane şi aprecierea c
elor lalŃi nu rezultă din anticiparea obŃinerii unor avantaje pe care el sau ea
ar putea să le ofere. Grupul primar este construit pe o solidaritate difuză într
e toŃi membrii lui, mai degrabă decît pe un schimb special de beneficii sau de s
ervicii. Mai mult decît atît, el este o pepineeră pentru dezvoltarea căldurii şi
simpatiei umane , ceea ce intră în contrast cu răceala formală, impersonalitate
a, emoŃională care apare în alte tipuri de relaŃii. Cîteva exemple care ne vor s
ă clarificăm această distincŃie.Un membru aa unei familii, să spunem, mama, ar p
utea bucuroasă să se angajeze într-o muncă nerăsplătită în interiorul contextulu
i familiei pentru că ea îşi cîntăreşte munca în termenii contribuŃiei ei de ansa
mblu , la acel "NOI" al familiei. Ceea ce ea ar considera o exploare scandaloasă
într-un cadru ocupaŃional formal, ea găseşte a fi acceptabil în interiorul fami
liei. SoŃi şi soŃii, rude şi prieteni îşi vor sacrifica cu plăcere interesele pe
rsonale dacă acestea vin în contradicŃie cu datoriile pe care le au faŃă de grup
ul din care fac parte. Atunci cînd se vor primi unul pe altul ei vor avea la baz
ă caracteristici intrinseci mai degrabă decît în caracteristici instrumentale. D
acă un student ar fi întrebat de ce o anumită persoană este prietenul său şi el
ar răspunde:"Pentru că el mă ajută să iau examenul la matematică", acest răspuns
ar fi considerat în mod cel mai ne potrivit cu putinŃă : studentul confundă car
acterul primar al unui grup de prietenie cu un scop instrumental care guvernează
alte tipuri asociative. Grupul primar, în alte cuvinte, este domeniul în care o
mul hobesian nu are nici o parte, unde devotamentul faŃă de ansamblul şi faŃă de
ceilalŃi trece pe primul plan în faŃa maximizării intereselor personale. Cei do
i termeni: " sinele-oglindă" şi grupul primar sunt puternic împletiŃi în gîndire
a lui Cooley. Seneibil la gîndirea celorlalŃi, înŃelegător faŃă de atitudinea, v
alorile şi judecăŃile care sunt trăsăturile omului matur, Cooley consideră că ac
estea pot fi cultivate şi dezvoltate doar în cadrul interacŃiunilor
148
puternice şi care au loc în cadrul grupurilor primare. De aceea, acest grup este
celula în care dezvoltarea naturii specific umane are loc. În cadrul grupului p
rimar persoana imatură şi egocentică este a lene pusă în armonie cu nevoile şi d
orinŃele celor lalŃi şi este adusă în faŃa unui compromis . Astfel se pun bazele
unei mature vieŃi sociale. Grupul primar sprigină capacitatea fiecăruia de a se
pune pe sine în locul celorlalŃi, socotind individul în afara izolării egoiste
prin construirea în interiorul său a acelei sensibilităŃi care-l să găsească che
ia spre ceilalŃi şi fără de care viaŃa socială ar fi imposibilă. "În cadrul lor
(a grupurilor primare ) apare natura umană. Omul nu o are la naştere ; el nu o p
oate căpăta decît prin tovărăşie şi ea tinde să dispară atunci cînd individul se
izolează". Natura umană Prin natura umană Cooley înşelege "acele sentimente şi
impulsuri care sunt umane fiind superioare cele proprii animalelor inferioare şi
aperŃin umanităŃii în sens larg şi nu doar unei rase particulare sau unei perio
ade istorice". Sociologul american ne invită să interpretăm noŃiunea aceasta ca
acoperind simpatia şi nenumăratele sentimente în a căror compoziŃie intră simpat
ia, iiubirea, resentimentul, ambiŃia, vanitatea, cultul eroului, sentimentul bin
elui şi răului social. Natura umană nu este însă un element în societate. Difire
nŃele între oameni nu se referă la capacitate sau la prganizare, ci la complexit
atea relaŃiilor, în diversele expresii ale puterii şi care sunt, însă esenŃial a
celeaşi. Natura umană nu este altceva care există în mod separat în individ, ci
este o natură de grup sau o fază primară a societăŃii, o condiŃie relativ simplă
şi generală a spiritului social. Sociologul american destinge ceea ce este soci
al de ce este ereditar şi biologic. Nivelul social al naturii umane se dezvoltă
şi graŃie grupurilor primare. Faptul că natura umană este şi natură socială îi c
onferă acestea plasticitate. GraŃie acestui al trilea nivel al naturii umane, in
dividul poate dobîndi un "sentiment al sinelui". Plasticitatea naturii sociale e
ste opera grupului primar. Experientele copilului în cadrul grupurilor primare m
ediază devenirea lui ca fiinŃă morală şi îi procura o dezvoltare orientată a con
ştiinŃei de sine. Modul cel mai la îndemînă de a descrie "integralitatea" este s
ă spunem că ea este "noi". Ea implica un fel de simpatie şi identificare recipro
că pentru care cuvîntul "noi" este expresia naturală. Sociologul american a crea
t noŃiunea de "grup social" pentru a putea explica atît "natura umana",cît şi "o
rganizarea socială",două concepte de bază ale sale,alături de cel, tot atît de i
mportant pentru modul său de a explica societatea:"sinele-oglinda"(the looking -
glass self). PerformanŃa cea mai mare a lui Cooley este de a fi împăcat două viz
iuni ce par opuse: viziunea constructivist-deconstructivistă si viziunea organic
istă asupra societăŃii. Societatea este un întreg ale căriu elemente sunt organi
c integrate într-un sistem al inerdependenŃelor. Pe de altă parte, aceste legătu
ri care formează "natura imediată a societăŃii", există graŃie "ideilor pe care
le au indivizii unii faŃă de alŃii", astfel încît o influenŃă rea poate fi atrib
uită chiar unui mediu bun datorită modului în care mediul este perceput de cei c
e trăiesc în el. În consecinŃă, lumea aceasta este, în toată obiectivitatea ei,
o lume subiectivă supusă unui proces de creştere, dar aflată deopotrivă sub amen
inŃarea unui proces deconstructivist, de dezagregare. În acest dinamism, grupuri
le primare alcătuiesc primul cerc al "lumii subiective" sau, cu termenul lui Coo
ley, al "organizaŃiei sociale". Filosofia socială a lui Cooley a avut la bază id
eea că progresul uman include o continuă expansiune a simpatiei umane aşa că gru
purile primare ideale se vor raspîndi de la familie, la comunităŃile locale, la
naŃiune şi, în final, la comunitatea mondială. Optimismul său blînd,idealismul s
ău oarecum românesc este probabil să apară ca demodat observatorilor moderni car
e privesc lumea printr-o lentilă care are la bază experienta istorică. Azi se po
ate spune că, deşi sunt unele părŃi ale operei sale ar trebui tratate cu indulge
nŃă, marea majoritate a acesteia costituie un adevărat şi solid izvor de cunoaşt
ere socială. Cooley consideră că societatea umană cunoaşte două rele îngemănate:
formalismul şi dezorganizarea. Primul este mecanicism suprem,al doilea este mec
anicism din bucăŃi.
149
Efectul formalismului asupra personalităŃii este să o lase pradă apatiei şi comp
ătimirii de sine. Dezorganizarea,pe de altă parte, apare individului ca un creie
r fără putere şi o credinŃă constantă intr-un ansamblu,dar fără a exista cele ma
i generale principii care să direcŃioneze dezvoltarea acelui ansamblu. "Cititoru
l modern de sociologie ar putea cu greu să identifice cîteva pasaje în opera lui
Cooley în care acesta să fie familiar cu felul în care Durkheim trata extins şi
detaliat fenomenul anomic".Dar ar fi important de menŃionat că,în ciuda acestei
viziuni optimiste,Cooley a fost-cu toate acestea-sensibil la acele fenomene car
e anunŃau începutul unor crize şi care au fost prezentate de Durkheim. În ceea c
e priveşte prescrierea unei cure pentru indispoziŃiile omului modern, Cooley des
eori scria intr-o maniera izbitor de durkheimiană: "Idealizarea statelor,impresi
a unei vieŃi unitare care pune în legătură inimile oamenilor prin intermediul tr
adiŃiei, poeziei, muzicii, arhitecturii, sărbătorilor naŃionale şi printr-o reli
gie şi o filosofie care-i învaŃă pe indivizi că el este un membru al unui ansamb
lu glorios căruia îi datorează devotament, este pe aceeaşi linie cu natura umană
. Oricum utilizarea în scopuri reacŃionare ar fi putut să fi degradat această id
ee". Renumele lui Cooley nu provine însă din faptul că el are cîteva păreri de n
atura psihologică paralele cu cele ale lui Durkheim,ci mai degrabă datorită cruc
ialei sale contribuŃii referitoare la problema interiorizării. Probabil că Parso
ns a fost însă puŃin cam prea tăios cînd a scris "Durkheim a fost teoreticianul
societăŃii privită ca un fapt exterior lumii. Cooley a fost teoreticianul societ
ăŃii ca parte a sinelui individual". Dar Parsons este totuşi corect atunci cînd
a accentuat că pentru Cooley, spre deosebire de Durkheim, societatea a fost un f
enomen de natură mentală. "Ideile pe care le au indivizii unii faŃa de alŃii-scr
ia el-sunt faptele solide care compun societatea". "Societatea este o relaŃinare
între ideile indivizilor". Criticii de mai tîrziu, în mod special George H. Mea
d,aveau să critice modul excesiv spiritual de construire a sinelui, dar nimeni n
u a negat că el a avut merite importante, alături de alte figuri ca William Jame
s, Sigmund Freud, Emile Durkheim şi George H. Mead, în eliminarea separaŃiei car
teziene dintre spirit şi lumea socială exterioară acestuia. Cooley a elaborat în
cele mai convingatoare detalii ideea conform căreia omul şi societatea, sinele
şi celălalt,sunt legaŃi într-o unitate indisolubilă. Din acest motiv,calitatea v
ieŃii sociale a unui individ, a relaŃiilor unui individ cu tovarăşii săi, sunt e
lemente constitutuve ale personalităŃii sale. Metode sociologice În plus faŃă de
aceste preocupări, Cooley, la fel ca şi W. I. Thomas şi George H. Mead, a avut
o contribuŃie crucială în domeniul metodelor sociologice. Independent de Max Web
er, dar aproximativ în acelaşi timp ca şi acesta, el a susŃinut că studiul acŃti
unilor umane ar trebui să aiba în vedere în primul rînd caracteristicle actorulu
i uman înŃeles în situaŃia în care se găsesc sinelurile. Prin urmare, studiile a
r trebui să treacă dincolo de simpla descriere a comportamentului. Cooley şi col
oabaratorii săi consideră că sociologia puilor de găină ar putea fi bazată doar
pe descrierea comportamentului puilor de găină, atît timp cît noi nu vom putea n
iciodata să înŃelegem care este sensul pe care puii îi ataşează activităŃilor lo
r. Dar sociologia existenŃei umane poate urma o strategie diferită de vreme ce s
e poate sonda-sub modul de comportament-în inŃelesul subiectiv al acŃiunii indiv
izilor. ŞtiinŃa socială, susŃinea Cooley, se privează singură de o foarte preŃio
asă unealtă dacă se obŃine de la a examina structura motivaŃionala a acŃiunii um
ane. Chiar dacă este considerat de la sine înŃeles că Cooley s-a apropiat de ace
astă problemă din motive care pot fi puse sub semnul întrebării,concepŃia sa a u
rmat pista cea bună. Cooley a făcut distincŃie între "cunoaştere spaŃială" şi "c
unoaştere personală sau socială". Lucrarea sa s-a deyvoltat ca urmare numeroasel
or interacŃiuni cu alŃii, cu minŃile şi spiritele altor oameni, prin comunicare.
Aceste interacŃiuni au declanşat un proces spiritual prin care Cooley a fost ca
pabil să înŃeleagă pe ceilalŃi prin împărtăşirea stării lor mentale. S-ar puta d
eci descrie ca simpatetic, capabil să cunoască un om prin vizualizarea comportam
entelor lui, vizualizare acompaniată de imaginea proceselor mentale corespunzăto
are.
150
DiferenŃa , ar putea susŃine Cooley, dintre cunoştinŃele noastre referitoare la
un cal sau la un câine şi cunoştinŃele referitoare la un om sunt înrădăcinate în
capacitatea noastră de a avea înŃelegere simpatetică a motivelor ce stau la baz
a acŃiunulor umane. Ceea ce ştii despre un om, despre felul în care acesta acŃio
nează în situaŃii paticulare, despre cum arată, cum vorbeşte sau cum se mişcă su
nt rezultatul unor iluminări, funcşie de care tu judeci pe celălalt dacă este sa
u fricos, repezit sau chibzuit, cinstit sau fals, drăguŃ sau crud. El este, deci
alcătuit din sentimente intime pe care şi tu le simŃi atunci cînd Ńi-l imaginez
i pe el în acele situaŃii, atribuindu-I-le Deşi cunoaşterea noastră este de tip
comportamental, ea nu are o penetrare, o pătrundere psihologică de tip uman decî
t atunci cînd devine şi simpatică. Modul propriu a lui Cooley de utilizare a met
odei de înŃelegere simpatetică a fost într-o oarecare măsură criticat de George
H. Mead în mod dur, datorită excesivei accentuări spirituale şi introspective şi
eşecului de a face necesară distincŃia între înŃelegerea pe care toŃi oamenii t
rebuie să o realizeze în procesul interacŃiunii şi caracterul disciplinat şi con
trolat al ştiinŃei sociale. Cu toate acestea, Cooley trebuie să fie inclus print
re pionerii metodologiei sociologice. La fel ca Max Weber şi colaboratorii lui d
in Germania, Cooley a accentuart ideea conform căreia studierea lumii sociale um
ane ar trebui centrată pe încercarea de a demonstra înŃelegerea subiectivă pe ca
re actorii sociali o atribuie acŃiunilor lor şi că aceste înŃelegeri trebuie stu
diate în parte prin "înŃelegere", mai degrabă de cît pa baza unui suport exclusi
v de prezentare a comportamentelor. Procesul social În cadrul concepŃiei sale og
aniciste, Cooley a avut relativ puŃin de spus referitor la structura socială. El
şi-a imaginat viaŃa socială ca o plasă fără nici o cusătură şi nu a fost sensib
il la schimbările structurale. Oricum, cît priveşte procesul social, el s-a dove
dit a fi un fin analist şi un bun observator. ConcepŃia lui Cooley asupra societ
ăŃii presupune o reŃea comunicaŃională între actorii care compun societatea şi s
ubgrupurile din care fac parte. Procesul comunicaŃional, este - mai particular v
orbind - întruchipat în opinia publică, rolul acesteia find de cimentare a legăt
urilor sociale şi de asigurare a consensului. Cooley vedea opinia publică ca un
"procesw organic" şi nu numai ca o stare de înŃelegere faŃă de o problemă la ord
inea zilei. Nu este un "simplu agregat de idei individuale, ci o organizaŃie, un
produs cooperativ al comunicării şi influenŃei reciproce. S-ar putea să fie cev
a diferit faŃă de suma concepŃiilor individuale, aşa cum o barcă construită de 1
00 de oameni este faŃă de 100 de bărci construite fiecare de cîte un om". Cu alt
e cuvinte, opinia publică nu se naşte dintr-o înŃelegere anterioară, ci din inte
racŃiuni reciproce înter opiniilor individuale. Nu este totalmente necesar să ap
ară un acord. Lucrul esenŃial este ca rezultatul acelei discuŃii să fie o maturi
zare a celor care participă la ea şi o anumită stabilitate care să permită repet
atrea discuŃiilor de acest gen. "Opinia publică matură", ca o formă distinctă de
"impresia publică" , ia naştere din discuŃii în contradictoriu. Ea nu este "ope
ra unei gîndiri banale şi obişnuite". Nu este un fel de compromis între intelige
nŃa superioară şi cea inferioară din grup. "Ea este rezultatul unei interacŃiuni
între concepŃii şi tendinŃe opuse". Comunicarea diferenŃilor este importantă în
viaŃă. Cînd un individ nu are "o înclinaŃie fundamentală, suficientă pentru înŃ
elegere şi influenŃa mutuală", acesta nu poate acŃiona împreună cu ceilalŃi. Dar
opinia publică este un produs al comunicării diferenŃilor care a luat naştere î
n cadrul unei confruntări de tip intelectual şi care are la bază argumente. Ceea
ce se verifică în cazul opiniei publice se verifică şi în cazul celor lalte tip
uri de interacŃiuni. În armonie cu concepŃia asupra procesului social, Cooley a
văzut conflictul ca pe ceva necesar şi imposibil de eliminat. El vedea conflictu
l şi cooperarea ca pe nişte elemente care nu pot fi separate. Ele sunt faze ale
aceluiaşi proces care întotdeauna le include pe ambele. Nu se poate asigura ordi
nea socială într-un număr de ansambluri de diferite tipuri pentru că fiecare din
tre aceste ansambluri cuprinde elemente conflictuale specifice care sunt imposib
il de eliminat prin aplicarea unui model rezolutiv general valabil. Conflictul,
în opinia lui Cooley, este un eveniment sănătos şi normal, rezultatul încercării
de a asigura consensul în chestiunile de bază.
151
El a fost un apărător pasionat al virtuŃilor democraŃiei tocmai pentru a vedea a
ceastă formă de guvernare ca pe ceva dezvoltat pe bază unei unităŃi de tip morta
l. Nu prin înăbuşirea diferenŃilor, ci prin exteriorizrarea lor sub forma opinie
i publice. Analiza instituŃională Cooley, în continuarea lui Veblen, a susŃinut
că valorile sistemului economic, în mod particular valorile băneşti, au o natură
instituŃională şi că sursa lor imediată este unmecanism social, oricare ar fi r
elaŃia lor indirectă cu natura umană. PiaŃa este penru Cooley o instituŃie, la f
el ca şi şcoala. De aceea el a susşinut că este inutil să discuŃi despre valori
economice fără a face referiri la matricea şi antecedentele lor instituŃionale.
El a susŃinut că în studiul valorilor băneşti ar fi rodnic de arătat căile în ca
re controlul claselor dominante ia formă instituŃionalizată, ca de exemplu piaŃa
. În acord cu Veblen şi în contradicŃie cu abordarea clasică din economie, Coole
y şi-a îndemnat studenŃii să observe că sistemul industrial nu este un mecanism
auto-adaptiv, ci un complex de instituŃii care ia naştere din obicei, datină şi
lege şi este "administrat de o clasă care îi controlează operaşiile". Istorici t
impurii ai instituŃiilor economice sunt tentaŃi să pună numele lui Cooley lîngă
cel al lui Veblen, ca şi colaboratori majori la teoria ce a stat la baza ramific
ării teoriei economice. Acum însă, el nu mai este menŃionat în articolul din Enc
iclopedia InternaŃională a ŞtiinŃelor Sciale referitor la instituŃii economice.
Motivul acestei discuŃii este simplu: el nu a mers mai departe decît Veblen cu a
naliza sa instituŃională şi, a folosit o terminologie instituŃională şi probleme
le de care s-a ocupat au fost doar generalităŃi. Cooley va avea, probabil, poate
doar de o notă de subsol în viitoarele istorii ale economiei. Dar este aproape
sigur că istoria sociologiei nu-l va ocoli pe acest om cunoscut datorită celor d
ouă noŃiuni generale pe care le-a propus: sinele - oglindă (the looking-glass se
lf) şi grupulprimar. Opera majoră a lui Cooley: • 1890 - " Teoria transporturilo
r", dizertaŃia cu care a absolvit facultatea • 1890 - "semnificaŃia socială a st
răzii Railway", un studiu prezentat în faŃa AsociaŃiei Americane de Economie • 1
902 - "Natura umană şi socială" • 1909 - "Procesul social" • 2927 - "ViaŃa şi st
udentul: note directoare referitoare la natura umană, societate şi scrisori" • 1
930 - "Teoria sociologică şi cercetarea socială", o colecŃie a lucrărilor sale p
ublicate după moartea sa. Bibliografie: 1. Ilie Bădescu, Dan Dungaciu, Radu Balt
asiu - "Istoria sociologiei. Teorii contemporane", Editura Eminescu, Bucureşti,
1996. 2. Site-uri de pe Internet.
Studiu de autor GEORGES HERBERT MEAD - L’ Esprit, le soi et la societe (1934) (1
863 1931) Spiritul, sinele şi societatea După ce şi-a încheiat studiile la Harva
rd şi după numeroase călătorii în Europa, Mead a ocupat o catedră de filosofie l
a Univ. din Chicago de la 1893 până la moarte. El propagă un învăŃământ în care
se regăsesc amestecate, orientările conceptuale ale evoluŃionismului, ale utilit
arismului şi ale behaviorismului social.
152
Principalele sale articole ,vor fi adunate şi publicate după moartea sa în 1934,
sub titlul Mind. Tot după moartea sa în 1934 vor fi publicate şi cursurile.....
.În fine, două lucrări postume vor apărea....... Prieten al sociologului C.H.Coo
ley şi al filozofului J. Dewey, Mead a contribuit să fondeze, prin analiza sa a
comunicării individuale şi prin teoria sa privind rolurile sociale, psihologia s
ocială modernă. Pentru Mead, comportamentul individului este determinat de comun
icare. ConştiinŃa sinelui se trezeşte mulŃumită schimburilor cu un altul, mulŃum
ită reciprocităŃii mulŃumită fenomenelor interacŃiunii, capacitatea sa de domina
Ńie , procesul de schimb depinde de aptitudinea de - a aresta rolul celuilalt. Î
n această percepŃie, gestul, element simbolic şi semnificativ de meditaŃie, joac
ă un rol major. El face posibile ajustările indivizilor implicaŃi în actul socia
l prin dialog. Indivizii pot deci să- şi adapteze şi să-şi regleze comportamentu
l în termen de anticipare şi de strategie. Vocabularul lui Mead nu este unul de
acces uşor pentru o modernitate susceptibilă de-a fi lovită de caracterul său sp
iritualist, trimiterea prea puternică la metafizica lui W. James şi a lui Bergso
n. Trebuie să fie tradus? Sinele este oare explorabil ? Sau poate el este prea a
proape pentru un psihanalist freudian, a conceptului sinelui Jung, a unei metafi
zici a unităŃii. Sinele ca distanŃă, aşezare la distanŃă şi reluare, permite să
se înŃeleagă tipificarea, istoria filozofiilor care, de la cogito augustinian al
lui Descartes, plasează reflecŃia în mijlocul unui raport la dublu într-un schi
mb inteligent între lume şi acela care o gândeşte - reflexul unei reciprocităŃi,
esenŃa în felul lui “cogito“. Cum să gândeşti fără a reflecta? Jurgen Habernas
(1967) într-o critică a distincŃiei între ştiinŃe nomologice (ale naturii) şi şt
iinŃe hermeneutice (de cultură), găseşte concluzii comune la Mead şi E Cassier (
1874 - 1945), în două perspective diferite, una de origine kantiană şi cealaltă
evoluŃionistă. Ambele arată că activitatea socială presupune comunicarea prin mi
jloacele limbajului, mediatizarea printr-o lume trăită social. Accentul pus pe m
ediul reprezentării sau refuzul unei operaŃii între spirit şi natură au efecte i
dentice în definirea realului. InteracŃiunea, independenŃa unei funcŃii transcen
dentale a limbajului, comunică în conŃinutul său semantic iearhizat normele şi r
olurile unei activităŃi sociale, a unei aşteptări colective exersate în ceea ce
priveşte comportamentul. Nu trebuie căutată o realitate socială în afara ei înse
şi considerată în totalitate cu Durkheim ca o realitate sui generis, dar semnifi
cativă şi mişcătoare, deci să se recunoască în ea pentru a accepta s-o înŃeleagă
. O măsură a influenŃei lui Mead este aptă de succesul conceptelor,
 de preluarea
rolurilor în mod reciproc i a celuilalt generalizat. coala de la Chicago, gân
direa lui Mead, fenomenologia lui A. Schutz, idealul democratic i pragmatic a l
ui J. Dewey, întrebãrile de ecologie urbană şi interacŃionism simelian, visul un
ei inginerii sociale acest univers amestecat de gânduri şi acŃiuni - deschid dru
mul interacŃionismului simbolic şi entometodologiei contemporane la o redescoper
ire cu Norbert Elias de la Societatea indivizilor (1991), la ideea unei traversa
lităŃi promotoare a unei relaŃii variabile a individului către lumea care-l înco
njoară. Prezentăm trei texte extrase din cartea Spiritul, sinele şi societatea,
versiune franceză. Cel dintâi text: Psihologia socială şi behaviorismul prezintă
o definire şi delimitare a psihologiei sociale în raport cu sociologia şi mai a
les cu psihologia individuală. Aici termenul “behaviorism social” care dispare î
n titlul francez, vrea să spună (să însemneze) “a studia experienŃa individuală
pornind de la conduita sa”, care nu poate fi înŃeles decât în raport cu comporta
mentul întregului grup din care face parte. Psihologia socială şi behaviorismul
O delimitare riguroasă nu poate fi trasată între psihologia socială şi psihologi
a individuală. Psihologia socială are drept obiect particular influenŃa pe care
grupul social îl exercită pe funcŃia experienŃei şi pe conduita membrilor săi in
dividuali. Dacă abandonăm concepŃia sufletului considerat ca substanŃă care ar p
oseda un “sine” la naşterea individului, putem considera dezvoltarea acestui eu
şi al conştiinŃei sinelui în planul experienŃei ca relevant pentru domeniul stud
iat de către psihologul social. Există deci anumite aspecte ale psihologiei care
studiază relaŃiile organismului individual cu grupul social căruia îi aparŃin,
ele sunt acelea care constituie psihologia socială în calitate de ramură a psiho
logiei generale. Astfel, în studiul experienŃei şi al comportamentului organismu
lui individual sau al
153
sinelui în măsura în care el depinde de grupul social din care face parte, găsim
o definiŃie a domeniului psihologiei sociale. J. B. Watson ne prezintă perspect
iva clasică a behaviorismului. Aici vrem să utilizăm o formă mai adecvată a beha
viorismului. În sens larg, behaviorismul nu este nimic altceva decât o tentativâ
pentru a studia experienŃa individului pornind de la conduita sa: în mod specia
l, dar nu exclusiv, conduita sa aşa cum apare aceasta altora. Behaviorismul a in
iŃiat în istoria psihologiei prin calea psihologiei animale. În acest domeniu, f
olosirea a ceea ce numim introspecŃie, s-a dovedit imposibilă. Când este vorba d
espre un animal nu se poate face apel la introspecŃia lui: este bine să fie stud
iat începând cu conduita sa externă. La începuturile sale, psihologia animală a
concluzionat printr - o serie de inducŃii existente conştiinŃei şi s-a însărcina
t să descopere în conduită, momentul în care apare această conştiinŃă. Aceste in
ducŃii erau poate mai mult sau mai valabile: dar în mod experimental, nu se pute
au verifica. ai, din moment ce introspecŃia nu era necesară pentru studiul anima
lului, ştiinŃa putea renunŃa la aceasta. Ac. p. de vedere behaviorist fiind adop
tat pentru studiul altor animale, era posibil să fie transferat la animalul uman
.(...) În acelaşi timp rămânea câmpul introspecŃiei, a experienŃelor particulare
aparŃinând numai individului, experienŃe numite în mod obişnuit subiective. Ce
trebuie făcut cu acestea? PoziŃia lui Watson era aceea a reginei din Alice în Ńa
ra minunilor: “TăiaŃi-le capul!.. El le suprima. Nu erau imagini, nici conştiinŃ
ă. Ceea ce relevă de la aşa-zisa introspecŃie, Watson o explica prin folosirea c
ondiŃiei materiale, moral care antrenează orice creştere a simbolurilor limbajul
ui. Aceste simboluri nu erau în mod necesar exprimate destul de tare pentru a fi
auzite: adesea ele nu interesau decât muşchii gâtului fără să conducă la cuvint
e adevărate. Dar gândirea nu constă în nimic mai mult. Un alt atac împotriva con
ştiinŃei a fost făcut de către W. James în articolul său din 1904 intitulat “Exi
stă conştiinŃă?”. J. arată că dacă cineva se găseşte într-o încăpere, acesta poa
te observa interiorul din două puncte de vedere. El poate de exemplu să consider
e mobilierul d. p. de vedere al celui care l-a cumpărat şi care s-a servit de el
, sau d. p. de vedere al valorilor care i se atribuie de către cei care-l observ
ă: valoare estetică, valoare economică, valoare tradiŃională. Putem vorbi despre
aceste valori în termeni de psihologie legându-le de experienŃa individului. Un
ul îi atribuie o valoare, un al doilea îi conferă o alta. Dar se poate pe de alt
ă parte să fie considerate aceleaşi obiecte ca părŃile fizice ale unei piese fiz
ice. Asupra acestui aspect insistă James, cele două cazuri nu diferă decât prin
dispunerea anumitor conŃinuturi în serii diferite. Mobilierul, pereŃii, casa îns
ăşi aparŃin unei serii istorice; spunem atunci că, casa a fost clădită şi mobile
le fabricate. Dar noi aranjăm casa şi mobilierul într-o altă serie când o persoa
nă intră acolo şi evaluează obiectele pornind de la propria experienŃă. Ea vorbe
şte despre acelaşi scaun, dar scaunul reprezintă în prezent o anumită formă, anu
mite culori împrumutate propriei sale experienŃe. Aceasta angajează experienŃa a
cestui individ. Or, noi putem considera cele două serii în aşa fel încât ele se
întâlnesc într -un anumit pct. O asemenea descriere în termeni de conştiinŃă sem
nifică pur şi simplu că piesa ia loc, nu numai în seria istorică, ci şi în exper
ienŃa individului. S-a recunoscut recent, în filozofie, întregul accent al lui J
ames asupra acestui punct: o bună paret din ceea ce i se conferă conştiinŃei tre
buie restituit lumii numite obiective. Pe partea sa, psihologia nu poate în nici
un fel să fie un studiu al conştiinŃei singure, ea este în mod necesar studiul
unei arii întinse. În acelaşi timp, ea este o ştiinŃă care uneori foloseşte intr
ospecŃia, în sensul că ea caută în experienŃa individului ca individ, şi care nu
-i este accesibilă decât lui însuşi, este în mod sigur cuprins în câmpul psiholo
giei, fie că aceasta comportă sau nu alte probleme. Acolo vom găsi cel mai bun c
riteriu pentru a izola domeniul psihologiei. Deci accesibilitatea sa este aceea
care defineşte datul psihologic. Ceea ce este în experienŃa individului nu-i est
e accesibil decât lui singur, iată ce este propriu-zis psihologic. Vom remarca î
n acelaşi timp că şi atunci când dorim să discutăm o asemenea experienŃă “interi
oară” putem s-o abordăm d. p. d. vedere behaviorist, cu condiŃia să nu-l concepe
m pe acesta din urmă într-o manieră mult prea îngustă. Trebuie insistat pe faptu
l că comportamentul observabil în mod obiectiv se exprimă în interiorul individu
lui, nu pentru că s-ar afla acolo o altă lume, numită subiectivă, ci pentru că e
a se află în interiorul chiar al organismului.
154
Or, ceva din acest comportament apare în ceea ce noi putem numi “atitudini” sau
începuturi de acte. Dacă examinăm aceste atitudini, vedem că ele dau naştere la
tot felul de reacŃii. De ex. un telescop în mâinile unui profan nu este un teles
cop aşa cum îl înŃeleg astronomii din Monut Wilsa. Dacă căutăm originea reacŃiil
or astronomului, trebuie să ajungem până la sistemul nervos central, la o întrea
gă serie de neuroni, şi acolo vom găsi ceva care corespunde exact cu maniera în
care acest astronom abordează instrumentul în condiŃii date. Iată începutul actu
lui: atitudinea este deci parte integrantă din act. Actul exterior pe care-l obs
ervăm este o parte dintr-un proces care a început în interior; valoarea telescop
ului se naşte din relaŃia sa cu individul având această atitudine. Dacă sistemul
nervos central ar fi fost diferit, acest instrument n-ar fi avut nici o valoare
, n-ar fi fost un telescop. În cele două versiuni ale behaviorismului, se pot co
nsidera ca evenimente din interiorul unui act, anumite caracteristici şi obiecte
şi experienŃe umane. Dar o parte din act se află în organism şi nu se exprimă d
ecât mai târziu: după părerea noastră acest aspect al comportamentului l-a negli
jat Watson. Există în interiorul actului un domeniu care nu este observabil din
exterior, dar care aperŃine în acelaşi timp acestui act: şi sunt caracteristici
ale acestei conduite organice interioare care trebuie să fie relevate în proprii
le noastre atitudini, mai ales în cele care privesc limbajul. Dacă behaviorismul
nostru dă socoteală despre atitudini el pare foarte bine să poată îmbrăŃişa înt
regul câmp al psihologiei. În orice caz această manieră de-a aborda problema est
e de-o importanŃă cu totul specială pentru că ea permite să se trateze problema
comunicării într-un fel care nu i se oferea nici lui Watson nici partizanilor in
trospecŃiei. Noi nu vom studia limbajul, presupunănd că există semnificaŃii inte
rioare care trebuie să se reprime. Vrem s-o pornim de la un context mai vast, ac
ela al cooperării care se realizează într-un grup cu mijloace de semne şi de ges
turi. SemnificaŃia apare în interiorul acestui proces. Behaviorismul nostru este
unul de tip social. Psihologia socială studiază activitatea în care comportamen
tul individului nu poate fi înŃeles decât în raport cu comportamentul întregului
grup din care face parte acesta, căci actele individuale sunt implicate în acte
le sociale mai largi care depăşesc individul şi care-i fac să intervină pe ceila
lŃi membri ai grupului. InteracŃiuni, Limbaj, Simboluri şi Gesturi Cel de - al I
I lea text extras din cartea Spiritul, sinele şi societatea priveşte interacŃiun
ea socială şi rolul primordial pe care-l joacă limbajul acolo şi utilizarea simb
olurilor şi gesturilor. Pentru autor, natura semnificaŃiei este de-a se căuta în
structura actului social şi a celor trei componente: gestul unui individ, reacŃ
ia la acest gest a unui al doilea individ şi încheierea actului început prin ges
tul celui dintâi. Izvoare..... Limbajul face parte din comportamentul social. Ex
istă un număr nedefinit de semne sau simboluri care pot să ? de limbaj. Noi desc
operim sensul conduitei celorlalŃi atunci când ei poate nici nu-l bănuiesc încă.
Putem într-un fel ori altul să le cunoaştem intenŃiile, dintr-o privire sau ori
ce altă atitudine a corpului care antrenează o anumită reacŃie. Comunicarea astf
el stabilită poate fi excelentă. Se poate urmări prin gesturi o conversaŃie care
ar fi imposibil de tradus prin cuvinte articulate. Acest lucru este valabil şi
la animale: câinii care se apropie unul de celălalt mârâind, încercând să se muş
te, pe scurt, aşteptând momentul opurtun ca să atace. Iată un proces pornind de
la care s-ar putea naşte limbajul, o anumită atitudine la un individ care provoa
că o reacŃie la un altul. Această reacŃie la rândul ei provoacă diferite atitudi
ni şi reacŃii la cel dintâi şi astfel mai departe fără sfârşit. În fine, precum,
o vom vedea, este exact începând cu acest proces că începe limbajul. Suntem în
acelaşi timp prea tentaŃi să abordăm limbajul precum filozofii, adică pornind de
la simbolul pe care-l foloseşte. Analizăm acest simbol şi descoperim intenŃia i
ndividului care-l utilizează şi încercăm să aflăm atunci, dacă acest simbol prod
uce aceeaşi idee în spiritul altcuiva. Presupunem că există grupuri de idei în s
piritul oamenilor şi că aceştia utilizează anumite simboluri arbitrare corespunz
ând intenŃiilor lor. Dar dacă vrem să lărgim conceptul de limbaj în sensul indic
at de mine, în aşa fel încât el să înŃeleagă atitudinile de bază, putem vedea că
numita intenŃie, ideea de care vorbim, face parte din gesturile şi atitudinile
noastre. De exemplu să oferi cuiva un scaun, unei persoane care soseşte în încăp
ere, este, în sine, un act de curtoazie: nu-şi are locul să presupunem că ne spu
nem că această persoană are nevoie de un scaun. A oferi
155
un scaun, pentru cineva bine crescut este un act aproape instinctiv; este atitud
inea sa spontană: pentru observator este un gest. Aceste prime faze ale actelor
sociale preced simbolul propriu la fel de bine ca şi comunicarea deliberată. (..
.). Faptul prim este actul social care conŃine interacŃiunea diferitelor organis
me, adică adaptarea reciprocă a conduitelor lor în elaborarea procesului social.
Se pot găsi în acest proces ceea ce noi numim gest, adică aceste faze ale actul
ui social care aduc o adaptare la reacŃia celuilalt organism. Aceste faze ale ac
tului includ în acelaşi timp o atitudine observabilă şi ceea ce numim atitudine
inferioară. Animalul spre exemplu poate fi furios sau îngrozit? Asemenea atitudi
ni emoŃionale sunt la baza actelor sale, dar ele nu sunt decât o parte din între
gul care se desfăşoară: furia se exprimă în atac, teama în fugă. Constatăm atunc
i că gesturile manifestă aceaste atitudini; ele au această semnificaŃie pentru n
oi. Noi vedem că un animal este furios şi pe punctul de-a ataca. Cunoaştem atitu
dinea animalului şi ştim ceea ce ea vrea să spună. Dar dacă determinarea la atac
este determinată de un reflex, noi nu putem vorbi de intenŃie. La fel un om îl
poate lovi pe un altul înainte de-a avea această intenŃie; el poate s-o ia la fu
gă auzind un zgomot foarte puternic înainte de-a şti ce face. Dar dacă acest om
are o intenŃie, gestul are atunci mai mult decât o simplă semnificaŃie pentru ob
servator: el exprimă şi o idee. În cazul animalului, observatorul vede că atitud
inea câinelui semnifică că acesta va ataca, dar el nu poate să afirme că aceasta
vrea să spună că există o determinare conştientă de atac. Din contră, dacă cine
va ridică pumnul în faŃa figurii dvs. presupuneŃi nu numai că au o atitudine ost
ilă, ci şi o intenŃie bine definită: consideraŃi că gestul său nu semnifică numa
i un atac posibil, ci şi că acest individ ştie ceea ce vrea să facă. Atunci când
gestul are la bază o idee şi pe care el o face să se nască şi în altcineva, el
devine atunci simbol semnificativ. În cazul luptei dintre câini, gestul ar chema
numai o semnificaŃie adecvată, în cazul nostru avem de-a face cu un simbol care
pe de-o parte corespunde unei semnificaŃii în experienŃa celui dintâi individ ş
i care, pe de altă parte, transmite această semnificaŃie partenerului. Când gest
ul ajunge în acest stadiu, el devine ceea ce noi numim “limbaj”. În prezent el e
ste un simbol semnificativ: are un sens diferit. Gestul este partea actului indi
vidual care provoacă în interiorul procesului social, o adaptare a celuilalt. Ge
stul vocal devine un simbol semnificativ (şi astfel fără importanŃă pentru afect
ivitate) când produce acelaşi rezultat asupra celui care-l îndeplineşte şi asupr
a celui căruia îi este adresat, sau care reacŃionează explicit, el implică astfe
l o referinŃă asupra sa a celui care-l face. Gestul în general şi gestul vocal î
n particular, desemnează un obiect determinat într- un câmp al comportamentului.
social, obiect care interesează în acelaşi mod pe toŃi cei care sunt implicaŃi
în actul social vizând acest obiect. FuncŃia gestului este de-a face posibilă, p
rintre diverşii indivizi implicaŃi în actul social, o adaptare faŃă de obiectul
sau obiectele vizate. Simbolul sau gestul semnificativ este mult superior gestul
ui nesemnificativ pentru- a produce o asemenea adaptare sau readaptare, în sfârş
it, în actul social dat, care provoacă aceeaşi reacŃie în acelaşi timp la cel ca
re-l face cât şi la parteneri; astfel individul este conştient de atitudinea la
care devine o componentă a propriului său comportament, atunci el poate adopta l
a al lor comportamentul său ulterior, în lumina acestei atitudini. Într-un cuvân
t, conversaŃia prin gesturi, conştientă sau semnificativă, este un mecanism de a
daptare mentală în intervalul actului social mult superior conversaŃiei prin ges
t, golit de conştiinŃă şi de semnificaŃie, căci prima implică faptul că fiecare
individ angajat în acest act să adopte atitudinile celuilalt faŃă de sine însuşi
(...). ConştiinŃa nu este necesară pentru ca semnificaŃia să fie prezentă în pr
ocesul social al experienŃei. Un gest al unui organism, în întregul act social d
at, provoacă la această fiinŃă o reacŃie care este direct legată de acŃiunea pri
mei şi de consecinŃele ei, gestul este simbolul rezultatului actului social al u
nui organism (iniŃiator de act) în măsura în care altcineva (participând în egal
ă măsură la acest act) reacŃionează primul ceea ce prefigurează rezultatul. Meca
nismul semnificaŃiei este deci prezent în actul social înainte de apariŃia conşt
iinŃei semnificaŃiei. Actul sau reacŃia adaptativă a celui de- al II lea organis
m îşi dă semnificaŃia gestului celui dintâi. Simbolizarea constituie obiecte car
e nu existau mai înainte şi care nu pot exista decât în contextul relaŃiei socia
le în care se produce. Limbajul nu simbolizează numai o situaŃie sau un obiect c
are exista deja, el face posibilă existenŃa sau apariŃia lor, căci face parte di
n mecanismul care-l crează. Procesul social leagă reacŃiile individului cu gestu
rile celuilalt, ale cărei semnificaŃii ele le constituie. Astfel el face
156
să se nască obiecte noi care depind de aceste semnificaŃii sau sunt constituite
chiar de ele. Din acel moment nu mai trebuie concepută semnificaŃia ca pe o star
e de conştiinŃă sau ca pe un ansamblu de relaŃii organizate care ? mental în afa
ra experienŃei în care ele intră; trebuie, dimpotrivă s-o consideri în mod obiec
tiv ca având o existenŃă proprie în interiorul experienŃei însăşi. (Obs. natura
posedă semnificaŃii şi implicaŃii dar ea nu comportă simboluri. putem distinge s
imbolul semnificaŃiei la care se referă. SemnificaŃiile sunt în natură, dar simb
olurile sunt moştenirea omului). ReacŃia unui organism la gestul unui altul în a
ctul social este semnificaŃia acestui gest, ea se află în afara cauzei apariŃiei
sau producŃiei unui nou obiect (sau a unui nou conŃinut al unui obiect vechi) l
a care se referă gestul mulŃumită rezultatului actului social a cărei primă fază
este aceasta. În fine, s-o repetăm, obiectele sunt autentic constituite în inte
riorul procesului social al experienŃei prin comunicarea şi adaptarea reciprocă
a comportamentului acelora care fiind angajaŃi în acestea, îl realizează. În scr
imă a para înseamnă a interpreta atacul: în acelaşi fel în actul social, reacŃia
adaptativă la gestul altcuiva este chiar interpretarea acestui gest, este semni
ficaŃia acestui gest. La nivelul conştiinŃei sinelui, un astfel de gest devine u
n simbol semnificativ. Dar interpretarea gestului nu este un act de spirit pur ş
i simplu: ea nu implică neapărat spirit, este un proces extern, obiectiv, fizic
sau fiziologic care se desfăşoară în adevăratul câmp al experienŃei sociale. Se
poate atunci descrie semnificaŃia, se poate da seama exact de acesta, făcându-se
apel la simboluri sau la limbaj, în stadiul lui cel mai înalt de dezvoltare şi
cel mai complex, stadiu care nu este atins decât în experienŃa umană; dar limbaj
ul nu face decât să degaje din procesul social o situaŃie care era deja conŃinut
ă în ea implicit şi logic. Simbolul folosit în limbaj nu este decât un gest semn
ificativ sau conştient. Până aici am subliniat două puncte esenŃiale: 1) Procesu
l social, mulŃumită comunicării care-l face posibil la aceia care sunt implicaŃi
în acesta, provoacă în natură apariŃia unui întreg ansamblu de noi obiecte care
sunt funcŃii ale relaŃiilor lor cu procesul (adică obiectele de “sens comun”) 2
) gestul unui organism şi reacŃia adaptativă a altuia, în actul social, fac să a
pară relaŃia între gestul ca început al actului dat şi rezultatul acestui act, l
a care se referă gestul. Aşa sunt cele două aspecte fundamentale şi logic comple
mentare ale procesului social. Rezultatul actului social oricare ar fi el, este
deci distinct de gestul care-l indică, mulŃumită reacŃiei altcuiva la acest gest
; această reacŃie indică rezultatul actului care începe gestul. Această situaŃie
există în toată complexitatea lui pe plan mental şi conştient. Dewey spune că s
emnificaŃia apare graŃie comunicării. Această afirmaŃie se raportează la conŃinu
tul rezultând din procesul social, şi nu ideilor simple sau cuvintelor exprimate
ca atare, este vorba de procesul social căruia îi datorează cu ? existenŃa, med
iul în care noi trăim în fiecare zi, proces în care comunicarea joacă, un rol es
enŃial. Acest proces poate da naştere la obiecte noi în natură, dar numai în măs
ura în care face posibilă comunicarea între diferiŃi indivizi care sunt implicaŃ
i în el. El este la originea existenŃei lor (în realitate a oricărui univers de
obiecte de “sens comun”) pentru că determină, condiŃionează şi face posibilă abs
tracŃiunea lor, în afara totalităŃii evenimentelor, în calitate de identităŃi ca
re privesc comportamentul cotidian; astfel în acest sens şi ca purtători ai aces
tei semnificaŃii, nu există decât în virtutea acestui comportament. În acelaşi f
el, într- un stadiu mai înaintat dezvoltării sale, comunicarea crează toate obie
ctele ştiinŃei, la fel de bine ca şi identităŃile care se abstrag structurii tot
ale ale evenimentelor în scopuri ştiinŃifice. Trebuie căutată, am văzut, structu
ra logică a semnificaŃiei în tripla relaŃie a gestului la reacŃia adaptativă şi
la rezultatul actului social dat. ReacŃia celui de-al doilea organism la gestul
celui dintâi dă în acelaşi timp aceeaşi indicaŃie sau aceeaşi semnificaŃie, în f
ine nu are spirit, nu are gândire, în aşa fel încât în cazul său nu există semni
ficaŃie adevărată implicând conştiinŃa sinelui. Un gest nu este semnificativ dac
ă reacŃia partenerului nu-i indică celui care-o face ceea ce provoacă reacŃie di
n partea celui de-al doilea. S-au făcut eforturi de ? subtilităŃi pentru a se st
udia problema semnificaŃiei. Nu este necesar pentru a se putea rezolva problema
aceasta, să ai recurs la stări psihice, căci, aşa cum am putut vedea trebuie cău
tat în natura semnificaŃiei, în structura actului social, implicit în relaŃiile
cu cele trei componente individuale, adică a relaŃiei ? a gestului unui individ,
de reacŃia pe care-o face la acest gest un al doilea individ şi de încheierea a
ctului început de gestul celui dintâi. Se constată astfel că semnificaŃia este i
mplicită în structura actului social, de unde necesitatea pentru psihologia soci
ală de-a presupune, în
157
punctul său de plecare, că există un proces al experienŃei şi al comportamentulu
i care înglobează orice grupare umană dată şi condiŃionează existenŃa dezvoltări
i spiritelor, sinelui, conştiinŃei de sine a membrilor acestei grupări(...). Exi
stă în experienŃa individului o inhibiŃie temporară de acŃiune, care corespunde
gândirii, sau care permite reflecŃia. Diferitele posibilităŃi de acŃiune viitoar
e oferite la alegere unui individ într-o situaŃie socială dată sunt prezente din
ainte în experienŃa sa, sunt diferite posibilităŃi de-a încheia un act social în
care el este angajat sau pe care el însuşi l-a început deja. ReflecŃia sau comp
ortamentul reflectat nu se produce decât când sunt reunite condiŃiile în care să
se afle conştiinŃa de sine, astfel devin posibile controlul voluntar şi organiz
area conduitei individuale relativ la un mediu social sau fizic cu care organism
ul acŃionează sau la care el reacŃionează. În sfârşit, organismul sinelui nu est
e decât organizarea, prin individ a ansamblului atitudinilor pe care le poate lu
a în privinŃa mediului său social şi faŃă de el însuşi din punct de vedere al ac
estui mediu pe care el contribuie să-l constituie pe parcursul experienŃei sale
şi ale comportamentului său social. Este deci esenŃial să fie tratată această in
teligenŃă reflectată în cadrul behaviorismului social (...). Sinele şi jocul: ce
lălalt generalizat În cel de-al treilea text al cărŃii Spiritului, sinele şi soc
ietatea, autorul dezvoltă conceptul sinelui care este central operei sale, el in
sistă pe caracteristica “sinele de-a fi un obiect pentru el însuşi” este în mod
esenŃial o structură socială. Rolul jocului în organizaŃia sinelui este sublinia
t şi dezvoltat în detaliu. Izvoare... Ţin să subliniez această caracteristică a
sinelui de-a fi obiect pentru el însuşi. Este exact ceea ce se regăseşte în cuvâ
ntul SINE care este reflexiv şi care indică ceea ce poate să fie în acelaşi timp
subiect şi obiect. Un astfel de obiect este în mod esenŃial diferit faŃă de alŃ
ii şi în trecut a fost recunoscut ca şi conştient, termen care indică experienŃa
sinelui. ConştiinŃa se presupune, implică puterea de-a fi un obiect pentru sine
. Astfel dând o descriere behavioristă a conştiinŃei, trebuie ca noi să căutăm u
n tip de experienŃă sau organism pentru a deveni un obiect pentru sine însuşi (.
..). Cum să ieşi din sine în experienŃa pentru a putea deveni un obiect pentru s
ine? Este problema psihologică esenŃială a ipseităŃii sau conştiinŃei sinelui, t
rebuie căutată soluŃia în conduita sau activităŃile sociale în care este angajat
individul. Mecanismul raŃiunii n-ar fi complet dacă nu s-ar include el însuşi î
n analiza sa a experienŃei, sau dacă individul nu s-ar introduce în acelaşi câmp
al experienŃei ca şi acela al celorlalte persoane cu care acŃionează într-o sit
uaŃie socială dată. RaŃiunea nu poate să devină impersonală dacă nu există faŃă
de sine o atituidine obiectivă şi non afectivă, altfel nu avem decât conştiinŃa
şi nu conştiinŃa sinelui. Este necesară o atitudine obiectivă, impersonală la co
nduita raŃională pe care individul să o ia şi faŃă de el însuşi, ca el să devină
obiect pentru sine. În fine, organismul individual este evident un fapt esenŃia
l, un element constitutiv al situaŃiei empirice în care acŃionează; dacă el nu Ń
ine cont de el însuşi în mod obiectiv el nu poate acŃiona de-o manieră inteligen
tă sau raŃională. Individul se încearcă pe el însuşi ca atare, nu în mod direct,
ci numai indirect plasându-se în diverse puncte de vedere ale celorlalŃi membri
ai aceluiaşi grup social, sau în punctul de vedere generalizat al oricărui grup
social de care el aparŃine. El pătrunde în propria sa experienŃă ca un sine sau
ca un individ, nu direct sau imediat, nu devenind subiect pentru el însuşi, ci
numai în măsura în care el devine întâi un obiect pentru el, în acelaşi fel în c
are ceilalŃi indivizi sunt obiecte pentru el. El nu devine un asemenea obiect de
cât luînd atitudinile altuia faŃă de el în interiorul unui mediu social, sau con
text de experienŃă şi de comportament în care el este angajat cu ei. ImportanŃa
a ceea ce noi numim comunicarea rezidă în faptul că ea furnizează o formă de com
portament unde organismul, individul poate deveni un obiect pentru el însuşi. To
cmai acesta este felul de comunicare pe care l-am examinat, nu comunicarea în se
nsul cotcodăcitului cloştei pentru pui, lătratului lupului către turmă, sau al m
ugetului vacii, ci în sensul simbolurilor semnificative, al comunicării adresate
nu numai celorlalŃi, ci şi cu sine. În măsura în care acest fel de comunicare f
ace parte din comportament, ea introduce cel puŃin un sine. Firesc poŃi auzi făr
ă a asculta, poŃi vedea fără a observa, să faci ceva fără a fi cu adevărat conşt
ient. Când un individ reacŃionează la ceea ce spune un altul
158
şi când această reacŃie devine parte din conduita sa (nu numai când se aude ci ş
i când îi râspunde), când îşi vorbeşte şi când îşi dă replica ca şi când ar fi u
n altul, abia atunci avem de-a face cu un comportament sau individul devine un o
biect pentru sine însuşi (....). Sinele în calitate de obiect pentru sine, este
în mod esenŃial o structură socială şi se naşte în experienŃa socială; atunci pu
tem concepe un sine absolut solitar. Dar nu este posibil să concepi un sine care
să se dezvolte în afara experienŃei sociale; odată constituit sinele, putem să
ne imaginăm un om izolat pentru tot restul vieŃii, el se are pentru totdeauna pe
sine însuşi ? tovarăş; el poate comunica şi gândi cu el înşuşi ca şi cu nimeni
altcineva, suntem toŃi familiarizaŃi cu acest proces la care tocmai m-am referit
şi care constă în a reacŃiona cu sine însuşi precum ar face-o un altul, să fie
conştient de ce se spune într-o conversaŃie cu altcineva şi să utilizeze această
conştiinŃă pentru a determina ceea ce se va spune apoi noi înŃelegem în mod con
stant ceea ce spunem altora şi utilizăm această înŃelegere pentru a dirija urmar
ea discursului nostru. Descoperim ceea ce o să facem sau spunem ori să facem, vo
rbind ori acŃionând, astfel ne controlăm continuu propria noastră conduită. În c
onversaŃia prin gesturi, ceea ce rostim provoacă o anumită reacŃie la celălalt ş
i această reacŃie la rândul ei ne modifică propria acŃiune, astfel modificăm cee
a ce am început să facem din cauza replicii celuilalt individ. ConversaŃia prin
gesturi este începutul comunicării. Individul realizează conversaŃia prin gestur
i cu el însuşi. El spune ceva; aceasta provoacă o anumită replică în el, şi acea
stă replică la rândul său face să se modifice ceea ce era să spună el. Începem s
ă spunem ceva, ceva rău, de exemplu, dar de la primele cuvinte, ne dăm seama că
este cruzime. Efectul asupra subiectului a ceea ce va spune el îl opreşte; este
o conversaŃie prin gesturi între individ şi el însuşi, când vorbim despre discur
sul semnificativ vrem să spunem că acŃiunea afectează agentul şi că acest efect
asupra agentului face parte din realizarea inteligentă a conversaŃiei cu celălal
t. Ori, noi amputăm, ca să zicem aşa, această fază socială, şi ne lipsim de ea t
emporar, în aşa fel încât un individ îşi vorbeşte ca şi cum vorbeşte altcuiva (.
..). Această experienŃă socială care determină într- o oarecare măsură sinele, p
articipă la comunicare. O mare parte a sinelui, în mod firesc, n-are nevoie să s
e exprime. Tipurile de relaŃii pe care le întreŃinem variază urmând diferiŃi ind
ivizi; suntem un lucru pentru un om şi altul pentru un altul. Sunt deasemenea pă
rŃi din sine care nu există decât în raport cu el însuşi ne scindăm în tot felul
de diferite forme de sine urmându- i pe prietenii noştri, discutăm politică cu
unul şi religie cu celălalt. Există o mare diversitate de sine corespunzând dife
ritelor reacŃii sociale. Procesul social este cel care produce sinele; în afara
acestei experienŃe el nu ar exista. 1) O personalitate multiplă este într- un se
ns normală, cum tocmai am arătat- o. În mod obişnuit, organizarea sinelui total
se defineşte în raport cu comunitatea din care face parte şi cu situaŃia în care
se găseşte. Natura şi societatea variază, firesc cu diferiŃi indivizi, după car
e noi trăim cu oameni realmente prezenŃi sau cu fiinŃe din propria noastră ? sau
din memoria noastră. În comunitatea de care aparŃinem ca la un tot, se află nor
mal un sine unificat; dar acesta se poate dizolva. Pentru cineva cu un echilibru
nervos instabil care are o linie de clivaj, anumite acŃiuni devin imposibile; a
cest ansamblu de acŃiuni poate să se separe de personalitate şi să producă un al
t sine. Două euri şi două mine separate, două persoane separate apar, şi în aces
te condiŃii, personalitatea tinde să se dezintegreze (...). Unitatea şi structur
a sinelui complet reflectă cele ale procesului social ca un tot; fiecare dintre
sinele elementare care-l compun reflectează unitatea şi structura unuia dintre d
iferitele aspecte ale acestui proces în care individul este angajat. Altfel spus
, diversele sine elementare care constituie un sine complet sau se ? în el sunt
diverse aspecte ale structurii acestui sine, la rândul său, corespunde diverselo
r aspecte ale structurii întregului proces social. Structura sinelui complet est
e astfel reflectarea acestui proces. Organizarea şi unificarea unui grup social
sunt identice cu ale unor sine produse în procesul social în care acest grup se
angajează sau pe care-l realizează (...). Actul de-a gândi implică întotdeauna u
n simbol care produce aceeaşi reacŃie la celălalt ca la acela care gândeşte. Un
astfel de simbol este nu universal al discursului; el este universal prin înşuşi
caracterul simbolic. Noi presupunem mereu că simbolul va provoca la celălalt ac
eeaşi reacŃie ca să facă parte din mecanismul de conduită. Un individ care spune
ceva se spune ceea ce el spune altora (celorlalŃi); altfel el nu ar şti despre
ce vorbeşte.
159
Firesc, o mare parte a conversaŃiei între un individ şi interlocutorii săi nu pr
ovoacă în el aceeaşi reacŃie ca şi în ei. Asta este în mod particular adevărat î
n cazul atitudinilor emoŃionale. Se încearcă să se imprime acestea auditorului s
ău; nu încearcă să le imprime sieşi. Se află dincolo de toate un ansamblu de val
ori date în discurs care nu au caracter simbolic. Actorul este conştient de valo
rile sale; adică el îşi asumă o anumită atitudine, îşi dă seama, cum se spune, c
ă această atitudine reprezintă durerea. Dacă o face, el este capabil să reacŃion
eze ca asistenŃa la propril său gest. Dar nu este acolo o atitudine naturală, nu
este actor tot timpul. În anumite momente acŃionăm fără să ne gândim la altceva
decât la efectul atitudinii noastre şi putem deliberat să uzăm de un anumit ton
al vocii pentru- a obŃine asemenea rezultat. Acest ton produce în noi o reacŃie
identică cu aceea pe care-o dorim s-o provocăm la altcineva, dar o mare parte d
in ceea ce se întâmplă în discurs nu are această valoare simbolică(....). Găsim
la copii ceva care corespunde acestei duble, adică tovarăşi invizibili, imaginar
i pe care majoritatea îi crează în propria lor experienŃă. Astfel ei organizează
reacŃiile pe care le provoacă la alŃii şi în ei însişi. În mod firesc, acest jo
c cu tovarăşi imaginari nu este decât o fază deosebit de interesantă a jocului l
iber obişnuit. Acesta, în acest stadiu care precede jocurile organizate, înseamn
ă să te joci de-ceva. Un copil se joacă de-a mama, de-a profesorul, de-a poliŃis
tul, adică el îşi asumă, cum am mai spus-o, roluri diferite (....). Când un copi
l îşi asumă un rol, el posedă în el însuşi stimuli care vor provoca această reac
Ńie particulară sau acest grup de reacŃii. El poate în mod firesc să fugă când e
ste urmărit, sau se poate întoarce şi se poate bate exact ca şi câinele în jocul
său. Dar nu este acelaşi fenomen decât atunci când se joacă de-a ceva. Copiii s
e-adună pentru ase juca de-a ? Aceasta înseamnă că copilul posedă un anumit ansa
mblu de stimuli care provoacă în el aceleaşi reacŃii ca la ceilalŃi şi care core
spunde reacŃiilor unui indian. În faza ludică, copilul utilizează propriile reac
Ńii la aceşti stimuli care-i foloseşte pentru a-şi construi un sine. ReacŃia pe
care el tinde să o facă acestor stimuli îi organizează. El se joacă, de exemplu,
să-şi prezinte ceva şi să-l cumpere, îşi dă o scrisoare, o primeşte; îşi vorbeş
te ca părinte, ca dascăl, şi ca poliŃist, se opreşte pe sine. El posedă un ansam
blu de stimuli care provoacă în el aceeaşi reacŃie ca şi la ceilalŃi. El ia aces
t grup de reacŃii şi le organizează într- un anumit tot. Aceasta este maniera ce
a mai simplă să fii un altul pentru tine însuŃi, ea comportă o organizare tempor
ală. Copilul rosteşte un lucru într-o personalitate şi reacŃionează la aceasta î
ntr-o alta, apoi reacŃia lui la cea de- a doua este un stimul pentru el în cea d
intâi; şi astfel continuă conversaŃia. El se dezvoltă într-o anumită atitudine o
rganizată în el şi în “celălalt” care îi reacŃionează, şi ei realizează între ei
o conversaŃie prin gesturi. Dacă noi opunem jocul liber situaŃiei jocului regle
mentat, noi notăm această diferenŃă esenŃială: copilul care participă la acest j
oc reglementat trebuie să fie capabil să ia atitidinea oricărui individ care par
ticipa la partidă; şi aceste roluri diferite trebuie să aibă o relaŃie diferită
a unora cu ceilalŃi. Să luăm jocul f. simplu de-a v-aŃi ascunselea, fiecare vâne
ază cu excepŃia celui care se ascunde. Copilul nu are nevoie decât de un vânat ş
i un vânător. Dacă un copil se joacă în cel dintâi sens al cuvântului, el se mul
Ńumeşte să se joace, dar el nu achiziŃionează nici o organizare de bază. În aces
t stadiu el trece un rol altcuiva când capriciul îi dictează astfel. Dar în jocu
l reglementat, unde se găsesc mulŃi indivizi, copilul care preia un rol, trebuie
să fie gata să preia rolurile tuturor celorlalŃi. Dacă el aparŃine unei echipe
de base-ball, trebuie să posede în propria sa natură reacŃiile fiecăreia dintre
cele nouă poziŃii. El trebuie să ştie, pentru a fi realizat propriul său joc, ce
ea ce fiecare echipier trebuie să facă. Trebuie să preia toate rolurile. Ne este
necesar să fie toŃi prezenŃi în conştiinŃa sa în acelaşi timp, dar trebuie să f
ie în anumite momente, trei sau patru indivizi prezenŃi în propria sa atitudine,
acela care aruncă mingea, cel care-o aprinde, etc. Aceste reacŃii trebuie să fi
e, în oarecare grad, prezente în compoziŃia propriului său personaj. Există deci
în jocul reglementat, un ansamblu de reacŃii ale altora, organizate în aşa fel
încât atitudinea unuia să cheme atitudinea adaptată a celuilalt. Această organiz
are este stabilită sub formă de reguli ale jocului. Copiii dau o mare importanŃă
regulilor. Ei pot improviza reguli pe loc pentru a ieşi din încurcătură. Să fac
i aceste reguli este o plăcere a
l reacŃiilor pe care le provoacă
reacŃie dacă aşteptaŃi o anumită
înşivă. ObŃineŃi, în acest caz,
u cel la care m-am referit; este
ocul liber.
160
jocului reglementat. Or, regulile sunt ansamblu
o atitudine dată. PuteŃi cere altora o anumită
atitudine. Aceste reacŃii se află toate în dvs.
un ansamblu organizat de reacŃii asemănătoare c
ceva mai elaborat decât rolurile implicate de j
Se află în acesta numai un ansamblu de reacŃii care urmează ? celorlalte, în mod
nedefinit. Într-un asemenea stadiu spunem că copilul nu are încă un sine pe dep
lin dezvoltat. Copilul reacŃionează într-un fel destul de inteligent stimulilor
imediaŃi care-i parvin, dar ei nu sunt organizaŃi. El nu-şi organizează viaŃa aş
a cum ne-ar plăcea nouă, adică precum un întreg. Nu există decât un anumit ansam
blu de reacŃii corespunzând tipului acestui joc liber. Copilul reacŃionează la u
n anumit stimul, şi reacŃia din el este aceea pe care el a provocat-o la ceilalŃ
i, dar nu este un sine complet. Dimpotrivă, în jocul reglementat el trebuie să p
osede o organizare a acestor roluri, altminteri el n-ar putea să se joace. Jocul
reglementat reprezintă în viaŃa copilului trecerea de la afară în care îŃi asum
i rolul celorlalŃi în jocul liber, la faza rolului organizat care este esenŃial
conştiinŃei sinelui în toate accepŃiile termenului (....) Se găseşte o iluzie fr
apantă a diferenŃei dintre jocul liber şi jocul reglementat în mituri şi în câte
va dintre piesele jucate de popoarele primitive, mai ales în spectacolele religi
oase. Se poate să nu întâlnim acolo atitudinea jocului liber care se regăseşte l
a copii, căci acolo, actori sunt adulŃii şi fără nici un fel de îndoială, însele
spiritele popoarelor primitive recunosc mai mult sau mai puŃin legătura între a
ceste procese de joc şi ceea ce reprezintă în realitate piesele. În interpretare
a acestor ritualuri, există o organizare a jocului care ar putea fi comparată cu
poate, cu ceea ce se petrece la şcoala elementară, unde se dă jocurilor de copi
i o regie co o structură dată. Se găseşte cel puŃin ceva asemănător în jocul pop
oarelor primitive. Evident, acest tip de activitate priveşte viaŃa cotidiană a a
cestor popoare şi nu raporturile care există cu obiectele care-i înconjoară (în
acest din urmă caz există o conştiinŃă de sine care s-a dezvoltat într-o manieră
determinată ), dar în atitudinea lor faŃă de forŃele care-i înconjoară, faŃă de
natura de care depind. În atitudinile lor faŃă de această natură vagă şi nesigu
ră, întâlnim o reacŃie cu mult mai primitivă care-şi găseşte expresia într-o acŃ
iune de preluare a rolului altora, luîndu-şi adio de la noi şi executând anumite
ritualuri care reprezintă acŃiunile imaginare ale acestor din urmă. Acest proce
s se dezvoltă în mod sigur, într-o tehnică mai mult sau mai puŃin definită şi es
te controlată, putem spune că s-a produs ca urmare a situaŃiilor asemănătoare cu
cele în care copiii se joacă de-a părinŃii, de-a învăŃătorul, personalităŃi la
fel de vagi care se află în cinstea lor, care-i afectează şi de care ei depind.
Sunt personalităŃi pe care şi le asumă, roluri pe care le joacă, şi care, în ace
astă măsură, controlează dezvoltarea propriei personalităŃi. Acesta este scopul
precis al şcolii primare care preia caracterele acestei fiinŃe vagi, şi-i plasea
ză într-o relaŃie socială organizată pentru a constitui personalitatea copilului
mic. Să introduci o organizaŃie din exterior presupune precis lipsa organizării
în acest stadiu al experienŃei copilului. Jocul reglementat ca atare se opune a
cestor situaŃii proprii copilului mic şi popoarelor primitive. DiferenŃa fundame
ntală între jocul liber şi cel reglementat este că în acesta copilul trebuie să
aibă atitudinea tuturor celor care participă la aceasta. Atitudinile celorlalŃi
pe care jucătorul şi le asumă se organizează într-o unitate; şi asta-i controlea
ză reacŃia. Am luat ca exemplu jucătorul de basse-ball. Adoptând rolurile celorl
alŃi coechipieri, el determină fiecare dintre propriile sale acte. AcŃiunea sa e
ste controlată de faptul de-a fi fiecare dintre ceilalŃi coechipieri, cel puŃin
în măsura în care atitudinile afectează reacŃia sa specială. Găsim atunci un “al
tul” care este organizarea atitudinilor celor care sunt angajaŃi în acelaşi proc
es. Se poate denumi comunitatea organizată sau grupul social care conferă indivi
dului unitatea sinelui “celălalt generalizat”. Atitudinea celuilalt - generaliza
t este aceea a întregii comunităŃi. Astfel în cazul unui grup social asemănător
cu o echipă, echipa este aceea care-l reprezintă pe celălalt - generalizat, în m
ăsura în care ea intră (ca proces organizat sau activitate socială) în experienŃ
a unui oarecare dintre membri săi. Dacă individul uman dat trebuie să achiziŃion
eze un sine în sensul cel mai larg, nu este suficient să preia atitudinile altor
a faŃă de el şi faŃă de ei însişi, atitudinile lor în ceea ce priveşte diversele
faze sau aspecte ale activităŃii sociale comune sau ansamblului de interpretări
sociale, în care ei sunt toŃi angajaŃi ca membri ai unei societăŃi organizate.
Trebuie atunci acŃionat faŃă de diversele proiecte sociale realizate la un momen
t dat sau faŃă de diferitele faze mai mari ale procesului social general care co
nstituie viaŃa acestei societăŃi, şi ale cărei proiecte sunt manifestaŃii specif
ice. În alŃi termeni, această importare de activităŃi mai generale a unei totali
tăŃi sociale date sau societate organizată ca atare în sfera experienŃei oricăru
i individ angajat sau cuprins în acest tot constituie baza esenŃială, condiŃia n
ecesară a dezvoltării celei mai largi a sinelui. Este numai în măsura în care-şi
asumă atitudinile grupului său social organizat
161
faŃă de activitatea socială cooperativă, sau faŃă de ansamblul unor asemenea act
ivităŃi de care se ocupă grupul, ca el să dezvolte un sine complet sau să posede
sinele pe care de fapt l-a realizat. La rândul lor, procesele cooperative compl
exe, activităŃile şi funcŃiile instituŃionale ale societăŃii umane organizate nu
sunt posibile decât în măsura în care orice individ care este cuprins în ele po
ate să ia atitudinile generale ale tuturor celorlalŃi indivizi faŃă de aceste ac
tivităŃi, procese şi funcŃionări instituŃionale, şi faŃă de întregul (totul) soc
ial organizat al relaŃiilor şi interacŃiunilor de experienŃe astfel constituite,
şi în măsura în care el îşi poate dirija conduita în consecinŃă. Sub forma celu
ilalt-generalizat procesul social afectează comportamentul indivizilor care sunt
angajaŃi în aceasta sau aceia care-o realizează, adică comunitatea este aceea c
are exercită controlul asupra membrilor săi. În fine, în acest fel procesul soci
al sau comunitatea devin un factor determinant al gândirii individului. În gândi
rea abstractă, individul adoptă atitudinea pe care-o are faŃă de celălaltgeneral
izat, fără să se refere la această atitudine în măsura în care ea este exprimată
la un individ particular; în gândirea concretă el adoptă atitudine în măsura în
care ea este exprimată în atitudinile pe care-o au ceilalŃi indivizi faŃă de co
mportamentul său, ceilalŃi indivizi cu care el este angajat în situaŃia sau actu
l social dat. Dar el nu poate gândi decât luînd de la una din aceste maniere, at
itudinea celuilalt generalizat, căci gândirea sau conversaŃia prin gesturi inter
iorizate care o constituie, nu se pot produce altfel. Un univers de discurs, sis
tem de semnificaŃii comune sau sociale pe care gândirea o presupune ca şi contex
t, devine posibil numai pentru că individul (indivizii) iau atitudinea sau atitu
dinile celuilalgeneralizat faŃă de ei însişi. Omul conştient de sine adoptă deci
atitudinile sociale organizate, cele ale grupului social sau ale comunităŃii da
te ( sau a unuia din părŃile ei) cărora el le aparŃine, atitudini care privesc d
iferite probleme sociale care se pun acestui grup sau acestei comunităŃi la un m
oment dat. Aceste probleme se pun în raport cu proiectele sociale respectiv dife
rite sau în raport cu întreprinderile cooperative organizate de care se ocupă ac
est grup sau această comunitate. În calitate de participant individual la aceste
proiecte sociale sau întreprinderi cooperative, el conduce propria sa conduită
în consecinŃă. În politică de exemplu individul se identifică cu un întreg parti
d şi ia atitudinile organizate ale acestui partid faŃă de restul comunităŃii soc
iale date şi faŃă de problemele care se prezintă partidului în situaŃia socială
dată; în consecinŃă el reacŃionează sau răspunde de atitudinile organizate ale p
artidului formând un tot. Astfel el intră într-un ansamblu special de relaŃii so
ciale cu toŃi ceilalŃi indivizi ai aceluiaşi partid politic. În acelaşi fel, el
intră în diverse alte ansambluri speciale de relaŃii sociale cu diverse alte cla
se de indivizi care sunt membri ai unuia din subgrupele particulare astfel organ
izate, dezvoltate şi complicate (acelea ale omului cuâivilizat), se află două fe
luri de clase sociale funcŃionale, două feluri de subgrupe concrete, precum part
idele politice, cluburile, corporaŃiile (care toate sunt unităŃi socialmente fun
cŃionale) prin care membrii individuali sunt legaŃi direct unii de ceilalŃi. Cei
lalŃi sunt subgrupe abstracte, precum categoriile de debitor sau de creditor, ai
căror membri nu sunt legaŃi unii de alŃii decât mai mult sau mai puŃin indirect
, dar reprezintă posibilităŃi nelimitate pentru a lărgi, a ramifica, a îmbogăŃi
relaŃiile sociale printre toŃi membbrii societăŃii date, ca întreg organizat şi
unificat. ApartenenŃa unui individ dat la mai multe subgrupuri abstracte îi perm
it să intre în relaŃii sociale definite (totuşi indirecte) cu un număr aproape i
nfinit de alŃi indivizi care şi ei aparŃin de unul dintre aceste subgrupuri abst
racte care trec linia de demarcaŃie funcŃională separând diferite comunităŃi soc
iale umane. Aceste relaŃii cuprind pe membrii mai multora dintre aceste comunită
Ńi şi în anumite cazuri pe toate. Dintre toate clasele sociale abstracte (sau su
bgrupe) cea mai comprehensivă cea mai întinsă este, natural, aceea care defineşt
e universul discursului logic (sau sistem de simboluri universal semnificative)
determinate de participarea interacŃiunii comunicative a indivizilor. În sfârşit
, din toate clasele (sau subgrupe), aceea care defineşte unitatea limbajului est
e tot aceea care cuprinde cel mai mare număr de membri posibili, care permite un
ui număr de indivizi nelimitat de-a intra într-un fel de relaŃie socială atât de
indirectă sau abstractă să fie ea. Astfel este relaŃia care se produce mulŃumit
ă funcŃionării universale a gesturilor ca simboluri semnificative în interiorul
procesului social uman general de comunicare (....). Jocul reglementat posedă o
logică care permite organizarea sinelui: există un scop definit de atins, acŃiun
ile diferiŃilor indivizi sunt legate unele de altele în raport cu acest final, î
n aşa fel încât ele să nu intre în conflict. Nu eşti în opoziŃie cu tine însuşi
luând atitudinea celuilalt echipier: dacă cineva are atitudinea de-a arunca ming
ea, el poate avea şi reacŃia de-a o prinde. Cele două atitudini sunt legate în a
şa
162
fel încât ele servesc chiar scopului jocului. Ele sunt unite unele cu celelalte
într-un fel trainic şi organic. O unitate diferită este deci introdusă în organi
zarea celuilalt sine când ajungem la faza jocului reglementat, ca distincŃie a s
ituaŃiei jocului liber în care nu este decât o simplă succesiue de roluri. Aceas
tă din urmă situaŃie caracterizează firesc personalitatea copilului . Copilul es
te o fiinŃă anumită într-un moment dat, şi alta mai târziu: identitatea actuală
nu determină ceea ce va fi peste câteva clipe. Este în acelaşi timp farmecul şi
insuficienŃa copilului . Nu puteŃi să contaŃi pe copil; nu puteŃi presupune ca t
ot ceea ce face va determina ceea ce va face într- un moment dat. El nu este org
anizat într-un tot. Copilul nu are vreun caracter determinat, nici vreo personal
itate diferită. Jocul reglementat ilustrează deci situaŃia care dă naştere unei
personalităŃi organizate. În măsura în care copilul adoptă atitudinea celuilalt
care-i permite să determine ceea ce va face în raport cu un final comun, el devi
ne un membru organic al societăŃii. El adoptă moravurile acestei societăŃi permi
Ńând atitudinii celuilalt să controleze propria sa expresie imediată. Asta impli
că un anumit proces organizat. Firesc, ceea ce exprimă el în jocul reglementat s
e manifestă fără încetare şi în viaŃa socială a copilului, dar acest proces mai
larg transcede experienŃaimediată a copilului însuşi. ImportanŃa jocului regleme
ntat vine din ce se găseşte în experienŃa însăşi a copilului şi importanŃa educa
Ńiei moderne vine din faptul că ea pătrunde pe cât posibil în însuşi acest domen
iu. Diversele atitudini pe care şi le asumă un copil sunt organizate în aşa fel
încât ele îi controlează reacŃia imediată. Într- un fel astfel de joc de descope
rire celălalt-organizat, celălalt- generalizat, care se regăseşte în însăşi natu
ra copilului şi care se exprimă în experienŃa sa imediată. Această activitate or
ganizată în chiar natura copilului, controlându-i reacŃia particulară, dă unitat
ea şi organizarea sinelui său. Ceea ce se petrece în jocul reglementat se succed
e fără încetare în viaŃa copilului. El preia continuu atitudinile anturajului să
u, mai ales rolurile celor care-l controlează, cu un titlu oarecare şi de care e
l depinde. Este întâi de toate o manieră oarecum abstractă pe care o achiziŃione
ază în funcŃie de proces. Această funcŃie trece apoi de la jocul liber la jocul
reglementat. Acolo copilul trebuie să se conformeze regulilor de joc şi prescrip
Ńiile acestuia au mai multă influenŃă asupra lui decât cele ale întregii comunit
ăŃi. Când copilul trece la stadiul de joc reglementat acesta exprimă o situaŃie
socială în care el poatepătrunde total; exigenŃele jocului pot avea mai multă im
portanŃă decât cele ale familiei sau ale comunităŃii în care trăieşti. Există to
t felul de organizaŃii sociale, unele destul de permanente, altele temporare, în
care pătrunde copilul şi unde joacă un fel de joc social. Este o perioadă din v
iaŃa sa în care îi place să fie “membru al” ; el se alătură organizaŃiilor care
apar şi dispar. El devine ceva care poate avea o funcŃie într-un tot organizat;
astfel el tinde să se determine pe sine în relaŃia cu grupul de care aparŃine. A
cest proces este o fază remarcabilă a dezvoltării intelectuale a copilului, care
face din el un membru al comunităŃii conştient de sine. Astfel este procesul po
rnind de la care se naşte personalitatea. Acest proces, am spus-o, este acela în
care copilul preia rolul celuilalt şi limbajul joacă acolo un rol esenŃial. Lim
bajul se bazează mai ales pe gestul vocal, vehicul al activităŃilor cooperative
ale unei comunităŃi. Limbajul cu sensul lui semnificativ este gestul vocal care
tinde să provoace la individ atitudinea pe care-o cheamă la celălalt; este perfe
cŃionarea sinelui prin gestul care produce activităŃile sociale, care, la rândul
lor, conduc la asumarea unui rol al celuilalt. “A-şi asuma un rol” este o locuŃ
iune un pic cam nefericită pentru că ea evocă atitudinea unui actor, atitudine m
ai elaborată în realitate decât aceea care este implicată în propria noastră exi
stenŃă. Din acest motiv ea nu corespunde exact la ceea ce vreau să spun eu. Vede
m cu maximă claritate acest proces sub formă elementară în situaŃiile în care co
pilul, jucându-se îşi asumă diferite roluri. Aici faptul că el este gata să plăt
ească, de exemplu, provoacă atitudinea celui care primeşte banii; acest proces c
hiar provoacă în el activităŃi corespondente cu cele care sunt implicate în aces
ta. Individul se stimulează la reacŃia pe care-o declanşează în celălalt; el acŃ
ionează, într-o oarecare măsură, pentru a reacŃiona la această situaŃie. În joc
copilul joacă clar rolul pe care el însuşi l-a provocat. este ceea ce dă (din câ
te am spus) un caracter definit individului, caracter care corespunde stimulului
 care-l afectează pe el însuşi aşa cum îi afectează pe ceilalŃi. Acest caracter
al celuilalt care intră într-o personalitate este în individ, reacŃie pe care ge
stul lui îl provoacă în acest altul. Putem ilustra conceptul nostru cheie referi
ndu-ne la noŃiunea de proprietate. Dacă spunem: “e al meu, eu sunt stăpânul lui”
, această afirmaŃie declanşează un întreg ansamblu de reacŃii care trebuie să fi
e identice în întreaga comunitate în care există proprietatea. Ea implică o atit
udine organizată în ceea ce
163
priveşte proprietatea, atitudinea comună tuturor membrilor grupului. În mod nece
sar se adoptă o atitudine posesivă definită vis-a-vis de bunurile sale personale
şi de respect pentru acela al altora. Aceste atitudini ca şi ansambluri organiz
ate de reacŃii, trebuie să existe la toŃi, în aşa fel încât un individ, vorbind
aşa, să provoace reacŃia a ceea ce am numit celălalt-generalizat. Ceea ce face p
osibilă societatea, sunt asemenea reacŃii comune, asemenea atitudini organizate
în ceea ce priveşte proprietatea, religia, educaŃia, familia. Firesc cu cât soci
etatea este mai largă şi cu atât mai universale trebuie să fie aceste obiecte. Î
n toate cazurile trebuie să fie un ansamblu definit de reacŃii pe care noi putem
să le considerăm ca abstracte şi care pot să aparŃină unui grup foarte întins.
Proprietatea este, în ea însăşi, un concept f. abstract: este ceea ce poate cont
rola individul în exclusivitate. Este o atitudine diferită de aceea a unui câine
faŃă de un os. Un câine se va bate împotriva oricărui alt câine care încearcă s
ă-i ia osul, el nu preia atitudinea celuilalt.........
164
ŞCOALA DE LA CHICAGO (II)
In evoluŃia istorică a Sociologiei, implicarea nemijlocită a sociologiei în opti
mizarea structurilor sociale este cel de-al treilea criteriu de clasificare a do
ctrinelor, care a devenit operational odată cu Şcoala de la Chicago. Ca reprezen
tat tipic pentru această ipostază a destinului epistemic al sociologiei R.E. Par
k este cunoscut şi ca întemeietor al unei orientări cunoscute sub numele de: “ec
ologie umană” . Revendicată frecvent ca precursoare a sociologiei urbane, “ecolo
gia 144 umană” ea ca punct de plecare premisa, conform căreia reconstrucŃia inst
ituŃională a societăŃii trebuie să fie devansată de o reconstrucŃie morală a înt
regului mental colectiv. Cum maximul de civilizaŃie îl reprezintă oraşul, efortu
l practic de reformare socială nu poate avea eficienŃa preliminată decât prin ra
portare la un model al viitorului spaŃiu social din care an fost extirpate surse
le de disfuncŃionalitate. Un astfel de model al spaŃiului social citadin, degrev
at de “noxe disfuncŃionale", rezultat al procesului de adaptare a omului la medi
ul său (environment) este conceput ca echilibru dinamic între interesele concure
nte ale grupurilor de indivizi în lupta pentru organizarea spaŃială a “environme
nt"-ului. Similar luptei pentru existenŃă a organismelor vii, citadinii se găses
e într-o luptă permanentă pentru redistribuirea poziŃiilor disponibile în spaŃiu
l social, progres caracterizat de “invazie", “competiŃie", “succesiune", “acomod
are". Comunitatea urbană este un ecosistem care defineşte “complexul ecologic" a
lcătuit din patru variabile: populaŃia, environment-ul, tehnologia şi organizare
a socială. InterrelaŃiile dintre aceste variabile demonstrează faptul că oraşul
este “...O stare a minŃii, un corp de obiceiuri şi tradiŃii, de atitudini organi
zate şi sentimente care sunt implicate în aceste obiceiuri şi sunt transmise pri
n tradiŃie. Oraşul nu este, cu alte cuvinte, un simplu mecanism fizic şi o const
rucŃie artificială. El este implicat în procesele vitale ale oamenilor care-l co
mpun” 145 . Identificând comunicarea urbană cu un laborator de studiere a interd
ependenŃelor funcŃionale antrenate de reorganizarea spaŃiului sub impactul asimi
lării noilor tehnologii, R.S. Park consideră că sociologia – denimită “ecologie
umană” – are fi “ştiinŃa care se ocupă de studierea factorilor geografico – demo
grafici şi descrierea constelaŃiilor tipice ale persoanelor şi instituŃiilor pe
care cooperarea acestor factori le produce” 146 . Rezumativ, concepŃia psihologi
st – interacŃionistă care stă la baza “ecologiei umane” dezvoltată în Şcoala de
la Chicago, cuprinde următoarele teze: Urbanismul sub aspect sociologic, este un
fenomen complex care defineşte totalitatea interdependeŃelor dintre problemelor
“tehnice” ale organizării urbane (rezidenŃa, planificarea urbană, administraŃia
, transporturile, poli’ia, piaŃa, sărăcia, igiena), variabilele fizice (populaŃi
a + structurile sociale) şi comportamentul colectiv . EvoluŃia socială este o re
zultantă a competiŃiei dintre indivizi pentru ocuparea şi gestionarea unei nişe
în spaŃiul social. Chiar şi când competiŃia ia forma conflictelor, “acestea se-n
cheie prin acomodarea şi asimilarea grupurilor care-şi dispută drepturi asupra s
paŃiului, competiŃia ecologică flind înlocuită cu una economică. Tipul calitativ
distinct, de relaŃii sociale din mediul citadin, relevă faptul că oraşul reprez
intă un tip nou de solidaritate socială bazată pe comunitatea de interese . Aces
tea definesc “realul abstract", constituie “scopul" mişcării individului în spaŃ
iul social şi au un rol hotărâtor
144
Termenul “ecologie” a fost creat ^n 1866 de ecologul german Ernest Haekeel, iar
ca disciplin@ }tiin]ific@ s-a construit ^n a doua jum@tate a secolului al 19-lea
prin contribu]ia unor personalit@]i ca: Humbolt, Möbius, Forbes. Etimologic oik
os = cas@; ecologia a luat na}tere ca }tiin]@ care studiaz@ geneza }i condi]iile
de desf@}urare ale formelor biologice ^n func]ie de schimbul lor, reciproc, cu
mediul ^nconjur@tor (la ele acas@, ^n mediul propriu de via]@). %n prezent ecolo
gia se dezvolt@ ^n sou@ direc]ii: a) cercetarea autoecologic@ = direc]ia care st
udiaz@ rela]iile unei specii cu mediul b) sinecologia: studiul rela]iilor dintre
biocenoze }i ecosisteme cu mediul. Ecologia uman@ este, azi, o ramur@ a ecologi
ei generale care studiaz@ rela]iile dintre oameni (ca indivizi) dintre popula]ii
le umane }i mediul abiotic, biotic }i social. 145 R.E. Park, E.W.Burgis and R.D.
Mckenzie (eds): The City University of Chicago, Press, Chicago, 1925, p.1 146 R.
E. Park: Op.cit.p.2 165
în schimbarea socială în timp ce sentimentele şi habitudinile constituie “realuI
social concret" şi au rol determinant în conservarea ordinii sociale existente
prin ordinea morală pe care o promovează ca principal cadru de socializare sub s
emnul tradiŃiei. Societatea modernă deşi pare stabilă şi conferă siguranŃă struc
turilor sociale întemeiate pe interese şi susŃinute de o considerabilă putere fi
nanciară este, în fond, puternic dependentă de mutaŃiile psihologice individuale
şi comunitare întrucât interesele an fost în totalitate subordonate speculaŃiil
or financiare şi fluctuaŃiilor pieŃei, operaŃii care an la bază, motivaŃii de or
din psihologic. Structura morală este, în realitate, fundamentul pe care se ridi
că structura socială şi structura fizică a oraşului, ca niveluri derivate ale ad
evăratei “naturi umane" proprii fenomenalităŃii citadine. Amplificarea nevoilor
specific umane, antrenată de creşterea gradului de civilizaŃie al societăŃii mod
erne a determinat o diversificare a intereselor individuale şi de grup care au l
a bază o dinamică fără precedent a motivaŃiilor. Creşterea numărului de alegeri
posibile stă Ia originea mobilităŃii psihologice care se răsfrânge într-o mobili
tate socială mai accentuată în mediul urban decât în rural. Toate acestea demons
trează importanŃa hotărâtoare a factorului psihologic în structurarea arhitectur
ii spaŃiului social global. “Momentul psihologic" işi măreşte importanŃa în soci
etăŃile caracterizate de o mare diversitate şi mobilitate socială în care catego
riile sociale, fiind considerate limite ale imaginaŃiei individuală, au dispărut
, populaŃia vieŃuind difuz în starea de “mulŃime". Pe acest fundal crizele socia
le generate de mobilitatea psihologică pot fi preântâmpinate doar prin studiul ş
i aportul profilactic al rezultatelor cercetării sociologice care contribuie ast
fel la instaurarea “ordinii sociale". Cum aspiraŃia societăŃii moderne este prog
resul, acesta nu e compatibil cu orice ordine socială, ci doar cu acea de “ordin
e socială” rezultată prin “ralionalizarea" interdependenŃelor individuale, fapt
posibil prin înlăturarea barierelor comunicaŃionale. Acest obiectiv, la rândul s
ău devine posibil numai prin cunoaştere şi prin “compasiunea" elitelor faŃă de g
rupurile sociale deprivilegiate. în acest sens, sociologia afirmă în modul cel m
ai concret funcŃia socială a stiinŃei prin generalizarea “universului de discurs
" al cunoaşterii sociologice la nivelul întregului spaŃiu social. Prin cunoaşter
ea genezei şi dinamicii tuturor componentelor spaŃiului social, oamenii pot acŃi
ona numai raŃional, promovând relaŃii mai transparente din punct de vedere psiho
logic între ei. “ViaŃa oraşului" apare, astfel, un complex cultural care procese
ază interdependenŃele dintre: profesiile rezultate din diviziunea muncii, intere
se, sentimente, temperamente şi controluri sociale specifice, variabilele psihol
ogice manifestâdu-se ca o “serie de atitudini şi idei, şi ca o constelaŃie de pe
rsoane incluse într-un comportament colectiv; subiecte ale mecanismelor de contr
ol social” 147 . Limitările pe care le impune viaŃa de relaŃie trebuie incluse î
n proiectul de reforme morale ca primă etapă a reformei sociale eficiente şi ca
o modalitate de evitare a exceselor caracteristice doctrinelor “revolutionare".
Luând ca punct de plecare aspectele de ordin principal, cuprinse în lucările lui
R.S. Park, Mckenzie şi Ernest Burges au elaborat un model explicativ al ecologi
ei umane incare organizarea spaŃială este condiŃionată de patter-urile de utiliz
are a terenului. Potrivit acestui model explicativ o organizare spaŃială ideală
a oraşului cuprinde cinci zone concentrice “în centru nucleul urban” îl constitu
ie instituŃiile specializate în susŃinere financiară a "vieŃii oraşului”. a doua
centură este alcătuită dintr-o zonă de tranziŃie compusă, în majoritate, din ce
ntre industriale şi din instituŃiile aferente acestora. A treia zonă este zona o
cupată de muncitorii angajaŃi şi de personalul care asigură buna funcŃionare a i
ndustriilor. Pe locul al patrulea al acestui model explicativ se găseşte zon are
zidenŃială în care locuieşte pătura cea mai înstărită a populaŃiei. Ultima centu
ră este zona de navetă care nu trebuie să fie plasată la o distanŃă mai mare de
30 – 60 minute de nucleul urban. O reŃea de transporturi articulată cu proporŃii
le acestor zone (centuri) ar face posibilă utilizarea în registrul economic al s
paŃiului social în funcŃie de ponderea fenomenelor de invazie, competiŃie, succe
siune şi acomodare.
147
L.Wirth: Urbanism as a Way of Life, in P.Hatt and A.J. Reiss jr. (eds): Cicies a
nd society, the Free Press, Glencoe, 1957, p.46 - 64 166
Reproşându-i rigiditatea şi dimensiunea statică, datorită cărora paradigma lui E
rnest Burges a fost invalidată de dezvoltarea oraşului modern, gândurea ecologic
ă afirmată după del de-al doilea război mondial a lansat în circuitul ştiinŃific
de profil un alt model bazat pe analiza interdependenŃelor funcŃionale. Aceste
interdependenŃe asimilează noile solicitări integrative generate de tehnologiile
moderne, cât şi exigenŃele cooperării şi adaptării comunităŃilor la un mediu af
lat în schimbare. În sfera metodologică a aceleiaşi paradigme au evoluat şi G. L
enski, O. L. Duncan, L. Schnare, B. Barry, J. Carda - şeful departamentului de s
ociologie explicativă al UniversităŃii Carolina de Nord în Chapell Hill. În part
icular, paradigma propusă de A. Hawley (Sociological Human Ecology) cuprinde tre
i componente: ecosistemul, populaŃia, environment-ul. La nivelul individului ech
ilibrul social este perceput ca principală condiŃie pentru satisfacerea necesită
Ńii de a menŃine o relaŃie funcŃională cu structurile sociale aflate în continuă
diversificare. La nivelul comunităŃii , environment-ul constituie cadrul obiect
iv al adaptării populaŃiei, iar ecosistemul defineşte mecanismul care face posib
ilă adaptarea prin intermediul legăturilor protejate normativ de cadrul formal e
xistent. CompetiŃia pentru controlul resurselor sociale şi spaŃiale impune difer
enŃierea funcŃională în rândul populaŃiei în funcŃie de modalităŃile de asimilar
e a schimbărilor tehnologice. Dezvoltarea socială este influenŃată de perturbaŃi
ile environment-ale, dar se realizează ca echilibru dinamic între populaŃie, org
anizare şi calitatea tehnologiei. SpaŃiul social manifestă un adevărat tropism c
ătre ordine, de aceea sursa schimbărilor este exterioară şi de obicei de natură
tehnologică. Noile tehnologii produc “comoŃii structurale", acestea ridică în fa
Ńa individului necesitatea adaptării, iar în faŃa comunităŃii necesitatea organi
zării care se materializează, de obicei, prin reformarea spaŃială şi socială a n
oilor componente ale spaŃiului social. Schimbarea socială, deşi contribuie la o
inovare funcŃională, nu rezolvă toate aspectele inerŃiale, ci contribuie la redi
stribuirea spaŃială a tuturor categoriilor de probleme. RelaŃiile socio-spaŃiale
noi se reflectă într-o nouă imagine sociomorfă care confirmă faptul că interacŃ
iunea ăş interdependen’ele tind totdeauna spre echilibrul dinamic. Continuând ab
ordarea oraşului, cu precădere din perspectiva psihologic-interacŃionistă, Louis
Wirth a fundamentat o nouă orientarea de cercetare a urbanismului ca mod de via
Ńă (Urbanism as a Way of Life, 1938) care grupează o serie de sociologi nu numai
din afara Şcolii de la Chicago, ci şi din alte Ńări. Considerând ca definitorii
pentru oraşul modern sunt densitatea şi eterogeneneitatea, L. Wirth dezvoltă te
za potrivit căreia relaŃiile primare orientate de valorile tradiŃiei au fost înl
ocuite de relaŃii orientate de interese. Cum interesele sunt foarte clar orienta
te de nevoi pasagere, rezultă că sunt fragmentare şi profund marcate de utilitat
e. Cu cât aglomemeraŃiile urbane cresc, cu atât personalitatea umană devine mai
schematică: oamenii se întâlnesc în calitate de purtători de roluri concret dete
rminate şi comunică în limitele satisfacerii unor interese pasagere. De aceea re
laŃiile cumulează o mare încăcătură de artificialitate devenind impersonate. Ca
semn distinctiv al diviziunii funcŃionale a muncii, uniforma (poştaşul, poliŃist
ul, ospătarul etc.) particularizează corpurile profesionale în spaŃiul social fa
vorizând depersonalizarea şi anonimatul. Ca urmare, raporturile comunitare mai r
estrânse ca arie, dar mai bogate în conŃinut uman, sunt înlocuite cu raporturi f
ormale mai extinse ca arie, dar mai superficiale. Cu cât densitatea este mai mar
e, cu atât numărul posibil de contacte creşte, dar în aceeaşi propoeŃie scade în
cărcătura lor umană. În acest context, personalitatea îşi manifestă segmentar de
schiderile alocentrice angajând parŃial potenŃialul civic şi antrenând riscul ev
oluŃiei schisoide a individului pierdut într-o mulŃime anonimă şi indiferentă. S
pre deosebire de viaŃa comunitară unde comportamentul era legitimat de normele m
entalului colectiv, viaŃa de relaŃie urbană este legitimată de norme impersonale
marcate de relativism. Această “secularizare" a mentalului colectiv are ca efec
te o mulŃime de probleme sociale: alienarea, agresivitatea, criminalitatea, marg
inalizarea, corupŃia, sinuciderile etc. Atomizarea spaŃiului social implică un a
lt risc: posibilitatea manipulării prin intermediul sistemului mass-media şi a m
işcărilor sindicale. Toate aceste elemente
167
demonstrează faptul că sub raport sociologic oraşul se construieşte în primul râ
nd din modele de comportament şi relaŃii umane subordonate legilor societăŃii ca
re construieşte şi foloseşte oraşul. De accea, proiecŃia oraşului trebuie să ope
raŃionalizeze proiecŃia funcŃională a relaŃiilor umane concret determinate la co
tele urbanismului contemporan. Continuator al orientării deschise de L. Wirth, d
ar cu pronunŃate accente antropologice, R. Redfield a dezvoltat teza oraşului ca
ideal de comunitate umană, afirmându-se mai ales în domeniul perfecŃionării met
odologiei cercetării empirice a “problernelor sociale". De altfel, Şcoala de Ia
Chicago a rămas în istoria sociologiei în primul rând prin cota de profesionalis
m la care a ridicat cercetarea sociologică empirică şi prin deschiderile teoreti
co-metodologice, care au marcat dezvoltarea sociologiei urbane până în cel mai i
mediat prezent. Un exemplu este chiar R. Redfield, care a creat teoria ce a fost
validată de comunitatea ştiinŃifică de profil şi grupează specialiştii din toat
ă lumea dezvoltată din punct de vedere economic. În prezent, perspectiva ecologi
că de abordare a oraşului este continuată şi dezvoltată performant, inclusiv pri
n creaŃii conceptuale (izomorfismul, funcŃia cheie, diferenŃierea, dominaŃia) de
către Micklin şi Harvey Chaldin 148 . bibliografie
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16.
R.E. Park; E.W. Burges; and R. D. Mckenzie (eds): The City , University of Chica
go Press, Chicago 1970, 1925 P.Hatt, A.J.Reiss jr.: Cities and society, The Free
Press, Glencoe, 1957 Mark Gottdiener: The Social Production of Urban Space, Uni
versity of Texas Press, Austin, 1985 Harry Gold: The Sociology of Urban Life, Pr
intice – Hall, Inc. Egelwood Cliffs, 1982 Michael Mickline; Harwey M. Chaldin: S
ociological Humane Ecology (contempory issues and aplications), Westview Press,
1984 Kevin Linch:The Imagy of The City, The M.I.T. Press, 1960 R.L.Warren (ed.)
Perspectives on The American Community, Chicago, 1970 Amos H. Hawley:Urban Socie
ty. An Ecological Approach Robert Redfield: The Fork Society, in American journa
l of Sociology, nr.52, ianurie,1947, p.293 – 308 Virgil Ioanid: Urbanism şi medi
u, ed. Tehnică, 1991 Campbell, Carlos C.:New Towns: Another Way to Live, Restom
Publishing Company, Restom Va, 1976 Ficher Claude S.:The Urban Experience, Harco
urt Brace Iovanovich, Inc. New York, 1975 Freedman, Geonathan L.: Crowding and B
ehaviour, The Viking Press, Inc. New York, 1975 Gorham, William: The Urban Predi
cament, The Urban Institute, Washington D.C., 1976 John Walton; Donald E. Carns
(eds): Cities in Change: Studies on the Urban Condition, Allyn and Bacon, Inc.,
Boston, 1977 Wilson, Robert A. ; David A. Schutz: Urban Sociology , Prentice – H
all, Inc., Egelwood Cliffs, N.Y., 1978
148
Micklin, Harvey M. Chaldin, Sociologica Humane Ecology, Westview Press, 1984 168
Studiu de autor ROBERT ERZA PARK Oraşul: propuneri de corectare asupra comportam
entului uman în oraş Robert Erza Park - Şcoala de ecologie umană de la Chicago,
din 1920 devine conducătorul ei - face studiile universitare la Michigan - 10 an
i profesează meseria de ziarist - este elevul lui William James la Harvard, apoi
elevul lui S. Simmel la Berlin - la întoarcerea în SUA participă activ la dezvo
ltarea relaŃiilor rasiale Şi militează timp de 7 ani alături de liderul negru -
Booker T. Washington. Astfel încât opera sa sociologică de mai târziu va fi marc
ată de problema minorităŃilor etnice, iar viziunea sa asupra populaŃiei oraşelor
va fi influenŃată de această problemă. - la vârsta de 49 de ani intră la univer
sitatea din Chicago. - acolo îl întâlneŞte pe W. I. Thomas, considerat ca primul
fondator al sociologiei empirice nordamericane. Thomas va exercita o influenŃă
decisivă asupra lui Park, căruia îi propune o catedră precum Şi o colaborare. Th
omas începe să conducă o analiză obiectivă a realităŃii sociale, în care îŞi pro
pune să studieze: a) faptele, valorile Şi reglile exterioare ale indivizilor; b)
atitudinile personale care sunt contrapartea subiectivă a acestor valori; c) ob
servarea directă a situaŃiilor Şi practicilor, studiul documentelor personale, c
are-i permit să restituie sensul pe care indivizii îl acordă conduitelor lor. d)
contextele sociale în care se înscriu aceste conduite - Park este fascinat de c
omplexitatea Şi diversitatea vieŃii urbane, lansând un vast program de cercetare
asupra oraşelor începând cu Chicago. Teme pe care colaboratorii săi sau el însu
Şi le abordează: - traiectoriile sociale Şi rezidenŃele emigranŃilor - relaŃiile
de vecinătate - viaŃa asociativă Şi formule de control social în cartierele rez
idenŃiale - delicvenŃa juvenilă - organizaŃiile criminale - marginalizaŃii Şi ce
i fără adăpost - prostituŃia Toate acestea propun o gândire coerentă a oraşului
modern. şcoala de la Chicago evidenŃiază o parte practică centrată pe observarea
directă, iar apoi un cadru conceptual (Park, Burgess, Wirth, organizat în jurul
constituirii unei noi discipline - ecologie urbană. Park consideră oraşul un ad
evărat laborator social Şi obiectul de studiu principal al sociologiei. Principi
ile după care se conduce numeŞte un apropiat tip ecologic după modelul ecologiei
naturale care studiază relaŃiile între diferitele specii animale Şi vegetale pr
ezente pe acelaŞi teritoriu. IntenŃia lui Park este de a înŃelege raporturile pe
care citadinii le întreŃin. Park spune "oraşul este pentru un om civilizat ceea
ce este casa pentru Ńăran". Deci, oraşul trebuie studiat totodată ca un sistem
de indivizi Şi instituŃii în interdependenŃă, ca o configuraŃie spaŃială Şi ca o
stare de spirit. Oraşul = mozaic de grupe teritoriale, având fiecare cultura sa
, istoria Şi intesele sale proprii. Citadinii se distribuie în spaŃiul aglomerăr
ii în funcŃie de procesele de filtraj, de regrupare, care la rândul lor se fonde
ază pe diversitatea originii lor. Oraşul, însă, nu este o simplă juxtapunere de
populaŃii mici închise. El este făcut din tensiuni permanente între: - mobilitat
e Şi stabilitate - cosmopolism Şi inserŃia locală - centralitatea Şi viaŃa de ca
rtier
169
Şi tinde să plaseze relaŃiile sociale sub semnul mobilităŃii, al rezervei Şi al
distanŃei. Oraşul este dominat de procese de dezorganizare Şi reorganizare (stru
cturi materiale, instituŃii, mentalităŃi) rezultă că se află într-un echilibru i
nstabil. devenirea oraşului este caracterizată de rupturi Şi crize, deci, studiu
l lui intră Şi în patologia urbană. Astfel Park Şi Thomas Şi colaboratorii au fo
st pionierii unei sociologii a devianŃei. Articolul său "Oraşul: Propuneri de ce
rcetare asupra comportamentului uman în oraş" publicat în 1915 este cel mai cele
bru Şi care a constituit la extinderea concepŃiei lui sociologice de mai târziu.
În acest text se găsesc expuse marile orientări teoretice care vor deveni foart
e repede "Şcoala ecologiei umane sau urbane". Planul oraşului Şi organizarea loc
ală Ceea ce frapează mai întâi în oraş, mai ales în oraşul american este, că el
pare să fie atât de puŃin făcut din procese naturale în creŞterea Şi naŞterea sa
, că este dificil de văzut în el o entitate vie. Planul majorităŃii oraşelor ame
ricane este o tablă de Şah: unitatea de distanŃă este blocul. Această aparenŃă g
eometrică lasă să se creadă că oraşul este o construcŃie pur artificială. Oraşul
este dotat cu o organizare morală Şi naturală, datorită faptului că oraşul se î
nrădăcinează în tradiŃiile Şi obiceiurile oamenilor cei locuiesc. Iar interacŃiu
nile dintre cele două tipuri de organizare fac să se adopte Şi să se modifice un
a pe alta. Ce este caracteristic primordial unui oraşe este structura acestuia p
rin imensitatea Şi complexitatea ei, aceasta avându-Şi baza în natura umană. De
altfel, această organizare intensă, născută din nevoile locuitorilor se impune l
a ei odată ce ea este constituită ca un subiect brut Şi exterior care le modelea
ză la rândul lor după interesele proprii. Structura Şi tradiŃia nu sunt decât as
pecte diferite ale unui complex cultural care determină specificitatea Şi partic
ularitatea oraşului, prin opoziŃia vieŃii urbane cu opoziŃia vieŃii de la Ńară.
Planul oraşului Oraşul îŞi are propria viaŃă în care există limite în modificări
arbitrare care sunt posibile să se impună: 1) structurii sale materiale 2) ordi
nii sale morale Planul oraşului stabileŞte: - limitele Şi bornele - fixează mani
era generală Şi caracterul construcŃiilor urbane - impune o agenŃie destinată im
obilelor fondate prin iniŃiativa particulară, ca Şi prin serviciile administrati
ve. De exemplu în sistemul de proprietate privată este imposibil de a determina
dinainte densitatea populaŃiei. Oraşul nu poate fixa valorile funciare Şi deci,
se lasă în grija particularilor determinarea limitelor urbane Şi localizarea car
tierelor rezidenŃiale Şi indistriale. Astfel repartiŃia populaŃiei în marile ora
şe este influenŃată de: - convenienŃele Şi gusturile personale - interesele prof
esionale Şi economice Dă un exeplu, fundaŃia "Sage" în cursul studiilor sale de
planificare urbană, a căutat să definească formulele matematice care permiteau s
ă se prevadă expansiunea Şi limitele viitoare cele populaŃiei din New York. Astf
el încât aceste probleme au dus la apariŃia unor categorii de experŃi, a căror s
ingură menire este de a descoperi Şi localiza cu precizie ŞtiinŃifică Şi Ńinând
seama de schimbările pe care tendinŃele actuale par că trebuie să le provoace ex
tinderea diferitelor aspecte ale oraşului. Extinderea magazinelor, restaurantelo
r, agenŃiilor prin sucursale - deci, apare nevoia unei localizări spaŃiale. Geog
rafia fizică, avantajele Şi inconvenientele naturale determină dinainte liniile
planului urban.
170
Pe măsură se populaŃia urbană creŞte influenŃele subtile ale simpatiei, ale riva
lităŃii Şi ale necesităŃii economice tind să controleze repartiŃia populaŃiei. D
eci populaŃia transformă oraşul dintr-o simplă expresie geografică într-o locali
tate cu o sensibilitate specifică. Organizarea oraşului, caracterul urban Şi dis
ciplinele care se impun sunt determinate de concentrarea Şi distribuirea populaŃ
iei. De aceea este important să se studieze creŞterea urbană. Se ridică următoar
ele probleme: Care sunt sursele populaŃiei urbane? Care este norma de creŞtere d
emografică normală, adică creŞterea demografică de naŞteri asupra deceselor? Car
e este norma acestei creŞteri în raport cu emigrarea naŃională Şi cea străină? C
are sunt zonele de discriminare în oraş? Cum este afectată distribuŃia populaŃie
i urbane: a) de interesele economice; b) de ataŞamentul afectiv, de rasă, de int
erese profesionale? Care sunt sectoarele unde populaŃia creŞte? Care sunt cele î
n care ea scade? Vecinătatea (vecinii) Contactele de vecinătate sunt baza formel
or cele mai simple Şi mai elementare, adică ale asociaŃiilor de care avem nervoi
e în organizarea oraşului. Interesele locale Şi asociaŃiile întreŃin un ataŞamen
t local, oricum într-un sistem care face din reŞedinŃă baza participării la afac
erile publice, vecinătatea devine baza controlului politic. Vecinătatea este uni
tatea locală cea mai mică, în organizarea politică Şi socială a oraşului. Vecină
tatea este o unitate socială despre care pe drept putem spune că funcŃionează ca
o stare de spirit colectivă, atât cât este clară definiŃia conturului său Şi co
erenŃa sa. Vecinătatea există fără organizare formală. Societatea de acŃiune loc
ală este o structură construită pe baza organizării spontane a vecinilor Şi care
se constituie pentru a da parola sentimentului local asupra a ceea ce atinge in
teresele locale. Sub influenŃele complexe ale vieŃii urbane, ceea ce am putea nu
mi sentimentul normal al aparenŃei vecinătăŃii a suferit modificări curioase Şi
a produs tipuri neobiŞnuite de comunităŃi locale. Cartierele însă tind să se for
meze sau să se destrame. Există câteva cartiere din New York comparate cu cele d
in Bronx, s-a făcut că populaŃia neagră are cea mai mare concentrare aici tinzân
d să devină o comunitate strânsă Şi bine organizată. Este foarte importanrt să s
e cunoască forŃele care tind să spargă tensiunile, interesele Şi sentimentele ca
re dau contur cartierelor. este vorba de tot ceea ce poate să provoace instabili
tatea populaŃiei, să-Şi împartă Şi să-Şi concentreze atenŃiile lor asupra centre
lor de interes complet diferite. Probleme: Care este proporŃia populaŃiei flotan
te? Care este alcătuirea acestei populaŃii: rasă, clase? Care este numărul oamen
ilor ce trăiesc în hoteluri, apartamente, case? Care este numărul proprietarilor
? Care este proporŃia populaŃiei alcătuite din nomazi? Încercările de restructur
are a vieŃii urbane prin amenajarea cartierelor mărginaŞe, pentru a ridica Ńinut
a morală a populaŃiei marilor oraşe ar trebui să ocupe un loc central în analiza
oraşelor. Ar trebui comparate cu cartierele generale. Coloniile Şi zonele de se
gregaŃie Vecinătatea, în oraşele actuale, tinde să piardă o mare parte a semnifi
caŃiei pe care o avea în formaŃiunile sociale mai simple Şi mai primitive. Mijlo
acele de transport Şi de comunicaŃie accesibile tind să perturbe permanenŃa Şi î
ntimitatea vecinătăŃii.
171
Însă, în coloniile de emigranŃi Şi coloniile rasiale din ghetourile Şi zonele de
segregaŃie tind să păstreze intimitatea Şi solidaritatea gr. locale Şi a gr. di
n vecinătate. Acolo unde oamenii de aceeaŞi rasă Şi aceeaŞi profesie trăiesc împ
reună în grupuri segregate, sentimentul apartenenŃei vecinătăŃii tinde să fuzion
eze cu antagonismele rasiale Şi interesele de clasă. Astfel, distanŃele spaŃiale
Şi afective se împuternicesc mutual Şi efectele repartizării locale ale populaŃ
ieie se combină cu efectele de clasă Şi rasă în evoluŃia organizării sociale (Ch
inatown). În afară de astfel de colonii marile oraŃe au cartiere ale viciului bi
ne delimitate (Chicago). Estul Londrei unde locuieŞte o populaŃie de 2 milioane
de muncitori Şi a cărei caracteristică este de a fi constituit din persoane de a
ceeaŞi rasă sau de rase diferite, dar de aceeaŞi clasă socială. În oraşele europ
ene vechi, procesul segregării a mers mai departe Şi limitele cartierelor sunt p
robabil mai marcate ca în America. Astfel în estul Londrei este oraşul cu o sing
ură clasă socială, dar chiar în interiorul limitelor acestui oraş, populaŃia sup
ortă rând pe rând o segregare rasială, culturală, profesională. sentimentul apar
tenenŃei vecinătăŃii profund înrădăcinat în tradiŃiile Şi obiceiurile locale pro
duc un efect selectiv asupra populaŃiei oraşelor europene Şi sfârŞeŞte prin a tr
anspune net în caracteristici ale locuitorilor lor. Pentru a cunoaŞte foarte bin
e vecinătăŃile, comunităŃile rasiale, zonele de segregaŃie trebuie să cunoaŞtem
grupurile sociale: Care este alcătuirea? În ce măsură sunt ei rezultatul unui pr
oces de selecŃie? Cum se introduce (iese un om în gr. astfel constituit)? Care e
ste vârsta, sexul, condiŃia socială a oamenilor? Care este gradul de permanenŃă
Şi stabilitate al populaŃiei? Numărul de copii născuŃi? CâŃi trăiesc? Care este
istoria cartierului? Care sunt doctrinele? Care este starea de spirit, spre ce s
e îndreaptă atenŃia în general? Care sunt ritualurile soc.? Care sunt liderii? C
are sunt interesele din cartier Şi prin ce tehnică îŞi exercită controlul? Organ
izarea industrială Şi ordinul moral Cetatea timpurilor străvechi era la început
o fortăreaŃă, un refugiu pe timp de război. Oraşul modern, din contră, este mai
întâi un loc comercial Şi îŞi datorează existenŃa pieŃii în jurul căreia s-a dez
voltat. ConcurenŃa industrială Şi diviziunea muncii au fost un timp potenŃialită
Ńi latente în dezvoltarea oraşelor, pe lângă piaŃă Şi bani. Categoriile profesio
nale Un vechi proverb german spunea că "aerul oraşului este liber". Acesta face
din oraş un mijloc natural al omului liber, dar nu rămâne adevărat în măsura în
care individul găseŞte în hazard, în diversitatea intereselor Şi meseriilor Şi î
n imensa cooperare inconŞtientă pe care o oferă viaŃa urbană, ocazia de a-Şi ale
ge propria meserie Şi de a-Şi dezvolta talentele particulare. În situaŃia compet
iŃiei între persoane reuŞita depinde de posibilitatea de a se concentra asupra u
nor sarcini unice Şi această concentrare stimulează nevoia de metode raŃionale,
mijloace tehnice Şi de competenŃă excepŃionale. Toate acestea deŞi fondate pe ta
lentul natural cer o pregătire specială care a necesitat crearea de Şcoli comerc
iale Şi profesionale Şi chiar de servicii de orientare profesională. Tot ce faci
litează comerŃul Şi indusrtria deschide calea unei mari diviziuni a muncii Şi ti
nde astfel să specializeze sarcinile din care oamenii fac meseriile lor. Acest p
roces are ca rezultat modificarea vechii organizări sociale Şi economice a unei
societăŃi fondată pe legăturile familiale, asociaŃiile locale, cultura, statutul
.
172
În oraş, vocaŃia, chiar, aceea de mediator, pare că trebuie să afecteze caracter
ul unei profesiuni Şi disciplina care implică bucuria de a reuŞi, astfel că asoc
iaŃiile accentuează această tendinŃă nu numai de a se specializa, dar Şi de a pu
ne în practică o tehnică specifică Şi gândită pentru a conduce mai bine. Efectul
acestei vocaŃii Şi împărŃirea muncii este de a produce în primul rând nu numai
grupuri sociale, dar Şi tipuri profesionale, actorul, instalatorul etc. Organiza
Ńiile sindicale Şi uniunile muncitoreŞti, regrupând oameni de aceeaŞi branŞă com
ercială sau de aceeaŞi profesie sunt fondate pe interese comune. În acest sens e
le sunt diferite de formele asociative cum este vecinătatea, fondate pe relaŃiil
e personale Şi pe legăturile elementare dintre oameni. Diferitele comerŃuri Şi p
rofesii tind, se pare, să regrupeze pe clase artizani, oameni de afaceri Şi prof
esii liberale. Produse ale vieŃii urbane interesante de studiat ar fi următoarel
e tipuri: vânzătorul, Şoferul de taxi, gardianul Şef, muncitorul instigator, înv
ăŃătorul, reporterul, agentul de schimb, Şarlatanul, barmanul. Probleme: În ce m
ăsură nivelul intelectuat atribuit profesiilor comerciale Şi liberale este deter
minat de capacităŃi naturale? În ce măsură inteligenŃa este determinată de carac
teristicile profesiei Şi de condiŃiile în care se exercită? În ce măsură reuŞita
profesională depinde de sensul comun? În ce măsură depinde de componentele tehn
ice? Talentul natural sau pregătirea specializată decid asupra reuŞitei în diver
se profesii? Care este prestigiul diferitelor profesii comerciale Şi liberale. d
e ce? Alegerea profesiei este rezultatul considerentelor economice sau a tempera
mentului? Care sunt profesiile în care oamenii reuŞesc cel mai bine? Care sunt c
ele în care femeile reuŞesc cel mai bine? În ce măsură crezul social Şi politic
este determinat de meseria aleasă? În ce măsură doctrinele sociale Şi idealismul
social au plantat credinŃa religioasă în diferitele profesii? În ce măsură copi
ii reproduc modelul cultural al părinŃilor Şi de ce? În ce măsură indivizii trec
de la o clasă la alta Şi cum se modifică caracterul raporturilor de clase? ştir
ile Şi mobilitatea grupului social Diviziunea muncii care obligă individul să se
concentreze asupra unei munci specializate, dacă vrea să reuŞească, are ca efec
t creŞterea interdependenŃei meseriilor. O organizaŃie socială se constituie ast
fel în măsura în care individul devine din ce în ce mai dependent de comunitate,
a cărui parte integrală este. În cazul competiŃiei între persoane, interdepende
nŃa crescută între părŃile antrenate dă naŞtere unei solidarităŃi bazate pe comu
nitate de interese Şi nu pe sentimente Şi obiŞnuinŃă. Interesele sunt orientate
mai puŃin spre obiect Şi mai ales spre finalităŃile ac. obiect. Interesele impli
că deci existenŃa mijloacelor Şi conŞtiinŃa distincŃiei între rezultate Şi mijlo
ace. Banul este instrumentul fundamental de raŃionalizare a valorilor Şi de subs
tituire a intereselor, banul devine un mijloc preŃios de schimb, faŃă de el nu t
rebuie să încercăm nici un sentiment. Concentrarea populaŃiei în oraşe, lărgirea
pieŃelor, diviziunea muncii, specilizarea indivizilor Şi a grupurilor au modifi
cat fără încetare condiŃiile materiale ale vieŃii Şi tot la fel au dat tot atâte
a modificări indispensabile noilor condiŃii. Răspunzând la aceste necesităŃi, nu
meroase organizaŃii specializate au văzut lumina zilei, având drept scop facilit
area acestora: piaŃa care stă la originea oraşului. Mai interesante acum sunt bu
rsele Şi camerele de comerŃ unde preŃurile fluctuează în funcŃie de schimburi sa
u, mai degrabă, de situaŃia economică mondială. Aceste ramuri, în măsura în care
ele pot provoca modificări, au caracterul a ceea ce noi numim noutăŃi. Este exi
stenŃa unei situaŃii critice care transformă ceea ce nu era decât o informaŃie î
ntr-o noutate. Un subiect interesant este o noutate: acelaŞi subiect tratat "la
rece" este o simplă informaŃie. Probleme: Care este raportul dintre mobilitate Ş
i sugestii?
173
Care sunt mijloacele concrete care cresc mobilitatea unei comunităŃi sau a unui
individ? Există condiŃii patologice care corespund pentru o comunitate? Cum se p
roduc ele? Cum sunt controlate? În ce măsură moda este un indice al mobilităŃii?
Ce este un deficit social> În ce condiŃii se manifestă? Ce anume caracterizează
o societate progresistă, una statică din punct de vedere al rezistenŃei sugesti
ilor originale? Care sunt caracteristicile mentale ale nomadului? Bursa Şi mulŃi
mea Prin bursă se poate urmări fluctuaŃia preŃurilor în funcŃie de noutăŃi ele p
rivind situaŃia economică în lume Şi are ceva tipic. Există un loc comun care de
termină ca factorii decisivi ai miŞcării mulŃimii Şi fluctuaŃiei pieŃei să fie p
sihologici. Momentele psihologice pot apare în orice situaŃie socială, survenind
frecvent într-o societate ajunsă la un înalt grad de mobilitate. Ele sunt frecv
ente într-o societate în care educaŃia se generalizează, în care căile ferate, t
elegraful, telefonul, tipografia au devenit factori indispensabili ai marilor or
aşe. Într-o mulŃime Şi în interiorul unui public orice moment se poate numi psih
ologic. Criza este o situaŃie normală într-o bursă Şi determină crize Şi la nive
lul mulŃimilor. În măsura în care ele sunt consecinŃa mobilităŃii comunităŃilor,
acestea pot fi controlate Şi manipulate uŞor. Probleme: Care este psihologia cr
izei? În ce măsură revoltele, grevele sunt rezultatul situaŃiei generale care pr
ovoacă pagube financiare? Care sunt efectele extensiei mijloacelor de comunicaŃi
e Şi ale presei asupra pieŃei financiare Şi a schimburilor comerciale? Articolel
e din ziare tind să accelereze schimbările sociale sau să stabilizeze o situaŃie
în evoluŃie? Care sunt efectele propagandei în situaŃiile în care sursele de in
formaŃie precise sunt tăiate? Până la ce punct se poate controla fluctuaŃia pieŃ
ei financiare? În ce măsură se pot compara preŃurile înregistrate la bursă Şi op
inia publică pe care o înregistrează ziarele? Temperamentul Şi mijlocul urban Ma
rile oraşe au fost întotdeauna o diversitate de rase Şi culturi. Noile tipuri so
ciale s-au născut din interacŃiuni Şi existenŃe ale căror cetre au fost ele înse
le. Mobilitatea individului Transporturile Şi comunicaŃiile au provocat pe lângă
multe transformări Şi ceea ce numim "mobilitatea individului". Pentru un indivi
d sunt multiple ocaziile de contact Şi relaŃiile cu alŃii, dar acestea au deveni
t tranzitorii. relaŃiile ocazionale se substituie cu relaŃiile strânse din micil
e comunităŃi. Realitatea din jurul nostru este determinată de semne convenŃional
e Şi toată arta de a trăi se reduce la a observa stilurile Şi manierele. În afar
ă de transporturi Şi comunicaŃii este segregarea care tinde să uŞureze mobilitat
ea indivizilor. SegregaŃiile dau posibilitatea de a trece rapid Şi uŞor de la un
mijloc moral la altul Şi încurajează această experienŃă, periculoasă, care pres
upune a trăi în mai multe lumi diferite, contingente, dar pe undeva bine distinc
te. Probleme: În ce măsură calităŃile morale ale indivizilor se bazează pe un ca
racter înnăscut?
174
Care sunt calităŃile înnăscute servind ca bază la ceea ce e admis sau recunoscut
ca moral sau nu de grup? În ce măsură orientarea profesională poate ajuta indiv
idul să găsească o meserie în care va putea da curs liber temperamentului lui? T
emperament Şi contaminare socială Promiscuitatea contagioasă care perpetuează in
divizii devianŃi Şi delicvenŃi. Această regiune morală trebuie acceptată, deoare
ce face Şi ea parte din viaŃa oraşului, din viaŃa naturală, dacă nu morală. Nu e
ste necesar să se înŃeleagă prin "regiune morală" un loc sau un mijloc criminal
sau anormal. Ci o zonă în care oamenii pot să aibă alte pasiuni Şi acest lucru f
iind o parte caracteristică a oraşului. InteracŃionismul simbolic 1.1. Curentul
Şi originile sale: Şcoala de la Chicago Între anii 1940-1950, Universitatea din
Chicago este dominată de patru mari figuri: Herbert Blumer (1901-1987), Everett
Cherrington Hughes (1897-1983), William Lloyd Warner (1898 - 1970) Şi antropolog
ul Robert Redfield (1897-1958). Preceptele lor, foarte diverse, deoarece Warner
Şi Redfield aparŃin mai curând tendinŃelor culturaliste, se înscriu pe linia luc
rărilor lui George Herbert Mead (18631931) Şi a primei Şcoli de la Chicago, anim
ată între cele două războaie mondiale de Robert Ezra Park, Enerst E. Burgess, Ro
derick Mackenzie, Louis Wirth ...... Pe acest fundament va lua naŞtere între ani
i 1950-1960, a II-a Şcoală de la Chicago cu o nouă generaŃie de sociologi care p
un bazele interacŃionsimului: Howard S. Becker (1928-), Erving Goffman (1922-198
2), Edwin Lemert, Anselm Strauss... ToŃi au studiat Şi majoritatea au profesat l
a Chicago, acest loc pe care orice sociolog american îl consideră Mecca discipli
nei sale. «La Chicago, sociologia este nec plus ultra american - sau cel puŃin d
e asta sunt convinŞi profesorii Şi studenŃii de acolo (de Harvard Şi Columbia su
ntem mai puŃin siguri din acest punct de vedere). Când un student intră în Centr
ul de cercetare al ŞtiinŃelor sociale, el Ştiecă toate marile nume ale sociologi
ei americane au făcut acelaŞi gest, de la William Thomas la Robert Park. şi, la
capătul unui culoar, poate da peste un Wirth, un Blumen, un Hughes, personalităŃ
i recunoscute la nivel naŃional, a căror semnătură apare regulat în Jurnalul Ame
rican de Sociologie, prima revistă americană de sociologie, editată odată cu cre
area departamentului (...). În cadrul departamentului, în sânul corpului profeso
ral, atmosfera este mai puŃin una de înŃelegere reciprocă, decât presupunem atun
ci când auzim expresia "şcoala de la Chicago". Acolo întâlneŞti vârstnici Şi tin
eri, "cantitativi" Şi "calitativi", oameni de acŃiune Şi oameni de idei.» Yves W
inkin, Erving Goffman: Portretul tânărului sociolog, în E. Goffman, Momentele Şi
oamenii lor, Seuil, 1988, pp. 32-33 şcoala interacŃionistă e o continuare a pri
mei Şcoli de la Chicago. Ea adoptă de la aceasta pragmatismul sau predilecŃia pe
ntru cercetările de teren, mai ales în cazul comunităŃilor restrânse (urmând ast
fel exemplul lui Nels Anderson sau al lui Frederick Trasher) Şi folosirea metode
lor non cantitative (biografii, imersiune, întâlniri, observaŃie prin participar
e)... Mai mult, ea reia o parte din concepŃia lui G.H. Mead care în "Spiritul, s
inele Şi societatea" apără ipoteza conform căreia societatea se construieŞte Şi
se constituie ca un "efect emergent", care rezultă din ansamblul schimburilor di
ntre indivizi. Denumirea curentului i-o datorăm lui Herbert Blumer, psihosociolo
g, elev apoi succesor al lui Mead la catedra acestuia; lui îi datorăm Şi fundame
ntele teoretice ale acestei paradigme. cele trei principii fundamentale ale inte
racŃionismului simbolic sunt în concepŃia lui Blumer, următoarele: «1. Oamenii r
eacŃionează faŃă de lucruri în funcŃie de valoarea pe care o au aceŞtia pentru e
i. 2. Această valoare provine din interacŃiunile fiecăruia cu celălalt.
175
3. Acest sens sau valoare poate fi manipulat Şi modificat în procesul de interpr
etare a obiectelor întâlnite de fiecare dintre noi. Aceste principii reprezintă
abordarea specific interacŃionistă.» J. M. de Queiroz, M. Ziolkovski; InteracŃio
nismul simbolic, Presses Universitaires de Rennes, 1994, pp.31. Punctele de repe
r propuse de H. Blumer îŞi găsesc un larg ecou în cercetările de teren întreprin
se de E.C. Hughes. Sociologul Blumer, fost elev al lui R.E. Park studiază micile
comunităŃi profesionale urbane Şi se erijează în apărătorul cercetării de teren
Şi a observaŃiei participative. Cât despre antropologul W.L. Warner, cel care a
condus vasta cercetare asupra Yankee City, el Ńine să reunească perspectivele s
ociologiei, psihologiei Şi ale psiha-nalizei. şi el, Şi Robert Redfield sunt con
vinŞi de avantajele observaŃiei în situ Şi încearcă să-Şi convingă elevii de tem
eiul unei asemenea abordări. RecunoaŞterea din punct de vedere instituŃional a p
erspectivei, interacŃioniste s-a realizat prin crearea SocietăŃii pentru studiul
interacŃiunii simbolice. InteracŃionismul simbolic este mai apoi reînnoit de o
nouă generaŃie de cercetători. Această nouă generaŃie îi include pe Howard S. Be
cker, Erving Goffman, Eliot Freidson, Edwin Lemert, David Matza, Anselm Strauss.
.. recunoaŞte această filiaŃie, aŞa cum o demonstrează Şi prezentarea traiectori
ei sale intelectuale făcută de către H.S. Becker: «Faptul de a fi studiat la Uni
versitatea din Chicago a constituit un atu formidabil pentru mine Şi a marcat fă
ră îndoială modul în care gândesc sociologia. AŞ putea trasa un fel de arbore ge
nealogic: am studiat mult cu Everett Hughes care m-a învăŃat tot ce Ştiu cu priv
ire la organizarea socială. Hughes a studiat cu Robert Rark care, la rândul său,
fusese elevul lui Georg Simme. Iată "istoria familie". cealaltă ramură trece pe
la Herbert Blumer, cu care am studiat psihologia socială: dacă urmărim această
zonă a arborelui genealogic îi mai găsim pe George Herbert Mead, John Dewey Şi W
illiam James. Odată cu Lloyd Warner, ajungem la Radcliffe-Brown Şi Durkheim, dar
ceea ce mă interesa la antropolgia socială nu era atât teoria, ci mai degrabă l
atura "romanescă" a muncii de teren. Să studiez Şi să observ în detaliu, pe peri
oade lungi de timp, viaŃa indivizilor sau a unui grup: în acest sens preferinŃel
e mele nu s-au schimbat.» H.S. Becker, în Howard Becker: un clasic al sociologie
i americane, Sociétés nr. 12, ianuarie-februarie 1987, p. 39 În concepŃia acesto
r autori, interacŃiunea (Şi a fortiori, individul), constituie atomul logic al a
ctivităŃii sociale Şi trebuie să rămână obiectul principal al analizei sociologi
ce. de aceea nu există fapte sociale care să fie exterioare indivizilor. Din ace
st punct de vedere, susŃinătorii interacŃionismului simbolic, ca Şi etnometodolo
gii se opun concepŃiei durkheimiste despre social Şi actor: «InteracŃionismul si
mbolic susŃine contrariul concepŃiei durkheiniste a actorului. Durkheim chiar da
că recunoaŞte capacitatea pe care o are actorul de a descrie faptele sociale car
e-l înconjoară, totuŞi consideră că aceste descrieri sunt prea vagi, prea ambigu
e pentru ca cercetătorul să le folosească în scopuri ŞtiinŃifice, aceste manifes
tări subiective neaparŃinând domeniului sociologiei. Dimpotrivă, interacŃionismu
l simbolic susŃine că, concepŃia pe care o au actorii despre lumea socială repre
zintă în ultimă instanŃă, obiectul esenŃial al cercetării sociologice.» A. Coulo
n, Etnometodologia, PUF, Que Sais-je? nr. 2393, 1987, pp 10-11 Este adevărat că
bogăŃia interacŃionismului simbolic e dovedită de diversitatea temelor sale de s
tudiu. Vom prezenta operele lui H. S. Becker Şi a lui E. Goffman. 1.2. Howard S.
Becker (1928-): devianŃa ca etichetare H.S. Becker, născut în 1928 îŞi face stu
diile la Universitatea din Chicago. Pianist de jazz, se distinge prin primele sa
le studii asupra învăŃătoarelor, fumătorilor de marijuana, apoi asupra muzicieni
lor de jazz. De fapt aceste studii au constituit baza pe care s-a construit cea
mai celebră lucrare a sa, Outsiders. În această lucrare el dezvoltă teoria devia
nŃei ca etichetare ("labelling theory" cu precizarea că
176
Becker respinde acest apelativ) Şi o viziune interacŃionistă pe care o găsim Şi
în Art Worlds (1982). Din 1965 predă la Universitatea Northwestern Şi este preoc
upat mai mult de sociologia muncii, a profesiunilor, a educaŃiei Şi a artei (în
special a artei fotografice). În Outsiders, Becker pleacă de la o analiză critic
ă a sociologilor care văd în devianŃă fie o manifestare patologică Şi produsul u
nei boli mintale, fie un simptom al unei disfuncŃii sau dezorganizări sociale. Î
n concepŃia lui Becker devianŃa nu este o trăsătură caracteristică a individului
zis "deviant", ea este mai puŃin o stare de fapt Şi mai degrabă o formă de a ju
deca acŃiunile unui individ, un "label", un calificativ: «Grupurile sociale crea
ză devianŃă prin instituirea unor norme a căror încălcare constituie devianŃa, p
rin aplicarea acestor norme unor anumiŃi indivizi Şi prin etichetarea lor drept
devianŃi. Din acest punct de vedere devianŃa nu este o însuŞire a actului comis
de o persoană ci mai degrabă o consecinŃă a aplicării de către alŃii a normelor
Şi sancŃiunilor asupra unor "transgresori". Deviantul este cel căruia i-a fost a
plicată cu succes această etichetă iar colectivitatea e cea care consacră termen
ul de comportament deviant. AŞ considera devianŃa drept produsul unei tranzacŃii
efectuate între un grup social Şi un individ care, în ochii grupului, a încălca
t o normă. M-aŞ ocupa mai puŃin de trăsăturile personale Şi sociale ale devianŃi
lor Şi aŞ avea în vedere mai mult motivul pentru care sunt consideraŃi străini g
rupului precum Şi atitudinea lor faŃă de această catalogare.» H.S. Becker, Outsi
ders, 1963, Métailié, 1985, p. 33 Această definiŃie justifică programul de cerce
tare al lui Becker: nu numai studierea faptelor care Ńin de delicvenŃă (a fuma m
arijuana de exemplu) ci Şi a simplelor comportamente atipice ale celor care trăi
esc la limita normelor recunoscute (muzicienii de jazz de exemplu, printre care
se numără Şi Becker). Putem rezuma analiza sa astfel: Rolul «antreprenorilor de
morală» Societatea instituie niŞte norme prin «antreprenorii de morală», adică c
ei care le elaborează Şi care le aplică, norme pe care devianŃii nu le respectă.
«Normele sunt produsul iniŃiativei anumitor indivizi Şi pe cei care iau asemene
a iniŃiative. îi putem considera antreprenori de morală. Două tipuri de antrepre
nori ne trag atenŃia: cei care cercetează normele Şi cei care le aplică. Prototi
pul creatorului de norme (...) este individul care întreprinde o cruciadă pentru
o reformă a moravurilor. Pe el îl preocupă conŃinutul legilor. Cele care există
nu-l satisfac pentru că subsistă un anume aspect al răului care-l Şochează prof
und. El estimează că nu poate exista o ordine în lume atâta timp cât nu există n
orme instaurate pentru a o îmbunătăŃi. Pe el îl inspiră o etică intransigentă: c
eea ce descoperă i se pare rău Şi toate mijloacele posibile pentru a elimina ace
st rău i se par justificate. Un astfel de cruciat este zelos, înfocat Şi virtuos
, adesea chiar păturns de virtutea sa. ComparaŃia reformatrilor moralei cu cruci
aŃii este pertinentă căci reformatorul tipic crede că misiunea sa este sacră. Pr
ohibiŃioniŞtii sunt un exemplu excelent, ca Şi toŃi cei care vor să suprime vici
ul, delicvenŃa sexuală sau jocurile de noroc.» H.S. Becker, Outsiders, 1963, Met
ailié, 1985, p. 171 Etichetarea Orice individ este un potenŃial deviant Şi foart
e mulŃui indivizi comit acte deviante. Dar nu devenim devianŃi decât din momentu
l în care, dintr-un motiv care poate fi fortuit, suntem numiŃi astfel de către c
eilalŃi. Avem un comportament deviant în momentul în care suntem recunoscuŃi ca
devianŃi. «Caracterul deviant sau nedeviant al unui act depinde deci de felul în
care ceilalŃi reacŃionează. PuteŃi comite un incest clasic Şi să nu suportaŃi d
ecât bârfa atâta timp cât nimeni nu vă acuză public; dar dacă sunteŃi acuzat, ve
Ńi fi condamnat la moarte.»
177
H.S. Becker, Outsiders, 1963, Metailié, p. 35 De unde Şi tipologia propusă de Be
cker: Tipuri de comportamente deviante Reprezentare: maniera de a gândi Şi inter
preta realitatea cotidiană Etichetare: (labeling theory) procesul prin care un i
ndivid sau un comportament este considerat că a încălcat o normă. grupurile cu s
tatut superior îŞi consolidează puterea pe capacitatea de a introduce noi reguli
Şi de a-i pedepsi pe devianŃi. Perspectiva constructivistă este aici foarte put
ernică: socialul este creat de imaginea pe care Şi-o fac actorii despre el. Stig
matizare:Scoaterea în evidenŃă a unui individ sau grup de către acele instituŃii
sau grupuri care consideră anumite caracteristici sau anumite practici drept de
gradante (handicapaŃii fizic sau mintal, membrii unei comunităŃi minoritare etni
c, social, religios, ideologic...). În concepŃia lui Goffman un stigmat este un
caracter socotit anormal; el poate fi efectiv diferit sau poate fi pur Şi simplu
considerat ca atare de către cei "normali". Această catalogare duce la excluder
e Şi respingere, victimele simŃindu-se frustrate Şi umilite. Izolarea de societa
te este reacŃia cea mai frecventă. EsenŃa mecanismului o găsim deci în procesul
de etichetare în cursul căruia vedem cum societatea pe de o parte crează delicve
ntul odată cu etichetarea lui, iar pe de altă parte îŞi apără propria unitate, m
anifestându-Şi prin respingerea devianŃilor adeziunea la un sistem normativ. «De
vianŃa în sensul adoptat aici de acŃiune dezavuată în mod public - este tot rezu
ltatul iniŃiativelor altuia (...). Normele nu se nasc în mod spontan (...). Fără
aceste iniŃiative au menirea de a instaura norme, devianŃa, care constă în încă
lcarea lor, n-ar exista; ea este deci rezultatul iniŃiativelor la acest nivel. D
ar devianŃa mai este de asemenea Şi produsul iniŃiativelor la alt nivel. Trebuie
să descoperim delicvenŃi, să-i identificăm, să-i prindem Şi să le dovedim vinov
ăŃia (sau să remarcăm faptul că sunt diferiŃi Şi să-i stigmatizăm pentru această
non-conformitate, ca în cazul grupurilor deviante care rămân în legalitate). Ac
eastă sarcină revine de obicei profesioniŞtilor, specialiŞti în impunerea respec
tării normelor: ei sunt cei care, punând în practică normele preexistente, creaz
ă o categorie aparte de devianŃi, străini faŃă de colectiviate. Este semnificati
v faptul că majoritatea cercetărilor Şi speculaŃiilor ŞtiinŃifice cu privire la
devianŃă se ocupă mai mult de indivizi care încalcă normele decât de cei care le
stabilesc Şi care le pun în aplicare (...). Noi trebuie să considerăm devianŃa
Şi pe devianŃi, care sunt întruchiparea acestui concept abstract, drept rezultat
ul procesului de interacŃiune dintre indivizi sau dintre grupuri; unii urmărind
satisfacerea propriilor lor interese, elaborează Şi pun în aplicare normele căro
ra alŃii le cad victime iar alŃii, tot urmărind realizarea obiectivelor propuse,
acŃionează în aŞa fel încât sunt calificaŃi drept devianŃi.» H. Becker, Outside
rs, A.M. Metailié (1963), 1985, pp. 186-187. Cu ajutorul conceptelor preluate de
la E.C. Hughes, Becker analizează care sunt pentru individ consecinŃele dobândi
rii unri identităŃi deviante: «Pentru a analiza consecinŃele dobândirii unei ide
ntităŃi deviante, putem utiliza o idee prezentă la Hughes, care distinge între t
răsături principale Şi trăsături secundare ale unui asemenea statut. Hughes rema
rcă că majoritatea statuturilor au o trăsătură definitorie care serveŞte la iden
tificarea celor care deŃin acel statut Şi a celor care nu-l deŃin. Astfel, un me
dic deŃine o diplomă care atestă că a îndeplinit anumite exigenŃe Şi că este aut
orizat să practice medicina. După cum subliniază Hughe, ne aŞteptăm de asemenea
ca un medic să posede de o manieră informală Şi anumite trăsături de rang secund
. Majoritatea oamenilor se aŞteaptă ca el să facă parte din elita clasei de mijl
oc, să fie bărbat, alb Şi protestant. Dacă nu e aŞa, apare sentimentul că într-u
n fel, nu satisface toate exigenŃele. De asemenea, culoarea pielii este caracter
istică principală care-i distinge pe Negri de Albi, dar ne putem aŞtepta de asem
enea ca Negrii să aibă numai anumite trăsături de statut;
178
oamenii găsesc surpinzător Şi anormal ca un negru să fie medic sau profesor univ
ersitar. Indivizii deŃin adesea trăsătura principală fără a deŃine trăsăturile s
ecundare (...). AceeaŞi evoluŃie se aplică Şi în cazul statutului deviantului...
DeŃinerea unei anumite caracteristici deviante poate avea o valoare generală si
mbolică astfel încât oamenii presupun automat că subiectul posedă Şi alte caract
eristici care în mod fals îi sunt asociate primeia. Pentru a fi catalogat drept
delicvent, oficial este suficient să fi comis un singur delict: termenul nu impl
ică nimic altceva. El poate avea totuŞi un anumit număr de conotaŃii care confer
ă tuturor celor care au fost etichetaŃi astfel o serie de caracteristici secunda
re. Dacă un om a fost găsit vinovat de furt Şi din acest motiv catalogat drept d
elicvent, se presupune că e susceptibil de a mai fi comis Şi alte infracŃiuni; d
upă acest principiu se conduce poliŃia care, atunci când anchetează un delict, l
e cercetează din nou pe persoanele care au mai comis infracŃiuni. În plus se con
sideră că acest om poate comite Şi alte tipuri de delicte de vreme ce a dovedit
că este o persoană "care nu respectă legea". Astfel un individ care a fost arest
at pentru un singur act deviant se expune pericolului ca din cauza acestui fapt
să fie considerat deviant Şi indezirabil Şi în alte privinŃe.» H. Becker, Outsid
ers (1963), A.M. Métailié, 1985, pp. 55-56 Cariera deviantă DevianŃa este un pro
ces care comportă o serie de etape. Actul delicvent în sine (de exemplu drogarea
) este numai prima dintre ele Şi nu garantează în nici un fel că celelalte etape
au fost parcurse. Becker demonstrează folosind metoda analizei existenŃei devia
nte preluată de la Hughes, că există cariere delicvente a căror ultimă etapă est
e integrarea într-un grup de delicvenŃi (de exemplu fumătorii de marijuana). Ast
fel, senzaŃia de "plutire în aer" descrisă de fumător nu apare decât după un lun
g antrenament la sfârŞitul căruia el aderă la grup, ajungând în acelaŞi timp să
realizeze ce fel de senzaŃii trebuie să încerce. «Un individ nu va putea folosi
marijuana pentru propria plăcere decât dacă parcurge un proces de învăŃare care
să-l convingă că drogul este mijlocul prin care poate atinge plăcerea. Nimeni nu
devine fumător dacă n-a învăŃat: 1. să fumeze drogul în aŞa fel încât acesta să
-Şi facă efectul 2. să recunoască efectele Şi să realizeze că ele Ńin numai de f
olosirea drogului (de ex. să simŃi că zbori) 3. să găsească plăcere în senzaŃiil
e încercate. Un individ nu va consuma în mod regulat marijuana decât dacă a învă
Ńat să o iubească, dar această condiŃie necesară nu este suficientă: el trebuie
de asemenea să domine puternicele controale sociale, care consideră acest obicei
imoral Şi imprudent (...). Pe scurt, un individ se simte liber să fumeze mariju
ana în măsura în care ajunge să se convingă că ideile tradiŃionale cu privire la
acest obicei nu aparŃin decât unor persoane străine, ignorante; acestora el le
substituie punctul de vedere "din interior", dobândit în urma experienŃei drogul
ui în compania altor fumători.» H.D. Becker, Outsiders (1963), A.M. Metailié, 19
85, pp. 80-83, 102 Putem deduce de aici, plecând de la trăsăturile actuale ale d
elicvenŃei în zonle urbane, schema tip a unei existente sau cariere delicvente:
- mediu dezorganizat, resurse Şcolare insuficiente, nici o perspectivă de integr
are profesională, densitate mare a experienŃelor negative de integrare (cauzate
de venitul mediu, rata, Şomajului Şi a delicvenŃei). - identificarea cu un grup
marginal Şi asimilarea progresivă a normelor sale - parcurgerea graduală a etape
lor, care pleacă de la un act deviant izolat Şi ajung la acte repetate (drogare
violenŃe verbale, agresiuni fizice, furturi, statul la pândă pentru a-i proteja
pe cei mai mari care
179
fură), aceste etape reprezintă tot atâtea acte cu caracter de iniŃiere care-l at
rag, prin forŃa simbolică a ritualului, pe tânăr în reŃeaua delicventă; - stigma
tizare - învăŃarea tehnicilor delicvente (de la o pândă la furtul motocicletei,
de la consum la trafic de droguri, de la furtul de pe tejghele la jaf armat; - c
ondamnării pentru delicte mărunte Şi "prestigiul" legat de aceste condamnări; -
izolarea în identitatea delicventă după experienŃa închisorii care pe drept cuvâ
nt e considerată drept "Şcoala crimei", mediul de acolo îl socializează pe uceni
cul delicvent: lărgirea reŃelei, învăŃarea tehnicilor delictuase, interiorizarea
normelor comportamentale interne (în speŃă violenŃa) Şi externe (reaŃiile cu in
stituŃiile specializate: poliŃiŞti, avocaŃi, magistraŃi, gardieni, educatori, as
istenŃi sociali. - intensificarea marcajului social care interzice încadrarea în
muncă prin alte modalităŃi decât instituŃiile de reorientare a forŃei de muncă
(la angajare se cere cazierul juridic). - condamnări mai mari pe măsură ce se re
cidivează Outsiders a permis în cele din urmă o formă de demistificare a devianŃ
ei, arătând că aceasta este înainte de toate o etichetă impusă de "cruciaŃii" mo
ralei. Găsim această perspectivă Şi în tezele lui Edwin Lemert (Social Pathology
, 1951), care fac deosebirea între deviaŃii primare (încălcări ale normelor) Şi
deviaŃii secundare (etichetare de către societate) Şi în câteva lucrări ale lui
Erving Goffman.
180
ETNOMETODOLOGIA – O FENOMENOLOGIE A VIEŢII COTIDIENE
După ce timp de aproape două decenii structuralismul funcŃionalist a dominat aut
oritar structurile conceptuale şi instituŃionale ale sociologiei americane (prin
pledoaria sa pentru “ordinea socială” polarizând chiar şi interesul unor import
ante segmente ale deŃinătorilor puterii în societatea americană a anilor ’60), d
in rândul comunităŃii ştiinŃifice de profil s-au ridicat voci149 care l-au criti
cat virulent reproşându-i că a transformat sociologia într-un “auxiliar al estab
lismentului”… “Paradoxul sociologiei… constă în faptul că, deşi se afla, prin ob
iectivele ei şi prin valorile politice şi ştiinŃifice ale principalelor ei exper
ienŃe în fluxul principal al modernismului, concepŃiile ei implicite şi perspect
ivele ei o plasează mult mai aproape, vorbind în general de conservatorismul fil
osofic”150. Semnalizând riscul de a fi devenit “expresia teoretică a unei anumit
e structuri de clasă”, nenumăraŃi analişti aplecaŃi “asupra ecoului problemelor
sociale în laboratoarele unde se pregăteşte teoria socială”, au creat premisele
favorabile pentru afirmarea sociologiei radicale151 şi a etnometodologiei. Terme
nul de etnometodologie a fost propus de Harold Garfinkel în următorul context: “
lucram la Universitatea Yale cu sintezele de date privind diversitatea ariilor c
ulturale. S-a întâmplat să mă uit pe o listă fără intenŃia de a găsi un astfel d
e termen. Priveam la diferitele etichete, dacă-mi permit să spun aşa, şi am ajun
s la o secŃiune: etnobotanică, etnofiziologie, etnofizică… “Etno” părea să se re
fere într-un fel sau altul şi la disponibilitatea cunoaşterii comune (common sen
s knowledge) a societăŃii în calitatea sa de cunoaştere comună despre “orice”. D
acă era vorba de etnobotanică, atunci trebuia ca într-un fel sau altul să se ref
ere la cunoaşterea şi înŃelegerea personală a ceea ce erau pentru celelalte pers
oane metodele adecvate de operare cu problemele botanice… Membrul societăŃii va
folosi etnobotanica, ca bază adecvată de inferenŃă şi acŃiune în dirijarea propr
iilor sale activităŃi în compania latora asemănători lui. Aceasta a fost, iar no
Ńiunea sau termenul de etnometodologie a fost luat în acest sens.”152 Curentul s
ociologic cu acest nume a fost iniŃiat şi condus de Harold Garfinkel până în 196
4, când a avut loc scindarea în aripa tradiŃională care l-a recunoscut în contin
uare ca lider organizaŃional, şi o ramură”disidentă” condusă de A. Cicourel şi o
rientată îndeosebi spre problemele antropolingvistice, ramură care s-a mai autod
efinit şi ca “sociologie cognitivă”. De altfel, chiar H. Garfinkel, referindu-se
la obiectul de studiu al etnometodologiei ca “un studiu organizaŃional al cunoa
şterii oamenilor în relaŃiile lor cotidiene obişnuite, a propriilor lor întrepri
nderi organizate, în care această cunoaştere este tratată de noi ca parte a acel
eiaşi situaŃii care-i dă cunoaşterii funcŃia ei ordonatoare”153 , va propune ter
menul de neopraxiologie pentru a sugera “ansamblul de practici rutiniere ale int
eracŃiunii umane” care ar cădea sub unghiul de analiză etnometodologic. Astfel,
dacă interacŃionismul simbolic s-a orientat asupra subiectivităŃii umane, iar fe
neomenologia socială a realizat exegeze remarcabile chiar asupra vieŃii cotidien
e, ambele au avut în vedere proiecŃia individului în structurile normative ale “
ordinii sociale”, legitime.
149 150
Robert A. Nishet: The Sociological Tradition, NY, Basic Books, 1976, p. 17 Rober
t A. Nishet: Op. cit., p. 17 151 Deşi nu există ca un corp ştiinŃific coerent co
nstituit sub acest nume începând cu Congresul AsociaŃiei Sociologilor Americani
din 1967 a devenit o prezenŃă prin eforturile de a deplasa obiectul cercetării s
ociale de la how much (cât de mult ?) la how good (cât de bine ?) în climatul ge
neral pentru social change (transformarea socială); respectiv trecerea de la emp
irismul sociografic la o sociologie reflexivă. Pragmatismul american a creat soc
iologiei o “imagine aristocratic intelectualistă”, care este categoric contrazis
ă de amploarea problemelor care nu mai pot fi “învinse doar prin practicism”, ch
iar dacă unul eficient. Ele cer o înŃelegere a rădăcinilor (M.C., p. 219). O ima
gine globală despre geneza “sociologiei radicale” (care nu are nici azi o doctri
nă, un sistem conceptual şi o metodologie proprie) se poate forma parcurgând luc
rarea de 500 de pagini intitulată “Radical Sociology” şi editată de J. David Col
fax, Jack L. Roach (ed.) , New York – Londra, Basic Books, 1971 152 R. Turner (e
d.): Ethnomothodology, London, Penguin Education, 1974, p. 16-17 153 R. Turner (
ed.): Op. cit., p. 18 181
În replică, etnometodologia , punând în discuŃie tocmai criteriile de legitimare
a “ordinii sociale” pleacă de la ipoteza confrm căreia spaŃiul social este prep
onderent entropic, întrucât are ca sursă de generescenŃă nu “legile sociale” sau
“structurile organizatorice”, ci existenŃa concretă a individului, comportament
ele şi motivaŃiile cotidiene ale acestuia. În consecinŃă, orientarea către “folc
lorul social” ne poate conduce spre concluzia că fiecare individ îşi are o “soci
ologie” a sa. Prin analogie, aşa cum etnografii apreciază cunoştinŃele profanilo
r despre plante ca formând o “etnobotanică” sociologii studiază cunoştinŃele soc
iale ca elemente ale unei sociologii a “profanilor”154. Etnometodologia “pătrund
e înăuntrul cunoasterii profane provocând experienŃa cotidiană pentru a-şi dezvş
lui modul de constituire a practicilor sale rutiniere”(op. cit., p. 547). Orient
area spre “microsociologie”operează atât “reducerea intereselor sociale la motiv
aŃia particulară a actului social dintr-o unitate situatională”, cât şi “angajar
ea sociologului în practica socială ca imanenŃă a cunoaşterii sociologice”, aspe
cte care I-au fost reproşate ca riscuri de antrenare a cercetării sociale în stu
dii lipsite de relevanŃă teoretică. Convinşi că spaŃiul social este, în esenŃa s
a, preponderent entropic, etnometodologii abandonează aspiraŃia descoperirii une
i “ipotetice raŃionalităŃi sociale globale”, în favoarea raŃionalităŃii bazate p
e cunoaşterea comună care generează forme “naturale de agregare şi organizare”mo
tivate de un “consens simbolic cotidian”. Ei urmăresc identificarea “schemelor m
otivaŃionale validate social” prin intermediul cărora “interacŃiunile simbolice
ale actorilor sociali” construiesc “o ordine adecvată” scopului acŃiunii lor; “e
tnometodologul nu se preocupă să ofere explicaŃii cauzale ale acŃiunilor regulat
e, structurate, repetitive printr-un fel de analiză a punctului de vedere al act
orului. El este interesat de modul în care membrii societăŃii realizează sarcina
de a vedea, descrie şi explica ordinea lumii în care trăiesc”155. În acest cont
ext, geneza socialului prezintă următoarele repere: 1. “unitatea etnometodologic
ă” de bază este omul concret, angrenat pragmatic în realizarea unor aşteptări şi
aspiraŃii cotidiene; 2. eficienŃa actelor zilnice ale fiecăruia dintre particip
anŃi la viaŃa socială este posibilă datorită unui “consens microsociologic” foar
te fragil deoarece “echilibrul intereselor” este şi el foarte dinamic în funcŃie
de intensitatea şi aria de manifestare a acestor interese; 3. relizarea socială
a unor proiecte existenŃiale individuale relevă rolul hotărâtor al intercŃiunii
în geneza socialului şi importanŃa “atitudinii naturale a vieŃii cotidiene” ca
obiect prioritar pentru studiul sociologiei; 4. structura oganizaŃională fiind o
emergenŃă a “consensului microsociologic” nu este una prea determinantă şi supr
aindividuală, ci una care se bazează pe “acordul tacit” al participanŃilor la o
activitate episodică. De aceea, socialul nu trebuie studiat ca un ansamblu cumul
at de structuri funcŃionale impersonale, ci ca un proces generat de interacŃiuni
“hic et nunc”; 5. acest proces demonstrează că intersubiectivitatea lumii socia
le nu poate fi studiată sociologic decât prin cercetarea unor fragmente ale vieŃ
ii sociale, ceea ce conferă abordării etnometodologice un specific microsociolog
ic; 6. Societatea, în ansamblul său, îşi reconstruieşte în permanenŃă reperele e
chilibrului său dinamic încercând să menŃină cât mai mult condiŃiile care fac po
sibil acordul tacit intersubiectiv pe care se clădeşte acordul, fragil, dintre g
rupurile sociale; 7. Sociologul poate cunoaşte obiectiv aceste grupuri numai “pr
ovocând” identitatea acestora şi a membrilor componenŃi prin punerea în discuŃie
, şi chiar atentând, la stereotipurile şi comportamentele lor rutiniere. Diferen
Ńa reacŃiilor acestora faŃă de “curiozitatea epistemică” a sociologului, le part
icularizează raza de acŃiune din spaŃiul social permiŃând o cunoaştere novatoare
eliberată de clişeele semantice ale unor concepte depăşite de ritmurile rapide
ale transformărilor reale din societate;
8. GaranŃia obiectivităŃii unei astfel de cunoaşteri o reprezintă “indiferenŃa”
cercetătorului de motivaŃiile individuale şi colective: el doar provoacă şi înre
gistrează efectele.
154 155
I. Ungureanu: Introducere în sociologia contemporană, Bucureşti, p. 268 J. D. Do
uglas (ed.): Understanding everday life, Toward the reconstruction of sociologic
al Knowledge, London, Routlege &Kegan Paul 1971, p. 289 182
Un exemplu practic îl oferă H. Garfinkel însuşi recomandând studenŃilor să-şi “p
rovoace” partenerii de dialog cu întrebări de genul “ce înŃelegeŃi prin… ?” pent
ru a-i scoate, astfel din acordul tacit al practicilor rutiniere. Pentru a fi co
nvingător, H. Garfinkel invocă o cercetare pe care a realizat-o personal la un t
ribunal analizând, în exclusivitate, raŃionalitatea sociala a procedurilor jurid
ice. Plecând de la practicile procedurale pe care juraŃii le luau “ca de la sine
înŃelese” (takenfor-granted) şi întrebândui ce înŃeleg prin “legalitate“ şi pri
n “am procedat legal”, aceştia şi-au declinat orice răspundere în definirea term
enilor pe care îi foloseau pe motivul că “aceasta nu este problema lor “. Faptul
că practicienii luau ca “de la sine înŃeles” conceptul de “legal” şi de “legali
tate” demonstrează că legalitatea practicienilor se sprijină, în ultimă instanŃă
pe o convenŃie socială generată de acordul tacit dintre cei care lucrează în do
meniu. Practicile de procedură şi de deliberare ale juraŃilor operaŃionalizează
o convenŃie pe care practicienii nu o conştientizează considerând că acest aspec
t îi excede ei având competenŃe strict executive chiar atunci când interpretează
paragrafe, alineate, sau chiar legile în ansamblul lor pentru a da verdicte în
cauzele pe care le judecă. De aici H. Garfinkel trage concluzia că singurele con
texte, relevante sociologic, sunt cele intersubiective “locale”, deoarece ele su
nt singurele reale; contextele societale sunt doar presupuse şi, de multe ori, p
rohibitive pentru libertatea de acŃiune individuală în spaŃiul social. Din punct
de vedere teoretic, deşi articulată explicativ, etnometodologia nu s-a remarcat
, încă, prin creaŃii conceptuale deosebite, ci prin modul original de preluare ş
i integrare într-un demers unitar a unor concepte şi categorii din fenomenologia
europeană, antropologia socială, antropolingvistica, lingvistica generativă (N.
Chomsky), antropologia cognitivă (J.Gumperz, F. Hymes, W. Goodenough), sau filo
sofia limbajului (J. L. Austin, L. Wittgenstein). Ca principale metode utilizate
de către etnometodologi, în cercetare, amintim: observaŃia participativă, inter
viul focalizat, chestionarul cu alegeri precodificate, metoda demografică (repar
tizările statistice ale populaŃiei pe anumite categorii relevante sociologic)156
, analiza de conŃinut, documentarea istorico-biografică, experimentul sociologi
c, toate însă din punctul de vedere al ipotezei etnometodologiei. Experimentele
sociologice, de exemplu, sunt diferite ca “perturbări deliberat provocate ale un
ui segment al vieŃii cotidiene, prin descrierea căruia se conclude însă asupra s
tructurilor unor activităŃi sociale adesea complexe şi greu fragmentabile”. Deşi
în cercetarea de tip etnometodologic prevelează elementele empiric-observabile
ale reacŃiei la “provocare”cel mai important rămâne substratul social în care se
concretizează “acordul tacit” ca tip specific de interacŃiune. “Codul” acestei
interacŃiuni spre deosebire de sociologia interpretativă (inclusiv M. Weber) nu
este cunoscut de participanŃii aflaŃi “în situaŃie”, dezvăluirea lui fiind în fu
ncŃie de proprietăŃile limbajului, printre care amintim: a)indexicitatea: se ref
eră la “natura contextuală a obiectelor şi fenomenelor. Ceea ce înseamnă că în a
fara unui context suplimentar, obiectele şi fenomenele au înŃelesuri multiple şi
echivoce… Contextul constă din asemenea elemente particulare ca: cine este cel
care vorbeşte (biografia lui); scopurile şi intenŃiile curente; relaŃiile actual
e şi potenŃiale dintre vorbitori şi cel căruia el I se adresează”157. b)reflexiv
itatea: constă în obiectivitatea cunoaşterii într-un ansamblu de fapte în aceeaş
i măsură în care faptele sunt segmente practice ale cunoaşterii autentic-umane.
“Relatările” obŃinute de la subiecŃi sunt supuse unei analize lingvistice formal
e alcătuind “demonstraŃia” ca modalitate “reflexivă” de a studia realitatea. Pen
tru a fi recunoscută ca “obiectivă” exigenŃa epistemologică reclamă raportarea r
ezultatelor cercetării la criteriile practicii raŃionalităŃii ştiinŃifice.
156
La repartizarea preşcolarilor în grupe, educatoarele selectează, din complexul d
e “abilităŃi” ale copiilor numai pe acelea care sunt relevante pentru precesul d
e învăŃământ. Criteriul demografic se subordonează unor exigenŃe de ordin pragma
tic care devin standarde raŃionale “numai când sunt văzute în contextul motivelo
r pragmatice ale educatorilor” (K. Leiter, p. 75) 157 K. Leiter: A primer on Etn
omethodology, Oxford-New York, Oxford University Press, 1980, p.218-225 183
Etnometodologii le ignoră, întemeindu-şi demersul pe raŃionalitatea “sociologilo
r profani” (subiecŃii investigaŃiei) alcătuită din patru “proceduri” interpretat
ive: a) reciprocitatea perspectivelor întemeiată pe supoziŃia că fiecare poete i
dentifica acelaşi segment de realitate indiferent din ce unghi l-ar aborda; b) f
orme morale: definesc “corpul cunoaşterii comune” stăpînit în egală măsură de to
Ńi subiecŃii; c) elipticitatea: convingerea că partenerul poate să descifreze în
treaga încărcătură semantică a sugestiilor făcute de etnometodolog; d) vocabular
e descriptive, prin care se inŃelege presupoziŃia tacită că prin mesajele transm
ise transpar şi situaŃiile concrete de viaŃă precum şi relaŃiile potenŃiale dint
re parteneri. Pentru ca aceste proceduri să ajungă la parametri de autenticitate
ai realităŃii studiate, A. Cicourel introduce condiŃia de “indiferenŃă” a cerce
tătorului: “Etnometodologilor le este indiferent ce fel de realitate socială est
e realmente realitatea. Când un etnometodolog se referă la construcŃia realităŃi
i sociale el nu spune niciodată că oamenii greşesc experimentând societatea ca o
realitate obiectivă, el acceptă ceea ce oamenii fac, urmărind doar să descrie e
tnografic metodele prin care această experienŃă este creată şi susŃinută… Dacă o
amenii ar concepe realitatea socială ca o fantomă, etnometodologia n-ar face dec
ât să arate metodele prin care ei fac acest lucru158. Elementul central al acest
ei metodologii îl constituie problematizarea permanentă a ceea ce este luat de l
a sine înŃeles pentru a discerne între un context al semnificaŃiei şi un context
al eperienŃei. Metoda demonstraŃiei este varianta etnometodologică a reducŃiei
fenomenologice, şi alternativele sale interpretative presupun: a) considerarea p
roducŃiei sau analizei ştiinŃifice ca proces interacŃional specific; b) elaborar
ea limbajului sociologic (ştiinŃific) în funcŃie de limbajul cotidian, Ńinând se
ama de “etnografia comunicării” cotidiene; c) promovarea unui nou mod de constru
cŃie a teoriei sociologice prin valorificarea achiziŃiilor logicii naturale159.
Sub raportul aplicabilităŃii practice a concluziilor etnometodologiei, istoria s
ociologiei a înregistrat, deja, multe virulente luări de poziŃie, dar şi unele r
euşite, îndeosebi în “practicarea de modele experimentale”, prin respectarea urm
ătoarelor exigenŃe: 1) relevarea netă a distincŃiei dintre percepŃiile şi interp
retările proprii faŃă de cele ale subiecŃilor chestionaŃi privitor la aceleaşi f
apte; 2) descrierea comportamentului observat să fie “evidentă” pentru orice alt
observator; 3) construcŃiile conceptuale folosite de observator să fie identice
cu cele folosite de subiecŃi pentru a conferi sens tuturor componentelor inclus
e în mediul experimental considerat160. Aceste aspecte sunt importante din punct
ul de vedere etnometodologic, deoarece “ştiinŃa porneşte de la o proprietate emp
irică (common-sens-property) a lumii zilnice şi se întoarce la ea permanent”. Fo
losind contextul experienŃei şi contextul semnificaŃiei din perspectiva etnometo
dologică, H. Mehan demonstreazăcă un curs universitar este, în fond, un rezultat
al “cunoaşterii sociale comune”, plecând de la orizontul de semnificaŃii potenŃ
iale asociate prelegerilor. Aceste semnificaŃii, transmise metodic, explicit şi
didactic sunt completate cu toate contextele culturale, ştiinŃifice şi existenŃi
ale pe care studenŃii le asamblează folosind tehnici ca: 1) imitaŃia exemplelor
verbale, comportamentale sau de lată natură oferite de “mediu”; 2) producerea de
răspunsuri alternative la enunŃurile problematizate pe care le-a însuşit la cur
s; 3) căutarea de noi informaŃii prin adresarea de răspunsuri suplimentare fie p
rofesorului, fie colegilor sau cunoscuŃilor161;
158 159
K. Leiter: Op. cit., p. 28-29 R. Turner: Op. cit., p. 25 160 H. Garfinkel: Op. c
it., 1967, p. 54 161 A. Cicourel (ed.): Language Use and School Performance, 197
4, p. 225-232 184
În studiul spaŃiului social organizat, etnometodologia a adus foarte importante
contribuŃii la abordarea novatoare a aspectelor sociologice ale birocraŃiei prin
aportul lui E. Bittner162 la identificarea practicilor empirice ale luării de d
ecizii163 , ori la investigarea problematicii delicvenŃei164. Fără a fi “efectiv
productivă”, etnometodologia, deşi şi-a propus o îndepărtare “radicală” faŃă de
sociologia tradiŃională, nu a reuşit decât să reitereze dimensiunea contestatar
ă a practicii sociologice, sugerând o “cale a reconstrucŃiei sociologice” pe car
e nu a realizat-o încă. După atîta criză de identitate conceptual-teoretică, în
prezent şi-a câştigat, totuşi, statutul, de experiment în desfăşurare, dar cu câ
teva reuşite care îi justică interesul de care se bucură. Astfel, dacă în 1975 e
ra printre primele zece teorii sociologice dominante recunoscute ca atare în 14
lucrări publicate în mediul universitar american (L. Warshay), în 1982, dintr-un
total de 20 de lucrări teoretice şi 570 articole de cercetări sociologice din S
.U.A., Anglia; Canada, 5% aveau ca obiect problematica aferentă etnometodologiei
.. Un foarte cunoscut analist, referindu-se asupra statutului actual al etnometo
dologiei, subliniază: “în spatele demonstraŃiei etnometodologice există un fel d
e impuls anarhic care apelează, pe o anumită scară, la tineret şi la alŃi oameni
alienaŃi faşă de status quo-ul societăŃii, şi care poate astfel rezona cu senti
mentele specifice Noii Stângi… DemonstraŃia etnometodologică este un tip de micr
oconfruntare cu, şi rezistenŃă nonviolentă faŃă de o status quo. Este un substit
ut şi o rebeliune simbolică faŃă de o structură mai largă pe care tinerii nu pot
, şi adesea nu doresc, s-o schimbe… Este substitutul rebeliunii permise pentru r
evoluŃia inaccesibilă”165. Supusă în prezent unor critici concertate, etnometodo
logia nu mai exercită fascinaŃia din perioada în care s-a lansat, dar rămâne o e
tapă pe care istoria sociologiei nu o poate ignora fără a-şi atrage, ea însăşi,
reproşuri întemeiate. __________________________
bibliografie
1.R. Turner (ed.): Ethnometodology, London, Penguin Education, 1974.î 2.H. Garfi
nkel: Condition of succesful degradation in “American Journal of Sociology”, 61,
1956 3.A. Gouldner: The coming crising of western sociology, London, Heinemann,
1971 4.D.H. Zimmermann; D. Laurence Wieder: Ethnometodology and the problem of
order; comment on Denzin,in J.D.Douglas (ed.) Understanding everyday life.Toward
the reconstruction of sociological knowledge, London, Routledge & Kegan Paul, 1
971. 5.H.Garfinkel: Studies in ethnometodological, Englewood, Cliffs, Prentice H
all, 1967. 6.A.V.Cicourel:Method and measurement in sociology, London, The Free
Press of Glencon, Collier-Mac Millan, 1964. 7.E. Goffman: Behavior in public pla
ces, New York, The Free Press, 1963. 8.J.D.Douglas (ed.): Understanding everyday
life.Toward of sociological knowledge, London, Routledge & Kegan Paul, 1973. 9.
W. Buckley: Sociology and modern systems theory, New Jersey, Englewood Cliffs, P
rentice-Hall, 1968.
Studiu de autor 1.3. Erving Goffman (1922-1982): dramaturgia socialului Născut î
n 1922 în Canada, Erving Goffman descoperă sociologia la Universitatea din Toron
to sub auspiciile a doi antropologi, australianului Charles William Norton Hart
(format de A.R. Radcliffe-Brown) Şi americanul Ray Biirdwhistell (format de W.L.
Warner). Îl întâlnim în 1945 la Universitatea din Chicago, unde urmează cursuri
le lui H. Blumer, E.C. Hughes, R. Redcliffe Şi W.L. Warner. La cererea acestuia
din urmă, Goffman începe să studieze comunicarea dintre locuitorii insulelor She
tland, în nordul Corsicii.
162 163
R. Turner (ed.): Op. cit., cap. E. Bitner, p. 75 R. Turner (ed.): Op. cit., pag.
109-128 164 R. Turner: Op. cit., p. 85-96 165 A. W. Gouldner: The Coming Crisis
of Western Sociology, London, Heiemann, 1971, p. 394 185
Acest studiu al unei comunităŃi ("comminity study") constituie teza sa de doctor
at pe care o susŃine în 1953. Goffman se consacră mai departe cercetărilor de te
ren în spitalele de psihiatrie din Washington; aceste cercetări constituie esenŃ
a lucrării "Asiles études sur la conditien sociale des malades menraux" (1961).
Goffman va preda la Berkeley în California (19581965) apoi la Universitatea Penn
sylvenia din Philadelphia. Devine preŞedintele AsociaŃiei Sociologice Americane
în 1982. În afara celor două titluri deja citate, dintre lucrările sale cele mai
cunoscute amintim: Stigmate, Les usages sociaux des handicaps (1963), Les rites
d interaction (167), Les relations en public (1971), Les Cadres de l expérience
(1974). Goffman sistematizează problematica interacŃionalistă, aplicând-o în st
udiul relaŃiilor de zi cu zi. În "La mise en scéne de la vie quotidiene", el stu
diază această infinitate de comportamente elementare, atât de atente la exigenŃe
le raportării la celălalt, care constituie ordinea socială. Putem sublinia efica
citatea interacŃiunii. de fapt nu e vorba de un ansamblu de practici sociale, at
ât de fireŞti încât nimeni nu le remarcă, ci acelea care scot în evidenŃă extrao
rdinara "tehnicitate" a actorilor, punct de vedere care va fi de altfel sistemat
izat de către etnometodologi care l-au ridicat la rangul de program de cercetare
teoretică. Să ne gândim la aglomeraŃia de pe străzi, la o oră de vârf în una di
n metropolele noastre. Cei care locuiesc la Ńară se miră în general când văd vit
eza de care sunt capabili semenii lor de la oraş. şi într-adevăr, au Şi de ce, c
ând vedem cu câtă măestrie fiecare reuŞeŞte să-Şi aleagă traseul în funcŃie de c
elălalt, fie că aceŞtia vin din spate, din faŃă sau dintr-o parte - fără să refl
ecteze la aceasta, continuându-Şi discursul interior, adesea chiar citind un zia
r. O ordine socială - aici în forma sa cea mai efemeră - se naŞte din această in
finitate de acŃiuni individuale care se reglează reciproc. Asiles: individul Şi
instituŃia În Asiles (Aziluri), Erving Goffman prezintă o interpretare a modului
conflictual de existenŃă în aziluri Şi analizează pe larg schema subiacentă Şi
comună tuturor instituŃiilor totalitare sau totale precum azilurile, închisorile
, cărămizile etc... ceea ce permite o mai bună înŃelegere a practicilor, conflic
telor de identitate Şi sociale care se manifestă în cadrul lor. Total institutio
n (instituŃia totalitară sau totală): «Domiciliul sau locul de muncă unde un num
ăr mare de indivizi, aflaŃi în aceeaŞi situaŃie, rupŃi de lumea de afară pe o pe
rioadă de timp relativ lungă, duc o viaŃă izolată după niŞte reguli explicite Şi
bine stabilite». E. Goffman, Asiles, Ed. de Minuit, 1968, p. 41 Poate părea par
adoxal ca un interacŃionalist să arate interes pentru o instituŃie. de fapt, ace
st studiu îi permite lui Goffman să critice punctul de vedere funcŃionalist care
solicită o hiper-socializare a indivizilor. Într-o instituŃie atât de constrâng
ătoare precum un spital psihiatric, alienaŃii ("izolaŃii") reuŞesc întotdeauna s
ă se adapteze, mai mult decât atât, să se afiŞeze în aŞa manieră încât să poată
păstra o anumită distanŃă faŃă de rolul pe care ar trebui să-l joace. Individul
nu este o fiinŃă programată, încorporat instituŃiei care încearcă să-i controlez
e existenŃa; el este susceptibil de adaptări secundare. Adaptarea secundară: «Or
ice dispoziŃie care să-i permită individului să folosească mijloace de apărare s
au să-Şi atingă scopurile ilicite (sau ambele în acelaŞi timp) pentru ca astfel
să ocolească pretenŃiile organizaŃiei referitor la ceea ce ar trebui să facă sau
să primească Şi începând cu ceea ce ar trebui să fie. Adaptările secundare repr
ezintă pentru individ o modalitate de a se îndepărta de rolul Şi de personajul d
istribuite de această instituŃie.» Idem, p. 245 Întâlnim un concept similar celu
i de adaptare secundară în teoria klui Anselm Strauss care aminteŞte de "o ordin
e negociată", adică o funcŃionare care nu se bazează numai pe integrarea funcŃio
nală. Aziluri îi permite în cele din urmă lui Goffman să susŃină o concepŃie des
pre individ în cadrul societăŃii care ar putea servi drept referinŃă pentru într
egul curent interacŃionist: «Imaginea cea mai simplă a individului Şi a eului pe
care sociologia o poate consacra este aceea că el (individul) este pentru el în
suŞi ceea ce face din el poziŃia pe care o ocupă în cadrul organizaŃiei. Mergând
mai departe, sociologia recunoaŞte că apar adesea complicaŃii care ajung să mod
ifice această schemă: se poate ca eul să nu fie încă format (modelat) sau să poa
rte pecetea unor influenŃe contradictorii. Poate că ar fi mai bine să punem pe p
rimul loc aceste precauŃii (rezerve), ceea ce ar complica Şi mai mult această co
nstrucŃie Şi ar defini individul într-o perspectivă sociologică, ca o fiinŃă cap
abilă de distanŃare, adică capabilă să adopte o poziŃie intermediară între ident
ificarea cu instituŃia sau poziŃia faŃă de ea, Şi gata la cea mai mică presiune
să reacŃioneze, modificându-Şi atitudinea într-un sens sau altul pentru a-Şi reg
ăsi echilibrul.» E. Goffman, Aziluri, Ed. de minuit, p. 373 Erving Goffman arată
că sistemul din aziluri adaugă alienării mintale o veritabilă alienare socială
prin izolarea lor în rolul de alienaŃi, ceea ce nu-i împiedică să opună rezisten
Ńă printr-o serie de manevre ce Ńin de rolul care li se atribuie. Indivizii pot
reacŃiona prin accentuarea în mod făŃiŞ a caracteristicilor rolului jucat (homos
exualul se comportă ca un nebun, adică după cum e stereotipul) sau din contră, m
ai frecvent prin disimularea adevăratei lor identităŃi. «În spitalele de psihiat
rie, bolnavii se prefac că prezintă simptome ciudate ca să nu le dezamăgească pe
infirmierele stagiare printr-un comportament normal» scrie E Goffman înainte de
a-l cita pe socio-psihiatrul H.S. Sullivan: «Un studiu asupra "readaptărilor so
ciale" efectuate acum câŃiva ani într-unul din marile noastre spitale de psihiat
rie mi-a demonstrat că bolnavilor nu li se mai administra tratamentul pentru că
învăŃasră să nu mai manifeste simptome 186
asemănătoare cu ale celor din jur. Altfel spus, ei au realizat foarte bine ce se
petrece în jurul lor pentru a înŃelege prejudecăŃile mediului cu privire la fan
tasmele lor.» E. Goffman, La mise en scenè de la vie quotidienne, I - La présent
ation de soi, Ed. Minuit, 1973, p. 28 Stigmatizarea În Stigmate, les usages soci
aux des handicaps (1963), Goffman se ocupă de cei stigmatizaŃi Şi de aceste dife
renŃe (diformităŃi trupeŞti, deficite de caracter sau stigmate tribale precum ra
sa, naŃionalitatea religia...) care fac ca anumiŃi indivizi să fie discreditaŃi.
El demonstrează că un Stigmat e o diferenŃă apreciată drept anormală Şi că e vo
rba deci mai mult de o caracterizare făcută de cei normali decât de un atribut d
istinct în mod obiectiv. Astfel, nu trebuie confundată identitatea socială reală
a unui individ Şi identitatea sa socială virtuală (adică imaginea pe care ceila
lŃi Şi-au format-o despre el). «În toate cazurile e stigmat (...) regăsim acelea
Şi trăsături sociologice: un individ care ar fi putut fi cu uŞurinŃă inclus sau
admis în cercul raporturilor sociale de toate zilele, posedă o trăsătură caracte
ristică care trage atenŃia acelora dintre noi care-l întâlnesc Şi ne face să-i î
ntoarcem spatele, distrugând astfel drepturile pe care el le are vizavi de noi p
rin celelalte atribute ale sale. El posedă un stigmat, o deosebire supărătoare l
a care nu ne aŞteptăm. Cât despre noi, cei care nu înŞelăm aceste aŞteptări spec
ifice, eu ne-aŞ numi normali. Rezultă prin definiŃie că noi considerăm că o pers
oană care poartă un stigmat nu este întru totul umană. Plecând de la acest postu
lat, noi facem tot felul de discriminări prin care reducem cu eficacitate, chiar
dacă câteodată inconŞtient, Şansele acestei persoane.» E. Goffman, Stigmate, le
s usages sociaux des handicaps, 1963, Ed. Minuit, 1975, p. 15 Sociologia interac
Ńionistă Şi dramaturgia socialului În teza sa de doctorat, Goffman concepe relaŃ
iile dintre indivizi ca pe actele unui spectacol de teatru. În relaŃiile cu ceil
alŃi, individul se prezintă Şi se imaginează ca actor în faŃa publicului; el se
exprimă pe sine însuŞi pentru a obŃine o impresie (din partea celorlalŃi). Din a
cel moment mai rămân de interpretat diversele tipuri de reprezentaŃii utilizate,
de observat tehnicile folosite (expresii exoplicite sau indirecte, cu intenŃie
sau fără intenŃie, plănuite sau spontane...) Şi pentru a desprinde temeiul acest
ei puneri în scenă a vieŃii cotidiene. «Putem deci presupune că orice persoană c
are se află în mijlocul altor persoane are nenumărate motive de a încerca să con
troleze impresia pe care Şi-o fac ele despre situaŃia în cauză. Ne interesează a
ici unele dintre tehnicile folosite în mod curent pentru a produce aceste impres
ii Şi unele dintre împrejurările cel mai adesea asociate cu folosirea acestor te
hnici. (...) Ne vom ocupa numai de problemele "teatrale" pe care Şi le pun parti
cipanŃii atunci când îŞi prezintă activitatea partenerilor lor. Chestiunile lega
te de punerea în scenă Şi de tacticile teatrale sunt adesea banale Şi generale,
ele apar pe tot parcursul vieŃii sociale Şi furnizează o schemă precisă pentru o
analiză sociologică. La sfârŞit se cuvine să prezentăm câteva definiŃii. Prin "
interacŃiune" (adică interacŃiunea faŃă în faŃă) se înŃelege aproximativ influen
Ńa reciprocă pe care partenerii o exercită asupra acŃiunilor lor, respectiv atun
ci când se află unii în prezenŃa fizică imediată a celorlalŃi; printr-o singură
interacŃiune se înŃelege întreaga interacŃiune care are loc cu o anumită ocazie,
când memebrii unui ansamblu dat se găsesc timp îndelungat unii în prezenŃa alto
ra; Şi termenul de "întâlnire" s-ar potrivi în acest context. Prin "reprezentaŃi
e" se înŃelege întreaga activitate desfăŞurată de o persoană pentru a influenŃa
întrun anumit fel pe unul sau pe alŃi participanŃi. Dacă considerăm un anumit ac
tor Şi reprezentaŃia sa ca referinŃă fundamentală, îi putem cataloga drept publi
c, observatori sau parteneri pe cei care realizează celelalte reprezentaŃii. Num
im rol (part) sau "rutină" modelul prestabilit de acŃiune efectuat în timpul une
i reprezentaŃii Şi care poate fi prezentat Şi folosit Şi în alte ocazii.» E. Gof
fman, La mise en scène de la vie quotidiene, I. La présentation de soi, 1953, Ed
. Minuit, 1973, p. 23 Goffman distringe în fiecare individ un actor Şi un person
aj: actorul este cel care intră în scenă zilnic pentru a deveni personaj, adică
imaginea pe care el vrea ca ceilalŃi să Şi-o facă despre el. Într-o anumită priv
inŃă, actorul este expresia, personajul, impresia. Goffman reflectează apoi în c
eea ce priveŞte diferitele tehnici de reprezentaŃie: FaŃada: Goffman foloseŞte a
cest concept cu sensul de "aparatură simbolică" la care actorul face apel în tim
pul reprezentaŃiei. FaŃada include componentele materiale precum decorul (locul,
 mobilierul...) Şi componentele personale precum vârsta, sexul, rasa... dar Şi î
mbrăcămintea, modul de a vorbi, mimica, gesturile... Realizarea dramatică: Indiv
idul poate de asemenea recurge la procedeul de dramatizare pentru a-Şi convinge
interlocutorul Şi pentru a spori eficacitatea reprezentaŃiei; mai precis e vorba
de a da strălucire Şi o tentă dramatică unor fapte care ar putea trece neobserv
ate (de exemplu, un arbitru de base-ball care vrea să dea impresia că este sigur
pe sine, trebuie să ia decizii prompte. Idealizare: Acest "Şiretlic" al actorul
ui constă în crearea unei imagini despre sine pe care el o consideră valoroasă.
Goffman citează cazul menajerei burgheze care lasă dinadins în sufragerie ziarul
"The Saturday Evening Post", dar ascunde în dormitor 187
un exemplar din "True Romance". Preluând acest punct de vedere împărtăŞit Şi de
Durkheim Şi Radcliffe-Brown, el nu ezită să afirme: "lumea într-adevăr este o ce
remonie". CoerenŃa expresiei: Actorul caută să evite toate stângăciile (de exemp
lu căscatul, lapsus-ul, bâlbâiala, nervozitatea etc...) care ar putea crea impre
sia de incompetenŃă sau de lipsă de respect. ReprezentaŃie frauduloasă: Adesea,
în scopul idealizării, actorul poate folosi subterfugii precum disimularea, minc
iuna (manifestă sau prin omisiune), insinuarea, ambiguitatea plănuită etc... Mis
tificarea: Acest mecanism este o formă de distanŃare, de protejare a actorului v
izavi de public; actorul îŞi rezervă un spaŃiu inviolabil, o zonă pe care toŃi o
respectă. La final, reprezentaŃia este un amestec subtil de realitate Şi de sim
ulare. Nu rămâne decât ca actorul să vrea ca personajul său să fie credibil Şi v
iu. Goffman subliniază de altfel caracterul semi-conŞtient al acestei regizări:
actorul crede progresiv în personajul său, astfel încât i se întâmplă să fie el
însuŞi păcălit. Certitudinea actorului «Când un actor îŞi joacă rolul, el cere i
mplicit partenerilor săi să ia în serios impresia pe care o au. El le cere să cr
eadă că personajul pe care-l privesc posedă toate atributele pe care el în apare
nŃă le posedă; (...) se admite în general că actorul dă reprezentaŃia Şi îŞi org
anizează spectacolul "în onoarea" celorlalte persoane. Dar poate fi util să priv
im Şi din altă perspectivă Şi să cercetăm în ce măsură actorul însuŞi crede în i
mpresia pe care încearcă să le-o creeze celor din jur. Actorul poate fi complet
angajat în propriul joc; el poate fi sincer convins că ideea de realitate pe car
e o creează este realitatea însăŞi. dacă publicul împărtăŞeŞte această convinger
e - Şi cel mai adesea aŞa se întâmplă - atunci, cel puŃin pe moment, numai socio
logul, mizantropul se pot îndoi de "realitatea" prezentată de actor. Dar e posib
il ca actorul să nu fie păcălit de propriul joc (...). Când actorul nu crede în
propriul său joc, atunci vom vorbi de cinism în contradicŃie cu "sinceritatea" a
ctorilor care cred în impresia produsă de propria reprezentaŃie.» E. Goffman, La
mise en scenè de la vie quotidienne, I, La preséntation de soi, 1953, Ed. Minui
t, 1973, p. 25 Goffman situează în centrul înŃelegerii socialului o teorie a int
eracŃiunii "faŃă în faŃă", dintre indivizi. TotuŞi el nu pretinde că interacŃiun
ea reprezintă singura componentă a organizării sociale; el recunoaŞte de asemene
a în mod explicit existenŃa entităŃilor macroscopice precum structurile sociale,
organizaŃiile etc... Însă el încearcă să arate că interacŃiunea este un instrum
ent analitic esenŃial în înŃelegerea funcŃionării societăŃii. Astfel opera sa în
totalitatea ei poate fi înŃeleasă ca o perfecŃionare progresivă a acestui instr
ument de analiză teoretică. Scopul final este acela de a înŃelege principiile de
organizare, "cadrele" care alcătuiesc experienŃele Şi interacŃiunile de zi cu z
i. Din acest punct de vedere, les cadres de l expérience (1974) este opera în ca
re interacŃinismul lui Goffman se uneŞte cu lectura dramaturgică a socialului. «
Îmi propun pe de o parte să izolez niŞte cadre fundamentale care, în societatea
noastră, ne permit să înŃelegem evenimenele Şi pe de altă parte să analizez punc
tele vulnerabile ale cadrelor noastre de referinŃă. Ideea de la care am plecat e
ste următoarea: un lucru care în anumite împrejurări poate fi prezentat drept re
alitate, de fapt poate fi numai o glumă, un vis un accident, o neînŃelegere, o i
luzie, o piesă de teatru.» E. Goffman, Les cadres de l expérience, 1974, Ed. Min
uit, 1991, p. 18 1.4. Critici aduse interacŃionsimului Limitele metodei de cerce
tare monografică O primă critică constă în evidenŃierea limitelor cercetării în
situ Şi a metodei monografice care exclud orice formă de validare statistică Şi
fac să fie dificilă sau prea uŞoară - ceea ce e totuna, căci este de ajuns să se
furnizeze exemple contrare combaterea (cu motive temeinice) a proproziŃiilor ge
nerale. Hipertrofia "sensului trăit" Un alt reproŞ e cel enunŃat de către Michel
Crozier Şi Ehrard Friedberg: privilegiind "sensul trăit" de actori, interacŃion
iŞtii neglijează adesea formele de putere sau de dominaŃie Şi se arată incapabil
i de a analiza formele de integrare. «În cazul nici unuia dintre modelele de ana
liză Şi de interpretare a comportamentului nu este pusă problema în exclusivitat
e sociologică a integrării Şi, dacă contribuŃia asupra "experienŃei" (le vécu) e
ste remarcabilă, nu se ajunge la nivelul sociologic decât cu preŃul unei extrapo
lări abuzive.» M. Crozier Şi E. Friedberg, Actorul Şi sistemul (1977), Seuil, 19
92, p. 232 Paradoxul unei derive subiectiviste care-i achită pe actori de orice
responsabilitate, considerând că vina aparŃine numai societăŃii 188
Principala critică adusă interacŃionismului simbolic se referă la deriva sa subi
ectivă. Teoria interacŃionisă a devianŃei poate fi caracterizată ca o hiper-soci
alizare a responsabilităŃii, ceea ce vine în contradicŃie cu subiectivismul afiŞ
at al paradigmei. Această teorie prezintă devianŃa într-o lumină favorabilă, iar
societatea cu ai săi "antrenori de morală" este criticată pentru tendinŃele sal
e represive. Maurice Cusson ne îndeamnă la mai multă prudenŃă. «Pentru a-Şi scri
e cartea Asylums, Goffman (1961) frecventează timp de un an un spital de psihiat
rie; el fraternizează cu pacienŃii, încearcă să descopere felul în care aceŞtia
percep instituŃia. Cartea este scrisă plecând de la cadrul de referinŃă al bolna
vilor. H. Becker a fost la tinereŃe "musicien de danse" Şi din când în când fuma
marijuana împreună cu colegii săi. Outsiders (1963) avea să ne prezinte acest c
adru. Un număr important de lucrări de sociologie a devianŃei au ca punct de ple
care întrevederile cu delicvenŃi, homosexuali, prostituate etc... Şi prezintă co
ncepŃia lor despre lume. În aceste condiŃii, nu e surpinzător că subiecŃii astfe
l studiaŃi sunt prezentaŃi fie într-o lumină favorabilă, fie pe un ton neutru. Î
n acest scop, însuŞi termenul de deviant este util. Mai sunt Şi alŃi termeni car
e servesc la minimalizarea problemelor pe care le ridică devianŃa: infractor, si
tuaŃie problemă, act nedorit, cultura drogului... Însă atitudinea neutră care-i
stă atât de bine omului de ŞtiinŃă, îi este rezervată deviantului. Când trebuie
descrisă atitudinea de respingere a societăŃii judecăŃile de valoare sunt următo
arele: e vorba de o atitudine gratuită, parŃială, subiectivă, discriminatorie, r
epresivă, intolerantă. Archer (185, p. 751) evocă atitudinea victoriană faŃă de
devianŃa sexuală în termeni nu tocmai neutri: ea e "fiercely monogamist, narrowl
y procreative". ComparaŃia unei atitudini oarecare cu o vânătoare de vrăjitoare
este o tehnică retorică des folosită în literatura de specialitate. AŞa cum subl
iniază Gassin (1985, p. 52), în criminologie această atitudine duce la banalizar
ea crimei Şi la dramatizarea reacŃiei sociale Interesul pentru sociologia penală
ar fi limitat dacă aceasta s-ar rezuma numai la prezentarea opiniilor devianŃil
or Şi nu a judecăŃilor care crează devianŃa.» M. Susson, devianŃa, în R. Boudon
(dir.), Tratat de sociologie, PUF, 1992, p. 396 Unii autori resping abordarea co
nstrucŃionistă Şi analizează faptele a căror nocivitate este indiscutabilă - del
icvenŃa în general Şi crima în special - urmând mai departe să studieze devianŃe
le obiŞnuite, ale căror daune nu sunt reperabile decât dacă depăŞesc limitele co
nformismului. Acest tip de devianŃe care nu constituie un pericol pentru societa
te au intrat în sfera preocupărilor lui Becker sau Goffman. Studiul devianŃei, c
hiar dacă merge pe calea interacŃionistă pentru a descrie itinerariul deviant -
ne conduce în mod inevitabil la Durkheim căci, dacă un lucru e sigur, acela e că
în interiorul unei comunităŃi, în rândul grupurilor celor mai puŃin integrate s
e înregistrează nivelul cel mai ridicat al devianŃei Şi delicvenŃei. Intensitate
a aŞanumitului "lien social" (legătura socială), măsurată cu ajutorul unor indic
atori: rata Şomajului, numărul familiilor destrămate, nivelul venitului... rămân
e fundamentul oricăror forme de devianŃă Şi mai ales a actelor delictuoase sau p
ericuloase. TendinŃa de a aglutina comportamentele deviante Şi acŃiunile delicve
nte confirmă în mod spectaculos paradigma durkheimistă. Acest paradox nu-i va mi
ra de fapt decât pe cei care opun într-o manieră simplistă demersul holist Şi in
dividualist Şi nu pe autorii interacŃioniŞti înŞiŞi, aŞa cum o arată nenumăratel
e citate din Durkheim la care recurge Goffman în lucrările sale. Concluzie Anali
zele interacŃioniste depăŞesc astăzi cadrul şcolii de la Chicago. InteracŃionism
ul îŞi găseŞte adepŃi în domenii specializate precum sociologie, educaŃie, a dev
ianŃei sau excluderii. Mai mult decât atât, numeroŞi autori care nu se erijează
în interacŃioniŞti îŞi însuŞesc problematica care insistă pe capacităŃile de int
erpretare Şi de negociere ale actorilor sociali. «Putem oare întreprinde un bila
nŃ Şi estima rolul interacŃionismului simbolic în istoria sociologiei? Putem cel
puŃin constata că interacŃioniŞtii au contribuit la recunoaŞterea Şi înŃelegere
a unor dimensiuni esenŃiale ale vieŃii sociale precum reflexivitatea sau capacit
atea de interpretare Şi de negociere ale actorilor sociali. Acesta este un indic
iu remarcabil al lor: sociologii care lucrează la elaborarea unei "great theory"
, adică a unei teorii sociale generale, încearcă toŃi să integreze în cadrul lor
conceptual experienŃa interacŃionistă. Să ne gândim numai la reluarea lui Mead
în lucrările lui Haburmas, Goffman sau Giddens, acesta fiind doar un exemplu în
acest sens. (...) În ipostaza de curent autonom, interacŃionismul tinde să aibă
o influenŃă din ce în ce mai slabă dar, ca parte integrantă a culturii generale
a sociologiei, ocupă un loc important Şi esenŃial.» J.M. de Quiroz Şi M. Ziolkov
ski, InteracŃionalismul simbolic, Presses Universitaires de Resnes, 1994, pp. 12
9-130 În ciuda criticilor aduse, putem remarca că metodele interacŃionaliste se
bucură de un larg asentiment din partea tuturor orientărilor /orizonturilor teor
etice. NumeroŞi cercetători francezi utilizează un astfel de demers, în special
Serge Paugam în studiul fenomenelor excluderii Şi sărăciei (La disqualification
sociale, 1991, La France et ses pauvres, 1993, L exclusion des savoires, 1996).
Se pare că faptul că etnometodologia a radicalizat majoritatea postulatelor sale
a imunizat întrucâtva interacŃionalismul simbolic. Bibliografie Jean-Pierre Lel
as, Bruno Milly, Histoire des penmsées sociologiques, Editions Dalloz, 31-35, ru
e Freidevaux 75685, Paris, Cedex 14 189
190
AARON CICOUREL (1928) Sociologia cognitivă (1972) A. Cicourel s-a născut în Atla
nta, SUA, în 1928. ObŃine titlul de licenŃiat n Litere (}tiinŃe umaniste) - în 1
951, gradul de master în sociologie în 1955 la Los Angeles, doctoratul în Sociol
ogie (1957). Din 1960 e succesiv asistent şi conferenŃiar la Universitatea din C
alifornia, apoi devine profesor de Sociologie (1960-1970). l Cicourel a jucat un
rol important în dezvoltarea şi difuzarea etnometodologiei, dar simultan a dezv
oltat o g$ndire originală privitor la mai multe domenii importante a ştiinŃelor
sociale, cum ar fi: educaŃie, metode de cercetare, delicvenŃa juvenilă, limbaj,
care, după Cicourel aparŃine sociologiei. Publică în 1963 cu J. Kitsuse o operă
consacrată studiului luării deciziilor în domeniul educaŃiei. După autor, şcoala
constituie un mecanism de diferenŃiere socială: performanŃa şcolare a elevilor
nu e datorată doar nivelului lor intelectual sau a performanŃelor lor şcolare an
terioare, nici măcar capacităŃii financiare a părinŃilor. Dacă se doreşte înŃele
gerea fenomenului de eşec şi reuşită trebuie Ńinut cont de procesele organizator
ice care fac parte din rutina şcolară şi care în această lucrare nu sunt abordat
e deloc. La finele anchetelor, Cicourel şi Kitsuse au ajuns la concluzia că dist
incŃia introdusă de Turner trebuie repusă în discuŃie. Ei arată într-adevăr că î
nvăŃătorii şi consilierii de orientare, în acŃiunile lor cotidiene, exercită un
control efectiv asupra accesului elevilor la diverse curicule. Efortul candidaŃi
lor nu e garanŃia menŃinerii lor în competiŃie, care nu este neapărat evaluat du
pă criterii academice. Într-un mare număr de cazuri anumiŃi elevi, cu aptitudini
bune sunt penalizaŃi, chiar excluşi de la competiŃia şcolară şi chiar socială.
Cicourel este cunoscut şi pentru elaborarea unei critici sistematice asupra meto
delor folosite în Sociologie, în particular cele care pretind măsurarea cantitat
ivă a fenomenelor sociale. După Cicourel trebuie să ne întrebăm despre utilitate
a curentă în cercetarea ştiinŃelor sociale a sistemelor matematice şi a celor de
măsură. Nu că faptele socio-culturale, după el, nu ar putea fi măsurate de func
Ńiile matematice existente, ci deoarece faptele fundamentale ale acŃiunilor soci
ale ar trebui clarificate înaintea impunerii de postulate de măsură care nu le c
orespund. Pe de altă parte, măsura unui proces social nu scapă problemei semnifi
caŃiei date vieŃii cotidiene, pentru că toată ancheta se referă "obligatoriu la"
lumea bunului simŃ a vieŃii cotidiene. Se presupune într-adevăr existenŃa unei
reŃele de semnificaŃie partajată socialmente, adică o teorie a culturii. Măsura
faptelor sociale, chiar dacă prespune problemele ei rezolvate e tot timpul contr
adictorie cu o teorie a acŃiunii sociale. Dacă dispozitivele de măsură nu sunt v
alide, acest lucru are loc pentru că ele reprezintă impunerea procedurilor numer
ice care sunt exterioare la fel de mult lumii sociale observabile descrise de so
ciologi cât şi conceptualizărilor bazate pe aceste descrieri. Împinsă la extremă
, această reflecŃie ar putea sugera că, din moment ce conceptele pe care se baze
ază teoriile sociologice nu au proprietăŃi numerice, nu se poate şti care propri
etăŃi numerice să se caute în realitate. Dar Cicourel nu merge în această direcŃ
ie, nu speră la descoperirea metodelor riguroase de măsură în ştiinŃele sociale.
l În 1968 Cicourel publică o operă importantă despre funcŃionarea justiŃiei pen
tru mineri. Cercetarea sa care a durat 4 ani în 2 oraşe din California, arată că
delicvenŃa juvenilă facer obiectul unei construcŃii sociale,. Mai precis, Cicou
rel explică modul în care poliŃia, judecătorii pentru copii, tribunalele, dar şi
înşişi cercetătorii, transferă acŃiunile tinerilor în acte, texte şi rapoarte s
crise, care sunt apoi utilizate ca o dovadă pentru a caracteriza anumite acte sa
u activităŃi ca delicvente, criminale, ilegale, periculoase, suspecte. Cicourel
cercetează an-chetele poliŃiştilor, magistraŃilor din moment ce aceste anchete a
u aspectele lor contingente care desemnează şi permit recunoaşterea categoriilor
de devianŃă şi conformism. l În sfârşit, în lucrările sale despre limbaj, Cicou
rel a degajat un anumit număr de proprietăŃi pe care le numeşte proceduri impera
tive. Se propune studierea la lumina lucrărilor etnometodologice ale lui Garfink
el, interdicŃiile şi obligaŃiile care jalonează viaŃa cotidiană, pe care el le n
umeşte "reguli de suprafaŃă". Se analizează felul în care indivizii, în gândirea
lor practică cotidiană chiar în cea ştiinŃifică "folosesc proceduri interpretat
ive" pentru a recunoaşte pertinenŃa regulilor de suprafaŃă şi a le converti în c
omportamentul practic impus. Nu există reguli care spun copilului la fel de bine
ca şi adultului cum trebuie găsită această articulaŃie. Din moment ce indivizii
 acumulează componente necesare pentru a da un sens subiectului lor, procedurile
interpretative trebuie să aducă proprietăŃi invariante de gândire practică. Pro
cedeele de interpretare ale indivizilor permit darea unui sens "regulilor de sup
rafaŃă", care sunt în primul rând o "structură deschisă" având un "orizont" de s
emnificaŃii posibile. Astfel, conform lingvisticii consskyene, structura socială
va fi generatoare. l În aceste zile, Sociologia Cognitivă e singura operă a lui
A Cicourel tradusă în franceză. se ocupă de: modul în care se construiesc cunoş
tinŃele noastre despre structura socială, capacitatea noastră de a utiliza proce
dee interpretative, indispensabile vieŃii cotidiene în timpul dobândirii limbaju
lui.
191
Însuşirea structurii sociale: spre o sociologie care dezvoltă limbajul şi semnif
icaŃiile Cum încearcă membrii unei societăŃi sau culturi să înŃeleagă, să atribu
ie o semnificaŃie mediului lor în funcŃie de timp, e o întrebare fundamentală pe
ntru înŃelegerea condiŃiilor de ordin social. Textele tradiŃionale de iniŃiere î
n sociologie consideră socializarea standard a copilului indispensabilă controlu
lui social şi apariŃiei societăŃii umane sau ordinii sociale. Dar aceste texte n
u pun problema felului în care copilul interiorizează atitudinile celorlalŃi şi
asimilează normele. Ideea socializării "adecvate" subestimează importanŃa intera
cŃiunii sociale şi a limbajului. A face referinŃă la apariŃia unui "eu social" a
normelor şi regulilor pentru a hotărî conduitele apropiate sau neapropiate, dup
ă vagile criterii nespecificate de recompensă şi pedeapsă, nu răspunde la întreb
area de a şti care este dezvoltarea normală a regulilor. Interpretarea tradiŃion
ală şi "normală" (pentru a relua noŃiunea de ştiinŃă normală a lui Kuhn), în soc
iologie nu se arată cum limbajul şi semnificaŃia apar la copil conform palierelo
r evoluŃiei care-i permit acumularea progresivă, a unui gen de structură socială
, sau o organizare socială necesară, la recunoaşterea şi aplicarea "regulilor jo
cului". Sociologii nu văd numai importanŃa dezvoltării limbajului şi a semnifica
Ńiei. Pentru a se orienta vis-a-vis de funcŃiile şi datele organizării sociale c
otidiene. Lucrări recente în lingvistică despre socializaea prin limbaj şi a cer
cetărilor asupra proprietăŃilor gândirii practice cotidiene sugerează schimbări
radicale în concepŃiile sociologice tradiŃionale de "norme" de "socializare" şi
de "dobândirea regulilor" de către copil. În acest sens vom folosi aceste descop
eriri pentru a schiŃa o concepŃie de însuşire progresivă a normelor la copil. O
asemenea perspectivă este o necesitate prealabilă evaluării mai precise a organi
zării sociale şi aceasta în opoziŃie cu evaluarea tradiŃională. Însuşirea limbaj
ului şi semnificaŃiei Problema semnificaŃiei pentru antropologul-sociolog poate
fi pusă în felul următor: cum îşi însuşesc membrii unei societăŃi un sens al str
ucturii sociale care le permite să negocieze activităŃile cotidiene? Studiul îns
uşirii progresive, de către copil, a procedeelor interpretative şi a regulilor d
e suprafaŃă trebuie să Ńină cont de o teorie a însuşirii limbajului în raport cu
o teorie lingvistică. Lucrările recente a lui McNeill. Lyons Wales pun accentul
pe necesitatea de a coordona formularea lingvistică cu studii asupra însuşirii
limbii, dar cerând a fi completate de către antropologii-sociologi. Aportul sema
ntic la filologie şi sintaxă este mai mult decât o funcŃie a unui domeniu lexica
l existând sub formă de dicŃionar şi propunând metode pentru a hotărî semnificaŃ
ia de dat cuvintelor. Vorbind de "competenŃă" şi de "performanŃa" unor interlocu
tori în limba lor maternă cere încercarea de a înŃelege cum se poate detecta ace
astă competenŃă pornind de la studiu empiric a performanŃei lor, şi de asemenea
de a arăta cum ambele depind de însuşirea progresivă a procedeelor interpretativ
e pentru a înŃelege şi a regăsi un vocabular sau o terminologie apropiată în cur
sul întâlnirilor trăite. Astfel vocabularul unui copil este filtrat de către ace
ste interpretoare şi faptul că el îşi aminteşte în momentul în care hotărăşte ap
licarea lui la intecaŃiune depinde la fel de mult de aceeaşi structură. Din mome
nt ce afirmăm că, copilul este expus limbajului adulŃilor pe care el îl imită, t
rebuie înŃeles bine rolul procedeelor interpretative în atribuirea de semnificaŃ
ie şi în acumularea de informaŃie prin autostimulare şi/sau percepŃia şi interpr
etarea unui mediu de obiecte în timp. Ideea că copilul îşi însuşeşte o competenŃ
ă gramaticală bogată şi complexă în 32 de luni (de la 18 luni la 4 ani) sugereaz
ă o afirmaŃie paralel în ceea ce priveşte dezvoltarea procedeelor interpretative
înainte şi în timpul acestei perioade de învăŃare a limbajului. Pentru antropol
ogul sociolog, aportul semantic la componente-le fonologice şi sintactice în cur
sul însuşirii gramaticii trebuie să depăşească: a) regulile generale privind fun
cŃiile şi relaŃiile gramaticale; b) regulile de subcategorisire: caracteristici
sintactice care ierarhizează categoriile lexicale. Se spune că, componenŃa sinta
ctică a unei gramatici comportă o bază care crează structuri profunde. Acestea p
reiau interpretări semantice plecând de la elementele lexicale ale frazelor şi d
e la funcŃiile şi relaŃiile gramaticale care le pot avea aceste elemente în stru
cturile subiacente. Partea transformatoare a teoriei gramaticale este pur interp
retativă. Ea transformă structurile profunde în structuri de suprafaŃă. Chomsky
dă aici un rezumat a formei unei gramatici: "O gramatică cuprinde componente sin
tactice, semantice şi folologice. Ultimele două sunt pur interpretative; ele nu
joacă nici un rol în producŃia recursivă a structurii frazelor. Componenta sinta
ctică constă întrun sistem de bază şi o componentă transformatoare. Sistemul de
bază constă dintr-o componentă de ierarhizare şi dintr-un lexic. Sistemul de baz
ă crează structuri profunde. O structură profundă intră în componenŃa semantică
şi priveşte o interpretare semantică. Ea este modificată de regulile de transfor
mare şi devine o structură de suprafaŃă, care primeşte atunci o interpretare fon
etică graŃie regulilor componentei folologice. Astfel gramatica atribuie interpr
etări semantice semnelor, această asociaŃie fiind mediatizată de regulile recurs
ive a elementelor sintactice."
192
Componenta de ierarhizare a sistemului de bază este constituită dintr-o secvenŃă
de reguli de rescriere independente de tot contextul. FuncŃia acestor reguli es
te în esenŃă de a defini un sistem de relaŃii gramaticale care determină interpr
etarea semantică, şi un ordin subiacent şi abstract de elemente care fac posibil
ă funcŃionarea regulilor de transformare. Lexicul e compus dintr-un ansamblu dez
ordonat: liste de cuvinte şi anumite reguli de folosire. Fiecare listă lexicală
are un ansamblu de caracteristici: "dacă considerăm că o listă lexicală ca un an
sablu de caracteristici, raportul elementelor asemănătoare prin sunet, prin semn
ificaŃie sau prin funcŃia sintactică nu va apare în lexic." Anumite caracteristi
ci sunt fonologice, adică extrase dintr-un anumit ansamblu universal de caracter
istici fonetice (sisteme de caracteristici distinctive). Ansamblul caracteristic
ilor fonetice într-o listă lexicală poate fi extras şi reprezintă un fel de matr
ice fonetică care transmite relaŃia în "este un/o" fiecărei caracteristici sinta
ctice specificate aparŃinând listei lexicale. Unele dintre aceste caracteristici
sunt semantice. Acestea sunt de asemenea derivate dintr-un "alfabet" universal,
dar acesta este încă puŃin cunoscut astăzi şi despre el nu se spune nimic aici.
Această formulare a lui Chomsky pune accentul pe rolul componentei sintactice a
gramaticii în atribuirea unei semnificaŃii lexicale şi semnelor provenite din t
ransformarea structurilor profunde în interpretări fonetice la nivelul structuri
lor de suprafaŃă. Dacă regulile sintactice guvernează lexicul şi regulile de res
criere independente de context pentru a defini relaŃiile gramaticale determinând
interpretările semantice, structura interacŃiunii sociale (sau caracterele scen
ice) nu are deci statut independent, dar este totuşi "recunoscută" de membrii un
ei societăŃi în raport cu regulile gramaticale. Rezultă că realitatea socială va
fi creată de caractere universale a limbajului de care dispun toate fiinŃele co
mpetente ("normale"), DiferenŃele culturale ar apare dintr-un ordin superior de
reguli gramaticale încă necunoscut care ar permite variaŃiuni în exprimare dar a
r rămâne compatibile cu caracterele universale ale celor trei componente ale gra
maticii. În formularea lui Chomsky componenta semantică şi dependenŃa ei de sint
axă rămân confuze şi insuficient dezvoltate. Nu vom Ńine deci cont de aceasta şi
vom propune o construcŃie diferită, construcŃie în care se presupune că există
interacŃiuni între formele gramaticale particulare folosite în schimburile socia
le cotidiene (şi nu formele ideale în afara contextului pe care le folosesc anum
iŃi lingvişti) şi interpretările practicii limbajului făcute independent de stru
ctura sintatică sau în care cunoaşterea sintaxei duce la confuzie sau e grevată
de o folosire limitată. În consecinŃă, regulile sintactice formale pot fi create
în cadre culturale sau să rămână tradiŃii orale. Simultan, o dată ce ele sunt d
isponibile şi folosite deoarece sunt dictate şi sancŃionate de societate, ele re
strâng (destul de incomplet) interpretările date de aceşti indivizi. ExistenŃa s
au nu a constrângerilor rămâne o problemă empirică de abia atinsă de cercetători
. Pentru a evita amestecul într-o discuŃie pe ipoteza lui Humbold Sapir - Whorf
vom estima că ne putem întreba cum sunt socializaŃi şi cum dobândesc un sens al
structurii sociale indivizii care intră într-o societate. Faptul că lucrări rece
nte despre psiholingvistica evolutivă au fost folosite un model de gramatică gen
eratoare pentru a studia însuşirea sintaxei furnizează date suplimentare pentru
a examina raportul dintre semantică şi sintaxă şi pentru a sugera proprietăŃile
unei componente semantice independente. Ceea ce pare important în optica unui pr
ogres în însuşirea procedeelor interpretative şi a regulilor de suprafaŃă este f
aptul că adulŃii transmit continuu copiilor termeni sau categorii lexicale a căr
or semnificaŃie este parŃial descifrată în raport cu propriile lor dicŃionare or
ale sau scrise. Într-adevăr indicaŃiile date copiilor, cu privire la sensul cuvi
ntelor nu sunt echivalente utilizării de către adulŃi a dicŃionarelor scrise. Di
cŃionarele orale ale tânărului copil au fost numite "holoplastice", deoarece cuv
intele de un anumit registru se presupune că înlocuiesc fraze. Ei pun în evidenŃ
ă necesitatea noŃiunii de procedeu interpretativ pentru a înŃelege capacitatea c
opilului de a hotărî aplicabilitatea unui cuvânt. A vorbi unui copil pretinde a
cere repunerea în întrebarea noŃiunilor adulŃilor "ceea ce toată lumea ştie". În
consecinŃă, pentru a arăta cum, competenŃa este atribuită copilului se poate ex
amina propoziŃiile lui Chomsky, considerând procesul de socializare drept un con
text experimental în care practica limbajului angajează schimburi utile. Atunci
când vorbeşte unui copil adultul presupune deci o competenŃă sintactică fonologi
că şi semantică. Brown şi Bellugi sugerează de asemenea că o viziune a lumii (sa
u viziunea lumii legată de cultură) este transmisă copilului prin aceste schimbu
ri. Ei nu precizează modul în care concepŃia de structură socială se desfăşoară
la copil. Noi presupunem aici că o viziune a lumii este un mod informaŃional în
urma căruia un observator vorbeşte marilor tipuri de orientări de componente leg
ate de cultură şi nu o definiŃie de proprietăŃi universale, de procedee interpre
tative care permit descoperirea unui sens general al structurii sociale. Se pare
, pe bună dreptate de arătat că, consecinŃele particulare angajate prin procedee
le interpretative sunt legate de cultură şi permit recunoaşterea formelor normal
e ale obiectelor şi evenimentelor, prezenŃa unui pericol, un sens al dreptăŃii,
sau al nedreptăŃii în contextele sociale. Procedeele interpretative permit să co
nsiderăm mediul nostru înconjurător dintr-o perspectivă practică. Viziunea lumii
ar fi deci o schemă de orientare abstractă, dar esenŃială.
193
Totuşi viziunea lumii (sau descrierea viziunii lumii) a unei culturi particulare
nu este o schemă de orientare invariabilă şi tot la fel cuim clasa gramaticilor
accesibile nu poate fi asimilată caracteristicilor universale ale pricedeelor i
nterpretative necesare înŃelegerii modului în care oerdinea socială este posibil
ă şi menŃinută în timp. Producerea structurilor sociale, menŃinerea şi schimbul
lor în timp pot deci fi observate în achiziŃionarea progresivă de către copil a
procedeelor interpretative şi a regulilor de suprafaŃă. Ideea că, copilul mic vo
rbeşte curent un limbaj ezoteric şi nu utilizează un limbaj adult inadecvat sau
incomplet - şi care poate fi analizat cu categorii ale gramaticii adulte - este
util pentru a descrie achiziŃionarea procedeelor interpretative. ConcepŃia lumii
sociale a unui copil n-ar fi trebuit fi studiată impunându-se concepŃiile adult
e ale structurilor sociale normale, ea însăşi, încă departe de a fi clară. Deşi
primele procedee interpretative nu permit copilului să înŃeleagă umorul, jocuril
e de cuvinte, contradicŃiile etc. adulŃilor aceste le permit crearea structurilo
r sociale infantile esoterice, de exemplu: lui îi este posibil să-i fie frică de
animalele împăiate expuse la muzeu, de a fi înlăturat neliniştile nopŃii şi de
a crede în existenŃa lui Battman şi a lui Robin de Bois. Sociologul nu poate să
se mulŃumească unei descrieri a performanŃei copilului în contextele sociale, el
trebuie să explice comportamentele cu un model al manierei în care procedeele i
nterpretative şi competenŃa în regulile de suprafaŃă încadrează anumite comporta
mente la copil. Ideea că, copilul are la dispoziŃie o gramatică simplificată, pr
oducând un limbaj telegrafic lasă să se presupună că sensul structurii sociale a
copilului (procedeele sale interpretative şi competenŃa sa în regulile de supra
faŃă) suscită concepŃia de organizare socială în lumea copilăriei. Este dificil
de asemenea de a convinge un copil de 3 sau 4 ani că monştrii şi răufăcătorii nu
sunt făcuŃi pentru a-i face lui rău şi de a-l convinge că este periculos să tra
verseze strada. (AchiziŃionarea limbajului şi a semnificaŃiei) ProprietăŃile pro
cedeelor interpretative ÎntrebuinŃarea termenului "reguli" (sau norme, legale sa
u extralegale) în viaŃa cotidiană semnifică în general un ansablu de reguli de "
prescriere" şi de "proscriere". Am învăŃat aceste norme, "reguli de suprafaŃă".
În acest studiu noi discutăm despre normele din viaŃa cotidiană şi în regulile m
etodelor ştiinŃifice în timp ce regulile de suprafaŃă legale şi extralegale guve
rnează comportamentul cotidian. Etnometodologia = studiul procedeelor interpreta
tive şi regulilor de suprafaŃă în practicile sociale cotidiene şi în activităŃil
e ştiinŃifice. Cercetarea ştiinŃifică atestă la data concepŃiilor ideale sau str
ategice implicate urmate de cercetători (individual sau susŃinuŃi de diferite şc
oli). Paradigmele "ştiinŃei în general" apar în diferitele discipline pentru a d
efini metodele de cercetare aplicabile în timp şi pentru a reuni proproziŃiile p
osibile. M. Polony l-a demonstrat, reuşita cercetării omului de ştiinŃă depinde
de o cunoaştere tacită sau nedefinită care nu poate fi articulată în regulile de
suprafaŃă. În acelaşi timp, procedeele interpretative în viaŃa cotidiană şi în
cercetarea ştiinŃifică nu sunt "reguli" în sensul de programe sau de practici ge
nerale. Dimpotrivă, procedeele interpretative sunt părŃi integrante ale tuturor
anchetelor şi manifestă totodată proprietăŃi demonstrate empiric. Ei dau membril
or unei societăŃi sfaturi sub numeroasele comportamente posibile şi le sugerează
astfel un sens de structură socială (sau în cadrul activităŃii ştiinŃifice o or
ientare intuitivă spre un domeniu de cercetare posibil). Noi plecăm de la princi
piul că regulile interpretative şi de suprafaŃă guvernează ştiinŃa, în general a
stfel că ele sunt un comportament social cotidian. Membrii societăŃii sunt oblig
aŃi să producă şi să utilizeze descrieri acceptabile ale mediului lor; (descoper
irile ştiinŃifice ale descrierilor inteligibile), ştiinŃele descoperă descrieril
e inteligibile şi juste ale aspectelor realităŃii sociale. În practică metodele
ştiinŃifice ghidează concepŃia pe care o are cercetătorul regulilor de suprafaŃă
în "ştiinŃă în general". Nu se poate cere unui copil să înŃeleagă şi să utilize
ze reguli de suprafaŃă cu atât mai puŃin cu cât el nu dobândeşte un sens de stru
ctură socială. AchiziŃionarea regulilor limbajului este similară cu achiziŃionar
ea normelor, ambele implică procedee interpretative. Copilul trebuie să înveŃe a
asocia o regulă (normă) unui eveniment sau un caz particular care poate să se a
bată de la regula generală. Membrii unei societăŃi trebuie să înveŃe să atribuie
o semnificaŃie mediului lor pentru a putea stabili raporturile dintre regulile
de suprafaŃă şi cazurile particulare. Procedeele interpretative sunt deci, propr
ietăŃi invariabile şi sunt necesare pentru a atribui o semnificaŃie regulilor pe
care sociologii le numesc "norme".
194
Regulile de suprafaŃă necesită deci, o identificare şi o cunoaştere a elementelo
r particulare care poartă semnificative şi utile reguli, date pentru a înŃelege
comportamentele concrete. În consecinŃă toate regulile de suprafaŃă au o structu
ră deschisă în raport cu un ansamblu de semnificaŃii limitat până în momentul în
care ele sunt asociate cazurilor particulare prin procedee interpretative. A as
ocia procedeele interpretative şi regulile de suprafaŃă necesită un model genera
l similar muncilor lui Chowsky pe gramatica generativă sau transformaŃională. Pr
ocedeele interpretative prepară şi menŃin raŃionament şi acŃiune într-un mediu d
e obiecte în funcŃie de o viziune a lumii legată de cultură şi de regulile de su
prafaŃă scrise şi "cunoscute de toată lumea". La fel cum gramatica generativă nu
este un model pentru un interlocutor sau un auditor, dar e un punct de plecare
pentru a arăta cum veritabila utilizare este posibilă, ideea unei structuri soci
ale generative sau praxiologice nu este un model pentru membrii destul de social
izaŃi ai unei societăŃi dar o tentativă pentru a arăta: 1) Câtă achiziŃionare de
proceduri interpretative este necesară înŃelegerii acŃiunii cotidiene de către
membrii societăŃii 2) În ce fel membrii societăŃii şi cercetătorii lor atribuie
descrierile structurale tuturor formelor de organizare. CunoştinŃa noastră despr
e natura procedeelor interpretative este limitată. Noi tindem să dăm aici o list
ă completă a proprietăŃilor lor, dar pentru a facilita discuŃia ulterioară noi n
e oprim pur şi simplu să descriem unele dintre ele. 1. Reciprocitatea perspectiv
elor Schutz descrie această proprietate ca: a) idealizarea de către membrii a pu
nctelor de vedere care permit interlocutorului să presupună că fiecare ar fi avu
t aceeaşi experienŃă a scenei, dacă ei ar fi schimbat locurile. b) până la o mai
amplă informaŃie (sau proba contrară) interlocutorul şi auditorul presupun că f
iecare pot să nu Ńină socoteala, dar imediat diferenŃele în modurile lor persona
le de a da o semnificaŃie activităŃii lor cotidiene. Fiecare poate interpreta în
tr-un context particular. Corolarul la această proprietate este că membrii presu
pun că alŃii presupun despre ei că descrierile lor vor corespunde caracterelor i
nteligibile şi identificabile ale unei lumi pe care o cunosc toŃi şi pe care o a
cceptă. Interlocutorul presupune că auditorul ascultă ceea ce el vorbeşte într-u
n mod iteligibil şi identificabil, el îşi imaginează de asemenea că descrierile
sale sunt acceptabile şi vor fi primite de auditor. Auditorul presupune că inter
locutorul a bănuit această proprietate despre el şi este gata să adopte comporta
mentul tacit (dar sancŃionat) de a avea aerul că "a înŃeles" despre ce se vorbeş
te. 2. Ipopteza lui "etc." A spune că interlocutorii şi auditorii confirmă înŃel
egerea lor reciprocă, simultană implică dezavantajul unei reciprocităŃi de persp
ectivă. Garfinkel arată că a se înŃelege implică pentru interlocutor şi auditor
a-şi asuma existanŃa interpretărilor comune. ToleranŃa în ceea ce priveşye un di
scurs considerat ca nefiind evident sau neavând nici un sens depinde de alte pro
prietăŃi. Ipoteza lui "etc." deŃine funcŃia importantă de a permite lucrurilor s
ă fie înŃelese în ciuda ambiguităŃii şi impreciziei lor, precum tratarea cazuril
or particulare ca suficient de pertinente sau semnificative pentru a putea ident
ifica elementele descrieri. Ceea ce este important şi în ceea ce constă ipoteza
lui "etc." este dependenŃa elementelor particulare ale limbajului (termeni lexic
ali, fraze, expresii idiomatice etc.) şi tratarea paralingvistică a schimburilor
pentru a "ordona cursul şi semnificaŃia conversaŃiei." 3. Formele normale Prin
a menŃiona reciprocitate a perspectivelor şi ipoteza lui "etc." se subînŃelege e
xistenŃa anumitor forme normale de discurs şi de aparenŃe pe care membrii unei s
ocietăŃi se sprijină pentru a da o semnificaŃie mediului lor. Astfel, în timp ce
reciprocitatea perspectivelor este pusă la îndoială, interlocutorul/auditorul v
a face eforturi pentru a normaliza decalajele presupuse (...). 4. Scrisul retros
pectiv al momentului În conversaŃiile de rutină interlocutorii şi auditorii ascu
ltă propoziŃii ulterioare care le permit să decidă ce semnifică ele. Interlocuto
rii şi auditorii presupun că ceea ce îşi spune unul celuilalt va putea la un mom
ent dat să detecteze un anumit număr de "forme normale:" în intonaŃia vocii, apa
renŃa fizică, expresiile feŃei, cauza şi efectele, începutul şi sfârşitul poveşt
ilor, jocurile etc.
195
Răspunsurile pe care le dau adulŃii la "de ce?"-ul copilului despre viaŃa cotidi
ană ne îndrumă pe ideea pe care aceşti adulŃi o au asupra structurilor sociale s
implificate. Cum a sugerat McNeill la debutul studiului său asupra limbii, capac
itatea copilului de a înŃelege subtilităŃile organizării sociale va necesita tra
nsformări adulte de semnificaŃii. Copilul este obligat să recentralizeze veritat
ea aparenŃelor, de exemplu: când i se spune că ceva este peşte şi că acela seamă
nă cu o bomboană. Noi doar speculăm problemele desfăşurării achiziŃiei de proced
ee interpretative şi de reguli de suprafaŃă. Noi nu avem nici o informaŃie empir
ică solidă, nici chiar formulare teoretice imaginative, trebuie deci discutate p
rocedeele interpretative din punct de vedere al adultului. 5. Reflexivitatea dis
cursului "talk" Discursul este reflexiv pentru oameni pentru că el este consider
at esenŃial condiŃiilor normale de comportament. CadenŃa schimburilor verbale şi
frecvenŃa tăcerilor şi a "euk, euk"; "eu văd", "ah", etc. ghidează interlocutor
ul şi auditorul la o serie de schimburi. Pentru a decide conŃinutul discursului
observatorul trebuie să utilizeze aceste caractere reflexive pentru a identifica
o scenă sau mai multe ca fiind normale. Discursul dă oamenilor indicaŃii apropo
s de evenimente. Garfinkel remarcă că discursul este o caracteristică constituti
vă a tuturor situaŃiilor, pentru că oamenii conteză pe prezenŃa sa pentru a indi
ca dacă "totul merge bine". Oamenii utilizează în egală măsură discursul ca un e
lement prestabilit de un ansamblu de activităŃi pentru a descrie organizaŃia ace
stui ansamblu. 6. Vocabularul descriptiv integrându-se expresiile repertoriale P
ropunând dintre alte caractere reflexive proprietatea procedeelor interpretative
, noi am utilizat rezultatul lui Garfinkel: oamenii nu repun în chestiune existe
nŃa şi utilizarea unui vocabular decriptiv pentru a relata legăturile informaŃio
nale şi de activitate astfel că acest vocabular constituie o parte de experienŃă
descrisă. Vocabularul ordonă experienŃa. Dar experienŃele în curs sau în studiu
de a se modifica dobândesc elemente de vocabular putând fi regăsite în ele info
rmaŃii indicate de elemente selectate ale vocabularului original. Garfinkel ia c
ataloagele bibliotecilor drept exemplu a unui caracter reflexiv. Titlurile utili
zate pentru a indexa cu uşurinŃă cercetarea şi aparŃin vocabularului de experien
Ńă pe care îl descriu. Un catalog este deci terminologia experienŃelor pe care e
l le descrie. Eforturile creatoare ale copilului pentru a construi o realitate s
ocială, sau o structură socială şi o gramatică provin dintr-o concepŃie simplă a
ordinii care apare o dată cu diferitele etape ale achiziŃionării de proprietăŃi
, de procedee interpretative şi de reguli de gramatică a structurii profunde. Ac
hiziŃionarea de procedee interpretative este o condiŃie necesară socializării oa
menilor şi animalelor. CondiŃiile suficiente în utilizarea limbajului şi regulil
or interpretative într-un context concret presupun: a) achiziŃionarea de reguli
copilăreşti b) procedee interpretative contând în indicaŃiile ghidate de comport
ament într-un context social. Astfel oamenii îşi dau continuu indicaŃii în ceea
ce priveşte intenŃiile lor, natura lor socială, biografia etc. Procedeele interp
retative furnizează perpetuu indicaŃii participanŃilor la o interacŃiune socială
astfel că se poate spune că ele programează mutual acŃiunile în cursul unei sum
e. Tot ceea ce în fiecare membru al societăŃii este transmis ca parte integrantă
a socializării sale normale este stimulat prin scena socială, dar nu există o p
rogramare automatică. Pentru participanŃi, procedeele interpretative devin indic
aŃii care permit interpretarea aparenŃei comportamentelor, mişcările fizice, obi
ecte, gesturi. AchiziŃionarea progresivă de procedee interpretative şi de reguli
de uz este manifestată în raporturile copii adulŃi şi în raporturile copiilor î
ntre ei. Copiii repetă continuu achiziŃiile lor structurilor sociale în acelaşi
mod în care adulŃii repetă o piesă sau traduc o piesă. A vorbi de caracterele re
flexive ale discursurilor revine la a spune că proprietăŃile procedeelor interpr
etative sunt reflexive pentru că necesită membrilor societăŃii pentru a se orien
ta: a) în prezenŃă dar nu în contact cu alŃii; b) în timpul punerii faŃă în faŃă
sau în timpul unei convorbiri telefonice; c) în absenŃa contactului cu alŃii. P
roprietăŃile procedeelor interpretative dau oamenilor un sens de ordine socială
în cursul unei perioade de viaŃă solitară, dar ele sunt părŃi integrante ale unu
i veritabil contact cu alŃii.
196
În conversaŃie sau în absenŃa ei, caracterele reflexive ale procedeelor interpre
tative intervin pentru a da oamenilor un feed-back perpetuu concentrând sensul p
ractic. În consecinŃă, caracterele fizice ale mediului, prezenŃa sau absenŃa omu
lui, existenŃa sau nu a unei conversaŃii şi caracterele acesteia, toate acestea
contribuie la a da în permanenŃă participanŃilor indicaŃii pentru a se orienta ş
i a decide acŃiunile şi educaŃiile potrivite.
197
SOCIOBIOLOGIA – ASPECTE DOCTRINARE ŞI
METODOLOGICE După epuizarea potenŃialului explicativ al evoluŃionismului şi biol
ogismului clasic, prin afirmarea, progresivă, a altor doctrine mai puŃin depende
nte de rezultatele ştiinŃelor naturii, biologismul înregistrează o relansare, re
levantă pentru istoria sociologiei, prin anii ’70 ca urmare a încercărilor de va
lorificare a descoperirilor din genetică. În mod concret, este vorba de rezultat
ele cercetărilor ştiinŃifice începute încă în anii ’30 de geneticienii E. Mayr,
J. Huxley, T. Dobzhanski. Aceştia au descoperit raportul dintre comportament şi
constituŃia genetică, orientând concepŃia evoluŃionistă tradiŃională spre un evo
luŃionism genetic în cadrul căruia, nu specia, ci avantajul reproductiv individu
al este considerat a fi elementul central al transformărilor: biologice, sociale
, culturale şi politice. Plecând de la cele mai importante achiziŃii ale genetic
ii, coroborate cu cele din etologie şi cele oferite de studiul cantitativ-matema
tic al populaŃiilor, zoologul E.O.Wilson166 a întemeiat sociobiologia care a dev
enit deja, disciplină nouă în programul universităŃilor Harvard, Chicago şi Mich
igan precum şi tema de interes academic în seminariile de profil, larg dezbătută
şi în publicaŃii de mare prestigiu ca: “New York Times” sau “Chicago Tribune”.
IntenŃionând o “fundamentare biologică a ştiinŃelor sociale” sociobiologii îşi p
ropun o “nouă sinteză” a cunoaşterii sociale în măsură să integreze ştiinŃele so
cio-umane într-un orizont de consistenŃă epistemologică unitară. Luând atitudine
faŃă de orientările sociologiste cărora le reproşează absolutizarea rolului fac
torilor socio-economici în determinarea comportamentului uman, precum şi faŃă de
modelele taxonomice frecvente în cercetările empirice, autori ca: E. O. Wilson,
R.Alexander, W. D. Hamilton167 şi M.West-Eberhard consideră că singura şansă de
emancipare ştiinŃifică a cunoaşterii sociale o reprezintă întoarcerea la fundam
entele biologice ale existenŃei umane. Biologicul poate oferi perspectiva unei c
unoaşteri obiective, absolvită de tarele aprecierilor conjuncturale, întrucât fă
când parte din lumea biologică, omul trebuie să se supună întâi legilor acesteia
. Toată evoluŃia sa ulterioară, în spaŃiul social şi cultural, este o prezenŃă d
e ordin secund şi profund marcată de încărcătura genetică pe care o moşteneşte p
rin ereditate. De altfel, “cultura este, indiferent ce criteriu alegem pentru a
o judeca, forma cea mai elevată a tradiŃiei. Dar cultura, lăsând la o parte asoc
ierea ei cu limbajul care este într-adevăr unică, nu diferă de tradiŃia animală
decât în grad”168. În conformitate cu principiile evoluŃionismului, genetic, pe
care sociobiologia şi le asociază metodologic, potenŃialul genetic iniŃialpoate
fi “maximizat” şi diversificat doar sub aspectul formelor de manifestare, iar ac
eastă “maximizare a profitului genetic” constituie punctul de geneză al oricărei
acŃiuni. La baza întregii societăŃi stă aptitudinea de cooperare, comună tuturo
r vieŃuitoarelor, studiul organizării sociale ilustrând alocarea doar formală, a
unor dispoziŃii (caractere) naturale în conŃinutul lor. Un studiu, comparativ,
al coloniilor de microorganisme, insecte, păsări, vertebrate, mamifere, cu comun
ităŃile umane demonstrează prevalenŃaw, în prezent, a conflictului faŃă de coope
rare. Această deplasare de accent are ca sursă modificarea fondului genetic şi s
elecŃia naturală: competiŃia dintre gene contribuie la selectarea celor care se
dovedesc a fi mai apte în transmiterea ereditară a însuşirilor.
166
E. O. Wilson: Sociobiology. The New Synthesis, Cambridge, London, The Belknop Pr
ess of Harward Univ. Press, 1971 167 genetician; a formulat între anii 1964 – 19
72, ipoteza potenŃialului inclusiv , prin care demonstrează că potenŃialul de su
prazieŃuire a unui individ poate creşte chiar atunci când nu are urmaşi direcŃi.
El are pertinenŃă explicativă numai în spaŃiul relaŃiilor sociale altruiste din
tre consangvini, în timp ce socialitatea cuprinde şi relaŃii sociale dintre oame
ni între care nu există nici o legătură de rudenie. Altruismul reciproc este o f
ormă de adaptare colectivă cu importanŃă hotărâtoare în stabilirea mărimii optim
e a grupurilor în care are loc adevărata socializare. 168 E. O. Wilson: Op. cit.
, p. 168 198
“PopulaŃia umană” este “obligată” genetic să acŃioneze altruist şi cooperator, f
iindcă selecŃia naturală va favoriza pe cei care se ajută între ei şi cooperează
, şi nu pe cei care refuză cooperarea… “Beneficiul” defineşte “creşterea şanselo
r generale relevante de a se propaga în cadrul unei populaŃii”169. Indivizii car
e se conformează altruismului reciproc sunt selectaŃi socialmente; în acest mod
selecŃia genetică devine tot mai puternică pe măsură ce este socialmente condiŃi
onată. Varietatea comportamentelor comunitare, reflectând variabilitatea morfolo
gică a organismelor, demonstrează faptul că “potenŃialul biologic al oamenilor e
ste inegal, că unii dispun de gene superioare, iar alŃii de gene inferioare, o s
erie de trăsături psihice ca: inteligenŃa, agresivitatea, inferioritatea etc., a
r fi înscrise în gene”170. În acest context “egoismul” şi “altruismul” se dovede
sc a fi “programate genetic”, cu o reprezentare inegală în spaŃiul social şi tot
deauna defavorizând indivizii care nu au aptitudinea de a coopera. Comportamente
le sociale specifice oamenilor îşi au origine în similaritatea genelor care le s
ingularizează faŃă de alte specii prin următoarele trăsături: a) cooperarea – pe
bază de proiecte existenŃiale motivate axiologic; b) teritorialitatea – condiŃi
ile de mediu contribuie nu numai la selectarea fondului genetic, ci la formarea
unei modalităŃi relativ echivalente, în profil zonal, de raportare la mediul soc
ial (environment); c) agresiunea – raportarea tensională la mediu ca urmare a ca
pacităŃii diferenŃiate de învăŃare socială, capacitate care este predeterminată
genetic; d) religiozitatea – defineşte nevoia autentic umană de a se lansa în ac
Ńiuni sociale numai pe baza unui ghid normativ. Criza acestui model normativ ref
lectă criza valorilor lumii contemporane antrenată de declinul modelelor de gând
ire propuse atât de religia tradiŃională, cât şi de “religia marxistă” care a eş
uat în realizarea practică a noului mesianism programatic sub care a apărut şi s
-a afirmat. În prezent, sociobiologia propune un nou mit, cel al lui Prometeu ca
re “recunoaşte deschis lenŃurile genetic-biologice”, propunând, de aceea nu utop
ii, ci o “nouă filosofie a dezvoltării umane”. “La nivelul erei moderne, Promete
u construieşte mitologia materialismului ştiinŃific ghidat de cerinŃele coerciti
ve ale metodei ştiinŃifice şi adresat, cu precizie şi apel efectiv deliberat, ce
lor mai adânci nevoi ale naturii umane, şi susŃinut de speranŃele că drumul pe c
are am pornit va merge mai departe şi mai bine decât cel pe care tocmai l-am ter
minat”171; e) conformitatea – vizează faptul că raporturile sociale instituŃiona
lizează, prin cadrele normative specifice, înclinaŃii fiziologice de interacŃiun
e, reglate biologic. Această biologică de prederminare, codificată genetic, expl
ică toate aspectele aferente corespondenŃelor dintre caracteristicile biologice
şi proprietăŃile sistemelor sociale: “organizarea socială”, opraŃionalizază inst
ituŃional, la nivelul structurilor sociale un sistem de statute marcate de insti
nctul de conservare prin tendinŃa individului de a-şi valorifica potenŃialul gen
etic în spaŃiul izomorfismului dintre proprietăŃile biologice şi cele sociale al
e spaŃiului existenŃial. Comportamentul social se conformează pricipiului de aut
omatizare a fiecărui genotip în funcŃie de logica fundamentală a selecŃiei biolo
gice care condiŃionează, natural, reproducerea diferenŃială a indivizilor aparŃi
nând unei specii sau populaŃii. În acest sens, coceptul de “rudenie” este defini
t ca “taxă de reproducere asigurată individului”, iar “selecŃia de rudenie” (con
sanguine) o sursă de “avantaj reproductiv pentru individ”. În conformitate cu ac
estă selecŃie “de rudenie”, comportamentul social al omului este “determinat de
un calcul al şanselor de reproducere a individului” în funcŃie de tendinŃa inter
nă a materialului genetic de a se maximiza de-a lungul timpului; f) dominaŃia –
este controlată genetic prin tendinŃa de întărire egoistă a aptitudinii genetice
pe baza “selecŃiei naturale”. Proiectul subiectiv al maximizării genetice a ind
ividului, face din selecŃie un mijloc în serviciul obiectivelor organismului. Da
torită acestor trăsături fundamentale ale umanului, oamenii nu-şi pot alege libe
ri tipul de societate pe care şi-o doresc. Registrul alegerilor posibile este li
mitat de determinismul genetic reprezentat de resursele biologice ale individulu
i şi de capacitatea de învăŃare socială a acestuia. Structurile biologice sunt r
esursele potenŃiale prioritare care-şi subordonează sensul şi logica socialului,
iar societăŃile nu fac altceva decât să instituŃionalizeze diferenŃele dintre p
otenŃialul genetic al indivizilor. Acest adevăr explică varitatea de forme de so
cietăŃi şi unicitatea mentalului colectiv.
169 170
E. O. Wilson: Op. cit. Mielu. Z. : Omul faŃă în faŃă cu lumea, Editura Albatros
Bucureşti, 1988, p. 89 171 E. O. Wilson: On human nature, Cambridge, Uni. Press,
1979, p. 209 199
Imposibilitatea integrării indivizilor în alte societăŃi decât cele din care pro
vin este un argument care demonstrează imposibilitatea asimilării individului în
tr-un mental alogen în care rămâne marginal, în cel mai bun caz. De obicei, aces
t proces se încheie cu alienarea sau respingerea, depersonalizarea fiind faza ex
tremă a patologiei comportamentale. Cât priveşte cauza crizei morale a epocii no
astre, aceasta îşi află sursa în interiorizarea eronată, prin intermediul cadrel
or artificiale ale culturii, ale naturii umane. Rezolvarea acestei crize, în viz
iunea lui E. O. Wilson, este posibilă prin reconsiderarea structurilor bazale bi
ologice ale omului, el fiind adevăratul creator al socialului. Prin emergenŃa po
tenŃialului acŃionat al individului, socialul înregistrează o creştere endogenă,
preîntâmpinând promovarea unor structuri sociale artificiale croite după norme
de randament impersonale, de natură administrativă. Limiatrea ariilor prezentei
crize morele mai este posibilă şi prin depăşirea decalajului dintre cultura tehn
ică şi cea umanistă în sensul formării unui climat ideatic unitar integral umani
zat: “Sociobiologia generală care este pur şi simplu extensia bilogiei populŃiil
or şi teoriei evoluŃioniste la organizarea socială, este instrumentul adecvat pe
ntru acestă depăşire”172. Un prim continuator al fondului de idei specific socio
biologiei pe plan european este Gallino Lucciano, care consideră această doctrin
ă hotărâtoare pentru viitorul tuturor ştiinŃelor social umaniste. În acest sens
Gallino Lucciano afirmă că “noutatea unei abordări sociologice constă în aplicar
ea sistematică a acestei teorii a evoluŃiei prin selecŃie naturală la nivelul co
mportamentului tutror speciilor animale, deoarece corelaŃia genotip-comportament
determină diversitatea comportamentelor în cadrul aceleiaşi specii”173. AcŃiune
a conjugată a determinării genotipice a comportamentului şi a mecanismului selec
Ńiei naturale a contribuit la cristalizarea a trei modele comportamentale: 1) co
mportamentul bazat pe maximizarea puterii de reproducere a indivizilor unei spec
ii fie prin acŃiuni de tip cooperativ, defensiv sau ofensiv; 2) modelul strategi
ei evolutive conform căruia relaŃiile de adversitate trebuie să îmbine, foarte f
lexibil, apărarea cu cedarea şi atacul, în funcŃie de proiectul subiectiv al max
imizării genetice; 3) modelul bazat pe zestrea biologică transmisă ereditar care
explică diferenŃele comportamentului în cadrul aceleiaşi specii: părinŃi / copi
i, femele / masculi etc… Referindu-se la analiza comparativă prin care E. O. Wil
son, valorificând cercetările antropologului englez Murdoc, a explicat constanŃa
în timp şi spaŃiu a unor trăsături culturale, formulează concluzia că acest luc
ru este posibil “numai în perspectiva intercondiŃionării reciproce a factorului
biologic cu cel social”. “Sociobiologia”, în acest context, cumulează prerogativ
ele studierii mecanismelor de adaptare din perspectiva evoluŃiei şi variabilităŃ
ii genotipurilor, a populaŃiilor şi a ambianŃei. H. Dawkins, continuând cercetăr
ile lui E. O. Wilson, relevă “mecanismele de transmisie culturală” între generaŃ
ii. Prin analogie cu genele (ca unităŃi biologice), unităŃile de transmisie cult
urală numite mneme se reproduc şi se “transmit de la o inteligenŃă la alta, furn
izând instrucŃiunile necesare pentru rezolvarea instrucŃiunilor de viaŃă”. În pr
ocesul transmiterii acestea devin trasee ale memoriei, circuite interneuronale,
“amintiri” întipărite în scoarŃa cerebrală prin mecanisme asociative. În ceea ce
priveşte procesul de conducere, la nivel societal, H. Dawkins îl consideră un r
ezultat cumulat a trei tipuri de “creere” pe care le-a produs şi perfecŃionat ne
contenit evoluŃia biologică: 1) paleoncefal, datând din epoca reptilelor, progra
mat filogenetic – controlează comportamentele primitive; 2) calota corticală – c
ontrolează emoŃiile mai complexe şi comportamentele cu încărcătură afectivă; 3)
neocortexul – a doua calotă, controlează procesele complexe de percepŃie şi regl
are servomotorie, acŃiunile asociative care contribuie la modelarea ambianŃei, l
a dezvoltarea conştiinŃei şi a proceselor raŃionale. ConsecinŃa practică a coexi
stenŃei celor “trei creiere” o constituie dezechilibrul emiŃional şi comportamen
tul materializat în imposibilitatea societăŃii de a se guverna eficient, ceea ce
adânceşte criza
172 173
E. O. Wilson: Op. cit., p. X Gallino Lucciano: A chi serve la sociobiologia ?, I
n Mondoperario, Roma, 33, nr. 3, marzo, 1980, p. 97-103 200
morală şi o criză economică şi social politică. SoluŃia nu poate fi de natură ad
ministrativă prin modificări instituŃionale, noi orientări în sfera prodicŃiei,
organizării, a politicului, culturii şi comunicaŃiilor. O studiere a capacităŃii
creierului de a răspunde multiplelor solicitări integrative ale contemporanităŃ
ii, poate oferii repere benefice privind direcŃia în care trebuie acŃionat pe co
ordonatele unui comportament de tip cooperativ. Sociobiologia îşi relevă, în ace
st context, aportul în controlarea raportului dintre natura umană şi conducerea
societăŃii, în calitatea sa de “nouă sinteză” a conoaşterii sociale. Pentru a se
ridica la acestă exigenŃă praxiologică sociobiologia trebuie, pe moment, să ela
boreze un “model unitar al comportamentului” uman şi al motivărilor sale, care s
ă poată fi folosit atât de ştiinŃele social-economice, cât şi de antropologia so
cială şi culturală sau de psihologia socială. Plecând de la convingerea că “se ş
tie acum despre inovaŃie şi inculturaŃie, tot atât cât ştia Ch. Darwin despre er
editate şi variaŃie, despre lupta pentru întărire (reinforcement), tot atât cât
ştia Darwin despre lupta pentru existenŃă”174, John Langton propune o reexaminar
e paralelă a modelului darwinist aplicat la cercetarea evoluŃiei speciilor şi a
modelului analitic aplicat la cercetarea evoluŃiei socioculturale. Primul nivel
comportă redefinirea conceptelor corelaticve: ereditate-variaŃie în modelul biol
ogic, “utilizând principiile psihologiei comportamentaliste a învăŃării sociale
(modelarea, întărirea diferenŃială etc.) putem explica de ce şi cum unele trăsăt
uri socio-culturale au fost moştenite”175. Al doilea nivel comportă abordarea co
mparativă a “luptei pentru existenŃă” din modelul biologic, şi a “luptei pentru
întărire (reinforcement)” din modelul sociologic, care “subsumează toate variabi
lele responsabile pentru selecŃia unor trăsături socio-culturale particulare”. “
Ceea ce Darwin a făcut pentru biologie, au realizat Thorndike, Watson, Bandura î
n explicarea evoluŃiei socio-culturale. Ei au confirmat experimental că recurenŃ
a, proliferarea sau stingerea unui model de comportament particular sau de cunoa
ştere este determinată de consecinŃele sale … Aceasta este legea efectului care
va fi punctul central într-o teorie a luptei pentru întărire ca parte componentă
a modelului analitic al evoluŃiei socio-culturale”176.
Al treilea nivel analitic, compară teza selecŃiei naturale cu teza selecŃiei soc
ioculturale, avansând concluzia că stadiul actual al cercetărilor şi ştiinŃele s
ocio-culturale permite construcŃia unei teorii a evoluŃiei socio-culturale.
ÎnŃeleasă ca ştiinŃă de intesecŃie între biologie şi sociologie, sociobiologia p
romite să se constituie ca o posibilă platformă metodologică de abordare interdi
sciplinară a sensului evoluŃiei spaŃiului social contemoran. Această promisiune
(încă neonorată) se asociază speranŃei cu care tezele sociobiologiei polarizează
segmente de opinie cu mult mia numeroase decât cercul cercetărilor de profil.
IBLIOGRAFIE E. O. Wilson: Sociobiology. The New Synthesis, Cambridge, London, Th
e Belknop Press of Harvard Univ. Press, 1976: 2. E. O. Wilson: On Human Nature,
Camridge, Harvard Univ. Press, 1979; 3. E. Allan and coll: Sociobiology another
bilogical determinism, in “Bio Science”, 26, 3, 1976; 4. M. Sahlins: Critique de
la sociobiology, Paris, Gallimard, 1980 5. P. L. van den Berge: Man in Society.
A Biosocial View, New York, Elsevier, 1975; 6. L. van den Berge: Human Family S
ystems. An Evolutionary View, New York, Elsevier; 7.A. W. Gouldner: For Sociolog
y, New York, The Free, 1973; 8. H. M. Blalock jr.: Basic Dilemas in the Social S
ciences, London, Sage Publication, 1984;
1.
174
John Langton: Darwinism and the behavioral theory of social-cultural: an analysi
s. In: American Journal of sociology, Chicago, 85, nr.2, September, 1979, p. 288
175 John Langton: Op. cit., p. 295 176 Sociologia contemporană, studiu document
ar, Bucureşti, 1980, p. 104 201
T. Noble: Recent Sociology. Capitalism and the Coming Crisis, in “The British Jo
urnal of Sociology”,nr. 33, no. 2, 1982; 10. P. L. Berger; H. Kellner: Sociobiol
ogyReinterpreted. An Essay in Method and Vection, London, Penguin, Books, 1982;
11. A. McClung Lee: Toward Humanist Sociology, New Jersey, Prentice-Hall, inc.,
1976; 12. A. McClung Lee: Sociology for whom ?, New York, Oxford, Univ. Press, 1
978; 13. C. C. Lemert: Sociology and the Twilight of Man. Homocentrism and Disco
urs in Sociological Theory, Camondale and Edwardsville, South Illinois Univ. Pre
ss, 1979; 14. E. Etzioni-Halevy: Social Change. The Advent and Maturation of Mod
ern Society, London, Routledge and Kegan Paul, 1981; 15. Datculescu, Petre: Conv
orbire cu Robert L. Kahn despre responsabilitatea sociologului şi eficienŃa cerc
etării ştiinŃifice, Sociologia în acŃiune, Iaşi, 1973; 16. Skinner, B. F.: Scien
ce and human behavior, New York, 1953; 17. Ion Ungureanu: RelevanŃa sociologică
a sociobiologiei în “Viitorul social”, ianuarie-februarie 1982; 18. R. Trivers:
Sociobiology and Politics in E. White (ed.) Sociobiology and Human Politics, Mas
sachusetts-Toronto, D. C.Heath and Company, 1981; 19. A. W. Gouldner; H. P. Goul
dner: Modern Sociology. An Introduction to the Study of Human Interaction, New Y
ork, Harcourt, Brace & World Inc., 1963; 20. C. J. Lumsden; A. C. Gushurst: Gene
-culture coevolution. Human kind in the Making, in J. H. Fetzer (ed.) Sociobiolo
gy and Epistomology, Dordrecht-Boston-Lancester, L. Reidl Publishing Co., 1985;
21. A. Etzioni; E. Etzioni (eds.): Social Change, Source, Patterns and Consequen
ces, New York, Basic Books Inc. Publisher, 1964; 22. J. H. Steward: Theory of Cu
lture Change, The Metodology of multimilenar evolution, UrbanaChicago-London, Un
iv. of Illinois Press, 1976; 23. E. R. Service: Cultural Evolution. Theory in Pr
actice New York, Holt, Rinehart and Winston, 1971; 24. E. O. Wilson: Sociobiolog
y, Cambridge and London, The Belknap Press oh Harvard Univ. Press, 1980; 25. Gal
lino Luciano: A chi serve la sociobiologia ?, 1980; 26. John Langton: Darwinism
and the behevioral theory of sociocultural: an analisys, 1979; 27. Winner, A.: M
agnificent myth. Patterns of control in post-industrial society, Oxford, New Yor
k, Toronto, Pergamon Press, 1978; 28. Human evolution. Biosocial perspectives. M
enlo Park (California). The Benjamin, Cummings Publishing Company, 1978; Chorove
r, Stephen L.: From Genesis to genocide: the meaning of human nature and the pow
er of behavior control, Cambridge, Mass, MTT, Press, 1979.
9.
Studiu de autor TEORIA SOCIOBIOLOGICĂ I. MODELUL LUI HAMILTON Geneticianul J. B.
S. HALDANE zicea într-o zi , glumind , că s-ar arunca voluntar în apă pentru a
salva de la înec 3 fraŃi sau 9 veri primari . Această scară de caritate foarte o
rdonată Ńinea cond de faptul că numărul genelor pe care fiecare fiinŃă umană le
împarte cu fraŃii săi (1/2) şi cu verii primari nu este comparabil şi , ceea ce
nu ştim , în termenii selecŃiei naturale , riscă să schimbe viaŃa în aceeaşi man
ieră atât la unii cât şi la alŃii . În anii 1930 , logica formală a geneticienil
or părea să legitimeze ideea pe care W. HAMILTON o va face în 1964 ca paradigma
sociobiologiei . 1. Moştenirea genetică
202
Este necesar aici să reamintim care sunt mecanismele moştenirii în genetica mend
eleniană ; o metaforă ne va ajuta să înŃelegem . Presupunem că bagajul genetic a
l unei specii poate fi comparabil cu o enciclopedie culinară în mai multe volume
. Fiecare tom va numi un “cromozom” ; fiecare pagină , un “locus” , detaliind l
a modul de preparare a unui platou sau “gena” ; şi aşa cum aceluiaşi platou îi p
ot corespunde mai multe reŃete , o genă poate exista sub mai multe forme alterna
tive . Pe baza acestei înlocuiri de imagini între tomuri (cromozomi ), pagini (l
ocus) , platouri (gene) şi reŃete ( ) , introducem mecanismul transmisiei biolog
ice . Fiecare fiinŃă posedă două enciclopedii : una primită de la mama sa şi alt
a primită de la tatăul său (organismul este zis “diploid” , caz prezent la aproa
pe toate animalele şi la majoritatea speciilor vegetale ) . Pentru a se reproduc
e , el transmite fiecărui descendent al său o enciclopedie în unic exemplar (un
lot numit “aploid”) abŃinut într-un mod foarte special : acesta ar fi o refacere
, compusă prin reînnodarea cap la cap a unor părŃi întregi de pagini recopiate
, când moştenirea maternă , când moştenirea paternă , dar respectând întotdeauna
ordinea paginaŃiei (acesta este fenomenul “recombinării genetice”) . Lotul aplo
id furnizat de un mascul şi acela furnizat de o femelă se unesc pentru a reconst
itui o nouă fiinŃă diploidă . Estimăm la câteva milioane de numere de locus poli
forme la un mamifer . Rezultă că recombinarea genetică produce un număr nelimita
t de genotipuri , făcând din fiecare o fiinŃă unică . Exceptând cazul gemenilor
identici , un individ nu este şi nu va fi , din punct de vedere genetic , asemăn
ător cu vreun alt membru al speciei sale . Detailiem acum legăturile înrudirii g
enetice . Deoarece fiecare fiinŃă nu transmite fcăruia dintre descendenŃii săi d
ecât jumătate din genele sale , moştenirea , evaluată în proporŃie de gene ident
ice împărŃite între doi indivizi (1) , se diminuează la jumătate în valoare abso
lută la fiecare generaŃie . Fiecare va împărŃi deci jumătate din genele sale cu
rudele directe (tata , mama , copii) , un sfert cu părinŃii imediat mai îndepărt
aŃi (bunici , nepoŃi ) o optime cu următorii (străbunicii , strănepoŃii) etc . Î
n cazul colateralilor , moştenirea devine probabilă , deoarece un tată , de exem
plu , poate să transmită aceeaşi genă sau două gene neomoloage la doi copii succ
esivi . Singurul care decide este hazardul . Evaluat totuşi în termeni statistic
i , coeficientul de moştenire se diminuează aproape la jumătate cu fiecare eveni
ment de transmitere . Calculăm atunci că fiecare va împărŃi jumătate din genele
sale cu fraŃii şi surorile sale (având aceeaşi mamă şi tată ) , un sfert cu rude
le imediat apropiate (fraŃi şi surori vitrege , unchi , mătuşi ) , o optime cu v
erişori primari , etc . 2. Valoarea selectivă netă Aceste consideraŃii asupra în
rudirii genetice vor fi utilizate de către sociobiologie pentru a înbunătăŃii se
lecŃia naturală dată de către geneticienii populaŃiei . Cu acestea din urmă , ad
ptarea darwineană avea să fulmineze în evidenŃierea a trei categorii distincte ş
i ierarhizate : -succesul reproductiv al fiecărui individ , egal cu numărul desc
endenŃilor prveniŃi în timpul vârstei adulte : -valoarea selectivă a fiecărui ge
notip , egală cu succesul reproductiv mediu al indivizilor purtători ai acestui
genotip ; -valoarea selectivă a aleşilor , egală cu media geometrică a valorilor
selective a genotipurilor unde acest ales este prezent . Din această serie de e
tape logice decurge faptul că reproducŃia diferenŃială a indivizilor în împrejur
ări naturale modifică insensibil frecvenŃa genelor în populaŃie , proces element
ar în transformarea speciilor . Fără a deforma fundamental această schemă , soci
obiologia imaginează că , în plus , animalele ar putea să intervină activ în suc
cesul reproductiv al speciei lor : comportamentul lor permite să se arate rău in
tenŃionat cu privire la unii şi altruism cu privre la alŃii . Aceleaşi trăsături
caracteristice vor fi reŃinute prin selecŃie naturală dacă ele beneficiază , pe
r global , de aceiaşi indivizi împărŃind determinările genetice de cele comporta
mentale , fiind vorba de aparenŃele actorilor . Desigur , animalele ignoră legil
e geneticii mendeleniene şi identitatea înfăŃişării lor . Dar geneticienii nu au
avut dreptate spunând că sociobiologia , defineşte aici “populaŃia” ca pe o com
unitate reproducătoare de indivizi având şanse aproximativ egale de a se întâlni
şi de a procrea urmaşi . În aceste
203
populaŃii reale , migraŃiile sunt uneori lente , şi un animal are reale şanse să
rămână în contact cu înfăŃişările lui . În apropiere , la tinerii născuŃi din a
ceeaşi trupă sau cuib , semnele olfactive sau morfologice servesc la marcarea in
dividului . Va fi suficient ca indivizii să reacŃioneze de o manieră diferită la
stimuli , fără ca vreun act conştient să intervină pentru ca un comportament re
alizat la capătul calculului să favorizeze o aparenŃă care merită epitetul de “a
ltruism genetic” . O astfel de trăsătură se propagă din generaŃie în generaŃie d
acă bilanŃul dintre “cheltuieli” şi “beneficii” , exprimat în probabilitatea gen
elor transmise este pozitiv . Această investiŃie prinde forme de cheltuială de e
nergie , de timp pierdut să săvârşească o acŃiune . În toate cazurile , un indiv
id va sacrifica un pic din speranŃa sa de reproducŃie (costul) în beneficiul alt
eia (profitul) . Fie “C” costul , “B” beneficiul şi “r” coeficientul de înrudire
al indivizilor , HAMILTON va stabili că operaŃia este pozitivă dacă : Atunci câ
nd individul diminuează speranŃa sa de reproducere direct cu un coeficient C , e
l sporeşte simultan transmiterea genelor sale pe cale colaterală cu un coeficent
r.B. Rezultă că valoarea selectivă a unui genotip , cea calculată de geneticien
ii populaŃiei , trebuie să fie crescută cu o valoare marginală , din ceea ce HAM
ILTON numea (valoarea selectivă netă). Inconvenientul modelului este că “r” ia v
alori adesea aşa de slabe încât productivitatea unei caŃiuni altruiste trebuie s
ă fie extrem de ridicată pentru a fi rentabilă. Ţinând ca etalon de măsură ceea
ce o fiinŃă consacră pentru supravieŃuirea sa , antajul aceleiaşi cheltuieli tre
buie să fie de două ori mai ridicat într-un caz de altruis între fraŃi şi surori
, de patru ori dacă este vorba despre fraŃi sau surori vitrege , de opt ori dac
ă este vorba despre veri primari , etc . Altruismul devine un lux rar, formula l
ui HAMILTON se reduce , în cea mai mare parte din cazuri , la acel enunŃ trivial
ca cea mai bună manieră de reproducere a genelor este de a vaghea la propria de
scendenŃă . În efect , coeficientul de înrudire a unei fiinŃe cu progenitura sa
(1/2) nu este egal cu acela al părinŃilor sau al fraŃilor şi surorilor sale . Da
r părinŃii aparŃinând unei alte generaŃii , şi valoarea lor reproductivă (probab
ilitatea de procreare calculată la un moment dat) este mai slabă ca acea a fiinŃ
ei considerate . Când avem fraŃi şi surori , ei nu sunt cunoscuŃi decât prin leg
ături corelate de apartenenŃă (cum ar fi împărŃirea aceluiaşi cuib) . În împreju
rări naturale , această incertitudine este şi mai mare între o fiinŃă şi colater
alii săi care descind din aceeaşi familie . Regula lui HAMILTON PARE deci să se
reducă la o vulgară teorie a comportamentului de înmulŃire . Există totuşi o exc
epŃie remarcabilă de la această concluzie , asupra căreia HAMILTON a insistat :
cazul himenopterelor sociale . II. ALTRUISMUL HIMENOPTERELOR SOCIALE Dacă himeno
pterele sunt o excepŃie în etologie , în fapt remarcabilele lor societăŃi de fem
ele , sunt de asemenea o excepŃie în genetică . Ei posedă de fapt un mecanism de
determinare a sexului singular , care bulversează teoriile de înrudire genetică
. 1. Determinismul sexului ModalităŃile individuale ale sexualităŃii sunt extre
m de diversificate în regnul animal . Există specii hermafrodite , în care membr
ii sunt de ambele sexe , existând simultan în etape diferite ale existenŃei . Al
te specii au sexe separate : în acest caz , achiziŃia unei morfologii msculine s
au feminine poate depinde de mediul înconjurător , de genele dispersate , sau de
cromozomii particulari denumiŃi “cromozomii sexuali” , ca la numeroase vertebra
te , crustacee sau insecte În acest din urmă caz , cromozomii sexuali joacă un r
ol esenŃial într-un joc de loterie , doar hazardul determinând sexul viitorului
embrion la fiecare concepŃie . Cromozomii nesexuali sau “autogenetici” sunt deci
în dublu exemplar în toate speciile diploide . Rezultă că , oricare ar fi modul
de sexualitate al unei specii diploide , regulile de înrudire sunt invariabile
: fiecare individ împarte jumătate din genele sale cu ascendenŃii şi escendenŃii
săi direcŃi . Nu se va întâmpla la fel la himenoptere , care ascultă de o genet
ică “aplo-diploidă”: femelele sunt diploide , dar masculii sunt aploizi . Ouăle
fecundate au un bagaj genetic diploid , având o mamă şi un tată . Celelalte , nu
posedă decât genele aploide primite de la mama . 2. ApartenenŃa genetică la him
enoptere
204
Rezultă din sistemul unei mari diferenŃe în transmiterea genelor , între liniile
materne şi paterne În linie maternă , nimic nu se schimbă : o femelă cu doi păr
inŃi , împarte jumătate din genele sale cu fiecare dintre ei . Va face la fel şi
u copiii săi . De exemplu , recombinarea genetică atrage întotdeauna o probabil
itate de 1/2 de transmitere a unei gene omoloage , la unui locus dat , la doi de
scendenŃi diferiŃi . Linia paternă nu este decât o derivaŃie temporară a acestui
sistem . Masculul nu ese deci decât suportul temporar a unei combinaŃii genotip
ice aploide , invariabile , determinată de naşterea sa şi ansmisibilă la toŃi ur
maşii săi . Originalitatea sistemului este aceea că moştenirea genetică între do
i indivizi de sexe diferite nu este reciprocă , din moment ce ei nu au acelaşi n
umăr de cromozomi . Un mscul împarte toate genele sale cu fiica sa , care nu împ
arte decât jumătate din ale sale cu el . Un frate împarte jumătate din genele sa
le cu sora sa , care nu are decât o pătrime în comun cu el . 3. Sociobiologia hi
menopterelor Interpretarea sociobiologică a socialităŃii himenopterelor rămâne î
n întregime sub cnstatarea că o femelă împarte mai multe gene cu surorile ei dec
ât cu proprii descendenŃi . Dacă toate surorile ar naşte simultan , n-ar rezulta
nimic particular . Sociobiologia explică pe această bază punctul de vedere orig
inal care a determinat evoluŃia socială a speciilor . Determinanta genetică a co
mportamentelor altruiste , transmisă pe linie colaterală prin surori , arată o t
ransmitere biologică mai eficace decât cea transmisă pe linie directă . Rezultă
aceste ciudate societăŃi de femele în cre primul născut pierde toate capacităŃil
e reproductive , consacrându-şi toate energiile în scopul apărării grupului , cr
eşterii larvelor şi provizionării , aceşti “muncitori” fiind în serviciul surori
lor lor . Această reproducere prin surori poate dura câteva cicluri de existenŃă
. SocietăŃile himenopterelor sunt bine ilustrate de modelul lui HAMILTON . Meca
nismul aplo-diploid de determinare a sexelor explică de fapt trăsăturile cele ma
i remarcabile ale acestei grupe : convergenŃa mai multor linii către socialitate
; existenŃa castelor sterile ; limitarea comportamentului social la femele . De
oarece există totuşi multe contraexemple la această teorie , sociobiologii sunt
determinaŃi să asocieze şi te ipoteze : independent de regula de înrudire , munc
a auxiliarilor produce, întrun mod sau altul , mai mulŃi descendenŃi într-un cad
ru cooperativ decât ar fi putut să obŃină fiind izolaŃi . Ca urmare , formula ,
C =r.B va fi reechilibrată , aceasta fiind problema general pusă de către sociob
iologie în ansamblul speciilor animale . ReŃinem deci că “altruismul genetic” ar
fi un cadru apropiat pentru studiul societăŃilor himenopterelor , celelalte mec
anisme fiind în mod sigur implicate în evoluŃia lor . Bibliografie Michel , Veni
lle - La sociobiologie
205
RAŢIONALITATEA SOCIALĂ – CA PROBLEMĂ A SOCIOLOGIEI
Dincolo de diversificările doctrinar metodologice care le asigură identitatea ep
istemologică în ordine istorică, orientările şi curentele sociologice ce se asea
mănă, între ele, prin efortul euristic de soluŃionare a aceluiaşi univers proble
matic: spaŃiul social global în calitatea sa de “matrice de generescenŃă” a “con
diŃiei umane”. Considerate preponderent entropic, preocupările tehnico-metodolog
ice şi praxiologice au polarizat în raport cu descoperirea surselor de “raŃional
itate” ale spaŃiului social şi promovarea unor coordonate de evoluŃie care să-I
confere parametri de raŃionalitate compatibili cu aşteptările individuale şi com
unitare, specifice fiecărei etape de evoluŃie a societăŃii umane. Cum, însă, ist
oric vorbind, sociologia şi-a definit relativ recent obiectul epistemic, problem
a raŃionalităŃii sociale are vechi state de servicii în perimetrul reflexiei fil
osofice unde a fost abordată în manieră speculativă. Fie şi în acest mod, raŃion
alitatea, inclusiv raŃionalitatea socială, a cumulat unele achiziŃii conceptuale
care nu pot fi ignorate, mai ales că unele se dovedesc benefice completării asp
ectelor socilogice ale raŃionalităŃii sociale. Din această cauză nu ne dispensăm
de aportul explicativ al “tipurilor” de raŃionalitate acreditate deja, în liter
atura de specialitate. Etimologic177, cuvântul raŃiune provine de la “ratio”, pa
rticipiul lui reor (a crede, a gândi) şi pare a fi semnificat, înaintea epocii c
lasice, mai ales calcul şi raport, sens cu care a circulat în Antichitate prin e
chivalentul grecesc “logos”, în scopul desemnării inteligibilităŃii lumii. Ulter
ior, cu referire la metodologia cunoaşterii, termenul de raŃionalitate s-a impus
îndeosebi prin Rene Descartes care aşi rămas referenŃial sub numele orientării
care-I poartă numele: cartezianismul. În orizontul acestuia, pledoaria pentru “i
deile clare şi distincte” a evoluat spre “aplicarea matematicii la datele experi
enŃei” – ca principală caracteristică a raŃionalismului modern care, prin Leibni
z aspiră să ofere fundamente filosofice în scopul legitimării cunoaşterii matema
tice , ca singură posibilă în “raŃionalizarea” întregii cunoaşteri umane. O prim
ă distincŃie, care va marca “destinul epistemic” al raŃionalităŃii, a operat-o I
. Kant între raŃiunea teoretică al cărei potenŃial explicativ vizează domeniul n
aturii , şi raŃiunea practică, prin care are loc instituireaa umanului ca expres
ie a moralei libertăŃii. Cunoaşterea analitică, expresie a etapei moderne a şrii
nŃelor naturii, îsi datorează apariŃia tot raŃionalismului modern. Încercând o s
inteză între logosul grec şi raŃionalismul modern, G.W.F. Hegel este întemeietor
ul categoriei de raŃiune dialectică în lucrarea “Fenomenologia spiritului”, prin
care raŃiunea cumulează nu numai prerogativele inteligibilităŃii, ci chiar pe a
celea de construcŃie a realului: “ceea ce este real, este şi raŃional”. În acest
sens, pe baza altor premise ontologice A. Comte a susŃinut posibilitatea produc
erii de către om a raŃionalităŃii lumii în care trăieşte. Prin intermediul ştiin
Ńei, omul poate cunoaşte aria de manifestare a raŃionalităŃii şi îi poate corija
formele de manifestare prin reorganizarea societăŃii pe principiile ştiinŃei. R
aŃionalitatea, nu este o proprietate intrinsecă a naturii, gândirii sau societăŃ
ii, ci un rezultat al “proiecŃiei intereselor noastre ca specie178, un atribut a
l prstaŃiilor umane”. RaŃionalitatea “globală” şi cea “locală” (Husserl, Hartman
) a permis clarificarea faptului că “raŃionalitatea nu se redfuce la logicitatea
sistemelor conceptuale ci implică şi considerabile valenŃe axiologice”. Georg K
laus, încercând o definire cât mai puŃin controversabilă a raŃionalităŃii, propu
ne drept criteriu una din performanŃele sistemului: atingerea şi menŃinerea stab
ilităŃii. RaŃionalitate face, de fapt, trecerea “raŃiunii” de la perspectiva emi
namente teoretico-filosofică la cea sociologică. ReferenŃial, în ordine istorică
, rămâne Max Weber care, plecând de la geneza şi structura acŃiunii umane, a sta
bilit patru forme de manifestare a raŃionalităŃii:
177 178
Andre Lalande: Vocabulaire technique et critique de la philosophie, PUF, Paris,
1962 Marga Andrei: RaŃionalitate, comunicare, argumentare, Editura Dacia, Cluj,
1991 206
a) zweckrational = raŃional în raport cu un scop, prin care se înŃelege utilizar
ea datelor impersonale ale mediului pentru atingerea unor scopuri personale (zwe
ckrationales Handlen). În esenŃă, aceasta vizează folosirea adecvată a mijloacel
or. Aici intervine o raŃionalitate “formală” care include calcularea mijloacelor
pentru scopuri date, şi o raŃionalitate “materială” prin care se înŃelege defin
irea, ca atare, a scopurilor. RaŃionalizarea acŃiunii practice se realizează pri
n: “adecvarea mijloecelor în funcŃie de consecinŃele lor preliminate, asumarea n
ormativă a unei valori în virtutea convingerii” (p.98). Aceasta defineşte aria d
e manifestare a “raŃionalităŃii instrumentale”; b) wertrational = raŃional în ra
port cu o valoare care poate fi: etică, estetică, religioasă etc. c) orientarea
afectuală (A. Marga) a acŃiunii sociale prin vibraŃia afectivă, prin emoŃii sau
sentimentele care motivează implicarea în spaŃiul social; d) tradiŃional = deter
minarea acŃiunii sociale pe baza modelelor de comportament legitimat de obişnuin
Ńă. Spre deosebire de aceste patru feluri de determinare a acŃiunii sociale din
“Conceptele sociologice de bază” (1921), “Knies şi problema raŃionalităŃii” (190
3 -1906) Max Weber relevă o “bidimensionalitatea” a acŃiunii umane: 1) zweckrati
onales (pline de scop) şi prin aceasta liberă (freis) înscrisă în “matricea norm
ativă” a determinării sociale, ceea ce-i conferă raŃionalitate. 2) în această pe
rspectivă “iraŃională” este nu acŃiunea fără sens (Sinn), ci aceea care are alte
semnificaŃii decât cele asociate sensului însuşi. O primă clasificare a tipuril
or de raŃionalitate o datorăm lui Giambattista Vico care a definit trei tipuri d
e raŃiuni: 1) raŃiunea divină – care operează practic prin revelaŃie; 2) raŃiune
a de stat – subordonată imperativului “pastrării neamului omenesc” şi cunoscută
îndeosebi de cei care guvernează; 3) raŃiunea naturală – care arată că “ceea ce
este drept pentru toŃi sau majoritatea oamenilor, trebuie să constituie regula v
ieŃii sociale…acesta fiind principiul “ştiinŃei noi”179. Literatura de specialit
ate prezintă ca valoare de patrimoniu următoarele tipuri de raŃionalitate: a) ra
Ńionalitatea în raport cu un scop care este percepută practic sub forma raŃional
ităŃii instrumentale şi a raŃionalităŃii strategice: se evaluează “prin eficienŃ
ă”; b) raŃionalitatea comunicativă – se manifestă sub forma raŃionalităŃii axiol
ogice; c) raŃionalitatea autoexpresivă: o serie a raŃionalitîŃii comunicative şi
se evalueauă prin “criticabilitatea veracităŃii operei” (Erwin Goffman); d) raŃ
ionalitatea conceptuală – defineşte procesul de creştere a gradului de concizie
şi pertinenŃă semantică a conceptelor; e) raŃionalitatea logică – vizează consis
tenŃa logică; f) raŃionalitatea epistemologică – se referă asupra optimului dint
re empiric şi teoretic în spaŃiul cunoaşterii ştiinŃifice şi al legitimării ştii
nŃifice a cunoaşterii, în general; g) raŃionalitatea ontologică – are în vedere
relevarea consistenŃei interne a viziunii despre lume asociate metodologiei de c
ercetare, precum şi compatibilitatea dintre aceasta şi exigenŃele cunoaşterii st
iinŃifice; h) raŃionalitatea valorică - are în vedere nu numai definirea încărcă
turii valorice a scopului, ci capacitatea indivizilor în atingerea efectivă a sc
opurilor. “Matematicienii şi logicienii excelează în raŃionalitatea conceptuală,
logică şi metodologică. Oamenii de ştiinŃă se presupune că rămân credincioşi ra
ŃionalităŃii metodologice, epistemologice şi ontologice. Tehnologii, managerii ş
i oamenii de acŃiune accentuează mai curând raŃionalitatea valorică şi practică.
Cei mai mulŃi dintre noi, însă, nu Ńinem cu consecvenŃă la una din celeşapte ra
ŃionalităŃi şi puŃini sunt cei care - dacă există – să preŃuiască toate cele şap
te; cei care fac acest lucru vor fi numiŃi “raŃionalişti totali”180; (Mario Bung
e: Seven Desiderats for Rationality).
179 180
G. Vico: Op. cit., p. 465 Jurgen Habermas: Theorie und Praxis, Frankfurt am Main
, Suhrkamp Verlag, 1974, p. 8-19 207
i) raŃionalitatea integratoare – de competenŃa filosofiei prin viziune, ea este,
pe plan practic, legitimată metodologic în abordarea profilului organizatoric a
l societăŃilor şi vizează structura unor programe de înfăptuit: economice, cultu
rale, sociale etc. În acest sens, cele mai valoroase contribuŃii aparŃin lui Jur
gen Habermas care, încercând o retrospectivă critică şi novatoare asupra relaŃie
i dintre teorie şi praxis, a lansat ipoteza unei “teorii a societăŃii în intenŃi
e practică”… ca parte componentă a fazei moderne a filosofiei sociale. Insistând
asupra finalităŃii practice a ştiinŃelor social-umaniste aflate sub riscul de a
fi subordonate conjuncturilor politice, J. Habermas precizează: “În opera arist
otelică politica este parte a filosofiei practice. TradiŃia ei durează până în z
orii secolului al XIX-lea, abia prin istorism este definitiv stopată. Albia ei s
eacă cu cât curentul de viaŃă filosofică este condus în canalele ştiinŃelor part
iculare. De la sfârşitul secolului al XVIII-lea, ştiinŃele sociale nou constitui
te au separat apele dreptului public, pe de o parte, de politica clasică, pe de
altă parte. Acest proces de dezlegare de corpusul filosofiei practice se încheie
deocamdată cu stabilirea politicii după modelul unei ştiinŃe experimentale mode
rne, care nu mai are comun cu acea veche politică ceva mai mult decât numele. Câ
nd o întâlnim pe aceasta din urmă, ea ne pare a fi de modă veche. Deja odată cu
începutul epocii moderne I se contestă chiar dreptul în cadrele filosofiei: când
Hobbes la mijlocul secolului alXVII-lea se ocupa de “the matter form and power
of commonwealth” el nu mai face politică în felul lui Aristotel, ci “social phil
osophy”181. Societatea modernă demonstrează faptul că în practica raporturilor s
ociale, motivate axiologic, pentru a evita riscul reducerii acestora la simple p
robleme “tehnice” este imperios necesară “o nouă concepŃie asupra politicii”. Fi
losofiei sociale a zilelor noastre I se replică faptul că “transpunerea teoriei
în praxis stă, spre deosebire de o simplă aplicare tehnică a rezultatelor ştiinŃ
ifice, în faŃa sarcinii de a pătrunde în conştiinŃa şi simŃirea cetăŃenilor disp
uşi la acŃiune: soluŃiile teoretice trebuie să se dovedească a fi, în situaŃii c
oncrete, soluŃii necesare practic pentru satisfacerea trebuinŃelor obiective, ma
i mult, ele trebuie să fie concepute în prealabil din acest orizont al celor ce
acŃionează”182. În spaŃiul social global, “acŃiunea instrumental㔺i “acŃiunea s
trategică” se artculează praxilogic pentru a forma “sistemul acŃiunii raŃionale
în raport cu un scop” – sistem prin care J. Habermas defineşte “munca”183. Ca pr
oiecŃie antropologică, la nivel instituŃionalizat aal individului integrat solic
itarilor comunitare, “munca” este una din formele de “luare în stăpânire a proce
selor sociale”. Disociindu-se de “ingineria socială” generată de pozitivismul te
hnocratic, J. Habermas pledează pentru o nouă “teorie a acŃiunii sociale” bazată
pe trei tipuri de acŃiuni: a) acŃiunea instrumentală: orientată spre “interesul
de stăpânire a obiectelor exterioare”; b) acŃiunea comunicativă: legitimată de
intersubiectivitatea vieŃii sociale; c) acŃiunea emancipativă: operaŃionalizează
cunoştinŃe critice. Dacă tipul a) serveşte în acest scop, de cunoştinŃe analiti
c-experimentale, tipul b) face uz de cunoştinŃe istorico-hermeneutice; “emancipa
rea progresivă” este dimensiunea fundamentală a acŃiunii sociale orientată de va
lorile reprezentative pentru transformările în curs care caracterizează societat
ea modernă. Convins fiind că nu filosofia socială, ci sociologia ar putea fi în
măsură să rezolve problema raŃionalizării sociale, M. Crozier şi-a câştigat un l
oc distinct în istoria sociologiei prin maniera originală în care a studiat logi
ca consensului în spaŃiul social organizat. În concepŃia sa “emanciparea” acŃiun
ii sociale este posibilă prin “raŃionalizarea progresivă a spaŃiului social”, da
r cel puŃin pe moment, practicul este sensibil diferit de rigoarea teoretică a p
rincipiilor. Mai mult, teoria politică a societăŃii moderne (oocidentale) deşi c
oerentă din punctul de vedere al logicii sale interne şi fondată pe o logică a c
onsensului, îşi relevă în practică multe aspecte iraŃionale. Un exemplu tipic, p
ropus de M Crozier pentru a demonstra “eşecul raŃionalităŃii sociale de tip amer
ican, îl constitiue “raŃionalitatea pragmatică”potrivit căreia “adevărul”vieŃii
sociale trebuie
181 182
Jurgen Habermas: Op.cit.p.48 Jurgen Habermas: Op.cit., p.78 183 Jurgen Habermas:
Technik und Wissenschaft als “Ideologie”, Frankfurt am Main, Suhrkamp, Verlag,
1969, p. 71 208
“controlat” în funcŃie de interesele nemijlocite ale actorilor implicaŃi în acŃi
unea socială. Or, această condiŃionare, specifică raŃionalităŃii sistemice (în s
pecial de tip funcŃionalist), demonstrează o confuzie între ordinea socială şi l
egitimarea ideologică a ei: coerenŃa argumentelor ideologice respectă prescripŃi
ile premiselor teoretice şi mai puŃin articularea reală a componentelor societăŃ
ii globale”. RaŃionalitatea socială poate fi realizată practic, dar prin alte mi
jloace decât cele exprimate în orizontull ideologiei. ViaŃa reală confirmă o per
manentă interferenŃă între logica consensului şi logica dezordinii. “În logica c
onsensului, cu cât oamenii se întâlnesc mai mult, cu atât se “aranjează” mai bin
e între ei; fac compromisuri, învaŃă să se înŃeleagă unii pe alŃii şi îşi reglem
entează astfel conflictele; în logica dezordinii, cu cât oamenii se întâlnesc ma
i mult, cu atât mai mult se detestă, emit pretenŃii mai mari, protestează şi se
supun”184. CompetiŃia efectivă dintre grupurile de interese reflectă existenŃa u
nui “pluralism al realităŃilor” care trebuie, ca atare, prezentată în teoria şi
practica sociologică. RaŃionalitatea sistemului se constituie prin echilibrul di
namic dintre raŃionalităŃi “limitate”. În acest sens, sociologia este, la rândul
ei, o teorie a raŃionalităŃii “imperfecte” sau “strategice”, nu “teorie abstrac
tă a unei presupuse realităŃi unitare”. Plecând de la această realitate, M Crozi
er îşi restrânge sfera consideraŃiilor asupra organizaŃiilor sociale a căror raŃ
ionalitate o prezintă ca “funcŃie în sistemul puterii”. Studierea organizaŃiilor
permite, astfel, o abordare şi a schimbării, problemă fie tratată confuz, fie i
gnorată de sociologia “raŃionalităŃii sociale clasice” preocupată cu precădere d
e conservarea structurilor în perimetrul “imperativelor funcŃionale”. Totuşi, ch
iar şi transformarea radicală a structurilor sociale, pentru M Crozier nu reprez
intă decăt “un proces de învăŃare colectivă, care permite instituirea de noi con
strucŃii ale acŃiunii colective, care creează şi exprimă, la rândul lor, o nouă
structură a câmpurilor sociale”185. Dacă la nivel micro “pluralismul” raŃionalit
ăŃii îşi găseşte o confirmare greu controversabilă, la nivel macrosocial, modelu
l dihotomic al raŃionalităŃii – a priori / a posteriori – propus de C.E. Lindblo
m, este considerat de M. Crozier complet artificial şi schematic, deoarece reduc
e complexitatea realităŃii sociale la nişte abstracŃiuni defective de realitate.
Practica socială, în speŃă cea organizatorică, operează nu cu aceste dimensiuni
polare, ci cu un model “intermediar” care distribuie cu multă flexibilitate pon
derea “controlurilor sociale” în funcŃie de solicitările integrative ale mediulu
i şi de natura sarcinii care motivează acŃiunea socială. Printre alte ipoteze şi
teorii ale raŃionalităŃii, de care M Crozier se disociază polemic, mai amintim:
a) modelul lui A. Hirschman potrivit căruia “oamenii şi decidenŃii nu ştiu nici
odată precis ceea ce vor” deoarece structura opŃiunilor valorice nu poate fi con
gruentă cu structura dinamică a unei realităŃi în permanentă transformare. De ac
eea ccea ce se recunoaşte a fi “scop al acŃiunii” este, de cele mai multe ori, u
n rezultat al recompunerii, retroactive, a mai multor fragmente de obiective ref
ormulate pe parcursul “experienŃei”: scopurile se descoperă în cursul acŃiunii,
nu se pot predetermina teoretic, întrucât orice teoretizare reprezintă o tentati
vă de restrângere a complexităŃii sociale la “capacitatea semantică” şi la “pote
nŃialul explicativ” al conceptelor. Toate acestea relevă faptul că în societate
acŃionează o “mână ascunsă” alături de “mâna invizibilă” invocată de A. Smith. b
) ipoteza care stă la baza schiŃei de model propus de March constă în definirea
dezvoltării ca proces de diversificare permanentă a registrului scopurilor. Scop
urile, fiind un rezultat al creaŃiei individuale şi comunitare, se afirmă ca res
urse de inovaŃie socială. RaŃionalitatea spaŃiuluisocial ar consta, în această p
erspectivă, în lansarea oamenilor în cât mai multe şi mai diversificate experien
Ńe pentru a le da posibilitatea să contribuie la lărgirea gamei de scopuri posib
ile; c) modelul raŃionalităŃii limitate propus de H.Simon se bazează pe premisa
că “omul nu este un animal care urmăreşte optimizarea, ci unul care caută satisf
acŃia”. În acest context, o “raŃionalitate globală” este nu numai o utopie, ci ş
i chiar un fals deziderat: omul nu trebuie să-şi propună noi constrângeri, ci să
caute să restrângă atât numărul de constrângeri minime, cât şi aria de manifest
are a constrângerilor indispensabile dimensiunii organizaŃionale a spaŃiului soc
ial.
184 185
M.Crozier: Le M al American, Paris, Fayard, 1980, p.122 M.Crozier; E. Friedberg:
L’Acteur et la Systeme. Les contraintes de l’actions colectives, Paris, Seuil,
1980, p.30 209
Asigurarea confortului psihologic trebuie să primeze în spaŃiul social, nu “impe
rativele” unei raŃionalităŃi impersonale şi supraindividuale. Disociindu-se de u
nele aspecte ale modelelor rezumate anterior, M.Crozier le foloseşte novator int
egrându-le constructiv într-un model propriu numit model al raŃionalităŃii confl
ictale. Acest model se întemeiază pe premisa raŃionalităŃii deciziilor ca sursă
primară de raŃionalizare a spaŃiului social. Astfel, prin deciziile sale, omul î
şi singularizează locul său în ontologia socială în care se manifestă ca princip
al creator de ordine într-un domeniu eminamente entropic. Practica decizională a
confirmat, deja, faptul că în orice decizie, secvenŃa cea mai importantă o cons
tituie”formularea problemei”; de aici decurge faptul că, în plan social, conŃinu
tul raŃionalităŃii depinde în mare măsură de “calităŃile personale ale decidenŃi
lor”. Acest adevăr ne îndreptăŃeşte să afirmăm că nu există o singură “raŃionali
tate”, ci “raŃionalităŃi multiple” specifice fiecărui actor şi fiecărei “microcu
lturi” în care s-a format şi dezvoltat fiecare actor. Cum “microculturile” din c
are provin “actorii” sunt diferite, sau chiar opuse, “raŃionalităŃile actorilor”
antrenează următoarea situaŃie dilematică: ori actorii iau decizii şi atunci “r
aŃionalităŃile lor” intră în conflict, ori evită luarea deciziilor şi generează
riscul supravieŃuirii organizaŃiei. Restrângându-şi consideraŃiile, în exclusivi
tate asupra organizaŃiilor, M.Crozier susŃine că raŃionalităŃile divergente, în
practică, “negociază” aspectele care le diferenŃiază pentru a ajunge la un “comp
romis” în formularea problemei. Acest “compromis” asigură echilibrul dinamic al
segmentului organizat al spaŃiului social. În cadrul procesului de negociere se
constituie “structurile care operează la intersecŃia diferitelor jocuri ale deci
ziei. În cea mai mare parte, lupta raŃionalităŃilor se dă în definirea problemel
or. Integrarea acestor raŃionalităŃi pare a se face mai degrabă prin schimbarea
structurii, decât prin negociere deschisă” 1 86 . RaŃionalitatea conflictuală se
dovedeşte a fi, în ultimă instanŃă un tip “intermediar” de raŃionalitate între
structura socială “standard” a societăŃii globale şi raŃionalităŃile “locale” al
e organizaŃiilor. Caracteristica principală a tipului standard de structură soci
ală constituie lupta permanentă dintre “grupurile strategice” şi “grupurile cons
ervatoare”: dacă primele exploatează oportunităŃile posibile inovării acŃiunii s
ociale, cel187e din urmă sunt preocupate de menŃinerea avantajelor ce decurg din
oportunităŃile de care dispun, deja. “RaŃionalitatea conflictuală” se constitui
e prin competiŃia “exponenŃilor” acestor categorii de “grupuri”, având ca scop i
ntegrarea în “tipul” standard de structură; schimbarea structurii, la M. Crozier
are sensul de schimbare a elitei organizaŃionale. Studiind “visul raŃionalităŃi
i americane”187, pe care o consideră un “standard al democraŃiei”, ajunge la con
cluzia că raŃionalitatea defineşte, în esenŃă, un proces neîntrerupt de a dobând
i “mereu mai multă organizare”; organizarea nefiind incompatibilă cu democraŃia
întrucât democraŃia nu se poate dispensa de ideea unei autorităŃi care polarizea
ză în raport cu sine celelalte segmente ale spaŃiului social. Faptul că “dezordi
nea” socială din societatea americană a torpilat sistematic orice proiect de “ra
Ńionalizare globală” a spaŃiului social, demonstrează că “autoritatea” şi “democ
raŃia” pot exista infirmând ipoteza posibilităŃii de realizare a unei “raŃionali
tăŃi absolute” de tip sistematic. Caracteristica principală a societăŃilor moder
ne o constituie faptul că între ele “nu există raŃionalitate absolută, ci numai
raŃionalităŃi parŃiale, contingente, legate de circumstanŃe.”188 Statutul actual
al organizării democratice a spaŃiului social relevă faptul că raŃionalitatea s
ocială, în prezent, este dublu condiŃionată: a) condiŃia necesară o reprezintă d
emocraŃia, iar b) condiŃia suficientă este asigurată de autoritate. Cât priveşte
dimensiunea praxiologică a acestei “raŃionalităŃi moderne”, ea dovedeşte un izo
morfism între palierele micro şi macro ale socialului: la ambele niveluri se sta
bilesc raporturi formale între un “grup supraorganizaŃional” şi “masa organizaŃi
ei”. Grupul supraorganizaŃional (indiferent ca este Statul, grupul strategic sau
cel conservator) cumulează prerogativele iniŃierii şi stapânirii “regulilor joc
ului organizaŃional”.
186 1 187 188
M.Crozier: Op.cit.,p.316 M.Crozier: Le M al American, Paris, Fayard, 1980, p. 12
2 M.Crozier: Op.cit.,p.73 210
RaŃionalitatea socială se dovedeşte a fi, în ultimă instanŃă, o raŃionalizare a
“jocurilor” organizaŃionale ce se desfăşoară la nivelul tuturor organizaŃiilor d
in spaŃiul social. Întrucât “fiecare organizaŃie îşi are reguli proprii” pentru
“jocul” organizaŃional care o particularizează în societatea globală, “negociere
a” între raŃionalităŃile fiecăreia este un proces fundamental pentru sensul evol
uŃiei sociale. Obiectul de studiu este tocmai conŃinutul acestui proces, şi nu r
ezultatul acestui proces, deoarece sociologul nu este un simplu “grefier” al soc
ietăŃii, ci un participant activ la corijarea traseelor de patologie socială ale
societăŃii moderne în care “birocratizarea” structurilor “reprezintă un rău nec
esar”. Problema este nu aceea a eliminării totale a “birocraŃiei” ci a reducerii
acesteia la un minimum necesar care face posibilă organizarea eficientă a comun
ităŃilor sociale şi a grupurilor de interese existente în societatea umană în pr
ezent. Suspectată de obedienŃă faŃă de puterea instituŃională , datorită pledoar
iei pentru “ordine” şi “integrare”, sociologia sistematică, ataşată principal un
ei ipotetice “raŃionalităŃi absolute”, a fost supusă unei virulente polemici din
partea adversarilor “sistemismului”. Aceştia au inaugurat o orientare care nu a
re încă, o platformă doctrinară. Cunoscută deja, sub numele de “criticism”, acea
stă orientare este, uneori, considerată ca sursă de inovare metodologică şi de i
niŃiere a procesului schimbării de paradigmă pentru viitorul sociologiei ca ştii
nŃă. O soluŃie de mediere între “sistemism” şi “criticism” a fost inserată în ci
rcuitul ştiinŃific de către E.Dahlstrom, care pleacă de la premisa că “o societa
te raŃională trebuie să îndeplinească anumite cerinŃe, pornind de la faptul că,
totdeauna, controlul sistemului (elitei) este responsabil faŃă de periferie (non
elita), că oamenii participă democratic în sistem şi că alocarea valorilor satis
face nevoile oamenilor”189. Inspirată din analogia dintre planificare şi raŃiona
litatea socială, concepŃia lui E. Dahlstrom se vrea o formă de protest faŃă de i
nstrumentalizarea socilogiei din doctrinele sistemice. Modelul raŃionalităŃii af
erent acestora se bazează pe premisa stabilirii nevoilor oamenilor de la “neutru
” unde se fixează scopurile acŃiunii sociale, ştiinŃelor sociale, implicit socio
logiei, revenindu-le identificarea mijloacelor operative de realizare efectivă a
scopurilor. Domeniul de impliacre pentru ştiinŃele sociale l-ar constitui, astf
el, raŃionalizarea instrumentală. Această raŃionalizare instrumentală a contribu
it, însă, la “sectorizarea” raŃionalităŃii spaŃiului social global, antrenând o
amplificare a procentului de iraŃionalitate inerent societăŃii moderne. De aceea
, pentru viitor, este preferabil să fie orientat efortul de investigare al ştiin
Ńelor sociale către raŃionalitatea substanŃială.
În particular, sociologia trebuie să cumuleze în mod legitim, prerogativele form
ulării scopurilor sociale colective prin definirea clară a raŃionalităŃii nevoil
or care se reflectă în scopurile propuse. Pentru a se ridica la înălŃimea acesto
r exigenŃe, este imperios necesară o nouă abordare a raŃionalităŃii, care să sur
monteze atât limitele medelului tehnologico-birocratic, cât şi modelul liberal a
utonom.
Această nouă abordare se impune datorită faptului că cele două modele amintite a
nterior reprezintă două extreme: primul centralizează până la monopolizarecunoaş
terea socială, cel din urmă dispersează procesele dezarticulând acŃiunea socială
care devine, astfel, ineficientă. Această nouă concepŃie asupraraŃionalităŃii s
ociale propusă de E. Dahlstrom este cunoscută sub numele de model al acŃiunii de
mocratice. Întrucât acest model este inspirat din social-democraŃia Ńărilor scan
dinave (şi tocmai de aceea “pigmentat” ideologic), conŃinutul său nu este lipsit
de unele accente politologice sau chiar de politică curentă. Semnalându-le, o f
acem în primul rând pentru a ne afirma deschis intenŃia de a reŃine în exclusivi
tate aspectele sociologice ale acestui model. Rezumativ, modelul acŃiunii democr
atice articulează următoarele niveluri de analiză: a) cunoaşterea socială prin “
explorarea practică” a întregului univers problematic al vieŃii sociale; b) elev
area nivelului de înŃelegere al “maselor” prin plasarea lor în contexte particip
ative care să le mărească posibilitatea de cunoaştere a proceselor care definesc
societatea modernă; c) legitimarea acŃiunii sociale numai prin întemeierea deci
ziilor pe baza rezultatelor cercetării ştiinŃifice a spaŃiului social global;
189
E. Dahlstrom: Developmental Direction and Societal Rationality. The Organization
of Social Knowledge Creation, in “Acta sociologica” vol. 19, nr.1, 1976, p.8 21
1
d) colaborarea organelor legislative cu instanŃele specializate în cercetarea şt
iinŃifică a fenomenalităŃii socialeîn scopul organizării “cercetării-acŃiune” ca
re poate înlocui practica decizională actualăîn care cei ce iau decizii sunt, de
cele mai multe ori, foarte departe de “pulsul” real al problemelor pe care înce
arcă să le rezolve; e) trecerea ştiinŃelor sociale de la faza de “justificare” a
realităŃii sociale, sau de înregistrare pasivă a datelor de tip “sociografic” l
a o fază “criticistă”, prin promovarea unor puncte de vedere rezolutive în rapor
t cu problemele studiate; f) renunŃarea la prejudecata conform căreia numai “eli
tele” ar putea să rezolve eficient şi competent problemele de fond ale societăŃi
i şi antrenarea tuturor “actorilor” în toate etapele “cunoaşterii sociale” a pro
blemelor, respectiv în stabilirea strategiilor de acŃiune rezolutivă. “Teza că p
oporul este forŃa creatoare a istoriei poate să devină adevărată şi în aria prod
ucerii cunoaşterii sociale, şi aceasta poate fi semnificaŃia centrală a modelulu
i acŃiunii democratice”190.
Prin “cunoaştere socială” E. Dahlstrom defineşte procesul de înŃelegere a geneze
i socialului şi a sensului evoluŃiei societăŃii umane, aspecte prin care “elitel
e” au organizat spaŃiul social din punctul de vedere al intereselor de grup. O a
devărată “democratizare” a spaŃiului social comportă nu numai o lărgire progresi
vă a ariei de “cuprindere” a elitelor, ci şi un acces al tuturor membrilor la “c
unoaşterea socială”, respectiv o aducere a “voinŃei colective” a maselor în spaŃ
iul deciziei. Cum decizia eficientă presupune cunoaşterea temeinică a tuturor as
pectelor în numele cărora se exercită, “cunoaşterea socială” este considerată de
E. Dahlstrom ca parte componentă a “democratizîrii” progresive prin lărgirea ar
iei de cuprindere a cunoaşterii atât a “produselor” cunoaşterii sociale, cât şi
a “procesului” de cunoaştere. Logica socialului apare, în această perspectivă, c
a o logică a acŃiunii şi participării democratice a oamenilor la stabilirea scop
urilor colective pe baza evaluării nevoilor lor individuale.
În acest context, raŃionalitatea socială defineşte tocmai procesul de “autocunoa
ştere şi autodezvoltare a colectivităŃilor umane” dezvăluindu-se a fi o parte a
mişcării istorice reale, nu o “schemă” sau un “model” abstract menit a “ordona”
o realitate haotică şi aflată sub zodia spontanului. În prezent, ca rezultat al
diviziunii sociale a muncii, societatea prezintă o diviziune structurală institu
Ńionalizată la nivelul unei “fragmentări instituŃionale” corespunzătoare. Reface
rea unităŃii organice a spaŃiului social este sarcina “socilogiei militante” car
e trebuie să imprime “militantism” eficient tuturor ştiinŃelor sociale în scopul
reducerii conflictelor de interese pe care le generează actuala “fărâmiŃare ins
tituŃională”. ReconstrucŃia raŃionalităŃii sociale, fiind o necesitate obiectivă
pentru practica socială nemijlocită, nu poate începe decât cu proiectarea unor
programe socio-culturale compatibile cu tendinŃele de fond ale mişcării istorice
ireversibile. RaŃionalitatea socială nu este, deci, un rezultat al acŃiunii exo
gene, ci defineşte procesul însuşi de articulare endogenă a vectorilor de acŃiun
e ai tuturor “actorilor” grpaŃi în structurile sociale legitimate instituŃional.
Reproşând tuturor tentativelor de definire a “raŃionalităŃii sociale”, cunoscut
e până acum, fie parŃialitatea, fie inconsistenŃa premiselor, J. Elster se disoc
iază critic de orice analogie a raŃionalităŃii sociale cu alte tipuri de raŃiona
litate. În particular, cu modelul organicist, integrat în demersul sociologic de
către raŃionalitatea funcŃională, J.Elster polemizează deschis pentru a-şi cont
ura mai precis originalitatea punctului său de vedere. Astfel, dacă sociologia f
uncŃionalistă, plecând de la preluarea mecanică a raŃionalităŃii “perfecte” exis
tente în spaŃiul biologic, a ajuns la postularea aceleiaşi raŃionalităŃi în spaŃ
iul social, realitatea rartă că “nu există nici un mecanism social corespunzător
selecŃiei naturale care ne-ar permite să inferăm că funcŃiile latente ale unei
structuri menŃin în mod tipic structura prin relaŃii de feed-back”191.
190 191
E. Dahlstrom: Op.cit., p. 21 J.Elster: Ulysses and the Sirens, Studies rationali
ty and irrationality, Cambridge, Paris, Cambridge Univ. Press, Editions de la Ma
ison des Sciences de l’Homme, 1979, p.2 212
Această diferenŃă devine evidentă dacă analizăm “mediul înconjurător”: în cazul
organismelor biologice mediul este considerat constant, spre deosebire de cel sp
ecific omului care nu poate fi constant deoarece este în permanenŃă modificat su
b impactul acŃiunii generate de interesele sale individuale şi comunitare, insti
tuŃionalizate sau nu. RaŃionalitatea biologică defineşte creşterea performanŃelo
r indivizilor, sau a speciilor întregi, în adaptarea la un mediu considerat cons
tant (biotopul); de aceea ea este o raŃionalitate “parametrică”. Acest tip de ra
Ńionalitate este “locală”, nu globală. RaŃionalitatea socială, având ca obiectiv
o creştere globală a performanŃelor şi desfăşurându-se într-un mediu dinamic nu
mai poate fi perfectă; ea este, inevitabil, imperfectă. Ea ar putea deveni “per
fectă” în situaŃia în care oamenii ar dispune în mod egal de toată informaŃia de
care dispune sistemul social şi ar acŃiona pe baza unor principii şi metodologi
i împărtăşite şi acceptate de toŃi actorii. O astfel de “situaŃie acŃională” s-a
r putea crea numai prin centralizarea şi distribuirea egală a informaŃiei dispon
ibile la nivelul tuturor actorilor. Or, acest lucru este posibil numai în comuni
tăŃile tradiŃionale şi cele mai restrănse numeric şi structural. SocietăŃilor mo
derne le este caracteristică “raŃionalitatea imperfectă” potrivit căreia actorii
şi structurile sunt părŃi componente ale mediului social aflat într-un echilibr
u dinamic. Urmărind o “maximizare globală” şi pe termen lung a performanŃelor, e
a se dovedeşte a fi o raŃionalitate strategică a cărei teorie urmează a fi elabo
rată cu aportul conjugat al sociologieişi al celorlalte ştiinŃe social-umaniste.
Cu titlul de contribuŃie personală la această “teorie a raŃionalităŃii strategi
ce”, J. Elster lansează în circuitul specific două concepte: cel de “autoobligaŃ
ie” şi cel de “automanipulare”. AutoobligaŃia reprezintă o cale privilegiată de
a rezolva problema slăbiciunii voinŃei; ea este tehnica principală pentru realiz
area raŃionalităŃii (imperfecte) prin mijloace indirecte192. Premisa de la care
pleacă J. Elster este următoarea: o acŃiune socială, proiectată raŃional la nive
l global, nu poate fi urmată numai de raŃiunea individuală deoarece interesul ep
istemic este numai una din componentele motivaŃiei participării actorilor. O cre
ştere a performanŃelor participării “performante” implică şi aportul voinŃei, se
ntimentelor şi credinŃelor care fortifică energetic participarea individuală şi
colectivă la acŃiune. Cum prezenŃa factorilor afectvi ridică riscul manipulării
“maselor”, pentru atenuarea acestui risc este necesară “automanipularea” ca prin
cipală pârghie de depăşire a impedimentului amintit. Un alt segment al raŃionali
zării imperfecte îl constituie, în concepŃia lui J. Elster, utilizarea unor “str
ategii stereotipe” de acŃiune. De ce sunt ele necesare? Pentru că, în mod practi
c actorii aleg căi optime de acŃiune între mai multe alternative posibile, iar t
impul afectat acestor alegeri ridică costurile globale ale acŃiunii, reducându-I
gradul de competitivitate. Recurgerea la o “credinŃă (iraŃională) într-o valoar
e determinată” cu rol de arhetip scurtează timpul alegerilor, “raŃionalizează” a
cŃiunea prin articularea mutuală a aşteptărilor actorilor, dar conferă raŃionali
tăŃii un caracter imperfect. Totuşi, pe moment, această raŃionalitate imperfectă
reprezintă maximul posibil care poate fi obŃinut în eforturile omului de a-şi c
onstrui un mediu social şi uman în condiŃii mai bune pentru dezvoltarea plenară
a personalităŃii sale. O caracterizare deplină a ceea ce înseamnă să fii uman ar
trebui să includă cel puŃin trei trăsături: omul poate fi raŃional în sensul sa
crificării deliberate a gratificaŃiei prezente pentrucea viitoare; el nu este de
seori raŃional, ci manifestă mai curând slăbiciunea voinŃei. Chiar atunci când n
u este raŃional, ştie aceasta şi se poate autoobliga să se apere împotriva iraŃi
onalităŃii. Această raŃionalitate de grad secund sau raŃionalitate imperfectă Ńi
ne cont atât de raŃiune, cât şi de pasiune. Ceea ce se pierde, poate, este sensu
l aventurii 193. În acest context, ceea ce se dorea a fi o teorie globală, se re
levă a fi, mai degrabă. O “tehnică de ghidare şi evaluare a acŃiunii marcate de
inconsistenŃă în timp a preferinŃelor”. Ca pledoarie pentru integrarea subiectiv
ităŃii umane în realitatea proteică a lumii moderne, tehnica raŃionalităŃii impe
rfecte constituie un element deloc neglijabil în resurecŃia problematicii raŃion
alităŃii sociale ca obiect al reflexiei calificate şi al practicii novatoare car
acteristice “experŃilor” în ştiinŃele social-umaniste contemporane. “RezistenŃa
epistemologică” pe care o manifestă raŃionalitatea socială este, în esenŃă, trăs
ătura definitorie a realităŃii sociale: un echilibru dinamic ca garanŃie a conti
nuării procesului dezvoltării.
192 193
J.Elster: Op.cit., p.39 J.Elster: Op.cit., p.111 213
BIBLIOGRAFIE
1. G.w.f.Hegel: Enciclopedia ştiinŃelor filosofice. Filosofia naturii,Ed. Academ
iei, Bucureşti, 1971; 2. Jonthan Benett: Rationalitet Versuch einer Analyse,Suhr
kamp, Frankfurt am Main, 1967; 3. E.Burke: Reflections on the Revolution in Fran
ce, George Bell & Sons London, 1893; 4. Friederich H. Tenbruch: Zur KritiK der p
lamenden Vernuft,Karl Alber, Frieburg-Munchen,1972; 5. Claus Offe: Strukturprobl
eme des kapitalistichen Staates, Suhrkamp, Frankfurt am Main,1973; 6. Kurgen Hab
ermas: Cunoaştere şi comunicare (trad.), Bucureşti, 1983; 7. Michel Foucault: Su
rveiller et ounir. Naissance de la prison, Gallimard, Paris,1975; 8. Andre Lalan
de: Vocabulaire technique et critique de la philosophie, PUF, Paris, 1962; 9. Re
ne Descartes: Discurs asupra metodei, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1957; 10.
Oswald Schwemmer: Uber Natur Philosophische Beitrage zum Naturverstandnis, Vitto
rio Hlostermann, Frankfurt am Main, 1987; 11. Georg Klaus: Rationalitat. Integra
tion, Informntion Wilhelm Fink Verlag, 1974; 12. Gianbattista Vico: Principiile
unei ştiinŃe noi cu privire la natura comună a naŃiunilor, Editura Univers, Bucu
reşti, 1972; 13. I. Kant: Critica naŃiunii practice. Întemeierea metafizicii mor
avurilor, Editura ştiinŃifică şi enciclopedică, 1972; 14. H. Lenk: Pragmatische
Vernuft, Reclam Stuttgart, 1979; 15. E.W. Orth: Diltey und die Philosophie der G
egenwart, Verlag Karl Albert, Frieburg, Munchen, 1986; 16. Jurgen Habermas: Die
neue Unubersuchtlichkeit, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1985; 17. Charles Jenks:
Die Sprache der Postmodern Architektur, Stuttgart,1980; 18. J.F. Lyotard: La con
dition postmodern. Rapport sur le savoir, Munuit, Paris, 1979; 19. N. Luhman: So
ziologische Aufklarung, Westdeutcher Verlag, Opladen, 1972; 20. Jurgen Habermas:
Theorie und Praxis, Frankfurt am Main, Suhrkamp Verlag, 1974; 21. Jurgen Haberm
as: Technik und Wissenschaft als “Ideologie”, Frankfurt am Main, Suhrkamp, Verla
g, 1969; 22. E. Dahlstrom: Developmental Direction and Societal Rationality. The
Organization of Social Knowledge Creation, in “Acta sociologica” vol. 19, nr.1,
1976; 23. J.Elster: Ulysses and the Sirens, Studies rationality and irrationali
ty, Cambridge, Paris, Cambridge Univ. Press, Editions de la Maison des Sciences
de l’Homme, 1979; 24. M.Crozier: Le M al American, Paris, Fayard, 1980; 25. M.Cr
ozier; E. Friedberg: L’Acteur et la Systeme. Les contraintes de l’actions colect
ives, Paris, Seuil,1980.
214
Studiu de autor RAŢIONALITATEA SOCIALĂ Sesizarea ordinii , a unei raŃiuni în des
făşurarea aparent haotică a evenimentelor lumii urcă în urmă până în zorii gândi
rii ştiinŃifice şi filosofice. Etimologic , raŃionalitate nu înseamnă altceva de
cât a fi în conformitate cu raŃiunea , trecut prin confruntare cu criteriile ei
, deci prin raŃionalizare . Lumea fiind guvernată de o raŃiune atemporală , raŃi
onalizarea afectează doar activităŃile umane , o parte a lor . Se pune problema
raŃionalităŃii cunoştinŃelor acŃiunilor şi obiectivărilor lor . În ce constă raŃ
ionalitatea acestora ? Există mai multe posibilităŃi de dezlegare : -descriptivă
- constă în a stabili ceea ce înŃelege o comunitate de dimensiuni oarecare prin
raŃionalitate ; -normativă - constă în a prelua şi generaliza un concept al raŃ
ionalităŃii dintr-un domeniu amintit pentru toate domeniile ; -deductivă - const
ă în derivarea unei determinări a raŃionalităŃii dintr-o propoziŃie mai generală
. Toate aceste posibilităŃi prezintă dezavantajul că lasă porŃile deschise pent
ru un anumit convenŃionalism în ceea ce priveşte determinarea raŃionalităŃii şi
o dată cu el , pentru un anumit arbitrar . Avantajul e că putem determina ce e r
aŃionalitatea prin reconstucŃia presupoziŃiilor pe care le angajăm atunci când î
ntreprindem ceva raŃional . În concepŃia tradiŃională se vorbea mai mult de raŃi
une considerându-se că raŃiunea este dată în lume , omul urmând doar să-şi pliez
e mintea şi acŃiunile la cerinŃele ei . LucreŃiu şi Cicero au echivalat termenul
cu grecescul logos . Înainte de a însemna şi facultate umană de a forma cuvinte
şi de a comunica asupra realităŃii , logos însemna cunoaşterea numărului care d
efineşte ceva şi indică dacă este ceea ce este . Ulterior I s-a adăugat termenul
nous care se referă la capacitatea umană de a sesiza logos-ul lumii , care este
considerată mai presus de toate inteligibilă . În epoca modernă filosofia şi-a
deplasat interesul dinspre inteligibilitatea lumii spre raŃionalitatea metodei d
e cunoaştere . Descartes arată : “Bunul simŃ este lucrul cel mai drept împărŃit
din lume , căci fiecare crede că îl are în aşa măsură încât cei care , în orice
altă privinŃă sunt cel mai greu de mulŃumit , nu obişnuiesc să-şi dorească mai m
ult decât au . Bunul simŃ sau raŃiunea este egală la toŃi oamenii ; şi astfel di
versitatea vederilor noastre nu provine din aceea că unii au mai multă raŃiune d
ecât alŃii , ci numai din aceea că ne conduce gândurile pe căi diferite , şi nu
avem în vedere aceleaşi lucruri . Căci nu e de ajuns să avem mintea sănătoasă ;
principalul e să o folosim bine . Kant vorbeşte de o raŃiune teoretică , care se
referă la domeniul naturii , şi e o raŃiune practică, care se referă la domeniu
l moralei , constituit de acŃiunile umane bazate pe libertate . Locke spunea : “
Cuvântul raŃiune are diverse semnificaŃii . RaŃiunea reprezintă pentru mine o fa
cultate a omului , acea facultate prin care se presupune că omul se deosebeşte d
e animale , şi prin care este evident că el le întrece mult . “ Filosofia lui He
gel pleacă de la propoziŃia generală conform căreia tot ce este e străbătut de r
aŃiune iar universul în evoluŃia sa prezintă un “proces de formare a spiritului”
. Formarea spiritului serealizează în 3 medii - interacŃiunea limbă şi ncă - fi
ecae cu o dialectică specifică , ireductibilă la vreuna din celelalte două . Nu
se poate înŃelege fenomenul raŃionalizării fără a cerceta procesul istoric al mo
dernizării . Lumea premodernă a identificat o ratio în desfăşurarea aparent alea
toare a fenomenelor , dar abia lumea modernă a făcut din raŃionalizare un obiect
iv şi un criteriu de ativitate . Lumea modernă a desfăşurat proiectul temerar şi
grandios de a emancipa umanitatea de ignoranŃă , penurie , trudă şi asuprire pr
in dezvoltarea cunoaşterii , tehnicii , libertăŃilor , pe scurt , prin promovare
a de soluŃii raŃionale . RaŃionalizarea , în slujba acestui proiect , este esenŃ
a profundă a modernizării . Multă vreme s-a considerat c singurul domeniu suscep
tibil de raŃionalizare era conduita umană . Astăzi , raŃionalizarea are loc pe t
oată suprafaŃa activităŃii umane , de la muncă , trecând prin interacŃiunile soc
iale , la acceptarea teoriilor , a cunoştinŃelor în general . Problema raŃionali
zării este intimă viziunii şi construcŃiei lumii
215
moderne . De aceea trebuie elucidat: ce înseamnă a fi modern , în ce constă mode
rnizarea ca proiect şi proces istoric? Termenul de modern a rămas afectat de o a
numită imprecizie , nu pentru că s-ar referi la o realitate vagă , nedelimitabil
ă , ci pentru că se referă la o realitate complexă , mişcătoare . În sec. al X-l
ea , prin modern s-a înŃeles ceea ce sugerează şi astăzi latinescul modernus - r
ecent , nou , adecvat condiŃiilor prezentului . Se consideră că lumea modernă s-
a format din sec. al XVI-lea încoace (Renaşterea fiind începutul ei ). Pentru tr
ecerea de la modern la postmodern , identificarea cronologică nu este suficientă
. Prin ştiinŃa modernă se înŃelege ştiinŃa constituită în jurul lui 1600 de Gali
lei , Gilber , Bacon , caracterizată de căutarea legilor naturii în cadrul exper
imentului . Prin istoria modernă se înŃelege istoria ulterioară căderii Constant
inopolului (1453) , când burghezia înregistrează ascensiunea continuă către dobâ
ndirea puterii economice , politice , culturale . Prin arta modernă se înŃelege
romantismul , apărut ca reacŃie la clasicism , ai cărui reprezentanŃi sunt : Man
et , Picasso , Renoir . Literatura modernă e plasată în posteritatea imediată a
clasicismului , şi caracterizată prin intelectualizarea progresivă a procesului
artistic (devenit problemă , experiment , proiect) şi criza operei ca structură
, polisemia operei . Arhitectura modernă începe în sec. XIX , dar se conturează
pe deplin în preajma lui 1900 , şi se caracterizează prin folosirea unor materia
le - fier , sticlă , a unei noi tehnologii din prefabricate . Rousseau caracteri
za modernul prin umanitarism , toleranŃă , raŃionalism, în opoziŃie cu tradiŃion
alismul , care înseamnă autoritarism , prejudecată , coerciŃie. Hegel , care înc
epe propriu-zis reflecŃia filosofică asupra modernului , considera că lumea mode
rnă se întemeiază pe “principiul subiectivităŃii” pe care îl echivalează cu “lib
ertatea “ şi-l specifică n recunoaşterea dreptului la critică pentru fiecare ind
ivid , validarea individualităŃii , autonomia acŃiunii . Principiul subiectivită
Ńii se activează în : -ştiinŃa modernă care “desfarmecă” natura din momentul în
care vede în ea doar un sistem de legi ; -morala care se întemeiază pe recunoaşt
erea libertăŃii subiective a indivizilor ; -arta modernă arta în care forma şi o
nŃinutul sunt determinate de “intensitatea absolută” . Hegel a observat că subie
ctivitatea poate susŃine modernul , dar nu-l poate stabiliza durabil . Ca antido
t Hegel ne propune ideea unei raŃionalităŃi comunicative , formată în mediul int
ersubiectivităŃii . Hegel evidenŃiază astfel importanŃa societăŃii civile ca rea
litate socială caracterizată de circulaŃia mărfurilor , ca moment necesar pentru
emanciparea individului . Nitzsche spune că lumea modernă , caracterizată de pr
omovarea “principiului subiectivităŃii” , favorizează o reprezentare a raŃionali
tăŃii ce duce la înlocuirea diverselor forme de asuprire cu dominaŃia tiranică a
unei “voinŃe de putere” false şi nihiliste . Declin familiei , promovarea ca “d
reptate” a pretenŃiilor ascunse ale unei pervertite “voinŃe de putere” , înainta
rea continuă spre putere a stărilor de jos şi mijlocii , ignorarea individului ,
totul duce la o înfricoşătoare nimicire . În lumea modernă , omul ajunge să acŃ
ioneze doar “informat” , el reacŃionează doar la stimulente , spontaneitatea lui
este slăbită profund . “Totul este ştiinŃă.” Max Weber a caracterizat societate
a modernă printr-o raŃionalitate ce afectează toate domeniile vieŃii sociale . I
ndiciile raŃionalizării sunt următoarele : -în plan economic : economie bazată p
e “întreprinderea capitalistă” -în plan politico-administrativ : organizare avân
d ca nucleu statul bazat pe un sistem de impozite centralizat şi permynentizat ,
care dispune de forŃă militară , care monopolizează aplicarea dreptului şi apli
carea legitimă a forŃei -în plan cultural : “ştiinŃa modernă , constând în cunoş
tinŃe empirice , având capacitatea de prognoză , care sprijină stăpânirea instru
mentală a evenimentelor empirice . Dacă se poate spune la un mod general că raŃi
onalitatea înseamnă fie stăpânirea diversităŃii empirice , prin concepte de dife
rite grade de generalitate , fie atingerea unui scop prin calcularea mijloacelor
adecvate , atunci se poate admite că în societatea modernă , al doilea sens a d
evenit caracteristic. M. Weber distinge :
216
-”acŃiunea raŃională în raport cu un scop “ (e acŃiunea celui care cântăreşte at
ât mijloacele faŃă de scopuri , cât şi scopurile faŃă de consecinŃe , ca şi dife
ritele scopuri posibile , unul în raport cu altul) ; -”acŃiunea raŃională în rap
ort cu o valoare” (e acŃiunea celui care acŃionează în serviciul convingerii sal
e , fără a lua în considerare urmările previzibile ale acesteia) . Se poate spun
e că societăŃii moderne îi este caracteristică tendinŃa extinderii , “raŃionalit
ăŃii în raport cu un scop” , pe seama “raŃionalităŃii în raport cu o valoare” .
E vorba de două tipuri de raŃionalitate deci , ambele conŃinute în chiar “modern
ul cultural” . O raŃionalitate în raport cu un scop , de natură analitică , avân
d drept criteriu ultim eficienŃa stăpânirii obiectelor şi o raŃionalitate social
-practică , având drept criteriu ultim mutualitatea în interacŃiunile sociale .
Pentru Comte şi Marx , oamenii nu sunt doar fiinŃe capabile să cunoască raŃional
itatea realului ci fiinŃe puse în situaŃia de a produce . IniŃiatorul pozitivism
ului a căutat o lege pentru consensul social şi a susŃinut că epoca filosofiei e
ste revolută . Doar ştiinŃa poate oferi astfel de baze în reorganizarea societăŃ
ii . Marx pleacă de la abordarea hegeliană : dacă într-un întreg nu fiecare elem
ent este în acord cu “raŃiunea”, atunci acel întreg este lipsit de “adevăr” şi v
a fi distrus . Ori , arată autorul Manuscriselor economico-filosofice , există c
el puŃin un astfel de element ce nu concordă cu “raŃiunea “ “înstrăinarea muncit
orului”. În mod cert , conchide el , raŃiunea nu e ceva dat de la început pe pla
n istoric , ci ceva cucerit prin activitatea umană . Marx admite că modul de pro
ducŃie capitalist a reprezentat un progres incontestabil pe planul istoriei în d
irecŃia valorificării resurselor naturale , creşterii randamentului activităŃii
umane . Dar aceasta nu a fost condiŃia suficientă pentru a înlătura “înstrăinare
a muncitorului”. Cu Comte a fost inaugurată cercetarea raŃionalităŃii care a dus
la complete conrtoverse specifice timpului nostru . Unele concepŃii înŃeleg pri
n raŃionalitate un atribut ce se acordă lumii socio-cosmice în sine . Se poate o
biecta însă că raŃionalitatea nu este un atribut al lucrurilor ca atare . Unii f
ilosofi dezvoltă teza după care natura este în sine raŃională încât , ca oameni
, am realiza un mod de viaŃă raŃional punându-se în acord cu ea . Pe de altă par
te raŃionalitatea sau iraŃionalitatea naturii este o proiecŃie a intereselor noa
stre ca specie . Se spune de exemplu că e raŃional că în natură anumiŃi dăunător
i să fie folosiŃi ca hrană pentru alŃii . Ce se gândeşte însă când se susŃine ac
est lucru ? Că este util pentru noi să fie aşa . Natura deci nu e identică cu ra
Ńiunea ; ea e străbătută de legi , dar raŃionalitatea ei este conferită de noi î
n lumina angajărilor noastre . Prin urmare putem spune că raŃionalitatea este un
atribut al prestaŃiilor umane ; vorbim de raŃionalitate în cazul cunoştinŃelor
şi acŃiunilor precum şi al obiectivărilor lor (sisteme de cunoştinŃe , sisteme s
ociale) . Întrucât cunoaşterea începe cu problemele care se pun sub forma propoz
iŃiilor interogative , continuă cu formularea de ipoteze explicative , stabilire
a faptelor , deci cu propoziŃii cognitive , înaintează cu evaluări în forma prop
oziŃiilor axiologice şi se încheie cu recomandări de acŃiune în forma propoziŃii
lor deontice , problema raŃionalităŃii se pune în cazul fiecăreia dintre aceste
propoziŃii , după cum se pune în cazul tuturor comportamentelor intenŃionale sau
acŃiunilor . RaŃionalitatea nu se confundă cu adevărul susŃinerilor . PropoziŃi
ile false nu sunt întotdeauna iraŃionale . RaŃionalitatea nu se confundă cu ceea
ce e acceptat la scară socială semnificativă . RaŃionalitatea nu e doar o capac
itate specific umană . Ea califică nu doar persoane în virtutea prestaŃiilor lor
, ci şi obiectivările lor . Pe de altă parte , din raŃionalitatea persoanei nu
se poate deriva raŃionalitatea obiectivărilor . Afi produsul unor persoane raŃio
nale nu garantează prin sine raŃionalitatea unui produs . Proba : persoane raŃio
nale săvârşesc comportamente iraŃionale . Pentru unii raŃionalitatea se identifi
că cu caracterul ştiinŃific . Această opinie e restrictivă deoarece stabilirea c
aracterului ştiinŃific e câteodată mai dificilă decât stabilirea raŃionalităŃi ,
înainte de toate pentru că ştiinŃa are un caracter istoric . Alua drept criteri
u al raŃionalităŃii caracterul ştiinŃific , presupune a lua drept absolut un mom
ent din istoria ştiinŃei . Apoi nu putem refuza multor cunoştinŃe şi acŃiuni car
acterul raŃional , chiar dacă nu putem recunoaşte caracterul ştiinŃific . Pentru
alŃii , raŃionalitatea e echivalentă cu ceea ce Ńine de conştiinŃă , în opoziŃi
e cu spontaneitatea . Un contraargument e acela că în sfera raŃionalităŃii intră
 , pe lângă fenomenele de gândire şi cele de sensibilitate , emotivitate . Atâte
a acte de creaŃie sunt spontane şi raŃionale pe deasupra .
217
RaŃionalitatea e un fenomen de relaŃie , se măsoară în anumite performanŃe . Ea
e perpetuu în raport cu un scop şi de aceea e relativă . Georg Klaus consideră c
ă nu există raŃionalitate pură : ea e cuprinsă în acŃiuni , în cunoştinŃe . A fi
raŃional presupune reunirea a două momente de obiectivitate : unul stabilit în
raport cu lumea dată în experienŃă şi o “obiectivitate socială”. Deci , a fi raŃ
ional presupune a întreŃine un raport ce poate fi probat , cu lumea dată în expe
rienŃă şi a fi susceptibil să fii recunoscut în acest raportde
 ceilalŃi particip
anŃi la interacŃiunea socială . RaŃionalitatea ştiinŃei tiinþa este luată adese
a ca etalon al raŃionalităŃii , dar întrebarea este : ce face din însuşi cadrul
ştiinŃei uncadru raŃional ? Putem porni la reconstrucŃia raŃionalităŃii ştiinŃei
, pornind de la ideea că există diferite manifestări ale raŃionalităŃii în cuno
aştere : cunoştinŃe , teorie , întregi discipline care sunt matematica , fizica
. RaŃionalitatea ştiinŃei poate fi privită sub două aspecte : al explicării şi a
l determinării obiectelor - oarecum distincte , dar intim unite . Trebuie însă p
recizat că raŃionalitatea ştiinŃei nu se confundă cu verificarea empirică a prop
oziŃiilor . De exemplu se ştie că Newton a calculat , în Principia , dependenŃa
vitezei sunetului de compresibilitatea şi densitatea aerului , dar abia mult mai
târziu , Laplace a putut arăta concordanŃa formulei cu experienŃa . RaŃionalita
tea nu se confundă nici cu ceea ce este acceptat la ,un moment dat la o scară so
cială semnificativă . Ne putem închipui de exemplu cât de mult a contrazis şi şo
cat opinia contemporanilor , dominată de ideea că poziŃiile planetelor sunt efec
t al voinŃei divine , legea gravitaŃiei universale a lui Newton , conform căreia
forŃa este proporŃională cu cele două mase ale corpurilor şi invers proporŃiona
lă cu pătratul distanŃei dintre ele . În şfârşit , raŃionalitatea nu se confundă
nici cu adevărul, acesta fiind posibil abia înlăuntrul ei . De exemplu , legea
newtoniană a atracŃiei universale nu mai este astăzi decât o aproximaŃie , căci
ea include ideea acŃiunii nemijlocite la distanŃă . Între timp , începând cu Far
aday , Maxwel şi Hertz , a devenit clar , mai cu seamă în urma descoperirii unde
lor electrice , care se propagă cu viteza luminii , că celebrul postulat nu mai
rezistă , iar teoria relativităŃii avea să ia viteza luminii drept limita superi
oară de propagare a acŃiunilor fizice . Distinctă de verificarea empirică , de r
ecunoaşterea socială şi de adevărul propoziŃiilor , raŃionalitatea ştiinŃei cons
tă într-un criteriu de admisibilitate a acestora . Se vorbeşte în mod justificat
de raŃionalitatea locală a ştiinŃelor , relativă la o disciplină ştiinŃifică .
Ea califică propoziŃiile în baza unui “criteriu de validitate”, care comandă un
întreg “program de construire” de propoziŃii , de teorii într-o disciplină ştiin
Ńifică . În fizică de exemplu , raŃionalitatea propoziŃiilor este stabilită după
criteriul sprijinirii pe fapte , pe observaŃie şi experiment . Se poate vorbi d
e suporturi raŃionalizatoare pentru diferite teorii în cadrul ştiinŃei . Un astf
el de suport îl reprezintă tehnica ; se poate spune că abia din momentul în care
s-a trecut la aplicarea tehnică a cunoştinŃelor privind electricitatea , aceste
a au putut fi organizate în mod raŃional . La nivelul disciplinelor ştiinŃifice
, raŃionalitatea este asigurată de un anumit tip de întemeiere , care nu poate f
i despărŃit de anumite caracteristici ale disciplinei respective . Descartes şi
adepŃii săi considerau că raŃionalitatea ştiinŃei este conferită de un fundament
absolut sigur . Discursul asupra metodei (1637) plasa acest fundament în sfera
subiectivităŃii , la nivelul evidenŃei interioare a cunoştiinŃei , dar ulterior
s-a căutat un fundament în sfera obiectivităŃii . Trebuie însă obiectat că un fu
ndament aflat în afara acŃiunii asupra obiectelor nu este de găsit şi că el nu p
ermite delimitarea cu suficientă precizie a ştiinŃei de alte forme ale cunoştinŃ
ei . Carnap în “Logical Foundation of Probability” (1951) a fundamentat raŃional
itatea ştiinŃei în corectitudinea unor reguli pe care le-a identificat cu reguli
le inducŃiei . InducŃia conferă raŃionalitate ştiinŃei , care o foloseşte dar nu
se reduce la ea (metodologismul). Popper identifică raŃionalitatea ştiinŃei cu
raŃionalitatea mecanismelor de examinare a propoziŃiilor şi liniilor . RaŃionali
tatea se reduce la întemeiere , care se realizează în forma deducŃiei (failibili
smul lui Popper -logica cercetării) .
218
Istorismul lui Kuhn - s-a propus luarea în seamă a componentelor istorică şi soc
ială a raŃionalităŃii . (Structura revoluŃiilor ştiinŃifice de S. Kuhn , 1970) .
El a susŃinut că raŃionalitatea ştiinŃifică este stabilită la nivelul “paradigm
elor” adoptate de “comunităŃi ştiinŃifice , ce rămân ‘incomensurabile’ “ . Trebu
ie concluzionat că raŃionalitatea ştiinŃei nu se poate stabili la nivelul tradiŃ
ionalei “meditaŃii filosofice” , insuficientă sieşi . Ea rămâne o problemă filos
ofică , dar dezlegarea ei presupune analize cu mijloace logico-epistemologice ,
sociologice ale activităŃii de cercetare ştiinŃifică . În al doilea rând , raŃio
nalitatea ştiinŃei se poate caracteriza printr-un ansamblu de proprietăŃi dispus
e pe mai multe nivele ale cunoaşterii : -metodologie riguroasă ; -controlul inte
rsubiectiv şi repetabilitatea principală a cunoştinŃelor ; -metodă deschisă , ba
zată pe excluderea orcărui alt motiv , exceptând cel al căutării cooperative a a
devărului
 ; -întemeiere prin recunoaşterea superiorităŃii celui mai bun argument
. tiinþele experimental-analitice nu sunt fundamentate în sensul derivării din
tr-un principiu mai general , ci în sensul unei autofundamentări prin rezultatul
lor . Fundamentarea pragmatică a raŃionalităŃii ştiinŃei prezintă avantajul că
asigură explicarea însăşi metodologiei ştiinŃei, ca şi a metodei de examinare a
ipotezelor . Se ştie că s-au făcut numeroase distincŃii între : ştiinŃe ale natu
rii-ştinŃe ale spiritului , ştiinŃe ale naturii-ştiinŃe ale istoriei , ştiinŃe a
le naturii-ştiinŃe ale culturii . Problema se pune cu totul altfel , discuŃia di
ntre cele două direcŃii trebuind să fie reluată . Două argumente sunt hotărâtoar
e în acest sens : -se pot construi ştiinŃe sociale după modelul naturalist (psih
ologia experimentală , sociologia) ; -un pluralism metodologic a rămas nedepăşit
în practica de cercetare a societăŃii , de exemplu . Având în vedere că ştiinŃa
reprezintă forma cea mai evoluată a cunoaşterii, că nici o altă formă a conştii
nŃei nu o poate concura pe planul cunoaşterii , raŃionalitatea ştiinŃei rămâne u
n test decisiv . RaŃionalitate şi Comunicare RaŃionalitatea şi comunicarea sunt
legate lăuntric din următoarele motive : -nu putem vorbi de raŃionalitatea unei
cunoştinŃe sau acŃiuni care să fie “privată” ; o cunoştinŃă sau acŃiune raŃiopna
lă îşi păstrează calificarea în faŃa a cel puŃin două subiecte ; -interacŃiunile
umane se bazează pe intersubiectivitatea comunicativă în cadrul unui grup sau c
omunităŃi ; -în condiŃiile unei vieŃi sociale din ce în ce mai complexă , nu ne
mai putem sprijini delimitarea a ceea ce e raŃional de ceea ce e iraŃional , pe
repere precum ştiinŃele , tradiŃia , autoritatea ; doar comunicarea socială poat
e constitui un astfel de reper . Comunicarea şi raŃionalitatea ei Mead a adus ob
iecŃii kantismului , indicând consecinŃele lui inacceptabile : Kant nu poate evi
ta reducerea preceptelor morale la simple postulate , lipsite de perspectiva rea
lizabilităŃii practice . Mead propune substituirea kantianuluio subiect transcen
dental cu comunitatea indivizilor ce caŃionează şi comunică , indivizi care , de
parte de a se stinge în mulŃimea amorfă , sunt nu numai condiŃionaŃi de comunita
te , ci şi condiŃie a acesteia . Mead consideră conştiinŃa ca o parte a “acŃiuni
i sociale” . În psihologia socială nu construim comportamentul grupului social l
uând în seamă comportamentul fiinŃelor individuale ce compun acest grup . Plecăm
mai curând de la un întreg social , o complexă activitate de grup , înăuntrul c
ăreia noi analizăm comportamentul fiecărui individ izolat . Grupul social este c
onceput de Mead ca un grup structurat , care integrează acŃiunile indivizilor ce
-l compun ; el este caracterizat de interacŃiuni care sunt mijlocite comunicativ
.De aceea , cercetarea comunicării este calea pentru a identifica mecanismul in
tegrării în grupul social . Interesul lui Mead este , în mod evident , pentru fo
rma de comunicare evoluată , realizată prin intermediul simbolurilor care îşi pă
streză semnificaŃia , dar în analiza sa intră nu numai limbajul simbolic , ci şi
limbajul gestic , care îl precede pe primul . Mead analizează comunicarea nu do
ar sub aspectul “orientării spre altul” , ci sub aspectul “orientării spre sine”
a celui ce comunică . Comunicarea
219
umană este distinctă de o simplă conexiune între indivizi ; ea nu este asimilabi
lă cu acea comunicare dintre animale care constă în semnalizarea unui pericol de
către un animal pentru altul . În comunicarea umană nu numai că se comunică , d
ar se şi ştie că se comunică . Comunicarea este însoŃită perpetuu de conştiinŃa
faptului că se portă o comunicare . Principiul fundamental al organizării social
e a oamenilor constă în comunicare , care presupune participarea la celălalt . P
entru aceasta este necesară înfăŃişarea celuilalt în propria identitate , identi
ficarea altuia cu identitatea , dobândirea conştiinŃei de sine prin altul . Acea
stă participare este făcută posibilă pentru om -o comunicare care se deosebeşte
de cea a altor specii , ce nu prezintă acest principiu al ordinii sociale . Nu s
e poate intra în comunicare fără a intra în interacŃiune . Orice comunicare pres
upune o metacomunicare , chiar dacă faptul nu este conştientizat . Aşa cum comun
icarea este angajată între indivizi cu o anumită identitate , invers , identitat
ea lor personală nu se ami poate constitui astăzi altfel decât în mod comunicati
v . Putem privi comunicarea în lumina unui scop exterior ei , ca de pildă , anga
jarea unei mulŃimi de indivizi pentru atingerea unui obiectiv , dar în acest caz
reducem folosirea limbii la cea a unui instrument . Ar trebui să privim comunic
area pornind de la telos-ul ei imanent , care este “înŃelegerea”. CondiŃiile ati
ngerii înŃelegerii nu sunt numai condiŃii de limbaj . Pe lângă comunicarea verba
lizată trebuie să Ńinem cont că oamenii comunică şi prin intermediul gesturilor
, prin anumite acŃiuni . Ei intră în interacŃiuni , dar aceste interacŃiuni sunt
interacŃiuni mute . Oamenii comunică de asemenea prin imagini , cum este cazul
în operele de artă . Există , cu alte cuvinte , un întreg domeniu al comunicării
neverbalizate . Toate formele pot fi studiate având în vedere împrejurarea simp
lă că în contextele interacŃiunilor social-umane , care alcătuiesc domeniul obie
ct al teoriei comunicării , exprimările verbalizate şi exprimările neverbalizate
sunt perpetuu legate . Nu avem , altfel spus , exprimări neverbalizate care să
nu conŃină , fie şi numai implicit , exprimări verbalizate ; orice exprimare nev
erbalizată este “tradusă” sau cel puŃin “traductibilă” într-o exprimare verbaliz
ată . Din acest motiv , studiul comunicării verbalizate este nu numai o cheie ,
ci şi o cheie suficientă pentru a înŃelege comunicarea în general . Oaltă formă
a comunicării este discursul. Spre deosebire de acŃiunea comunicativă, el nu adm
ite exprimări extraverbale ; el se poate purta numai în forma comunicării verbal
izate . ÎnŃelegerea care se obŃine prin acŃiunea comunicativă este o înŃelegere
faptică;cea care se obŃine prin discurs este o înŃelegere discursivă . Delimitar
ea formei mai înalte a comunicării , care este discursul , satisface mai bine de
cât distincŃiile teoriilor empirice ale comunicării nevoile unei teorii a raŃion
alităŃii care depăşeşte restricŃiile spre o identificare a raŃionalităŃii cu ade
cvarea la lumea dată în experienŃă , ce se stabileşte prin întemeiere în cadrul
unui proces comunicativ deschis . Discursul este cadrul întemeierii ce asigură r
aŃionalitatea propoziŃiilor , cŃiunilor şo obiectivărilor lor , presupunând o si
tuaŃie de vorbire ideală în care domneşte exclusiv coerciŃia propriu-zis fără co
erciŃie a celui mai bun argument , care permite verificarea metodică obiectivă a
susŃinerilor şi soluŃionarea motivată raŃional a problemelor practice. Habermas
stabileşte o legătură între comunicare pe de o parte şi sreucturile funcŃiilor
şi rolurilor sociale pe de altă parte . Astfel , el include în teoria comunicări
i , pe lângă componentele tehnice şi psihologice şi cele sociale , instituŃional
e ale comunicării . Habermas observă că orice comunicare presupune transmiterea
rapidă , nedeformată a informaŃiei dar şi probleme socio-umane cum sunt “recunoa
şterea” reciprocă a vorbitorilor, recunoaşterea de către ei a normei interacŃiun
ii lor etc . Habermas renunŃă la conceptul uzual al înŃelegerii conform căruia î
nŃelegerea apare când cei doi vorbitori schimbă informaŃii şi atribuie unei expr
esii aceeaşi semnificaŃie . ÎnŃelegerea se produce atunci când “între membrii un
ei comunităŃi lingvistice se realizează un acord în privinŃa justiŃiei unei expr
imări relativ la un fundament normativ recunoscut în comun” . Habermas cerceteaz
ă comunicarea plecând de la o bază sociologică : comunicarea satisface în societ
ate nevoia de “coordonare a secŃiunilor” . “ÎnŃelegerea implicită de comunicare”
este însăşi mecanismul de coordonare a acŃiunilor . “AcŃiunea comunicativă” a v
orbitorilor e mereu plasată în “contexte situative” care sunt la rândul lor , pă
rŃi din lumea trăită a vieŃii participanŃilor la comunicare . Din acest moment t
eoria “acŃiunii comunicative” se prelungeşte organic într-o teorie a societăŃii
. Societatea e deci o comunitate în sensul că indivizii ce o compun preiau compo
rtamentul altuia în formarea propriului comportament ca o condiŃie a posibilităŃ
ilor vieŃii sociale .
220
RaŃionalitate şi identitate În perioadele de criză ale istoriei, care au fost nu
meroase în secolul nostru , ceea ce frapează e bulversarea practicilor sociale ,
răsturnarea lor bruscă şi de multe ori violentă . Dar dintre toate urmele pe ca
re le lasă aceste crize , cele mai adânci sunt cele de identitate. Se dagajă sen
timentul că oamenii n-au avut niciodată şi nu pot avea o identitate proprie , co
erentă , că ei sunt fiinŃe fără identitate. Cei mai zeloşi susŃinători ai fostul
ui regim ajung cei mai severi judecători şi acuzatori ai întregii societăŃi . Oa
menii îşi pierd identitatea , se metamorfozează în contrariul a ceea ce au fost
, o fac dispreŃuind orice dimensiune etică. Câteodată se pare că oamenii nu au o
identitate singulară , specifică , că ei trebuie s-o schimbe continuu , altfel
nu pot supravieŃui . Atunci se pune întrebarea : care este valoarea întregii cul
turi , dacă ea nu reuşeşte să cimenteze o identitate a oamenilor , una rezistent
ă ? Printre meritele filosofiei se numără şi acela de a forma identitatea omului
. Încă de la începuturi ea s-a rupt de mit , raŃionalizându-l , sintagma “cunoa
şte-te pe tine însuŃi” devenind chiar finalitatea sa primordială . Majoritatea o
amenilor secolului au încercat să-şi asume o identitate printr-un stil de viaŃă
adoptat , prin îmbrăŃişarea unor idei , valori şi scopuri, dar puŃini au ştiut c
are sunt atributele unei identităŃi autentice . Identitatea omului Ńine în primu
l rând de formarea unei conştiinŃe de sine individuale care presupune îmbrăŃişar
ea unor sensuri culturale şi umane , a unor idei şi valori filosofice, aceasta f
iind baza pe care se constituie fiinŃa individuală . În al doilea rând , identit
atea umană presupune şi o dimensiune etică , o coerenŃă morală a omului . În plu
s , mediul socio-cultural, istoric , formează matricea constitutivă a identităŃi
i individuale . I ndividul alege din modelele socio-culturale pe care le găseşte
, chiar şi atunci când vrea să fie original . Ultimul plan al identităŃii omulu
i Ńine de voinŃa individuală de a se manifesta în viaŃa socială , de a se împlin
i prin acŃiune căci fără această din urmă verigă , identitatea individului rămân
e doar un atribut al subiectivităŃii sale , o expresie a unei lumi interioare ca
re nu se exteriorizează şi deci nu are valoare socială . AcŃiunea individului tr
ebuie să Ńină cont de existenŃa socială , de practicile instituite , adaptarea ş
i corectarea continuă a sa fiind indispensabile . Societatea are o forŃă uniform
izatoare , trebuie să o recunaştem , are tendinŃa de a-şi subordona indivizii pr
incipalelor sale mecanisme iar oamenii acceptă să renunŃe la o parte a identităŃ
ii lor . Astfel ei devin sursa unor conflicte acute între conştiinŃa de sine şi
mediul social . Premisa necesară forjării unei identităŃi individuale este însuş
irea unei gândiri critice , drept articulaŃie a conştiinŃei de sine . Numai raŃi
unea critică poate întemeia o singularizare specifică , diferenŃiată a omului pe
ntru că ea poate releva punctele de incidenŃă dintre aptitudinile, atributele şi
valorile universale , între actele morale şi cele imorale . Dacă regimul dictat
orial dorea uniformizarea oamenilor, pluralismul politic din regimurile democrat
ice se bazează pe tendinŃa de manipulare a informaŃiilor , urmărindu-se standard
izarea reacŃiilor individuale . E vizată depersonalizarea indivizilor , îmbrăŃiş
area unor puncte de vedere neraŃionale . Disciplina partidelor implică limitarea
identităŃii individului , a gândirii sale critice , a criteriilor sale etice .
Astăzi , identitatea individuală continuă să fie mai degrabă o dimensiune ideală
decât reală . aocul prăbuşirii societăŃii anterioare a provocat o debusolare sp
irituală , cu atât mai gravă cu cât în ciclul axiologic produs s-au propus numai
surogate , unele chiar perniciose . Incapacitatea de a-şi construi o identitate
este simptonul cel mai profund al crizei individului pe care o traversăm . Dezo
rientarea , confuzia spirituală îngreunează restabilirea echilibrului individual
, curajul unei acŃiuni adecvate . Elaborarea unor noi direcŃii teoretice şi axi
ologice , care să reziste confruntării cu marile probleme ale omenirii contempor
ane , cu disfuncŃionalităŃile sale , se loveşte de mari dificultăŃi . În momente
le de criză , e nevoie de rearticularea conştiinŃei umane în aşa fel încât stări
le afective să nu mai poată fi manipulate , întoarse împotriva raŃiunii, pentru
ca ea să reziste presiunilor politice şi economice . Apelul la raŃionalitate , r
eprezintă premisa indispensabilă a asigurării rezistenŃei identităŃii la orice a
tac . Dacă trecem de la criza de identitate individuală la criza de identitate a
societăŃii civile , putem spune că în prezent criza morală a relaŃiilor interum
ane este cea mai profundă . Societatea civilă nu are o conştiinşă de sine omogen
ă , care să-i sudeze pe membrii săi în entităŃi de sine stătătoare . În perioade
le de criză , conduita grupurilor sociale suferă grave perturbări . Incertitudin
ile , nesiguranŃa şi anxietatea grupurilor sociale pentru destinul lor s-au agra
vat . (De exemplu : criza de identitate a societăŃii civile proprie Republicii d
e la Weimar a dus la prăbuşirea democraŃiei şi la o brutală involuŃie a istoriei
. Manifestarea cea mai vizibilă a crizei este degradarea cinică a condiŃiei mor
ale a conştiinŃei etice . Debusolarea etică duce la lipsa de raŃiune , îi face p
e mulŃi să creadă că totul este permis, căci propria
221
conştiinŃă este singurul judecător valabil al lumii . Apare conştiinŃa narcisist
ă , care se justifică pe sine însăşi în toate împrejurările , care diminuează pâ
nă la negare rolul raŃiunii şi al valorilor ei în stabilirea conduitei umane . E
a stimulează alunecarea în idolatria iraŃionalităŃii , humusul tuturor devianŃel
or umane . ConştiinŃa narcisistă opacizează valorile democratice şi etice care d
au contur ideii de om ca fiinŃă universală , ideii de umanitate . Eul se elibere
ază de responsabilitatea socio-umană . Pentru el nu contează conştiinŃa celorlal
Ńi decât în măsura în care i se aliniază . ConştiinŃa narcisistă încearcă să leg
itimeze sublimarea prin subterfugii fals filosofice de tip etilist prin care oam
enii sunt divizaŃi în două categorii : noi , cei puri şi voi cei impuri , lichel
ele . Această dihotomie e repede extinsă şi în plan politic , cei dintâi fiind a
nticomuniştii , cei din urmă comuniştii. De fapt postularea diviziunii între noi
şi voi e menită să le confere emiŃătorilor unei asemenea aserŃiuni o aură moral
ă , ipostaze de judecători morali , de parcă nu ştim că nimeni nu poate întruchi
pa rolul de judecător moral pentru ceilalŃi , asemenea postură revenindu-i fiecă
ruia pentru sine . Depăşirea crizei de identitate a oamenilor fiind astăzi legat
ă de restabilirea fizionomiilor etice şi de normalizarea societăŃii civile , car
e poate să includă treptat sursele poluării morale a relaŃiilor interumane . Găs
irea unui echilibru între cunoaşterea lumii şi reversibilitatea individuală este
cheia refacerii identităŃii umane . RaŃionalitatea unilaterală , ca şi emoŃiona
litatea gregară sunt cele două deformări cărora le-a căzut pradă individul în ac
est secol . Opuse raŃiunii umane , ce implică unitatea dintre intelect şi sensib
ilitate , ele au fost utilizate de curentele diversioniste , de dictaturile tota
litare , pentru a aservi individul , a-l slobozi . Bibliografie: A. Marga - RaŃi
onalitate , comunicare , argumentare , Ed . Dacia , 1991
De la raŃionalitate la raŃionalitate “comunicativă” -Despre teoria socială a lui
Jurgen HabermasDate bibliografice: Jurgen Habermas s- a născut în 1928 la Dusse
nldaf. Până în 1954 (după absolvirea din 1949) învaŃă filozofie, istorie, econom
ie şi psihologie la UniversităŃile din Gottingen şi Bonn. Între 1955 şi 1959 est
e asistentul lui Th. Adorna. Invocăm perioada 1961 - 1964 când predă filozofie l
a Heidelberg. Revine în 1981 în Frankfurt unde din 1983 este profesor de sociolo
gie. La sfârşitul anilor ‘60 Habermas recunoaşte că acŃiunea socială nu poate fi
explicată numai prin modelul acŃional al muncii, deoerece într- un model teleol
ogico - raŃional nu se poate explica interacŃiunea, sau altfel spus nu se poate
explica derularea comunicaŃiei intersubiective. SusŃinea că interacŃiunea dintre
persoane şi obiecte apar numai prin acŃiunea comunicativă dintre o persoană şi
alte persoane. Munca este o acŃiune raŃională teleologică. Poate să fie îndrepta
tăspre realizare de scop sau poate să fie o alegere raŃională sau amândouă. Inte
racŃiunea este o acŃiune comunicativă dintre mai multe persoane şi este orientat
de simboluri. În funcŃie de aceste două tipuri de acŃiune diferenŃiază în două
subsisteme pe societatea luată în sens larg. Societatea apare ca o dihotomie. Sp
ecificul societăŃilor înalt dezvoltate o vede în faptul că subsistemul acŃiunii
raŃionale - teleologice a muncii intră atât ăn sfera politicului cât şi în sfera
interacŃională. În sfera politicului devin mijloace de legitimizare a puterii l
aolaltă cu ştiinŃa şi tehnica. Astfel ştiinŃa şi tehnica posed funcŃii legimitit
azoare din momentul devenirii lor în mijloace de producŃie eficiente. Prin ethos
ul neutru al acŃiunii raŃionale de scop sau finalitate se măsoară succesul adapt
ării şi integrării. Ex: skinheadi? neadaptaŃi pentru că au valori naŃionale. El
a încercat o apropiere a structural funcŃionalismului cu sociologia modernă a co
noaşterii prin evidenŃierea a două categorii de bază una avănd o istorie eminame
nte anglo - saxonă, cealaltă însă provenind dintre filozofia germană: sistemul ş
i universul vieŃii. Aceste două categorii sunt de fapt colectoare teoretice a ac
Ńiunilor de tip comunicativ şi de muncă. Din punctul de vedere a sistemului a lu
iParsons,sociologia este angrenată în studierea activităŃii de fixare şi atinger
e de finalităŃi a sectorului economic şi politico - administrativ. Universul vie
Ńii a gândirii germane nu face altceva decât analize schemelor de integrare, de
socializare. Aşadar când funcŃionalismul se ocupă de sistem neglijează condiŃiil
e integrării, socializării închegate tocmai în universul vieŃii. Dar tot aşa şi
222
cănd sociologia modernă a cunoaşterii se concentrează asupra structurii normativ
o - simbolice neglijează ceea ce este peste astea - sistemul. Însă la cercetarea
sistemelor sociale aceste două planuri trebuie tratate contextual şi coerent. A
sta este soluŃia lui Jurgen Habermais încă din 1973.Logica sistemului poate să f
ie în contradicŃie cu logica universului vieŃii. Drumul parcurs de universul vie
Ńii de la “distrugerea” miturilor, secularizarea religiei până la filozofii, ide
ologii şi formarea identităŃilor particulare de grup era totdeauna compatibil cu
modurile de funcŃionare a sistemului. Astăzi însă, după anii ‘70 prin creşterea
forŃelor de producŃie a dus la schimbări în structura de interacŃii a universul
ui vieŃii, iar aceste schimbări împiedică realizarea optimă a funcŃiunilor siste
mului (ex: anomia, şoc ecologic, tulburări colective de personalitate). Însă dac
ă sistemul lasă în sfera publică valorile şi scopurile proprii de dezvoltare, ac
estea sunt nimicite (ex: problema centralelor nucleare). Dacă nu lasă aceste sco
puri în sfera publică a comunicării în universul vieŃii atunci sistemul pierde d
in legitimitate. Este o dilemă foarte gravă. Problema este de fapt că sistemul p
olitic trebuie să formuleze imperative raŃionale nu numai pentru sistemul econom
ic ci trebuie să introducă în sfera publică a câtorva exigenŃe funcŃionale, care
odată intrate se transformă în motive şi motivaŃii de învăŃare şi acŃiune confo
rm maximelor sistemului. Dar relaŃia sistemului cu sfera publică a devenit confl
ictuală, deoarece politicul ca un subsistem al “sistemului” nu este “nebun” ca s
ă distrugă ? economică doar pentru satisfacerea nevoilor dealtfel democratic leg
itime ale universului vieŃii. În schimb însă, sistemul conform raŃiunii economic
e sugrumă universul vieŃii. Lumea vieŃii este colonizată de răbdare. SoluŃia la
această dilemă ar putea reprezenta după Habermas un nou tip de raŃionalitate, ca
re să înlocuiască raŃionalitatea de tip sistem. Acest nou tip de raŃionalitate o
cheamă: comunicarea orientat spre reconciliere socială. După părerea lui Haberm
as cercetarea structurii specifice a lumii vieŃii cât şi tipul de acŃiune comuni
cativă specific lui este obiectuul sociologiei. Acceptă diferenŃierea funcŃional
ă propusă de Weber, Parsons, Luhman, dar faptul diferenŃierii explică prin lumin
a lumii vieŃii. Explică ca şi Marx patologiile lumii vieŃii prin efectele nedori
te ale diferenŃierii funcŃionale. RaŃiunea comunicării că o acŃiune socială, are
la Weber o definire de intenŃie de acŃiune, adică premărgătoare acŃiunii. După
Habermas există două tipuri de acŃiue comunicativă: acŃiunea strategică şi acŃiu
nea orientată spre reconciliere socială. Primul este o acŃiune instrumentală, da
că se urmăreşte - prin folosirea tehnicilor de acŃiune - o eficienŃă sporită. To
ate acŃiunile ce nu sunt legate de de o finalitate sau un succes sunt acŃiuni co
municative. Ce înseamnă orientarea spre reconciliere socială? Este “procesul de
negociere a asocierii subiecŃilor capabile de comunicare şi acŃiune” . Această î
nŃelegere are scopul consensului, consensul realizat prin cooperare, înŃelegere,
compromis. Această înŃelegere este prezentă în limbajul uman. Baza normativă do
rită de noua teorie socială se află în limbaj, în reciprocitatea înŃelegerii der
ivate din comunicare. Prin acŃiunea comunicativă se înŃelege nu când în centrul
acŃiunii sunt interese personale sau nevoi individuale, ci când acŃiunea este co
ordonată de acturi de reconciliere, de înŃelegere. Habermas prezintă patru tipur
i de acŃiuni: a) acŃiunea teleologică,care urmăreşte realizarea unei finalităŃi
şi alegerea cea mai adecvată (eficientă) dintre alternative; b) acŃiunea normati
vă unde există în cadrul grupurilor valori comune şi membrii grupului se oriente
ază după ele; c) acŃiunea comunicativă: este vorba de interacŃiunea a două subie
cte cel puŃin, care sunt abile de comunicare verbală. Au de gând găsirea acordul
uiăn armonizarea acŃiunilor lor. Aici conceptul central este interpretaŃia. În c
azul acŃiunii teleologice avem presupus o singură lume obiectivă. Aceste acŃiuni
sunt validate prin enunŃuri cu caracter faptic de conŃinut propoziŃional (adevă
rat sau fals). Important este că reuşita depinde şi de alŃi, care sunt amabili d
e cooperare numai în cazul când acesta coincide cu intervalele lor egocentrice.
În cazul acŃiunii normative pe lîngă lumea obiectivă intră şi lumea socială a ac
torului. Lumea socială este lumea contexturilor normative. AcŃiunile sunt valida
te prin justeŃea normativă (valid sau invalid). AcŃiunea dramaturgică este o int
eracŃie socială, unde actorii se “autodeschid” reciproc. O
223
pun subiectivitatea la mai vizibil şi încearcă să o facă acceptată de public. Un
fel de incredibilitate subiectivă. AcŃiunea comunicativă presupune atât lumea o
biectivă şi socială, cât şi lumea subiectivă în prelucrarea definiŃiilor formula
te la intersecŃia acestor trei lumi. Asfel validarea acŃiunii comunicative impus
e, a tuturor categoriilor de validare: 1) adevărul propoziŃional (adev. - fals.)
; 2) justeŃea normativă (valabil - nevalabil); 3) credibilitate subiectivă (cred
ibil - incredibil). Specificitatea acŃiunii comunicative este, deci faptul, că r
eprezintă o căutare de înŃelegere într - un proces de interpretare cooperativă.
ÎnŃelegerea se succede pe trei nivele după categoriile de validare: când cineva
vrea să înŃeleagă faptele; când cineva vrea să înŃeleagă un context normativ; câ
nd cineva vrea să înŃeleagă o raportare subiectivă Putem vorbi despre conversie
când accentul se deplasează de la acŃiuni de finalitate spre acŃiuni de comunica
re. El înŃelege prin modernizare (ca şi Weber de altfel) diferenŃierea sferelor
ontologice şi separarea tipurilor de acŃiuni aferente acestor sfere în care unul
ca acŃiune raŃională legat de sfera economică şi politică devine dominant. Cu t
oate că un tip de acŃiune este adecvat în sfera ontologică generic pentru ea s -
a făcut o lărgire a planului de aplicare a acŃiunii raŃionale şi în alte sfere
ontologice. Astfel aplicarea acestui tip de raŃionalitate în sfere ontologice un
de funcŃionează alte legi ca în sfera economică seste malefic pentru existenŃa a
celui subsistem unde se implantează. DiferenŃierea formelor înalt organizate ale
sistemului economiei de piaŃă sparge formele convenŃionale, tradiŃionale ale so
lidarităŃii şi nu produce o orientare normativă care ar fi forma organică a soli
darităŃii. Durkheim diagnotiza situaşia în felul următor: morala universală şi f
ormele democratice ale voinŃei politice sunt prea slabe ca să echilibreze efecte
le dezintegrante ale diviziunii sociale a muncii. Aşa ajung societăŃile moderne
în situaŃii anomice. De aici drumul Ńine spre ideile lui Habermas: întrucât form
ele tradiŃionale ale solidarităŃii, normele colective şi valorile sociale trebui
e înlocuite cu formele stabilite la nivele superioare ale reconcilierii atins pe
calea comunicării. Comunicarea se face în cadrul orizontului, a universului vie
Ńii, adică cei ce comunică sau cei ce recepŃionează prin interpretările şi acŃiu
nile de vorbire se situează în spectrul lumii vieŃii în care sunt fixate structu
rile înŃelegerii intersubiective posibile. Aici se poate formula cerinŃe recipro
ce atât pentru vorbitor cât şi pentru ascultător în privinŃa celor trei criterii
de validitate pentru acŃiunile comunicative, ce presupun prezenŃa lumii subiect
ive, obiective şi socială. Schema lumii vieŃii a lui Habermas arată că aceasta e
ste constitutiv în privinŃa înŃelegerii. El înŃelege prin societate acele sistem
e legitime, care regulează raportul dintre actorii comunicaŃiei cu grupuri socia
le, astfel generând solidaritatea social. schema A - actor AC - acŃiune comunica
tivă - săgeŃi duble: raportări la lumi ontologice Lumea vieŃii este formată din
următoarele subsisteme: - subsistemele- inovaŃiei şi adaptării; - a identităŃii
de grup; - publicitatea democratică. Toate aceste subsisteme urmăresc integrarea
şi continuitatea normelor şi continuitatea normelor şi ? ReproducŃia lumii vieŃ
ii se face prin reproducŃia culturală, integrare socială şi socializare. Fiecare
dintre aceste procese sociale de reproducŃie pot contribui la o mai bună sau ma
i slabă funcŃionare. Iar în sfârşit tulburările în reproducŃie apar ca pierdere
de sens, anomie şi boli psihice. Cultură Societate Personalitate repr. pierdere
de retragerea criyă de Culturală sens legitimităŃii orientare sau educaŃie integ
rare nerelevante anomie alienare
224
identităŃilor colective socializare discontinuitate retragerea patologii în trad
iŃii motivelor psihice În sfârşit se poate trasa funcŃiile acŃiunii orientate sp
re înŃelegere. Acest model al funcŃiilor reproductive a acŃiunii comunicative ap
are astfel: Cultură Societate Personalitate repr. tradiŃii, cunoştinŃ reînnoirea
culturală tezaurul e cunoştinŃelor cunoştin înnoite educativo Ńelor cu formativ
e cultural caracter e legitimiz ator integrare imuniza activităŃii reproducŃia s
ocială rea recunoscute pathernurilor unui coordona de apartenenŃă grup rea socia
lă de intersubi orientări ectiv de valoare socializare însuşire interioriz forma
rea de area identităŃilor cultură valorilor
socială
225
LOGICISMUL – ETAPĂ ACTUALĂ DE RECONSTRUCŢIE CATEGORIALĂ ŞI METODOLOGICĂ A SOCIOL
OGIEI
Ca imagine epistemică a unei realităŃi în permanentă dezvoltare, sociologia şi-a
câştigat statutul de ştiinŃă în continuă elaborare atât sub raportul încărcătur
ii semantice a conceptelor şi categoriilor, cât şi sub raportul deschiderilor pr
axiologice ale metodologiei. Pe aceste coordonate, schimbările periodice de para
digmă fac parte din normalitatea sociologiei, declinul şi avatarurile unor orien
tări făcând şi ele parte din reconstrucŃia periodică a cadrelor sale teoretice p
entru a se sincroniza, ca instanŃă epistemică, faŃă de ritmurile şi propoŃiile e
fective ale dezvoltării realităŃii sociale nemijlocite. Cea mai recentă reuşită
în reconstrucŃia paradigmei sociologice poartă numele de: orientare “logicistă”
şi este un rezultat al aceluiaşi “laborator” de gândire novatoare pe care l-a re
prezentat, dintotdeauna, FranŃa – a cărei “fiică spirituală” este sociologia. Pr
eocupat de finalitatea cercetărilor socilogice de teren, Pierre Naville s-a afir
mat în comunitatea ştiinŃifică de profil prin contribuŃia adusă la definirea une
i “logici a sociologiei”, care să clarifice raportul optim dintre datele empiric
e şi conceptele sociologice utilizate, în mod curent, în diagnoza socilogică. Au
dienŃa sa poate fi un rezultat al numărului mare de lucrări publicate (aproape 3
5 volume), dar ea se bazează în primul rând pe maniera polemică de abordare a pr
oblematicii sociologice de la sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80. Este
vorba de tendinŃa de abordare a modelului pozitivist şi neopozitivist ca urmare
a eşecului matematizării cunoaşterii sociale, în favoarea viziunii istorice şi
critice asupra socialului, precum şi a recurgerii mai frecvente la sinteza teore
tică, la interpretarea teoretică sau la încercarea de repolitizare a ştiinŃelor
sociale. În replică faŃă de tendinŃele enumerate P. Naville194 argumentează în f
avoarea formalizării teoriei sociale ca singura modalitate de a depăşi intuiŃion
ismul, descriptivismul şi aproximaŃia în cunoaşterea ştiinŃifică a societăŃii195
. În acest context, pledând pentru preluarea selectivă a ceea ce s-a dovedit a f
i valid în principiile neopozitivismului (tehnicile de cuantificare şi metodele
de calcul) P. Naville propune o reconstrucŃie logică a sociologiei pornind de la
următoarea ipoteză: “PopulaŃiile, producŃiile, consumurile, s-au multiplicat în
ultimele două secole într-un ritm care face necesară reexaminarea economiei şi
ca un cadru aproape imuabil de analiză a lor. Ele cer depăşirea metodelor şi teh
nicilor matematice cărora li s-au adaptat… Pe scurt, ar trebui, trebuie să propu
nem un nou mod de a raŃiona şi calcula, cel care este al logicii. Iată ce-I va î
nvăŃa secolul al XXI-lea pe analiştii sociali, şi chiar şi pe alŃii”196. Din pun
ct de vedere istoric, cercetările sociologice pot fi clasificate în două mari ti
puri: a) cercetările clasice de tip “identificare”, prin care comportamentele, r
elaŃiile, faptele,etc. sunt transpuse în “date empirice” pe baza cărora, prin in
termediul conceptelor sociologice se elaborează un diagnostic fiecărui fenomen s
au proces social studiat. Respectiv, putem formula rezerva conform căreia între
datele rezultate în urma cercetării de teren şi spaŃiul semantic al conceptelor
nu a existat întotdeauna o relaŃie de corespondenŃă, fapt care apermis ingerinŃa
, nu tocmai legitimă sub raport ştiinŃific, a subiectivităŃii cercetătorului sau
a beneficiarilor cercetării de teren respective; b) cercetarea semnificaŃiei nu
merice a seriilor de date prin recursul la aparatul conceptual şi metodologic al
matematicii. “FrecvenŃele statistice” pe care-şi întemeiază acest tip de cercet
ări presupusa lor obiectivitate sunt şi ele vulneranbile deoarece modelul de inv
estigare nu poate surprinde ceea ce este nerepetitiv: cazul clinic, adică fie un
fenomen necunoscut înainte, fie unul izolat, fie forma nestandardizabilă a unui
fenomen complex, dar perceput statistic. Modelul, deşi se bazează pe frecvenŃe
relative şi are, deci, relevanŃă statistică, rămîne destul de aproximativ faŃă d
e complexitatea reală a spaŃiului social. Pe de altă parte, utilizarea schemelor
rămâne şi ea deschisă controverselor deoarece în scheme frecvenŃele fiind absol
ute, nu mai au semnificaŃie statistică şi nu pot nici ele surprinde aspectele
194
P. Naville: Sociologie et logique. Esquisse d’une theorie des relations, Paris,
Press Universitaires de France, 1982 195 U. Ion: introducere în sociologia conte
mporană, Bucureşti, 1985, p. 155 196 P. Naville: Op. cit., p. 8 226
nealgoritmizabile ale umanului. ConştienŃi de aceste limite, cercetătorii social
i recurg, în prezent, la modele sistemice descriptive de analiză, care, prin fap
tul că şi ele “recurg la o logică ce nu este cea care are curs în viaŃa reală”19
7 pun mereu în discuŃie caracterul ştiinŃific al diagnozelor. Transgresarea tutu
ror impedimentelor enumerate s-ar putea realiza, în concepŃia lui P. Naville, pr
intr-o reconstrucŃie logică a fundamentelor teoretico-metodologice ale sociologi
ei. Noua logică a sociologiei ar trebui să se bazeze pe următoarele principii: 1
) ca ştiinŃă social-umanistă, sociologia este o ştiinŃă deductiv-formalizată, ne
utră axiologic şi neimplicată efectiv în istoria reală a societăŃii; 2) grupăril
e umane pe care le cercetează trebuie să fie abordate ca “reŃele abstracte”, nu
în calitatea lor de “ansambluri umane concrete”, această perspectivă conferind e
chivalenŃă “obiectului de studiu” al sociologiei, cu obiectele de studiu din fiz
ică sau matematică; 3) relaŃiile şi acŃiunile sociale prezintă interes pentru so
ciologie numai în calitatea lor de “operatori specifici şi formalizaŃi” care con
feră caracter deductiv investigaŃiei sociologice şi sociologiei ca ştiinŃă; 4) l
ogica sociologiei urmează logica genezei şi dinamicii structurilor sociale exist
ente în spaŃiul social, iar “operatorii formali ai sociologiei derivă din struct
urile societăŃilor, cel puŃin în măsura în care operatorii logicii matematice su
nt elaboraŃi pornind de la dezvoltarea reală a comportamentului uman, colectiv s
au nu”; 5) conjuncturile reale şi istoria evenimenŃială nu trebuie să fie prezen
te în raza de acŃiune a operatorilor decât ca “referenŃi antecedenŃi”. Concret:
logica cercetării sociale nu trebuie să fie influenŃată de conŃinutul proceselor
sociale, ci doar de sensul şi semnificaŃia comunitară a lor, raportate la cadre
le obiective ale spaŃiului social; 6) diagnoza socială nu se substituie ăn nici
un moment deciziei, ci oferă doar sugestii calificate pentru alternative decizio
nale realiste; 7) sociologia “ia pulsul” evoluŃiei sociale reale, în timp ce pol
itica intervine în mod nemijlocit asupra structurilor sociale antrenând oamenii
în “crearea unor civilizaŃii experimentale”. AcurateŃea intervenŃiei şi eficienŃ
a preliminată a “experimentului social” depind, însă, de pertinenŃa diagnozei so
ciologice care s-a dovedit a fi indispensabilă pentru societăŃile moderne; 8) di
viziunea muncii din societăŃile scientist-thnocratice impune trecerea de la logi
ca raŃionalistă generată de structurile sociale “binare” (de clasă, ale capitali
smului clasic), la o logică pluralistă, de tip dialectic, construită pe structur
a socială polivalentă a realităŃii contemporane. Domeniul logico-matematic trebu
ie extins şi asupra contradicŃiilor în care “logica matematică a dechis căile, p
oate cele mai interesante ale analizei sociale”198. Această “extensie” este impe
rios necesară în primul rând pentru că realitatea socială căreia îi ssunt imanen
te contradicŃiile, nu poate fi cunoscută prin enunŃuri al căror criteriu de adev
ăr este noncontradicŃia. Adevărul logic trebuie să fie pus în concordanŃă cu ade
vărul social mai întâi prin acceptarea faptului conform căruia logica raŃionalis
tă occidentală, nu este decât o formă posibilă, de structurare a gândirii umane,
care a mai cunoscut şi logica asiatică, de exemplu, chineză şi indiană, care a
supravieŃuit fenomenelor de mondializare pe care le-a promovat industrializarea.
Acceptarea, şi sub aspectul logicii, a pluralismului lumii contemporane este o
necesitate obiectivă mai ales acum când încercările de formalizare a logicii heg
eliene au eşuat prin opera lui P.Dubarle (tentativa de reducere a logicii lui He
gel la algebra lui B. Boole), a lui J. Gorren (tentativa de reducere a sistemism
ului lui G Boole la un caz limită al triadei hegeliene prin recurgerea la empiri
smul logic), a lui L. Apostel (care a dovedit incompatibilitatea principiilor he
geliene cu principiile ciberneticii). Cât îl priveşte pe K. Marx, acesta, consid
eră P. Naville, prin ignorarea calculului probabilităŃilor şi a statisticii mate
matice a rămas la nivelul unei “algebre generale a raporturilor de producŃie… ca
re nu este destinată decât formalizării unei serii de raporturi, nu şi calculări
i ei; este vorba, mai curând de aritmetică decăt de algebră sau logică, deoarece
se referă la raporturi între mărimi numerice”199.
197 198
P. Naville: Op. cit., p.39 P. Naville: Op. cit., p.104 199 P. Naville: Op. cit.,
p.104 227
În prezent, însă, societatea scientist-tehnocratică este profund diferită de cea
a lui Marx şi se caracterizează prin faptul că “raporturile sociale de azi s-au
generalizat şi diversificat într-o asemenea manieră, încât mijloacele matematic
e ale măsurării lor, valide către anul 1850, trebuie să fie astăzi dezvoltate pr
in instrumentele de azi, încă şi mai puternice. Altfel spus, extensia domeniului
matematicologic la structuri încă neidentificate în epoca lui Marx şi Engels (ş
i, uneori existente deja, dar ignorate de ei), devine singura capabilă să analiz
eze structurile economico-sociale, şi mai mult chiar, să le poată anticipa evolu
Ńia. Şi tocmai în domeniul contradicŃiilor se pare că logica matematică a deschi
s căile cele mai interesante ale analizei sociale”200. ContradicŃiile sociale, c
are particularizează inconfundabil spaŃiul social, au relevanŃă la nivelul clase
lor sociale. De aceea, pentru a ajunge la semnificaŃia autentic sociologică a co
ntradicŃiilor, trebuie mai întâi să considerăm clasa (socială) ca fiind în aceea
şi măsură şi obiect al logicii claselor ca o logică a relaŃiilor: “clasele (mulŃ
imile)sunt relaŃii, pentru că ele îşi datorează particularitatea unui tip determ
inat de relaŃia ierarhică sau de ordine, tip indicat prin funcŃiile predicaŃiona
le”201. O astfel de accepŃiune a clasei permite depaşirea irelevanŃei clasificăr
ilor numerice prin clasificări logice de relaŃii, respectiv tratarea lor drept”c
lase de relaŃii care pot fi aplicate oricărei structuri sociale ce comportă aces
te relaŃii”202. Sociologia viitorului va fi o “logică a relaŃiilor sociale, fie
nu va fi de loc !”. Ca logică a relaŃiilor, sociologia permite atât “îndepărtare
a dilemei în care ne închid formaliştii şi empiriştii, dilema alegerii ăntre ade
vărul formal şi haos”203, cât şi abordarea, cu pertinenŃă ştiinŃifică a claselor
sociale ca “simultan reale şi formale, graŃie transformărilor succesive ce resp
ectă o structură de relaŃii invariante, modificând doar expresia acestor relaŃii
”204. În acest context, se impune următoarea concluzie: sociologia nu poate ajun
ge şla adevărul social decât dacă se sprijină pe o teorie ştiinŃifică a claselor
sociale. O astfel de teorie nu este posibilă decît prin formalizarea logică a î
ntregului spaŃiu social, fapt care nu se poate realiza decât prin reconstrucŃia
sociologiei ca ştiinŃă socială cu aportul descoperirilor din matematică şi logic
a modernă. Disociinu-se de confuziile generate deeşecurile amintite anterior, P.
Naville face câteva precizări de fond: “noua sociologie fructifică doar aplicar
ea matematicii la studiul fenomenelor sociale; nu de matematici aplicate ştiinŃe
lor sociale este vorba, ci de matematici care se aplică acestora”205, iar măsura
rea are sens, numai când se aplică relaŃiilor, acestea fiind, comportamentele re
perabile ale mulŃimilor sociale concrete. Privite în structura lor binară, relaŃ
iile îşi relevă caracteristicile de reflexivitate tranzitivitate şi reciprocitat
e, permiŃând renunŃarea la cauzalitatea tradiŃională (deterministă) în favoarea
unei cauzalităŃi întemeiate pe implicaŃia logică, aceasta fiind forma de cauzali
tate socială prin care complexitatea contradicŃiei sociale poate fi redusă la op
oziŃii simple, la diferenŃe şi “alternative sociale complementare”. În acest sco
p P. Naville propune “o algebră productivistă, o înlănŃuire de creşteri care com
nină aleatorul cu determinatul”206. Din punct de vedere practic, “este mai produ
ctiv pentru cercetarea concretă să abordăm complexiatea spaŃiului social pe baza
principiului realismului claselor sociale” conform căruia clasele sociale, în c
alitatea lor de sisteme de relaŃii se găsesc ierarhizate pe trei niveluri: 1) re
alismul naiv sau empiric, care defineşte accepŃiunea calsei sociale în cadrul cu
noaşterii spontane; 2) realismul de ordinul al doilea reflectă sistematizarea co
mponentelor prin intermediul distribuŃiilor statistice, al sociogramelor, al mod
elelor funcŃionale; 3) realismul superior vizează identificarea structurilor în
care operează grupările sociale. Prin intermediul “algebrei productiviste”, cont
radicŃiile pot fi localizate pe o scală care relativizeză antagonismele, multipl
u condiŃionate, făcându-le comparabile şi comensurabile ca intensitate şi ca are
al.
200 201
P. Naville: Op. cit., p.109 P. Naville: Op. cit., p.118 202 P. Naville: Op. cit.
, p.126 203 P. Naville: Op. cit., p.165 204 P. Naville: Op. cit., p.149 205 P. N
aville: Op. cit., p.196-196 206 P. Naville: Op. cit., p.205 228
Modelul reducŃiei contradicŃiei îl oferă logica “unde aceste implicaŃii slabe re
duc contradictoriul la situaŃii în care el dispare în avantajul variaŃiilor prop
orŃionale imprecise” 207. În cadrele operaŃionale ale logicii, contradicŃia anta
gonistă de tipul A U A se transformă într-o opoziŃie simplă de tipul A U B. cons
olidarea statutului ştiinŃific al sociologiei se va putea face conjugând atât re
alitatea contradictorie a faptelor sociale cât şi necesitatea non-contradictorie
a enunŃurilor în acele logici care: a) limitează calculul logic la ceea ce poat
e înregistra limbajul; b) privesc forme particulare de enunŃuri sau procedee emp
irice precum: logicile neclasice, polivalente, modale, logica conversaŃiei (Witt
genstein), logicile acŃiunii, îndeosebi praxiolgia. În concluzie, P. Naville dis
tinge trei tipuri de sociologii care coexistă în lumea contemporană: 1) sociolog
iile formale în care sistemele şi modelele se bazează pe analize întreprinse cu
aportul limbajelor strict formale derivate din cel al logicilor modale. Acest ti
p de logici au drept limite faptul că nu tratează decât situaŃiile generale, sus
ceptibil de a fi formalizate, fiind inoperabile în cazurile particulare ale cont
radicŃiilor şi opoziŃiile dintre diferitele componente ale sistemullui social gl
obal. 2) Sociologia practică, ca sociologie a structurii sociale concrete, cupri
nde trei ramuri: a) informaŃia, datele, anchetele, ipotezele; b) planuri, proiec
te, experimente şi perspectivele executării acestora; c) moduri de raelizare pra
ctică a acestor planuri, metodologia elaborării şi aplicării lor; 3) Sociografia
îşi restrînge aria de investigaŃie la culegerea de date brute, descrieri, măsur
ători şi statistici elementare.aportul conjugat al sociologiei practice şi al so
ciografiei poate conduce către surprinderea contradicŃiilor sociale reale, dar n
u aceasta este realitatea care ar trebui să polarizeze "sociologia ştiinŃifică".
Sociologia ştiinŃifică este, încă, un deziderat care poate devenu realizabil pr
in reconstrucŃia logică propusă de P. Naville care avertizează că aceasta nu se
confundă cu logica socialului. De aceasta s-a ocupat R.Boudon. Apreciat îndeoseb
i pentru originalitatea cu care a particularizat în sociologia cantitativă franc
eză metodologia empirismului american, Raymond Boudon208 s-a impus în sociologia
contemporană prin lucrările privind logica socialului. Valorificând eforturile
lui P.Naville de a reconstrui fundamentele logice ale sociologiei, R. Boudon est
e cel ami important sociolog contemporan care a reuşit să elaboreze o perspectiv
ă sociologică asupra logicii socialului, respectiv o imagine coerentă a articulă
rii tuturor componentelor spaŃiului social în geneza şi funcŃionalitatea lor nat
urală. Acceptând definirea societăŃii ca sistem de interacŃiune209, R.Boudon fac
e distincŃia între analiza funcŃională, prin care înŃelegem investigarea unor su
bsisteme ale spaŃiului social, şi analiza funcŃionalistă care defineşte funcşion
alitatea întregului sistem social. În acest context, operează o altă distincŃie:
aceea dintre interacŃiune şi interdependenŃă. Prima este caracteristică formelo
r sociale organizaŃionale, la nivelul cărora sistemele funcŃionale de interacŃiu
ni se concretizează sub forma structurilor de rol. "Atomul logic" al acestora es
te "actorul" individual care generează, practic, toate sistemele de interdepende
nŃă. Prin sistem de inerdependenşă se înşelege aceea componentă a spaŃiului soci
al care produce "un efect care nu este explicit căutat de agenŃii sistemului, şi
care rezultă din situaŃia lor de interdependenŃă"210. InterdependenŃa este cara
cteristică "sistemelor de interdependenŃă" din spaŃiul preorganizaŃional unde ge
nerează comportamente colective sub forma "efectelor de agregare sau de emergenŃ
ă". La nivelul acestora "atomul logic" este "agentul" individual. InterdependenŃ
a se manifestă practic sub forma unei interacŃiuni transfuncŃionale care poate a
vea trei tipuri de efecte: 1) de întărire a interacŃiunii prin consolidarea rela
Ńiilor funcŃionale; 2) de stabilire s interacŃiunii; 3) de inovaŃie ca urmare a
trecerii la o nouă calitate a relaŃiilor funcŃionale. Aceste efecte antrenează ş
i contradicŃia socială ca rezultat al opoziŃiilor multiplu condiŃionate între su
bsisteme şi între agenŃi.
207 208
P. Naville: Op. cit., p.211 Născut la Paris, anul 1934; în prezent profesor univ
ersitar de sociologie la Sorbona. Împreună cu Paul Lazarsfeld conduce câteva pub
licaŃii de sociologie 209 - abordarea fincŃională (T.Parson, P.Sorokin) 210 R. B
oudon:La logique du social. Introduction a l analyse sociologique, Paris, Hachet
te, 1979 229
PrezenŃa contradicŃiilor indică faptul că s-a ajuns la un punct al evoluŃiei în
care schimbarea este iminentă. În locul unei teorii generale a schimbării social
e, R.Boudon propune o teorie analitică a schimbării considerată a fi singura car
e poate fi asociată cercetării sociologice. Potivit acestei teorii analitice a s
chimbării sociale procesele de schimbare din interiorul sistemului pot fi clasif
icate în funcŃie de : a) relaŃiile cu mediul înconjurător; b) de sistemul de ref
erinŃă; c) "ieşirile" sistemului. Analiza schimbărilor din interiorul sistemului
menŃine în orizontul de competentă al sociologiei posibilitatea unui diagnostic
precis sau, în cele mai rele cazuri, foarte puŃin controversabil. AspiraŃia de
abordare a schimbării sistemului excede compentenŃa sociologiei, şi puterea apar
atului său conceptual şi metodologic. Avănd, însă, în vedere "ieşirile" sociolog
ia poate contribui laq clasificarea proceselor de schimbare în trei categorii: 1
) proces de schimbare repetitivă atunci când retroacŃiunile dintre "ieşirile " s
pre sistem sunt blocate complet sau obturate; 2) schimbarea cumulativă în situaŃ
ia in care "ieşirile" reacŃionează faŃă de sistem, sistemul percepe aria efectel
or şi-şi consolidează capacitatea de reacŃie; 3) transformarea socială defineşte
situaŃia cu totul specială în care retroacŃiunea afectează şi mediul înconjurăt
or, nu numai sistemul însuşi. Transformarea socială, la rândul său, se manifestă
în practică prin două categorii de mecanisme: a) "apelul la mediul înconjurător
" prin care "avocaŃii" agenŃilor sistemului de interacŃiune (partide politice, g
rupuri de iniŃiativă, presa) transformă sistemul în funcŃie de cerinŃele mediulu
i; b) mecanisme conflictuale intergrupuri. Acestea devin manifeste atunci când s
istemul de interacŃiune a comis agresiuni substanŃiale faŃă de mediu, iar aceste
a trebuie să fie sancŃionate de agenŃii care au funcŃia de aproteja mediul. Pent
ru ca o transformare socială să fie eficientă, ea trebuie să respecte normele lo
gicii transformării prin intermediul căreia "echilibrul invizibil" conferă sens
şi stabilitate dinamicii sociale reale. Logica socialului pe care o construieşte
un model "ideal" de societae comportă, deci, următoarele secvenŃe: agentul, pri
n interacŃiunile sale produce efecte de agregare sau de emergenŃă, care se concr
etizează în apariŃia structurilor sociale ca sistem de interacŃiuni. În cadrul a
cestor sisteme apar diferenŃierile de rol şi structurile de rol, care conferă ag
entului calitate de "actor" direct implicat în generarea şi orientarea ionterdep
endenŃelor funcŃionale dintre subsistemele sistemului social global. Implicat în
menŃinerea potenŃialului funcŃional al sistemului, actorul cumulează în egelă m
ăsură prerogative praxiologice în realizarea transformărilor sociale pe baza une
i "logici imanente" care asigură echilibrul "invizibil al spaŃiului social".RaŃi
onalitatea socială, atât de des invocată, este mai degrabă imposibilă, deoarece
în practică sociologii întâlnesc doar încercări de raŃionalizare prin intermediu
l tradiŃiei, a obiceiurilor, sau a autorităŃilor. Aceşti factori sociali sunt, î
n realitate, nu forme ale raŃionalităŃii sociale, întrucât nu se pot supune crit
eriilor obiective ale raŃionalităŃii, ci formelor de menŃinere a iraŃionalităŃii
. Ele trebuie considerate numai "umane", nu şi performante, deoarece sistemele d
e interacŃiune sunt singurele produse sociale "logice". Totuşi, şi acestea, în p
ractica socială antrenează, uneori, efecte emergente (non-logice) pe care R. Bou
don le numeşte "efecte perverse"211. Logicitatea sau raŃionalitatea sitemelor de
interacŃiune este conferită de gradul lor de organizare. Disputa dintre opŃiuni
le pentru aspectele cxantitative sau calitative ale cercetării socilogice, dintr
e obiectivismul sau subiectivismul cercetării reprezintă, în mod real, false pro
bleme de importanŃă doar teoretică, deaorece acŃiunile oamenilor au loc în condi
Ńii de incertitudine. Or, "incertitudinea explică de ce deciziile pe …termen lun
g pot fi rareori considerate ca raŃionale…Structura situaŃiei îl incită pe agent
să le determine în funcŃie de gusturile sale actuale şi nu atât în funcŃie de c
onsecinŃele îndepărtate ale deciziei sale"212. Având în vedere aceste aspecte, l
ogica calsică de tipul "dacă A atunci B" va trebui înlocuită în sociologie print
-o "teorie a implicaŃiilor slabe, bazată pe calculu propoziŃiilo de tipul "dacă
A, atunci adesea B"213 care permite operarea cu termeni "frecvent" şi "rar". Măs
urarea frecvenŃei permite realizarea unei "scalări a intensităŃii" relaŃiilor di
ntre fenomenele sociale pornind de la independenŃa lor absolută,
211
R.Boudon: Effets pervers et ordre social, Paris , PUF, 1977, p.11-17 R.Boudon: L
a logique du social. Introduction a l analyse sociologique, Paris, Hachette,1979
, p.229 213 R.Boudon: Les matematique en socilogie, Paris, PUF, 1971, p.6
212
230
trecând prin implicaŃiile slabe şi terminând cu relaŃiile cauzale"… "analiza cau
zală nu poate fi altceva decât analiza de implicaŃii"214. În acest context, este
mult mai normal să considerăm că observatorul social trebuie să se raporteze la
obiectul său de cercetare în aceeaşi manieră cu observatorul din ştiinŃele natu
rii, adică nu plecând de la teorii generale despre natură, ci plecând de la expl
orarea analitică a componentelor, trecând prin înŃelegerea locului şi rolului fi
ecăruia în ansamblu, pentru a se ridica la orizontl de cuprindere a explicaŃiei.
Sociografia nu poatew fi exclusă ca fază a cunoaşterii sociologice, dar nici nu
trebuie considerată ca suficintă în economia demersului sociologic. Ea este o s
ecvenŃă necesară în descrierea ariilor de funcŃionalitate a fenomenului supus st
udiului, şi în evaluarea efectelor. La adevăratele cauze se ajunge numai prin ex
plicaŃia sociologică. Înlăturarea confuziilor dintre descriere şi explicarea fen
omenelor sociale este posibilă prin părăsirea holismului metodologic215 şi trece
rea la individualismul metodologic deoarece dezvoltarea metodelor "nucleare" de
investigare şi perfecŃionarea tehnicilor sociologice contemporane a demonstrat o
relevanŃă mai mare la nivelul aspectelor microsociale: "Astăzi ambiŃiile sociol
ogilor sunt, în general, mai modeste." Date fiind posibilităŃile instrumentelor
de care sociologul dispune, analiza sociologică modernă vizează mai degrabă să r
epereze logica shimbării în sistemul de interacŃiune de dimensiuni suficient de
restânse pentru a putea fi abordabile, decât să prezică schimbarea societăŃilor
pe termen lung"216. Individualismul metodologic "este un principiu al cercetării
sociale care stipulează că faptele, fenomenele, procesele sociale trebuie să fi
e explicate în termenii datelor despre persoanele umane individuale. Indivizii s
au actorii individuali implicaŃi în sitaŃiile interacŃionale sunt "atomi" logici
ai analizei sociologice, referinŃele prime şi ultime ale oricărei cercetări soc
iale. Sociologul nu analizează "agregatele" sociale, adică, totalităŃi postlate
care sunt insuficient delimitate în timpul şi spaşiul social sau care nu dispun
de organe reprezentative. De exemplu, propoziŃia "Ńara X nu respectă normele de
drept internaŃional şi se dedă la acŃiuni războinice" are, din punct de vedere a
l individualismului metodologic, sens teoretic, întrucât subiectul propoziŃiei d
esemnează un "actor policefal" (guvrnul) implicat în mecanismul deciziei colecti
ve. Adică, în acest caz, se face referinŃă la o "totalitate" socială bine determ
inată care dispune de reprezentativitate definită social. În schimb propoziŃia "
clasa muncitoare din Ńara X este împotriva angajării în acŃiuni războinice", nu
are sens, întrucât nu se referă la un "agregat" sau "conglomerat" de persoane fă
ră reprezentativitate şi nedelimitat social şi spaŃio-temporal"218. Premisele te
oretice ale individualismului metodologic au fost rezumate219 astfel: 1) constit
uenŃi primari ai lumii sociale sunt persoanele individuale; 2) indivizii umani s
e manifestă prin acŃiuni şi interacŃiuni sociale; 3) acŃiunile sunt purtătoare d
e semnificaŃii, iar în interacŃiuni au loc negocieri între indivizi privind schi
mburile de semnificaŃii pentru a ajunge la statuarea şi urmarea unor reguli sau
norme; 4) acŃiunile individuale sunt mai mult sau mai puŃin conforme cu dispoziŃ
iile (motivele, aşteptările, anticipările) şi înŃelegera particulară a situaŃiil
or sociale;
214 215
R.Boudon: Op.cit.,p.36 - un principiu al practicii de cercetare care orientează
investigaŃia spre analiza "totalităŃilor care dispun de propietăŃi de integralit
ate ireductibile la componentele lor". Acest principiu a stat la baza teoriilor
socilogice din secolul XVIII şi XIX şi a celor din secolul al XX-lea care şi-au
centrat demrsul pe aspectele globale ale sistemului social: înŃelegerea şi expli
carea ordinii sociale, definirea cauzelor schimbării sociale globale, problemati
ca legitimităŃii structurilor sitemului social global. AdmiŃând că "legile socia
le sunt structrale şi statistice, ireductibile la factorii psihologici",acest pr
incipiu se reflectă în practica cercetării prin metodele de stimulare a comporta
mentelor sistemelor reale, în funcŃie de variaŃia unor indicatori. I s-a reproşa
t acestui principiu faptul că a condus la un "globalism sociologic", la "o socio
logie fără subiecŃi umani", şi la "obiectivism analitic" 216 R.Boudon: La logiqu
e du social. Introduction a l analyse sociologique, Paris, Hachette,1979, p.136
218 L.Vlăsceanu: Metodologia cercetării socilogice, Editura ŞtiinŃifică şi encic
lopedică, Bucureşti,1982, p. 151-152 219 R.Boudon: Op.cit.,p. 152 231
5) situaŃiile sociale complexe rezultă dintr-o configurare particulară a indiviz
ilor lor, a interacŃiunilor, negocierilor şi regulilor instituite şi se constitu
ie în anumite condiŃii de mediu social; 6) fenomenele sociale transindividuale,
organizarea instituŃională a societăŃii nu pot fi explicate decât după ce am aju
ns la o înŃelegere, descriere, definire adecvată a fenomenelor sociale generate
individual. În rezumat, preciza W. Weaver, "individualismul metodologic orientea
ză cercetarea către "complexităŃile dezorganizate", în timp ce holismul metodolo
gic postulează necesitatea investigării "complexităŃii organizate" adică a relaŃ
iilor multiple dintre obiectele sistemelor structurate sau structurabile". În ti
mp ce primul a fost utilizat în cercetări la nivel microsocial, cel din urmă a f
ost utilizat pentru orientarea cercetărilor la nivel macrosocial (p.155). Cu ace
ste precizări de ordinteoretico-metodologic, R.Boudon, ataşat din convingere ide
ii conform căreia valabilitatea principiilor sociologice nu poate fi evaluată de
cât "în act", oferă un exemplu de operaŃionalizare matematică a "logicii socialu
lui" prin studiul referitor la egalitatea "şanselor sociale"prin raportare la mo
bilitatea socială. Ca ipoteză de lucru s-a avut în vedere verificarea faptului d
acă se poate sau nu vorbi de o mobilitate socială reală în condiŃiile menŃinerii
unor structuri economice şi educaŃionale inegalitare. Întraga litaratură dedica
tă acestei probleme a supraapreciat importanŃa factorului "moştenire culturală"
considerând că diminuarea acestuia prin creşterea ratei de şcolarizare va atenua
inegalitatea educaŃională, iar aceasta, la rândul său, va contribui la diminuar
ea inegalităŃii sociale. În concluzie, o mobilitate educaŃională conjugată cu o
mobilitate socială poate contribui la egaliatea efectivă a şanselor. Abordând ac
eeaşi problemă prin circumscrierea ei realităŃilor societăŃii post-industriale,
R. Boudon se delimitează de concluziile teoriilor deja existente pe acestă probl
emă pe motivul că "toate teoriile mobilităŃii educaŃionale presupun comportament
ele indivizilor ca fiind determinate de funcŃia de reproducere a sistemul social
" dar aceste aspecte nu pot fi verificate empiric. De aceea, R. Boudon construie
şte un "model sintetic", aplicat la "tipul ideal de societate" (societatea indus
trială dezvoltată) poate verifica prin simulare (cvasiexperimentare) influenŃa t
uturor factorilor care au impact asupra inegalităŃii sociale. Spre deosebire de
importanŃa factorului "moştenire culturală", supraevaluat în cercetările empiric
e, prin simulare la nivelul modelului sintetic se observă că "poziŃia socială" e
ste aceea care produce inegalitatea. BIBLIOGRAFIE
1). R.Boudon: La inegalite des chances. La mobilite sociale dans les societes in
dustrieles, Parsi, Armand Colin, 1973 2). M. Young: The rise of meritocracz (187
0-2033), London, Penguin Gooks,1979 3). R.Boudon: La logique du social. Introduc
tion a l analyse sociologique, Paris, Hachette,1979.
Studiu de autor SOCIOLOGIA EUROPEANĂ aI MODERNITATEA JAPONIEI Ken’ichi Tominaga1
.INTRODUCERE Conceptul de “modernitate” s-a conturat prin mişcarea spirituală a
Iluminismului din secolele XVII şi XVIII. În multe privinŃe , sociologia , precu
m ştiinŃele politice şi economice înaintea sa ,a devenit moştenitoarea Iluminism
ului .”Modernitatea” este astfel un concept în primul rând european , iar accesu
l Japoniei la aceasta s-a produs prin intermediul sociologiei europene. Ţelul pr
ezentului eseu este acela de a descrie receptarea în Japonia a gândirii sociolog
ice europene. Sociologia europeană a avut o influenŃă considerabilă asupra dezvo
ltării sociologiei japoneze , iar reversul, n-a fost cazul . O explicaŃie pentru
aceasta este faptul că impulsul moder- nizării în Japonia a venit întotdeauna d
inspre vest (Tominaga 1990:39) şi a fost considerat ostil faŃă de înfrânarea cul
turii tradiŃionale japoneze. Această mişcare dinspre vest a dobândit un caracter
oficial în 1855, când guvernul Tokugawa a înfiinŃat Institutul pentru Cercetări
i Externe care a devenit Universitatea din Tokyo în 1877.
232
Printre studenŃii expediaŃii în Europa s-a aflat Amane Nishi , care l-a introdus
ulterior pe Auguste Comte în Japonia. Ideile care au stat la baza sociologiei c
ultivate mai întâi de Saint- Simon şi Comte, şi mai apoi de Durkheim în FranŃa ş
i Herbert Spencer în Anglia , sunt rezumate în fraza “auto-cunoaşterea societaŃi
i civile” (Shinmei 1554:49). În Germania , unde idealismul a fost substituit Ilu
mini- smului , tradiŃia sociologică a fost oarecum diferită. Trebuie doar să com
parăm lucrările lui Georg Simmel şi Max Weber ,cu cele ale lui Durkheim.Cu toate
acestea , pot fi identificate urme ale Iluminismului în lucările lui Simmel şi
Weber. Cartea lui Simmel”Uber sociale Differenzierung”şi conceptul lui Weber de
“raŃionalizare”sunt exemple elocvente în acest sens. ÎnvăŃaŃii japonezii s-au în
dreptat către sociologie pentru a arunca puŃină lumină asupra conceptului de “mo
dernitate”. “Modernizarea” este un concept multi -dimensional. El poate fi împăr
Ńit în patru elemente distincte: 1.modernizarea economică (industrializarea); 2.
modernizarea politică (democratizarea); 3.modernizarea socială (înfăptuirea libe
rtăŃii şi egalităŃii); şi 4.modernizarea culturală (orientarea către raŃionalism
). Ariile care sunt de cel mai mare interes în sociologie sunt 3 şi 4, 1şi 2 fii
nd doar de un interes periferic. Ne vom încumeta să schiŃăm procesul modernizări
i în Japonia şi să determinăm impactul sociologiei europene asupra situaŃiei din
acea Ńară. 2.MODERNIZAREA TIMPURIE ÎN JAPONIA Europa secolului al XV-lea şi al
XVI-lea a fost marcată de epoca descoperirilor. Treptat, Europa a început să fie
deschisă la influenŃe noi şi să se îndrepte către era modernă. Reforma din seco
lul al XVI-lea şi revoluŃia din secolul al XVII-lea, au eliberat Europa de sub d
ominaŃia bisericii catolice. S-a netezit astfel calea spre revoluŃiile democrati
ce, Iluminism şi RevoluŃie Industrială. Dar ce se petrecea în Japonia în această
perioadă ? După cum a arătat Tetsuro Watsuji , epoca războaielor civile din Jap
onia dintre 1467 şi 1573 au marcat perioada tranziŃiei către epoca modernă.(Wats
uji-(1950) 1963). Această perioadă de istorie japoneză a fost în prealabil descr
isă în termeni extrem de negativi, drept o epocă neagră, în care oamenii de rând
erau supuşi unor suferinŃe excesive. Recent a fost recunoscut totuşi că,de fapt
, tocmai în acea perioadă începuse adevăratul impuls şi modernizarea. Daimyos a
încurajat cultivarea de noi suprafeŃe cu orez şi dezvoltarea unor noi sisteme de
irigaŃii, mine şi industrii. Puterea productivă a crescut şi s-a înregistrat o
creştere considerabilă a activităŃii comerciale. Aceasta a condus la dezvaltarea
oraşelor negustoreşti. Aceasta a fost perioada în care Daimyos a inventat oraşu
l -castel în care s-au mutat de la Ńară mulŃi războinici, dar şi negustori. Legă
turi comerciale au fost stabilite în acea perioadă între Japonia şi Ryukyu, Core
ea, China şi Asia de sud-est. Au fost stabilite legături cu negustorii şi mision
arii din Spania şi Portugalia. Drept urmare, Francis Xavier a venit la Kagoshima
în 1549 şi şi-a început activitatea de misionar creştin, pentru prima dată în J
aponia.Pe la începutul secolului al XVII-lea, vase comerciale japoneze au începu
t să viziteze Thailanda, Vietnam, Cambogia, Malayezia, Java, Filipine şi Macao ş
i aşezări japoneze au luat fiinŃă în Thailanda, Vietnam, Cambogia şi Filipine. T
oate acestea au luat fiinŃă atunci când guvernul Tokugawa a ajuns la putere în 1
603.Japonia a fost de-a dreptul zăvorâtă în 1653 spre a nu permite pătrunderea i
nfluenŃelor străine, şi toate orientările către modernizare au fost în mod brusc
oprite. Activitatea misionară creştină a fost îngăduită sub lorzii feudali Kago
shima (Shimazu). Yamaguchi (Ouchi) şi Bungo (Ohtomo) i-au permis lui Xavier să s
e angajeze în activitatea de misionar între anii 1549 şi 1551. Iar când Luis Fro
is a vizitat Nobunaga Oda în Kyoto, Nobunaga i-a acordat o autorizaŃie de a cond
uce activitatea sa misionară în Japonia. Hideyoshi Toyotomi a acceptat ,de aseme
nea, creştinismul, deşi mai mult în interesul menŃinerii legăturilor comerciale
vitale. În anul 1611 el a exilat misionarii din toate oraşele aflate sub control
ul guvernului Tokugawa şi a distrus bisericile din acest oraş. După moartea lui,
cel de-al treilea Shogun Jemitsu a închis efectiv Ńara în anul 1653, împiedicân
d pătrunderea vaselor străine în Nagasaki şi interzicând călătoriile şi
233
corespondenŃa cu străinătatea. Drept urmare, Japonia a fost retezată de la influ
enŃele Occidentului pentru aproape două sute de ani. Sub regimul Tokugawa, Japon
ia a fost efectiv îndepărtată de la evoluŃiile din Apus în toate ramurile ştiinŃ
ei naturale şi sociale, cu excepŃia medicinei şi astronomiei. Confucianismul a d
evenit învăŃătura oficială. Întrucât elementul moral al confucianismului a fost
clădit pe menŃinerea sistemului tradiŃional al familiei patriarhale, şi pe ierar
hia status-ului feudal, abia dacă acesta (elementul moral) a reprezentat o forŃă
pentru o schimbare socială şi politică, dinamice. SituaŃia s-a schimbat din nou
, după RestauraŃia Meiji, când Japonia s-a deschis din nou influenŃelor occident
ale. După RestauraŃia Meiji, intelectualii japonezi au evitat Confucianismul şi
s-au întors cu faŃa către Vest. Ei au descoperit faptul că RevoluŃia atiinŃifică
, Iluminismul şi RevoluŃia Industrială au produs mari schimbări în Europa, şi că
aceasta se afla mult mai înainte pe drumul modernizării decât Japonia. Japonezi
i au decis să recupereze rămânerea în urmă. Yukichi Fukuzawa, părintele Iluminis
mului în Japonia a pledat pentru “Ńintirea către civilizaŃia occidentală”. El a
făcut distincŃia între “civilizaŃia exterioară” (alimente, îmbrăcăminte, locuinŃ
e, tehnologie şi lege) şi “civilizaŃia interioară” (dezvoltare intelectuală şi s
pirituală). Prima era uşor de dobândit, susŃinea el, pe când cea de-a doua se ar
ăta a fi mai mult decât o provocare (Fukuzawa {1875} 1959b:16-22). Sociologia eu
ropeană a furnizat o cheie pentru “civilizaŃia interioară” occidentală. Ceea ce
descriseseră Comte, John Stuart Mill, Spencer, Tonnies, Durkheim, Simmel şi Webe
r,era felul în care societatea şi cultura modernă se diferenŃiau de societatea ş
i cultura premodernă. Aceasta a oferit gânditorilor Iluminismului Meiji ,ceea ce
ei au nevoie, iar introducerea sociologiei europene în Japonia, era o modalitat
e de capturare a “civilizaŃiei interioare” exclusive a Occidentului. După cum ar
ăta deja, Amane Nishi a fost cel care l-a introdus pe Comte în Japonia. Este int
eresant de observat totuşi, că Spencer s-a dovedit mai popular, şi că de fapt a
fost introdus înaintea lui Comte. Operele fundamentale ale lui Spencer au fost r
epede traduse în limba japoneză, deoarece ele s-au identificat cu doleanŃele Miş
cării Democratice Liberale într-o perioadă Meiji timpurie. Lucrarea lui J.S.Mill
despre libertate şi egalitate, a fost de un covârşitor interes în această perio
adă. Comte, deşi (el) a precedat pe alŃii, a pătruns în forma sa originală în Ja
ponia, atunci când guvernul Meiji îşi consolida puterea şi când a fost stabilită
Dieta NaŃională. Compatibilitatea “ordinii şi progresului”, ideea de bază a maj
orităŃii lucrărilor lui Comte, a devenit în modul cel mai evident, o problematic
ă din această perioadă. Cartea lui Lorenz Von Stein a prezentat interes birocraŃ
ilor Meiji, deoarece ea se referea la organizarea privită “de sus”. Este interes
ant de remarcat faptul că un alt conteporan al lui Comte, Mill şi Spencer, pe nu
me Karl Marx, nu a fost introdus în Japonia de către gânditorii iluminişti. Acea
sta se poate explica parŃial, prin faptul că el era considerat drept subversiv.
Probabil că acest fapt are mai mult de-a face cu interesul mai acut al intelectu
alilor Meiji faŃă de procesul de modernizare în sine, decât de consecinŃele sale
. Prima generaŃie de sociologi europeni care îi include pe Saint-Simon, Comte, M
ill, Spencer, Stein şi Marx, a fost în mod ferm situată în afara cercurilor acad
emice. În contrast cu aceştia, cei care au sintetizat ceea ce vom numi “a doua g
eneraŃie”, respectiv Durkheim în FranŃa, Tonnies, Simmel şi Weber în Germania, ş
i Small şi Giddings în Statele Unite ale Americii, au atras sociologia în sistem
ul universitar în perioada târzie a secolului XIX, şi cea timpurie a secolului X
X. Ei au depus eforturi pentru a lărgi nivelul învăŃăturii specializate şi pentr
u a stabili o metodologie sociologică. În acastă fază, sociologia germană a fost
cea care a avut cea mai mare influenŃă în Japonia. Înainte de toate, adresarea
lui Simmel cu termenii de “sociologie formală” a fost cea care a marcat despărŃi
rea dintre primele două generaŃii. Părerile erau împărŃite între sociologia “spe
cializată” a lui Simmel şi sociologia “sintetică” aparŃinînd lui Comte şi Spemce
r, Simmel devansîndu-i pe adepŃii sociologiei “sintetice”. Max Weber a devenit p
entru prima dată cunoscut în Japonia în anii 1920, mai întâi prin intermediul te
zei sale despre “spiritul capitalismului” iar mai târziu prin concepte precum “t
ipul ideal” şi “sociologia interpretativă”. Abia după cel de-al doilea război mo
ndial, contribuŃia adusă de Weber sociologiei a început să fie cunoscută în toat
ă complexitatea sa. Teoria acŃiunii sociale emise de Weber, contribuŃia sa la so
ciologia economică, la sociologia dominaŃiei, sociologia religiei şi dreptului,
n-au încetat a avea o largă răspândire în Japonia nici în perioada postbelică. I
nteresul pentru Durkheim datează, de asemenea, din anii
234
1920. Primul subiect de interes pentru opera lui Durkheim a fost cel al ideii de
spre modernizare (“de la solidaritatea mecanică la solidaritatea organică”) şi d
espre regulile metodologiei sociale. După război, lucrările sale despre morală,
despre sacru versus profan şi studiul său asupra sociologismului au început să a
tragă atenŃia. Comparativ, a existat puŃin interes faŃă de moştenitorii lui Spen
cer , precum Bagehot şi Hobhouse , şi contemporanii lor în sociologia britanică.
Sociologiştii americanii precum Summer, Ward, Small şi Giddings, au atras un oa
recare interes în Japonia antebelică. După cel de-al doilea război mondial, dezv
oltarea sociologiei în Japonia a fost în mare măsură influenŃată de ceea ce se p
etrece în America. Pentru un timp, numele lui Talcott Parsons a fost aproape sin
onim cu sociologia americană. Moştenirea lui Parsons a fost explorată în mai mar
e profunzime în Europa decât America, rezultatul fiind faptul că sociologia japo
neză s-a întors încă o dată către Europa în anii optzeci (1980). Sociologişti pr
ecum Jurgen Habermas şi Niklas Luhman atrag interesul în Japonia contemporană. T
radiŃia europeană a păstrat o urmă pe faŃa americanizării copleşitoare , în acee
a că sociologia ştiinŃei şi ideologiei lui Karl Manheim a continuat să atragă in
teresul sociologilor din Japonia postbelică. SituaŃia se schimbă din nou, acum c
ând “sfârşitul ideologiei” este asupra noastră în perioada de declin a marxismul
ui şi a revoluŃilor democratice din Europa de Est. În secŃiunile următoare, vom
examina mai în detaliu impactul acestor trei generaŃii de sociologişti europeni
asupra dezvoltării acestei discipline în Japonia. 3.SOCIOLOGIA EUROPEANĂ A PRIME
I GENERAŢII 3.1.John Stuart Mill şi Herbert Spencer Publicarea în perioada 1872-
1876 a lucrării “Un îndemn la Învătare” aparŃinând lui Yukichi Fukuzawa a marcat
începutul Iluminismului în Japonia. Deşi ea nu s-a referit în mod explicit la M
ontesquieu, Rousseau, J.S.Mill sau Spencer, gândirea socială a lui Fukuzawa a re
prezentat o radicală distanŃare de ideile Confucianismului. Fukuzawa considera f
iinŃele umane egale prin natura lor: ele toate dispuneau de drepturi civile, iar
legile erau alcătuite de poporul însuşi sub conducerea unui guvern democratic.
Fukuzawa a insistat cu tărie asupra mai puŃin reunitei teorii aparŃinând de Amer
ican Wayland a drepturilor naturale din Europa secolului al XVIII-lea (Fukuzawa
{1872-1876} 1959a).În concepŃia lui Fukuzawa, guvernarea Meiji a fost despotică
şi majoritatea poporului japonez a fost înfometată de ştiinŃă. El a pornit să re
medieze această lipsă de iluminare şi să dezvolte ideea drepturilor naturale. În
1874, Taisuke Itagaki, liderul Mişcării Liberal -Democratice, a revendicat crea
rea unei Diete NaŃionale. Aceasta a alimentat interesul pentru libertate, egalit
ate şi drepturile naturale printre intelectualii perioadei. Publicarea traduceri
i lucrărilor “On Liberty ” (“Despre Libertate”) de J.S.Mill şi “Social Statics”
(“Statisticile Sociale”) de Spencer, fructe ale contactelor anterioare cu Europa
, a contat foarte mult pentru sprijinirea acestor evoluŃii. Spencer a fost tradu
s şi citit în mai mare măsură decât Mill, în principal din cauza intereselor de
cercetare ale primului profesor de sociologie la Universitatea din Tokyo, Shoich
i Toyama. Cartea lui Spencer -”StatisticileSociale”, pentru prima dată publicată
în traducere în perioada 1881-1884, a fost prezentată ca “manualul Mişcării Libe
ral-Democratice”, atât de mareera importanŃa ei pentru dezvoltarea democraŃiei î
n Japonia. Mare parte din succesul cărŃii poate fi atribuit criticii formulate d
e Spencer la adresa lui Bentham, ceea ce a fost într-o mare măsură pe placul cit
itorilor săi japonezi. Capitolul intitulat “Dreptul de a ignora Statul” a captat
imaginaŃia poporului oprimat. Spencer însuşi a fost consultat într-o serie de o
cazii cu privire la proiectul ConstituŃiei Japoneze . Spencer şi-a exprimat îndo
iala faŃă de abilitatea japonezilor de a se elibera de jugul despotismului. Este
interesant de observat că Spencer a fost în egală măsură preŃuit de guvernul Me
iji însuşi, şi de oponenŃii săi democratici. Sociologul japonez Ikutaro Shimizu
a făcut aprecierea că aceasta se datora faptului că Spencer avea “două suflete”
(Shimizu 1936:64). Această apreciere era poate mai aproape de adevăr pentru a sp
une că japonezii au avut unul. După promulgarea ConstituŃiei Meiji din 1889 şi î
nfiinŃarea Dietei în 1890, radicalismul Mişcării Liberal -Democratice a scăzut.
Itagaki, fostul lider, a devenit Viceprim-ministru în 1898, însă Spencer a fost
dat uitării. 3.2. Saint Simon şi Auguste Comte
235
Dacă Spencer a fost urmaşul Iluminismului în Marea Britanie, Saint-Simon şi Comt
e au fost urmaşii săi în FranŃa. Saint-Simon şi Comte au fost primiŃi totuşi, fo
arte diferit în Japonia. SaintSimon, precum Robert Owen şi Francois Fourier, a f
ost pentru mult timp îndepărtat, fiind considerat un socialist “utopic”.Aceasta
nu a durat doar până când sociologiştii japonezii Hisatoshi Tanabe şi Keiichi Sa
kamoto au preluat ideea lui de progres şi concepŃiile sale despre “industrialism
”, respectiv până când (el) a început să crească în popularitate. Traducerea rec
entă semnată de Hiroshi Mori, a scrierilor complete ale lui Saint-Simon, au dat
un plus deimpuls discipolilor lui Saint-Simon în Japonia. (Mori 1987-1988). Tana
be a început de la studierea lui Durkheim, şi din acest punct a pornit înapoi că
tre Comte, de la Comte la Saint-Simon. De la Saint-Simon a trecut la Condorcet ş
i la Enciclopedişti, şi de aici la Montesquieu, Pascal şi Descartes. Din punctul
său de vedere, individualismul agresiv al Enciclopediştilor a fost cel care a s
ubminat solidaritatea socială a societăŃii franceze,deşi a reuşit să demonteze p
uterea regimului străvechi. După părerea lui Tanabe, Saint-Simon şi Comte au fur
nizat un contur ideal acestei tendinŃe, prin scoaterea la iveală a unor căi de r
econstrucŃie a ordinii sociale. Sakamoto a văzut în Saint-Simon forŃa conducătoa
re din spatele RevoluŃiei Industriale din FranŃa. El a dejudecat elementul socia
l din concepŃia lui Saint-Simon. După Sakamoto, principala ripostă a argumentulu
i lui Saint-Simon a fost aceea că industrializarea rezultase din transferul pute
rii politice de la aristocraŃia latifundiară şi proprietarii de capital, la oame
ni de ştiinŃă şi industrialiştii. Sakamoto a subliniat legătura esenŃială dintre
activitatea lui Saint-Simon şi Comte (Sakamoto 1961:61-180). Aşa cum am evidenŃ
iat într-un punct al lucrării de faŃă (Tominaga 1965 b:16-66), mulŃi teoreticien
i americani preocupaŃi de industrializare şi modernizare au făcut trimiteri dire
cte la SaintSimon, deşi ei nu au conştientizat întodeauna îndatorarea lor faŃă d
e omul care a susŃinut industrializarea în FranŃa cu o sută cinzeci de ani în ur
mă. Lui Tongo Takabe I se datorează în cea mai mare măsură introducerea lucrăril
or lui Auguste Comte în Japonia. El a scos în evidenŃă paralelismele dintre conc
epŃia lui Comte şi regimul imperial al Japoniei (Takebe 1904-1918). Este interes
ant de comparat abordarea lui Takabe cu cea a predecesorului său la Universitate
a din Tokyo, Shoichi Toyama. DizertaŃiile lui Toyama despre Spencer au dovedit i
nfluenŃa Iluminismului european asupra vieŃii intelectuale japoneze în perioada
timpurie a erei Meiji. Abordarea lui Takebe, pe de o parte, a reflectat influenŃ
a crescândă a naŃionalismului care se dezvoltase în urma conflictelor Sino-Japon
eze şi Ruso-Japoneze de la mijlocul deceniului 1890, până în jurul anilor 1910.
Adesea a fost susŃinut faptul, deşi lipsit de fundament, că, coservatorismul lui
Takebe l-a reflectat pe cel al lui Comte (Saitoh 1976:222). Totuşi, nu despre a
cesta este vorba, Saint-Simon şi Comte erau în mod cert conservatori prin aceea
că ei căutau să restaureze ordinea după tulburările produse de RevoluŃia Francez
ă. Dar viziunea lor a fost republicană mai degrabă, decât regalistă. Takabe, pe
de altă parte, căuta întoarcerea la status quo, străvechiul regim al Japoniei Tr
adiŃionale. Există trei studii renumite ale lui Comte în japoneză: Shinmei (1935
); Honda (1935); Shimizu (1978). Mă voi referi aici doar la cel mai recent. Shim
izu contra-argumentează faptul că intenŃia intelectualilor japonezi de a moderni
za Japonia considera RevoluŃia franceză şi Iluminismul ca furnizori ai unui real
imbold pentru schimbare în Ńara lor. Mai târziu, în zorii RevoluŃiei Ruse din 1
917, concepŃia marxistă prevalat, şi ambele revoluŃii erau văzute ca expresii al
e luptei de clasă. După opinia lui Shimizu, intelectualii japonezii ai anilor 19
20 şi 1930, au fost puternic influenŃaŃi de Comintern pentru faptul că lau respi
ns pe Comte, care criticase RevoluŃia Franceză şi se distanŃase de Iluminism. Sh
imizu nu este de acord cu faptul că Comte, şi astfel sociologia ca întreg erau c
onsideraŃi antagonici marxismului (Shimizu 1978:53-70, 107-119). 3.3. Lorenz von
Stein şi Karl Marx în Japonia Sociologia germană a fost prima introdusă în Japo
nia prin lucrarea lui Lorenz von Stein. Guvernul Meiji a căutat la Stein o cale
de instituŃionalizare a puterii statale în Japonia. BirocraŃii guvernamentali er
au trimişi la Viena spre a urma cursurile lui Stein, ale căror traduceri fuseser
ă publicate de către Nagao Aruga în 1889. Elementul din lucrarea lui Stein care
a atras cel mai mult atenŃia în Japonia a fost distincŃia dintre stat şi societa
te. Statul era privit ca un organism considerându-l pe Rege ca pe “eul propriu”,
 Dieta ca “voinŃă” şi guvernul ca “acŃiune”.
236
Marx a început să fie cunoscut în Japonia doar la cotitura secolului, cu mult ti
mp după Mill, Spencer, Comte şi Stein. Primul partid socialist în Japonia, Parti
dul Social-Democrat, a fost fondat în 1901, după modelul SPD-ului german al anil
or 1890. În foarte scurt timp el a fost interzis de guvernul din acea vreme. Deo
arece scrierile lui Marx şi Engels nu erau încă accesibile în traducere, studiil
e de socialism ale lui Kohtoku, publicate în 1901şi 1903, au reprezentat o intro
ducere la lucrările lor. Scrierile lui Marx şi Engels nu au fost introduse în Ja
ponia de către sociologi. Aceasta nu înseamnă, totuşi, că sociologii nu s-au ang
renat în teoria socialistă. Kohtoku explicase dezvoltarea socialismului în terme
nii legii evoluŃiei sociale, cu care japonezii se familiarizaseră prin intermedi
ul lucrărilor lui Spencer şi Nagao Aruga. Într-adevăr, sociologul japonez Kishim
oto insistase ca aspiraŃiile şi valorile socialismului să fie studiate ca parte
a sociologiei. Sociologia, socialismului şi problemele sociale erau inextricabil
legate între ele în Japonia de sub guvernarea Meiji, la sfârşitul secolului XX.
Sociologia era considerată teoria evoluŃiei sociale, iar evoluŃia socială era p
ercepută drept o cale de rezolvare a problemelor sociale provocate de dezvoltare
a capitalistă. (Kawamura 1973-1975,I:185-199;Akimoto 1979:97-99). Succesul Revol
uŃiei Ruse în 1917 a însemnat faptul că leninismul devenise ortodoxia Mişcării C
omuniste InternaŃionale. Socialismul non-revoluŃionar şi reformismul social fuse
seră excluse din acel ortodoxism. Întrucât centrul dezbaterii s-a deplasat către
economa marxistă, sociologia a început să fie considerată ca un domeniu perifer
ic în Japonia din timpul guvernării Meiji. În pofida acestei schimbări de accent
, sociologia japoneză încă şi-a menŃinut legăturile cu marxismul. În 1929 a apăr
ut o traducere în japoneză a lucrării lui Bucharin “Materialismul istoric” deven
ind o carte foarte citită. Legăturile dintre materialismul istoric şi “Sociologi
a Marxistă” au fost restabilite, deşi această conexiune a fost fierbinte disputa
tă printre sociologii japonezii în anii 1930. Shimizu a fost de părere că cele d
ouă erau fundamental incompatibile, pronunŃându-se ferm în favoarea materialismu
lui istoric (Shimizu 1933). Este interesant de observat că Shimizu nu a încetat
niciodată să se considere un sociolog. El şi-a schimbat poziŃia în anii 1950, ad
miŃând faptul că relaŃia cu psihologia socială americană i-a modificat atitudine
a faŃă de marxism (Shimizu 1950). După cel de-al doilea Război Mondial, sociolog
ia şi marxismul au încetat de a mai fi considerate fundamental antagonice. MulŃi
sociologi japonezi au început săse prezinte ca fiind marxişti. A existat chiar
o tentativă de a formula teoria lui Marx ca pe “teorie socială” (Hosoya 1979).To
tuşi, sociologii marxiştii din Japonia au avut tendinŃa de a se devota mai degra
bă exegezelor critice,decât studiilor empirice ale societăŃilor socialiste. Cons
ecvent, influenŃa sociologiei a început să se estompeze în zorii introducerii în
Uniunea Sovietică a perestroicii şi a reformelor democratice care au măturat Eu
ropa de Est în 1989. 4. SOCIOLOGIA EUROPEANĂ A CELEI DE-A DOUA GENERAŢII ÎN JAPO
NIA 4.1. InfluenŃa lui Emile Durkheim în Japonia Emile Durkheim, ca şi Marx Webe
r, s-a bucurat de o mare reputaŃie printre sociologii japonezi. Deoarece interes
ele sale erau în mare măsură teoretice, el nu a devenit niciodată precum Spencer
, un simbol al mişcării, democratizării, sau al conservatorismului politic, prec
um Comte. Durkheim a fost considerat drept reprezentantul “gândirii sociologice”
în Japonia. Scrierile sale au fost introduse în Japonia de către Tanabe ({1965}
1979) şi Kurauchi ({1958} 1978). Tanabe a trasat originile gândirii lui Durkheim
înapoi la lucrările lui Comte, Saint-Simon, Condorcet, Pascal şi Descartes. Spr
e deosebire de Shimizu, care a subliniat antagonismul lui Comte faŃă de Iluminis
mul Francez,Tanabe a văzut o linie de continuare între Iluminism şi Durkheim, di
rect prin Comte. El a susŃinut faptul că, caracterul raŃionalist al pozitivismul
ui a aşezat în spatele amândurora, RevoluŃia Franceză şi susŃinerea lui Saint-Si
mon şi a lui Comte în reorganizarea societăŃii post-revoluŃionare. Durkheim a fo
st considerat ca moştenitor natural al acestei tradiŃii. Aceasta înseamnă că Tan
abe, spre deosebire de Shimizu, a acceptat străbaterea de către elementul comun
al conservatorismului a scrierilor lui Saint-Simon, Comte sau Durkheim. După Kur
auchi, mentalitatea de grup a japonezilor a însemnat că, cultura japoneză era în
mod special receptivă la ideile lui Durkheim. În concepŃia lui, cheia stabilită
Ńii psihologice în cultura japoneză stă în viaŃa grupului, care transcede indivi
dul. Schema individuală a valorilor morale era
237
condiŃionată de atitudinea grupului de care aparŃinea individul. Karauchi consid
era că acŃiunile sociale ale japonezilor pot fi în mod adecvat explicate prin ap
licarea modelelor lui Durkheim (Karauchi {1958} 1978:385-386). Lucrarea lui Edit
uro Suzuki este un alt exemplu al influenŃei lui Durkheim asupra sociologiei jap
oneze. Suzuki a susŃinut faptul că norma socială a “satului natural” feudal repr
ezenta “spiritul” fermierilor japonezi. El a condus studii empirice asupra ostra
cizării, forma tradiŃională a sancŃunii individuale în localităŃile rurale japon
eze ale anilor 1930, şi le-a explicat în termenii conceptului lui Durkheim de “c
onştiinŃă colectivă”.(Suzuki{1940} 1968:118-126, 445-453). “ConcepŃia sociologic
ă a istoriei” aparŃinând lui Yasuma Takata reprezenta o dezvoltare a ideilor lui
Durkheim de morfologie sociologică. În lucrarea sa intitulată “De la division d
u travail social”, Durkheim a susŃinut faptul că diviziunea muncii era rezultatu
l prăbuşirii din ordinea socială produsă de creşterea şi concentrarea populaŃiei
. În concepŃia lui Takata, existau două tipuri de explicaŃii ale pătrunderii mod
ernizării. Primul, dezvoltat de Mill şi Comte, era în termeni ai spiritului uman
. Cel deal doilea, bazat pe puterea productivă materială, fusese dezvoltat de Ma
rx. Takata a considerat că nici una dintre cele două teorii nu putea furniza suf
icientă explicaŃie pentru dinamica istoriei. În viziunea sa, spiritul uman sau c
onştiinŃa era un produs al societăŃii, individul fiind supus socializării. Dezvo
ltarea puterii productive, pe de altă parte, urma să fie explicată în termenii î
ncercării de a prevenii presiunea creşterii populaŃiei. Takata a fost astfel, de
acord cu Durkheim că creşterea numărului populaŃiei şi concentrarea ei erau cel
e care au furnizat forŃa necesară dezvoltării (Takata {1922} 1950:315-22; 1925:1
57-267). Durkheim a continuat să stârnească interes în Japonia, iar recent, disc
ipolii săi au reuşit să facă importanŃi paşi înainte. (vezi, de exemplu, Miyajim
a 1977; Naka 1979). 4.2. Georg Simmel şi Max Weber în Japonia În timpul Iluminis
mului Meiji, cu precădere gândirea socială britanică şi franceză a fost introdus
ă în japonia. Teoreticienii germani erau mai puŃin cunoscuŃi. Aceasta poate fi p
arŃial explicată prin faptul că procesul industrializării a început relativ târz
iu în Germania, nu înainte de mijlocul secolului al XIX-lea. Teoria socială, de
asemenea, era relativ subdezvoltată. Publicarea în 1887 a lucrării lui Ferdinand
Tonnies “Gemeinschaft und Geseltshaft “ , a reprezentat o piatră de hotar în de
zvoltarea sociologiei germane, iar Tonnies a fost repede urmat de Simmel, Weber,
Sombart,Vierkandt şi von Wiese. Sociologia japoneză a fost puternic influenŃată
de sociologia germană în perioada antebelică, aşa cum este demonstrat de public
area scrierilor lui Takata (1926) şi Shinmei ({1928} 1979; {1929} 1979). Georg S
immel a fost cel care a stârnit cel mai mult interesul printre sociologii japone
zi ai anilor 1920. Concentrarea sa asupra interacŃiunii umane la nivelul indiviz
ilor (“seelische Wechselwirkungen”) a fost cea care a atras cel mai mult atenŃia
. Takata a condus o apărare energetică a abordării micro-sociologice a lui Simme
l împotriva atacurilor realismului social, prin susŃinerea ideii că interacŃiuni
le psihice transced nivelul individualului. Acestea sunt sociale în sensul că su
nt, de asemenea, fenomene individuale. Takata a respins noŃiunea lui Simmel de s
ociologie “formală”. El nu a acceptat distincŃia afirmată pe bază de argumente d
intre interacŃiune ca “formă” şi economie, religie şi artă, ca “conŃinut”. El a
preferat termenul de “sociologie relaŃională” (Takata 1926:7-28, 240-256). Shinm
ei a salutat, de asemenea, accentul pus de Simmel pe interacŃiunile psihice, dar
s-a îndoit de puterea lor de a explica funcŃionarea societăŃii la nivel macro.
În concepŃia sa, analiza structurală socială bazată pe sociologie formală, nu pu
tea fi altceva decât un mozaic (Shinmei {1928} 1979). După cel de-al doilea Răzb
oi Mondial, teoria interacŃiunii simbolice a început să înlocuiască în Japonia,
interesul pentru micro-sociologie. Scrierile lui Simmel încă au continuat să stâ
rnească ceva interes, dar acesta a fost cu precădere restrâns la studiul grupuri
lor mici, la teoria conflictului, analiza dominaŃiei şi la observaŃiile lui Simm
el asupra culturii, oraşului şi banilor.(Atoji 1979, 1985). Max Weber a fost o p
ersonalitate importantă în dezvoltarea sociologiei în Japonia, deşi acesta s-a a
flat mai mult printre economişti decât printre sociologişti cărora le-a stârnit
prima dată interesul. Economiştii din Japonia antebelică au fost puternic influe
nŃaŃi de şcoala istorică germană al cărei reprezentant era Weber. Tot influenŃei
economiştilor se datorează faptul că numele lui Weber este
238
mai des legat de cel al lui Marx, decât de cel al lui Durkheim. (vezi, de exempl
u, Uchida 1972; Takashima 1975). InfluenŃa lui Weber a fost mult mai mare decât
cea a lui Durkheim, iar scrierile sale au atras atenŃia economiştilor, juriştilo
r, oamenilor de ştiinŃă politici şi istoricilor, cât şi a sociologiştilor. Creşt
erea interesului pentru Weber a coincis cu crearea economiei marxiste în Japonia
în timpul deceniilor 1920 şi 1930. Max Weber al eticii protestante era consider
at de unii, un critic al unilateralităŃii materialismului istoric. Weber, ca şi
Ludwig von Mises al şcolii neo-clasice austriece, a contrazis faptul că economia
socialistă putea funcŃiona, deoarece îi lipsea libertatea de piaŃă. Totuşi, dup
ă cel de-al doilea Război Mondial, Marx şi Weber au început să fie consideraŃii
ca reciproc acceptabili. Punctul de contact era conceptul de “societate civilă”
păstrat cu sfinŃenie în scrierile ambilor gânditori. (Uchida 1965:112). “Societa
tea civilă” este ceva la care japonezii au aspirat în timpul perioadei ConstituŃ
iei Meiji. Structurile familiei patriarhale şi feudalismul au blocat efectiv toa
te mişcările către o societate industrială modernă. Economia marxistă şi sociolo
gia weberiană erau considerate că asigură calea întoarsă. ÎnvăŃătura lui Weber a
luat elan în Japonia după cel de-al doilea Război Mondial. Centrul interesului
lui Aoyama pentru Weber s-a axat pe problema structurii societăŃii moderne în re
laŃie cu economia capitalistă modernă (Aoyama 1950). AlŃi sociologişti japonezi
şi-au exprimat interesul pentru tipul ideal, sociologia interpretativă (verstech
ende Soziologie ) şi judecata liberă de valoare (Fukutake 1949; Odaka 1950). Kan
eko s-a axat pe metodologia lui Weber în relaŃia cu logica competenŃei cauzalist
orice (Kaneko 1957). Scrierile lui Weber asupra metodologiei marchează tranziŃia
sa de la ştiinŃele economice ale şcolii istorice germane, la sociologie. (Ohtsu
ka et al. 1965; Hayashi 1970 :Atoji 1976; Kohtoh 1977; Orihana 1988). În concepŃ
ia lui Atoji, cartea lui Weber “Wietschaft und Gesellschaft” începe de la formul
area teoriei acŃiunii sociale şi continuă după aceea, spre analiza sociologică a
domenilor particulare, precum: economia, dominaŃia politică, stratificarea soci
ală, familia tradiŃională şi înrudirea, etnicitatea, religia şi legea. Tipul ide
al era necesar în viziunea lui Weber, astfel încât să se poată atribui relaŃia c
auzală. În acest sens, sociologia, ca ştiinŃă empirică ce investighează regulile
generale ale acŃiunii umane, trebuie să fie departajată de “ştiinŃele dogmatice
” precum jurisprudenŃa, etica şi estetica care sunt preocupate cu înŃelesul “dre
pt” şi “valid”. Totuşi, trebuie, de asemenea, făcută distincŃie de istorie, care
caută legăturile cauzale dintre fenomenele culturale particulare. În viziunea l
ui Atoji, lucrarea lui Weber “Wirtschaft und Gesellschaft” reprezintă o încercar
e de a apuca diverse sfere culturale în mod sistematic şi integrativ, din punctu
l de vedere al sociologiei interpretative (Atoji 1976:1-42). Weber se deosebeşte
de Durkheim prin aceea că se concentrează pe aspecte ale subiectului, precum et
hosul şi motivul, aspecte care pot fi,totuşi, recunoscute de alŃii şi care astfe
l, transced individualul. Spre deosebire de Simmel, care a fost iniŃial interesa
t de “societal”, unicitatea lui Weber stă în atenŃia acordată interpretării înŃe
lesului subiectiv. Atât Simmel cât şi Weber se deosebesc de Comte şi de Spencer
prin aceea că ei se axează pe individual. ContribuŃia specifică a lui Weber, a r
eprezentat-o teoria asupra acŃiunii. Atât Durkheim cât şi Weber au dezvoltat cad
rul teoretic pentru integrarea domeniilor specializate precum sociologia economi
că, sociologia politică, sociologia dreptului, sociologia religiei, şi aşa mai d
eparte. Deşi toŃi aceşti teoreticieni au exercitat o influenŃă considerabilă în
Japonia, poate că Weber este cel care s-a dovedit a fi cea mai influentă persona
litate din cursul vremurilor. 5. SOCIOLOGIA AMERICANĂ TIMPURIE ÎN JAPONIA Înaint
e de cel de-al doilea Război Mondial, sociologia americană a avut un mai puŃin i
mpact în Japonia, decât l-a avut corespondentul său european. Totuşi, chiar după
aceea, sociologii japonezi au fost conştienŃi de diferenŃa aflată în focarul at
enŃiei, şi de accentul american pus pe psihologia socială. Shokichi Endoh a fost
cel răspunzător, în mare măsură, pentru introducerea psihologiei sociale americ
ane în Japonia. Endoh a tradus lucrarea lui Giddings “Principiile Sociologiei” î
n japoneză şi a introdus teoria forŃelor sociale ale lui Ward şi Ross. Endoh a s
usŃinut faptul că forŃele sociale nu erau produsul unui organism societal care a
depăşit individualul, ci a nevoilor şi intereselor individuale. (Akimo 1979:123
-129). Critica lui Shinmei la adresa lui Simmel a pavat calea către cea de-a dou
a fază a acceptării sociologiei americane în Japonia. După viziune lui Shinmei,
subiectivitatea umană era redusă la Simmel,
239
la relaŃiile sociale. În concepŃia sa, sociologia lui Simmel a relaŃiilor social
e trebuie să înainteze către “sociologia acŃiunii sociale”. Aceasta a condus la
un interes pentru sociologia psihologică sau “behavioristă” a lui Ward, Small,Gi
ddings, Fark, Burgess, Thomas, Mead şi Ross. Totuşi, Shimizua a fost prea putrni
c influenŃat de gândirea neo-kantiană germană de a accepta din toată inima socio
logia behavioristă, americană. (Shinmei (1939) 1976, (1942) 1976). După cel de-a
l doilea Război Mondial, Shimizu a demonstrat un interes reînnoit pentru sociolo
gie, abandonând-o în anii 1930, pentru a continua interesul pentru marxism. Shim
izu a atribuit nestatornicia sa, influenŃei sociologiei americane. Shimizu a com
parat sociologia americană şi cea europeană şi a rezumat diferenŃele, după cum u
rmează (Shimizu 1950:122-174 ): 1. Sociologii din America, care erau mult mai mu
lŃi decât sociologii europeni, s-au bucurat de o considerabilă influenŃă. Număru
l publicaŃiilor sociologice a fost, de asemenea, mult mai numeros, iar statutul
sociologilor mult mai înalt. Guvernul şi administraŃia de afaceri a Statelor Uni
te au fost mult mai dispuşi să preia descoperirile sociologice, decât omologii l
or europeni. 2. În timp ce gândirea istorică a dominat în sociologia europeană,
sociologia americană a fost dominată de gândirea psihologică. Teoria naturii uma
ne, care a înflorit în secolul al XVIII-lea dar a dispărut în secolul al XIX-lea
în Europa, a supravieŃuit în Statele Unite, în secolul XX. Spre deosebire de te
oria simŃului natural, dominaŃia behaviorismului a avut tendinŃa să accentueze e
xistenŃa societăŃii, deoarece aceasta a recunoscut importanŃa formării personali
tăŃii prin învăŃare. 3. Spre deosebire de Europa, în Statele Unite cercetarea so
cială era în mare măsură practicată. Acesta a fost rezultatul tradiŃiei empirist
e şi a dezvoltării tehnicilor statistice. Faptul că acolo exista aproape acelaşi
interes pentru cercetarea socială ca şi pentru sociologie, poate fi considerat
drept o realizare a idealului de pozitivism al lui Auguste Comte. 4. Dezvotarea
sociologiei în Statele Unite a fost strâns legată de dezvoltarea democraŃiei în
acea Ńară. Aceasta era în contradiŃie cu situaŃia din Germania de dinainte de ce
l de-al doilea Război Mondial, când democraŃia nu fusese încă instituŃionalizată
. În acea vreme a fost posibil pentru Max Weber să descrie politica ca pe un dom
eniu al iraŃionalităŃii. În Statele Unite, politica se baza pe opinia publică, ş
i de aceea, era redusă la cercetarea socială. Pragmatismul american a conferit s
ociologiei un înalt statut, cel al unui domeniu de ştiinŃă util pentru politică.
Shimizu a legat psihologia socială americană de teoria europeană clasică a mode
rnizării (Shimizu 1951). El a văzut consecinŃele modernizării în termeni ai 1. d
iferenŃierii; 2. expansiunii; 3.mecanizării. El a schematizat tipurile fenomenel
or social-psihologice corespunzătoare acestor trei aspecte precum: a) indivizi n
eajutoraŃi sub o stare de anarhie; b) “narcotismul social” sub “violenŃa” comuni
caŃiei de masă şi c) “noua aglomeraŃie” din organizaŃiile birocratizate, precum
maşinăriile uriaşe. Diagnosticul dat de Shimizu privind declinul culturii americ
ane ca rezultat al modernizării, a fost puternic axat pe tehnicile psihologiei s
ociale. InfluenŃa gândirii sociologice europene poate fi, totuşi, simŃită în pla
nul secundar. 6. SOCIOLOGIA EUROPEANĂ A GENERAŢIEI DE AZI ÎN JAPONIA 6.1. Americ
anizarea sociologiei japoneze postbelice Cultura japoneză a devenit extrem de in
fluentă în Japonia după capitularea necondiŃionată de la sfârşitul războiului di
n Pacific. Engleza americană a devenit dominantă în şcoli şi în viaŃa cotidiană.
Sociologia era privită ca o “ştiinŃă americană”, iar Homans l-a înlocuit pe Dur
kheim, Simmel şi Weber pe listele lecturilor studenŃilor. Mai presus de toate se
aflau lucrările lui Talcott Parsons şi Robert R.Merton, care erau citite cu mul
t entuziasm în anii 1950 şi 1960. Aceşti autori au prezentat un foarte diferit t
ablou al sociologiei americane, de cel înfăŃişat de către Shinmei şi Shimizu în
anii 1930 şi 1940. Ei au prezentat America ca pe o Ńară a behaviorismului, a pra
gmatismului. Ceea ce Parsons şi Merton au dus în Japonia, pe de altă parte, erau
conceptele de “sistem social” şi vocabularul analizei funcŃionale. Sociologişti
i germani ai generaŃiei postbelice au fost, de asemenea, în mare măsură influenŃ
aŃi de evoluŃiile din sociologia americană şi au fost lăsate spre a-i redescoper
i pe Tonnies, Simmel
240
şi Weber, la o dată ulterioară. Interesul pentru aceşti autori nu a scăzut nicio
dată în Japonia, aşa cum cercetarea sociologică nu a fost niciodată întreruptă î
n timpul războiului, precum în Germania. Scrierile lui Karl Mannheim şi Theodor
Greiger, care fuseseră forŃaŃi să emigreze în perioada nazistă, erau cunoscuŃi ş
i citiŃi în Japonia postbelică. În contrast, lucrări precum cele ale lui Helmut
Schelsky şi Otto Stammer, care au ieşit în faŃă după război şi au ajutat să pună
înapoi pe traiectorie, sociologia germană, erau comparativ mai puŃin cunoscuŃi
în Japonia. TendinŃa americană a însemnat, totodată, că Heinrich Popitz şi M.Rai
ner Lepsius nu au devenit cunoscuŃi în Japonia până în anii 1960. În concepŃia l
ui Kunio Odaka, sociologia ca disciplină în anii 1940 şi 1950, a fost caracteriz
ată de următorii şase factorii: internaŃionalizare, intregare, diversificare, si
stematizare, o tendinŃă către utilitatea practică şi o tendinŃă către precizie.
În viziunea sa, diferenŃele individuale dintre abordările adoptate în diferite Ń
ări au început să dispară. Odaka (1958) a atribuit acestea difuzării sociologiei
americane. Aceasta a fost considerată ca o reflectare a faptului că Japonia era
foarte mult orientată către Statele Unite, atât cât priveau relaŃiile internaŃi
onale. În perioada târzie a anilor 1960 şi a anilor 1970, totuşi influenŃa Ameri
cii a început să cunoască un declin. Acest fapt s-a datorat, în parte distructiv
ului conflict rasial care diviza America, ascensiunii noii mişcări studenŃeşti d
e stânga şi impasului războiului din Vietnam. Lumea s-a îndreptat către o eră a
multipolarităŃii, iar această schimbare în politica internaŃională a avut o infl
uenŃă asupra sociologiei japoneze. În cele ce urmează, ne vom încumenta să merge
m pe urmele impactului mediului internaŃional în schimbare, asupra sociologiei j
aponeze, prin intermediul a două cazuri. Primul este acceptul în Japonia al soci
ologiei lui Talcott Parsons şi fuziunea ei cu sociologia europeană. Cel de-al do
ilea caz este cel al poziŃiei ocupate în Japonia de teoria ideologiei elaborate
de Karl Mannheim. 6.2. Talcott Parsons şi Japonia Când a apărut în 1937 cartea l
ui Parsons intitulată “Structura Actiunii Sociale”, ea a atras relativ puŃin ate
nŃia în Japonia, întrucât puŃini sociologi japonezi erau familiari cu lucrările
lui Parsons. Totuşi, scrieri precum “Sistemul Social” şi “Către o Teorie General
ă a Actiunii” au stârnit un mare interes şi au condus la o re-evaluare a importa
nŃei “Structurii Actiunii Sociale”. Faptul că “Structura Actiunii Sociale” s-a c
oncentrat asupra activităŃii lui Marshall, Pareto, Durkheim şi Weber, a stat dre
pt mărturie a orientării europene a scrierilor lui Parsons. Parsons, care elabor
a propria sa teorie voluntaristă a acŃiunii, a pornit să compare utilitarismul c
a şi curent cental al Iluminismului Britanic în secolul al XVII-lea până în seco
lul al XIX-lea, cu filosofia neo-kantiană a valorii ca succesor al idealismului
German. Proiectul a fost primit aprobativ de către intelectualii japonezi. Teori
a acŃiunii elaborată de Parsons a respins behaviorismul american. Categoriile sa
le de bază au fost derivate de la Weber. Categoria dihotomică a orientării acŃiu
nii ”motivaŃionale” versus “valoare” pe care Parsons a dezvoltat-o în “Sistemul
Social” şi-a avut originile în conceptele gemene ale lui Weber de “Interese” şi
“Idee” prezente în introducerea la “Wirtschaftsethik der Weltreligion” (Weber {1
920} 1971). Mai mult decât atât, conceptualizarea de către Parsons a “afectivită
Ńii” versus “neutralitate afectivă”, în cadrul primei perechi de “modele variabi
le”, este derivată din conceptul lui Weber de “affektuelles Handeln ” ca cea de-
a treia categorie din clasificarea tipurilor de acŃiune. Elementele weberiene di
n teoria acŃiunii aparŃinând lui Parsons, au fost în totalitate favorabil primit
e în Japonia. Nu acesta a fost totuşi, cazul cu teoria lui Parsons privind siste
mul social. Parsons a definit sistemul social ca pe un sistem păstrător de grani
Ńe, compus din acŃiuni umane. În concepŃia sa, socializarea şi controlul social
funcŃionează ca mecanism al integrării în sistemul social. MulŃi sociologi japon
ezi au criticat aserŃiunea lui Parsons după care comportamentul deviant generat
în sistemul social este îndepărtat de aceste mecanisme care îl redau stării sale
iniŃiale de echilibru. După părerea criticilor săi, în mod sigur din cauza aces
tor motive, teoria lui Parsons a funcŃionalismului structural nu a putut explica
schimbarea socială. Pentru Nishimura, teoria lui Parsons era în esenŃă o teorie
a ordinii şi armoniei care nu putea fi răspunzătoare pentru antagonism şi confl
ict. Aceasta era din cauză că s-a ocupat doar de acele cazuri în care este stabi
lită o normă instituŃionalizată. Chiar dacă echilibru este perturbat de un compo
rtament deviant, acest comportament va fi mai devreme sau mai târziu, înlăturat
(Nishimura 1957). Critica lui Nishimura la adresa lui Parsons a fost în multe pr
ivinŃe similară celei aparŃinând lui Dahrendaf, deşi cele
241
două lucrări critice fuseseră scrise independent. Inadecvările din teoria struct
ural-funcŃională a lui Parsons ca explicaŃie a schimbării sociale, erau astfel b
ine stabilite atât în Japonia, cât şi peste hotare. Eu am susŃinut faptul că o a
semenea critică este bazată pe o înŃelegere greşită a teoriei structural-funcŃio
nale, pentru care Parsons însuşi este parŃial răspunzător. După cum vom vedea, o
teprie structural-funcŃională formulată corespunzător, poate furniza o explicaŃ
ie pentru schimbarea socială (Tominaga 1965 a, 1976, 1986). Schimbarea socială e
ste luată, în general, spre a se face referire la o schimbare în structura socia
lă. Spre deosebire de structurile psihice care tind să rămână stabile după compl
etare, structurile sociale sunt supuse unei constante modificări de către actori
i umani din cadrul unui set de reguli structurale. De exemplu, structura organiz
atorică a unei companii poate fi modificată spre a se adapta la schimbările din
mediul înconjurător intern sau extern. În mod similar, în timpul RestauraŃiei Me
iji, structura instituŃională a feudalismului, care a precumpănit în Japonia - T
okugawa, a fost modificată pentru a fi mai în măsură a Ńine pasul cu cerinŃele u
nei societăŃi industriale moderne. Chiar dacă aceste schimbări structurale se su
cced sau nu, depinde de limita până la care sistemul este mai în măsură să ating
ă cerinŃele funcŃionale sub nou-creata structură socială, decât sub predecesorul
său. Ascensiunea comportamentului deviant este măsura insatisfacŃiei oamenilor
faŃă de vechea structură socială. În teoria devianŃei elaborată de Parsons, acce
ntul este pus pe socializare şi control ca mecanism de reglare a comportamentulu
i deviant. Totuşi, deviaŃia poate fi absorbită doar pe această cale, atunci când
structura instituŃională existentă rămâne stabilă. Când aceasta nu mai este cap
abilă a garanta stabilitatea sistemului în faŃa presiunii externe sau interne pe
ntru schimbare, schimbarea structurală devine o necesitate. Un punct ireversibil
este atins atunci când devine imposibil ca aceasta să revină la structura iniŃi
ală. Teoria lui Parsons asupra deviaŃiei şi controlului social nu a explicat în
suficientă măsură procesul atingerii unui nou echilibru prin intermediul schimbă
rii structurale. Totuşi, analiza schimbării sociale în termenii relaŃiei dintre
structură şi funcŃie, a furnizat o interesantă cale de explicare a schimbării so
ciale. În pofida originii americane a lui Parsons, gândirea sa a fost profund în
rădăcinată în tradiŃia europeană, un factor care explică larga sa receptivitate
în Japonia. După moartea sa în 1979, teoriile lui Parsons au fost mai departe de
zvoltate de sociologii europeni precum Habermas şi Luhmann. În lucrarea sa “Theo
rie des kommunikativen Handelns” (1981), Habermas a prezentat propria sa viziune
asupra lui Parsons sub aliniatul “competiŃia paradigmatică dintre teoria acŃiun
ii şi teoria sistemului” (1981:303). După Habermas, tendinŃa de a despărŃi teori
a acŃiunii de teoria sistemelor şi-a aflat originea în Europa, după Hegel şi Mar
x. Dilthey, Husserl şi Weber erau asociaŃi cu teoria acŃiunii, pe când analiza m
ecanismului pieŃei în economie Ńinea de domeniul teoriei sistemelor. Pentru Habe
rmas, Parsons a reprezentat punctul de mijloc între aceşti doi poli, tradiŃia id
ealistă, pe de o parte, şi cea pozitivistă, pe de altă parte. Pentru Habermas, s
istemul social era un subsistem al sistemului de acŃiune (Habermas 1981:299). Ni
klas Luhmann a examinat, de asemenea, relaŃia dintre teoria acŃiunii şi teoria s
istemelor în lucrarea sa “Soziologische Aufklarung III”. Din punctul de vedere a
l lui Luhmann, teoria acŃiunii şi teoria sistemelor erau încă distincte în era l
ui Durkheim şi Weber. Pe timpul lui Parsons, totuşi, nu mai era posibil să se fa
că distincŃia între ele. Pornind mai departe de la Parsons, Luhmann conceptualiz
ează acŃiunea şi sistemul în “Konstitutionszusammenhang” (Luhmann 1981:50-66). S
ociologia fenomenologică este un alt domeniu în care fuziunea teoriei lui Parson
s cu sociologia europeană este aparentă. Exponentul său de bază în Japonia a fos
t Kazuta Karauchi. Interesul pentru sociologia fenomenologică are o istorie înde
lungată în Japonia. Deşi Vierkandt şi Geiger, iar mai târziu George Guvitch, au
fost foarte citiŃi, Alfred Schutz a fost poate cel care s-a dovedit a fi cea mai
influentă personalitate. Schutz a fost redescoperit în anii 1970, cu mult timp
după publicarea influentei sale cărŃi “Der sinnhafte Aufbau der sozialen Welt” (
1932). În anii 1980, sintagma “teoria acŃiunii” care fusese până acum utilizată
în relaŃia cu Parsons, a început să fie folosită pentru a descrie activitatea lu
i Schutz. Efectul gândirii fenomenologice se extinde către Habermas şi Luhmann.
Este astfel posibil să se considere activitatea lui Parsons, Schutz, Habermas şi
 Luhmann ca fiind strâns legate între ele. Este totodată, adevărat de arătat că
similitudinile dintre teoria fenomenologică a acŃiunii şi teoria voluntaristă a
acŃiunii promovează schimbul de idei dintre sociologia europeană şi americană.
242
7. DE LA “TEORIA IDEOLOGIEI “ A IDEOLOGIEI “ LUI BELL
LUI
KARL

MANNHEIM LA “SFÂR ITUL
Interesul continuu pentru Karl Mannheim în sociologia japoneză postbelică este o
bună ilustrare a influenŃei pătrunzătoare a celui mai “european” element în soc
iologia europeană, şi anume în sociologia cunoaşterii. Interesul japonez pentru
Mannheim datează din 1932, de la publicarea lucrării lui Shinmei “Fazele Sociolo
giei Stiintei” (Shinmei (1932) 1977). Au existat o serie de traduceri ale cărŃii
lui Mannheim intitulată “Ideologie si Utopie “. Într-adevăr, Mannheim se află p
rintre puŃinii sociologi occidentali ale cărui scrieri complete sunt publicate î
n Japonia. Ce explică popularitatea lui Mannheim în Japonia? Se pare a fi eviden
t faptul că iniŃial interesul pentru istoricism şi marxism, în mod special pentr
u cel de-al doilea, a fost cel care a atras interesul cititorilor. În timp ce au
existat o serie de cărŃi care interpretau conŃinutul marxismului, “Ideologie si
Utopie” a fost singura care a conceptualizat funcŃia marxismului ca pe o gândir
e în întregul său, şi la analizat ca pe o “ideologie”. Suporterii acestuia au fo
st de acord cu Mannheim în aceea că caracterul unei ideologii “particulare” era
ridicat la nivelul unei ideologii “totale” de către marxism. Criticii acestuia,
pe de altă parte, au fost de părere că marxismul, ca o ideologie totală, a ataca
t concepŃia de ideologie a oponenŃilor săi, dar au refuzat să recunoască marxism
ul însuşi drept o ideologie. Ei au refuzat, totodată, să accepte că sociologia c
unoaşterii devenea posibilă doar atunci când se accepta necesitatea de a adopta
o perspectivă relativistă. Intelectualii japonezi în anii 1950 şi 1960 au fost p
rofund ambivalenŃi faŃă de marxism. În timpul Războiului Rece, a existat o polar
izare între ideologiile pro- şi anti- americane în Japonia. Ca rezultat, interes
ul s-a focalizat pe analiza funcŃională a rolului intelectualilor. (Hidaka 1960)
. Mannheim nu a dus lipsă de critici în Japonia. Critica a fost în mare parte în
dreptată împotriva supoziŃiei sale că “intelligentsia” era purtătoarea a ceea ce
el a calificat drept ideologie “generală” ca opus ideologiei “speciale”, sau so
ciologia cunoaşterii. Criticii săi au discutat în contradictoriu faptul că “inte
llgentsia” era doar un element al clasei mijlocii, şi astfel nu putea fi o clasă
transcendentală “liber plutitoare”, după cum presupusese Mannheim . Considerând
“intelligentsia” în acest fel, se putea, afirmau ei, ajunge la fascism.Shinmei
a fost primul dintre mulŃí critici în Japonia, care l-a criticat pe Mannheim în
acest fel, deşi mai târziu şi-a retras critica în prefaŃa cărŃii “Scrieri Comple
te” (1976). Este de interesant de observat, totuşi, că atât marxiştii, cât şi cr
iticii acestora au manifestat interes pentru Mannheim şi că exista un sprijin co
nsiderabil pentru teoriile lui, în Japonia. Totuşi, cursul istoriei a fost ca lu
crurile să ia o intorsătură imprevizibilă, pe care Daniel Bell a descris-o ca “S
fârşitul Ideologiei” (1969). De fapt, declinul de după publicarea cărŃii lui Bel
l a fost marcat de un avânt al ideologiei, decât de o prăbuşire. Sentimentul bel
icos înpotriva Vietnamului s-a ridicat cu repeziciune, iar neliniştea a fost răs
pândită. Bell a fost desigur, luat în derâdere de către japonezii angajaŃi ai No
ii Stângi. Totuşi, adevărul teoriei lui Bell a fost în curând amplu demonstrat î
n contextul japonez. Armata Roşie japoneză, una dintre facŃiunile Noii Stângi în
Japonia, a piedut complet sprijinul ca rezultat al nelegiuirilor din 1972 şi a
multor altor incidente violente, devenind complet dezorganizată. Din ce în ce ma
i puŃini studenŃi îl citeau pe Marx, în mod special după ce Gorbaciov a introdus
perestroicka în Uniunea Sovietică în anul 1985 şi după revoluŃiile democratice
din Europa Răsăriteană. Sfîrşitul Războiului Rece a fost, de fapt, cel care a ad
us sfîrşitul ideologiei. După cum indică Shimizu (1966:258259), utilizarea de că
tre Bell a ideologiei cuvântului nu are conotaŃii negative. Când Mannheim a vorb
it despre “ideologia particulară”, aceasta a însemnat drept un atac la adresa as
erŃiunii oponentului său. Nu acesta este cazul lui Bell, care spune că “ceea ce
preotul este pentru religie, este intelectualul pentru ideologie” (Bell 1960:394
). Dacă aşa stau lucrurile, atunci sfârşitul ideologiei înseamnă că nu mai exist
ă nici un fel de nevoie de intelectuali, exact aşa cum sfârşitul religiei înseam
nă că nu mai este nevoie de preoŃi. Aceasta ne duce înapoi la punctul de la care
am pornit .Teza noastră iniŃială a fost că Japonia a privit către ştiinŃa socia
lă europeană ca la un ajutor pentru procesul modernizării. Intelectualii japonez
ii au jucat un rol cheie în aceasta, introducând idei noi în Japonia şi interpre
tându-le. Liderii Mişcării Liberal-Democratice în Era Meiji au tradus lucrările
lui Spencer şi Mill. Tezele lui Bell referitoare la sfârşitul ideologiei au avut
, de asemenea, interpreŃi în Japonia. Aşa cum gândirea lui
243
Mannheim era o formă de ideologie , tot astfel erau şi ideile Mişcării Liberal-D
emocratice, DemocraŃia Taisho, spiritul capitalismului, noŃiunile “comunitate” ş
i “societate” şi “industrialism”. Noua ideologie europeană a modernizării a fost
importantă în Japonia în diferite etape. Primii răspunzători au fost Nishi şi F
ukuzawa în epoca Meiji, Takata, Shinmei şi Tanabe în epocile Taisho şi Showa, i
Shimizu i Kurauchi în anii postbelici. I, în pofida mult anunşatului sfârşit
al ideologiei, se pare
 că intelectualii încă mai au un rol important de jucat în
Japonia. 8.REZUMAT I CONCLUZIE După cum am văzut, există patru dimensiuni ale
procesului de modernizare:economicul, politicul, socialul şi culturalul. Nici un
ul dintre aceste aspecte nu s-a asemănat cu gândirea tradiŃională a Japoniei Tok
ugawa. Abia atunci când Japonia a devenit implicată într-o criză internaŃională
la sfârşitul Erei Tokugawa, se luase o decizie spre a deschide calea spre influe
nŃele occidentale ale modernizării. Sociologia a fost în principal preocupată de
aspectul social. Pentru liderii Mişcării LiberalDemocratice, principiile societ
ăŃii moderne, precum libertatea şi egalitatea, au fost păstrate cu sfinŃenie în
lucrările lui J.S.Mill şi Spencer . Mişcarea Liberal-Democrată s-a îndreptat spr
e Saint-Simon şi Comte atunci când naturalismul a devenit problematica dominantă
. Intelectualii japonezi au făcut uz într-un mod selectiv de gânditorii occident
ali, pentru a veni în întâmpinarea nacesităŃilor evoluŃiei gândirii sociale din
propia lor Ńară. Mai târziu apoi, tipul de analiză empirică urmărit de Tonnies,
Durkheim, Simmel şi Weber urma să înlocuiască scrierile mult mai abstracte ale l
ui Comte şi Spencer. DistincŃia făcută de Tonnies între “comunitate” şi “societa
te”, teoria diviziunii muncii a lui Durkheim, teoria diferenŃierii sociale a lui
Simmel şi teoria spiritului capitalismului elaborată de Weber, toate s-au potri
vit cu cerinŃele crescânde ale societăŃii japoneze pentru modernizarea socială ş
i culturală. Marxismul de asemenea, s-a lovit de o cerinŃă similară. Interesul j
aponez pentru psihologia socială a fost, de asemenea, legat de procesul moderniz
ării şi industrializării în Japonia şi, mai mult decât atât, de problema capital
ismului versus socialism. Aceasta este lumina în care trebuie interpretat intere
sul japonez pentru activitatea lui Talcott Parsons. Interesul pentru sociologia
cunoaşterii aparŃinând lui Mannheim a fost stârnit de implicaŃiile elevaŃiei abo
rdării structural-funcŃionale a lui Parsons, la nivelul ideologiei. Acum când Ja
ponia a ajuns din urmă naŃiunile avansate ale Occidentului, ar putea fi rezonabi
l să ne aşteptăm la un schimb bi-direcŃional între Japonia şi Europa. Ar putea f
i discutabil dacă interesul deosebit manifestat de sociologii japonezi pentru mi
şcările intelectuale occidentale, a fost pe socoteala dezvoltării teoriei sociol
ogice autohtone. Neîndoielnic există ceva adevăr într-un asemenea punct de veder
e. Ar trebui totuşi, scos în evidenŃă faptul că intelectualii japonezi au văzut-
o ca pe o primă responsabilitate de a-şi ajuta Ńara, spre o modernizare societal
ă şi cuturală. Ei au privit către Vest pentru a asigura mijloacele de realizare
a acestei modernizări. Calea este acum clară pentru dezvoltarea bi-direcŃionalei
comunicări dintre sociologii japonezi şi omologii lor occidentali. Este momentu
l ca învăŃaŃi japonezi să joace un rol mai activ în sfera internaŃională decât a
fost până acum posibil s-o facă, din motive pe care le-am prezentat mai sus. Ac
easta nu înseamnă să afirmăm că sarcina introducerii ideilor occidentale în Japo
nia s-a încheiat. Este doar o chestiune de re-evaluare a priorităŃilor, pe măsur
ă ce Japonia pătrunde din ce în ce mai mult în era modernă.
244
Studiu de autor Sociologia chineză Primele influenŃe Studiul societăŃii a cunosc
ut o accelerare şi o intensificare considerabilă in China la sfârşitul secolului
al XIX - lea. Datorită dinamismului şi liberalismului universităŃilor private a
mericane instalate pe pamântul chinezesc înca de la începutul secolului, acest i
nteres pentru studiul problemelor sociale s-a specializat progresiv, pentru a da
în sfârşit naştere unei şcoli chinezeşti de sociologie. Anii teribili şi discur
surile sociale Naşterea sociologiei chineze, ca şi a sociologiei europene este c
ontemporanã cu bulversãrile societãŃii, comparabile în intensitate celor asupra
cărora, în FranŃa, reflecta pãrintele disciplinei, Auguste Comte. Socologia chin
eza s-a nãscut într-o societate trecând de la un vechi la un nou regim (1911), t
recere precedatã şi urmatã de tulburãri ca Rãzboiul opiumului şi deschiderea con
cesiumilor strãine (înca din 1842), primul rãzboi chino - japonez (1894-1895), M
işcarea din 4 mai (1919), descoperirea marxismului şi fondarea Partidului Comuni
st Chinez (1921), marea invazie japoneza, înca din iulie 1937. Toate aceste even
imente împreuna au fost numite de cãtre Jacques Gernet “ anii teribili ” şi fac
parte din ceea ce istoricul american John King Fairbank desemneaza sub numele de
“ marea revoluŃie chineza”.28 Aceste tulburãri au hrãnit timp de decenii o efer
vescenŃã a discursului asupra societãŃii. Numele de Kang Youwei, Liang Qichao, L
iang Shuming, Tan Sitong si Yan Fu, la fel ca şi cele ale lui Hu Shi, Cai Yuanpe
i, Guo Moruo şi alŃii, marcheazã marile etape ale acestor discuŃii sociale înca
de la mijlocul secolului al X-lea. Cu titlu informativ, iatã câteva informaŃii a
supra acestor primi gânditori sociali ai Chinei contemporane (vezi Anexa- tabel
7). Pentru unii, societatea trebuie inainte de toate sã fie observatã, descrisã
şi inŃeleasã; pentru alŃii, ea trebuie schimbatã. Ca şi în Europa, într-o manier
ã mai radicalã încã, aceste discuŃii au dat curs în secolul XX la douã curente o
puse ale sociologiei, o sociologie de la catedrã şi una militantã. Una a avut pe
rioada sa de glorie în timpul primei jumãtãŃi a secolului; ea a fost serios zdru
ncinatã de replica spre interiorul Chinei datã în timpul rãzboiului de rezistenŃ
ã contra Japoniei (încã din 1937), şi a fost practic aneantizatã de cãtre rãzboi
ul civil din 1945. În 1952, pe continent ea a fost pur şi simplu radiatã din pro
gramele de învãŃãmânt şi de cercetare. A doua, sociologia marxistã, rãmasã margi
nalã înainte de 194929, ocupã în R.P.Chinezã, primul plan dupã dispariŃia sociol
ogiei universitare. Sociologia nu s-a nãscut în China de pe o zi pe alta, ea rez
ultã dintr-un lung şir de întrebãri asupra devenirii societãŃii, un parcurs care
începe în ultimii 30 de ani ai secolului al XIX-lea. Trebuie evocat aici marele
traducãtor al sociologiei, Yan Fu, care, traducãnd cuvântul sociologie prin “ q
unxue ” (ştiinŃa grupurilor) a definit ce este sociologia (universitarã) chinezã
. Dupã cum vom vedea, definiŃia sa pare pertinentã, nu numai în contextul abord
ãrii chinezeşti a sociologiei, ci şi al sociologiei în întregime, atât occidenta
lã cât şi chinezã, atât universitarã cât şi marxistã. Din perioada studiilor sal
e în Anglia, Yan Fu a importat convingeri legate de ideea de progres.30 În 1895,
el a fost primul în China care vorbea despre “ lupta pentru existenŃã ” şi “sel
ecŃie naturalã”, pe care le-a tradus prin “wujing” (lucrurile luptă pentru a se
menŃine) şi “tianze”(cerul[naturaŃ Jacques Gernet, “ China crucifcatã. Începutul
anilor teribili “, cartea X în Lumea chinezã, Paris: A. Collin, 1980, p. 519 Fa
irbank John King, Marea Revolutie Chineza, 1800-1985, New York: Harper&Row, 1986
28 29
Sun Chung - Hsing (Sun Zhongxing), " The Marxist Under currents in the Developme
nt of Society in China before 1949 ", Chinise Journal of Sociology, No10, sept.1
986, 61-88. 30 Această parte se bazează pe opere bine cunoscute, Pusey James, "
China and Charles Darwin ", Cambridge (Mass):HUP, 1983[1984Ń. 245
alege).31 Yan Fu a folosit aceiaşi expresie ca şi Kang Youwei pentru a vorbi de
“ sociologie ”, cuvânt pe care el l-a redat prin “ qunxue ”. Dupã J.R.Pusey (194
0) “qunxue” vrea sã spună pentru Yan Fu “ ştiinŃa forŃei grupurilor ” sau încã “
studiul despre cum o rasã este puternicã şi despre cum un grup se poate ridica
” (Pusey;76) . El voia să introducă opera lui Darwin în China cu scopuri reformi
ste, acreditând ideea că ameliorările graduale (schimbări treptate) erau perfect
convenabile, şi că asta nu implica nici respingerea tradiŃiei, nici condamnarea
radicală a Imperiului. El apăra aceste teze utilizând limbajul şi obişnuitele r
aŃionamente sociale ale filozofilor clasic, a celor care erau puternic preocupaŃ
i “de principe”, “de cel mai valoros”.32 Zan Fu era un darwinist social care gân
dea China în termenii supravieŃuirii rasei chinezeşti. Pentru aceste motive, el
a ales să-l introducă pe Darwin nu prin traducerea operelor sale, ci printr-o ca
rte mică a lui T.H.Huxley (1825-1895), care făcea distincŃie între lupta pentru
existenŃă înŃeleasă în termeni individualişti şi lupta pentru existenŃă înŃeleas
ă în termeni sociali. În 1898 Yan Fu a publicat traducerea cărŃii " EvolouŃie şi
etică " de T.H.Huxley, pe care a intitulat-o " Tianyan lun " (Teoria evoluŃiei)
. Această mică carte insistă asupra eticii evoluŃiei, pe necesitatea de a subord
ona interesele individiale intereselor sociale. Aceste conferinŃe de Thomas Henr
y Huxley, traduse şi adnotate de Yan Fu, au dat naştere uneia din cărŃile cele m
ai faimoase la schimbarea secolului, care a influenŃat toată intelectualitatea c
hineză. Schwartz (1964) şi Pusey (1983) citează amândoi şi comentează această fo
rmulă a lui Yan Fu, rezumând poziŃiile lui asupra evoluŃiei, progresului şi soci
ologiei. " Se poate discuta astfel teoria conservării (bao) grupului a lui Huxle
y: dacă ceea ce el numeşte etică socială (qundao) " provine din faptul că oameni
i exceleză (shan) în a intreŃine sentimente de simpatie (xianggan) atunci el com
ite o eroare ce nu poate fi ignorată, aceea de a lua rezultatul(jie) drept cauză
(yin). Este interesul pentru securitate cel care face ca primii oameni să abando
neze starea lor de răspândire (dispersare) şi să intre în societate; la început
omul este la fel, în întregime ca şi păsările, animalele săsbatice şi alte forme
inferioare; din asta nu rezultă o schimbare de sentimente (gantong). Faptul de
a se grupa în scopul securităŃii face ca, în cursul evoluŃiei, (tianyan), cei ca
re se adună împreună să se menŃină (cun), cei care nu se adună să dispară; cei c
are excelează (shan) în a forma grupuri(qun) se menŃin, cei care nu sunt capabil
i, dispar. Ce înseamnă a excela în a forma grupuri? A excela în a schimba sentim
ente de simpatie (xuang gantong). Dacă este astfel, atunci această capacitate (s
han) de a face schimb de sentimente de simpatie este o problemă de selecŃie natu
rală, şi nu un bun existent acolo de la început". Tianyan lun (Beijing:CP, 1981)
, partea întâi, cap.13, "zhisi" [ A limita egoismul Ń, p.32 Pusey p.162, Schwart
z pp. 107-10833. În această citare, Yan Fu leagă evaluŃia de instinctul de asoci
ere, progresul de gradul şi calitatea acestui instinct. Sociologia serveşte la a
arăta care sunt mijloacele de a stabili importanŃa şi de a dezvolta asocierile
cele mai eficace. Asta confirmă definiŃia pe care o dă Pusey pentru qunxue. Acea
stă definiŃie a sociologiei generale a fost taxată ( de către Schwartz, Pusey) c
a pur chinezească, deformată de o tradiŃie a preocupării exclusive pentru intere
sele princepelui pe spinarea indivizilor. Istoricii sociologiei, de exemplu Goul
dner, nu ignoră că sociologia (occidentală) nu este în mod unic orientată către
apărarea intereselor tuturor indivizilor sau de căutarea adevărului. Ea serveşte
de asemenea interesele "suveranilor". În societatea occidentală, acest suveran
nu este un principe, ci din clasa mijlocie. De aceea noi putem spune că definiŃi
a chineză dezvăluie, în
31
"Things contend means that things struggle to preserve themselves". "Heaven choo
ses" means that only the fit races are preserved. Yan Fu , "Yuanqiang", p.25, ci
tat în Pusey, 1983:61. 32 " Intelectualii chinezi " se preocupau mai degrabă de
practică decât de teorie: cum să suscite armonia celestă şi socială, cum să guve
rneze Statul, cum să asigure recoltele, etc. A se vedea M.Garnet, " Gândirea chi
neză ", " Secte şi şcoli ", pp.349-481. În timp de criză aceşti intelectuali pro
puneau mijloace de îmbogăŃire a statului şi de întprire a armatei. Primii sociol
ogi nu fac decât să reia acestă tradiŃie de inspiraŃie în parte juridică, interv
enŃionistă şi pragmatică 33 Pusey a tradus partea centrală după cum urmează: " E
volution has brought it about that those who are able to group shall survive; an
d those who are not able to group shall perish. Those who are good at grouping s
hall survive and those who are not good at grouping shall perish. What does it m
ean to be good at grouping? Tobe good at mutual sympathy". Schwartz a tradus ace
iaşi parte după cum urmează:" The process of evolution determines that those who
can form social groups survive, those who cannot shall perish. Those who form e
ffective social groups survive, those who do not disapear. What makes them effec
tive? The ability to develop a sense of mutual sympathy ". 246
propriul său context, caracterul utilitar şi pragmatic al sociologiei. Această p
rimă sociologie chineză nu este total originală în raport cu sociologia în gener
al. Ea este născută în condiŃii tulburi, ca şi în Europa în secolele XVIII şi XI
X, şi ea serveşte intereselor vitale ale societăŃii, cum este şi în cazul sociol
ogiei occidentale. Rolul misiunilor Sociologia chineză s-a înscris în suita soci
ologiei europene a Chinei pe care am evocat-o în prima parte. Aplicând metoda "e
pocilor de referinŃă", am redus prima sociologie europeană a Chinei la cinci aut
ori din secolele XVIII şi XIX. Lucrările lor păreau atunci că se concentrau asup
ra tuturor cercetărilor sociologice şi sinologice importante din Europa. Faptul
de a fi fost precursorii acestei discipline conferă celor cinci autori o poziŃie
preponderentă în istoria sociologiei, şi în mod particular în cea a sociologiei
Chinei. Dar ea nu se reduce la ei singuri. Ea prosperat în alte Ńări, şi încă d
e la sfârşitul secolului al XIX-lea, ea şi-a făcut apariŃia în Statele Unite. St
atele Unite nu reprezentau la sfârşitul secolului trecut, nici chiar la începutu
l secolului al XX-lea, centrul mondial incontestabil al sociologiei sau al sinol
ogiei. Între timp, studenŃii chinezi care se interesau de sociologie, dacă nu me
rgeau în Japonia, plecau de preferinŃă să studieze în Statele Unite. De ce nu ma
i curând în Europa "dominantă" ? Pentru a răspunde, trebuie considerată metoda d
e transfer a cunoştinŃelor între Europa şi China, în care oamenii religioşi (pre
oŃii) au jucat întodeauna un rol determinant. O scurtă evocare a implementării m
isionare ne va permite să evidenŃiem contextul intelectual din care a ieşit soci
ologia chineză. După secolul al XVIII-lea s-a produs în China o constantă reînno
ire a mişcării misionare. După iezuiŃii din secolul XVII şi XVIII, în secolul al
XIX-lea ajung misionarii anglicani, apoi în secolul al XX-lea, misionarii prote
stanŃi americani (cf. capitolul doisprezece). AceŃtia din urmă practicau metode
de evanghelizare foarte diferite de cele ale iezuiŃilor. Ei îşi puneau mai puŃin
speranŃe în convertirea membrilor elitei sau în studiul filozofiei chineze, cât
în serviciul claselor mijlocii ale oaşelor. De altfel, ei erau trimişi în China
de ansamblul credincioşilor unei naŃiuni, care se considera prietenă a Chinei,
ostilă atitudinii imperialiste a puterilor europene. InvestiŃiile lor in crearea
de spitale, de centre de asistenŃă şi de şcoli sau universităŃi, le-au asigurat
încă din primii ani ai ai secolului, o priză solidă în China şi în mod special
la studenŃi. Stabilirea şcolilor misionare explică dirijarea a aproape tuturor c
andiaŃilor la o educaŃie superioară în ştiinŃele sociale în Statele Unite. În Ch
ina, sociologia a fost mai întâi predată în universităŃile misionare. Acestea of
ereu în plus, burse de studii pentru Statele Unite. Majoritatea sociologilor chi
nezi importanŃi pe care îi menŃionăm au studiat în Statele Unite. InfluenŃe euro
pene Ne-am îndepărta prea mult de subiect, dacă n-am prezenta, chiar şi pe scurt
, o panoramă a sociologiei americane la începutul secolului. Să remarcăm că ea n
u era încă independentă de sociologia europeană, cu atât mai mult cu c1t sociolo
gii americani care serveau de conferenŃiari studenŃilor chinezi, mergeau ei înşi
şi să studieze în Europa. Să vedem cazul principalilor profesori şi maeştri de f
ilozofie ai lui Sun Benwen şi ai lui Fei Xiaotong. Se ştie că Franklin Henry Gid
dings (1855-1931) a studiat mult timp filozofia şi sociologia europeană (Comte ş
i Spencer, de Greef, Tarde, Durkheim, Quetelet, Galton) înainte de a deveni prim
ul profesor acreditat de sociologie din Statele Unite, în 1894. Ale sale " Princ
ipii ale sociologiei " datează din 1896. Sub acelaşi titlu, Sun Benwen a publica
t în 1934 a publicat opera sa cea mai celebră. William F. Ogburn (1886-1959), pr
ofesor la columbia şi la Chicago, a fost student al lui Giddings. William I. Tho
mas (1865-1947) a studiat la Berlin şi la Göttigen (1888-89) unde s-a interesat,
printre altele, de operele lui W. Wundt (1832-1920), apoi de cele ale lui Herbe
rt Spencer. Robert E. Park (1864-1944) şi-a făcut doctoratul la Heideberg şi std
iase la Berlin şi Strassbourg cu Simmel. El a fost chemat la Chicago de
247
către Thomas. Robert Redfield (1897-1958), elev şi ginere al lui Park, fusese şi
el direct influenŃat de operele lui Maine, Durkheim şi Tönnies. Pe de altă part
e, Radcliffe-Brown şi Malinovski fuseseră chemaŃi să predea la Chicago în ani pa
truzeci, unde inspiraŃia funcŃionalistă (engeză) era bine achiziŃionată (Boudon
şi Bourricaud,1982). InfluenŃa europeană se exercită deci bine din partea acesto
r autori pe care sociologii chinezi îi prezentau drept maeştrii lor şi se poate
admite că există o continuitate între sociologii europeni ai secolului al XIX-le
a şi sociologii chinezi formaŃi în Statele Unite sau în Europa în prima jumătate
a secolului al XX-lea. Vom vedea că această filiaŃie este în mod particular mar
cată, dacă se ia în considerare vocaŃia conservatoare a sociologiei, aşa cum a f
ost ea discutată de-a lungul discutării problemelor legate de ordinea socială, d
e morala sau controlul social, de comunitatea familială şi de schimbarea în limi
tele tradiŃiei. Studii ştiinŃifice Cu gânditorii sociali ai secoului al XIX-lea,
venim să evocăm originile sociologiei în China. Unii dintre precursori vor deve
ni revoluŃionari, alŃii se vor îndrepta către studiile academice. Aceştia din ur
mă vor fi fondatorii sociologiei chineze pe care o considerăm aici, sociologia d
e la catedră (universitară). După o prezentare a principalilor sociologi chinezi
în timpul primei jumătăŃi a acestui secol, vom trece în revistă studiile consac
rate sociologiei chineze, pentru a ne face o idee despre întinderea şi actualita
tea sa. Vom discuta, în fine, despre sociologia chineză propriu-zisă, despre ram
urile sale principale, despre sociologia de la catedră şi sociologia marxistă. S
curtă istorie a sociologiei chineze 1895-1989 China primei jumătăŃi a secolului
al XX-lea numără o cincime din sociologii universitari importanŃi. De fapt, numă
rul sociologilor recunoscuŃi, aşa cum o arată o anchetă detailată din 1948 (Sun
Benwen), se ridica la 130. Dar numai jumătate au lăsat publicaŃii. Cei mai impor
tanŃi dintre ei, cu care am întocmit o listă, au scris numeroase lucrări: unele
din publicaŃiile lor sunt cunoscute şi disponibile în afara Chinei, pentru că el
e au fost scrise în engleză, sau pentru că ele marchează trecerea prin Statele U
nite sau Europa a autorului lor, majoritatea sociologilor chinezi făcându-şi doc
toratul în străinătate. (vezi anexa tabel 8 ) PublicaŃiile dinainte de 1949 ale
celor şaptezeci de sociologi chinezi constituie ceea ce Fei Xiaotong numeşte în
1988, Şcoala chineză de sociologie. ImportanŃa sa este încă puŃin cunoscută, in
ciuda publicaŃiilor care i-au fost deja consacrate. Istoria sociologiei chineze
a făcut obiectul mai multor articole şi lucrări. Lista următoare permite să se a
precieze impotanŃa crescândă a cercetărilor în acest domeniu (vezi anexa - tabel
9). Această listă, departe de a fi completă, dar făcând un inventar al operelor
cel mai uşor accesibile, arată că interesul pentru sociologia chineză s-a manif
estat mai ale în anii optzeci, dată a renaşterii acestei discipline în China con
tinentală. Încă din 1980, n-au fost numai articole publicate asupra subiectului,
ci opere întregi (memorii, teze de doctorat, istorie, dicŃionare). Se va nota c
ă această listă lasă de o parte sociologia care s-a dezvoltat în Taiwan încă din
1950. Aceasta a cunoscut de asemenea o nouă perioadă de prosperitate după debut
ul anilor optzeci.34 Cele două curente ale sociologiei chineze Sociologia de la
catedră chineză este divizată în două curente ale influenŃelor intelectuale, pe
care le vom ilustra cu cei doi autori aleşi în capitolele 9 şi 10: Un prim curen
t este asociat antropologiei sociale britanice care a influenŃat un mic grup de
cercetători de la Universitatea Yanjing. SprijiniŃi puternic pe numeroasele lor
relaŃii în Europa şi Statele Unite de mari nume ale sociologiei şi antropologiei
(Malinowski, Radclife-Brown, Park, Redfield), ei au
34
Un asterix la sfârşitul unei citări indică faptul că noi n-am văzut documentul c
itat. 248
apărat metoda care privilegia anchetele asupra micilor comunităŃi. Acest curent
este reprezentat de Universitatea misionară privată Yanjing, al cărei departamen
t de sociologie a editat timp de zece ani celebra " Lume sociologică " (1927-193
6). Mai mulŃi dintre cei mai celebri sociologi chinezi sunt asociaŃi acestei ins
tituŃii, dintre care cel mai cunoscut este fără îndoială Fei Xiaotong. Al doilea
curent al sociologiei chineze este îndeosebi influenŃat de sociologia americană
, şi în particular de către Şcoala New York a Lucrătorilor Sociali, departamente
le de sociologie ale UniversităŃilor Columbia şi Chicago. Este curentul anchetel
or sociale, în general urbane, apropiate de politicile sociale aplicate. Acest c
urent este marcat de către psihologia socială şi de către reformism. Acest tip d
e studii au fost posibile la Chicago graŃie donaŃiilor fundaŃiei Rockefeller. Do
uăzeci de ani mai târziu, chinezii vor beneficia de acelaşi finanŃator, pentru a
întreprinde cercetări de acest tip, dar în zonele rurale ( Gransow1988 ).Pentru
a ilustra acest al doilea curent, noi l-am ales pe Sun Benwen, profesor la Univ
ersitatea naŃională din Nankin, editor al organului SocietăŃii chineze de sociol
ogie, Jurnalul de sociologie şi autor al unei lucrări în patru tomuri consacrate
problemelor sociale în China. Această împărŃire nu trebuie să fie luată într-un
sens foarte strict, caci existau legături personale între cele două grupuri. Pa
rk, reprezentant al şcolii din Chicago, a predat primele rudimente ale metodei e
tnologice lui Fei Xiaotong. Invers, Wu Wenzao, director al departamentului de so
ciologie la Yanjing şi purtătorul de cuvânt al lui Radcliffe-Brown, n-a fost nic
iodată prea îndepărtat de Sun Benwen, în particular în ceea ce priveşte mişcarea
de sinizare şi publicarea manualului de sociologie Principii de sociologie. De
aceea nu trebuie să ne mire că, în ciuda influenŃelor diverse, un anumit număr d
e teme, caracteristice societăŃii chineze, apar în toate aceste anchete: rolul f
amiliei în organizarea economică, politică şi socială, şi rolul cultului strămoş
ilor. În plus, aproape toate studiile despre societatea chineză încă din 1927, i
ndiferent că sunt opera sociologilor de la catedră, marxişti, activişti sau refo
rmatori sociali, toate acordă "ruralităŃii" un loc privilegiat. După Chiang Yung
-chen, sociologia chineză s-a dezvoltat după modelul sociologiei americane, cu z
ece ani decalaj. InfluenŃa şcolii din New York, apoi a celei din Chicago se fac
resimŃite în această ordine. Sociologii chinezi se pasionau pentru chestiunile d
ezbătute în sociologia americană şi începeau să se intereseze de studiul oraşelo
r. Ori, în China, sociologia era susŃinută nu de către Guvern, ci de colegiile m
isionare americane şi de fundaŃiile americane, în principal cea a lui Rockeffele
r. Aceasta din urmă finaŃa trei instituŃii de învăŃământ şi de cercetare: Prince
ton în Pekin ( antena UniversităŃii Princeton la Pekin ), Institutul Pacificului
şi consiliul Chinei de Nord pentru ConstrucŃie Rurală. FundaŃia a fost administ
rată de către diverse personalităŃi care au avut influenŃa lor asupra orientării
şi utilizării fondurilor. TendinŃa pare să fi fost, încă din 1931, de a încuraj
a marile studii rurale. Astfel că, an de an, mulŃi sociologi chinezi şi departam
ente de sociologie îşi axează cercetările asupra anchetelor rurale, mari sau mic
i.35 Incepând cu 1985-1986, dată a lucrărilor pe care le vom rezuma, mai multe o
pere importante au fost terminate despre sociologia chineză. Unele teze prezintă
cu multe detalii stabilirea sa instituŃională, cum este în particular teza lui
Chung-hsing (1987) şi cea a lui Bettina Gransow (1992). Alături de ei, autori ch
inezi de pe continent publică istorii ale sociologiei chineze (Yang Yabin 1987,
Han Mingmo 1987). Deceniul 1979-1989 este celebrat ca deceniul reconstrucŃiei so
ciologiei chineze după treizeci de ani de "suspendare"36 Aceşti ultimi zece ani
au avut în vedere reabilitarea organelor sociologiei universitare. Dar, pentru m
oment, toată această sociologie reabilitată este sub fermul control al pedagogie
i materialismului istoric.37
35
Comunicat la o conferinŃă la Nankang în 1989. Detalii ale acestei părŃi de istor
ie a sociologiei chineze sunt reluate în Gransow 1992. 36 Yan Ming, " Sociologia
în China: trecutul, prezentul şi viitorul ", Chinese Sociolgy and Anthropology,
declin 1989, 3-29. Este introducerea la două volume ale revistei Chinese Sociol
ogy and Anthropology, consacrate acestei aniversări. Yang Ming împarte istoria s
ociologiei chineze în cinci faze: adopŃia (1895-1913), stabilirea academică (191
3-1930), expansiunea (19301948), suspendarea (1949-1979), reconstrucŃia (1979-).
Asupra aceluiaşi subiect, în chineză: Academia NaŃională de ŞtiinŃe Sociale (ed
.1989) 37 Gipoulux François, " Sociologie şi reformă: rena;terea sociologiei în
Republica Populară Chineză ", REES, XXVII, 87, 1989,pp.51-68. 249
Vom vorbi în principal de sociologia universitară (sau de la catedră), deoarece,
în perioada menŃionată, prima jumătate a secolului al XX-lea, ea era nu numai d
ominantă, dar ea ocupa singură scena instituŃională. Că era în universităŃi priv
ate sau universităŃi naŃionale, sociologia marxistă nu avea pur şi simplu trecer
e. Toate catedrele universitare, toate revistele sociologice, asociaŃiile profes
ionale, publicaŃiile specializate se refereau numai la sociologia universitară.
Au fost două sau trei excepŃii de autori apropiaŃi marxismului, care au avut tot
uşi contact cu instituŃia: Chen Hansheng38, Li Da (1980 -) şi Xu Deheng.39 Prin
originile şi funcŃionarea sa între 1920 şi 1950, sociologia chinezăface parte in
tegrantă din sociologia mondială. Ea este în principal influenŃată de teoriile a
părute Europa, apoi răspândite în Statele Unite. Se poate deci aştepta să găsim
la ea aceleaşi preocupări teoretice ca şi în Occident. În ceea ce priveşte studi
ul Chinei, sociologii chinezi au în mod normal avantajul de a cunoaşte subiectul
din interior. Vom vedea ce elemente noi aduc ei. Pentru fiecare autor, vom anal
iza în detaliu un text reprezentativ, căci scopul acestei a douăsprezecea părŃi
nu este de a face istoria sociologiei chineze din 1895 până în zilele noastre, c
i de a face cunoştinŃă cu doi dintre cei mai celebri sociologi chinezi. Unul est
e legat sociologilor cei mai apropiaŃi de universităŃile misionare americane, al
căror centru de influenŃă era Pekin, celălalt a predat timp de douzeci de ani l
a Universitatea centrală din Nankin, capitala naŃională. Vom vedea că sociologii
chinezi nu se opuneau teoriilor pe care le importau, ci din contră le aplicau s
crupulos, îmbunătăŃind chiar teoria originală în mai multe puncte. Această aprof
undare teoretică s-a tradus printr-o definire mai bogată a trăsăturilor sociolog
ice fundamentale pe care noi le-am relevat. RITUALISMUL ŞI CHINA CONTEMPORANĂ Vi
aŃa urbană în China contemporană Oare constatările lui VFCC sunt aplicabile oraş
elor? Pentru a şti trebuie reclasate datele, alese şi contabilizat tot ceea ce p
riveşte viaŃa citadină, trebuie produse noi scale de măsurare şi interpretare du
pă variabile apropiate. Ceea ce a fost îndeplinit de Martin Whyte şi William Par
ish din 1977 până în 1984, data la care ei produc "ViaŃa urbană în China contemp
orană".40 Utilizând aceeaşi metodă de cuantificare şi interpretare a informaŃiil
or culese prin interviuri, Martin Whyte41 îşi propune să vadă dacă oraşele chine
zeşti, în timpul RevoluŃiei revoluŃiei culturale şi exact după, în cea mai puter
nică perioadă a maoismului (1966-1976), sunt radical diferite de oraşele din alt
e Ńări ale lumii. El ne dă o informaŃie cel puŃin surprinzătoare. Formidabila bi
rocratizare a raporturilor sociale la care oraşele chineze au fost supuse în tim
pul şi după primii ani ai RevoluŃiei culturale, n-a distrus rolul familiei chine
ze, ea dimpotrivă l-a întărit. Familia s-a constituit ca un zid de apărare contr
a tracasărilor birocratice ale vieŃii cotidiene, ea a devenit centrul unei reŃel
e de relaŃii care amestecă reflexele familiale cu activităŃile sociale, profesio
nale şi politice. Acestă lărgire a logicii raporturilor familiale în afara cercu
lui strâns al legăturilor de rudenie generează un sistem ritualizat de relaŃii.
Martin K. Whyte, notă biografică Martin King Whyte, fiul celebrului sociolog Wil
liam Foote Whyte (1914-), a studiat mai înt1I fizica la Cornell (licenŃa), apoi
rusa la Harvard, pentru ca în final să obŃină, în 1971, un doctorat în
38
Schmutz 1985 : 69. Chen Hansheng (1987-) este autorul a numeroase opere în engle
ză, Landlord and Peasant in China (1936), Industrial Capital and Chinise Peasant
s (1937). Cf. notiŃei biografice despre Chen Hansheng în H.R.Isaacs, Reencontres
in China: Notes of a Journey to a time capsule, Armonk, NZ.: M.E. Sharpe, 1985
39 Han Mingmo 1987: 113. Li Da (1980 - ) cofondator al PCC în 1921, primul respo
nsabil cu propaganda. Unul din acuzatorii lui Fei Xiaotong în timpul campaniei î
mpotriva dreptei în 1985, imediat după O Sută de Flori. Xu Deheng a fost mai înt
âi durkheimist. 40 Chicago: UofC Press, 1984. Aceasta după ULCC. 41 Pentru folos
irea numelor autorilor în acest capitol şi precedentul, cf. Capitolul XIV, nota
1. 250
sociologie la aceiaşi universitate. Din 1969 el predă sociologia la Universitate
a din Michigan la Ann Arbor, unde este numit profesor în 1976. După informaŃiile
culese printr-un interviu în timpul verii lui1986, Martin K. White îşi concepe
lucrările sale asupra Chinei ca mijloace necesare dezbaterilor disciplinei sale.
De exemplu el era interesat de discuŃiile asupra modelelor societăŃilor industr
iale şi socialiste. Lucrările asupra Chinei i-au furnizat elemente concrete pent
ru a interveni în aceste dezbateri. Invers, sociologia i-a servit să verifice şi
să pună în dicuŃie, în mod incontestabil a priori, curentele la specialiştii am
ericani ai studiilor chineze. AmbiŃia sa, spune el, se rezumă la a produce minuŃ
ioase descrieri sociologice ale vieŃii cotidiene chineze. Pentru el China face p
arte dintr-un mare puzzle social al lumii pe care trebuie fără încetare să contr
ibui la al descifra. Principalii săi maeştri sunt sociologul american William Go
od şi, într-o măsură mai mică, istoricul şi sociolog al Chinei, Franz Schurman.
În numele perceptelor sale, Martin Whyte este un specialist al sociologiei urban
e, pe care o practică împreună cu studenŃii săi de mulŃi ani în cadrul "Proiectu
lui Detroit42 ". Recent el a încercat o cercetare asupra oraşului asupra oraşulu
i Chengdu la Sichuan, utolizând în parte metoda acestui proiect. Metodologie Cee
a ce am spus în precedentul capitol despre William Parish şi orientarea sa metod
ologică este evident valabil pentru Martin Whyte deoarece VfCC şi ULCC sunt rezu
ltatul muncii lor comune. Un cuvânt despre William Good, pe care Whyte l-a ales
cu plăcere ca pe unul din maeştrii săi în sociologie. Good şi-a orientat munca s
a spre probleme de metodă, spre o sociologie universală interesată de revoluŃie,
de modernizare, de transformarea familiei, spre probleme de prestigiu şi de rit
ual43. Martin Whyte a publicat lucrări remarcate care relevă aceeaşi orientare44
. Societatea citadină spre 1975 În ULCC găsim informaŃii ilustrând soarta contem
porană a ceea ce am numit " cultul stramoşilor". Plecând de la luarea în conside
rare a structurilor subadiacente ale vieŃii cotidiene, de la înlănŃuirea ierarhi
că a oraşelor pe eşicherul naŃional, Whyte lămureşte relaŃiile dintre indivizi a
l căror caracter ritualizat rezultă dintr-o intersecŃie de aranjamente ierarhice
, depreocupări morale şi de persistenŃă a strategiilor familiale. Contextul iera
rhic ULCC pleacă de la elementul cel mai cuprinzător, eşicherul naŃional pe care
fiecare oraş chinez ocupă o poziŃie mai mult sau mai puŃin prestigioasă. În par
tea de sus a piramidei se găsesc oraşele capitale cu vârful la Pekin, Shanghai ş
i Tianjin. Urmează mai apoi oraşele provinciale mai puŃin importante, apoi oraşe
le fără rol administrativ, în fine târguşoarele şi la urmă de tot oraşele izolat
e. ULCC descrie politica socială care, pentru fiecare oraş, rezultă din această
înlănŃuire, ceea ce înseamnă capacitatea mai mare sau mai mică a fiecărui oraş d
e a oferi un cadru material satisfăcător în termeni de servicii sociale, şcolare
şi medicale. Marile oraşe ca Pekin sau Shanghai nu au avut a se teme niciodată
de grave retricŃii în materie de distribuŃie a produselor de primă necesitate, p
roduse alimentare şi de îmbrăcăminte, asta chiar şi în cele mai grele momente al
e Marelui Bond înainte de 1957-1960 sau a RevoluŃiei culturale (1966-1968). În a
lte mari oraşe,
42
Se găsesc informaŃii despre acest mare proiect legat de învăŃământ în Horward Sc
human, "The Detroit Area Study After Twenty - five Years" , The American Sociolo
gist, august 1977, 12, pp. 130-137. 43 Titlurile publicaŃiilor lui Good reflectă
aceste orientări: Methodes in Social research (cu Paul K. Hatt), New York: McGr
aw Hill, 1952; World Revolution and Family Patterns, New York: Free Press, 1963;
the celebration of Heroes: Prestige as a Social Control System, Berkeley: UCP,
1978 44 Small Groups and Political Rituals in China and The Status of Women in P
reindustrial Societies ( respectiv Berkeley: UCP, 1974 şi Princeton: PUP, 1978 2
51
distribuirea este în general mai bună dec1t în oraşele mici (1984-91) şi aşa mai
departe până la regiunile câmpeneşti sau de munte. ÎnlănŃuirea de oraşe în Chin
a nu este fixată de singură activitatea economică, cum este cazul în societăŃile
comerciale sau în vechile colonii. Oraşele actuale reînnoadă tradiŃia cu trecut
ul imperial. În mod tradiŃional, oraşele erau repartizate pe teritoriul Imperiul
ui în funcŃie de imperative politice. Un oraş Ńinea loc de centru administrativ,
unde semnele puterii se etalau cu fastul corespunzător poziŃiei sale. O logică
asemănătoare ordonează oraşele comuniste. După 1958, limitări foarte stricte ale
alegerii rezidenŃei sunt impuse populaŃiei. (1984:17). Aceste restricŃii prives
c atât exodul rural despre care am vorbit, cât şi mutările dintr-un oraş într-al
tul. Oraşele sunt clasificate şi reglementările nu autorizează familiile să schi
nbe domiciliul pentru a merge să se instaleze într-un oraş cu un statut mai ridi
cat. Singurele deplasări de luat în seamă sunt deplasările ierarhic descendente,
care, bineânŃeles nu interesează pe nimeni. Guvernul menŃine o " rigidă ierarhi
e urbană a accesului limitat". (1984:18) Se spune, de exemplu, exager1nd un pic,
dar asta rezumă bine situaŃia, că e preferabil " să fii mai bine măturător de s
tradă la Shanghai, dec1t un doctor într-un târguşor ca Xinjiang". Ca majoritatea
altor Ńări, fiecare oraş este supus unor instanŃe administrative de importanŃă
descrescătoare, capitale ale oraşelor rurale. În RPC, această piramidă administr
ativă coboară până la unităŃi administrative numite sectoare (paichu suo), comit
ete (jiedao) şi asociaŃii de cartier (juwei). Acestea din urmă grupează de la ci
ncisprezece la patruzeci de familii (1984: 22,282) şi sunt dotate cu puteri cons
ierabile asupra membrilor lor: ele controlează accesul la locuinŃe, distribuirea
cupoanelor de raŃii şi chiar autorizaŃiile de căsătorii şi naşteri.45 În afară
de structura de organizare administrativă referitoare la locuitori , există încă
o structură profesională, legând fiecare om al muncii de unitatea sa de muncă(d
anwei). Acestea sunt de trei tipuri: întreprinderi de stat, cele mai prestigioas
e, apoi întreprinderi colective şi, în fine, întreprinderile independente. Acest
e diferenŃe sunt întreŃinute de o politică economică care favorizează anumite se
ctoare(industrie grea, construcŃii, sănătate, educaŃie) şi neglijează altele (se
rvicii publice, transporturi, poştă, restaurante, bănci).(1984:35) ViaŃa cotidia
nă nu scapă consecinŃelor acestor inegalităŃi de tratament, de ordin structural:
ea se referă la nivelul raporturilor socialecele mai simple, stratificate şi bi
rocrartizate la extrem. Cele mai importante mărci care disting individul sunt "e
tichetele" de statut de care depind toate aspectele vieŃii cotidiene şi profesio
nale, ca educaŃia, posibilitatea de a găsi o slujbă bună şi de a primi numiri în
slujbă, salariu, prestigiu social, căutarea unui partener conjugal(1984:46). Ac
este etichete au variat după bunul plac al campaniilor politice, cele mai frecve
nte având ca nume: capitalist, comerciant, vânzător, muncitor, sărac, Ńăran, fun
cŃionar, cadru revoluŃionar, contra - revoluŃionar (1984:46). Trebuie să se insi
ste asupra faptului că aceste îmbinări diferenŃiate în RPC nu sunt simple variaŃ
ii aşa cum se întâlnesc peste tot în marile şi micile oraşe, între sectoare prim
are, secundare şi terŃiare sau între cartiere rezidenŃiale şi cele populare. Cee
a ce caracterizează societatea chineză descrisă de ULCC, este prezenŃa unei sing
ure ierarhii de statusuri, aplicându-se ansamblului societăŃii, începând de la c
apitală până la micile târguşoare, influenŃând cele mai puŃin importante aspecte
ale vieŃii cotidiene ale fiecărei persoane: " Există doar o singură ierarhie a
statusului[…Ń. Pe această ierarhie, venit, consum, status, putere, toate sunt co
erente." (1984:363) Este, de asemenea, important să nu se reducă această ierarhi
e la dimensiunea sa pur materială a aparatului birocratic apăsând în mod uniform
asupra tuturor cetăŃenilor (1984:299). Este vorba de fapt de o orânduire social
ă, făcând apel la toate celelalte elemente esnŃiale ale societăŃii, în primul râ
nd locul familiei. Martin Whyte, după ce, ca şi William Parish a redefinit cadru
l ierarhic ca punct de plecare, abordează subiectul său principal - relaŃiile so
ciale inspirate de logica de familie, dar etalate în afara acesteia. Rezultatul
nu este dezvoltarea "principiului de conştiinŃă" (cf. lui Adam Smith conceptuali
zând ideologia modernă), ci o sofisticare a comportamentelor care aminteşte în p
lus ritualismul lui Herbert Spencer.
45
Această putere are de fapt limite cum o sugerează această cifră: în oraşe trăies
c mii de tineri trimişi la Ńară dar, de fapt, în mod ilegal reîntorşi la oraş(19
84:260). Este adevărat că aceşti indivizi ilegali nu au nici un drept, drepturi
pe care în mod precis le generează (în parte) asociaŃiile de cartier. Într-o soc
ietate de penurie generalizată, aceste drepturi sunt singurele valori capitaliza
te. 252
ViaŃa ritualizată Datele pe care Martin Whyte a putut să le culeagă despre cultu
l strămoşilor sunt practic inexistente. Problema nu este tratată decât într-o ma
nieră indirectă. Datele sale provin din interviuri făcute la Hong Kong, unde maj
oritatea informatorilor au recunoscut că nu dau importanŃă acestei practici. Fid
el metodei şi datelor sale, MartinWhyte a ajuns la concluzia "distrugerii vechil
or credinŃe cu privire la strămoşi şi la obligaŃiile datorate familiei" (tradus
din 1984:328): " Pentru majoritatea populaŃie în marile oraşe , şi în special pe
ntru tineret, ruptura cu 3000 de ani de tradiŃie este dramatică" (1984:316) Treb
uie deci găsite informaŃii în altă parte, ceea ce facem întorcându-ne spre preze
ntarea controlului social. Se găsesc, în mod indirect, indicaŃii de primă import
anŃă asupra ritualismului în societatea comunistă. Înaintarea instalării complet
e asistemului comunist, fiecare cartier, ghildă, (asociaŃie de negustori) şi alt
e grupuri aveau propria lor divinitate protectoare, templul lor şi grupul lor de
personalitŃi responsabile. Din 1970 nu mai rămâne aproape nimic din aceste mult
iple activităŃi religioase în oraşe (1984:308). Semnele exterioare ale cultului
strămoşilor şi ale religie populare au dispărut în totalitate.46 Sub presiunea n
oilor reglementări şi prin forŃa dificultăŃilor materiale (incinerare obligatori
e, funeralii somptuoase, imposibile dpv. financiar) nu se mai găsesc urme ale re
ligiei familiale. Făcând parte din cele "Patru Idei Învechite" (si jiu) simple c
eremonii în faŃa tăbliŃelor de lemn purtând numele strămoşilor au fost şi ele de
asemenea într-atât simplificate până la a trece neobservate de către străinii f
aŃă de familie. Manifestările şi sentimentele religioase au devenit extrem de ra
re în marile oraşe chineze în timpul perioadei maoiste. Dar alte instanŃe au văz
ut lumina zilei. AsociaŃiile de cartier şi micile grupuri organizate la locurile
de muncă au ca scop " resocializarea" populaŃiei la nivelul noilor valori (1984
:305). UnităŃile de muncă şi asociaŃiile de cartier au ca sarcină să asigure con
formarea la la normele oficiale de comportament. Această sarcină devine posibilă
prin extinderea puterilor
 lor birocratice, înŃelegând între altele, Ńinerea unu
i dosar personal (dang an) al fiecărui individ şi dreptul de al da pe mâna justi
Ńiei (1984:241) decizând, dincolo de simplele penalizări referitoare la accesul
în noile locuinŃe sau la cupoanele suplimentare de raŃii, sentinŃe de aplicat (e
xpulzarea afară din oraş, trimiterea într-un lagăr de reformă prin muncă sau de
reeducare prin muncă). Astfel, ceea ce s-a schimbat, nu este controlul însuşi, c
ât forma saşi faptul că noile norme sunt comandate, transmise şi impuse întregii
Ńări prin intermediul unei organizaŃii unice şi ierarhizate. Se pare deci că în
RPC, în epoca descrisă de Martin Whyte, vechea religie populară practic a dispă
rut, înlocuită de o încadrare politică foarte densă, intervenind larg în viaŃa c
otidiană. Martin Whyte crede că principalul element responsabil de acest abandon
al religiosului nu este schimbarea ritualului (ritualul politic înlocuind vechi
le practici religioase) ci , mai mult, eroziunea unei motivaŃii esenŃiale în soc
ietatea chineză: tinerii, în întregime sau în parte socializaŃi sub RPC, au câşt
igat convingerea inutitlităŃii de a face eforturi de a-şi ameliora propria lor s
oartă. Ei au pierdut astfel ambiŃia care se năştea din obligaŃia de a-şi onora s
trămoşii. (1984:316) Descrierea lui Whyte sugerează constatarea următoare: socie
tatea maoistă, într-o gravă criză economică, este o societate care a încercat să
renunŃe la cultul străbunilor în ceea ce are el esenŃial, conservând însă anumi
te mecanisme de control social care îi sunt ataşate. Din punctul de vedere al is
toriei analizei sociologice a Chinei, este interesant de a face legătura între s
crierile lui Martin Whyte şi cele ale lui Sun Benwen şi fei Xiaotong. Sun Benwen
a concluzionat analiza sa asupra familiei spunând că forma tradiŃională a rămas
pe loc, că ea trebuia parŃial menŃinută pentru că avea avantajele sale. În cont
extul cu totul nou al Chinei maoiste, în principiu moştenitoare a lui "Patru Mai
" de critică radicală a cutunelor familiale (1984-108), aceste reflexe conservat
oare găsesc o verificare neaşteptată. RelaŃiile sociale în noua Chină urbană com
bină birocratismul vieŃii cotidiene şi reflexele de comportament tradiŃional, dâ
nd naştere unei noi ritualizări a coportamentelor.
46
Cf. Isabelle Thireau, " RezistenŃă faŃă de politica copilului unic" RESS, XXVII,
84,1989, pp. 227-239; S.Feuehtwang, " Studiul religiei populare chineze", id.,
pp.69. 253
Să luăm câteva exemple: fiecare pretendent la căsătorie, în RPC, trebuie să se s
upună autorităŃii birocratice a asociaŃiei de cartier sau a unităŃii de muncă. R
esponsabilii acestor grupuri decid dacă partenerul ales este acceptabil în rapor
t cu clasa sa socială, familia sa şi vârsta sa. Potrivit cu climatul politic al
momentului, asociaŃia de cartier sau "danwei" putea să Ńină la distanŃă alianŃel
e care I-ar fi adus critici, acele relaŃii cu persoanele etichetate contra-revol
uŃionare sau capitaliste, cu cele care au familia în străinătate sau care sunt p
rea tinere sau pre bătrâne. (1984:114). Aceste exemple trebuie să ne permită să
înŃelegem miezul problemei: aceste reglementări nu sunt birocratice în sensul mo
dern al termenului. Ele sunt rezultatul unei distribuŃii particulare a puterii c
elor care sunt însărcinaŃi să controleze un asemenea mic sector al vieŃii cotidi
ene. Pentru a se obŃine ceea ce se vrea într-o asemenea societate trebuie să şti
i să faci toate micile gesturi de recunoştinŃă, în stare să convingă responsabil
ii; trebuie să le dai dovadă că îŃi cunoşti locul şi-l recunoşti pe al lor. În a
ceastă manieră, viaŃa socială în China contemporană este ritualizată, în loc să
fie raŃionalizată. Alte particularităŃi ale vieŃii familiale confirmă tendinŃa c
ătre persistenŃa aranjamentelor tradiŃionale. Alegerea unui partener este tribut
ară constrângerilor materiale, slabei mobilităŃi a persoanelor, absenŃei unei cu
lturi a timpului liber, interdicŃiei de a lega relaŃii amoroase în şcoală sau în
universitate. Aceste constrângeri au făcut indispensabilă recurgerea la un inte
rmediar. Acest intermediar se preocupă înainte de toate să reunească două famili
i (şi nu doi indivizi) de nivele compatibile. Familiile întinse (vaste), când el
e există, sunt cel mai adesea conduse de persoane având un statut profesional sa
u politic ridicat (cadru, membru de partid, bărbat, bun statut de clasă, fără gr
eşeli politice) (1984:159). EducaŃia copiilor urmează îndeaproape modelele tradi
Ńionale de învăŃare a obedienŃei, de supunere părinŃilor, de respect a valorilor
familiale (1984: 192). Ideea unei superiorităŃi relative a bărbaŃilor faŃă de f
emei este inculcată în cursul socializării şi este aprobată de către administraŃ
iile birocratice care prevăd întodeauna apartamente pentru bărbaŃi, care să le p
ermită să-şi primească soŃiile, restituind astfel quasiautomat cutuma căsătoriil
or patrilocale. Femeile lucrează tot atâtea ore ca şi bărbaŃii, dar în sectoare
mai ingrate, mai puŃin remunerate şi unde avansarea este atât rară, cât şi lentă
(1984:202-212). Acasă, femeile nu fac totalitatea sarcinilor menajere, dar ele
fac întodeauna mai mult decât bărbaŃii, în condiŃii materiale care au devenit ex
trem de precare. (1984:216-220) Astfel, cu toate că statutul femeii a fost în mo
d considerabil ridicat în RPC, situaŃia lor reală rămâne inegală. Persoanele în
vârstă de care vorbea de asemenea Sun Benwen rămân în procent de 80% din cazuri
în familiile lor după vârsta de pensionare şi până la moarte. (1984: 173). În or
aş există cămine şi sevicii sociale pentru bătrâni, dar familiile chineze prefer
ă mereu să evite să depindă de stat sau de îngrijirile profesionale (1984:76). U
LCC a conchis că, în oraşele chineze, în perioada cea mai puternică a maoismului
" cu o mare putere de influenŃă, accentuarea pare să ducă spre continuarea cu t
recutul" (tradus din 1984: 173): " În concluzie, schimbări sociale majore s-au p
etrecut în oraşele chineze începând din 1984 fără a destabiliza relaŃiile între
generaŃii în sensuri majore. Putere celor mai în vârstă în mod clar s-a cam dimi
nuat47, dar puternicile sentimente de respect şi obligaŃiile şi obligaŃie mutual
ă rămân să lege generaŃiile împreună". În timp ce observatorii străini se temeau
că partidul a încercat să-I întoarcă pe copii împotriva părinŃilor lor, o puter
nică argumentare poate fi făcută în sens contrar, că tipul politicilor de distri
buŃie socialistă urmat în China, incluzând cheltuielile sociale pentru bătrâni ş
i pensiile, investiŃiile minimale în locuinŃe, nivelul scăzut al prevederilor pe
ntru solicitări, cereri şi servicii şi alŃi factori, ajută să se menŃină importa
nŃa rolurilor pe care le joacă vârstnicii în familii şi să se menŃină puterea în
legăturile intergeneraŃii48 (1984:175). RelaŃiile sociale în China comunistă am
estecă practici noi şi comportamente mai vechi. EsenŃa instituŃiei este pierdută
, chiar dacă semnele exterioare au fost menŃinute ca mijloc de control social, a
cesta este cazul cultului strămoşilor.
47 48
Este exact ceea ce spunea Sun Benwen pentru familie în China republicană Whyte ş
i Parish adaugă aici o notă spunând că teza sociologului american Davis Friedman
din 1979 ajunge la aceleaşi concluzii 254
Concluzie Cu " Cantonul sub comunism " avem o radiografie a principalei schimbăr
i care afectează societatea comunistă, modernizarea ierarhiei. Martin Whyte. Şi
William Parish, în lucrările lor scrise în colaborare, încearcă să măsoare schim
bările intervenite în viaŃa cotidiană a chinezilor, la oraş şi la Ńară (la sat).
Ce găsesc ei interesant pentru noicare facem istoria analizei sociologice a Chi
nei? Martin Whyte şi William Perish nu consideră ierarhia, cultul strămoşilor, f
amilia şi continuitatea ca pe nişte variabile printre altele. Lucrările lor nu s
unt în mod explicit consacrate acestor dimensiuni. Ei furnizează, cu toate acest
ea, o sumă de informaŃii care ilustrează ceea ce noi putem considera ca o modern
izare a acestor trăsături. VFCC arată că familia în RPC nu şi-a pierdut importan
Ńa sa, ba chiar că, logica comportamentelor sale s-a extins în societate. ULCC p
relugeşte această reflecŃie, descriind noii factori de control asupra individulu
i. Se pare că înlocuirea cultului strămoşilor prin alte tehnici de control socia
l a produs rezultate amestecate. Aceste " măsuri de schimbări " se înscriu
  în mo
d natural în problemele de bază ale acestor autori. În timpul anilor 50- 80 teo
ria modernizării s-a confundat adesea cu sociologia americană, mai ales când ace
asta se apleca asupra societăŃilor non occidentale. contribuŃia sociologiei la c
unoaşterea Chinei trece pe acolo. Cum vom vedea, această etapă n-a intrat într-u
n impas, ci, dimpotrivă, a pregătit terenul pentru noi şi bogate teorii despre C
hina. NEO - TRADIŢIONALISMUL COMUNIST A treia fază a sociologiei sinologice Ulti
mul sociolog căruia îi studiem opera oferă ocazia de a rezuma şi de a completa i
storia noastră asupra analitei sociologice a Chinei. Andrew Walder reprezintă a
trei fază a sociologiei sinologice. Această parte a disciplinei, simultan fondat
ă pe cuceririle anterioare şi, mult mai îngrijorător, pe viziunea sintetică, pro
pune o nouă teorie generală a Chinei, centrată pe a patra dimensiune sociologică
: continuitatea. Pe parcursul analizei sale, Anrew Walder pune la punct teoria n
eotradiŃionalismului. Ea se aplică chinei în două moduri: că explică, în context
contemporan, trăsătura de continuitate şi că lămureşte (luminează) în societate
a chineză a ultimilor două decenii, fenomenele de intensificare a altor trăsătur
i. Printre toŃi sociologii americani care au publicat lucrări despre societatea
chineză, noi am pus de o parte ceea ce ne pare nouă să constituie grupul de refe
rinŃă, cel al sociologiei sinologice. Am divizat-o în trei faze şi pentru fiecar
e parte am reŃinut un autor-sau un grup de autori în cazul lui Parish şi Whyte,
pe care noi îi considerăm reprezentativi. Anrew Walder reprezintă a treia fază a
acestei sociologii, bogat influenŃată de cele două faze precedente, dar cu orie
ntre mai teoretică. Datele lui walder sunt de acelaşi tip cu cele ale lui Martin
Whyte şi William Parish, sunt interviuri, singurele surse pentru a studia socie
tatea chineză înaintea anilor 80. Dar aceste date, Anrew Walder nu le destineaz
ă numai verificării câtorva ipoteze. Este de fapt baza unei veritabile munci de
reflexie teoretică, comparativă şi epistemologică. El se confruntă cu " marile î
ntrebări " ale sociologiei, cum o făceau primii sociologi europeni. Pentru toate
aceste raŃiuni, Anrew Walder cadrează de o manieră exemplară cu această a treia
orientare a sociologiei sinologice.49 Anrew Walder, notă biografică Walder este
cel mai tânăr sociolog american al Chinei pe care-l trecem în revistă. De zece
ani el face cercetări şi publică rapoatre despre sociologia muncii în China.
49
Un alt autor ar fi putut să ia loc alături de Anrew Walder deoarece el răspunde
aceloraşi criterii, este Richard Madsen pentru carte sa " Moralitate şi putere î
n statul chinez " care a primit premiul C.Wright Mills, (Berkely: UCP, 1984) 255
RelaŃiile de muncă sunt din plin studiate de către specialişti, deoarece ele coi
ncid cu organizarea economicp şi politică, două sectoare vitale pentru a înŃeleg
e această Ńară. Printre specialiştii americani ai Chinei, politologii şi economi
ştii confundaŃi, reprzintă probabil două treimi ai cercetătorilor. Acest domeniu
este deci bine cunoscut în "Studiile Chineze." Totuşi, aspectul sociologic al a
cestor relaŃii afost puŃin studiat.50 Walder este singurul sociolog care a consa
crat toate studiile sale, de mai mult de zece ani, acestui domeniu51. Acestea au
fost încoronate , în 1986, prin apariŃia operei pe care noi o analizăm, " Neotr
adiŃionalismul comunist ".52 Walder, fost student al lui Martin King Whyte la Un
iversitatea Michigan unde şi-a obŃinut doctoratul în 1986, predă actualmente soc
iologia la Columbia şi la Harvard, cu specializările în macrosociologie şi socio
logie comparată. Dacă se încearcă o clasificare a acestui autor pe eşicherul soc
iologiei americane, putem săl apropiem să-l apropiem de cercetările asupra maril
or mişcări de tradiŃii şi de schimbări în Asia, dintre care William de Bary(1918
-) şi K.A.Wittfogel sunt reprzentanŃii cei mai celebri.53 Această apropiere de î
l distinge pe Anrew Walder de Vogel, Parish şi Whyte, a căror ambiŃie teoretică
nu a fost at1t de amplă. Această ambiŃie a lui Walderse confirmă încă dacă ne ap
lecăm spre perspectiva sa sociologică. Metodologie Studiile făcute la Hong-Kong,
plecând de la interviurile refugiaŃilor sunt introduse sau completate de un ape
ndice metodologic justificând această metodă. Walder, care este probabil unul di
n ultimii care o utilizează, pentru că de acum înainte este posibil să faci anch
ete direct în China continentală, depăşeşte simpla justificare pentru a face din
etnologia la distanŃă o metodă atât de performantă, dacă nu superioară etnologi
ei clasice: el pretinde chiar că metoda sa îi permite să aprecieze mai bine stru
ctura generală şi comportamentele sociale. Informatorii fiind proveniŃi dintr-un
mare număr de situaŃii şi locuri diferite dar comparabile rezultatele se pretea
ză mai uşor la generalizare (1986:257). Această pretenŃie îi va face să surâdă p
e cei care pot să practice la etnologia de teren. Poate că ea relevă de fapt jus
tificarea a posteriori, a apărării disciplinei.54 Dar să recunoaştem totuşi că s
ociologia sinologică cunoaşte o situaŃie particulară, aceea de a trata o mare ci
vilizaŃie. Rezultatele anchetelor sale vor avea mereu tendinŃa de să fie extrapo
late la ansamblul Chinei. În acest caz, poate n-ar fi nerezonabil să se utilizez
e date mai generale. SPECIALIZARE ŞI UNITATE
50
Printre rarii sociologi ai Chinei contemporane,
 semnalăm autorul lucrării-france
zul Gipoulux François, " Les Cent fleurs à l usine: agitation ouvriere
 et crise
du modele sovietique in Chine", 1956-1975, Paris: Editions de L EHSS, 1986, 373
p. 51 Unele din publicaŃiile sale:" Refacerea clasei muncitoare chineye, 1949-19
81", Modern China; " Marxism, maoism şi schimbare socială", Modern China, vol.3,
No 1, ian 101-118, 1977; " Chang Ch un-ch-iao şi Shanghai, revoluŃia din ianuar
ie", Michigan Paper in Chinese Studies, No 32, 1978; " Munca şi autoritatea în i
ndustria chineză; Statul socialist şi cultura instituŃională a dependenŃei", PhD
, Universitatea Michigan, 1981; " DependenŃa organigată şi cultura autorităŃii î
n industria chineză", JAS, XLIII, No 1, nov.1983; "Reforma salariului şi reŃeaua
intereselor fabricii" , China Quarterly, 109, martie 1987, pp. 22-41, " Schimba
re socială în China postrevoluŃionară" , Annual Review of Sociology, august 1989
. 52 Anrew G. Walder, " Neo-TradiŃionalism Comunist:muncă şi autoritate în indus
tria chineză ", Berkeley:UCP, 1986, 302 p. Dare de seamă de Daniel Chirot în mar
tie 1988, pp. 171-2. Această lucrare a primit recent premiul " Distinguished Sch
olary Publication Award " din partea AsociaŃiei Americane de Sociologie. Dările
de seamă şi premiul subliniază importanŃa cărŃii dincolo de domeniul limitat al
sociologiei Chinei. Cartea aduce contribuŃii la sociologia generală, la sociolog
ia comparată, la studiul societăŃii comuniste şi la studiile de dezvoltare. 53 W
illiam Theodore de Bary, " Apropieri de civilizaŃia asiatică ", New York: Columb
ia UP, 1964; " TradiŃia liberaă în China ", id. 1983. A propos de Wittfogel, con
form capitolelor precedente. 54 Jan Myrdal, în prefaŃa lucrării sale "Un sat al
Chinei populare" (Gallimard,1972) afirmă că interviurile cu interpreŃii, ceea ce
el a trebuit să facă în timpul lunii pe care el a petrecut-o într-un sat din no
rdul Chinei, sunt preferabile interviurilor directe. De fapt noi credem că fieca
re cercetător este capabil să extragă informaŃia optimală adaptată condiŃiilor s
ale de muncă. Semnalăm că această carte, la fel ca şi cea a lui Faushen: " Un do
cumentar despre RevoluŃie Ńntr-un sat chinez", conŃin informaŃii despre care azi
se Ńtie că sunt depăşite. Conform dării de seamă făcută de Prasenjit Duara (JAS
, 51,1 , febr. 92, pp. 143-5) consacrată lucrării lui Mark selden şi alŃii, " Sa
tul chinez, statul socialist", New Haven: YUP, 1991. 256
Sociologia sinologică ca şi disciplină ApartenenŃa şi conformitatea la normele m
etodologice ale sociologie americane definesc sociologia sinologică. Ori, sub ac
est raport, ea este cu totul originală. Scrierile americane deschid noi orizontu
ri pentru că China este nouă şi pentru că meseria de sociolog s-a transformat. P
e de o parte, cere o rigoare severă în utilizarea în utilizarea datelor culese ş
i cuantifcarea lor, pe de alta, accesul la datele de bază este închis cercetător
ilor americani. Atfel sociologia sinologică s-a sprijinit pe o metodologie care
îi este proprie, numită de Andrew Walder etnologie la distanŃă. Specializare şi
unitate Ezra Vogel, descriind instalarea puterii la Canon şi derularea reformelo
r, părea ataşat unei perspective exclusiv politice, apoi în "Guangdong şi reform
ă", la o perspectivă exclusiv economică; el dă totuşi o reprezentare completă a
stabilirii structurilor de autoriate, apoi a transformărilor economiei în RPC, c
eea ce nici o altă lucrare nu a făcut atât de complet înainte lui. William Paris
h şi Martin Whyte se întreabă asupra puterii transformatoare a acestor structuri
măsur1nd influenŃa lor asupra familiei şi vieŃii rituale. În fine, Andrew Walde
r arată funcŃionarea structurilor, a aparatului politic descris de Vogel. Urmând
imperativele cercetării empirice impuse de disciplină, sociologia sinologică a
trecut de la politică la sociologie şi de la sociologie la analiza sociologică.
Făcând astfel, ea a ilustrat aspecte ale societăŃii chineze care, am văzut că au
ocupat încă de la îceput centrul analizelor. Trăsături sinologice fundamentale
şi intensificare În mod progresiv, am venit să afirmăm că cele patru trăsături s
ociologice fundamentale constituie o teorie despre China. De unde provine aceast
ă teorie pe care istoria analizei sociologice ne-a făcut să o descoperim? Am spu
s-o, din sociologia însăşi, adică din ansamblul eforturilor, după secolul al XVI
II-lea, pentru a elabora conceptul structurii sociale şi din cele două-ceea ce r
evine la acelaşi lucru- destinate să definească societatea modernă. Aceste efort
uri aparŃin unei epoci în decursul căreia "sociologia" este sinonim[ sociologiei
generale. Această tradiŃie s-a transmis primilor sociologi pe care îi putem adm
ite ca specialişti ai Chinei, sociologii chinezi. De ce se dovedesc atât de apro
piaŃi, prin teoria asupra Chinei, de părinŃii noşti fondatori? Pentru că toată s
ociologia chinei este confundată cu un al doilea obstacol: ignoranŃa. China, şi
vedem că asta nu se schimbă mult în epoca actuală, este o societate protejată de
un discurs. Astfe, toŃi sociologii îşi stabilesc explicaŃiile nu atât prin rapo
rtare la faptele observate, cât prin rapoarte la discursuri, cel al sociologiei
şi cel al marii tradiŃii, a cărui versiune contemporană ar fi propaganda comunis
tă chineză. La sfârşitul părŃii a doua, am emis ipoteza că sociolgii americani a
r fi singurii care s- ar elibera de această demarcaŃie a universului semantic. S
ă fie justă? GraŃie metodei lor (specializarea empirismul, cuantificarea) şi pen
tru că ei cumulează trei calităŃi importante (faptul de a fi specialişti ai Chin
ei, specialişti ai ştiinŃelor sociale şi cercetători pragmatici) ei fac un pas î
nainte. Ei ne aduc distincŃia între o trăsătură redusă la dimensiunea ei mecanic
ă, utilitară şi o trăsătură sociologică şi fundamentală, adică fondată pe un pri
ncipiu şi corespunzând unei ideologii. Vogel nu ne prezintă atât rolul partidulu
i în transformarea comunistă, ceea ce ar fi banal, cât efectul Partid. DominaŃia
sa nu este atât materială, cât ideologică. Ea funcŃionează mai ales ca şi princ
ipiu. El arată că schimbările, în 1950 şi 1980, în mod concret provin adesea din
iniŃiative izolate chiar dacă se exprimă printr-un discurs de comandă de sus în
jos. El descrie principiul autoritar atât de răspândit în societăŃile asiatice,
un principiu care s-a dovedit şi în lumea modernă. RPC reprezenta o variaŃie de
nuanŃă marxistă a acestui autoritarism. Dacă RPC a cunoscut disfuncŃii, ele pro
vin din tendinŃa pe care o au conducătorii de a crede că marxismul este capabil
să înlocuiască principiul ierarhiei prin mecanismul său. Dacă societatea chineză
a fost radical transformată de către comunism, această transformare trebuie să
poată fi măsurată comparând ceea ce se ştie în 1970 cu ceea ce descriu sociologi
i anilor treizeci. Măsura va fi cu atât mai uşoară cu cât ea va duce spre ceea c
e ar fi trebuit schimbat cel mai mult:
257
familia şi formele de consens social. Ce scot Parish şi Whyte din măsurătorile l
or? Un lucru esenŃial, care a fost recunoscut ca atare de sinologii americani: P
arish şi Whyte ne smulg din teoriile generale şi ne branşează la realitate. Acea
sta nu este "socialistă", nici "modernă", nici "confucianistă". Societatea chine
ză este diversă, marcată de nenumărate inegalităŃi (între sectoare ale societăŃi
i, între oraş şi sat, între sate, între familii), mereu foarte ataşată la tot ce
ea ce îi este util, de exemplu anumite celebrări tradiŃionale legate de familie
şi foarte capabilă să se adapteze condiŃiilor noi. Ceea ce ne arată ei este o so
cietate chineză foarte reală, foarte vie , capabilă să afişeze o identitate prop
rie faŃă de maoism şi faŃă de propriul său trecut tradiŃional. Whyte vorbeşte de
ceea ce noi am numit cultul strămoşilor. El notează a propos de asta o ruptură
cu trei mii de ani de istorie. Am văzut că acest cult corespunde pe de o parte l
a obligaŃii de familie şi pe de altă parte că , că modelează un comportament de
supunere indispensabil societăŃii. El descrie o modernizare a acestui principiu
de supunere, care nu este provenit din tiparul familial ci din ideologia Partidu
lui şi noile sale instituŃii de control, unităŃile de muncă, asociaŃiile de cart
ier. Bucla este închisă de către Walder care se străduie să producă o teorie des
pre China, reînnodând toată tradiŃia sociologică cu începere de la Montesquieu ş
i Max Weber. China contemporană este chiar o societate nouă, comunistă, modernă,
dar devenită astfel prin intensificarea comportamentelor tradiŃionale. Nu rezul
tă o perfecŃionare de inovaŃii sau de trăsături tradiŃionale - de exemplu un tot
alitarism modern sau un mai mare tradiŃionalism, - ci alte combinaŃii dependenŃa
, stilul de mobilizare al maselor, modelul familial utilizat pentru reforma econ
omică, etc. Toate aceste observaŃii sugerează că, comunismul s-a impus unei soci
etăŃi extrem de diverse şi complexe, despre care se cunoaşte puŃin. Mai mult, se
pare că, în mod tradiŃional, se găsesc aici dispoziŃii particulare pe care le-a
m numit ierarhie, cultul strămoşilor, familie şi continuitate. Sistemul comunist
, vrând să videze de substanŃa lor ideologică aceste trăsături, le înlocuit prin
mecanisme de control care, în multe moduri, s-au dovedit puŃin funcŃionale. Ace
ste constante ale societăŃii chineze, stabilite de sociologi pentru China imperi
ală, China republicană şi China comunistă produc ecou la fenomene de intensifica
re similare în alte societăŃi chineze contemporane. Pentru a nu cita decât două
exemple, să relevăm rolul intensificat al familiei chineze în procesul de modern
izare al Taiwanului; chiar o intensificare a cultului srămoşilor şi a religiei p
opulare, în care sacrul se amestecă cu căutarea beneficiilor materiale. Table 7
 et penseurs sociaux en Chine au tournant du siècle Cai Yuanpei (Ts ai
Critiques 
Yü an-p ei) (Région de Shanghai 1863 ou 1868 - Hong
 Kong 1940), ministre de l Ed
ucation sous Sun Yat-sen (1912), directeur de l Université de Pékin, laquelle jo
ua un rôle central durant
 le Mouvement du 4 Mai (1919). Fondateur en 1929 et pre
mier président de l Academica Sinica Tan Sitong ou Dai Sitong (1865-1898), l ass
ocié le plus brillant de Kang Youwei. Participa à la Réforme des cent
 jours et f
ut executé par le gouvernement impérial Guo Moruo (Kuo Mo-jo, Kuo K ai-chen)(Sic
huan 1892-1978), traducteur
 de Werther de Goethe et d Organisation sociale et ré
volution sociale de l économiste marxiste japonais Kawakami, Hajime (18791946).
En 1938, son Zhongguo gudai shehui yanjiu (Recherches sur la société chinoise an
cienne)(1930), était considéré "even by those who condemn its methodology as the
most brillant book published in China during the past rwenty years" (Becker et
Barnes
 1961) Hu Shi (Shanghai 1891-Taipei 1962), important maître à penser, aida
à l établissement de la langue vernaculaire comme langue officielle(1922). Prem

ier des libéraux politiques en chine républicaine. Avocat de
 la construction d u
ne nation nouvelle fondée non sur la révolution mais sur l éducation de masse.
258
 
Kang Youwei (K ang Yu-wei) (Canton 1858-1927),
  un des chefs du Mouvement de Réfo
rme de 1898. Liang Qichao (Liang Ch i-ch ao) (Canton 1873-1929), disciple de Kan
g Youwei le plus importany chef intellectuel chinois durant les deux premières  d
écenies du XXe siècle. Participa aussi à la Réforme des Cent Jours durant l été
1898. Liang Shuming
 (Liang Shu-ming)(Guilin, près de Canton 1893-1988), actifdan
s le mouvement d organisation des paysans, Institut de recherche sur la reconstr
uction rurale, Shandong. Membre, avec Fei Xiaotong, de la Ligue démocratique. Ya
n Fu (Yen
 Fu) (Fukien 1854-1921), le grand traducteur de la sociologie, entr aut
re de l Esprit des lois, de la Richesse des nations et de l Etude de la sociolog
ie d Herbert
 Spencer. Table 8 Principaux sociologues universitaires chinois55 Ch
en Da (Ch en Ta ou Chen Ta) (1892-1975), étudia aux Etats-Unias, célèbre démogra
phe, spécialiste des questions du travail, codirecteur de la Societé chinoise de
sociologie Chen Dinghong*(Jiangsu 1912-),
 specialiste de l histoire de la pensé
e sociale chinoise Chen Hanseng* (Ch ên Han-shêng) (1987-), étudia aux Etats-Uni
s, spécialiste
 d histoire économique, partisan du matérialisme historique, cherc
heur à l Institut
 des relations pacifiques (Institute of Pacific Relations), dir
ecteur de l Institut des sciences
 sociales, Academia Sinica (avant 1945); vit à
Pékin(1985) Chen Xujing (Ch en Hsü-ching
55
Sources: la préface de PSCC, Sun Benwen 1942 et 1982; Han Mingmo 1987:107 et 123
; Becker et barnes 1961(1938): 1154; Schmutz 1985,1987 et 1989; sun Chung-hsing
1987, Gransow 1990. Liste complétée avec la Moderne Chinese Society, An Analytic
al Bibliogarphy de William G. Skinner(ed), 1973, l internationales Soziologenlex
ikon, 1980 et le china Year Book of Sociology 1979-1989, Pékin ,1989. Un astéris
que à la suite d un nom désigne un sociologue toujours actif à la fin des années
quatre-vingt, comme enseignant ou comme chercheur; deux astérisques signalent c
e que china Year Book appelle un shehuixuejia, terme reservé aux grands sociolog
ues déja disparus. 259
Studiu de autor ELIZABETH ANN WEINBERG "The Development of Sociology in the Sovi
et Union" Până la începutul secolului al xx-lea, sociologia nu a fost predatăîn
Rusia ca disciplinăindependentă, ci ca un aspect al unor diferite domenii intele
ctuale, cum ar fi "filozofia istoriei" sau, "aspecte sociale ale economiei", "ps
ihologie socială", etc. În perioada 1906-7, de exemplu, Maxim Kowalevskii scria:
"avem un singur departament de sociologie în tot Imperiul de 160 de milioane de
locuitori şi acela la o universitate privată, Institutul de Psiho-Neurologie (î
n St. Petersburg)". Kowalevskii, cel care se ocupa de acest departament, special
izat în psihiatrie, neurologi şi psihologie experimentalăcontinua: "Aş fi mai pu
Ńin surprins, dacăaş auzi căun departament de sociologie a fost creat în Nanking
sau în Peking, decât săaud faptul cădomnul Kasso (Ministrul educaŃiei) a demara
t o asemenea reformăîn Moscova sau în St. Petersburg". Totuşi, pânăîn 1917, unel
e universităŃi au oferit cursuri în sociologie. Deşi, ştiinŃa sociologiei a fost
puŃin predatăîn universitatile ruseşti, ruşii nu erau nici ignoranŃi nici neint
eresaŃi de problemele şi ideile sociale, ba dimpotrivă. Este departe intenŃia ac
estui studiu de a discuta activitatea sociologilor ruşi care au început studiile
sociologice, sau de a le evalua contribuŃiile în acest domeniu, este clar faptu
l căîntrebări cu privire la istoria civilizaŃiei, la dezvoltarea ideilor sociale
şi a celor referitoare la progres, natura statului, la stabilirea sociologiei c
a ştiinŃăsocialădistinctă- ca şi unele investigatii cu privire la familie, intel
ectuali, rolul femeilor în societate, etc. - au fost dezbătute ardent în Rusia p
remergătoare evenimentelor din octombrie. Legături puternice au existat între ce
i care erau preocupaŃi de asemenea idei şi gânditorii europeni. Pe lângăpunŃile
de legăturămenŃinute între clasa intelectualilor şi Europa prin intermediul limb
ilor şi culturilor europene, multi profesori ruşi au emigrat în Europa la începu
tul secolului XX. În 1901, un asemenea grup, în Paris (Kowalevskii, de Roberty,
Kareev) au pus bazele unei secŃii ruseşti la Înalta Şcoalăa Studiilor Sociologic
e ataşatăcelei de la Sorbonnna aceasta devenind Înalta ŞcoalăRuseascăde Studii S
ociale. TradiŃia Înaltei Scoli de la Paris a fost continuatăîn 1905, când o asem
enea şcoală(The Higher Free School) a fost inauguratăla St. Petersburg. Acesta a
fost primul centru în care sociologia a fost predatăca obiect obligatoriu. În g
eneral, ruşii au crezut căau experimentat aceleaşi influenŃe intelectuale ca cel
e care au afectat restul Europei, deşi datorităprocesului de adaptare, ideile er
au oarecum diferite. În mod particular, în domeniul sociologiei, existau numeroa
se traduceri din opere ale unor sociologi germani, francezi, englezi, americani.
Unii sociologi ruşi s-au plâns chiar căexistau mai multe traduceri decât lucrăr
i ruseşti în domeniul sociologiei. Impresia generalăcare se desprinde din numero
asele sondaje de opinie cu privire la gândirea socialăruseascăîn aceastăperioadă
este ca exista o diversitate de puncte de vedere a căror clasificare este nu doa
r dificilăci şi, chiar, imposibil de realizat. TendinŃele principale din cadrul
acestor şcoli gândiriste sunt: subiectiviştii, ca Lavrov, Mikhailovsky şi Iuzhak
ov, care au acceptat filosofia pozitivistăempiricăşi resping astfel şcoala mecan
icistăşi biologic-organică, reprezentate de Voronov şi Spektorsky, care au inter
pretat fenomenele sociale din punctul de vedere al mecanismelor sociale sau al ,
"fizicii sociale" , behaviouriştii, cum sunt Bekhterev şi Pavlov, care au încep
ut săanalizeze procesele psihologice, şi materialiştii economici, cum sunt Plekh
anov, Tugan-Baranovsky şi Struve, care susŃineau căla baza tuturor fenomenelor s
ociale stau cele economice. Articole privitoare la sociologie şi la problemele s
ociologice au apărut în numeroase publicaŃii lunare şi săptămânale: "foarte rar
se putea întâmpla ca o revistăsănu conŃinăarticole referitoare la probleme socio
logice".3 În 1913, Maxim Kovalevskii a coeditat împreunăcu E. V. de Roberty şi P
.A. Sorokin primele serii ale unor publicaŃii anuale sociologice intitulate "Ide
i noi în sociologie". AceastăpublicaŃie a luat locul unui jurnal sociologic şi a
u contribuit la dobândirea unei recunoaşteri internaŃionale a sociologiei ruseşt
i. Prima Societate SociologicăRuseascăa fost stabilităîn 1916, 1a Petrograd (în
onoarea lui Kovalevskii).
260
SituaŃia post-revoluŃionară SituaŃia generalădin Rusia, dupărevoluŃia din anii 1
920 şi de la începutul anilor 1930 este asemănătoare procesului lent de redecora
re a unei camere. Mobila veche trebuia înlocuităcu una nouăşi pentru un timp cea
veche şi cea nouăau coexistat. Cu timpul însăcamera a luat o nouăînfăŃişare , d
upăredecorare. Acelaşi proces a avut loc în domeniul sociologiei. Vechea filisof
ie a fost izgonitădin vechea poziŃie, atât în jurnale cât şi în universităŃi. Pu
blicaŃiile private care erau purtătoare ale opiniilor burgheziei au fost elimina
te total pânăîn 1922. De asemenea Departamentul de Studii Sociale de la Moscova,
de la Universitatea de Stat, a fost închis după5 ani de existenŃă, în 1924. Cat
edrele de sociologie au devenit catedre de istoria gândirii sociale, teoria marx
istădevenind obiect de studiu obligatoriu. Gândirea veche idealistătrebuia înloc
uităcu una materialistă; noua structurătrebuia bazatăpe Weltanschauung al lui Ma
rx. Aceastătransformare a implicat o luptăîntre ideologia proletarăşi idealismfi
losofie, istoriografie şi sociologie, cea din urmăfiind acuzatăcăa răspândit ide
ea absenŃei unui punct de vedere sociologic în marxism. În atacul îndreptat împo
triva socioliogiei burgheze, conceptele de "narod"(naŃiune, naŃionalitate, popor
), stratificare, clasa, şi progres erau Ńintele principale. Sociologia marxistăa
plica metoda materialismului dialectic şi istoric în cadrul relaŃiilor sociale ş
i dezvolta materialismul istoric. În acelaşi timp, i-a fost atribuităşi populari
zarea şi propaganda ideilor de materialism istoric şi învăŃarea maselor în const
rucŃia socialismului. Cei mai puternici oponenŃi ai acestor schimbări erau în Pe
trograd, oraşul care a găzduit prima universitate care oferea ca obiect de studi
u sociologia şi acolo unde s-a înfiinŃat prima Societate Sociologică. Aici aceas
tădisciplinăa fost întărităîncăînainte de revoluŃie. Imediat dupăRevoluŃie, Univ
ersitatea Petrograd a deschis un departament de sociologie şi ulterior a creat u
n institut de studii biosociologice, analizând relaŃiile existente între forŃele
organice şi cele sociale. Facultatea de studii sociale de la Universitate ofere
a următoarele tipuri de cursuri: sistemul sociologiei, genetica sociologică, ist
oria studiilor sociologice, istoria socialismului şi criminologie (în anii 1920-
l). În plus a fost creatăo societate care studia mişcarea revoluŃionarăşi de eli
berare din Rusia. În acelaşi timp, Societatea SociologicăKovalevskii a fost reac
tivatăîn 1920 - ea a fost închisădatoritămorŃii preşedintelui său, A. S. Lappo-D
anilevskii. Conform unui raport retrospectiv al lui V. I. Klushin, direcŃia sa a
ntimarxistăa fost îndelung datăpublicităŃii de Pitirim Sorokin. Sorokin însuşi a
activat la catedra Institului PsihoNeurologic din Petrograd pânăla sfârşitul an
ului 1918. Scriind din perspectiva anului 1925, el îşi descria astfel activitate
a de sociolog la Petrograd: "Cursurile mele de sociologie de la Universitate au
fost cele mai frecventate cursuri din întreg institutul şi asta nu pentru căeram
eu un lector deosebit de talentat, ci pentru căsociologia a devenit un subiect
de importanŃăvitală. Nu doar studenŃii, ci şi personalul universităŃii şi un num
eros public din afara îmi frecventau cursurile. Nu mi-ar fi părut rău ca datele
mele ştiinŃifice săfavorizeze Guvernul, asta m-ar fi făcut mult mai fericit, dar
era de datoria mea săprezint lucrurile aşa cum erau. Săfi un sociolog în asemen
ea condiŃii era o sarcinădificilă, dar trebuia săfi sincer. Cu greu aş putea des
crie condiŃiile dificile în care mi-am continuat munca, ştiind căîn fiecare zi a
ş putea fi arestat". Lui Sorokin i-a fost interzis sămai predea în toamna anului
1921, dar el şi-a continuat activitatea ca cercetător la Institutul de Cercetar
e din Brain (unde "nu ar mai putea săfacărău studenŃilor") şi la Institutul de I
storie şi Sociologie al UniversităŃii. În septembrie 1922, el împreunăcu alti gâ
nditori burghezi a fost surghiunit din Uniunea Sovietică. Colegul lui Sorokin de
la Petrograd, K.M. Takhtarev, scria în Octombrie 1923 că: "în momentul de faŃă
catedra de sociologie generalăde la Universitate nu există. Sociologia a fost în
locuită de istoria dezvoltării formelor sociale (obshchestvennye)"10. Pânăla jum
ătatea anului 1923, departamentul de sociologie generalăde la universitate a înc
etat să mai existe, deşi cursurile cu denumirea de materialism istoric (sociolog
ie) au continuat pânăla jumătatea anului 1930. În locul departamentului de socio
lo-gie generalăa fost organizat un departament de studiu a dezvoltării formelor
sociale. Descrieri cu privire la atmosfera sumbrăîn care se afla sociologia în P
etrograd în anii 1920 au fost oferite de un sociolog de la Leningrad, V.I. Klush
in, într-o analizăcontemporană. El a afirmat căuna dintre
261
dificultăŃile majore întâmpinate de cei care au încercat săschimbe sistemul a fo
st faptul că"aşa numita sociologie oficialăde la universitate era reprezentatăde
profesori care fie cănu îşi ascundeau animozitatea împotiva Marxismului, sau fi
e căse declarau a fi marxisti, dar nu erau astfel şi nici măcar nu erau în stare
sădevinămarxisti. "11 Non-Marxistii erau împărŃiŃi în douăşcoli: 1. pozitivişti
i (Sorokin şi Takhtarev) care, în ciuda unor diferenŃe majore, erau apropiaŃi pr
in abordarea generalăa sociologiei ca o ştiinŃăempiricăşi ca apropiatăa ştiinŃel
or naturale, în special a biologiei şi 2. "Ultimii Mohicani", aşa cum Klushin îi
numea, un grup de filosofi speculanŃi ai istoriei de tip non-Marxist, (Frank şi
N. Karsavin). Disputele cu privire la obiectul şi conŃinutul sociologiei în cee
a ce priveşte punctele comune dar şi diferite dintre aceste douătipuri de şcoli
erau la ordinea zilei. 12 Marxiştii din Petrograd, majoritatea erau foarte tiner
i, au petrecut mult timp în primii ani de dupăRevoluŃie, popularizând ideile mar
xism-leninismului. Deoarece erau doar câŃiva marxişti în cadrul personalului Uni
versităŃii, aceştia erau concentraŃi asupra economiei politice, istoriei şi înŃe
legerea materialistăa istoriei, aparându-le pe aceştia de atacurile ideologiştil
or burghezi. Pânăla jumătatea anilor 1920, Societatea ŞtiinŃificăa Marxiştilor (
Nauchnoe Obshchestvo Marksistov:NOM), care a fost formatăîn Facultatea Muncitore
ască(rabfak) la sfârşitul lui 1919, a fost unanim recunoscutăca centru al gândir
ii filosofice şi sociologice marxiste în Petrograd. Jurnalul NOM "tranzacŃii ale
SocietăŃii ŞtiinŃifice a Marxiştilor" a contribuit la răspândirea ideilor în so
cietate. Înlocuirea idealismului de materialism a fost de asemenea desăvârşităde
crearea unor institute ştiinŃifice (majoritatea în Moscova) în care erau predat
e cursuri dar se şi desfăşurau activităŃi de cercetare în ştiinŃele sociale. În
1918, Academia Socialistăa fost proclamatăca centru al cercetării maxiste. În se
cŃiunea socio-istorică, cursurile generale introductive cuprindeau sociologie ge
neticăşi sociologie generală(materialism istoric); în cadrul secŃiunii politico-
juridice, existau cursuri de sociologie a crimei. Institutul Marx-Engels, a căru
i bibliotecăfilosoficăa fost aranjatăsă ofere informaŃii despre materialismul so
ciologic şi istoric, a fost înfiinŃat în 1920. Un an mai târziu, Institutul Prof
esorilor Roşii a fost instruit săformeze profesori pentru învăŃământul superior.
Pregătirea profesorilor universitari în spirit marxist a fost preluatăde asemen
ea de Universitatea ComunistăSverdlov, de AsociaŃia Ruseascăa Institutelor de Ce
rcetare ŞtiinŃificăa ŞtiinŃelor Sociale (RANIO N) şi altele. Impactul noului reg
im nu a fost simŃit doar în instituŃii dar şi în publicaŃii. În anul 1922, primu
l jurnal lunar de filosofie şi socio-economie ("Sub stindardul Marxismului") a f
ost publicat, urmat apoi de alte jurnale care tratau probleme teoretice ale soci
etăŃii şi întrebări generale cu privire la filosofia socială. Colaboratorii la m
ajoritatea acestor jurnale, ca şi profesorii universitari erau specialişti în ma
terialism dialectic şi în istoria filosofiei, acest fapt resimŃindu-se prin acee
a căaceste domenii erau mult mai reprezentate în publicaŃii decât problemele de
sociologie marxistă. Un alt motiv ar fi acela căliteratura anti-marxistăera mai
degrabăfilosoficădecât sociologicăîn caracter şi astfel totul se încadra în limi
tele primei categorii. În toŃi aceşti ani câteva întrebări importante cu privire
la marxism s-au ridicat. Acestea se legau în special de relaŃia metodă-teorie î
n materialismul dialectic, relaŃia dintre legile particulare şi cele generale, f
orŃele productive şi relaŃiile productive şi teoria cu privire la lupta de clasă
. Diferite interpretări legate de materialismul istoric au fost exprimate. Un tr
atament al materialismului istoric derivădin mecanismul a căror surse teoretice
erau "vederile subiectiv-idealiste ale lui Bogdanov, pozitivismul filosofiei bur
gheze precum şi tendinŃele mecaniciste din cadrul ştiinŃelor naturale"13. Nikola
i Bukharin apare ca reprezantant principal al acestui domeniu în contextul socio
logiei; el a prezentat o concepŃie integral mecanicistăasupra sociologiei, aprop
iate de vederile lui Bogdanov în privinta metodologiei, ca şi în alte probleme c
um ar fi originea clasei, a statului şi a ideologiei. Pânăla începutul anilor 19
30, cartea lui Bukharin , "Teorie a Materialismului Istoric: Culegere Popularăa
Sociologiei Marxiste", a constituit punctul forte pe care s-au întemeiat majorit
atea discuŃiilor verbale şi scrise asupra materialismului istoric şi sociologiei
marxiste, întrucât în aceasta către el avanseazăideea cămaterialismul istoric e
ste sociologie marxistă. În timpul acestei perioade de discuŃii şi critici (Conc
eptele lui Bukharin erau "neistorice", "abstracte", "scolastice", şi/sau "revizi
oniste") filosofii marxişti sovietici au dezvoltat conŃinutul şi structura mater
ialismului istoric ca fiind o disciplinăacademica. 14 A.M. Deborin şi studenŃii
săi erau critici, iar în cele din urmă, succesori al mecaniciştilor în anii 1920
. Întrebările referitoare la materialismul istoric păreau săaibăo importanŃălimi
tatăşi erau chiar
262
ignorate de adepŃii lui Deborin, deoarece aceştia se concentrau asupra problemel
or materialismului dialectic, mai degrabădecât asupra materialismului istoric. Î
n Istoria Filosofiei VI se menŃiona: 15 Deborin şi grupul său au subapreciat mat
erialismul istoric şi au refuzat sărezolve problemele actuale ale dezvoltării so
ciale ei nu se aflau în măsurăsăpunăîn discuŃie conceptele sociologice mecanicis
te ale lui Bukharin şi ale altora pentru cănu aveau un punct de vedere corect da
r nici nu şi-au asumat o cercetare ştiinŃificăconcretăîn problemele legate de de
zvoltare socială. Deborin şi studenŃii săi vedeau materialismul istoric nu ca pe
o sociologie ci ca pe o metodologie socială, ca pe o totalitate de categorii ab
stracte, logice cu ajutorul cărora marxiştii se apropiau doar de studuil legilor
diferitelor formaŃii sociale, sau altfel spus, materialismul istoric a furnizat
un "domeniu al presupunerilor" pentru analiza socialăMarxistă. 16 Luând în cons
iderare aceste puncte de vedere, sociologia este nu sarcina filosofilor ci a spe
cialiştilor. Prin urmare, sociologia a FOST SCOAS~ DIN LIMITELE FILOSOFIEI. 17 A
stfel la sfârşitul lui 1920 erau douăpuncte de vedere în legaturăcu materialismu
l istoric (asta pânăla inceputul lui 1930): Identificarea istoriei materialiste
cu sociologia în general, dupăBukharin, (şi materialismul istoric este sociologi
e marxista), şi identificarea materialismului istoric cu metodologia socială, du
păDeborin. La conferinŃa All-Union a istoricilor marxişti din februarie 1929 (ca
re a avut loc chiar înainte de aprilie 1929, la al 16-lea Congres al Partidului
de la care adepŃii lui Deborin au iesit victorioşi), discuŃia referitoare la înŃ
elegerea marxistăa sociologiei a arătat clar căsociologia marxistănu era încăofi
cial bine definită: întrebări cum ar fi, dacăaceasta era o teorie, sau o metodol
ogie, sau amândouă- şi relaŃia acesteia cu materialismul istoric - reflectau văd
it atât tendinŃele mecaniciste cât şi pe cele deborinitiene. La începutul anilor
1930, dezbaterile referitoare la relaŃia dintre materialismul istoric şi sociol
ogia marxistăau continuat. Acestea erau în mare o continuare a argumentelor dina
inte dar cu anumite adăugiri. Unii teoreticieni au subliniat aspectul principal
filosofic al materialismului istoric, alŃii au afirmat căsociologia este de fapt
materialism istoric, în timp ce un al treilea grup considera cămaterialismul is
toric este atât parte inseparabilăa filosofiei marxiste dar şi o teorie a dezvol
tării sociale. 19 În qeneral, în comparaŃie cu anii 1920 s-a înregistrat un prog
res scăzut în legăturăcu dezvoltarea teoriei materialismului istoric. Unele anal
ize teoretice au abordat unele probleme mai puŃin generale referitoare la tranzi
Ńia către şi construirea unei societăŃi socialiste. Progrese au fost făcute în p
atru domenii în mod deosebit: opere care se ocupau de problemele teoretice ale c
onstrucŃiei socialiste au fost publicate, s-a stabilit căLeninismul reprezenta o
contribuŃie la analiza problemelor sociologiei marxiste; s-au pus întrebări imp
ortante referitoare la cultura şi revoluŃia culturală, un număr de texte şi cole
cŃii legate de materialismul istoric au apărut, acestea tratau rolul ideilor şi
dezvoltarea societăŃii , rolul maselor şi întrebări de aceeaşi natură. 20 În ace
laşi timp cu aceste referinŃe la contextul instituŃional, un pas înainte s-a făc
ut prin dezvoltarea grupurilor sociale din cadrul Institului Profesorilor Roşii
din Moscova, cu filiala sa din Leningrad, dar şi a ramurii filosofice de la Acad
emia Comunistă. Înaintea revenirii la discutarea sociologiei din perioada aderăr
ii la linia de partid, trebuie săexaminăm starea în care se afla cercetarea empi
ricăde la victoria bolşevică. 21 Încădin 1918, Lenin, în definirea programului A
cademiei Socialiste a ŞtiinŃelor Sociale, a trasat sarcina dezvoltării cercetări
i sociale. La sugestia sa un larg program de cercetare socialăa fost iniŃiat. Do
meniile erau: 1. munca, în special condiŃiile şi organizarea muncii precum şi in
fluenŃa factorilor socio-psihologici, educaŃionali şi culturali generali în proc
esul muncii şi al producŃiei; 2. nivelul economic şi veniturile diferitelor cate
gorii ale societăŃii (Ńărănimea); 3. relaŃiile dintre clase şi probleme teoretic
e referitoare la clase; 4. cultura; 5. religia; 6. datele socio-economice şi soc
io-demografice - adunarea şi procesarea lor; 7. metodele şi tehnicile cercetării
sociale. S-a sugerat căcercetarea nu era atât sociologicăîn caracter cât socioe
conomicăşi socială. Aprecierea unei asemenea afirmaŃii depindea de o anumităatit
udine teoreticădar cu siguranŃăcercetarea avea un caracter corespunzător şi cond
ucea la cumularea unor date statistice şi la utilizarea unor chestionare simple
şi a interviurilor. Dintre toŃi ale căror nume sunt menŃionate în procesul cerce
tării noilor procese sociale, cele mai frecvente sunt : S. Strumilin - cercetare
referitoare la bugetul muncitorilor, Ńăranilor şi angajaŃilor, L. Kritsman - di
ferenŃierea (pe clase) a Ńăranilor şi economia satului, şi S. Volfson - căsători
a şi familia.
263
Amintind aceastăperioadă, V. Kantorovich a afirmat căsociologii "erau în stare s
ăse bazeze pe date obiective la originea lor , considerând căstatisticile sunt n
umeroase şi accesibile şi căcercetatorii trebuiau doar săle prelucreze".22 Cu to
ate acestea Klushin este critic cu cercetările din aceastăperioadă: "nu era timp
pentru o cercetare completăşi concretăfapt care cerea o procesare şi o înŃelege
re a principiilor metodologiei generale şi a metodelor la nivel inalt...", deoar
ece datorităpregătirii lor teoretice inadecvate, puŃinii marxişti din domeniul s
ociologiei s-au consacrat înŃelegerii problemelor obscure ale înŃelegerii materi
aliste a istoriei.23 Anii 1930 au cunoscut o intensificare a influenŃei puterii
politice ca oponentăa influenŃei politicii sociale. Aşa cum mecaniciştii au fost
eclipsaŃi de adepŃii lui Deborin în 1929, 1a fel aceştia din urmăau fost eclips
aŃi de bolşevici în 1930-l. Filosofia şi sociologia trebuiau săserveascăpartidul
: disciplinele trebuiau politizate, bolşevicizate şi în ultimăinstanŃăstalinizat
e.24 Nu exista şi nu poate exista o filosofie (sociologie) care vrea săfie consi
deratămarxist-leninistădacăea neagănecesitatea conducerii ideologicopolitice şi
teoretice de către Partidul Comunist şi comitetul său de conducere. De la mijloc
ul anilor 1930 pânăîn 1950, sociologia ca disciplina academicăindependentăa disp
ărut pur şi simplu din Uniunea Sovietică. Sociologia nu mai avea loc în sistemul
marxist, deoarece era consideratăca fiind burghezăşi, prin urmare, un obiect de
studiu non-marxist. Marxism-leninismStalinismul i-a luat locul. Numărul cursuri
lor de filosofie şi sociologie din edificiile educaŃionale a fost diminuat. Pred
area filosofiei marxiste a fost încredinŃatănoilor departamnete ale marxism-Leni
nismului. Departamentele de materialism dialectic şi istoric au rămas doar în un
iversităŃile şi institutele unde unde existau facultăŃi de filosofie, istorie şi
litere. MulŃi termeni şi concepte sociologice elaborate de Marx, Engels, şi Len
in nu au mai fost folosite: chiar cuvântul "sociologie" a fost interzis. 25 Doar
acei termeni şi concepte sociale care puteau fi găsite în lucrările lui Stalin
erau recunoscute. Bazele comentariilor sociologice şi filosofice erau intitulate
"Materialism Dialectic şi Istoric" în "Istoria lui CPSU(B): Scurt Curs", 1938.
"Atunci când doar unui singur om i se recunoaşte dreptul de creativitate ştiinŃi
fică, celorlalŃi nu le mai rămâne decât săcomenteze, popularizeze şi săadmire".
26 Comentariilor asupra declaraŃiilor lui Stalin le pot fi adăugate şi cele ale
altor clasici Marxist-Leninişti. Au avut loc numeroase discuŃii formale privind
subiecte precum structura de clasă, casătoria şi familia, religia şi ateismul, e
tica şi morala, arta şi estetica, esenŃa şi suprastructura. În plus au fost şi a
lte discuŃii generale asupra legilor şi dezvoltării sociale şi a tranziŃiei de l
a socialism la comunism. Rezultatul final a fost acela căteoria era total despăr
Ńităde practică. Exista o prevalenŃăa scolasticismului (acel fenomen care descri
e detaşarea de viaŃă), şi anume "deducerea" vieŃii din teorie, ca şi "potrivirea
" unor fapte noi şi fenomene cu scheme şi construcŃii cunoscute deja. Cercetarea
sociologicăcare a avut loc în aceasta perioadăa luat numele unor alte disciplin
e. Etnografii şi antropologiştii de exemplu, făceau investigaŃii cu privire la c
omportamentul religios şi tiparele familiale a numeroaselor şi diverselor grupur
i minoritare pe teritoriul Uniunii Sovietice: unii au făcut cercetări ale colhoz
urilor. Deşi era de naturădescriptivă, aceasta culegere de date a constituit o s
ursăde informaŃii despre impactul socialismului şi industrializării. Este, desig
ur, posibil (deşi nu şi probabil) ca munca în sociologie ca şi în alte domenii a
le psihologiei săse fi continuat chiar dacănu a apărut în publicaŃii.27 Deosebit
de puŃine articole sociologice au apărut în publicaŃii, care înainte aveau aces
t profil. DacăChagin a sugerat cătreptat unele astfel de articole au fost public
ate începând cu anii 1939-40, în publicaŃia "Pod znamanem marksizma", în care s-
a făcut o încercare de a trece peste canoanele operelor lui Stalin, ziarul însuş
i a fost întrerupt începând cu 1944. 28 Pânăîn 1947, cand publicaŃia "Probleme d
e Filosofie" a fost inaugurată, nu a mai existat nici un alt jurnal filosofic în
Ńară. Totuşi Bolsevic, organul CPSU , a depăşit cumva aceastăfază. În aceastăpe
rioadăa început al doilea curent de scriere în timpul lui Stalin - şi anume crit
ica sociologiei burgheze - care a început la mijlocul anilor 1940. Articole de a
cest gen au fost publicate întâi în "Bolsevic", apoi în "Probleme de Filosofie".
De ce era necesaraăcritica sociologiei burgheze? G. Aleksandrov, scria în , "Bo
lsevic", în 1945, sugerănd un raspuns: 29 "Filosofii sovietici sunt obligaŃi să-
şi continue munca de criticăsubstanŃialăla adresa teoriilor burgheziei contempor
ane reacŃionare referitoare la sociologie şi la filosofie. 30 Echipa noastrăştii
nŃificăşi universitarăa avut puŃine informaŃii referitoare la gândirea filosofic
ăşi sociologicădin străinătate în ultimii ani. Totuşi, lupta împotriva ideologie
i reacŃiei burgheze în ceea ce
264
priveste cele mai reale probleme politice este imposibilăfărăexpunerea teoriilor
filosofice şi sociologice ale burgheziei reacŃionare contemporane." Deşi aceste
articole erau mai puŃin subtile şi mai mult polemice faŃăde cele din anii 1950
şi 1960, reproşurile, care se făceau erau aceleaşi. 30 În întregime, sociologia
burghezăera încontinuu reprezentatăca o apropiere metafizicăabstractăfaŃăde stud
iul societăŃii, în timp ce luatăseparat , materialismul istoric (sociologia Marx
istaă) era prezentatăca fiind singura abordare ştiinŃifică. Marxismul, aşa cum s
punea Lenin, a fost cel care a ridicat întâia datăsociologia la rangul de ştiinŃ
ă. Şi toria materialismului istoric a fost şi este încăştiinŃa marxistăasupra so
cietăŃii. Cu excepŃiile menŃionate, perioada de pânăla mijlocul anilor 1950 repr
ezintănadirul sociologiei sovietice. Doar odatăcu al 20-lea Congres al Partidulu
i în 1956 s-a experimentat un alt tip de renaştere. Aşa cum Chagin a spus: "Cong
resul al 20-lea a initiat eliminarea treptatăa dogmatismului şi subiectivismului
din sfera teoriei marxiste ca şi lichidarea consecinŃelor ce decurg din cultul
personalităŃii în sfera sociologiei marxiste. Acesta a fost punctul de cotitură.
Anii 1950 reprezintăperioada când au fost reabilitate multe poziŃii pierdute, r
enunŃând la ideile dogmatice ale perioadei cultului peresonalităŃii lui Stalin ş
i când s-a încercat ca sociologia săfie transformatăîntr-o autenticăştiinŃăde ce
rcetare, bazându-se practica construcŃiei comuniste şi a legislaŃiilor teoretice
a Marxism-Leninismului. Acesta a fost un proces contradictoriu şi complicat. Ca
noanele şi dogmele nu au dispărut dintr-o datădin contextul materialismului isto
ric. Nivelele sociologilor nu au fost reconstruite dintr-o dată. MulŃi încăse ba
zeazăpe practicile vechi. Dar spiritul creativ al cercetării a continuat în ciud
a conglomeraŃiilor dogmatice. Sociologia sovietică, la fel ca întreaga filosofie
, şi-a apărat dreptul de a deveni o ştiinŃăcreativă(1950)." Ce a dus la acest fe
nomen în 1950? Aşa cum s-a repetat mereu: dupădeciziile celui de-al 20-lea Congr
es al Partidului (ca şi următoarele 4 Congrese), partidul a definit rolul şi sar
cinile ştiinŃelor sociale, arătând direcŃiile principale ale muncii de cercetare
şi îndreptând studiul concret al procesului de construcŃie comunistă. În Pravda
şi Kommunist, orientarea partidului către soluŃia problemelor teoretice a apăru
t ca o linie definitorie pentru dezvoltarea în continuare a filosofiei şi sociol
ogiei. Partidul şi "practica" sa au produs în cele din urmăo cerere în vederea c
autării unor soluŃii la multe din problemele ridicate în timpul erei staliniste,
şi astfel primii paşi în renaşterea sociologiei au fost luaŃi. Dar în timp ce p
artidul a deschis în cele din urmăporŃile pentru sociologie, abia cu cel de-al 2
3-lea Congres al Partidului în martie-aprilie 1966 sociologia a fost recunoscută
oficial ca o disciplinăde sine stătătoare cu funcŃii ditincte. În decada precede
ntă, a fost dusăo luptăteoretică, fapt ce a reprezentat la nivelul forŃelor soci
ale o luptăpentru legitimarea sociologiei. La aceastădezbatere ne întoarcem acum
. Tabelul 7 FILOSOFIE, TEORIE Filosofie Marxistă Moderatori moderni Întrebări de
naŃionalitate (incluzând concepŃii de suveranitate naŃională, patriotism şi ras
ă) RelaŃii internaŃionale (incluzând istorie militară, co-existenŃă, conflicte)
RevoluŃie socialistă SOCIOLOGIE, TEORIE ŞI CERCETARE Teoreticieni sociali Teorie
şi metode de cercetare empiricăburgheză Cercetare comparativăsocialistă Metode
şi modelare DOMENII DE CERCETARE SOCIAL~ CONCRET~ Muncă
15 2 6 3 2 3 3 3 6 11 + +
3+
+ 2+ + 4+ 5+
265
Structurăsocială Căsătoria şi familia Sociologie urbană Criminologie Drept Relig
ie, etică, morală, valori Artăşi comunicarea în masă Cercetarea opiniei publice
Cercetarea bugetului la timp DOMENII PERIFERICE Comunicarea în masăşi timpul lib
er Politica naŃionalăleninistă Sociologia şi alte ştiinŃe
7 1 1 1 1 4 2 1 1 1 1 1 +
4+ +
În tabelul 7, oamenii clasaŃi sub denumirea "Filosofie marxista" îi includ pe ce
i care lucrau în domeniile materialismului dialectic şi istoric, comunismul ştii
nŃific, economie politică, istoria filosofiei şi culturii şi istoria CPSU-ului.
Zece din aceşti oameni erau conducători de departamente. Cel puŃin opt dintre ei
- sunt cu siguranŃămembrii ai Partidului Comunist şi cel puŃin 11 dintre ei sun
t peste 45. O combinaŃie similarăde vârstă, apartenenŃăla un partid sau cu funcŃ
ia de directori este reprezentatăde subiecŃii listaŃi sub numele de "întrebări l
egate de naŃionalitate", "relaŃii internaŃionale" şi "revoluŃie socială". Astfel
se pare căoamenii din categoria "teoriei filosofiei" sunt cei mai curajoşi. O i
magine cu totul diferităeste redatăpentru cei angajaŃi în activitatea de cerceta
re. În mare, aceşti oameni au vârste cuprinse între 35 şi 45 de ani: deşi unii d
in acest grup sunt mai în vârstăsau mai tineri, cea mai dinamicăactivitate se pa
re căreiese din categoria din mijloc. Mai mult, în comparaŃie cu grupul mai în v
ârstă, aceşti sociologi sunt împrăştiaŃi prin Ńară: concentraŃia este mai scăzut
ăîn zona Moscovei. În ceea ce priveşte educaŃia lor, aceşti sociologi sunt egali
împărŃiŃi inter doctoranzi şi doctori, deşi câŃiva dintre primii şi-au obŃinut
deja doctoratul. Doar o treime dintre ei sunt activi în departamentele lor, dar
vârsta lor este factorul crucial aici. Din acest profil rezultăcăsociologii ruşi
cu greu pot fi categorisiŃi în două. În mare cei care sunt angajaŃi efectiv în
cercetare tind săofere regula, mai degrabădecât excepŃia. Jurnale Sociologii nu
aveau propriile lor periodice. Acest fapt a dus la apariŃia unor articole de spe
cialitate în alte publicaŃii, în special în cele care se ocupau de filosofie, da
r şi de economie, istorie, politică, etnografie, drept şi antropologie, ca şi în
presa obişnuită. Douăjurnale au dat semne de apariŃie regulată. Primul, "Cercet
are Socială" a apărut de 6 ori: prima apariŃie fiind în 1965, apoi una în 1968,
apoi patru în 1970. Acest jurnal este sponzorizat de Academia de ŞtiinŃe şi de I
nstitutul de Cercetare Socială, precum şi de AsociaŃia SociologicăSovietică. Pub
licăarticole legate de probleme generale de sociologie ca şi alte articole care
dezbat anumite probleme, cum ar fi familia, căsătoria, şi bugetul de cercetare.
Celălalt jurnal, "Omul şi Societatea" a fost publicat întâia datăîn 1966. A avut
câte o apariŃie în 1967, apoi în 1968, trei în 1969, douăîn 1970, şi douăîn 197
1. Este sponzorizat de Institutul de Cercetare Socială Complexăde la Universitat
ea de Stat din Leningrad şi reflectăinteresele Institutultui în probleme de soci
ologie, psihologie, economie şi drept. De exemplu au apărut articole despre plan
ningul şi managementul social, despre individ şi alte aspecte ale muncii, tineri
lor şi socializării. Totuşi, douăjurnale filosofice au fost publicate. Ele s-au
ocupat de articole de sociologie. ("Voprosy filosofii", "Filosofski nauki"). Pri
ma dintre publicaŃiile menŃionate mai sus are de douăori mai multe articole de s
ociologie decât cea de-a doua şi articolele sale acoperăun domeniu deosebit de l
arg. În afarăde faptul acesta îşi informează cititorii în legăturăcu trecutul, p
rezentul şi viitorul în cercetare, ce alte funcŃii mai îndeplinesc aceste public
aŃii.
266
Încădin 1960 jurnalele conŃineau în mod regulat analize, rezumate şi/sau incursi
uni din alte jurnale filosofie şi sociologie din alte Ńări socialiste. "Voprosy
filosofii" a încercat săcumuleze informaŃii dintr-un număr de jurnale din alte Ń
ări comuniste deodată, în timp ce "Filosofskie nauki" a încercat săinvestigheze
articole din diferite reviste axate pe anumite probleme (aşa cum este materialis
mul dialectic) sau concentra articole dintr-o singurăŃară: aceastăalegere nu era
totuşi nici grea dar nici rapidă. Întâlnirile reprezentanŃilor din consiliile d
e conducere ale editorialelor filosofice şi sociologice din Ńările comuniste era
u raportate în acest jurnal încădin 1962. De asemenea cărtile de sociologie şi f
ilosofie au recenzii aici. De exemplu în 1965, "Voprosy filosofii" a revăzut pub
licaŃiile cehe din 1960 şi pânăîn 1963, iar în 1966 pe cele polone din anii 1960
-1964. Jurnalele raportau de asemenea schimburile de experienŃă şi conferinŃele
dintre sociologii sovietici şi ceilalŃi. În noiembrie 1962, de exemplu, un schim
b între o universitate de stat (din Leningrad), şi unele universităŃi poloneze a
u fost redate, urmărindu-se problemele generale de metodăşi tehnicăîn cercetarea
sociologică, ca şi un studiu al activităŃii de producŃie. ConferinŃele sponzori
zate de o Ńarăsocialistăşi la care participau delegaŃi sovietici erau redate în
reportaje. O astfel de conferinŃăa fost una Ńinutăde Institutul de Sociologie de
la Academia de ŞtiinŃe Sociale Slovace, societate de sociologie şi Institutul M
arxist-Leninist. Jurnalele redau asemenea conferinŃe inter-socialiste la care, d
e exemplu, se discutau probleme ale structurii sociale din societăŃile socialist
e şi probleme teoretice în legăturăcu profitul în procesul de productie. În fine
erau discutate întâlnirile internaŃionale, dintre care cele mai importante erau
conferinŃele internaŃionale, sociologice. La aceste jurnale colaborau de asemen
ea unii sociologi sovietici care scriau despre conferinŃele Ńinute în Uniunea So
vietică. ConferinŃele constituiau un prilej de întâlnire între indivizi dar şi î
ntre instituŃii, pentru sociologi şi de asemenea ele puteau servi ca platformăpe
ntru disciplinăca întreg. Daca aceste jurnale nu pot acoperi toate conferinŃele
Ńinute, ele oferăo imagine atât a conferinŃelor cât şi a lucrărilor prezentate.
Aceste conferinŃe nu includ întâlniri sau seminare care au loc de obicei (de dou
ăori pe an, sau anual). Asemenea întâlniri, raportate de asemenea în jurnale, po
t discuta operele unor vuzy, rezultatele şi problemele activităŃii de coordonare
şi cercetare ca şi munca unor seminare speciale Ńinute de numeroase corpuri de
conducere care se ocupau de probleme ale ştiintelor sociale. Jurnalele însuşi Ńi
neau întruniri cu cititorii. Cititorii erau cei care aprobau sau dezaprobau subi
ectele variate, care constituiau conŃinutul publicaŃiilor. De exemplu în 1965 la
Cherepovets, directorul Institutultui Peadgogic de la Cherepovets (director al
Departamentului Marxist-Leninist a pus sub semnul îndoielii numeroase articole d
e cercetare concretăsociologică, afirmând căau apărut doar 5 asemenea articole î
n 1964. Un punct de vedere diferit a fost exprimat la conferinŃa de la Tbilisi u
nde doar un singur om s-a plâns de numeroasele teme nonfilosofice din jurnnale,
incluzând aici şi cercetarea concretăsociologică. I-a fost dat un răspuns de căt
re secretarul corespondent din consiliul de conducere al editorialului "Voprosy
filosofii", I. V. Blauberg, care a afirmat cădin moment ce nu sunt publicaŃii pe
riodice de specialitate, "Voprosy filosofii" trebuie săse ocupe serios de aceste
probleme. În general, toate aceste conferinŃe cu cititorii aveau la ordinea zil
ei sociologia ca subiect şi, de obicei, se cereau mai multe articole în aceastăp
rivinŃă. Totuşi sarcina cea mai importantăa acestor publicaŃii era săŃină citito
rii la curent cu evenimentele din cercetarea sociologică. Descriind această acti
vitate, ele dădeau informaŃii valoroase în legătura cu cine şi ce face. În absen
Ńa unui periodic profesionist, aceste jurnale au fost transformate în substitute
, Ńinând la curent sociologii cu propria lor profesie, cu proporŃiile discipline
i şi operele colegilor lor. Astfel, ele au jucat un rol semnificativ în procesul
instituŃionalizării sociologiei în Uniunea Sovietică. Concluzie Încăde al 20-le
a Congres al Partidului, sociologia a luptat pentru legitimarea sa în cadrul sis
temului sovietic de cunoaştere căutând sprijin în trei sfere distincte -comunita
tea academică, populaŃie, şi oficialităŃi.
267
Lupta pentru dreptul de existenŃăca disciplinăacademicăindependentăa avut loc pe
mai multe nivele. Astfel, sociologia a trebuit sădemonstreze necesitatea unei ş
tiinŃe în afara materialismului istoric. La urma urmelor, nu era materialismul i
storic o sociologie marxistă? Apoi, sociologia a trebuit săscoatăîn evidenŃăcănu
este o consecinŃăa sociologiei burgheze. Deci, rădăcinile sale în trecutul sovi
etic trebuiau subliniate. Aici apărătorii sociologiei nu se puteau baza doar pe
citate din opere ale lui Marx şi Lenin, dar şi pe opera unor sociologi din alte
Ńări socialiste. DacădiscuŃiile care au început în 1950 cu privire la dreptul de
existenŃăal sociologiei s-au diminuat, ele nu au încetat cu totul. Deşi relaŃia
dintre materialismul istoric şi sociologie nu a fost rezolvatădefinitiv, în cel
elate scopuri practice sociologia şi-a câştigat recunoaşterea ca ştiinŃăindepend
entă. Pasul următor a fost acela de a fi permis profesorilor săpredea aceastădis
ciplinăşi săfacămuncăde cercetare. Cu toate acestea gradaŃii în sociologie nu au
fost acordate. Dorind o acceptare din partea publicului, acesta a fost invitat
să colaboreze in cercetare, atunci când ziarul pentru tineret , "Komsomol skaia
pravda" a deschis Institutul de Opinie Publicăîn 1960. Institutul şi-a început a
ctivitatea prin consultarea publicului în subiecte generale, cum ar fi războiul,
(dar, recent s-a concentrat pe probleme mult mai puŃin abstracte şi tot mai pra
ctice, aşa cum este industria de servicii. Aceste sondaje de opinie au ajutat la
acomodarea publicului cu metodele sociologice specifice, cu chestionarele. De f
apt este aproximativ corect săse afirme căîntre sociologie şi chestionare se poa
te pune semnul egal în mintea publicului larg. În ceea ce priveşte lumea oficial
ă, dacărecunoaşterea şi sprijinul sunt greu de obŃinut , este totuşi clar faptul
căoperele în ultragiatul domeniu al sociologie sunt permise din nou începând cu
sfârşitul anilor 1950; Congresul al 20-lea al Partidului din 1956 şi dezgheŃul
care i-a urmat au permis sociologiei săfacăprimii paşi. Programul Partidului din
1960 a anunŃat construcŃia comunismului cerând ajutorul sociologilor în acest p
roces. Congresul al 23-lea din 1966 a recunoscut în mod deosebit sociologia ca ş
tiinŃăindependentă. Sociologia este vazutăca instrument care, oferind atât infor
maŃie cât şi analiză, ajutăca regimul sănu piardăcontactul cu realitatea şi, car
e poate ajuta la planificarea şi controlul societăŃii, ca şi la înŃelegerea aces
teia. Atmosfera generalăîn care sociologia sovieticăopereazăpoate fi cel mai bin
e descrisăca una care e menităsărezolve problemele. Astfel se explica de ce anum
ite domenii au fost studiate în timp ce altele nu. Trebuie, prin urmare recunosc
utănatura dualăa acestei orientări care oferăsoluŃii unor probleme sociale. Pe d
e o parte, cercetarea non-concretului, a domeniilor non-utilitare este rareori a
sumată: cercetarea încearcăsărăspundăunor probleme actuale în termeni concreŃi.
Este de asemenea adevărat că, totuşi, încurajând preocuparea empiricăcare izola
problemele ce aveau o oarecare importanŃă, aceastăorientare împiedicădezvoltarea
teoriei şi cercetării privind dinamica socială. Abordarea din punctul de vedere
al rezolvării problemelor împiedica studiile care erau preocupate de distribuŃi
a puterilor în Uniunea Sovieticăşi a altor factori cum ar fi distribuŃia de pute
re şi ideologie ca determinanŃi sau tipare ale industrializării şi schimbării so
ciale. Aceastăperspectivăde abordare apare mult mai legatăde mediul înconjurător
în care a avut loc renaşterea sociologiei începând cu anii 1950. O disciplinăca
re scotea în evidenŃănevoia adunării de date şi a interpretării putea săaibăprop
riile doleanŃe chiar într-un climat de reorientare politica în care regimul căut
a săsublinieze ruptura dintre dogmele trecutului şi săstabileascăşi sămenŃina co
ntactul cu realitatea socială. Cercetarea ConcretăSociologica" este un titlu a
pt pentru sociologia din Uniunea Sovietică. Deşi, în linii mari, legitimarea soc
iologiei a avut loc, sociologii sovietici au continuat săîntâmpine numeroase obs
tacole. Pânăîn 1968, când i s-a pus la dispoziŃie primul Institut din cadrul Aca
demiei de ŞtiinŃe, sociologia a rămas odrasla nelegitimăa filosofiei. Nu existăn
ici o îndoialăca unele dintre cererile continue pentru stabilimentul Institutulu
i aveau legăturăcu beneficiile directe ale sitemului monetar: plângeri în legătu
răcu finanŃarea inadecvatăşi uneori inexistentăsunt mereu aduse în discuŃie. Ins
tituŃia unui Institut ar trebui săafecteze cooperarea şi/sau coordonarea dintre
sociologi sau dintre ei şi alŃi oameni de ştiinŃă. Sociologii sovietici au nevoi
e de acest lucru, fapt ce implicăcăcooperarea poate aduce facilităŃi de cercetar
e împreunăcu o bunăîmpărŃire a datelor şi tehnicilor. O altăproblemăpentru viito
r este aceea căîn momentul de faŃănu existănici un periodic care săserveascăîn m
od deosebit nevoile sociologilor , fapt ce a dus la apariŃia de articole de soci
ologie într-o mare varietate de jurnale ca şi în presa cotidiană. Mai existăşi p
roblema obŃinerii materialelor statistice: fie statisticile în anumite zone
268
"nesigure" sunt adunate şi Ńinute secrete, sau nu sunt adunate deloc. În ambele
cazuri munca sociologilor cunoaşte numeroase piedici. S-ar putea argumenta căîn
comparaŃie cu limitele pe care guvernul Sovietic le impusese, aceste neajunsuri
sunt minore. Poate, în fond, sociologia să evolueze în asemenea condiŃii? Fărăîn
doialăo evoluŃie vădităs-a înregistrat de la RevoluŃia din 1917. Acest studiu a
schiŃat progresul înregistrat. Dar, care sunt factorii specifici ai sistemului c
are limiteazăsociologia? Într-o oarecare măsură, sistemul poate impune ceea ce t
rebuie cercetat, ceea ce trebuie investigat. Sociologiştii sovietici studiazăanu
mite arii ale societăŃii, în timp ce cei mai grijulii evităalte arii. De exemplu
, perioada cultului personalităŃii - 20 sau mai mulŃi ani de istorie sovietică-e
ste în mod expres ignorat. Alte subiecte - în arii care nu impun probleme - treb
uie săfie abordate pe căi indirecte. Astfel rolul sexualităŃii este doar parŃial
luat în considerare în studiul familiei. Dar, în întregime, cercetarea care are
implicaŃii critice în sistemul social existent sau care tinde săimplice o schim
bare în direcŃii care scapăde sub control. Dacă este posibil ca cercetările care
analizeazăariile mai sensibile nu sunt publicate, numărul acestora este probabi
l foarte mic. Nu acelaşi lucru este valabil pentru cercetările care într-un fel
sau altul diferăde anticipaŃii. În acelaşi timp este aproape imposibil de corela
t ceea ce sociologii studiazăsau nu, cu ceea ce li se permite săinvestigheze sau
nu. Dar odatăce au stabilit aria de cercetare, acest fapt este fie datorită- 1.
sunt direcŃionaŃi sau încurajaŃi să studieze subiectul; 2. ştiau cădomeniul a f
ost înainte studiat şi căeste deci acceptabil; 3. căvor fi finanŃaŃi în munca lo
r de cercetare; 4. căvor putea săobŃinăalte gradaŃii; 5. sau căgăsesc subiectul
în sine interesant etc. - cercetătorii trebuie apoi săfacăfaŃăunor probleme priv
ind modul de investigare al problemei. Dacăanumite metode sau abordări sunt cons
iderate neacceptabile fie din motive empirice, fie din motive ideologice, atunci
cercetătorul trebuie săurmeze un plan de acŃiune prescris. Dar acest tip de res
trângere devine încetul cu încetul inoperant. Doar la nivelul editorial atât al
jurnalelor cât şi al redacŃiilor opera sociologului poate fi restrânsă. Dar este
totuşi dificil săse depisteze ce a fost lăsat afarăsau ce a fost adăugat şi pe
ce considerente au apărut omisiunile sau adăugirile. Mai mult, nu se poate şti c
e tip de material nu poate fi publicat şi mai ales din ce cauză. Un alt tip de c
onstrângere este accesul sau lipsa accesului la operele burgheze" din bibliotec
i. În fine, dacăcercetătorului îi poate fi limitatăalegerea materialului, aborda
rea metodologicăşi căile de publicare, influenŃa acestora asupra lucrării sale p
oate fi inconsecventă. Anumite găselniŃe în cercetare nu vor fi implementate deo
arece, între alte motive, ele ar afecta investiŃii financlare. O altăconstrânger
e intangibilăasupra sociologului sovietic o poate constitui trecutul. Cultul per
sonalităŃii a avut urmarile sale. "Teama de răspundere, o teamăcare supravieŃuie
şte din perioada când anumite citate stupide erau servite ca cercetare ştiinŃifi
căserioasă, încăpersistă. " Acest fapt poate servi ca explicaŃie pentru numeroas
ele lucrări care se presupun a fi de naturăsociologică, dar nu sunt decât nişte
scrieri lipsite de valoare - "adunături puse cap la cap", sau citate din surse c
lasice. Rolul istoriei sovietice în conturarea sociologiei contemporane nu poate
fi ignorat. Ce rol a avut Marxism-Leninismul în conturarea cercetării sociologi
ce? Teoreticienii sociali sovietici sunt primii care scot în evidenŃăfaptul căşt
iinŃa socială- sociologia - nu este o valoare liberă. Cercetătorul este un membr
u al societăŃii şi prin urmare reflectănormele şi valorile societăŃii. Rezultatu
l e că "sociologia Marxistăşi ideologia Marxistăsunt indisolubil şi organic lega
te" şi că "sociologia este o ştiinŃăde partid. ConcepŃia generalădespre sociolog
, simpatiile lui sociale şi politice, poziŃia lui socialăafecteazămetodologia şi
chiar metoda de cercetare şi, prin urmare, rezultatele. "Dar, aşa este? Acest a
rgument pare săse ridice puŃin mai mult decât la ariile determinate de sistem, c
are pun problema abordării sociologice. Orice vedere alternativăeste dependentăd
e faptul căexistăo sociologie sovieticăspecificăşi identificabilă. PuŃine dovezi
pot fi aduse pentru a sprijini aceastăafirmatie. Astfel, sociologia sovieticăes
te distinctămai mult din punct de vedere naŃional decât intelectual. Sociologii
ruşi nu au ajuns la punctul în care săpunăsub semnul întrebării sau săcritice ma
rxismul direct, în scrierile lor. De fapt poziŃia trasatăde N. Preobrazhenskii î
n 1922, este încăvalidă: "Marxiştii se pot contrazice în parte, în privinŃa teor
iei metodelor, şi încă mai mult de mijloacele sale de aplicare; operele lor conc
rete putând fi complet diferite ca şi conŃinut ..., dar ei nu se contrazic şi nu
concureazăunii cu alŃii în privinŃa poziŃiei faŃăde Marxism."
269
Momentul în care ei se vor contrazice în privinŃa poziŃiei faŃăde Marxism este o
problemădiscutabilă. Posibilitatea ca marxismul într-o abordare criticăsă fie i
nstituŃionalizat în Uniunea Sovieticăeste încăîndepărtată. Este posibil, totuşi,
ca datorităunei tot mai intense cercetări empirice , anumite aspecte ale Marxis
m-Leninismului pot fi puse sub semnul întrebării - acceptate, ignorate sau modif
icate - şi avansate noi teorii. Începuturile acestui fenomen se aflăîn discuŃia
asupra stratificării sociale. Curentul empiric prezent în sociologia societicăpo
ate duce la o orientare teoreticăasupra disciplinei, sau mai probabil, accentul
empiric de astăzi poate continua săse extindă. Într-un sens larg, viitorul acest
ei discipline este legat de atmosfera din interiorul Uniunii Sovietice. Ca un ba
rometru practica sociologiei indicăgradul în care Uniunea Sovieticăva permite ex
aminarea condiŃiilor sociale existente. Dacă, în viitor, toate domeniile intelec
tuale vor fi restrânse dacă, spre exemplu o politicăstalinizatăva fi reintrodusă
- atunci nu mai este nici o îndoialăca sociologia va fi în aceeaşi măsurălimitat
ă. De fapt, în perioada încordatăde pânăla 1967, cercetarea condusă de Komsomols
kaia pravdas de la Institutul Opiniei Publice apare ca fiind neglijabilă. Având
în vedere faptul căsociologia a fost una dintre ultimele discipline care au fost
recunoscute dupămai mult de 20 de ani de tăcere, nu ar fi surprinzător ca aceas
ta săfie una dintre primele respinse. Sociologia sovieticăeste o disciplinăcare
încearcăsăse dezvolte în contextul particular al societăŃii sovietice. Orientare
a ideologicăa regimului sovietic a produs un set de probleme specifice pentru de
zvoltarea unei sociologii independente. În sens larg, aceste probleme s-au manif
estat în 2 moduri: sub forma unor întrebări legate de relaŃia dintre o bazăideol
ogicăexistentăşi o sociologie posibilă, dar şi în forma unei ameninŃări faŃăde r
egim din partea unei discipline deosebit de evoluate. Din discuŃia de mai sus, c
u privire la factorii sociali şi stucturali şi ideologici, este clar căaceştia d
in urmăau o semnificaŃie mult mai mare pentru continua dezvoltare a sociologiei.
Totusi acest fapt nu trebuie săîntunece faptul căsociologia sovieticăîndeplineş
te anumite funcŃii, întâmpinăobstacole şi întâmpina probleme comune tuturor soci
ologiilor din lume.
270
Studiu de autor CHARLES WRIGHT MILLS 1916-1962 Introducere C.Wright Mills s-a nă
scut pe 23 august 1916, în Waco, Texas. El provenea dintr-o familie obişnuită ap
arŃinând clasei de mijloc “tradiŃionale” a societăŃii americane: tatăl său era a
gent de bursă iar mama sa era casnică. În 1939 a obŃinut diploma de licenŃiat şi
de specialist în sociologie la Universitatea din Texas. Nu se poate spune despr
e el că a fost un student obişnuit, căci în timpul studiilor a publicat cu regul
aritate articole în două mari reviste de sociologie din America. Mills a lucrat,
şi şi-a luat doctoratul la Universitatea din Winsconsin. Prima slujbă a avut-o
la Universitatea din Maryland, iar din 1954 la Universitatea din Columbia. Unul
dintre cele mai sigure lucruri care se pot spune despre el ca om este faptul că
era mereu în alertă, ca şi cum ar fi fost într-un permanent război. De altfel, a
avut o viaŃă personală tumultoasă, caracterizată de o mulŃime de afaceri, trei
căsătorii, câte un copil din fiecare căsătorie, pe lângă cele patru atacuri de c
ord (ultimul punând capăt scurtei sale vieŃi). În viaŃa profesională Mills nu er
a altfel :părea că se află într-o permanentă luptă cu toŃi şi toate. aI-a critic
at virulent superiorii de la Universitate şi chiar pe propiul său editor. Ca pro
fesor la Universitatea din Columbia, a fost izolat de către colegii săi. Desigur
Mills nu a fost “blând” cu oamenii; de altfel el nu a fost blând nici cu societ
atea americană, atacând-o pe multiple fronturi. Locul lui Mills în evoluŃia idei
lor sociologice este greu de stabillit. Poate doar influenŃele care i-au marcat
concepŃia sociologică ar putea să-i releve locul, dar operele sale nu pot fi exp
licate complet de aceste inflenŃe. Începând cu Thorsten Veblen autorul “Teoriei
clasei de răgaz”, care critica elita americană a acelei epoci, continuând cu inf
luenŃa funcŃionalismului lui Malinowski şi a şcolii întemeiate de acesta, şi cu
influenŃele teoriei marxiste (după al doilea război mondial) cu teoria şi metoda
tipului ideal a lui Weber (fapt evident în “Gulerele Albe”) şi în sfârşit cu in
fluenŃele de factură empiristă din “ImaginaŃia Sociologică”. Mills a publicat ce
l puŃin două cărŃi care reflectă politica sa radicală mult mai bine decât apropi
erea de teoria marxistă: în 1951 “Gurele albe” (“Whrite Collar”) şi în 1956 “Eli
ta puterii” (“The Power Elite”) . Între acestea două, a scris cea mai teoretică
şi mai sofisticată lucrare a lui “Caracter şi Structură socială” în 1953 (“Chara
cter and Social Structure ”) în colaborare cu Hans Gerth. În mod paradoxal, deşi
rolul său major a fost în susŃinerea teoriei sociologice fundamentate pe doctri
na marxistă, cele mai “puternice” cărŃi ale lui au fost din perspectiva teoriei
lui Weber (1951) şi a lui Freud (1953). După mijlocul deceniului al cincilea (19
55) interesul lui Mills s-a mutat în direcŃia marxismului şi a problemelor lumii
a III-a. Rezultatele intereselor sale s-au concretizat în “Ascultă yankeule:Rev
oluŃia din Cuba” (1960) (Listen,yanku:Revolution in Cuba)-o analiză a revoluŃiei
comuniste din Cuba şi în “Marxiştii” (1962) (“The Marxists”). Radicalismul pe c
are l-a afirmat permanent l-a poziŃionat pe Mills în “periferia” sociologiei ame
ricane, deoarece a fost obiectul multor critici , ca răspuns la criticismul lui
, uneori vehement. Atitudinea critică a lui Mills a culminat în “ImaginaŃia Soci
ologică” (1959) (“The Sociological Imagination”). O notă particulară a criticism
ului sever al lui Mills este critica lui Talcott Parsons şi a practicării “marii
” sale teorii. De fapt, mulŃi sociologi americani sunt mai familiarizaŃi cu crit
ica lui Mills decât cu detaliile sistemului lui Parsons .(cf. Ritzer) În “Elita
puterii” Mills demonstrează cum un grup restrâns de mari proprietari, lideri pol
itici şi militari , deŃin şi “administrează” puterea pentru realizarea propriilo
r interese. “ApariŃia elitei puterii este într-o anumită măsură o parte a transf
ormării publicurilor americane într-o societate de masă”. În accepŃiunea lui Mil
ls , conŃinutul propriu-zis al politicului constă în putere. Puterea determină p
restigiul şi ierarhizarea socială a oamenilor şi a grupurilor sociale. Pe lângă
putere , Mills introduce al doilea concept central al teoriei sale politice, con
ceptul de elită, iar prin asocierea acestuia cu puterea, analiza pe care o face
se structurează pe ceea ce el numeşte “Elita puterii”. Introducerea conceptului
de elită a puterii în demersul logico-conceptual întreprins de Mills, s-a dorit
a fi o înlocuire a celui de “clasă dominantă” sau “clasă guvernată”, dar în cont
inuare avem de-a face cu un demers istoricoexplicativ, comparativ şi empiric.
271
Elita puterii nu este un fenomen caracteristic doar societăŃii americane din vre
mea lui Mills. Doar că în ultima perioadă (cotemporană) se caracterizează printr
-o schimbare structurală majoră, datorită pătrunderii clicii militare în centrul
acestei structuri şi coalizării stratului politic al elitei cu cel militar şi e
conomic-corporatist. Acest tip de elită a puterii se bazează pe unitatea interes
elor politice , militare şi economice spre deosebire de elitele care au funcŃion
at anterior , predominant politice sau predominant economice. Elita puterii este
un rezultat al orientării politice a societăŃii americane mai mult spre conflic
te şi probleme internaŃionale decât spre cele interne. În acelaşi timp, elita pu
terii este un “organism social” relativ autonom , cu mecanisme proprii de funcŃi
onare şi autoreproducere . Membrii acestei elite au o origine socială comună : e
i provin din rândurile clasei bogate, iar educaŃia, instrucŃia şi credinŃele lor
religioase sunt surprinzător de asemănătoare. Ei nu sunt simpli funcŃionari căr
ora alŃii le stabilesc modul de lucru şi sistemul de valori. Dimpotrivă , ei sun
t cei care elaborează valorile , normele şi strategiile de acŃiune, şi care urmă
resc apoi ca acestea să fie respectate de către toŃi ceilalŃi. Mecanismele socia
le care stau la baza acŃiunilor elitei duc la o îndepărtare definitivă a acestei
a de mase şi la transformarea întregii societăŃii într-un sistem prin care propr
iile interese de clasăeconomice, politice şi militare-sunt legitimate ca interes
e sociale generale. Schema de funcŃionare a elitei se bazează pe racolarea clien
telară şi are ca valoare morală supremă banii. “O societate în care este larg ră
spândită , atât la nivelul elitei , cât şi al masei , ideea că ea reprezintă o r
eŃea de grupuri care se înşeală unele pe celelalte, este o societate care nu poa
te produce oameni cu simŃ moral interior; o societate a descurcăreŃilor nu produ
ce oameni cu conştiinŃă morală; o societate care asociează succesul cu a avea câ
t mai mulŃi bani şi condamnă eşecul ca cel mai mare viciu , ridicând banii la ra
ngul de valoare absolută, va produce un agent îngust , dar precis şi un mod susp
ect şi necinstit de a fi. ” “Gulerele albe ” sau “Noua clasă de mijloc” Odată cu
publicarea lucrării sale “White Collar” în 1951, Mills părăseşte definitiv pers
pectiva teoretico-metodologică a sociologiei structural-funcŃionaliste şi neopoz
itiviste. În această lucrare Mills arată că în societatea americană contemporană
lui, mai mult de jumătate din proprietatea privată este deŃinută de doar 2-3% d
in cetăŃeni, restul populaŃiei constituind o “nouă clasă de mijloc” , oamenii “g
ulerelor albe” care se supun direct proprietăŃilor şi care consideră America ca
fiind o societate de funcŃionari. Pentru “gulerele albe” rangul social este inde
pendent de proprietate şi este dependent doar de câştigurile obŃinute prin muncă
. Noua clasă de mijloc a apărut în condiŃiile în care majoritatea micilor propri
etari au devenit non-proprietari, producându-se astfel un nou criteriu de strati
ficare socială:ocupaŃia. Dacă vechea clasă de mijloc era alcătuită din fermieri
, oameni de afaceri şi profesionişti independenŃi (ingineri, medici, jurişti, pr
ofesori), noua clasă de mijloc este alcătuită din funcŃionari şi vânători, manag
eri şi specialişti cu studii superioare , experŃi care practică profesiuni biroc
ratizate. Aceştia au fost plasaŃi pe treapta de mijloc a piramidei societăŃii am
ericane de schimbările socioprofesionale (prin tehnicizarea industriei) de expan
siunea birocraŃiei şi a coordonării (atât a lucrurilor şi obiectelor cât şi a si
mbolurilor şi oamenilor). Gulerele albe exercită ocupaŃii care pe de o parte imp
lică o ierarhizare a celorlalŃi oameni , a valorilor şi simbolurilor corespunzăt
oare lor, iar pe de altă parte propria lor ierarhizare socială, prin ocuparea un
or status-uri sociale aflate într-o dezvoltare expansivă. Caracteristica princip
ală a noii clase de mijloc este indiferenŃa politică. Acest lucru generază o det
aşare de simbolurile politice dominante, dar nu are rezultat fiind o ataşare la
un sistem de contrasimboluri prin care să preseze politicul. Mills consideră că
până la urmă , într-un viitor nedeterminat , noua clasă de mijloc se va ataşa la
blocul politic care va câştiga definitiv puterea politică. [...}”...ea nu va al
ege decât atunci când partidul alegerii ei va fi câştigat. Gulerele albe formeaz
ă ariergarda. În viitorul imediat (alegerii) ele se vor supune cursei pentru pre
stigiu, în viitorul mai îndepărtat vor urma căile puterii , căci, în final puter
ea este cea care determină prestigiul. Aşteptând pe piaŃa politică americană, no
ile clase de mijloc sunt de vânzare; cine va avea un aer suficient
272
de respectabil, de puternic, va putea , probabil , să le cumpere. Dar până în pr
ezent nimeni nu a făcut o ofertă serioasă.” ApariŃia şi indiferenŃa politică a g
ulerelor albe este un rezultat al de-cristalizării şi al scăderii puterii de atr
acŃie a simbolurilor politice, printr-o birocratizare excesivă, şi prin controla
rea , de către elite, a mijloacelor mass-media. Trăsăturile dominante ale noii c
lase de mijloc (din punct de vedere psihosocial) sunt machiavelismul, panica de
status şi rutinizarea comportamentului. Machiavelismul se manifestă prin faptul
că gulerele albe sunt interesate să găsească cele mai adecvate mijloace pentru a
tingerea unui scop pe care nu ei şi le-au ales şi stabilit , ci societatea , pri
n clasorul gigant al poziŃiilor în ierarhia socială. Panica de status este gener
ată de teama permanentă că poziŃia socială ocupată nu este îndeajuns de onorabil
ă, sau că poate fi prea uşor pierdută. Rutinizarea comportamentelor este caracte
ristica prototipului de om nou-robotul jovial, care ştie că în “clasorul gigant”
nu contează “ce eşti” ci doar “cine eşti” , iar pentru aceasta trebuie să arăŃi
mereu că stăpâneşti precis (robotul) mijloacele ascensiunii sociale şi că accep
Ńi bucuros (jovial) prescripŃiile poziŃiei sociale ocupate. Pentru a-şi justific
a afirmaŃiile Mills apelează la o bogată gamă de date, culese prin cercetări de
factură empirică, practică. Astfel, Mills ajunge să descrie biroul contemporan (
pentru a sublinia efectele birocratizării muncii la nivelul personalizării indiv
idului). Biroul modern, arată Mills, cu suprafaŃa sa de mai mulŃi metri pătraŃi,
şi cu un flux de muncă asemănător celui din fabrică, nu este un loc favorabil n
ici închegării prietenilor, dar nici desfăşurării conflictelor. Ritmul muncii, s
istemul unificat al producŃiei, răspunderea pentru timpul consacrat fiecărui luc
ru împiedică astfel de lucruri.(Mills, încearcă să sublinieze preponderenŃa cara
cterului formal al muncii organizate. Dar în munca dintr-un birou, individul aju
nge să se depersonalizeze, datorită hiperformalizării raporturilor sociale. Astă
zi, directorul , pentru a trimite o scrisoare, telefonează unui serviciu central
, specializat, de secretare , dotat cu dactilofoane, secretare pe care nu le-a
văzut niciodată, şi care nu cunosc din el decât vocea. Până de curând dictarea u
nei scrisori era (echivala cu) o întâlnire particulară între director şi secreta
ră. Astfel , categorii mai vechi de muncitori au devenit într-un fel sau altul ,
operatori , şi tot mai mulŃi funcŃionari doresc să devină operatori. (apare ast
fel ideea omagenizării relative a noii clase de mijloc). Avansarea ca şef de bir
ou implică faptul de a deveni un cadru responsabil, care primeşte ordine de la t
rezorier sau de la vicepreşedinte. Creşterea numărului de şefi de birou este un
indicator evident al măririi suprafeŃei birourilor şi al transformării lor într-
un serviciu asemănător unui stat-major, comun întregii întreprinderi. Toate aces
tea, pot explica de ce biroul s-a transformat în uzină. Specialist fiind în orga
nizarea raŃională şi eficientă a funcŃiilor administrative, şeful de birou poate
obŃine rezultate mult mai bune decât orice subaltern, care nu se află în legătu
ră cu autoritatea centrală. În măsura în care biroul se măreşte şi devine mai co
stisitor , el devine autonom, şeful de birou începând să-şi “trăiască” funcŃia,
percepându-se ca fiind persoana cea mai importantă. El trebuie să cunoască munca
şi ordinea evoluŃiei diferitelor departamente. El trebuie să formeze noi funcŃi
onari şi să repună funcŃionarii mai vechi în circuit. El trebuie să imagineze no
i sisteme administrative şi să se adapteze la evoluŃia întregii întreprinderi. A
cŃiunile ei lărgesc câmpul activităŃii sale, ajungând să fie una dintre cele mai
importante persoane din întreprindere; mărindu-şi prestigiul, I se va permite s
ă discute de la egal la egal cu alŃi şefi de servicii (“birouri”). Dacă în 1928
majoritatea şefilor de birou nu erau specializaŃi dinainte într-o astfel de munc
ă, ei ocupând în general alte posturi, în 1929 lucrurile se schimbă, prin apariŃ
ia unui grup diferit de şefi de birou. Astfel jumătate dintre ei îşi începuseră
cariera într-un birou al întreprinderii, iar alŃi 17% munciseră în birouri . Se
poate spune deci că postul beneficia de un prestigiu recunoscut de toată lumea.
Introducerea maşinilor de calcul în birouri au generat creşterea numărului de sa
rcini rutiere, şi au desfinŃat acele posturi care puneau exigenŃe de ordin calit
ativ muncii birocraŃilor. În timp, a avut loc o uniformizare a biroului , în sen
sul că noii veniŃi deja nu trebuiau să-şi pună în valoare abilităŃile intelectua
le ci mai mult pe acelea manuale. (...)
273
Biroul modern generează o ierarhie la toate nivelele personalului. De fapt ierah
ia repune în funcŃionare criteriul puterii cadrelor şi nu acela al diferenŃierii
calitative a capacităŃilor personale, atunci când se pune problema urcării sau
avansării. Individul ajunge să fie doar o simplă unitate într-un sistem ierarhic
al autorităŃii şi disciplinei , şi ajunge să aibă atitudini şi comportamente si
milare cu ale altor indivizi care ocupă aceeaşi poziŃie caşi el. În interiorul s
istemului el se clasează după funcŃia pe care o ocupă, şi mai mult după distincŃ
iile artificiale de prestigiu antrenate de respectivul post. Aceste diferenŃe de
prestigiu între diferitele posturi sunt rezultatul creării unui domeniu persona
l (redus) şi are ca efect ameliorarea moralului şi întărirea solidarităŃii. Aces
te mici ierarhi sunt înglobate de “marele clasor” , fiind legate între ele de ra
porturi oficiale formalizate. În orice organizaŃie oficială (implicit birocratiz
ată) coloana de susŃinere a ierarhiei este încadrarea pe un post a indivizilor.
Fiecare post are rangul său de prestigiu, iar acest rang nu corespunde întodeaun
a cu nivelul capacităŃilor sau a remunerării. De obicei , rangul fiecărui post r
eprezintă drepturile de a da ordine. Astfel rangul depinde în primul rând de poz
iŃia în sistemul autorităŃii, şi abia în al II-lea rând de relaŃiile şi raportur
ile sociale pe care le presupune respectivul post. Astfel , de exemplu, secretar
a directorului general , are un post cu un rang mai înalt decât cel deŃinut de u
n conducător de departament. BIBLIOGRAFIE: 1 *** - La Sociologie (Wright Mills p
ag 627-643 -Les cols blancs-) 2. Ungureanu Ion -”Paradigme ale cunoaşterii socie
tăŃii” Humanitas Bucureşti 1990 3.C.W.Mills -”The power elite”, Oxford 1957 New
York University Press
274
Studiu de autor Naşterea si primele dezvoltări ale sociologiei în Belgia după Pi
erre de Bie ,Editura CIACO ,1988 ADOLPHE QUETELET(1796-1874) Opera lui A. Quetel
et (1796-1874) domină în sec. al 19-lea în mai multe domenii ştiinŃifice. Omul A
.Quetelet este excepŃional la numai 19 ani este deja profesor de matematică la c
olegiul municipal din Gand si este numit membru al Academiei la 24 de ani. Dacă
aportul lui la sociologie nu are aceeasi greutate ca si contribuŃiile la demogra
fie ,la statistică sau la astronomie ,el nu este totuşi neglijat.Quetelet nu a c
reat cuvântul dar a contribuit cu siguranŃă la acest lucru.Fără îndoială,operaso
ciologică nu are nici anvergura,nici pretenŃiile celei a fondatorului pozitivism
ului dar ea nu se încheie ca aceea printr-un imn închinat religiei umanităŃii.Ex
istă în opera sa anumite concepŃii putin simpliste , păcătuind prin exces de mec
anicism , ca faimoasa teorie a omului mediu , dar este lipsită de emfaza(umplutu
ra) teoretică. Tezele lui Quetelet se resimt fără îndoială de exignicitatea meto
dologică a observaŃiilor pe care ele se fondează,datele statistice jucând în ace
st caz un rol exclusiv.Dar dacă,din timp în timp,tonul se ridică şi constatările
depăsesc ceea ce doar experienŃa autorizează,spiritul general dovedeşte un prof
und simŃ critic şi un sentiment foarte net (clar)al caracterului parŃial al rezu
ltatelor obŃinute. Ideea care domină este grija de a face ştiinŃele morale si po
litice justiŃiabile faŃă de observaŃie şi de experienŃă. Din 1823, Quetelet note
ază etapa parcursă în acest domeniu de la nasterea statisticii şi a ecomomiei po
litice :”În locul cuvintelor am vrut fapte si observaŃii înŃelepte în loc de vag
i ipoteze si sisteme fără fundament”. Studiul pozitiv al omului , membru al corp
ului social , îl conduce la observaŃia colectivităŃii .” Studiul corpului social
pe care îl avem în vedere are ca obiect să nu mai abandoneze unui fel de empiri
sm acest subiect important , ci să ofere mijloacele de a recunoaşte direct cauze
le care influenŃează societatea...”este obiectul”Eseului de fizică socială” pe c
are îl prezintă publicului ca rezumat al tuturor lucrărilor sale anterioare asup
ra statisticii. Deci prin statistică Quetelet ajunge la sociologie.Ea este METOD
A unei ştiinte a fenomenelor proprii grupului. Quetelet recurge la ea din 1825 :
este dorinŃa de a vedea constituirea societăŃilor de asigurări pe viaŃă ceea ce
îl atrage spre această statistică morală al cărei creator este .Cercetările sale
demografice îl vor conduce curând la studiul criminalităŃii pe care îl studiază
în special din 1829 în 1832 înt-un “memoriu către Academie”,determină influenŃa
pe care o exercită asupra înclinaŃiei către crimă ,vîrstă,sexul,profesia,instru
irea,climatul si anotimpurile. El este primul care relevă cu puŃin înainte de Gu
erry faptul crucial al constantei crimelor ,fapt ce serveşte ca punct de plecare
pentru primele concluzii ale sociologiei criminale : invariabilitatea legilor c
e regizează faptele de ordin moral într-un cadru social determinant şi rolul lib
erului arbitru asupra acestei stări sociale.El a pus ,fără indoială , bazele soc
iologiei criminale . Trebuie amintite începuturile drumului parcurs? Înainte de
a fi statistician,Quetelet este astrolog si meteorolog.Documentele statistice au
de jucat în opinia lui , un rol în filozofia socială si politică paralel celui
al datelor astronomice si al registrelor meteorologice în prevederea mişcărilor
planetare şi a fenomenelor atmosferice.Dar este conştient de la început de carac
terul limitat al rezultatelor lor şi are sentimentul complicaŃiei esenŃiale a fe
nomenelor sociale. Începuturile sociologiei sunt foarte lente.Istoria lor diferă
în funcŃie de ceea ce ne interesează : apariŃia si folosirea termenului de “soc
oilogie” sau studiul fenomenelor sociale în ele însele,fie cuvîntul,fie lucrul î
n sine.
275
Este sigur că din prima juătate a secolului al 19-lea studiul pozitiv al socialu
lui este stimulat în câmpul disciplinelor
 conexe şi activat de caracterul de urg
enŃă al problemelor sociale. ocul iniŃial l-a dat A.Quetelet.Acest statistician
are, pe de o parte, grija unei cunoasteri obiective a faptelor sociale si , pe
de altă parte , aceea de a le interpreta,de a da socoteală prin contextul social
.El ignoră cuvântul sociologie , lucru în sine puŃin important;el nu face parte
de asemenea din grupul celor care ,în srtăinătate (v.Saint-Simon siCompte),se pr
eocupă de o “filozofie socială”, de o “fizica socială” sau de o “sociologie”.Are
cîŃiva discipoli , nu prea numeroşi.În lucrările demografice si ale ststisticie
nilor cere îi succed ;rezonanŃa sociologică scade. Această nevoie de cunoastere
a faptelor sociale se regăseşte în studiile unor medici igienisti şi ale unor ec
onomisti.Etiologia deceselor şi a bolilor îi conduce pe primii la analize ştiinŃ
ifice ,cîteodată ajunse prea departe , ale contextului social.Următorii se carac
terizează prin cercetarea legilor ce guvernează acŃiunile umane , obişnuinŃa de
a arăta nu doar indivizi ci şi grupuri sociale. Glumpowicz sublinia, la sfîrşitu
l secolului trecut, că “exclusivitatea economiştilor nu înseamnă pentru noi a fa
ce să nu se recunoască marele rol pe care ştiinŃa lor l-a avut în comparaŃie cu
sociologia , al cărei premergator a fost”. Dar , în ceea ce priveşte lărgimea pe
rspectivelor în cîmpul mai curat social, acest lucru se datorează mai ales econo
miştilor sociali.DorinŃa unei cunoaşteri mai obiective a faptelor apare la toŃi
cei care vor să ghideze acŃiunea socială tratînd plăgile sociale existente. Se o
rganizează anchete , se realizează monografii , se întinde cîmpul de recensămint
e : cercetarea joacă rolul de “iluminator”.Dar ea se cantonează în anumite secto
are bine determinate ale socialului şi în principal , ale sectorului economic .
AtenŃia rămîne fixată pe expansiunea economică şi pe chestiunile sociale. Aceast
ă tendinŃă se va întări în cursul celui de-al 19-lea secol şi înflorirea sociolo
giei va fi favorizată.Dar nu este ştiinŃa pentru ştiinŃă.Preocuparea dezinteresa
tă de o ştiinŃă obiectivă nu apare decît uneori. Pe de altă parte , se va naste
un echivoc din acest raport dintre cercetare şi acŃiune şi va persista mult timp
în mediile nespecializate.Deoarece ştiinŃa socială trebuie să limpezească acŃiu
nea , ea trebuie să aibă , în aceeaşi măsură , funcŃia de a furniza principii .A
ceastă confuzie a fost cu siguranŃă favorizată de către celebrele“Uniuni ale Păc
ii sociale” fondate de Le Play;ea este clară în spiritul lui Victor Brants , ea
apare chiar pe plan oficial. Introducerea cuvântului “sociologie” a avut loc pri
n anii ‘80.Ea nu este rezultanta influienŃelor indigene ci a exemplelor străine
şi , de la abordarea ei , concepŃiile fundamentale ale lui Compte şi Srencer i-a
u definit câmpul.Această sociologie a studiilor are ambiŃii nemăsurate.ConcepŃii
le lui Compte şi Spencer orientează opera lui Guillaume de Gruf unde transpoziŃi
ile biologice abundă .Cînd a fost creat Institutul de Sociologie ; aceleaşi conc
epŃii prevalează ; în aceeaşi măsură sub influenŃa concepŃiilor personale ale lu
i Emst Solvay cît şi a celor ale ideilor în curs .Acest Institut de sociologie s
e află în apropiere de Institutul de fiziologie Solvay pentru că lucrările sale
trebuiau să se inspire din metodele şi progresele ştiinŃelor vieŃii şi , avînd d
rept scop “avansarea ştiinŃelor sociologice”, va regrupa de fapt un întreg ansam
blu de ştiinŃe sociale. Un examen atent al literaturii sociologice de la sfîrşit
ul secolului 19-lea arată în ce măsură acelaşi cuvânt este luat cu sensuri difer
ite .Alături de ambiguitatea termenului de “ştiinŃă socială”, desemnând când soc
iologia ,când filozofia socială pozitivă ,când ,în sfârsit ,economia politică ,e
xistă ambiguitatea cuvântului “sociologie” împodobit cu toate formele noutăŃii ş
i acelea ale pecetei ştiinŃei.Cuvântul se bucură de la început de o popularitate
crescândă , dar aceasta este de prost gust : fiecare pune stăpânire pe cuvânt ,
fixându-i sensul după practica şi scopurile proprii. Aceste confuzii apasă greu
asupra începuturilor sociologiei.Domeniul său propriu nu este clar înteles.Este
considerată ca o intrusă în academica ordonanŃă a disciplinelor sociale existent
e .Cu atât mai mult cu cât construcŃiile emfatice ale primilor teoreticieni cont
rastează cu lucrările celor care au adunat deja materiale pozitive şi care au pr
egătit empiric terenul social .De atunci i se atribuie acestei sociologii mii de
intenŃii ca acelea de a regiza diferitele ştiinŃe sociale si de a le domina îng
lobându-le. De aici rezultă o neîncredere generală , în special marcată în medii
le învătământului superior.Trasenster,rectorul Universitătii din Liége compară ,
vionic sociologia cu meteorologia ;Van der Rest , rectorul UniversităŃii din Bru
xelles , îndepărtează deliberat proiectul de fondare a unei cetedre
276
speciale de sociologie şi critică vehement pretenŃiile presupuse de aceasta de a
include toată ştiinŃa socială. În FranŃa şi ăn Anglia situaŃia ăn mediile acade
mice nu este mult diferită.Gumplowicz citează din Letourneau :”Noi avem cuvântul
, dar nu avem lucrul” şi remarcă faptul că în Germania sociologia pătrunde cu g
reu”în sferele ştiinŃifice şi în universităŃi , până atunci inaccesibile acestei
parvenite printre ştiinŃe , în faŃa căreia căreia profesorii germani închid por
Ńile sanctuarelor.Înaltelor studii şi căreia nu se pot resemna să-i scrii numele
fără ironice ghilimele” Începuturile sociologiel sunt primele sale “ bâlbâieli”
.Primele opere sunt subiecte a numeroase critici : concepŃiile ăniŃiale ne apar
false şi imperfecte . Dar tocmai aici este opera pionerilor , funcŃia mentalităŃ
ii epocii lor şi a stadiului de avansare a ideilor.Judecând după operele lor la
lumina concepŃiilor noastre , greşim perspectiva .Nu le putem justifica cu ochii
noştri care cunosc dezvoltările ulterioare ale sociologiei , situând eforturile
primilor sociologi la începutul unei evoluŃii pe care ei nu puteau să o prevadă
. Orice ar fi din întrebuinŃările abuzive care au mascat , în faŃa mai multor c
ontemporani , vocaŃia reală a sociologiei , având timp cât cuvântul nu apăruse ,
cât ca şi cum un obstacol ar împiedica dezvoltarea lui .Înaintea apariŃiei sale
, se putea releva existenŃa unei tendinŃe de a examina realul social în sine în
tr-o manieră pozitivă ; dar câmpul restrâns, delimitata de preocupările sau meto
dele de colectare a datelor. Când cuvântul se răsrăndeşte, el joacă un rol de st
indard: reuneşte
 oameni de ştiinşă
 şi dezvoltă progresiv un nou câmp de ştiinŃă.
INSTITUTUL TIINŢELOR SOCIALE I FONDAREA INSTITUTULUI DE SOCIOLOGIE SOLVAY Cre
area unui institut destinat în întregime sociologiei , la chiar începutul secolu
lui al 19-lea, este un lucru precoce şi extraordinar în acea epocă, instituŃia e
ste unică în Europa .Orientarea ideilor şi a preocupărilor sociale la sfîrşitul
secolului al XX-lea nu este străină de acest fapt, în acest context ea este rezu
ltatul dat de un om doritor de un progres social luminat de cercetarea ştiinŃifi
că :Ernest Solvay. Acest institut , inaugurat în 16 noiembrie 1902 şi numit apro
ape o jumătate de secol, Institutul de sociologie Solvay, a fost precedat de un
altul , Institutul ştiinŃelor sociale.Acesta nu a cunoscut decât câŃiva ani de a
ctivitate (1894-1900) dar această primă academie de cercetări , deşi efemeră, po
ate fi considerată ca primul institut de sociologie Solvay. A. FONDATORUL: ERNES
T SOLVAY Din anii 1894-1895, Ernest Solvay se impune în atenŃia tuturor celor ca
re sunt interesaŃi de dezvoltarea ştiinŃelor sociale. Industriaş, ale cărui tena
citate şi invenŃie au avut succes, omul de acŃiune E.Solvay favorizează într-un
mod concret tot ceea ce este în armonie cu ideile sale şi conform vederilor sale
. tie -calitate rară - să domine bogăŃia şi să facă ca colectivitateasă benefi
cieze de ea sub forme diverse.Universitatea
 din Bruxelles a avut un loc privileg
iat pentru favorurile sale .Dezvoltarea colii ştiinŃelor politice şi sociale es
te puternic legată de libertăŃile , generozităŃile lui Sovay: în 1897 intervenŃi
a sa generoasă permite organiuarea mai completă a celor două licenŃe şi crearea
a două noi doctorate.Solvay asigură timp de trei ani realizarea acestui program
.În 1897 , şcoala cuprindea două secŃii , secŃia ştiinŃelor politice şi ceaa aşt
iinŃelor economice, 15
 cursuri şi 10 titulari .În 1900, o nouă generozitate din
partea lui Solvay : coala va cuprinde 3 secŃiuni, 29 de cursuri şi 14 titulari.
Se organizează o nouă secŃie a ştiinŃelor sociale.E.Solvay vrea să asigure pent
ru 25 de ani viitorul colii tiinŃelor politice şi sociale. Acest ocrotitor al
ştiinŃelor nu se limitează la a ajusta instituŃiile existente .Pentru urmarea şi
aprofundarea diverselor câmpuri de studii, el fondează mai multe institute:la o
riginea unui institut numit”Institutul Solvay”
277
funcŃiona deja în 1889, apoi un Institut de fiziologie apare în 1892:o convenŃie
aprobată de Consiliul comunal al oraşului Bruxelles prevedea, pe 27 iunie 1892,
pentru aceste institute două clădiri distincte formând un ansamblu arhitectual
în Parcul Leopold: unul din scopurile principale era cercetarea legilor fizico-c
himice dominând fenomenele vieŃii. În Parcul Leopold , de asamenea ,Într.o aprop
riere voită , va crea în 1901, Institutul de sociologie precedat în 1894 de Inst
itutul ştiinŃrlor sociale situat în hotelul Ravenstein.În 1903 , fondeayă coala
de comerŃ ale cărie clădiri alăturate celei a Institutului de Sociologie pe de
o parte ăi învecinată pe de altă parte , cu Institutul de Fiziologie , este inau
gurată în anul 1904 ; şcoala de comerŃ veghează la formarea supirioară a unei el
ite apte de a conduce importante intreprinderi comerciale ;cu acest scop se inst
ituie un nou grad , cel de inginer comercial .În sfâtşit , pentru a desăvârşi op
era , Splvay înfiinŃează , cîŃiva ani mai tîrziu două institute consacrate pentr
u 2 ştiinŃe fundamentale :fizica şi chimia .Institutul InternaŃional de Fizică S
olvay Ńine prima sa reuniune în octombrie -noiembrie 1911 sub preşedenŃia fizici
anului H.A.Lorentz de Leyde; al doilea , sub preşedenŃia lui Sir Wiliam Ramsay ,
este Intitutul InternaŃional de Chimie Solvay fiinŃat în 1913. Fondate pentru o
perioadă de 30 de ani , prorogate de atunci ,aceste două institute adunau somit
ăŃi ştiinŃifice în consilii periodice şi le asociau ca urmare a lucrărilor comun
e . Erau prevăzute subvenŃii pentru savanŃi , burse pentru tinerii belgieni. Mul
tiplelor institute înfiinşate de Solvay se atribuiau ca sarcină precisă cercetăr
ii vizănd donfirmarea sua informarea ideilor sale , dar aseastă dorinŃă era mere
u încărcată de o dorinŃă mai largă de a contribui prin această creaăie la progre
sul ştiinŃei prin formarea centrelor active de cercetare. B. INSTITUTUL TIINŢEL
OR SOCIALE 1. ÎnfiinŃarea Un institut consacrat ştiinŃelor sociale face parte de
mulŃi ani din proiectele lui.E.Solvay. Problema socială căreia marele industria
ş îi face faŃă i-a apărut ca prima problemă din care trebuia să facă un studiu ş
tiinŃific şi raŃional. În anul 1892 , Solvay este ales senator ; are 54 de ani .
Începând cu această intrare în politica activă, publicaşiile privind chestiunile
sociale se multiplică .În mai 1894, într-un discurs în senat, Solvay preconizea
ză cu insistenŃă crearea de cercuri de studenŃi pentru ezamenul metodic şi aprof
undat al chestiunilor economice şi sociale.PuŃin timp după aceasta , înfiinŃează
el însuşi la hotelul Ravenstein, Institutul ştiinŃelor sociale. Lucrurile avans
ează foarte rapid .În aceeaşi lună Solvay , îl cunoaşte pe Guillaume de Greef cc
are îl pune la curent cu lucrările seminarului său de sociologie ;ei apelează la
Hector Denis şi Emile Vandervelde pentru a constitui un Comitete de studii soci
ale .Solvay pune la dispoziŃia lor o sumă de 50.000 Fr. pentru o perioadă de 3 a
ni .Fiecare dintre ei are dreptul la o totală independenŃă ;cei partu constituie
comitetul de direcŃie a noului institut. Din iunie
 1894 apare primul număr al r
evistei Institutului , “ Analele Institutului de tiinŃe Sociale” În sânul echip
ei de direcŃie , ai cărui membrii sunt asociaŃi cu aceleaşi drepturi la o operă
comună , Vandervelde este de departe cel mai tânăr : are abia 28 de ani .CeilalŃ
i 3 au aproape dublul vârstei lui.Cei 3 colaboratori ai lui Solvay fac parte din
galeria marilor figuri ale socialismului belgian. La începutul lui 1894 , Vande
rvelde este în ajunul numirii sale în funcŃia de deputat al aerondismentului Cha
rleroi .Teoretician al partidului muncitoresc belgian, Denis este unul dintre or
atorii cei mai ascultaŃi .De Greef adera în 1864 la prima IntrnaŃională şi urma,
după incidentul Reclus, să profeseze în cadrul UniversităŃii noi. Vandervelde t
rebuia să predea şi el . ToŃi 3 vin de la Universitatea liberă din Bruxelles. În
corpul profesoral al acestei UniversităŃi şi în special în sânul colii de tii
nŃe politice şi sociale se află, în afară de De Greef şi Denis, mai mulŃi colabo
ratori ai Institutului de Sociologie Solvay. În “Cuvânt înainte” al primului num
ăr al revistei , Solvay expune scopul noului Institut. “Transformarea societăŃil
or moderne în sensul celei mai mari egalităŃi este consecinŃa necesară, inevitab
ilă a progreselir realizate în domeniul ştiinŃific şi indusrtial. Aplicând metod
ele
278
oamenilor de ştiinŃă.... Degajând din ce în ce mai bine legile transformării mim
ismului social, se va putea merge spre egalitate, fără să i se sacrifice liberta
tea şi să se realizeze progresiv ceea ce trebuie să fie Ńelul tuturor proiectelo
r de reformă, “ să se realizeze , obŃină în profitul tuturor randamentul maxim a
l energiei umane ”. Trebuie de asemenea să dispară inegalitatea din chiar punctu
l de plecare .Aşteptând o intervenŃie a statului pentru a ajuta cercetările soci
ale în acest domeniu ... am crezut că trebuie să pun primele temelii ale unui In
stitut de ştiinŃe sociale. Independent de cercetări mai generale ce se întind as
upra ansamblului sociologiei , acest Institut va urmări , prin observarea şi stu
diul faptelor, examenul imparŃial şi aprofundat al concepŃiilor a priori pe care
am crezut de cuviinŃă să le formuleze, supunându-le controlului metodei instruc
tive.” În fine, dincolo de examenul (examinarea) concepŃiilor proprii ale lui E.
Solvay, Institutul va avea ca sarcină să determine “reforme politice, economice
sau altele care ar trebui să preceadă , să însoŃească sau să urmeze transformări
le preconizate.” Într-un articol următor referitor la scopurile Institutului con
trastează puŃin cu ideile obiŃnuite ale lui Solvay: în cercetărule sale, Institu
tul va recurge la istorie, “va participa în parte la lucrurile şcolii sociologie
i moderne, care tind să determine prin faptele trecutului condiŃiile normale de
existenŃă a societăŃilor şi a legilor lor “. Dar Solvay se grăbeşte să adauge că
cele mai fructuoase rezultate sunt aşteptate din partea ştiinŃelor pozitive şi
a progreselir industriei :prezentul va indica în principal calea de urmat. O pro
blemă care priveşte independenŃa Institutului ştiinŃelor sociale în raport cu al
te instituŃii merită să fie discutată foarte atent . După o scriere din epocă, a
vând ca obiect descrierea în 1896 a ceea ce era institutul , acesta ar fi operat
, realizat în profitul său un fel de sincretism şi ar fi regrupat iniŃiative di
ferite . Două mici camere din palatul Ravenstein din Bruxelles
 ar fi reunit un a
nsamblu de încercări sub numirea oficială de” Institutul tiinŃelor sociale ”. I
nstitutul ar fi cuprins ” o academie de cercetări , un oficiu bibliografic , o b
ibliotecă , anale , repertorii
 , un buletin sub forme de sumare metodice “.În ac
eastă ipoteză ,Institutul tiinŃelor sociale ar fi urmărit opera unor instituŃii
deja existente cărora le-ar fi luat succesiunea abstracŃia făcută de impulsul o
riginal pe care îl dădea Ernest Solvay, ar fi putut urmări o operă înce-ută. Tot
uşi , Analele , organul oficial al Institutului de tiinŃe sociale nu fac nici o
menŃiune privind mai multe încercări pe care Institutul le-ar fi regrupat.De al
tfel, informaŃiile pe care ni le-a furnizat un contemporan , Paul Otlet, ne invi
tă în egală măsură , să reconsiderăm lucrurile de mai aproape. Printre instituŃi
ile anterioare , se numără două care se impun în mod deosebit atenŃiei.Pe de o p
arte Societatea de studii sociale şi politice, iar pe de alta Oficiul internaŃio
nal pentru bibliografie sociologică. Societatea de studii sociale şi politice av
ea ca obiectiv aprofundarea cunoaşterii vieŃii sociale prin observarea obiectivă
a faptelor , neinfluenŃată de prejudecăŃi , sau preferinŃe.Vadervelde şi Denis
sunt doi dintre membrii acestei societăŃi . Henri Lafontaine este secretar.Mijlo
acele de activitate sunt publicarea lucrărilor unor membrii , şedinŃe având ca s
ubiecte discuŃii dintre membrii , un serviciu bibliografic, o bibliotecă. Societ
atea organizează concursuri, acordă premii sau subvenŃii. Oficiul InternaŃional
pentru bibliografie sociologică a fost fondat la Bruxelles în 1893 , de către Pa
ul Otlet şi Henri Lafontaine . El avea drept scop precis compararea şi clasarea
materialelor referitoare la ştiinŃele sociale : legislaŃie, statistică, economie
politică şi socială.Oficiul avea două publicaŃii strict bibliografice: Sumare m
etodice la tratatele şi revistele de sociologie şi drept. Un întâi număr apăruse
deja la sfârşitul anului 1891 sub numele de Sumar periodic al revistelor de dre
pt .Sumarele de sociologie apăreau din ianuarie 1894. În 1895 cele două publicaŃ
ii au fuzionat sub numele comun de Bibliographia sociologica , care făcea referi
re la sociologie şi drept. Paul Otlet este sufletul acestui Oficiu internaŃional
. În anul care a urmat morŃii lui Auguste Convreur din 1895 , revista Socială şi
Politică apare pentru o ultimă dată într-un volum mai redus, sub auspicii de Of
iciu internaŃional de bibliografie sociologică.De altfel , în concordanŃă cu sco
purile urmărite şi în strânsă legătură cu factorul uman a avut loc absorbŃia ult
erioară a serviciului de bibliografie
279
al SocietăŃii de studii de către Oficiul internaŃiol pentru bibliografie pe care
Lafontaine şi Otlet l-au fondat împreună. Articolul lui Dick May , ca martor co
ntemporan ne uimeşte întru totul După acesta , se pare că ar fi avut loc absorbŃ
ia , de către Institut, a tuturor organismelor descrise pe scurt mai sus :”Socie
tatea de studii sociale şi politice a făcut Institutului de cercetări o primire
încurajatoare care a devenit foarte repede o colaborare, apoi o strânsă asociere
şi o adoptare, pentru ca mai apoi să aibă loc un fel de absorbŃie a SocietăŃii
de către Institut” Aceasta ..aplicare ce era mai bun în ceea ce făcea în organiz
area unei biblioteci deosebite şi a unei bibliografii internaŃionale în vederea
studiilor sociale şi economice.ÎmbogăŃirea ciudatei şi rarei biblioteci de broşu
ri renumite şo clasate de către Societate, rămâne una dintre principalele preocu
pări ale Institutului, transformat în Oficiu pentru bibliografie printr.o atribu
ire neprevăzută a datării afectate criticii Contabilismului (141).Oficiul binlio
grafic ar fi devenit cea mai importantă secŃie a Institutultui de ştiinŃe social
e . Acesta din urmă ar fi preluat suscesiunea SocietăŃii de studii sociale şi po
litice şi a Oficiului internaŃional pentru bibliografie sociologică. Analele Ins
titutului de ştiinŃe sociale şi Sumarele metodice de sociologie îşi au sediul re
dacŃiei la hotelul Ravenstein.Academia de cercetări şi Analele sunt aspectul cel
mai important al activităŃii institutului fondat de Solvay. Analele, determină
descoperirea lucrărilor membrilor Academiei de cercetări , nemenŃionând nimic de
spre alte activităŃi (142) . AserŃiunile lui Paul Otlet le infirmă pe cele ale l
ui May şi ne permit să tragem concluzii.Nu a existat fuziune sau sincronism în a
vantajul Institutului Solvay (143).A fost doar o justapunere materială de diferi
te eseuri ,o reuniune, în localuri comune a grupurilor independente. Oficiul int
ernaŃional pentru bibliografie a preluat colecŃiile, biblioteca şi serviciul de
bibliografie al SocietăŃii de studii sociale şi politice Solvay, fondând în 1894
Institutul de ştiinŃe sociale , s-a instalat precum Otlet şi Lafontaine la hote
lul Raventein împărŃind cu aceştia din urmă două încăperi strâmte .”Ţinem reuniu
ni în fiecare zi”, ne-a spus Paul Otlel, “iar ei tot la două săptămâni.Le-am pus
la dispoziŃie binlioteca noasrtă (moştenită de la Societatea de studii sociale
şi politice), precum şi fişierele . Solvay asigură impozitul pe localuri. Un fun
cŃionar presta servicii celor doua instituŃii fiindule apropiat.Căpătând un viu
interes faŃă de lucrările Institutului asistam personal la şedinŃele acestuia:ch
estiunea pe ordinea de zi era Contabilismul(144). AfirmaŃiile lui Dick May despr
e sincretismul manifestat în favoarea Institutului Sovay pot fi puse în mod seri
os sub semnul îndoielii. Oficiul pentru bibliografie nu constituie o secŃie a ac
estuia ,ci două instituŃii independente, tind să recunoască pure contingenŃe loc
ale(145). InstituŃiile învecinate cu hotelul Ravenstein dovedesc un interes tot
mai mare ,la acest sfârşit de secol, pentru problemele sociale,manifestând o dor
inŃă sistematică de a cunoaşte.Cuvântul sociologie este luat în acceoŃiunea sa c
ea mai largă.Această ramură a ştiinŃei apare ca o sinteză a ştiinŃelor sociale,r
egrupând un ansamblu eterogen de cunoştinŃe ce se leagă de societate,sau de prob
lemele caracteristice societăŃilor umane(146). Care au fost activităŃile Institu
tului de ştiinŃe sociale? Analele sunt , din câte cunoaştem , singura sursă de i
nformaŃii în privinŃa vieŃii Institutului .Primul număr a apărut în iunie 1894.
Periodicitatea apariŃiei este neregulată .Cinci fascicole au fost publicate în a
nii 1894-1895, durată ce reprezintă întâiul an de viaŃă al revistei.În 1896 , aj
ungem la 5-6 fascicole pe an .Revista creşte ăn importanŃă materială:reunirea fa
scicolelor din 1899 formează un volum de aproape 100 de pagini. În anul următor
producŃia scade .Analele revin la proporŃii aproximative din întâiul an de publi
care : doar patru fascicole apar , şi acestea sunt ultimele(147). Care sunt scop
urile acestei academii de cercetare unde lucrează Solvay,Denis, De Greef şiVande
rvelde? “Cuvântul-înainte” al lui Solvay , care serveşte drept introducere la pr
imul număr al revistei este un discurs program.
280
Deşi Solvay vorbeşte de cercetări ale întregului câmp sociologic, pare mai preoc
upat să delimitezr un sector ce corespunde investigaŃiei propriilor concepŃii. Î
ncă de la primul său articol , imediat după “cuvântul înainte”, el precizează că
vorbeşte despre propriul contabilism şi insistă să fie examinate valoarea şi pr
ocedurile de realizare (148).Vine apoi o expunere a lui Hector Denis, intitulată
“Plan de cercetare în sociologia economică asociat ipotezei lui E.Solvay”.Cerce
tările indicate de Denis constituie un vast program (149), strâns legat de event
uala stabilire a regimului contabilist: cercetări referitoare la instrumentul de
schimb şi la unitatea de măsură a valorii corelate cu impozitul unic, a cărui i
nstaurare este permisă de regimul contabilist , metode generale de evaluare a pa
trimoniilor şi veniturilor ; în sfârşit , o schiŃă generală a sistemului de refo
rmă a circulaŃiei şi impozitelor. Acest prim număr pare să indice că singura eco
nomie va fi socotită în cadrul ştiinŃelor sociale .Totuşi de la al 2-lea număr a
l Analelor, în noiembrie 1894, se remarcă un alt semnal de alarmă .Guillaume de
Greef elaborează un amplu “plan de studii pentru secŃia de sociologie a Institut
ului de ştiinŃr sociale”. (150). Acest plan gravitează în jurul noŃiunii de tran
sformism sau de evoluŃie a formelor sociale sau a altor forme de-a lungul timpul
ui , una dintre noŃiunile esenŃiale ale gândirii lui De Greef: conceptele ce ser
vesc precizării noŃiunii îsi au sens şi interpretarea în biologie.după istoria ş
i cercetarea legilor generale ale transformismului social , programul lucrărilor
secŃiei de sociologie prevede studiul factorilor transformismului: valabilitate
a, ereditatea, selecŃia naturală şi artificială. În studiul variabilităŃii va tr
ebui să se precizeze raporturile dintre organisme şi societăŃi. De Greef pune “
Identitatea fundamentală a srtucturii la toate fiinŃele organizate , plante şi a
nimale. Aplicarea acestei legi la sociologie şi transformismelor societăŃilor “
(151). În cele ce urmează De Greef preconizează studierea limitelor şi evoluŃiei
sociale , a progresului , afenomenelor de regresie şi atrofiere a organelor soc
iale, examinarea cauzelor de reviviscenŃă şi supravieŃuire a formelor sociale. A
cest plan de cercetare sociologică trimite la transcrierea unei viziuni despre v
iaŃă şi organismele vii . Ca şi la organiştii germani, Schaffle şi von Libienfel
d, cadrul gândirii vine din biologie.De Greef preconizează unitatea de metodă în
diferite ştiinŃe.Sociologia este aici după cum afirma Comte, remorca ştiinŃelor
care o preced în scara ştiinŃei iar dacă, în clasificarea ştiinŃelor, ea este d
easupra biologiei, se inspiră totuşi pertinent din aceasta din urmă. Însă câmpul
de cercetare indicat De Greef nu pare să fi fost vreodată defrişat în cadrul lu
crărilor academiei. C. A DOUA SOCIETATE BELGIANĂ DE SOCIOLOGIE Căci a fost a dou
a societate belgiană de sociologie, fără raport cu prima.Slăbiciune a memoriei?
IgnoranŃă? În acea perioadă ,fondatorii nu au făcut nici o aluzie la dea dintâi
astfel de societate. Nu intră în ceea ce ne-am propus istorisirea activităŃilor
acestei a doua societîŃi belgiene de sociologie.Ne vom limita în a aminti câte c
eva despre începuturile ei. Încă de la finele lui 1947, au loc contacte între pr
ofesorii de sociologie ai celor 4 universităŃi belgiene , pentru unele lucrări c
omune.Acest obiectiv dobândeşte o formă concretă în discutarea şi pregătirea cer
cetărilor interuniversitare, proiecte care vor sfârşi prin constituirea unui Cen
tru Interuniversitar de sociologie În 1948 , în cadrul primelor reuniuni , se ar
e în vedere crearea unei societăŃi belgiene de sociologie. Demararea concretă a
acesteia este reprezentată de o scrisoare a lui Georges Smets, Director al Insti
tutului de sociologie liberă din Bruxelles:în 2 noiembrie 1948, el propune ,într
-o scrisoare adresată mai multor colegi, să constituie o “Societate belgiană de
sociologie”.Această scrisoare începe astfel: “Din informaŃiile pe care le-am cul
es recent rezultă că ar exista un mare interes în constituirea unei societăŃi be
lgiene de sociologie.ExistenŃa acestei societăŃi ar face posibilă materializarea
relaŃiei Ńi executarea lucrărilor care cer resurse de care nu dispunem”.Scrisoa
rea propune un prim nucleu de membrii, ce urmează a fi copletat şi care îi număr
ă pe:Eugéne Duprel, Jacques Leclerc, Pierre de Bie, Réne Clemens.
281
 
În acea perioadă de Bie era în contact cu Unesco, al cărei Depatament de tiinŃe
sociale îndemna la crearea unor asociaŃii internaŃionale în domeniul ştiinŃelor
sociale. Mai multe dintre aceste asociaŃii prevedeau în statut afilierea societ
ăŃilor sau a organizaŃiilor naŃionale, mai degrabă decât cea a indivizilor. Iată
un exemplu interesant de activitate internaŃională suscitând şi favorizând dezv
oltarea asociativă pe plan naŃional : de Bie îl informase deja despre asta pe Ge
orges Smets şi pe colegii de la celelalte universităŃi. Din februarie 1949, se r
eia problema aceasta în cadrul Centrului interuniversitar de sociologie , din pu
nctul de vedere al compoziŃiei viitoarei societăşi .Au existat peuniuni ale soci
etăŃii belgiene de sociologie în 1949?Dosarele nu păstrează nici o urmă. Dar J.H
aesaert trimite, pentru comentarii,la sfârşitul lui decembrie 1949, proiecte de
statut. Erau scurte, neavând decât 8 articole şi nesuportând decât amendamente m
inore ănainte de a fi adoptate, în 1950. primele 3 articole sunt cele mai intere
sante: 1. Societatea belgiană de sociologie are ca obiect studiul ştiinŃific al
fenomenelor din sfera de interes a sociologiei; 2. Sunt admişi să facă parte din
Societatea sociologiei de la cele 4 universităŃi naŃionale şi de la Fondul naŃi
onal de cercetare ştiinŃifică.Ei îşi com-pletează asociaŃia prin cooperarea , la
votul a 2/3 din membrii SocietăŃii, a personalităŃilor ce s.au distins în socio
logie; 3. Comitetul director este format dintr-un preşedinte şi 4 membri , aleşi
pe 1 an. Mandatul de preşedinte nu poate fi reînoit ;cele 4 universităŃi trebui
e să fie reprezentate de un comitet. PreşedenŃia le revine pe rând.Al cincilea l
oc îi revine unuia dintre membrii cooperaŃi. MulŃi ani, 4 titulari ai catedrelor
de sociologie au făcut patre din comitetul director, unul dintre ei asumându-şi
rolul de preşedinte. Prima reuniune, în cadrul căreia au fost aprobate statutel
e, a avut loc în 14 ianuarie 1950. Eugéne Dupreél, decanul de vârstă şi maestrul
mai multor gânditori bruxeleni, a fost cel dintâi care şi-a asumat preşedenŃia
SocietăŃii până în octombrie 1951, când J.Haesaert a fost chemat să-i urmeze.Pân
ă în octombrie 1958,reuniunile au avut loc la Institutul de sociologie Solvay, a
poi la FundaŃia universitară. Punctele cele mai des prezente pe ordinea de zi er
au raporturile cu instituŃiile internaŃionale, mai ales cu AsociaŃia internaŃion
ală de sociologie , precum şi expunerile despre lucrările în curs în universităŃ
ile din Ńară. În martie 1950, Societatea avea deja 17 membri .Iată lista lor....
(p128) Societatea belgiană de sociologie s-a arătat relativ activă până către fi
nele anilor 1960, dar după câteva modificări de statut , în 1971 este propusă o
reorganizare mai temeinică.Flamanzi şi francofoni , fiecare şi-ar fi dorit propr
ia lor societate ai cărei reprezentanŃi să-şi aibă locul în sânul societăŃii bel
giene de sociologie , aceasta neavând decât o funcŃie de legătură cu AsociaŃia i
nternaŃională de sociologie.De fapt, din 1979, Societatea belgiană de sociologie
nu mai există decât pe hârtie, singurele asociaŃii încă vii fiind asociaŃiile c
onstituite de partea francofonă şi olandofonă. D. CENTRUL INTERUNIVERSITAR DE SO
CIOLOGIE Aproape un an înaintea tratativelor ce au precedat crearea societăŃii b
elgiene de sociologie, proiecte de cercetare interuniversitare s-au concretizat,
prin constituirea unui Centru intreuniversitar de sociologie.Aceasta s-a datora
t , în toamna anului 1947, unei comunicări a Ministerului InstrucŃiei publice, a
nunŃând că un credit de 5 milioane de franci figura în bugetul Departamentului p
entru exerciŃiul 1947, în vederea constituirii de centre naŃionale de cercetare
. Aceste centre trebuiau să fie interuniversitare, iar propunerile de creare să
pornească de la un grup de cercetători venind de la universităŃi diferite (cel p
uŃin 2 ). Răspunsurile trebuiau să ajungă la Minister în maxim 30 de zile. După
ce a luat legătură cu René Clémens, profesor la Universitatea din Liege, de Bie
îl contactează pe L. Haesaert şi G. Smets, profesori de la Universitatea din San
d şi Bruxelles . De la finele lui noiembrie 1947 , a fost redactată o notă propu
nând crearea unui Centru interuniversitar de cercetări sociologice, care ar fi a
vut drept prim obiectiv cercetarea condiŃiilor de viaŃă şi adaptarea străinilor
în Belgia.
282
Nici o subvenŃie nu a putut fi acordată pentru exerciŃiul 1947, dar a fost pentr
u prima dată stabilit contactul între profesorii de sociologie din cele 4 univer
sităŃi din Ńară. De aceea au avut loc mai multe şedinŃe de lucru începând din ma
rtie 1948, într-un cadru ce a fost numit de atunci “ Centru interuniversitar de
sociologie “. Reuniunile s-au desfăşurat în biroul lui J. Haesaert, secretar per
manent la Koninlyke vlaamse Academie....(p 129). Au participat Clémens, de Bie,
Haesaert (129) şi Smets. În februarie 1949 , Haesaert îi anunŃă pe membrii preze
nŃi că va fi alocată o subvenŃie de 500.000 franci , de către Ministerul Instruc
Ńiei publice , pentru studiile imigranŃilor . S-a hotărât că Centrul Interuniver
sitar va fi format din ....(129) şi că “ aceştia pot apela la colaboratori atunc
i când consideră necesar. Ei au responsabilitatea comanditatelor “. Obiectul cer
cetării este la scurt timp determinat : două grupuri de muncitori emigranŃi : it
alieni şi polonezi ce muncesc în număr mare în 3 sectoare miniere: Liege, Limbou
rg şi Hainant. Delimitarea exactă a câmpului de cercetare, stabilirea eşantionul
ui, punerea la punct a instrumentelor de anchetă şi de analiză, precum şi elabor
area raporturilor au determinat 61 de reuniuni de lucru, din 1949 până în 1952.
Doi membri ai personalului ştiinŃific , Claire Leplae de la Universitatea din Lo
uvain şi Genevieve Pichault de la Universitatea din Liege au asigurat centrului
o colaborare atentă şi indispensabilă În lipsa unor anchete anterioare despre as
imilarea străinilor în Belgia, centrul şi-a propus realizarea unei anchete preli
minare aprofundate în grupurile restrînse . Pentru a demara un studiu comparativ
relevând incidenŃa relativă a naŃionalităŃii şi a duratei de şedere în Belgia a
u fost alese pentru interviu 3 grupuri: 1. un grup de mineri italieni emigranŃi
de mult timp; 2. un grup de mineri polonezi emigranŃi de mult timp; 3. un grup d
e mineri italieni emigranŃi recent. Indivizii din aceste grupuri au fost aleşi p
rin eşantionare, extrăgând nume diferite din liste, la intervale regulate. Liste
le conŃineau toate numele de mineri străini .Înlocuitorii ce urmau a fi interoga
Ńi dacă era cazul erau indicaŃi înainte, după aceeaşi procedură. Ancheta îşi pro
punea să se refere la: 1. starea şi condiŃiile de viaŃă ale minerului înainte de
a veni în Belgia 2. o cunoaştere detaliată a stării sale, a condiŃiilor sale de
viaŃă în momentul anchetei; 3. o cunoaştere amănunŃită a relaŃiilor sale social
e şi a relaŃiilor sale psihologice. Ancheta a fost efectuată prin chestionar , c
u ajutorul a 8 colaboratori , dintre care 3 italieni şi 2 polonezi. Chestionarel
e de anchetă se refereau la :familie profesii , starea economică şi fizică , sta
rea culturală , socialitate , probleme de schimbare de mediu, situaŃie anteroiar
ă venirii în Belgia. Dată fiind lungimea chestionarului şi caracterul delicat al
mai multor întrebări, Centrul a acordat o atenŃie deosebită aptitudinilor.Durat
a interviurilor a variat între 2-4 ore. Au fost redactate în 4 exemplare 3 volum
e dactilografice, de 383, 196 respectiv 209 pagini; fiecare universitate a primi
t un exemplar. Deşi terminate în 1953 , aceste volume au date de execuŃie a anch
etelor : 1950, 1950-1951 şi 1951. Era în pregătire un al 4-lea volum. El cuprind
ea o expunere metodologică şi o analiză cantitativă şi comparativă a rezultatelo
r. Mijloace financiare pentru publicare au lipsit din Centru. De altfel, în cadr
ul reuniunii SocietăŃii belgiene de sociologie , la 25 iulie 1951, P. de Bie exp
lică stadiul studiilor comparative de stratificare socială, întreprinsă pe plan
internaŃional, insistând asupra interesului unei participări belgiene. În urma s
chimburilor epistolare diverse şi a unei reuniunu de dezbateri, a fost trimisă a
scrisoare la Ministerul InstrucŃiei publice, pentru constituirea oficială a unu
i Centru interuniversitar, “având drept obiect de studiu stratificarea şi mobili
tatea socială în Belgia, mai ales în ceea ce priveşte funcŃionarii “. Scrisoarea
este trimisă pe numele de Jacquement şi Smets(U.L.B.), Haesaert şi Mart (Gand),
Buttchenbach şi Clémens (Liege), de Bie şi Visschere (Tourain).La 20 decembrie
1952, o scrisoare de la Andre Molitor, şef de cabinet, anunŃă concesionarea unei
subvenŃii de 400.000 FF.
283
La începutul lui 1953 se constituie ceea ce se va numi oficial”Centru interunive
rsitar de studiu al stratificării şi mobilităŃii sociale” . Henri Janne este inv
itatsă se alăture grupului. De atunci au avut loc mai multe şedinŃe de lucru pen
tru punerea la punct a unei cercetări asupra funcŃionarilor de la Ministerul de
FinanŃe. Mai puŃin frecvente decât cele ce avem ca subiect muncitorii emigranŃi,
reuniunile de lucru au avut loc mai ales în 1953 şi 1954 , iar membrii cei mai
activi au fost Clémens, de Bie Ńi Haesaert, asistaŃi de Geneviéve Pichault, iar
la redactarea finală de Claire Leplae. De această dată, centrul interuniversitar
de sociologie a putut realiza publicarea rezultetelor sub titlul de Studiu anal
itic de stratificare socială (279). Societatea belgiană de sociologie, creată în
1950 , reprezenta încă unul dintre cele mai rare locuri în care profesorii şi c
ercetătorii din universităŃile din Ńară se puteau întâlni, discuta şi informa mu
tual despre studiile întreprinse şi despte cercetările lor.Centrul universitar d
e sociologie a reunit pentru întia oară, din 1947 încoace, profesori aparŃinând
a 4 universităŃi, cele mai vechi-singurele care existau în acea vreme , pentru a
realiza un proiect comun de cercetare . Aceste experienŃe şi realizări constitu
ie etape importante în dezvoltarea sociologiei în Belgia. Ele merită să fie amin
tite tuturor celor ce manifestă un oarecare interes faŃă de istoria disciplinei
lor şi faŃă de calea urmată de predecesori.
284