Proiectul Erasmus+ We School Europe,

un amalgam de experiențe educaționale europene

prof. Zimbru Rodica
Școala Gimnazială nr. 10 Suceava

The Strategic Partnership Project "We School Europe" is funded by the European Commission through
the Erasmus + program and aims to create a new Europe teaching curriculum in school starting from
primary classes (9-11 years).
The project activities, materialized in project meetings and student exchanges, aim to familiarize students
with partner countries' education systems. In September 2018, 10 pupils and two teachers participated
in a one-week learning activity in Tartu, Estonia, where they learned about the Estonian education
system. The activity brought together 40 pupils from partner schools in Italy, Poland, Macedonia and
Romania, along with the students of the host school.
The activities carried out in the Estonian school demonstrated once more - if necessary - that a reshaping
of Romanian education, with an emphasis on applicative education and less the theoretical one, is
required. Because it has been observed that Estonian students are beneficiaries of practical, practical,
practical education, and have a special respect for the environment, for moral, cultural and national
values, and the pupils of the partner schools have enjoyed European educational experiences at the
highest standard quality.

Proiectul de parteneriat strategic intitulat “We School Europe” este finanțat de Comisia
Europeană prin programul Erasmus+ și este coordonat de Instituto Comprensivo “Erodoto”, din
Corigliano Calabro, Italia având ca parteneri europeni Școala Gimnazială nr. 10 Suceava, Sillaotsa
School din Tartu, Estonia, Szkola Podstawowa nr 34 Mikolaja Kopernika din Katowice, Polonia, și
Școala Toli Zordumis din Kumanovo, Macedonia.
Scopul acestui parteneriat vizează crearea unui nou curriculum de predare a Europei în școală,
începând de la clasele primare (9-11 ani) și are următoarele obiective: dezvoltarea calității sistemelor
educaționale europene; educarea noilor generații în spirit european; educarea profesorilor pentru a preda
Europa în școală; crearea unui parteneriat stratregic numit "We School Europe” cu școli care doresc să
realizeze o schimbare radicală în curriculumul national, având la bază formarea cadrelor didactice în
tematica predării Europei în școală; dezvoltarea și diversificarea utilizării metodelor de educație non-
formală în cadrul educației fomale; crearea unui model flexibil de curriculum "We School Europe”, ce
poate fi adaptat și îmbunătățit, pentru a-i asigura sustenabilitatea; stabilirea de contacte cu autorități
naționale cărora să li se ofere un model de predare a Europei în școală la nivel experimental, începând
cu anul școlar 2019-2020; stabilirea de relații cu alte instituții educaționale care să respecte aceleași
standarde educaționale la nivel european; dezvoltarea acestui parteneriat prin includerea altor țări, în
vederea diseminării și valorizării la scară cât mai largă a experiențelor din cadrul proiectului; învățarea
valorilor Europei de către diferitele grupuri țintă implicate în comunitatea educațională la nivel local
(directorii școlilor, personalul administrativ, părinții, inclusiv bunicii și autoritățile regionale pentru
educație, mass-media și instituțiile locale).
Activitățile proiectului, materializate în întâlniri de proiect și schimburi de elevi, vizează
familiarizarea cu sistemele de învățământ ale țărilor partenere. În septembrie 2018, 10 elevi și doi
profesori au participat la o activitate de învățare de o săptămână în Tartu, Estonia, unde s-au familiarizat
cu sistemul de învățământ estonian. Activitatea a reunit 40 de elevi și 10 cadre didactice din școlile
partenere din Italia, Polonia, Macedonia, Estonia și România, alături de elevii școlii gazdă. Participanții
au fost integrați în activitățile școlii estoniene, fiind repartizați în clase la lecții, care s-au desfășurat mai
ales în limba engleză. Acestea au fost cu precădere lecții de informatică, de abilități practice, sport, dar
și activități de cunoaștere a profilului european al fiecărei țări participante la proiect.
1
 Astfel, în prima zi, elevii au vizitat școala gazdă și au participat la lecții. În ziua a doua, activitatea
s-a desfășurat la un centru științific și educațional, intitulat AHAA (https://www.ahhaa.ee), unde elevii
au trait experiențe de neuitat, de la viața sub apă, la labirintul oglinzilor, planetarium, formarea cristalelor
de gheață, echilibrul corpurilor, iluzii optice. După aceea, au vizitat un muzeu inedit, Tagurpidi Maja,
în traducere ”casa cu susul în jos”, care este, de fapt, o casă reală, unde toate sunt inversate: fotoliile sunt
pe tavan, patul de asemenea, masa și scaunele atârnă elegant pe tavanul-dușumea. Cei care au pătruns în
acest muzeu au fost nevoiți să-și coordoneze foarte atent mișcările, deoarece planul înclinat al clădirii,
precum și obiectele aranjate ”pe dos” le-au creat vizitatorilor serioase probleme de adaptare, explicate
științific: creierul are niște așteptări, potrivit experienței de viață – omul știe că fotoliul stă pe podea și
așteaptă să-l vadă acolo – dar și planul înclinat transmite centrului echilibrului aceleași așteptări, de a sta
pe o suprafață orizontală.

Următoarele două zile au fost alocate activităților din școală, între care s-au numărat lecții
interactive ICT, cu utilizarea de programe special precum QR code, Kahoot. robotică. De asemenea,
elevii au participat la mini-partide de fotbal, între țările participante, care le-au oferit posibilitatea de a
interacționa. A fost organizată și o după-amiază culturală, fiecare școală prezentând un moment artistic
specific. Elevii suceveni au dansat o frumoasă horă moldovenească, îmbrăcați în minunatul strai popular
românesc.
Activitățile desfășurate în școala estoniană au demonstrat o data în plus – dacă mai era nevoie –
că se impune o redimensionare a învățământului românesc, cu accent pe educația aplicativă și mai puțin
pe cea teoretică. Pentru că s-a putut observa că elevii estonieni sunt beneficiari ai unui învățământ practic,
concret, aplicativ, și au un respect deosebit pentru mediu, pentru valorile morale, culturale și naționale,
iar elevii școlilor partenere au beneficiat de experiențe educaționale europene la cele mai înalte standard
de calitate.

“We School Europe”, full of European educational experiences

by Erika Gerardini,
from JUMP Association, Soverato, Italy

“We School Europe”, following “WSE”, is a strategic partnership in the field of school education
proposed under the sub-action “development ofinnovation”, involving 5 primary schools based in Italy,
Romania, Estonia, Poland and Macedonia. It began in the year 2017 being a special year for

2
the European Union: we celebrate the 60th Anniversary of the Treaties of Rome, the 30th Anniversary
of the Erasmus Plus Program, just 3 years ago we celebrated the Nobel Prize assigned to EU for having
maintained Peace for a long time after the Second World War and since 2014 the structure and
functioning of EU institutions changed radically thanks to a long term process aiming at assuring a
stronger democracy. There are many positive aspects in being a European citizen, but it is also necessary
to make a balance and evaluate other aspects, negative and dangerous, like Brexit (since the 1st of March
UK is not EU Member and European citizens are officially migrants - like any other foreigners from the
world), in Poland and Hungary the trend is going towards another “exit", but the situation is also worrying
in Italy. We have extreme situations and negative phenomenas such as racism, xenophobia, violence,
exclusion and political small parties that influence with radical "claims" decision taking against Europe.
At the base of ignorance there is again a key factors lack "EDUCATION" and lack of deep knowledge
of Europe.
“WSE” is a 2-years projects with a perfect balance of “Formal-Informal and Non Formal Education, a
recipe of innovative and challenging activities which will follow these main steps:
1) Discovering, 2) Researching; 3) Challenging; 4) Sharing; 5) Building; 6) Innovating; 7) Embedding;
8) Developing. It will also include: 3 Transnational Project Meetings (in Italy, in Poland and in
Macedonia), 3 Intellectual Outputs (We School Europe - Teachers Training Tool-Kit (TTTK - We School
Europe curriculum for low secondary schools in Europe - Policy Paper for Educational/European
Authorities for recognition of the WSE Curriculum),15 M ultiplier Events (5 in every city where schools
are based in March, May and July 2019), 3 Learning Mobilities (1-We School Europe Teachers Training
in Romania, 2-We School Europe Spring School in Estonia and 3-We School Europe Summer Camp in
Italy) and hundreds of small, daily enthusiastic volunteering actions including open days, indoor and
outdoor interactive activities,
visits, workshops, focus groups, coordination meetings, hangouts and mentoring programs.
We School Europe, as the title says is the voice of European schools saying: Yes! We School Europe and
we don't wait to do it. How? Empowering teachers with innovative skills and motivation, involving our
learning communities, welcoming international "friends" and sending learners abroad, with research and
preparation, making advocacy and networking.
Thanks to Erasmus Plus, for 2 years we will make "European Citizenship Education" a reality and a
model practice to be transfered and enriched in the following years becoming a long term component of
our school and (why not?) university curricula and also part of the necessary change needed in Education
in Europe.

3
 Experiențe educaționale europene: DEFINE
ed. Morar-Zimbru Andreea-Teodora
GPNP ”Triki Riki” Suceava

The DEFINE project, funded by the European Commission through the Erasmus + program, promotes
interactive and collaborative learning, using educational games to motivate learning, create an
attractive learning environment, develop communication skills, which will have the effect of diversifying
the range of activities with adults, local community and creativity in education and training.
Thus, the aim of this project is to improve the quality of the educational offer through the professional
development of the teaching staff in the spirit of increasing creativity and innovation in learning and
training, active learning and collaboration through educational games. This will be possible by
capitalizing on the competences mentioned in the later activities at the level of the institution, developing
its organizational capacity, and diversifying the educational offer for adults.
The project is addressed to the teaching staff, so the information and skills acquired will help them in
life and daily educational activity as well as in the activities carried out at the institution level.
Through all its activities, the project will contribute to the achievement of the results set out in the
Erasmus Guide 2018, such as: improving learning performance, developing foreign language
communication skills, cultural sensitivity, social involvement, and learning motivation at any age; will
provide participants with real European educational experiences.

Proiectul ”DEFINE”, finanțat de Comisia Europeană prin programul Erasmus+ promovează

învățarea interactivă și colaborativă, folosind jocuri educaționale, cu scopul motivării învățării, creării
unui mediu atractiv de învățare, dezvoltării abilităților de comunicare, aspect ce va avea ca efect

4
diversificarea ofertei de activități cu adulții, la nivelul comunității locale și creativitate în educație și
formare profesională.
Proiectul se subordonează unuia dintre cele cinci obiectivele stipulate în "2018 Erasmus+
Programme Guide", acela de a favoriza creșterea calității în materie de inovare și internaționalizare la
nivelul instituțiilor de educație și formare, în special prin consolidarea cooperării transnaționale dintre
furnizorii de educație și formare și alți actori implicați.
Astfel, scopul acestui proiect este îmbunătățirea calității ofertei educaționale, prin dezvoltarea
profesională a cadrelor didactice în spiritul sporirii creativității și inovației în învățare și formare, al
învățării active și colaborative prin intermediul jocurilor educaționale. Acest lucru va fi posibil prin
valorificarea competențelor menționate în activitățile ulterioare derulate la nivelul instituției, dezvoltarea
capacității organizatorice a acesteia, cu diversificarea ofertelor educaționale pentru adulți.
În acest sens, învățarea interactivă prin intermediul jocurilor educaționale are scopul de a spori
motivația celor care învață, pornind de la ideea de TEAM (echipa), abreviere a conceptului potrivit căruia
împreună, cei care învăța pot achiziționa mai multe informații (together everyone achieves more).
Dezvoltarea creativității în educație și formare profesională poate spori motivația învățării la orice vârstă,
favorizând construirea de modele de relaționare între profesor/formator și persoana care învăța,
beneficiile acestei practici manifestându-se pentru ambii poli ai învățării, în stabilirea de relații pe termen
lung între aceștia.
Proiectul urmărește astfel dezvoltarea de competențe de comunicare și învățare colaborativă, fie
prin joc, fie prin metode active, inovative, participative, știut fiind faptul că învățarea este bilaterală.
Acest aspect se va realiza prin dobândirea de informații teoretice, dar și prin schimburile de bune practici
cu ceilalți participanți, exploatându-se, în felul acesta, oportunități pentru schimburi culturale viitoare.
Proiectul se adresează cadrelor didactice, astfel, informațiile și abilitățile dobândite le vor putea
fi de folos în viată și activitatea educaționala de zi cu zi, dar și în activitățile desfășurate la nivelul
instituției.
De asemenea, acest proiect este o oportunitate de a cunoaște și de a interacționa cu formatori
europeni și internaționali, cu alți participanți, de a aduce, prin experiențele dobândite, Europa într-un oraș
mic precum Suceava (conceptul BEST – bring Europe into Suceava town) constituind o premisă pentru
dezvoltarea competențelor personale și profesionale ale participanților.
Prin toate activitățile sale, proiectul va contribui la realizarea de rezultatele stipulate în Ghidul
Erasmus 2018, precum: îmbunătățirea performanțelor de învățare, dezvoltarea competențelor de
comunicare într-o limbă străină, a sensibilității culturale, implicare socială, precum și motivația învățării
la orice vârstă și va oferi participanților adevărate experiențe educaționale europene.

”Patrimoniu cultural european prin trasee culturale”,

experiențe educaționale europene
prof. Chiuariu Dumitru,
Școala Gimnazială nr. 10 Suceava

The project aims to involve new generations in the discovery of European cultural heritage values as a
means of developing European identity and citizenship. Among the proposed objectives, we mention the
following: profound knowledge of the native place from a geographical, historical, economic, tourist and
cultural perspective, necessary for understanding its potential, experimenting with an alternative way of
learning and acquiring skills through a multidisciplinary approach, knowing the coding language for
creating a multimedia product, rediscovering the travel dimension as an opportunity to share
experiences, making cultural exchanges with colleagues from other European Union countries.

5
Thus, the cultural routes on which the project's activities are based are: San Colomban, a missionary
and initiator of religious conceptions that underpinned the philosophy of life of the missionary monks,
thematic chosen by the Italian and French institutions, one because they are in the city that bears the
name of this missionary, the other because the school has its name; the Jewish cultural heritage chosen
by the Suceava school, St. James and his role in European culture to be studied by the Lithuanian partner
school, the Habsburg era, the theme chosen by the Slovak school, the salt road and the ancient caves of
Gran Canaria as root vestiges cultural theme, proposed by the Spanish school.

Școala Gimnazială nr. 10 Suceava este beneficiară a unui proiect Erasmus+ finanțat de Comisia
Europeană, intitulat ”Discovering european heritage through cultural routes” ("Descoperirea
patrimoniului european prin trasee culturale"). Proiectul va fi implementat pe o durată de doi ani,
începând din septembrie 2018, până în august 2020 și reunește șase instituții europene: Istituto scolastico
comprensivo "Don Gnocchi", din San Colombano al Lambro, Italia, care este instituție coordonatoare,
Gymnazium, Ul. 1. maja 8, din Malacky, Slovacia, Centro Educativo Infant Primaria ”Chano
Sánchez” din Gran Canaria, Spania, Silutes r. Usenu pagrindine mokykla din Ustenai, Lituania, Ecole
”Saint Colomban” din Luxeuil les Bains, Franța, Școala Gimnazială nr. 10 Suceava, România.
Proiectul are ca scop implicarea noilor generații în descoperirea valorilor patrimoniului cultural
european, ca mijloc de dezvoltare a identității și a cetățeniei europene. Dintre obiectivele propuse,
menționăm următoarele: cunoașterea profundă a locului natal, din perspectivă geografică, istorică,
economică, turistică și culturală, aspect necesar pentru înțelegerea potențialului său, experimentarea unui
mod alternativ de învățare și de dobândire a competențelor, printr-o abordare multidisciplinară,
cunoașterea limbajului de codare pentru realizarea unui produs multimedia, redescoperirea dimensiunii
călătoriei ca oportunitate de a împărtăși experiențele, realizarea de schimburi culturale cu colegii din alte
țări ale Uniunii Europene. Acestea sunt obiective pentru elevi, însă proiectul propune și câteva obiective
pentru profesori, între care menționăm: experimentarea unor noi metode de predare, în vederea stimulării
interesului elevilor pentru cunoaștere, realizarea de trasee educaționale împreună cu profesori din
instituțiile partenere, ca instrumente de cunoaștere, schimburi culturale cu profesori din alte țări
europene, dezvoltarea propriilor competențe educaționale.
Realizarea acestor obiective se va face prin studierea unor trasee culturale europene din fiecare
țară parteneră, mai întâi prin activități locale, desfășurate la monumente și muzee, dobândirea de
cunoștințe despre personalități istorice, trasee, tradiții, participarea cadrelor didactice la cursul de formare
vizând utilizarea de aplicații pentru dispozitive mobile pentru realizarea unui itinerar turistic, pe teritoriul
local, de-a lungul traseului cultural căruia îi aparține fiecare școală parteneră, incluzând porțiuni care
urmează să fie parcurse pe jos și / sau cu bicicleta, realizarea unei aplicații digitale pentru dispozitivele
mobile, care să ofere toate informațiile pentru un turist ce vrea să parcurgă itinerarul turistic,
experimentarea reală a unui itinerar turistic și cultural de 5 zile cu elevii și profesorii din școlile partenere,
folosind aplicația realizată de fiecare școală. Alături de acestea, proiectul propune activități la nivel de
parteneriat. Prima dintre acestea a fost o întâlnire de proiect între coordonatorii celor șase țări partenere
și s-a desfășurat în San Colomban al Lambro, Italia, în perioada 5-8 noiembrie. Au participat câte trei
reprezentanți din fiecare școală implicată, iar participanții din școala suceveană au fost: prof. Rodica
Zimbru, coordonatorul proiectului, alături de înv. Brîndușa Ieremciuc și prof. Laura Chiticariu. Această
activitate a avut ca scop principal cunoașterea celor șase instituții europene, a sistemelor educaționale
din țările partenere, dar mai ales ruta culturală a fiecărei țări participante și felul în care aceasta va
contribui la realizarea scopului și a obiectivelor proiectului.
Astfel, rutele culturale pe care se fundamentează activitățile proiectului sunt: San Colomban,
misionar și inițiator al unor concepții religioase ce au stat la baza filosofiei de viață a călugărilor
misionari, tematică aleasă de instituția italiană și de cea franceză, una pentru că se află în localitatea care
poartă numele acestui misionar, cealaltă pentru că școala are numele lui; patrimoniul cultural evreiesc,

6
tematică aleasă de școala suceveană, Sfântul James și rolul lui în cultura
europeană, ce va fi studiată de școala parteneră lituaniană, epoca habsburgică,
tematică aleasă de școala din Slovacia, drumul sării și peșterile antice din Gran
Canaria ca vestigii ale rădăcinilor culturale europene, temă propusă de școala
spaniolă.
Cele patru zile petrecute în Italia au pus bazele unui set de demersuri
ce urmează a fi realizate pentru desfășurarea cu succes a proiectului. Între
acestea, s-au stabilit următoarele întâlniri de proiect, modalitățile de selecție a
elevilor participanți la schimburile culturale, activitățile de diseminare și de
valorizare a rezultatelor proiectului.
Următorii pași sunt concurs pentru crearea unui logo al proiectului, crearea paginii web a acestuia,
pregătirea cursului de formare pentru profesori, în vederea realizării unui itinerar cultural de către fiecare
instituție parteneră. Ne dorim ca activitățile acestui proiect și produsele realizate în parteneriat să certifice
faptul că școala noastră își merită statutul de Școală Europeană și să contribuie la implementarea unui
învățământ de calitate în școala noastră.

Importanţa implicării elevilor în proiecte educaţionale

prof. înv. primar, Reabschi Adriana
Şcoala Gimnazială “T. V. Ştefanelli”, C-lung Moldovenesc, jud. Suceava

The educational project is the form of communication, cooperation and collaboration meant to support
the child during the educational act, but also in the process of creating its image as an integrated person
in today's society. It involves a unity of requirements, choices, decisions and educational actions that
come to the benefit of both students and project partners. The diversified themes of the projects are a
means to train as many children as possible in a pleasant activity through different forms of organization
aimed at achieving objectives from different curricular areas. The activity within the educational projects
aims at the develpment of intellectual capacity, to form new communicational skills and argumentation
of the ideas, but also modeling of positive attitudes and behaviours of the pupil, for the purpose of self-
knowledge and tolerance.

MOTTO: „Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze."
Maria Montessori

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de
schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe informativ pe formativ.
Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate şi către
patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii
umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Noile demersuri educaţionale redimensionează atât statutul cât şi sarcinile cadrelor didactice, care
trebuie să devină manageri de educaţie prin intermediul unor proiecte/programe educative operaţionale
adecvate ethos-ului unităţii şcolare şi orizontului de aşteptare al comunităţii locale, proiecte/programe
desfăşurate pe baza unor convenţii/contracte de parteneriat.
Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim cere
oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a individului.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru
participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care se reuşeşte să se pună bazele formării personalităţii
7
copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic
şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor educaţionale impune
îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de
intervenţie complementară, apare ca o necesitate. Educaţia curriculară realizată prin procesul de
învăţământ, nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al
timpului liber al elevului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării lor. După o binecunoscută
clasificare UNESCO, educaţia extracurriculară, adică educaţia de dincolo de procesul de învăţământ,
apare sub două aspecte principale: educaţia informală – reprezintă influenţa incidentală a mediului social
transmisă prin situaţiile vieţii de zi cu zi şi educaţia non-formală, care se realizează fie în sistemul de
învăţământ, fie în cadrul unor organizaţii cu caracter educativ.
Există o multitudine de moduri de realizare a acestor activităţi. O modalitate care implică mai
multă dăruire, talent şi muncă este proiectul educaţional. Acesta trebuie să constituie o oportunitate la
dispoziţia şcolii ce îşi propune să asigure inovaţia, schimbarea şi dezvoltarea şi să se încadreze într-un
model standardizat impus de MEN/ISJ, model ce conţine un set de elemente cheie.
Proiectarea şi elaborarea unui proiect educaţional constă în parcurgerea unor etape de lucru esenţiale,
pentru ca acesta să aibă efectul scontat.
Echipa de proiect reprezintă o formaţie eficientă bazată pe o bună colaborare între membri şi
comunitatea din şcoală, lucru în echipă şi comunicare interpesonală. Sarcinile acestei echipe sunt variate,
pornind de la elaborarea propunerii de proiect educaţional către unitătea şcolară/ inspectoratul şcolar,
urmând încheierea protocoalelor de colaborare cu partenerii vizaţi până la implementarea proiectelor
aprobate şi promovarea rezultatelor acestora la nivelul comunităţii locale sau la nivel naţional, după caz.
Echipa care elaborează proiectul trebuie să asigure echilibrul între rigoare şi creativitate, să valorifice
întreaga experienţă de care dispune în domeniul proiectelor.
Un proiect educaţional de succes trebuie să fie:
- inovator, prin elementele inedite pe care le conţine;
- coerent, prin legătura logică între toate elementele/componentele sale;
- fezabil, prin realismul activităţilor şi temelor pe care le prevede;
- relevant, prin semnificaţia problemelor pe care doreşte să le soluţioneze;
- curajos, prin obiectivele pe care vrea să le atingă;
- clar, logic, riguros, prin felul în care explică ceea ce propune.
Proiectul educaţional constă într-un set de activităţi planificate şi controlate care urmăresc
realizarea unui scop bine definit, într-un cadru bine stabilit şi într-o perioadă de timp clar determinată.
Aceste activităţi sunt apreciate de către copii şi de către factorii educaţionali în măsura în care îndeplinesc
următoarele condiţii:
- urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ;
- valorifică şi dezvoltă interesele şi aptitudinile copiilor;
- organizează timpul liber într-o manieră placută, relaxantă;
- formele de organizare ale acestor activităţi au caracter recreativ, dar urmăresc un
- scop educativ;
- au un efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup, creează un sentiment de siguranţă şi
încredere.
Copiii au nevoie de acţiuni prin care să li se lărgească lumea spirituală, să li se împlinească setea
de cunoaştere, să li se ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să caute singuri rezolvarea
unei probleme apărute şi de a-şi forma convingeri durabile.
Organizarea unor astfel de activităţi prin care elevii să contribuie, după puterile lor, la creşterea
calităţii vieţii în comunitatea în care trăiesc, are nenumărate avantaje din punctul de vedere al educaţiei
pe care o face şcoala. Acestea sunt:

8
 - elevii constată că ceea ce învaţă la şcoală poate fi aplicat în
cadrul unei acţiuni concrete;

a critică;

Astfel de activităţi presupun utilizarea unor metode activ- participative de implicare a copiilor,
multe acţiuni se desfaşoară în afara şcolii –în comunitate – acţiuni cu impact comunitar (acţiuni
ecologice, sanitare, campanii pentru dezvoltare comunitară etc.).
Personal, am derulat şi derulez şi în prezent proiecte şi parteneriate educaţionale în care sunt
implicaţi şi alţi factori educativi, creând astfel un mediu bazat pe valori morale pozitive în care fiecare
copil să poată deveni un model pentru societate.
Ideea iniţierii Proiectului educational “Clubul de lectură” pe care l-am derulat timp de 2 ani cu elevii, a
derivat din necesitatea de a populariza şi aprofunda cunoştinţele elevilor din unitatea de învăţământ în
care funcţionez ca profesor petru înv. primar, precum şi din dorinţa de a realiza activităţi care să combine
latura literară cu cea artistică, lectura cu dramaturgia, tradiţiile şi obiceiurile cu valorificarea lor prin
cunoaştere. Activităţile din cadrul proiectului au adus o mare contribuţie la descoperirea şi stimularea
talentelor şi a aptitudinilor elevilor, la cultivarea interesului şi a pasiunii pentru literatură şi lectură, pentru
tradiţie şi artă tradiţională populară precum şi la cunoaşterea şi însuşirea temeinică a limbii române.
Acţiunea pedagogică din acest proiect s-a centrat în egală măsură pe formarea competenţelor, a
capacităţilor intelectuale de bază, a atitudinilor şi comportamentelor dezirabile la elevi; calitatea acestor
performanţe asigurându-se prin utilizarea preponderentă a metodelor interactive, activ - participative
precum şi prin raportarea problematicii la experienţele copiilor.
Participând la aceste activițăți, elevii și-au dezvoltat competența de lectură, au citit cu plăcere
cărțile pe care singuri și le-au selectat și le-au integrat în preocupările personale, s-au familiarizat cu
mediul cultural prin vizitarea de bibliotecii școlare și orășenești, muzee, edituri, case memoriale.
Activităţile pe care le-am desfăşurat împreună cu elevii în Proiectul educaţional “100 de zile de şcoală”
au avut o pronunţată valoare formativă, fiind complementare procesului instructiv-educativ. Prin aceste
activităţi am contribuit la dezvoltarea gândirii creative, inteligenţei, inventivităţii, spontaneităţii şi a
lucrului în echipă.
Programele artistice, recitalurile de poezie şi vizitele pe cre le-am organizat în cadrul proiectului,
au rămas în mintea copiilor peste vreme, ca moment de bucurie sufletească. Ele au creat cadru favorabil
exprimării libere a copiilor, aceştia reuşind să adopte o atitudine degajată, lipsită de emoţii şi inhibiţii.
Prin toate activităţile desfăşurate am realizat o modelare creativă a caracterului micilor şcolari şi am
oferit un minunat mijloc de petrecere în mod util şi plăcut a timpului liber. Implicarea elevilor într-un
astfel de proiect a avut o importanţă majoră, deoarece le-a dezvoltat comportamente şi atitudini sociale
active, responsabile, tolerante, deschise, comunicative şi autoevaluative sensibilizându-i faţă de tot ceea
ce-i înconjoară.
Prin derularea proiectului educaţional în parteneriat cu Poliţia municipiului “Sunt boboc, dar sunt
atent” mi-am propus să-i învăţ pe elevi cum să evite sau măcar să reducă la minimum accidentele în care
pot fi implicaţi “micii pietoni”.
Activităţile propuse a se derula în cadrul proiectului au avut ca formă specifică de desfăşurare întâlnirile
directe dintre copii și agenţi de poliţie, activităţi menite să-i îndemne pe elevi să înveţe, să cunoască şi
să respecte întotdeauna regulile de circulaţie pe drumurile publice, în calitate de participanţi direcţi la
trafic, precum şi regulile de comportare în mijloacele de transport în comun. Întâlnirile cu persoanele
specializate au avut loc atât la şcoală, unde elevilor li s-au exemplificat diverse situaţii din trafic pe bază
de expunere verbală şi de imagini, cât şi sub formă de deplasări directe pe drumurile publice, elevii

9
aflându-se în situaţii concrete de punere în aplicare a deprinderilor formate privitoare la respectarea
regulilor de circulaţie. Jocurile de rol organizate i-au făcut pe elevi să descopere strada din perspectiva
micului polițist din cadrul patrulei de circulație. Astfel polițiștii mari și cei mici și-au dat mâna și au
lucrat umăr la umăr pentru rezolvarea situațiilor dificile apărute în timpul plimbărilor organizate și ale
filmulețelor vizionate.
Proiectul educaţional „Copiii au şanse egale” derulat în parteneriat cu Şcoala Profesională
Specială din Câmpulung Moldovenesc a încercat să vină cu idei originale în legătură cu modelarea
caracterului la copii, în vederea diversităţii. Cu toate că majoritatea cadrelor didactice evidenţiază deja
calităţi cum ar fi toleranţa, acest proiect a oferit o abordare cuprinzătoare pentru a-i învăţa în mod practic
pe copii ce este diversitatea.
Prin activităţile cuprinse în proiect am contribuit la educarea gandirii creative, inteligenţei, inventivităţii,
spontaneităţii, lucrului în echipă, creând astfel cadrul favorabil exprimării libere a copiilor, adoptând o
atitudine degajată, lipsită de emoţii şi inhibiţii.
Am participat activ la educarea pentru mediu a copiilor prin creşterea gradului de conştientizare
a acestora privind importanţa pădurii, în cadrul Programului Mondial Learning About Forest – Să
învăţăm despre pădure, coordonând proiectul “Pădurea, prietena mea” în unitatea şcolară unde activez.
Proiectul educaţional a urmărit stimularea elevilor pentru cunoaşterea, îngrijirea şi ocrotirea
pădurii, în vederea formării unei atitudini responsabile faţă de mediul înconjurător.
Datorită faptului că Municipiul Câmpulung Moldovenesc este un oraş situat în plină zonă forestieră am
hotărât, împreună cu elevii şi cu părinţii acestora, ca prin acţiunile noastre să reducem influenţele
negative asupra pădurii care dăunează peisajului natural din zonă.
Temele şi conţinuturile activităţilor desfăşurate în cadrul acestui proiect au fost următoarele:
- ,,Să facem cunoştinţă cu pădurea” - popularizarea proiectului la nivelul instituţiei de învăţământ,
contactarea Ocolului Silvic Vama ( semnarea unui parteneriat), întocmirea jurnalelor de activităţi
ecologice;
- ,,Minte sănătoasă în mediu sănătos” – concurs de poezie, lecturarea unor citate ale unor scriitori
celebrii şi realizarea unor rebusuri având drept temă centrală Pădurea ... toamna ;
- ,,Culorile pădurii” – observare sistematică (sol, plante/copaci, vieţuitoare) a schimbărilor care
se petrec în natură, completarea jurnalelor de ecologie; realizarea unor desene şi colaje care să descrie
pădurea sub diferitele sale aspecte;
- ,,Arbore... arbore” – atelier de lucru- realizarea unui atlas care să conţină diferite imagini de
arbori din categoria foioaselor, coniferelor, dar şi pomi fructiferi din diferite colţuri ale lumii, prezentarea
unor timbre care ilustrează exemple de arbori pentru a sensibiliza creearea de hobby-uri estetice la elevi;
- ,,Ne preocupă soarta ta”- activitate de ecologizare în Parcul Mihai Eminesu;
- ,,Dăm viaţă naturii” – activitate de plantare de puieţi de brazi pentru ca elevii să înţeleagă că
acest lucru este o responsabilitate care le revine;
- ,,Pădurea vara” –sfaturi practice pentru adoptarea unui comportament adecvat atitudinii
ecologice în timpul drumeţiilor şi excursiilor; îndrumări pentru completarea jurnalului cu observaţii
privind flora şi fauna în anotimpul vara.
- ,,Protejăm natura, pentru totdeauna!” – seminar de încheiere a proiectului educaţional Pădurea,
prietena mea, concluzii finale, aprecieri, popularizarea rezultatelor proiectului.
Prin intermediul proiectelor educaţionale, elevii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc
şi să o transforme, să se cunoască pe sine, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile
şi sentimentele fie prin comunicare verbală utilizând un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin creaţie plastică.
Ilustrând realităţile vieţii lor cotidiene, activităţile specifice şcolii, familiei şi comunităţii din care fac
parte, variatele forme de exprimare ale copiilor dobândesc atât rol formator cât şi informator. Rezultatul
actului lor creator devine astfel cartea lor de vizită, dar şi a şcolii în care învaţă.

10
Bibliografie:
1. Albulescu I., (2008), Pragmatica predării. Activitatea profesorului între rutină şi creativitate, Cluj-
Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană;
2. Wolfgang Lessel, (2007), Managementul proiectelor, Bucureşti, Editura All;

Creșterea eficienței educației prin proiecte educaționale

și maximizarea politicilor manageriale
prof. Călin Iuliana
Școala Gimnazială „Sfântul Nicolae”, Vînători, jud. Galați

The article aims to consider the main influences of the environment, both internal and external, on the
school organization and presents some theoretical considerations on the relationships established by a
school organization with other educational institutions or entities that have the purpose of development
of students’ education. Environmental influences on school are essential in increasing the efficiency of
education, properly applied policies and managerial practices, in a timely context which can lead to
organizational development, and to more effective education through an educational partnership.

Orice organizație dezvoltă, din perspectiva cerințelor mediului, propriul sistem de reglementare
birocratică a relațiilor dintre membrii săi și a relațiilor cu mediul exterior. De aici necesitatea orientării
strategiilor manageriale și către exterior, care îmbracă forme de contractare, asociere, unificare,
colaborare, parteneriat, negociere etc.
Organizația școlară, ca organizație care învață, nu ignoră mediul ci încearcă să domine mediile
lor, învață să trăiască în mod interactiv deoarece condițiile complexității dinamice cer atenție constantă
și dinamism, schimbarea continuă fiind parte integrantă a acestei relații.
Land și Jarman (1992, p. 30) surprind această nouă viziune: „realitatea succesului demonstrează
că „potrivirea” nu se referă pur și simplu la adaptarea la mediu, ci mai degrabă la perfecționarea continuă
în medii mai variate.”
Problemele educaționale se extind dincolo de poarta școlii iar relaționarea sub diverse forme cu
mediul extern este esențială. Conexiunile interne și externe ale școlii trebuie să existe într-o interacțiune
dinamică și constantă în mediu.
Pentru ca școala să fie eficientă, este necesar ca scopul moral individual să fie pus în relație cu
un „bine” social. Profesorii tebuie să se concentreze pe educația de masă a elevilor dar și diferențiată în
același timp, conștienți fiind de rolul pe care îl au nu doar în procesul educativ cât și ca parte a sistemului
educativ, fiind interesți totodată de educația în ansamblul său, prin interacțiunea cu alte medii școlare sau
cu organizații care își îndreaptă atenția către educație. Aceasta va duce la schimbare la nivelul întregii
școli și la condiții eficiente de lucru.
În același timp, organizațiile școlare trebuie să dezvolte relații cu mediul comunității locale dar
și să angajeze politicile statului prin implementarea acestora.
Organizațiile de succes sunt în permanent conectate la mediu și răspund nevoilor de schimbare
în mod rapid și eficient.
„A vedea conectarea noastră la lume și a-i ajuta pe ceilalți să vadă constituie un scop moral și o
posibilitate de învățare de cel mai înalt grad”. (M. Fullan, 1993).
Ideea de bază a noii paradigme este că școala să nu aștepte ca mediul exterior să fie prietenos
școlii, să fie organizat astfel încât să vină în întâmpinarea nevoilor ei ci școala trebuie să aibă acea
capacitate de a se adapta schimbărilor societății. Acest lucru se poate realiza numai în contextul în care
ființează organizația școlară iar adaptarea se realizează mult mai bine prin relațiile pe care aceasta le
stabilește prin intermediul parteneriatului școlar.
11
 Încheierea parteneriatelor trebuie să vizeze obiective comune ancorate în politicile și strategiile
educaționale, atât pe termen scurt cât și pe termen lung, parcurgându-se un drum destul de anevoios și
complex, fiecare partener trebuie să fie dispus să-și schimbe propria cultură și viziunea de raportare la
celelalte instituții.
Studiile recente evidențiază ideea de comunitate interinstituțională care include organizații
școlare dintr-o anumită arie geografică ce formează o adevărată comunitate prin relațiile pe care le
dezvoltă.
În acest sens, sunt de amintit studiile lui DiMaggio și Powel (1983) care stabilesc un sistem de
organizații definit de relațiile dintre acestea, regulile și sistemele de semnificații pe care le practică (teoria
câmpului organizațional). Câmpul organizațional mijlocește relațiile dintre mediu și organizație prin
reciprocitate, schimbul făcându-se prin interiorizarea cerințelor de mediu în organizația școlară și prin
influențarea mediului în care aceasta se află.
Parteneriatele și alianțele constituie baza organizațiilor școlare dintr-o societate cu dinamică
complexă, idee susținută de cel puțin două motive: problemele sunt prea complexe pentru a fi rezolvate
de un singur grup și acțiunile oricărei organizații au consecințe asupra celorlalte instituții partenere.
Așadar, în mediul în care funcționează, între orgnizațiile școlare se stabilesc relații care induc
schimbări în mediu, care, la rândul său, influențează structura organizațională și performanța acesteia.

Bibliografie:
1.Fullan, M.G. (1993), “Change Forces: Probing the Depths of Educational Reform”, London:
Falmer Press;
2.Păun, E.(1999) „Școala – abordare sociopedagogică”, Ed. Polirom, Iași;
3.Zlate, M.,(2004), „Tratat de psihologie organizațional - managerială”, (I), Polirom, Iași;

Experienţe Erasmus+ K2
Collaboration To Have Abilities As New Goals Of Education
(C.H.A.N.G.E.)
prof. Cocari Dorina
Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Suceava, jud. Suceava

From the first short-term joint staff training event How to manage and deliver a successful creative
project, the exchange of good practice within the Erasmus + K2 project "Collaboration to Have Abilities
as New Goals of Education" brings two specific methods to implement in our school: “The Good
Beginning Method” and “First Aid Kit of Emotional Help”. Both can be successfully implemented among
pupils with special educational needs in both therapies and in the classrooms where we have pupils with
dyslexia, dyspraxia, ADHD and under-intelligence, at different school subjects such as Romanian,
English, technical and technological disciplines, physical education and even more. Both children with
dyslexia and at its risk need phonological awareness training and multi-sensory learning. We hope for
a satisfactory coefficient of added value to the methods and techniques existing in our school. Although
the implementation process is just getting started, the positive effects upon our SEN students are visible.

În perioada 2018-2020 Centrul Școlar de Educatie Incluzivă Suceava implementează proiectul de

parteneriat strategic între școli pentru susținerea schimbului de bune practice “Collaboration to Have
Abilities as New Goals of Education” (C.H.A.N.G.E.) – număr de referinţă: 2018-1-PL01-KA229-
050641_3, proiect cofinanțat de Comisia Europeană. În acest proiect C.Ș.E.I. Suceava are ca parteneri:
 Specjalny Osrodek Szkolno-Wychowawczy im. sw. J. Pawla II w Lezajsku – POLONIA
12
 Kazim Beyaz Ozel Egitim Mesleki Egitim Merkezi (Okulu), Istanbul - TURCIA
 Istituto Tecnico Statale "E. Mattei", Decimomannu – ITALIA
 1st High School of Kalampaka – GRECIA
 Kedainiu Specialioji Mokykla, Kedainiai- LITUANIA
Prin acest proiect, școlile partenere își propun să facă un schimb autentic de instrumente eficiente:
tehnici şi metode educaţionale, terapii şi strategii specifice de predare-învăţare-evaluare, care să răspundă
cât mai bine nevoilor de integrare educaţională, socială şi culturală a elevilor cu CES în procesul mai
amplu al incluziunii sociale a acestora.
Instrumentele împărtăşite şi experimentate în fiecare din şcolile beneficiare ale proiectului au în
vedere soluționarea problemelor emoţionale şi comportamentale ale elevilor cu CES, îmbunătățirea
abilităţilor lor la nivel cognitiv, psihomotor, de limbaj sau la nivelul abilităţilor sociale de adaptare,
dezvoltându-le şase competenţe cheie privind abilităţile sociale şi practice (comunicare într-o limbă
străină – limba engleză, competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii - “soft skills” pentru elevii cu
dizabilităţi moderate, competenţe digitale, competenţe sociale şi civice, spirit de iniţiativă şi
atreprenoriat, sensibilizare şi exprimare culturală). Nu în ultimul rând, prin încurajarea şi implicarea
sistematică a elevilor în activităţile proiectului se urmăreşte dezvoltarea stimei de sine şi a încrederii în
forţele proprii, acceptarea diversităţii, cultivarea respectului faţă de sine şi faţă de ceilalţi.
Din prima reuniune transnațională de proiect şi formare, ce a avut loc în Polonia la Şcoala
Specială din Lezajsk între 7-9 noiembrie 2018, partenerii au aflat despre două metode adaptate şi
implementate cu succes în rândul elevilor cu nevoi educaţionale speciale: “The Good Beginning Method”
şi “First Aid Kit of Emotional Help”.
Prima metodă – “The Good Beginning Method” adaptată după prof. M. Bogdanowicz – este
recomandată preşcolarilor şi şcolarilor mici, dar şi elevilor mai mari a căror dezvoltare psihomotorie nu
este armonioasă. Metoda începutului bun poate fi utilizată atât în cabinetele de terapie din şcolile speciale
sau din centrele judeţene de resurse şi de asistenţă educaţională, cât şi la clasă, acolo unde avem elevi cu
risc de dislexie, dispraxie, ADHD și inteligență sub medie, la fiecare disciplină şcolară, condiţia de bază
fiind imaginaţia şi creativitatea cadrului didactic dornic de a-şi vedea elevii progresând.
În aproximativ două luni de la iniţiere, am reuşit să implementăm programul în unitatea noastră
şcolară, la câteva discipline tehnice şi tehnologice, limba engleză, educaţie fizică şi terapii. De exemplu,
Metoda începutului bun pentru limba engleză a putut fi adaptată cu succes, ea oferind, în același timp,
sprijin pentru dezvoltarea mentală (cognitivă, lingvistică, intelectuală) şi dezvoltarea abilităţilor motrice
ale copiilor, sprijin pentru fortificarea disponibilităţii de a învăţa şi implicit, sprijin pentru creşterea
eficienței procesului de învăţare.
Ţinând cont de literatura de specialitate dedicată metodelor eficiente de prevenire și tratare a
dislexicului care sugerează că atât copiii cu dislexie, cât și cei aflați în situații de risc au nevoie de formare
a conștientizării fonologice și de învățare multi-senzorială, am desfăşurat orele de limbă engleză
activizând palierele fonologic, morfologic, lexical, sintactic, stilistic şi multi-senzorial. Medoda GBM s-
a aplicat la clasa a IV-a, ce are în componenţă 3 dislexici, 4 dispraxici, 2 autişti. Toţi copiii întâmpină
dificultăți în achiziția limbii engleze, dificultăţile vizând oricare dintre cele cinci subsisteme lingvistice:
fonologia (toţi au dificultăți de discriminare și producție de foneme, probleme de accent, dificultăţi în
sesizarea tiparelor ritmice și de intonație, greutăţi în înțelegerea sensului); morfologia (copiii dislexici nu
înțeleg rolul anumitor unități de limbaj sensibile cum ar fi atașamentele și au probleme cu crearea de
cuvinte noi bazate pe cunoașterea regulilor de formare a cuvintelor specifice); lexicale (elevii cu dislexie
întâmpină adesea dificultăți cu amintirea și reproducerea vocabularului cerut); sintaxa (copiii nu se
descurcă bine cu gramatica); stilistic (elevii întâmpină dificultăţi în exprimarea orală şi scrisă).
Scopul metodei GBM îl constituie stimularea simultană a funcțiilor vizuale, auditive, tactile și
kinestezice, pentru a dezvolta integrarea tuturor funcțiilor psihomotorii - integrarea perceptual-motorie,
care contribuie la procesul de învățare a citirii și scrierii.

13
 Ca descriere sumară a metodei, menţionăm că profesorul îşi pregăteşte câteva scenarii în limba
engleză pe care le va verbaliza, elevii beneficiind de contact cu texte orale (texte scurte, fabule, poezii,
ghicitori, cântecele), de manipulare dirijată de obiecte sau imagini (carduri cu imagini, jetoane, obiecte,
obiecte decupate), de mişcare ritmică cu silabisire şi repetitivitate cântată. Metoda presupune combinarea
unităților lingvistice cu elementele vizuale, grafice și motorii. Acest lucru este exprimat sub forma unor
modele de desen în timp ce cântă și este în concordanță cu unul dintre obiectivele principale ale metodei:
executarea armonioasă a mișcărilor într-un anumit timp și spațiu. GSM este un exemplu perfect de bună
practică didactică care asigură utilizarea semnificativă a limbii engleze pentru comunicarea în lecții.
Metoda GBM prelucrată şi implementată la noi s-a împletit firesc cu aşa-zisele abordări umaniste
ale învățării: sugestopedia – focalizată pe alegerea unui text cu vocabular semnificativ într-o atmosferă
relaxată, cu muzică, încurajează învățarea subliminală a limbii engleze; răspunsul fizic total (Total
Physical Response -TPR) – axată pe înţelegerea secvenţelor audio-video din jocuri, filmuleţe, cântecele,
stimulează vorbitul în limba engleză atunci când elevii sunt pregătiți, iar înţelesul celor ascultate este
clarificat prin acțiuni și elemente vizuale; calea tăcerii (The Silent Way) – concentrată mai degrabă pe
interacţiunea elevilor decât pe cea a profesorului cu clasa, acesta din urmă păstrând tăcerea pentru a
permite elevilor să conştientizeze cum funcționează limba engleză şi învățarea limbilor comunitare
(Community Language Learning) – îşi îndreaptă atenţia doar asuprea interacţiunii elevilor, iar înţelegerea
limbii engleze se realizează prin interacţiunea activă a elevilor.
Confirmăm prin implementarea acestei metode că elevii cu inteligență sub medie pot fi
beneficiarii metodei GBM. Simplificând în mod semnificativ conţinuturile și adaptându-le nevoilor lor
speciale, revizuind periodic exerciţiile, considerăm că acest program poate fi încorporat în clasele de
recuperare sau poate fi folosit cu elevi care au dificultăți în învățarea limbii engleze, indiferent de cauza
lor. De asemenea, merită remarcat faptul că metoda în forma sa actuală nu are în vedere învățarea cititului
și a scrisului în limba engleză, dar include pregătirea pentru a dobândi aceste abilități.
În concluzie, lecţiile susţinute prin metoda GBM, în care sunt folosite cântecele sau poezii
reprezentative din folclorul traditional britanic al copiilor, sunt eficiente nu doar privind metoda ca un
instrument pentru învățarea unei limbi străine în formă orală, ci și ca metodă de pregătire a copiilor pentru
învățarea ulterioară a cititului și a scrisului în limba engleză, prin exersarea atenției și a memoriei auditiv-
verbale, dezvoltarea conștienței fonologice și desenarea de modele asemănătoare literelor. Unele melodii
conțin, în plus, propuneri pentru activități fizice, care ilustrează conținutul cântecului. Copiii le pot
interpreta în timp ce cântă. Acest lucru denotă că în timpul lecțiilor sunt implicate zone mai mari ale
creierului, precum și alte părți ale sistemului nervos central, prin urmare mai multe funcții mentale sunt
implicate și interacționează în timpul realizării acestor sarcini. Această abordare a învățării facilitează
memorarea materialelor verbale, ca în orice caz când există învățare multisenzorială.
Implementată cu succes în munca cu elevii cu nevoi speciale este şi cea de-a doua metodă “First
Aid Kit of Emotional Help”, recomandată elevilor între 8-12 ani, chiar mai mari, dar şi elevilor cu deficit
de intelect. Şi în acest caz, implementarea metodei s-a realizat nu doar în cabintele de terapii specifice,
ci şi la clasă, în cadrul altor discipline şcolare, de un impact pozitiv bucurându-se, în special, disciplinele
limba română şi consilierea şi orientarea.
“First Aid Kit of Emotional Help” este structurată după programul Zippy’s friends, conceput
pentru a ajuta pe cei aflați în situații de stres; programul terapeutic este o modalitate de a arăta că sănătatea
noastră emoțională este la fel de importantă ca şi starea noastră fizică. Metoda își propune să prevină
dezvoltarea unor probleme psihosociale grave, inclusiv a comportamentului suicidar, prin extinderea
înzestrării copiilor cu abilități eficiente de a face faţă situaţiilor stresante. Este conceput pentru a ajuta pe
toți copiii, nu doar pe cei care prezintă dificultăți sau care sunt considerați a fi expuși riscului.
Profesorul le oferă elevilor lecţii construite în jurul unor povești cunoscute. Povestirile implică
situaţii reale pe care copiii le pot întâlni în viaţa de zi cu zi, precum: prietenia, conflictul, comunicarea,
senzația de singurătate, hărțuiala, schimbarea și sentimentele dificile ca: eşecul, vinovăţia, pierderea. Nu

14
li se spune copiilor ce să facă, în schimb, profesorul îi încurajează să se gândească singuri și să vină cu
propriile lor soluții la problemele ivite. Copiii practică alegerea soluțiilor nu numai pentru a se ajuta, ci
și pentru a ajuta alți oameni. Discută problemele ridicate, joacă jocuri și fac activități de joc de rol despre
emoţiile trăite şi modul în care fac faţă situaţiilor. Copiii sunt învăţaţi cum să identifice și să vorbească
despre sentimentele lor, cum să spună ceea ce vor să spună, cum să asculte cu atenție, cum să solicite
ajutor, cum să facă să îşi păstreze prietenii, cum să trateze singurătatea și respingerea, cum să spună ”îmi
pare rău”, cum să facă față intimidării, cum să rezolve conflictele. cum să facă față schimbării și pierderii,
inclusiv morţii unor persoane dragi, cum să se adapteze la situații noi sau cum să-i ajute pe ceilalți.
Exemplificăm prin a descrie utilizarea metodei la disciplina consiliere şi orientare, la clasa a V-a
C, alcătuită din 4 elevi cu deficienţe mentale severe. Subiectul activităţii este sugestiv Roata emoțiilor,
scopul fiind stimularea copiilor pe direcţia unei exprimări emoţionale deschise, autentice, spontane.
Profesorul şi-a propus ca, până la sfârşitul lecţiei, elevii să identifice emoțiile de bază (bucurie, tristețe,
frică, furie); să asocieze emoția cu situația dată, desenând imaginii simbolul potrivit; să identifice
povestea ilustrată, asociind imaginii emoția trăită de fiecare personă; să rotească „roata emoțiilor”,
arătând emoția potrivită situației date. Momentul organizatoric este astfel gândit încât introducerea în
activitate să creeze dispoziţia pentru învăţare. Rutina este cunoscută de fiecare elev, aceştia identificând
momentul întâlnirii de dimineată dintr-un catren („Dimineața a sosit/Toți copiii au venit,/A-nceput o
nouă zi/Bună dimineața, copii!”), salutând de la stânga spre dreapta rostind numele colegului din dreapta,
exprimând starea de spirit din acel moment şi aşteptând să audă noutatea zilei („Astăzi dragii mei
copii,/Toate-s bune şi hazlii/Ne jucăm, învățăm, creştem/Cu zâna Iarna prieteni suntem.”). Introducerea
în activitate se face cât mai natural, exploatând secvenţe din poveştile cunoscute de elevi. Aceştia
identifică situaţii stresante în imaginile din povestea „Ciuboțelele Ogarului” şi redatau emoția trăită de
fiecare personaj în parte prin atribuire de emoticoane (jetoane). Între timp, elementul-surpriză îşi face
apariţia – un fulg de nea – cu un coş de la Zâna Iarna şi o scrisoare adresată lor. De bucurie, elevii vor
cânta „Dacă vesel se trăieşte”, trecând astfel peste tristeţea şi frica simţite pentru iepuraş, sau furia
manifestată de Moş-Martin.
Prin ilustrarea situaţiilor, reale sau din poveşti cunoscute, prin jocuri didactice precum Roata
emoţiilor şi Balonașe vesele/triste/speriate/furioase, elevii înţeleg că noi toţi purtăm în noi răni
emoționale. Eșecul, vinovăția, respingerea și pierderea sunt la fel de mult parte a vieții ca și cotul zgâriat
ocazional. Dacă în mod obișnuit bandajăm o tăietură, o zgârietură sau punem gheață pe o gleznă răsucită,
leziunile noastre emoționale se adună unele peste altele şi ne îngrijim prea puţin de ele, amăgindu-ne că
vor trece de la sine. Din fericire, există şi o trusă de prim ajutor mental pentru emoțiile nevindecate.
Primul ajutor emoțional este o tehnică esențială pentru oricine dorește să devină mai rezistent, pentru a-
și construi stima de sine și pentru a renunța la durerile și inhibiţiile care-l trag înapoi. Copiii au nevoie
de o trusă concretă, astfel că ei singuri îşi fac o trusă de prim ajutor emoţional, fiecare adăugându-şi în
propria cutie o listă de persoane pe care să le sune în caz de nevoie, un obiect care destresează (o mingiucă
moale ce pote fi frământată în palme, magneţi bile pentru eliminarea stresului, etc.), fotografii cu
momente vesele, un CD cu melodii preferate, un DVD cu un film îndrăgit, un pachet de gumă de
mestecat, o jucărie dragă, un obiect cu semnificaţie pozitivă, obiceiuri sănătoase, etc.
Roata emoţiilor reprezintă o activitate distractivă, ce permite identificarea şi exprimarea
emoţiilor. Oferă profesorului, terapeutului sau părintelui posibilitatea de a asculta trăirile copiilor.
Încurajându-i să-şi exprime emoţiile, adultul le oferă, de fapt, încrederea necesară pentru gestionarea
propriilor trăiri. Copiii se identifică foarte uşor cu Emoţionel, mascota prietenoasă, încep să
conştientizeze că este în regulă să te simţi trist, furios sau bucuros, iar mişcarea rotiţei e o comparaţie
potrivită pentru emoţiile noastre care vin şi trec. Uneori chiar şi pentru noi ca adulţi e greu să punem în
cuvinte ceea ce ne sperie sau ne îngrijorează.
Apreciem că implementarea metodei “First Aid Kit of Emotional Help” are efecte benefice asupra
elevilor cu cerinţe educative speciale: un efect pozitiv asupra rezultatelor sociale și emoționale, impact

15
pozitiv asupra strategiilor de coping, îmbunătățirea competențelor sociale (cooperare, empatie, afirmare
și auto-control), un impact pozitiv asupra comportamentelor internalizate (o cooperare îmbunătățită,
autonomie și suport social), scăderi semnificative a comportamentelor de externalizare (agresivitate,
impulsivitate, opozitionism provocator).
Observând elevii în timpul implementării acestor două metode, relativ noi, preluate de la şcoala
specială poloneză, nu putem decât să sperăm la un coeficient mulţumitor de plus valoare adus metodelor
şi tehnicilor existente în unitatea noastră şcolară. Deşi procesul de implementare se află abia la început,
aşa cum am menţionat anterior, efectele pozitive sunt vizibile, elevii arătându-se încântaţi şi dispuşi în a
desfăşura activităţi de învăţare, prin metode şi tehnici cât mai diverse.

Impactul experiențelor de învățare după primul an al proiectului

EFrasmus+ „Problem Solving in Mint or Steam Subjects in Schools in
Northern Ireland, Romania and Germany"
(nr. ref. 2017-1-de03-ka219-035584)
prof. Ionescu Mihaela
Liceul Teoretic ”Vasile Alecsandri”, Iași, jud. Iași

Abstract: "V. Alecsandri" Theoretical High School has extensive experience in the implementation of
European projects. After only one year of the project "Problem solving in MINT or STEAM subjects in
schools in Northern Ireland, Romania and Germany" we quantified the impact on participants from the
perspective of competencies, attitudes and values, identifying new directions of institutional, professional
and personal development.

Interesul pentru proiecte europene și educație de calitate a fost o constantă în activitatea derulată
în Liceul Teoretic ”Vasile Alecsandri”, ceea ce a condus la obținerea a 4 titluri consecutive de Școală
Europeană. În anul școlar 2017 – 2018 a debutat proiectul „Problem solving in MINT or STEAM subjects
in schools in Northern Ireland, Romania and Germany" (nr. ref. 2017-1-DE03-KA219-035584_4),
finanţat de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+, proiect de parteneriat strategic – acţiunea cheie
2, coordonat de Korbinian-Aigner-Gymnasium din Erding – Germania, având ca partener St Dominic's
High School din Belfast – Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Ideea de proiect a plecat
de la nevoia comună a celor 3 școli de-a crește interesul față de studiul disciplinelor din aria STEM
(științe, tehnologie, inginerie, matematică), mai ales în rândul fetelor.
Având în vedere că în țara noastră predarea nu se realizează într-o manieră integrată, iar în școlile
de stat nu există Cluburi / cursuri de robotică, obiectivele urmărite în cadrul proiectului sunt:
 înființarea unui Club de robotică, în cadrul căruia, prin introducerea tehnologiilor moderne
(roboți, drone), să se rezolve probleme într-o manieră integrată
 promovarea reflecției, cercetării științifice, identificării, aplicării și comunicării utilizând
metode și mijloace modern
 construirea de către elevi a unor roboți/drone și utilizarea lor în situații reale
 promovarea practicilor inovative prin încurajarea învățării colaborative, a gândirii critice pentru
rezolvarea de probleme
 promovarea colaborării între școli pentru îmbunătățirea dezvoltării instituționale, pentru
încurajarea egalității și incluziunii în educație, pentru facilitarea tranziției elevilor între diferite nivele
sau forme de educație.
Pe baza observațiilor asupra comportamentului elevilor și profesorilor în timpul activităților de
proiect, a analizei produselor realizate, a discuțiilor de grup, am evaluat impactul proiectului după un an
de implementare. Concluziile sunt prezentate în următorul tabel:
16
 Impactul asupra Dovezi
elevilor / Competențe generale Atitudini Valori
profesorilor
Competențe privind - dobândirea unor cunoștințe - inițiativa de a cunoaște - elevi orientați spre
studiul disciplinelor legate de robotică mai mult privind studiu, cercetare,
STEAM - o mai bună perspicacitate în domeniul roboticii interogare
aplicațiile practice ale - învățare colaborativă
cunoștințelor de fizică învățate - motivare crescută
- learning by doing pentru implicare activă
- o înțelegere crescută a în activitățile de proiect
contextului european privind
integrarea noilor tehnologii în
învățare
Competențe de - performanțe orale mai bune de - elevii și cadrele - o minte deschisă
comunicare comunicare în limba engleză didactice au reținere mai față de alte limbi,
- îmbunătățirea cunoștințelor de scăzută în comunicarea culturi, tradiții
vocabular sau cultură pentru într-o limbă străină, în
elevii și profesorii participanți la diferite contexte
mobilitățile din Irlanda de Nord
și Germania
Competențe - culegere de materiale
metodologice - autonomie în învățare
- realizare de rapoarte /
prezentări
- abordare interdisciplinară sau
cross curriculară
Competențe de - folosirea în grad ridicat a
predare la profesori metodelor active de predare-
învare
- adoptarea unor noi abordări
pedagogice preluate de la
parteneri
- compararea metodelor de
predare și abordărilor cu colegii
parteneri
Motivație - elevii din echipa de
proiect sunt mai atenți în
timpul orelor la
disciplinele vizate de
proiect
- profesorii sunt mai
deschiși pentru cursuri
de formare, vizite de
studiu, conferințe
- elevii și profesorii au
sentimentul mulțumirii,
a ”coautorului de
proiect”

17
 Competențe sociale - membrii echipei de proiect - ajung să-și facă - deschidere pentru
sunt capabili să lucreze în prieteni, să poarte o alte culturi sau alte
echipă, să comunice mai bine discuție într-un mod puncte de vedere
adecvat - solidaritate,
- elevii și profesorii empatie
participanți la mobilități - manifestă încredere
manifestă conduita unui reciprocă
bun oaspete

Competențe TIC - o utilizare foarte bună și - membrii echipei de - elevii și profesorii

rapidă a echipamentelor TIC
- dobândirea unor limbaje de
programare noi
- informații mai bune, la nivel
european și actualizate cu
privire la domeniul roboticii
- produse de prezentare de bună
calitate (prezentări, filme, afișe)
proiect au mai multă participanți la
încredere în folosirea mobilități manifestă
noilor tehnologii pentru dorința de a
cercetare și comunicare împărtăși cunoștințe
și competențe

Competențe - rezolvare de probleme - asumarea

manageriale - competențe de colaborare responsabilității
- managementul
timpului
- managementul
financiar
Cetățenie europeană - sentimentul apartenenței la - elevii își doresc să - conștientizarea
comunitatea locală, națională și devină cetățeni mai valorilor drepturilor
europeană activi omului
- conștientizarea propriei
identități în context local,
național, european
Șanse egale - competențe privind - elevii observă - drepturi și șanse
combaterea exclusivismului și discriminările și iau egale
discriminării atitudine
- dezvoltarea experiențelor
interculturale

Despre un alt tip de impact se poate vorbi la nivelul instituției:

Impactul asupra Dovezi
școlii
Integrarea în - disciplinele care au avut o mai mare legătură cu tematica proiectului au fost: fizică,
curriculum informatică, TIC, educație tehnologică, limba engleză
- înființarea Clubului de robotică
- metodologia legată de proiect, conținutul documentelor elaborate, abordarea didactică
în timpul orelor
- activități orientate explicit spre promovarea unei atitudini europene
- educație interculturală
- activități orientate spre integrarea limbilor străine
- ore special dedicate activităților internaționale
- ore și activități extrașcolare privind tematica proiectului

18
 Politica școlii - întâlnirile legate de proiect ale echipei sunt programate și anunțate prin mijloace
diferite (e-mail, sms, comunicare directă)
- facilitarea activităților extrașcolare privind derularea proiectului
- existența unui plan strategic pentru implementarea proiectului în școală
- existența unui jurnal de activități realizate în cadrul proiectului
- valorificarea competențelor profesionale și a oportunităților de formare ale echipei de
proiect
Abordare cross- - lucru în echipă la nivelul elevilor și profesorilor
curriculară - aspecte cross-curriculare în tematica proiectului
- existența a doi profesori de discipline diferite care abordează tematica proiectului prin
prisma disciplinei pe care o predau
Legătura cu - contacte cu media pentru diseminarea activităților de predare, învățare și formare
comunitatea - contacte cu comunitatea locală (ISJ Iași, facultăți, asociații)
- căutarea expertizei locale
- participarea la activități organizate de comunitate

Implicarea întregii - implicarea directorului adjunct în calitate de coordonator al proiectului și informarea

școli directorului cu privire la toate activitățile derulate
- informarea elevilor și profesorilor prin diferite canale: postări pe site-ul școlii, mesaje
pe Adservio, prezentări în Consiliul profesoral, afișaj în școală, prezentări la ore de
consiliere și orientare, emisiune la stația radio a școlii
Vizibilitatea - pliante, afișe, roll-up, publicații regulate (newsletter), expoziții
proiectului, produse, - un panou european în holul școlii
rezultate - produsele copiilor realizate în cadrul proiectului sunt prezentate și altor elevi și sunt
disponibile
- accesibilitatea tehnicii de calcul, schimbări în infrastructură, echipamente
- dezvoltarea paginii WEB a școlii
Competențe - rezolvarea de probleme și luarea deciziilor
manageriale - competențe de colaborare
- asumarea responsabilității
- managementul timpului
- managementul financiar
- competențe de negociere
Cetățenie europeană - sentimentul apartenenței la comunitatea locală, națională și europeană
- conștientizarea propriei identități în context local, național, european
- conștientizarea valorilor drepturilor omului
- acordarea unei atenții sporite aspectelor cetățeniei active, accentuarea acestor aspecte
în conținutul subiectului discutat
Șanse egale - acordarea unei atenții sporite aspectelor privind șansele egale și discriminării
- dezvoltarea experiențelor interculturale
- drepturi și șanse egale

În concluzie, toate experiențele pozitive din cadrul proiectelor europene ne-au scos în evidență
următoarele priorități:
- existența unei viziuni instituționale clare și a unor standarde ridicate;
- alinierea curriculei și a pregătirii cadrelor didactice la oportunitățile oferite de noile tehnologii;
- clarificarea și asumarea responsabilităților, inclusiv în ceea ce privește folosirea eficientă a
resurselor;
- implicarea activă și reală a elevilor în întregul proces de educație, pentru a fi capabili să devină
persoane care gândesc, care pot să comunice, cu principii valorice (demnitate, onestitate,
responsabilitate) și o viziune echilibrată care să-i ajute să ia decizii corecte.

19
 How effective are the communicative approaches in teaching EFL?
Teacher Huţan Monica-Ancuţa
Secondary School Number 10 Suceava

The communicative approach is based on the idea that learning language successfully comes through
having to communicate real meaning. When learners are involved in real communication, their natural
strategies for language acquisition will be used, and this will allow them to learn to use the language.
Practicing question forms by asking learners to find out personal information about their colleagues is
an example of the communicative approach, as it involves meaningful communication.

Classroom activities guided by the communicative approach are characterized by trying to produce
meaningful and real communication, at all levels. As a result there may be more emphasis on skills.
If telling my students "And now we're going to practice listening," elicits looks of dread and fear,
announcing reading practice can often elicit yawns, heads descending to desks, or eyes ascending
heavenwards.
And these reactions are from my adult students. My young learners' reactions may be even more extreme.
"I can read at home, I come to lessons to speak!" more than one of my students has told me. Many
students do seem to regard reading as a waste of class time but how many of these students will read
outside class without encouragement inside? The aim of this article is to consider a few approaches to
making classroom reading more communicative, by which I mean integrating it with other skills work,
so that students can see its value.
 Can reading be communicative?
 Strategies I use for communicative reading
 Pre-reading tasks
 While-reading tasks
 While-reading tasks leading into post-reading tasks
 Post-reading tasks
 Conclusion
Can reading be communicative?
Communication suggests interaction of some sort, perhaps in many students' minds between speaker and
listener. Is reading, therefore, since it is often a solitary activity, a non-communicative activity? Surely
not since the reader is interacting with the writer, albeit in a less direct way than speaker and listener.
Reading is, of course, just as communicative as any other form of language use and as teachers our aim
is to bring out that communicative element. For example by establishing direct communication between
reader and writer by exploiting students' written work for reading practice (see below for ideas). Another
feature of real reading is that while we may read alone we communicate what we read to others
constantly. Talking about what we have read is a rich source of classroom possibilities.
Strategies I use for communicative reading
One of the things to bear in mind when lesson planning is that classroom reading is not the same as real
reading. Classroom reading aims at helping students develop the skills they need to read more effectively
in a variety of ways (the same variety of ways as they can employ in their own languages, of course). To
enable this we plan 'pre-reading', 'while-reading', and 'post-reading' stages. These stages can help us make
reading more communicative.
Pre-reading tasks
Pre-reading tasks often aim to raise the readers' knowledge of what they are about to read (their schematic
knowledge) as this knowledge will help them to understand the text. In our L1 we use this knowledge
subconsciously and as a result need to raise it consciously in an L2. This raising of awareness is most
effectively done collaboratively. Approaches I use include:
20
  Tell your partner what you know about the topic
 Do a quiz in pairs to find out what you know about the topic
 Look at some pictures related to the topic
 Skimming the first paragraph for gist and then predicting.
When reading in our L1 we are constantly using our schematic and linguistic knowledge to predict
content (both related to the topic and the language itself). In class, predictions can be communicated to
colleagues, of course. Some examples of what predictions can be based upon include:
 A title
 Visuals
 Knowledge of the author
 A skim of the first paragraph
 A set of keywords from the text
 Reading the end, predicting the beginning.
 Reading the middle, predicting the beginning and the end.
While-reading tasks
Although reading is often a solitary activity and the idea of 'reading in pairs' seems odd, reading can be
collaborative. Approaches I use include:
Running and reading: this approach especially lends itself to scanning as the idea is to encourage the
students to read as quickly as possible in a race.
1. Divide the class into student A and student B pairs. Student A sits at one end of the classroom.
2. Stick the text to be read on the wall at the other end of the room.
3. Give student A a list of questions.
4. Student A reads the first question to student B who has to run down the classroom to find the
answer in the text, and then run back to dictate the answer to student A, who then tells B question
2 and so on.
5. The first pair to answer all the questions wins. (I ask the students to swap roles halfway through
so everyone gets a chance to scan)
6. Slashed / Cut up texts: This is a genuinely collaborative reading approach.
7. Photocopy a suitable text and cut it diagonally into four.
8. Seat students in fours. Give a piece of the text to each student. They mustn't show their piece to
the others.
9. Give each group a set of questions.
10. The group have to work collaboratively to answer the questions since no one has the whole of the
text
11. Groups can compare answers when they have finished.
Using websites: if you have a computer room available this is a very effective way of promoting
communication as students can work on a reading task in pairs reading from the same screen.
While-reading tasks leading into post-reading tasks
Jigsaw reading is an old favourite but perennially effective.
1. Divide a text into two parts or find two (or three) separate texts on the same topic.
2. Students A get one text and a related task, students B get the other text and task.
3. Students A complete their tasks in a group. Students B likewise. Compare answers in A & B
groups.
4. Students get into A & B pairs and tell each other about their tasks.
Creating a class text bank: I encourage students to bring in interesting texts that they have found (perhaps
as a homework task using the Internet) which can be submitted to the class text bank. For weekend
homework each student selects a text to take away which they then discuss with the student who
originally submitted it. This is, of course, what readers do in real life.
21
Exploiting graded readers: this is a good way to help with detailed reading since this implies reading for
pleasure. I have used two approaches:
1. Using a class set of the same reader so that everyone reads the same book. This leads into class
discussions of what everyone has read.
2. Students read different books and then recommend their book (e.g. by writing reviews) to their
colleagues.
Exploiting students' written work: I often put students written work up on the walls for the others to read.
Tasks can include guessing who the author is, voting on which is the most interesting, selecting some for
a class magazine.
Post-reading tasks
As mentioned above, telling someone about what we have read is a very natural reaction to a text. I have
already mentioned a few in connection to 'while-reading' (e.g. recommending readers to the class) but
other ideas I have used include:
 Discussions about the text
 Summarizing texts
 Reviewing texts
 Using a 'follow-up' speaking task related to the topic
 Looking at the language of the text (e.g. collocations).
Conclusion
I would not be exaggerating to say that one of the things that all the most successful language learners I
have met have in common is that they are dedicated readers in English. They all recognized the value of
reading as a way to develop their language independently of the classroom but equally saw the value of
investing class time in becoming more effective readers in English. They were willing to make this
investment because they realized that reading could be fully integrated into other skills work and thereby
be just as communicative as any other classroom practice.
References
1.Alam, F., Zaman, N., and Ahmed, T. (eds.).(2001).Revisioning English in Bangladesh. Dhaka: The
University Press Limited.
2.Bari, K. M.A. (2011, February14).Shikher Nirmomota—Kichu Proshong kotha The Daily Ittefaq.11.
3.Barman, B., Sultana, Z., & Basu, B.L. (2006). ELT Theory and Practice. Dhaka: Friends book Corner.
4.Breen, M.P. (1985). The Social Context of Language Learning in a Neglected Situation. Studies in
Language Acquisition, vol. 712, 125-158.
5.Brown, H.D.(2001). Teaching by Principles: An Interactive Approach to Language Pedagogy. New
York: Longman.
6.Canale, M. (1983). From Communicative Competence to Communicative Language Pedagogy. In J.
Richards & R. Schmidt (Eds.), Language and Communication. (2nd ed., pp. 2-27). New York: Longman.
7. Canale, M. & Swain, M. (1980). Theoretical Basis of Communicative Approaches to Second Language
Teaching and Testing. Applied Linguistic, 1, 1-47. 8.Ellis, R.(1994). The Study of Second Language
Acquisition. Oxford: Oxford University Press.

Lisabona, între educație și frumusețe

prof. Zăhărăchescu Daniela
Liceul „Voievodul Mircea”, Târgoviște

I attended the course ”From teachers to facilitators and moderators of a student – centred learning
process” course seminars on Agrupamento de Escolas de Sao Joao da Talha in Lisbon, Portugal. It was
KA1 Course for teachers school leaders and teaching professionals. The skills gained were: reflect on
22
teaching practice in contexts enriched with ICT, reflect on the use of innovative methodologies and
technology-enriched learning environments, cooperate in development of personal learning network
systems, the adoption of practices that lead to the involvement of practical work students with the ICT
curriculum with specific goals and consequent acquisition of curricular skills, critical use of ICT as a
cross-cutting tools to the curriculum and stimulation of pedagogical and didactic strategies that promote
innovative approaches to ICT.

În perioada 3-7 septembrie 2018, a avut loc cel de-al șaselea flux de mobilitate în cadrul
proiectului ERASMUS+, „Creşterea calităţii în învăţământ prin armonizarea cu alte sisteme de
învăţământ europene” al cărui beneficiar a fost și Liceul “Voievodul Mircea” din Târgovişte, al cărui
reprezentant am avut plăcerea să fiu.
Cursul ”From teachers to facilitators and moderators of a student – centred learning process” s-a
desfăşurat în Lisabona, fiind organizat de Agrupamento de Escolas de S. João da Talha.
Mobilitatea a urmărit: dezvoltarea personală, profesională și socială într-un context internațional,
îmbunătățirea procesului de predare, formare și învățare a calității educației, aprofundarea limbii engleze,
conștientizarea importanței și înțelegerea unor culturi și țări noi, implicarea activă în comunitate,
dezvoltarea capacității organizaționale în contextul cooperării europene și internaționale.
Cursul s-a desfășurat pe parcursul a cinci zile, iar activitățile au vizat: accesarea platformei moodle,
reflectarea asupra resurselor web 2.0, realizarea unor materiale didactice cu ajutorul aplicațiilor web
(audacity, prezi, voicethread, ted ed, voki, thinglink, exposure, mindmup, wordle, pixton, kahoot).
Pentru mine acest curs a reprezentat o adevărată oportunitate de familiarizare cu sistemele de
educaţie din Europa, împărtăşirea unor experienţe didactice cu alți profesori din țări europene, precum
Italia și Portugalia, dar și de a deprinde noi strategii şi metode de predare prin încorporarea în mod
eficient a noilor tehnologii în activitatea didactică, pentru a construi un model educaţional centrat pe elev,
care devine actorul principal al activității de predare - învățare - evaluare.
Așa cum am precizat, în cadrul cursului au fost abordate numeroase teme legate de activitatea la
catedră. În prima zi s-a realizat noi, participanții ne-am prezentat, aducând în prim plan ceea ce ne
definește ca popor, apoi s-a prezentat organizația furnizoare de curs și sistemul educațional din
Portugalia, noul rol al profesorului, importanta feed-back-ului, conceptul de Flipped Classroom și
practica aplicării acestuia.
Ziua a doua a constituit începutul experienței noastre didactice prin accesarea platformei moodle
și planificarea activităților moodle, utilizând resursele on-line. Școala organizatoare ne-a logat pe acestă
platforma, ca apoi, reveniți în școlile noastre să ne putem înregistra elevii pe această platforma și să o
utilizăm în diverse situații educaționale.
Ziua a treia a constat în introducerea instrumentelor în Moodle - a desena, a produce și a participa,
exemplificarea vizionarea ale unor activități proiectate deja, prezentarea unor tehnici de evaluare on-line,
dar și a unor e-portofolii și proiecte bazate pe învățare.
Centrul Lisabonei ne-a oferit pentru ziua a patra niște obiective de neuitat, precum: Castelul Sao Jorge
din cartierul Alfama, situat pe cel mai înalt vârf al Lisabonei, ce ne-a oferit o vedere panoramică
încântătoare asupra orașului, considerat parte a patrimoniului rămas de la mauri, deși locul a fost anterior
ocupat de romani și vizigoți, Liftul Santa Justa - Elevador de Santa Justa, care este din secolul al XIX-
lea, inspirat din creațiile lui Gustave Eiffel și care transporta pasageri de pe dealul abrupt din cartierul
Baixa pâna la Largo do Carmo și ruinele manastirii Carmo, Piata Comertului de lângă râul Tejo, ce
desparte cele două maluri ale orașului și este denumită și „Curtea palatului”, cu referire la Palatul Ribeira,
situat in proximitate, Piața Rossio - Praça do Rossio, cea mai animată zonă din capitala Portugaliei și
locul unde se întâlnesc atât localnici cât și turiști (în timpul liber din Gara Rossio am luat trenul spre
împrejurimile Lisabonei, precum Cascais, Sintra sau Cabo da Roca), Tramvaiul 28, cunoscut prin
culoarea sa galbenă, care traverseaza centrul Lisabonei,

23
 Turnul Belem, fost punct de plecare pentru multe călătorii celebre, precum cea a lui Vasco da
Gama, devenit un monument emblemă al Portugaliei, deseori servind drept simbol al țării, Monumentul
Descoperirilor, realizat în 1960, pentru a comemora 500 de ani de la moartea prințului Henric
Navigatorul, el reprezentând o navă, gata să plece, cu sculpturi ale figurilor istorice importante, cum ar
fi regele Manuel I, poetul Camões, Vasco da Gama, Magellan, Cabral și câțiva alți exploratori portughezi
notabili, cruciați, călugări, cartografi și cosmografi. A fost o experiență de neuitat. Atmosfera din toate
aceste locuri parcă am luat-o cu noi. Turiști erau o mulțime, însă noi am fost niște privilegiați prin
prezența mentorilor noștri, Cristina și Jose, care ne-au prezentat aceste locuri și informații despre ele.
În ultima zi, a cincea, toți cursanții am folosit platforma moodle pentru evaluarea alternativă, s-
au realizat discuții pe baza noilor cunoștințe acumulate, dar și evaluarea cursului pentru o eventuală
colaborare și formatorii au avut plăcerea să ne prezinte școala-gazdă, deosebită prin sălile de clasă frumos
amenajate și prin personalul nedidactic de o amabilitate excepțională.
Odată ajunsă în fața elevilor mei, am realizat o lecție de limba și literatura romană – „Alexandru
Lăpușneanul”, de Costache Negruzzi – nuvelă romantică, în care am utilizat două dintre aplicațiile web:
prezi și kahoot.
Prezi este o aplicaţie informatică cu care am realizat prezentarea curentului romantism. Prezi este
o altenativă la aplicaţia power point, care mi-a oferit oportunitatea de a obţine un impact cu efecte mai
puternice privind informaţiile transmise. L-am accesat din contul personal al site-ului prezi și îl am
descărcat pe calculatorul personal. Prezentarea a fost mult mai atractivă și mai convingătoare decât cele
realizate în trecut la clasă în power point, deoarece a adus în prim plan imagini și clipuri, pe care le-am
putut micșora sau mări, creând efecte vizuale, cu impact asupra elevilor, care deși știau câteva informații
despre romantism, s-au arătat foarte impresionați de material. Prezentarea se face direct de pe site sau se
poate descărca o copie, pentru a se face o prezentare offline, însă este nevoie de internet pentru a accesa
filmulețele inserate în material.
În partea de evaluare formativă, am utilizat kahoot, însă aplicația se poate utiliza în orice moment
al activității: în recapitularea cunoștințelor, în fixarea cunoșințelor, în etapa de predare sau ca evaluare
sumativă. Este o aplicație ușor de utilizat, îndrăgită mult de către copii. Ea este accesată de către aceștia
de pe dispozitivul mobil sau intrând pe site-ul kahoot.it, în acest caz putând fi folosit și calculatorul sau
laptopul. A fost ușor de lucrat la clasă cu această aplicație, deoarece dispozitivele mobile sunt larg
răspândite în rândul elevilor, fiecare elev având deja un smartphone sau/și o tabletă și fiind obișnuit să
îl/o utilizeze. Unul dintre cele mai importante motive ale utilizării acestor dispozitive este legat tocmai
de mobilitatea acestora, ele putând fi folosite în orice sală de clasă, nu numai în laboratorul de
informatică, sau pot fi folosite și pentru activități în afara școlii. Ele permit elevilor să fie mai activi și
mai autonomi în procesul de învățare, favorizând individualizarea și diferențierea învățării. Astfel, am
reușit să îi conving pe elevi să le folosească în timpul orei numai în scop educațional. Trebuie, însă,
vigilență din partea profesorului în ceea ce privește modul cum utilizează ei dispozitivele mobile în
timpul orei. Tocmai de aceea, activitatea a fost pregătită foarte bine, astfel încât elevii au avut sarcini
clare pentru a fi impulsionați să devină activi și angajați în procesul învățării.
Am observat că elevii au fost plăcut impresionați de obiectivitatea evaluării rezultatelor, neavând
senzația de vreo defavorizare, devenind, astfel, o învățare plăcută, relexantă, dar și interactivă, fără
monotonie și rutină. Răspunsurile au fost corectate imediat, elevii dându-și seama de ceea ce știu și ceea
ce nu stăpânesc, apoi eu mi-am dat seama asupra a ceea ce trebuie să fac în viitor ca activități de reglare.
Pe viitor îmi propun să realizez o stocare a rezultatelor elevilor la diferite teste și o interpretare a
grafică a acestor, care să-mi permită crearea unei baze cu informații referitoare la nivelul lor de
cunoștințe, dobândite la mai multe evaluări și care să-mi ofere o perspectivă de ansamblu asupra
activităţii elevilor pe o perioadă mai lungă de timp.
Acest curs a reprezentat o adevărată oportunitate de a mă familiariza cu sistemele de educaţie din
Europa, de a împărtăşi experienţe cu profesori din alte ţări europene, de a mă deprinde cu noi strategii şi

24
metode de predare. De asemenea, am învăţat să încorporez în mod eficient noile tehnologii în activitatea
didactică, pentru a construi un model educaţional centrat pe elev, care devine actorul principal al
activității de predare - învățare - evaluare.

Proiectul european „Move2Learn, Learn2Move”

prof. Hetriuc Maria-Cristina
Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Suceava

Abstract: This paper presents the European project Move2Learn, Leran2Move which took place the last
year in our school. Our approach includes the description of the project activities, the presentation of
the results and highlights the importance of participating for both students and teachers.

În perioada 16-23 iunie, 15 elevi de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Suceava, au

descoperit patrimoniului cultural al oraşelor Budapesta şi Viena şi au desfăşurat activităţi de educaţie
incluzivă la Central European University, Budapesta.
„Move2Learn, Learn2Move” este un proiect al Comisiei Europene pentru educaţie. Cu ocazia
aniversării a 30 de ani de proiecte Erasmus, elevii eTwinning au posibilitatea de a călători și de a
descoperi Europa. Obiectivul inițiativei este de a oferi tinerilor ocazia de a afla în mod nemijlocit ce
înseamnă să trăiești în Europa, de a observa impactul pozitiv pe care Uniunea Europeană îl are asupra
vieții cetățenilor europeni și a vecinilor săi. Pe lângă faptul că descoperă alte culturi, participanții devin
mai atenți la amprenta de carbon a mijloacelor de transport din călătoria lor, dat fiindcă trebuie să respecte
un prag maxim al emisiilor de CO2.
Excursia a fost câştigată în urma unei selecţii efectuate de Comisia europeană pentru educaţie,
proiectul „À vos tableaux!” desfăşurat de echipa de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Suceava
îndeplinind exigenţele prevăzute în formularul de candidatură. Criteriile au vizat mai multe domenii,
dintre care amintim: inovaţia pedagogică, integrarea curriculară, utilizarea tehnologiei, măsura în care
proiectul şi excursia respectă dimensiunea incluzivă.
Elevii eTwinning de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Suceava, care au participat la
proiectul eTwinning „À vos tableaux!” răsplătit cu Certificatul naţional de calitate, sunt: Acatrinei
Daniel, Caragea Daniela-Iustina, Cojocaru Alexandra-Magdalena, Dumitrescu Ana-Beatrice, Florişteanu
Bianca-Florentina, Lămăşanu Valentin, Popovici Ioana, Rotaru Laura-Raluca, Titi Magdalena-Viorica
(clasa a XII-a C), Anton Ciprian-Alexandru, Fărtăiş Teodora, Golofca Răzvan, Lăpuşneanu Ruxandra
(clasa a XII-a D), Crîşmariu Andrei-Constantin (clasa a XII-a F), Maciuc Ionela-Clara (clasa a XI-a A).
Proiectul a fost coordonat de profesoare Hetriuc Maria-Cristina şi Cuşnir Rahila.
Aşadar, proiectul „À vos tableaux!” a vizat călătoria la Budapesta şi la Viena. Echipa a ales
destinaţiile dorind să descopere cele două capitale, cu
patrimoniul lor turistic impresionant, încărcat de
semnificaţii istorice şi culturale, dar şi ritmul vieţii
moderne legat de mijloacele de transport, orarul
magazinelor şi programul obişnuit al unui cetăţean
european. Elevii au vizitat câte o universitate din cele
două capitale şi s-au proiectat într-un posibil viitor de
student în Uniunea Europeană.
Dimensiunea incluzivă a proiectului a fost unul
dintre factorii-cheie ai excursiei şi ai proiectului:
„Incluziunea transformă sala de clasă în mapamond, iar
mapamondul în sala noastră de clasă”. Educaţia
25
promovează incluziunea ca valoare fundamentală, în raport cu alte valori democratice, cum ar fi cetăţenia
activă, solidaritatea, egalitatea, diversitatea. În cadrul întâlnirii cu reprezentanţii Departamentului Civic
”Engagement” al Central European University, Budapesta, elevilor li s-au prezentat activităţile
desfăşurate de studenţi, care transformă dimensiunea incluzivă într-o noţiune inerentă modului de acţiune
al individului şi al şcolii. Prezentările s-au transformat în dezbateri şi în schimburi de bune practici. Elevii
români au pregătit, la rândul lor, documente Power-Point ilustrative pentru acţiunile lor incluzive:
fotografii din vizitele la Centrul Școlar de Educaţie Incluzivă Suceava, de la activităţile Clubului de
Educație pentru Democrație „Betzavta” etc. Concluzia dialogului a venit în mod firesc, elevii
conştientizând că modul de gândire incluziv ar trebui să devină o caracteristică a oricărui tip de educaţie.
Așadar, atât proiectul, în general, cât şi excursia, în particular, au avut numeroase beneficii:
îmbogăţirea cunoştinţelor despre viaţa de student şi despre activităţile specifice acestei perioade;
descoperirea istoriei şi a artei celor două popoare; exersarea abilităţilor lingvistice în situaţii reale de
comunicare, într-un mod activ şi practic; interpretarea unei hărţi și descoperirea modului de organizare
a unui mare oraş (transport, instituţii, magazine etc.).

Experiențe educaționale prin proiecte europene

prof. Stanciuc Floarea,
Școala Gimnazială Moara Nică, jud. Suceava

De ani de zile, școli, organizații, instituții de învățământ cooperează la nivel european. La Școala
Gimnazială Moara Nică, rezultatele angajamentului pentru inovație demarate prin cele două proiecte
anterioare, tip Comenius, au fost dispersate într-un impact de scurtă durată. Acum este momentul să
reorientăm aceste rezultate, oferindu-le un nou suflu european într-un spirit al libertății de mișcare a
ideilor. Un nou proiect internațional: ȘCOALA –DIVERSITATE ȘI SUCCES ÎN EDUCAȚIE cu o
implicare mai susținută din partea colectivului de cadre didactice... o stea care să ofere o nouă strălucire
școlii noastre, simbol al unei experiențe de succes!... Proiectat pentru o perioada de 15 luni (1.08.2018-
31.10.2019), cu un grant în valoare de 23070 Euro, are în vedere, eficientizarea calității actului didactic
la nivel instituțional/european în așa fel încât să motiveze profesorii, elevii și părinții acestora în
implicarea activă și modernă cu deschideri competitive spre standardele școlilor din mediul urban în
vecinătatea cărora este plasată, ce promovează valori europene de diversitate şi multiculturalitate.
În ceea ce priveşte nevoile instituționale, la Școala Gimnazială Moara Nică se consideră necesar
un flux de cultură europeană, de formare profesională la standarde europene. Se simte nevoia unor cadre
didactice motivate care să dețină un stil atractiv de predare-învățare, care să realizeze concurenţă școlilor
performante din mediul urban, să reducă rata de absenteism şi să atragă la școală elevii mai ales din satele
defavorizate ale comunei (Frumoasa, Liteni, Vorniceni), care datorită distanţei mari pe care trebuie să o
parcurgă până la școala centru, nefiind motivați corespunzător, fie sunt tentați să abandoneze școala, fie
unele familii preferă să-şi înscrie copiii la școlile din oraș. Ne dorim ca elevii satului nostru să rămână
ca să învețe şi să se formeze în școala din localitate, deoarece plecarea copiilor valoroși sărăcesc moral
şi intelectual potențialul comunității. Prin urmare, e necesar a se găsi soluții pentru ca școala să devină
mai atractivă în comunitate, proiectând noi standarde de performanţă, corelate cu valorile europene. Însă
acest fapt poate fi realizat doar dacă şi cadrele didactice şi managementul instituțional suferă o
transformare esențială în ceea ce privește metodologia didactică, reorganizarea procesului de învățământ
şi implicarea efectivă în actul educațional.
Scopul acestui proiect vizează dezvoltarea profesională a cadrelor didactice de la Școala
Gimnaziala Moara, în vederea creșterii calității educative a dimensiunii europene sporind atractivitatea
actului didactic, materializat prin progres școlar. Obiectivele propuse au în vedere dezvoltarea de
26
competenţe de comunicare şi relaționare bazate pe diversitate în predarea creativ-inovativă pentru un
număr de 9 cadre didactice din școală, într-un decurs de 15 luni, ceea ce va facilita adaptarea strategiilor
didactice moderne, bazate pe valorile europene la particularitățile de vârstă ale elevilor şcolii, având drept
consecință motivarea elevilor de participare activă la actul învățării pe parcursul școlarizării, în vederea
dialogului intercultural, a incluziunii sociale si a solidarității. Creșterea gradului de promovabilitate la
Evaluarea Națională cu 20%, precum şi motivarea părințiilor de a participa activ la activitățile școlare
inovatoare, în parteneriatul școală-familie-comunitate, sperăm să reducă cu 25% numărul de elevi din
localitate, care optează pentru școli din mediul urban, prin oferirea de lecții atractive, moderne, ca rezultat
al formării cadrelor didactice în cadrul acestui proiect;
Echipa de proiect este formată din: Floarea Stanciuc, coordonatorul de proiect, profesor de
chimie-fizică, Gaube Constantin, directorul unității școlare - responsabil cu monitorizarea, Loredana
Niculina Sopon, profesor de limba română - responsabil cu monitorizarea activităţilor, Irimescu Rodica
Stela contabil-responsabil cu documentele financiar-contabile ale proiectului.
Pentru a soluționa nevoile identificate la nivelul instituției, se consideră necesară participarea a 9
cadre didactice (cel puțin câte un membru din fiecare arie curriculară și de la fiecare nivel preșcolar,
primar, gimnazial) la cursuri de formare profesională, având orientare europeană, pentru îmbunătățirea
nivelului de competențe în comunicare și relaționare, pentru sporirea creativității și a inovației în actul
educațional. Procesul de selecție se va realiza transparent şi nediscriminatoriu, evitându-se, în egală
măsură, conflictele de interese. Se va stabili, prin decizie internă, o comisie de selecție, în care va exista
şi un profesor de limba engleză. Se vor stabili criteriile de departajare, care vor fi afișate în școală, pentru
a fi cunoscute de tot personalul şi pentru a evita orice tip de conflict.
Au fost selectate următoarele cursuri de formare europeană, care pot contribui la o schimbare de
optică educațională, culturală și revigorare creativă cu orientări moderne oferite de modele pedagogice
şi de mentalitatea europeană a formatorilor și a altor participanți:
1. „Stimulating creativity and innovation”, oferit de Centro de Recursos Educativos de Formacao
(CREF), in Sesimbra, Portugalia. Cursul vizează folosirea de metode activ-participative, care să provoace
mai degrabă elevul în participarea la propria formare, utilizarea de programe ICT şi metode de învățare
colaborativă.
2. „Creativity in teaching and training”, furnizat de Quarter Mediation în Assen, Olanda. Tematica
abordată vizează schimbul de exemple şi bune practici privind utilizarea unor modalități creative în
procesul de predare şi învățare, prin combinarea acestor metode cu tehnicile de lucru tradiționale de
predare, învățarea experimentală prelungită pe tot parcursul vieții.
3. „How to use outdoor activities, team work and project method in education”, furnizat de asemenea de
Quarter Mediation in Sliema, Malta. Acest curs va oferi modalități concrete şi exemple de bune practici
în utilizarea activităților outdoor pentru creșterea motivației învățării la elevi, munca în echipă şi metoda
proiectului pentru eficientizarea învățării creative.
Cele 3 cursuri selectate converg către ideea de modificare a paradigmei educaționale actuale,
oferind modele europene de abordare a procesului didactic având ca finalitate creșterea prestigiului
unității școlare in comunitate, implicit păstrarea elevilor în şcoala noastră.
Monitorizarea va viza, în primul rând, concordanța dintre obiectivele stabilite și activitățile desfășurate,
respectarea perioadelor de lucru, impactul lor asupra grupului țintă și asupra instituției în general. Se va
monitoriza și felul în care sunt gestionate documentele financiare ale proiectului, transferurile bancare,
plata taxelor de curs, alte documente specifice. Instrumentele de monitorizare presupun alcătuirea unui
ghid de monitorizare, realizat la nivelul instituției, care, la rândul lui, va cuprinde: câte un pachet de
documente pentru fiecare participant, planul de diseminare, liste de prezenţă la activitățile de pregătire,
un raport individual asupra desfășurării cursurilor, copii sau documente printate cu informații de la
cursuri, fotografii, imagini, copii ale rapoartelor completate pe platforma Mobility Tool, portofolii

27
personale cu proiecte didactice, dovezi ale activităților de diseminare, portofoliul cu documente
contabile si manageriale.
Planul de diseminare va avea în vedere vizibilitatea proiectului încă de la începutul lui, pe toată
durata desfășurării, precum şi un an după încheierea lui. Astfel, diseminarea se va realiza atât la nivelul
școlii, al comunității, cât şi la nivel regional şi național. Va cuprinde o prezentare a proiectului pe pagina
web a scolii www.scoalamoara.ro, publicarea unui articol în presa locală, în revista școlii, cu informații
despre proiect și activitățile lui, pentru publicul larg, pliante de prezentare, etc. Se vor prezenta fotografii,
documente, imagini, cu scopul informării și motivării colegilor de a se implica în activitățile proiectului,
dar și de a oferi o pârghie de valorizare și exploatare a acestor informații şi competențe. De asemenea, se
vor prezenta în clase, elevilor, in consiliul profesoral, în comisiile metodice, la cercuri pedagogice pe
discipline, la ședințele cu părinții şi lectorate, cu scopul de a informa şi motiva învățarea atât la elevi, cât
și la cadrele didactice. Organizarea școlii de vară, a clubului recreativ pentru elevi, urmând ca informațiile
și abilitățile dobândite să fie utilizate în cadrul activităților, prezentarea proiectului, pe pagina web a
scolii, participare la sesiuni de comunicări, simpozioane, conferințe, ale căror date de desfășurare nu sunt
cunoscute în acest moment, realizarea de lecții demonstrative pentru elevi si pentru cadre didactice,
schimburi de experiențe si bune practice cu alte școli.
Implicarea personalului școlar, a elevilor, a părinților și a altor părți interesate în această chestiune cheie
ajută să demonstrăm că Erasmus+ răspunde nevoilor de învățare urgente în școala noastră. Ca urmare,
considerăm că acest proiect va genera impact care va propulsa școala noastră, aflată in mediu rural, între
școlile de prestigiu, din oraș. Cele mai inovatoare, creative și durabile strategii, cele care vor contribui
la implicarea și stimularea eficientă a multora dintre beneficiarii direcți (elevii şi profesorii) cât și
indirecți (părinții și comunitatea locala) sperăm să producă cele mai bune rezultate vizibile pe termen
scurt și răsfrânte pe termen lung în comportamentul elevilor care vor putea aduce schimbări majore în
societate prin participarea la evenimente de valorificare, selectate pentru publicare, propuse mass-media,
devenind astfel adevărații protagoniști ai unei societăți europene!
Pentru fiecare obiectiv/ indicator de evaluare se vor folosi metode si instrumente specifice.
Graficele de evaluare, de monitorizare și diseminare se vor realiza în tabele separate și se vor atașa la
portofoliul proiectului. Ca și instrumente de evaluare, se vor folosi: chestionar inițial şi final in cadrul
pregătirii anterioare deplasării la cursuri, raport individual al fiecărui participant, certificate de participare
și Europass, teste de evaluare ale elevilor, fişe de evaluare a prestației elevului în cadrul unor activități
extracurriculare sau din Săptămâna Școala altfel, jurnal de activitate, pagini de revista școlară, articole
mass-media. Se va evalua si prestația furnizorilor de cursuri, în vederea îmbunătățirii prestației acestora.
De asemenea, se va evalua activitatea de valorizare și exploatare a rezultatelor acestui proeict, în termeni
de comportament al cadrelor didactice participante în cadrul proiectului (asistențe ale directorului la
lecții, planuri remediale și proiecte educaționale). Sunt vizate următoarele rezultate ca indicatori de
evaluare a impactului proiectului la nivelul școlii: dezvoltarea capacitații creative la elevi care să se
manifeste în deprinderile de comunicare orală sau scrisă, în rezultate mai bune la Evaluarea Națională,
în implicarea activă şi voluntară în activități comunitare (Clubul copiilor, revista școlii, cercul de lectură,
etc), eficientizarea activităților nonformale -extracurriculare în formarea personalității elevilor,
valorificarea relațiilor părinte-elev-profesor-școală-comunitate, diversificarea procesului didactic care să
asigure succesul în educație, educarea spiritului de cooperare și a lucrului în echipă prin conștientizarea
dimensiunii europene a educației și prin aplicarea strategiilor inovatoare.
Prin urmare, școala consideă necesar un flux de cultură europeană, de formare profesională la
standarde europene, care să alinieze oferta educațională a școlii noastre la cele oferite de școli din mediul
urban. Participarea cadrelor didactice la cursuri de formare în instituții europene, schimburile de
experiențe și bune practici pe care acestea le-ar putea avea cu formatorii sau cu cadre didactice din alte
școli europene ar aduce elemente de noutate aplicabile și în școala noastră și ar contribui la eficientizarea
educației oferite. Aceasta ar spori capacitatea de internaționalizare a învățământului oferit de instituţia

28
noastră, dimensiunea lui europeană, crescând potențialul educațional al cadrelor didactice, și, sperăm noi,
păstrarea elevilor scolii în comunitate, evitându-se exodul către școlile din oraş.
Este de aşteptat ca proiectul să ajute elevii să-şi dezvolte capacităţile creative bazate pe diversitate
culturală, la nivel european. De asemenea, profesorii vor avea posibilitatea de a se corela la reţele
europene de cadre didactice care promovează noi instrumente educaţionale. Ei vor avea ocazia să înveţe
"prin practică" printr-o serie de activităţi şi experienţe care au ca scop promovarea stimei de sine a
elevilor, creşterea gradului de implicare şi o mai mare coeziune între cadrele didactice, elevi şi familiile
acestora într-o dimensiune modernă, inovatoare.
Activitățile europene vor oferi oportunități pentru personalul didactic și elevii școlii de a dezvolta
și de a reflecta asupra învățării și predării, într-un alt mod, modern și eficient. Adesea activitățile
Erasmus+ sunt un catalizator al schimbării - pentru participanți și întreaga școală, ulterior și pentru
comunitate. Acestea permit profesorilor și altor angajați ai școlii să dobândească noi metode și
instrumente de învățare și predare și să exploreze o varietate de practici de învățare și de predare în
Europa. Este, de asemenea, o modalitatea de cooperare pentru proiecte noi și captivante, unde noi idei
germinează principii etice și valori sociale. Este un moment de reflecție pentru inovație și o sursă de
inspirație pentru concretizarea de mai bune practici educaționale.

Repere europene pentru un stil de viață sănătos

prof. înv. primar Mazilu Mirela-Florentina
Școala Gimnazială Nr. 4 Suceava

The increase in child obesity rates in different countries in Europe has prompted us to make a project on
the international scene. With the help of this project, we aimed to teach our students about healthy
nutrition and active life before obesity becomes a very serious and unpreventable problem.
We formed project by gathering together with Turkey, Poland, Romania, Italy and Croatia, where these
problems are observed intensively, in order to contribute in solving this problem which concerns the
whole world.
With the activities of creating an organic garden to practice organic life a habit, morning sports before
the classes, healthy life seminars, creating a healthy lifestyle menu, creating a cartoon book about
healthy life,”Cooking fest” organization, which introduced local and healthy food to every partner
school, ”Walk for Health”, preparing panels to create awareness, creating healthy food corners, we
aimed to raise awareness of the right and balanced nutrition to our students from early ages and to
contribute to the solution of the obesity problem observed all over the world. By the participation of the
families, in the above-mentioned activities, we aimed to start healthy living and nutrition habits in the
family, which is the first stage of education.
Thanks to the activities, our students reduced the consumption of fast food and junk food by virtue of the
activities,have an awareness about the importance of food like fresh vegetables and fruits and they
realized the importance of an active life and exercises.
The teachers conducted the activities in cooperation with the parents so their relationship got stronger.
They worked together with their collegues in different cultures for a common goal.

Şcoala Gimnazială Nr.4 Suceava derulează prin Programul Erasmus+, finanţat de Comisia
Europeană, în perioada septembrie 2017 – septembrie 2019, Proiectul „Healthy Foods, Happy Moods”,
Acțiunea Cheie 2 (AC2), Parteneriate strategice doar între școli, număr de referință 2017-1-TR01-
KA219-045633_3. Țara coordonatoare este Turcia, iar parteneri Croația, Italia, Polonia şi România. Prin
acest proiect se urmărește formarea deprinderilor de a adopta un stil de viață sănătos nu doar prin
consumul de alimente sănătoase, ci și prin promovarea participării la activități sportive și fizice.

29
 Cinci școli europene și-au dat mâna pentru a oferi elevilor posibilitatea de a învăța despre
pericolele obezității, importanța adoptării unei vieți sănătoase, a unei nutriții corecte, necesitatea
practicării sportului și sensibilizarea cu privire la numeroasele beneficii ale acestuia.
Nu întâmplător, deschiderea oficială a proiectului a avut loc în perioada 23-30 septembrie,
Săptămâna europeană a sportului, care este o inițiativă a Comisiei Europene de promovare a sportului
și a activității fizice în întreaga Europă, indiferent de vârstă, mediu de proveniență sau condiție fizică.
Printre activitățile proiectului se numără: efectuarea zilnică a unor exerciții fizice (timp de 10
minute), întâlniri cu specialiștii (doctori, nutriționiști, dieteticieni, profesori de sport, antrenori etc.),
vizionare de filme privind educația pentru o viață sănătoasă, Ziua fructelor, Ziua legumelor, „Cum să
pregătim gustări (cutii) cu alimente sănătoase”, Marșul pentru sănătate, flash mob.
Pe lângă aceste activități comune, vor avea loc 2 întâlniri transnaționale în Turcia și 4 activități
de învățare, predare și formare: „Creating a Healthy Lifestyle Meniu”(Italia), „Organic
Garden”(România), „Cooking Fest(Croația), „Healthy Man”(Polonia).
În perioada 12 - 16 februarie 2018, d-na profesor Mirela-Florentina Mazilu și d-na profesor Maria
Elena Tașcă, împreună cu patru elevi din ciclul primar, Cimbru Matei, Întorsură Karla Maria, Ibănescu
Cristiana şi Malinovschi Oliver de la Şcoala Gimnazială Nr. 4 Suceava, au participat la prima activitate
de învățare/ predare/ formare din cadrul proiectului, ,,Healthy Life Menu”, în Mazzarino, Sicilia, Italia.
Activitățile au fost organizate de Instituto Comprensivo Mazzarino, Italia, coordonator Maria
Ianni, reunind elevii și profesorii din școala gazdă cu 16 elevi și 8 profesori din țările partenere.
Programul oferit de școala gazdă a permis congruența cu obiectivele proiectului, incluzând o serie de
activități sportive și de dinamizare a grupurilor, de creare a unor meniuri sănătoase, de observare a
asemănărilor și deosebirilor dintre obiceiurile alimentare ale țărilor partenere. Beneficiarii au învățat
despre pericolele obezității, importanța adoptării unei vieți sănătoase, a unei nutriții corecte, necesitatea
practicării sportului și au împărtăşit experienţe şi bune practici la nivel european.
Participarea la aceste activități a oferit beneficiarilor din Şcoala Gimnazială Nr.4 Suceava
experiențe de învățare utile atât din perspectivă personală, cât și din perspectivă profesională. Pe durata
celor 5 zile de desfăşurare a activităţilor, participanţii la activităţi au trăit o experiență minunată de
învățare, care a creat un pod între diferite culturi și, cel mai important lucru, a transmis elevilor noștri
necesitatea adoptării unui stil de viață sănătos și importanța învățării limbii engleze pentru o comunicare
eficientă.
La data de 28 martie 2018, a avut loc Marșul pentru sănătate – acțiune în cadrul proiectului
care a urmărit conștientizarea populației orașului asupra pericolelor obezității, asupra importanței
adoptării unei vieți sănătoase, a unei nutriții corecte și a necesității practicării sportului.
La marș au participat peste 200 elevi, părinți, profesori. Acțiunea a început la ora 11, la Şcoala
Gimnazială Nr. 4 Suceava și a parcurs traseul prestabilit, efectuându-se 3 opriri: la Direcția de Sănătate
Publică Suceava (unde au primit baloane colorate – reprezentând culorile din farfuria sănătoasă, flyere
și pliante cu mesaje privind activitatea fizică si alimentația sănătoasă), la Primăria Municipiului Suceava
(unde au strigat sloganuri ce îndeamnă la un stil de viață sănătos) și pe esplanada Casei de Cultură (unde
a avut loc un flash mob).
Elevii au purtat tricouri și șepci albe cu logo-ul proiectului. Pe tot parcursul marșului părinții și
organizatorii au distribuit pliante cu mesaje pentru o viață sănătoasă.
Educația nutrițională trebuie să devină o prioritate națională și să înceapă de la vârste mici.
Alimentația sănătoasă are o importanță covârșitoare în menținerea sănătății, iar de sănătatea copilului de
astăzi depind sănătatea și bunăstarea adultului de mâine. Suntem convinși că marșul a avut impactul
așteptat.

30
 În săptămâna 21-25.05.2018, Școala Gimnazială Nr. 4 Suceava a avut ca invitați speciali
partenerii din cele 4 țări (Turcia, Italia, Croația, Polonia) participante în cadrul proiectului ,,Healthy
Foods, Happy Moods”: Bedia Midilli Ilkokulu, Foça, Izmir, Turcia, Osnovna skola Titusa Brezovackog,
Zagreb, Croația, Istituto Comprensivo Mazzarino, Sicilia, Italia, Szkola Podstawowa im. bl. Edmunda
Bojanowskiego, Lipno, Polonia.
Tema acestei întâlniri a fost ,,Grădina organică”. Echipa Erasmus+ din cadrul școlii gazdă a
alcătuit un program diversificat, pentru a îmbina activitățile specifice temei cu cele culturale. Printre
activitățile de predare, învățare, formare s-au numărat: scurte prezentări video ale școlilor/orașelor/țărilor
partenere, efectuarea unor activități sportive (sportul de dimineață, dans sportiv, concurs de înot,
drumeții, jocuri în aer liber, Escalada Park), ateliere de lucru (crearea unei cărți, „Mărul – de la sămânță
la fruct”, realizarea unor postere „Cum să crești o plantă” și „De ce are nevoie o plantă pentru a crește?”),
vizitarea Băncii de Resurse Genetice Vegetale Suceava, observarea culturilor de toamnă, a muncii
sezoniere în sere, vizitarea Stației Meteorologice Suceava, întâlniri cu oficialități ale orașului/județului,
vizitarea Muzeului de Istorie, a Cetății de Scaun.

Excursiile tematice au urmărit atingerea obiectivelor proiectului, formarea deprinderilor de a

adopta un stil de viață sănătos prin consumul de alimente sănătoase, cultivarea organică a legumelor, cât
și prin promovarea participării la activități sportive și fizice: vizitarea fabricii Consuc Bucovina, a
grădinii organice a școlii (munca elevilor din cadrul proiectului la grădina/solarul din Plopeni), a
solariilor din Mitoc, a unei ferme, prepararea unei mese tradiționale la pensiunea „Acasă în Bucovina”,
vizită la Cetatea Neamțului, Cheile Bicazului, Lacu Roșu, Muzeul Oului din Vama, Mănăstirea Voroneț.
Pe 16 octombrie 2018 s-au derulat activități deosebite pentru a sărbători Ziua Internațională a
Alimentației și a combaterii risipei alimentare. Scopul acestor activități a fost informarea şi
conştientizarea elevilor privind problema siguranței și a risipei alimentare, precum și promovarea unui
stil de viaţă sănătos. Invitații speciali ai acestui eveniment au fost: dna asistent medical Zica Aga, DSP
Suceava, dna nutriționist Bălănucă Daniela și dl apicultor Jurețchi Ioan.

31
 Ziua a început cu o scurtă informare despre semnificația acestei zile. A urmat sportul de
dimineață, în curtea școlii, coordonat de prof. ed. fizică Țuca Claudia. Peste 150 de elevi din clase
primare și gimnaziale au făcut încălzirea, au dansat și apoi s-au bucurat de mere delicioase.
De la ora 9, în cabinetul Erasmus +, elevii a cinci clase primare, și-au îmbogățit cunoștințele
despre piramida alimentelor, farfuria ideală, alimentația sănătoasă, risipa alimentară, modalități de

combatere a acesteia și măsuri esențiale pentru siguranța alimentelor. Specialiștii invitați au dat dovadă
de un profesionalism deosebit, făcând toate informțiile accesibile elevilor. Dl. apicultor Jurețchi și fiul
său, Mihnea, le-au prezentat elevilor noțiuni despre o familie de albine și au insistat asupra beneficiului
produselor apicole (polen, păstură, propolis crud, tinctură de propolis, miere de diferite sortimente: rapiță,
salcâm, tei, floarea-soarelui) pentru sănătatea organismului. Elevii au pregătit postere, afișe despre
alimentația sănătoasă pe care le-au prezentat și expus în cabinetul Erasmus +. Ei au primit din partea
DSP materiale promoționale cu mesaje educative și au gustat mierea prezentată. Ziua a continuat la
Solariile de legume din Mitoc, unde dl. Bilinciuc Daniel le-a vorbit elevilor despre legumele bio pe care
le cultivă.
În perioada 3 - 7 decembrie 2018, 2 profesori și 4 elevi, au participat la a treia activitate de
învățare/ predare/ formare, ”Cooking Fest”, din cadrul proiectului, în Zagreb, Croația. Elevii și profesorii
din școala gazdă împreună cu partenerii europeni au fost cooptați în activități culinare specifice tematicii
de Crăciun, unde au putut prepara, în ateliere de lucru, diferite dulciuri tradiționale din țările de
proveniență.
Un impact plăcut asupra copiilor l-au avut activitățile sportive care s-au finalizat cu petrecerea
timpului în aer liber, fiind antrenați în diferite jocuri, competiții, drumeții, plimbare cu Caiac-Canoe la
clubul Jarun și înot la piscina Aqua Vivae.
Prin participarea la activitățile europene, beneficiarilor proiectului ,,Healthy Foods, Happy
Moods” li s-au oferit experiențe de învățare menite să le formeze un stil de viață sănătos, care să
contribuie la dezvoltarea lor armonioasă. La sfârșitul schimbului de bune practice, elevii au elaborat
Jurnale de învățare, expuse la colțul Erasmus+ al școlii, în care au detaliat experiențele trăite pe durata
mobilităților.

Inimă cu inimă, unim Europa

prof. înv. preşcolar Mihăilescu Ana
Liceul Teologic Tg.Jiu

Over two years ,“Sf.Nicodim” Theological high School has led the way in fostering a greater
understanding of how can benefit schools in Europe from a values based education .Working together
had two main aims: -to assist young people and their teachers in accepting the value of the diversity of
32
European cultures and languages; -to stimulate young people acquiring the life skills and personal
development needed to assist them in securing future employment within Europe, enabling them to
become active European citizens.
Our partner schools were in Cyprus, Portugal, Turkey, Spain, Lithuania, Holland, Greece and United
Kingdom and over the course of two years a number of our students and staff visited the nine schools,
and we in return, were delighted to welcome their delegates to our school and honored to host them in
our homes.

Proiectul ,,Once Upon A Time…” a fost finanţat de către Comisia Europeană în cadrul
Programului Sectorial Comenius din Programul ,,Învăţare pe tot parcursul vieţii”. A cuprins şcoli din
zece ţări partenere: Cipru, Polonia, Turcia, Portugalia, Spania, Olanda, Lituania, Grecia, Anglia şi
Romania. În cadrul întâlnirilor de proiect s-au derulat activităţi în fiecare şcoală parteneră, dovedindu-se
a fi un minunat spaţiu de afirmareare a interculturalităţii, promovându-se colaborarea şi toleranţa dintre
elevii din diverse medii sociale şi religioase. Spaţiul geografic, obiceiurile, tradiţiile, seturile de modele
de comportament, sistemul de cunoştinţe, experienţa istorică, limba vorbită sunt doar câteva elemente
propice pentru cunoaşterii culturii unui popor. Toate şi-au găsit prezenţa în cadrul întălnirior programate
în cadrul proiectului.
Scopul proiectului a fost acela de a încuraja școlile partenere să înțeleagă și să îmbrățișeze o
cultură bazată pe valori pe care ar putea să le experimenteze în timpul vizitelor efectuate în cadrul
proiectului. A fost un proiect amiabil deoarece succesul a impus întreagii comunități școlare a fiecărei
țări implicate să adopte și să încorporeze valorile filtrate prin sita propriul lor spirit.
Pe parcursul celor doi ani, un număr de elevi și personalul didactic au vizitat cele nouă școli, iar
noi, în schimb, am fost încântați să îi întâmpinăm pe delegați în școală și onorați să-i găzduim în casele
noastre. Vizitele au inclus activitățile bazate pe descoperirea valorilor locale, vizite culturale și o
imersiune în viața și cultura țării gazdă, iar toți cei implicați au găsit călătoriile informative, benefice, dar
și distractive. Am fost mândri și încântați de faptul că toate școlile au învățat din experiența obținută și
au adoptat propria lor versiune a unui program de educație bazat pe valori, luând în considerare nevoile
școlii lor, inclusiv religia, cultura și tradițiile istorice. Noi credem ca succesul remarcabil al proiectului
în toate școlile constă în entuziasmul lor de a înțelege, adapta și adopta valori pe baza experienței
acumulate.
Au fost multe rezultate pozitive în proiectul “Once upon a time…”, dar unul dintre cele mai
importante evidențiază legătura dintre personalul și elevii din întreaga Europă care lucrează împreună
în colaborează, împărtășesc idei și învață unul de celălalt. Într-un moment în care școlile din Marea
Britanie sunt așteptate să predea valorile britanice, acest proiect la nivel european a ajutat pe toți cei
implicați să înțeleagă valorile pe carediferite comunități le împărtășesc și pe cele pe care culturile
individuale le interpretează diferit. Astfel, vizibilă a devenit cooperarea europeană și internațională între
școli și durabilitatea acesteia; a apărut dimensiunea europeană (teme europene și cooperarea europeană)
atât în predare, dar și toate aspectele din cadrul școlii; competențele profesorilor și elevilor (abilități
lingvistice, TIC, metode de predare și învățare) au căpatat noi contururi; s-a redimensionat motivarea
profesorilor și a elevilor de a învăța limbi străine, metodele de predare, dezvoltarea de abordări
interdisciplinare au căpătat noi valențe, iar administrarea și organizarea relațiilor dintre profesori și elevi
sau între elevi înșiși au suferit, de asemenea, o schimbare pozitivă.. Toți am învățat, am beneficiat și am
îmbogățit viața noastră, făcând parte din aceast proiect de preț.
Un alt rezultat al proiectului a fost numeroasele resurse didactice variate care au fost dezvoltate,
iar personalul nostrum didactic este dornic să le împartă cu alte școli. La nivel personal, un set de valori
europene permite participanților să-și facă propriul angajament de a trăi și de a lucra folosind valorile
proiectului.
Suntem mândri de toți cei care au făcut parte din acest proiect valoros.

33
 Profil de formare europeană
prof. înv. primar Hrehorciuc Laura
Școala Gimnazială ”Petru Mușat”-Siret

The following study ”European Working Former” is about the 2nd former activity
”INNOVATIVE APPROACHES TO TEACHING” from the European Project MODERN
ATTRACTIVE SCHOOL THROUGH EUROPEAN REINFORCING, ERASMUS+, ITC
INTERNATIONAL, Prague, Czech Republic.
Our courses schedule, the various teaching methods, the relevant high-level skills were all summed up
here. After that, I managed to highlight the advantages of being a part of this course using innovative
and active pedagogy that is based on gaining techniques for dealing with pupils needs and on improving
our professional competences.

Școala Gimnazială ,,Petru Mușat” a fost implicată, de-a lungul timpului, în câteva proiecte care
au adus un plus de valoare actului educativ din această unitate.
Grație motivației tenace a doamnei director Mocrei Liliana de a revigora învățământul primar și
gimnazial siretean, dar și a muncii asidue alături de o tânără și capabilă echipă, Școala Gimnazială ,,Petru
Mușat” Siret a fost fericita câștigătoare a Proiectului European MODERN ATTRACTIVE SCHOOL
THROUGH EUROPEAN REINFORCING, ERASMUS+, KA1, Nr. de referință 2017-1-RO01-
KA101- 036444, care cuprinde patru activități de formare în Malta, Republica Cehă, Grecia și Portugalia.
La aceste cursuri participă un număr de 16 cadre didactice din școala noastră.
A doua activitate de formare -,,INNOVATIVE APPROACHES TO TEACHING”-
s-a desfășurat în Praga– REPUBLICA CEHĂ, în perioada 11-15 decembrie 2018. Furnizorul de formare
a fost: ITC INTERNATIONAL .Grupul de cadre didactice participante a fost reprezentat de director -
prof. Băncescu Dumitru, prof. înv. primar - Hrehorciuc Laura, Puiuleț Diana, Știubianu Anda.
Programul a fost structurat în 10 module, distribuite echilibrat în cele cinci zile de lucru, în
intervalul orar 9:30-16:00. S-a lucrat în echipe , alese după anumite criterii de către formatori, pe metode
activ-participative, prin învățare și aplicare directă a cunoștințelor, prin colaborare, prin schimb direct de
informații, idei creative, reflecții, împărtășire a propriilor experiențe didactice și o abordare integrată a
învățării.
În prima zi, luni, 11dec.2017, au avut loc două sesiuni de învățare: ,, Theoretical module – 21st
Century Skills” (,, Metode de predare – învățare ale sec. 21” - modul teoretic)
și ,, Critical and creative thinking”(,, Gândire critică și creativă”) - din care am învățat care sunt metodele
moderne de predare-învățare-evaluare ale sec. 21 (care se pretează la perioada agitată în care trăim) și
am aflat că sunt cele bazate pe acțiune promptă și rapidă, pe tehnologie și obținerea imediată a
rezultatelor/ implicit a satisfacției.
De asemenea, s-a insistat să se încurajeze la elevi formarea unei gândiri critice și creative care
să-i ajute să se integreze facil in viața cotidiană, prin luarea de decizii adecvate și găsirea de soluții
optime în rezolvarea problemelor.
În cea de-a doua zi de formare sesiunile de învățare au fost ,,ICT as a tool for development of
creativity and critical thinking” (,,Calculatorul - ca instrument de dezvoltare a gândirii critice si
creative”) și ,,Gamifying the Classroom”(,,Antrenarea clasei în jocuri pe calculator”), în care ne-am
îmbunătățit tehnicile de lucru cu calculatorul, prin crearea unor materiale didactice virtuale-cărți de
povești, albume, clipuri video, filmulețe animate, precum și modalitatea de predare-învățare-evaluare a
unor cunoștințe prin jocuri populare în rândul tinerilor – ,,Age of Empires”, ,,Crush”, ,,Conquistador”,
,,Kahoot”, ,,Millionar” ș. a. .
Cursurile din cea de-a treia zi au fost:,,Formative vs. summative assesment. Modern trends in
assesment” (,,Evaluarea formativă/ Evaluarea sumativă. Metode moderne de evaluare”) și ,,Adapting
34
teaching materials to suit the needs of differentiated classes” (,,Materiale didactice potrivite claselor
diferențiate” ) la care ne-am familiarizat teoretic, dar și practic, cu forme de evaluare actuale, prin jocuri
interactive și metode ale gândirii critice.Ni s-au oferit ca exemplu strategii de lucru diferențiat, în așa fel
încât, toți elevii să participe cu interes și plăcere la lecții, valorificându-și potențialul intelectual.
Cea de-a patra zi de formare a fost despre aplicarea metodelor activ-participative în învățare - ,,
learning by doing”, cu titlul ,,Inquary based learning/ Task based learning”, când am luat cunoștință în
fapt cu lecții în care elevii învățau prin observare, manipulare, descoperire directă a realității, am
desprins beneficiile școlii experimentale și am aplicat o secvență de învățare pe acest model.
În ultima zi de formare ne-am însușit tehnici de lucru potrivite claselor multiculturale - ,, Dealing
with multicultural classes”. În școlile din Cehia sunt mulți imigranți , care nu cunosc limba autohtonă și
se pune mare accent pe integrarea cât mai rapidă, facilă și cu succes a acestora în colective și în procesul
de învățământ, pentru a se simți confortabil în noua lor școală.
La sfârșitul programului s-au desprins concluziile cursului-avantajele și dezavantajele acestuia,
am schimbat date de contact, a avut loc evaluarea și am primit certificatele Europass ale mobilității.
Participarea la acest curs ne-a oferit posibilitatea de a ne schimba, într-un fel, ierarhia valorilor
după care să ne ghidăm de acum înainte în activitatea noastră ca dascăli la clasă. Am avut posibilitatea
de a interacționa cu profesori din alte țări și de a vedea modul cum privesc aceștia activitatea didactică.
Acest curs de formare va duce, cu siguranță, la modernizarea procesului de predare- învățare –evaluare,
prin aplicarea metodelor inovative, introducerea noilor tehnologii, dar și îmbunătățirea managementului
educațional, prin folosirea diferitelor strategii de predare centrate pe elev și de motivare a acestuia. Am
împărtășit colegilor din școală exemple de bune practici, iar în urma acestui curs se desfășoară în anul
școlar 2018- 2019 două opționale la nivelul claselor gimnaziale.
De-a lungul activităților din cadrul acestei mobilități, am avut ocazia să ne cunoaștem mai bine
și noi, colegii din școală. S-au creat legături între noi, care ne-au unit și mai mult ca grup.
În timpul liber de după cursuri am descoperit, puțin câte puțin, Praga (numită și ,,Orașul de aur”
sau ,, Orașul celor o sută de clopotniţe’’), care este impunătoare. Ne-am lăsat purtați în timp și am aflat
povești de istorie despre mărire și decădere. Am mers pe urmele cavalerilor, dar am descoperit și
personalitățile acestei țări. Îl amintim aici pe Comenius, părintele educației moderne, dar nu îi putem lăsa
deoparte pe Einstein, Mozart, Kepler sau Franz Kafka, ale căror nume se leagă de acest oraș. Am ,,gustat”
câte un pic din fiecare: istorie, cultură, artă. Frumusețea locurilor ne-a rămas întipărită în suflet, mai ales
că ne-am aflat în perioada de dinaintea Crăciunului, iar acest lucru ne-a picurat în inimi și un strop de
magie.
Chiar și acum, după mult timp trecut, ecourile acestui curs încă sunt vii în sufletele noastre.

35
 Proiectele e-Ttwinning, o modalitate eficientă de abordare a educației
prof. înv. primar Bârsan Irina-Amelia
Școala Gimnazială Nr. 5 Piatra Neamț

The European eTwinning Platform (www.etwinning.net) offers teachers the opportunity to create inter-
school collaboration partnerships between students. It is an educational program that provides teachers
in Europe with an online platform, a platform for developing school partnerships. These projects are a
way towards a European approach to teaching and easier integration into a technology-driven society.
Modern teaching is recommended, but we need to understand how teachers from other countries
approach specific content, how to develop skills through collaboration and co-operation.
A lesson must be taught integrated, so the pupil will acquire certain knowledge from various fields. By
working together in these projects, they learn from each other, find interesting things about cultures,
civilizations, and encourage communication. Thus, there is a "European" approach to the knowledge
taught at school.

”Școlile să fie nimic altceva, decât ateliere pline de activitate. Numai astfel vor putea să probeze toți, în
propria lor practică, adevărul că: învățând pe alții ne învățăm pe noi înșine.”
Jan Amos Comenius
Parteneriatul educațional tinde să devină un concept central pentru abordarea de tip curricular de
tip deschisă și flexibilă a problemelor educative. În abordarea curriculară a educației se identifică nevoia
cunoașterii, respectării și valorizării diversității.. Ne referim aici la diversitatea care presupune unicitatea
fiecărei ființe umane și multiculturalitate.
Parteneriatul educațional se desfășoară împreună cu actul educațional propriu-zis. Parteneriatul
educațional urmărește transformarea elevilor în actori principali ai demersului educațional, urmărindu-
se atingerea unor obiective de natură formală, informală, socio-comportamentală.
Platforma europeană eTwinning (www.etwinning.net) oferă posibilitatea cadrelor didactice de a
crea parteneriate de colaborare interșcolară între elevi. Este un program educațional care pune la
dispoziția profesorilor din Europa un spațiu online, o platformă prin care să se dezvolte parteneriate
școlare. Aceste proiecte sunt o cale spre o abordare europeană a parcursurilor didactice și o mai ușoară
integrare într-o societate înclinată spre tehnologie. Este recomandată o predare modernă, dar trebuie să
înțelegem cum abordează profesorii din alte țări anumite conținuturi, cum se pot forma anumite
competențe prin colaborare și cooperare.
O lecție trebuie predată integrat, astfel, elevul își va însuși anumite cunoștințe din domenii variate.
Lucrând în echipă în cadrul acestor proiecte, ei învață unii de la alții, află lucruri interesante despre
culturi, civilizații și se încurajează comunicarea. Astfel, se realizează o abordare ”europeană” a
cunoștințelor predate în școală.
Colaborarea este puntea care duce la performanță, comunicare și integrare în societate. Lucrând
împreună, selectând temele, se dezvoltă potențialul creator al elevilor, încrederea în sine. Proiectele
valorifică noțiunile studiate în școală și le dezvoltă elevilor anumite competențe și abilități necesare în
viitor, într-un mod atractiv și ușor, deoarece ei sunt pasionați de lucrul la computer. Se pot aborda
subiecte variate, actuale, teme de interes general și cultural, se pot stabili activități online sau se poate
lucra la diferite sarcini, în limbi diferite.
Proiectele eTwinning sunt ușor de realizat, partenerii pot fi găsiți ușor, astfel că elevii vor învăța
lucruri importante în mod atractiv, colaborează cu elevi din alte țări europene, își dezvoltă abilități de
comunicare în limbi străine, spiritul de colaborare și cooperare, lucru în echipă, chiar și cu parteneri din
alte țări, utilizează noțiunile TIC învățate în școală. Profesorii abordează în mod atractiv conținuturile
din programa școlară, pot colabora online, schimbând materiale didactice.

36
 Principalul scop al utilizării al portalului eTwinning rămâne totuși interesul pentru a crea proiecte
educaționale realizate prin parteneriate internaționale.
Aceste proiecte se realizează între două sau mai multe școli, pe discipline de studiu sau
transdiciplinare.
De când am descoperit platforma eTwinning, am participat la proiecte alături de parteneri
europeni. Experiența acumulată prin participarea la astfel de proiecte m-a încurajat să devin fondator
împreună cu un partener din Spania. În cadrul proiectului ”Friends across Europe”, proiect care se găsește
pe adresa https://twinspace.etwinning.net/43575/home. Suntem implicate două cadre didactice si 45 de
elevi. Actorii acestui proiect am ținut legătura pe pagina proiectului, prin email, iar elevii, pe Skype.
Scopul acestui proiect este promovarea limbii engleze ca instrument de comunicare. S-au stabilit
activitati pentru întreg anul școlar: ” Să ne cunoaștem!”, ”Ziua Limbilor străine”, Crăciunul, Crearea unui
avatar si aplicarea pentru certificatul de calitate.
Rezultate așteptate la sfârșitul proiectului: dezvoltarea competențelor lingvistice ale elevilor prin
motivarea lor, să localize pe harta Europei a celor două țări, îmbunătățirea competențelor TIC, creșterea
stimei de sine prin comunicarea cu ceilalți copii, interesul de a cunoaște colegi din alte țări.
Elevii au participat cu mare interes la activități, așteptau cu nerăbdare întâlnirile on-line cu colegii lor.
Câteva instantanee din cadrul proiectului:
Personal am început să derulez proiecte proiecte în anul 2017. Ideea de colaborare mi-a plăcut
foarte mult. Cu fiecare proiect inițiat învăț lucruri deosebite, am cunoscut oameni noi, iar expresia ”open
mind” se aplică perspectivei de învățare și de dezvoltare personală, dar și profesională.
Comisia Europeană a publicat recent un studiu independent privind impactul programului
eTwinning în Uniunea Europeană. Astfel , în urma sondajelor aplicate, majoritatea cadrelor didactice
implicate în proiecte, au declarat că așteptările lor au fost în mare parte îndeplinite. S-au observat
îmbunătățiri în cunoștințe și competențe, în special, abilități de predare. Cu toate acestea, puțini profesori
au primit recunoașterea oficială sau o modificare a statutului în urma experienței lor eTwinning.
Profesorii au identificat cinci avantaje principale ale eTwinning:
1. de a face noi prieteni și de rețele în Europa (64%),
2. aptitudini noi sau îmbunătățite în domeniul TIC (60%),
3. un impact pozitiv asupra abilităților și motivația de a învăța a elevilor (55%),
4. un sentiment de implicare într-o comunitate de predare internațională (55%),
5. abilități îmbunătățite de limbi străine (54%).
Impactul a fost mai mare în rândul cadrelor didactice care s-au implicat activ în proiecte.
Implicarea într-un proiect de colaborare pare a stimula dezvoltarea personală și profesională și
încurajează profesorii să extindă implicarea lor în schimbul profesional și crearea de rețele.
Profesorii au constatat la elevii implicați în echipele de proiect că abilitățile, cunoștințele și atitudinile
în general au fost pozitive și îmbunătățite considerabil. Mulți profesori observat o mai bună comunicare,
mai puțin formală și interacțiunea pozitivă cu elevii.
Elevii au fost entuziasmați de colaborarea și lucrul în echipă, precum și de învățarea despre alte
culturi. Proiectele eTwinning, făcute de elevi îi face pe aceștia să se simtă puternici sau mai independenți.

Utilizarea TIC prin proiectele eTwinning

prof. înv. primar Dediu Camelia
Școala Gimnazială Nr. 28, Galaţi

The benefits of eTwinning through the use of ICT by students and teachers involved in online
collaborative learning projects across Europe are very high due to factors such as the opportunity to
interact with pupils and teachers from other European countries, and technology offered by the portal
37
to the highest European standards, innovative work tools, an interdisciplinary and transdisciplinary
approach to selected themes, an opportunity to engage in constructive dialogue, deepening knowledge,
capitalizing on the skills and creativity of the participants. The eTwinning project products are integrated
and capitalized by participants to improve the quality of education.

În sistemul educativ românesc tendințele inovatoare sunt multiple: abordarea unui real
curriculum, diversificarea şi flexibilizarea structurii programelor de formare, utilizarea de strategii de
formare interactive, centrarea pe elev, transferabilitatea cunoștinţelor. Pentru realizarea acestor
deziderate, dezvoltarea competențelor de utilizare TIC devine o condiție preliminară necesară prin
impunerea și orientarea activităţilor de predare, învăţare şi evaluare spre stimularea şi dezvoltarea
creativităţii, elevii sunt permanent supuși unor provocări.
Atât la nivel internațional, cât și național, au fost elaborate o serie de cadre de referință,
instrumente de autoevaluare și programe de formare, cu rolul de a surprinde fațetele competenței digitale
a profesorilor, de a-i ajuta să-și evalueze competența, să-și identifice nevoile de formare și de a le oferi
programe de formare personalizate.
Una dintre priorităţile tematice ale politicii de coeziune în perioada 2014-2020 constă în
îmbunătățirea accesului și a utilizării, precum și creșterea calității TIC prin consolidarea acestor
aplicații pentru e-guvernare, e-învățare, e-incluziune, e-cultură și e-sănătate.
Tehnologiile digitale trebuie să fie integrate deplin „în serviciul educaţiei” la toate nivelurile
sistemului şcolar. Actorii educaţionali trebuie să fie formaţi pentru a face faţă schimbării, incertitudinii
şi inovării. Complexitatea crescută a şcolilor şi mediilor de învăţare de astăzi sugerează nevoia realizării
într-o nouă manieră a activităţilor educaţionale, bazate pe creativitate și inovaţie.
Una dintre modalităţile de dezvoltare ale creativităţii în școală ar fi angrenarea elevilor în proiecte
educaţionale, proiecte menite a stimula și dezvolta creativitatea. Pe parcursul anilor, fiecare profesor a
accesat o serie de platforme educaţionale. Printre acestea se poate enumera și Programul eTwinning,
program ce este strâns legat de aplicarea noilor tehnologii în practică, dat fiind că are la bază o platformă
online și numeroase instrumente de colaborare și schimb de informații. Programul eTwinning se
adresează cu precădere profesorilor și elevilor.
eTwinning nu există fără calculator!Acesta permite crearea de situaţii problemă cu valoare
stimulativă şi motivaţională pentru elevi, sau cu statut de instrument de testare a nivelului cunoştinţelor
şi abilităţilor însuşite de către elevi, îmbunătăţirea procesului de conexiune inversă, graţie posibilităţilor
de menţinere sub control a activităţii elevilor.
Twinning este prima comunitate online care sprijină parteneriatele între profesori și elevi de pe
întregul continent și încurajează prin sesiuni de formare online, conferinţe sau workshop-uri pentru
familiarizarea profesorilor cu noile tehnologii și beneficii pe care le acestea le aduc în procesul de
educaţie, dar și colaborarea dintre acestea pentru dezvoltarea de proiecte comune. Portalul eTwinning
(www.etwinning.net) este disponibil în 25 de limbi europene și oferă oportunități deosebite oricărui
profesor să găsească parteneri pentru proiecte, să participe în grupuri, ateliere de lucru, evenimente,
camere ale profesorilor și seminarii de formare, să progreseze, să fie la curent cu ultimele noutăți, să
beneficieze de sprijin și de resurse puse la dispoziție de alți utilizatori ai platformei. Platforma numără
astăzi 130.000 de membri dintre care peste 7900 din România, cu peste 5000 de iniţiative active și o
platformă dedicată de comunicare, colaborare și realizare de proiecte.
Programul eTwinning sprijină profesorii în demersurile de dezvoltare și perfecţionare
profesională, oferă contact permanent cu alte culturi și beneficii de exersare a limbilor străine în contexte
reale, schimb de experienţă cu colegi profesori din Europa, prin folosirea instrumentelor digitale, se
axează pe stabilirea de legături între profesorii și elevii din diverse țări, conexiunea se poate face online,
se bazează pe creativitatea și motivația elevilor, receptivitatea şi atitudinea deschisă față de experienţa

38
pozitivă, pe stima lor de sine, dorinţa de a experimenta şi valorifica noi ipoteze, respectul pentru
diversitate și expresia culturală, totul în strânsă legătură cu tehnologiile informației și comunicării.
Platforma eTwinning include o mare varietate de instrumente, grupate în cadrul celor trei nivele
ale sale: partea publică, eTwinning Live și Spațiul virtual. Fiind accesibilă fără logare, partea publică a
portalului este, deci, prima cu care ia contact un potențial eTwinner.
Colaborarea cu elevi din alte școli similare europene, dezvoltarea gândirii critice, a abilităților
TIC și a lucrului în echipă, învățarea interactivă, exersarea limbilor străine sunt doar câteva din avantajele
pe care le are un elev implicat într-un proiect eTwinning.Sunt analizate şi alte strategii de predare, precum
evaluarea formativă şi activarea cognitivă, sau abordări ale învăţării, precum strategiile de control. De
aceea, pentru a fi cu adevărat performanţi, elevii nu trebuie să se bazeze exclusiv pe memorie, ci fiecare
elev trebuie să abordeze proiectele propuse prin eTwinning, strategic şi creativ, anticipativ și concret în
execuţie cu scopul de a reuşi.
eTwinning Live este locul în care membrii comunității eTwinning pot găsi parteneri de proiect,
crea proiecte, comunica și face schimb de experiență. El are multe caracteristici ale rețelelor de
socializare, permițând mult mai multe moduri de a fi activ în comunitatea eTwinning, în afara participării
la proiecte. Profesorii se pot informa, au posibilitatea de a participa la ateliere de formare și grupuri, de
a parcurge exemple de proiecte și kituri de proiect, înainte de a se alătura unui proiect.
Accesul la spaţiul virtual se poate face în mai multe moduri: Via eTwinning Live (un instrument
de comunicare în timp real, instrumentul de videoconferinţă) sau în mod direct. De asemeni, camera de
chat oferă posibilitatea de a comunica cu partenerii de proiect în timp real. Fiecare sesiune de chat se
înregistrează, iar înregistrarea se păstrează şi se poate descărca de către profesori timp de trei luni.
În spaţiul virtual propus de platforma eTwinning am utilizat cu succes diverse proiecte ca metodă
complementară de evaluare, al căror potenţial formativ susţine individualizarea actului educaţional prin
sprijinul acordat elevului. Am considerat că proiectele s-au constituit atât într-o metodă de învăţare prin
acţiune practică cu o finalitate reală, aplicativă, cât şi într-o metodă alternativă de evaluare. Elevii clasei
au fost plasaţi în centrul acţiunii, oferindu-li-se posibilitatea să-şi afirme independenţa în gândire şi
acţiune, dar şi să-și însuşească direct tehnicile de cercetare, prin efort, cooperare, autocontrol, după
îndrumarea iniţială.
După finalizarea unui proiect, pe portalul eTwinning, eTwinnerii accesează pentru eliberarea
unui certificat de calitate. În acest sens, e necesar să întocmești un raport în care să prezinţi activităţile
desfășurate pe care le-ai încărcat anterior pe platformă, să postezi poze pe Padlet, să filmezi/ să intri în
direct cu alţi participanţi la proiect cu ajutorul Skype (instrument de comunicare pentru chat și apeluri
gratuite), să iniţiezi discuţii cu membrii proiectului, să precizezi rezultatele, impactul și sustenabilitatea
proiectului. În urma evaluării, Biroul Naţional de Asistenţă (BNA) din fiecare ţară eliberează certificatele
eTwinning pentru validarea activităţii depuse în proiect
Pentru elevii și profesorii din școala noastră implicați în acest proiect on-line de învățare prin
colaborare la nivel European, beneficiile platformei eTwinning sunt foarte mari, datorită unor factori
cum ar fi: oportunitatea de a interacționa cu elevi și profesori din alte țări europene, suport didactic și
tehnologic oferite de portal la cele mai înalte standarde europene, instrumente inovatoare de lucru,
abordare inter și transdisciplinar a temelor alese, ocazia de a purta un dialog constructiv, aprofundarea
cunoștințelor, valorificarea aptitudinilor și a creativității participanților.
Unele teme de inovare socială pe care le-am utilizat pe platforma eTwinning cu ajutorul TIC au
fost cuprinse în sfera tradiţiilor din preajma sărbătorilor la români, STEM, voluntariat, incluziune,
diversitate. În demersurile întreprinse am aplicat metode inovatoare de implicare activă a membrilor
comunității în operațiunile sprijinite, inclusiv pentru depășirea barierelor de ordin moral sau care țin de
cutumele din societate/ etnice; metode inovatoare de combatere a discriminării; metode de valorificare a
oportunităților locale în identificarea soluțiilor propuse; metode care vizează promovarea egalității de
șanse, nediscriminarea etc.

39
 Considerăm că în cadrul colaborării dintre profesorii şi elevii din diverse ţări, noile tehnologii
joacă un rol foarte important. Multe astfel de instrumente sunt introduse în fiecare zi. Trebuie doar să
identificăm instrumentul cel mai potrivit pentru atingerea obiectivelor urmărite.
De asemeni, un rol important îl au şi cursurile online gratuite oferite pe platforma eTwinning. Participând
la aceste cursuri, se stabilesc contacte şi se fac mai uşor schimburi de informaţii specifice muncii noastre.
Pentru crearea și consolidarea de parteneriate, rețele și platforme de colaborare între clusterele de
elevi/ hub-urile existente la nivel național/ regional/ local, pentru susținerea grupului țintă și a oricăror
persoane interesate, cu resurse privind înființarea și dezvoltarea inţiativelor este necesară utilizarea TIC.
Așadar, proiectele eTwinning nu sunt doar niște activități în sine, ci produsele lor sunt integrate
și valorificate mai departe de către participanți pentru îmbunătățirea calității în educație. De fapt, cerințele
actuale sunt de a integra în curriculum-ul obligatoriu proiectele colaborative online eTwinning, deci
trebuie să crească numărul celor care implementează astfel de parteneriate.

Bibliografie:
1.ISTRATE, O. et al. (2013) Rolul proiectelor educaționale realizate prin parteneriate școlare
internationale. Raport preliminar eTwinning RO12. București, TEHNE- Centrul pentru Inovare în
Educație. Online: etwinning.ro/eTw_RO12_raport_preliminar.pdf
2. Muşata Bocoş, Didactica disciplinelor pedagogice un cadru constructivist, Editura Paralela 45,
Piteşti, 2008, pag. 255, pag. 330

Folosirea instrumentelor web 2.0 în educația elevilor (APPS ASAP)

prof. Anton Mihaela
Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava

ICTs are used in education in two general ways: to support existing ‘traditional’ pedagogical practices,
and to enable more learner - centric, ‘constructivist’ learning models. Teacher training and professional
development is seen as the key driver for the successful usage of ICTs in education.
"Additional Promoting Progress Society As Soon As Possible" (APPS ASAP) is a two year Erasmus plus
school exchange partnership, designed to provide participants with a deeper understanding of how
technologies can be exploited to improve everyday life, contributing to widen our knowledge in subjects
related to culture, history, geography, economy, law, languages and ICT, while integrating students who
come from different cultural backgrounds.

Elevii de astăzi nu mai sunt aceia pentru care a fost proiectat sistemul nostru de învăţământ. Ei s-
au născut şi au crescut în lumea informaţiei şi a tehnologiei; sunt obişnuiţi să obţină informaţiile foarte
repede, se ocupă de mai multe lucruri în acelaşi timp (schimbă mesaje pe chat în timp ce ascultă muzică
şi îşi scriu tema în Word), preferă imaginile, reprezentările grafice faţă de text. Comunică tot timpul cu
prietenii, le cer părerile, au nevoie de feedback imediat, de întărire pozitivă. Doresc să se autoafirme, să-
şi manifeste forţele proprii, asertivitatea şi creativitatea, iar lumea IT le oferă mediul ideal pentru toate
acestea.
De aceea educaţia formală este continuu provocată să găsească un "limbaj comun", metode
pedagogice care să capteze atenţia, sa menţină contactul cu noua generaţie. Pentru ca munca noastră de
dascăli să fie utilă, dar si plăcută, cu mai puţin stres şi mai multe satisfacţii, trebuie sa vedem "cui
vorbim", cum sunt aceşti tineri şi ce îi motivează. Există deja o multitudine de programe şi softuri
educaţionale, table interactive, wiki, şi alte instrumente IT pe care trebuie să le cunoaştem şi să le folosim
în procesul educativ pentru a ne asigura că "vorbim aceeaşi limbă" cu elevii noştri. Depinde doar de

40
tactul pedagogic şi pregătirea metodică a profesorului dacă aceste softuri rămân nişte jocuri la ora sau
devin surse reale de cunoştinţe şi competenţe.
Tehnologia are un rol esențial în modul în care comunicăm și îmbunătăţește considerabil nu doar
relaţia dintre elevi și profesori, dar și relaţiile dintre părinţi și elevi, precum și modul în care elevii
asimilează materia de curs. În multe cazuri, aplicațiile web 2.0 au devenit instrumente de lucru
indispensabile pentru toți actorii educaționali, atât în sala de clasă cât și în afara sa. Tehnologiile moderne
oferă o gama largă de aplicații, acestea reprezentând fundația pentru un nou sistem de furnizare a
educației și de construire a cunoașterii.
Învăţatul este orientat către persoană, permiţând celor ce studiază să-şi aleagă conţinutul şi
instrumentele corespunzătoare propriilor interese, necesităţi şi nivele de abilitate.
Resursele web contribuie decisiv la schimbarea tipului de predare, dintr-un un model static, în care elevul
este un simplu “receptor” pentru ceea ce predă profesorul, într-unul dinamic, în care procesul de predare-
învăţare se ghidează după elev iar acesta este atras să caute pe cont propriu noi surse de cunoaştere.
Studiile realizate în ultimii ani în diferite ţări şi analizele OECD la nivel global au arătat că
utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în educaţie contribuie într-o foarte mare măsură la
îmbunătăţirea rezultatelor elevilor.
Proiectele de parteneriat strategic Erasmus + creează "punți" de legătură între parteneri din mai
multe țări cu scopul de a crește cooperarea internațională prin dezvoltarea de produse educaționale de
calitate și inovatoare. Unul din aceste proiecte are ca principal obiectiv familiarizarea elevilor cu
instrumentele oferite de internet şi conţinuturile multimedia, evaluarea, exploatarea şi folosirea în
siguranţă a resurselor web.
Parteneriatul de schimb interșcolar la nivel european "Additional Promoting Progress Society As
Soon As Possible" (APPS ASAP), este coordonat de un liceu din Italia și finanțat de Uniunea Europeană.
Școlile partenere în acest proiect sunt: Istituto D'Istruzione Superiore Francesco Ferrara, Mazara Del
Vallo - Italia, OOU Goce Delcev, Kavadarci - Macedonia (FYROM), Neringos gimnazija, Neringa –
Lituania, Turisticko ugostiteljska skola, Split - Croația și Colegiul Economic Dimitrie Cantemir Suceava.
Obiectivele principale ale proiectului sunt:
- familiarizarea participanţilor cu aplicaţiile şi instrumentele IT care pot fi folosite în activitățile
de predare/învățare/evaluare;
- familiarizarea cu instrumentele oferite de internet şi conţinuturile multimedia; evaluarea,
exploatarea şi folosirea în siguranţă a resurselor web;
- îmbunătăţirea aptitudinilor participanţilor de a adapta noile tehnologii la diferite activităţi de
învăţare;
- integrarea activităţilor ICT in curriculum, întrucât aceste instrumente şi aplicaţii nu reprezintă
un scop in sine, ci un mijloc de susţinere a activităţii didactice, de complementarizare a eforturilor de
atingere a finalităţilor educaţiei;
- crearea de competenţe digitale care să permită designul, dezvoltarea şi aplicarea în procesul
educaţional al materialelor pe suport electronic;
- stabilirea unor relaţii profesionale şi dialoguri interculturale între participanţi.
Scopul proiectului este de a crea un cadru didactic natural, interactiv, non-formal, în care elevii
să găsească mijloacele potrivite pentru a colabora unul cu celălalt, a discuta și clarifica problemele, a
explica, încurajându-se și sprijinindu-se reciproc, pentru a-și stimula capacitatea de a gândi creativ.
Vizitarea țărilor partenere le va oferi prilejul de a se familiariza cu alte contexte sociale și de a dezvolta
atitudini pozitive, bazate pe respect și toleranță, față de alte culturi.
Pe parcursul celor doi ani de implementare a proiectului, elevii selectați vor participa la
diversele activități ale acestuia, desfășurate atât în liceul nostru, cât și în școlile partenere:

41
 1. Croația, Web 2.0 teaching tools (modalități inovatoare de a prezenta conținutul, de a colabora
și de a îmbunătăți procesul de învățare în sala de clasă. Instrumente gratuite, ușor de utilizat și
implementat în procesul de predare: Prezi, Kahoot! și Glogster);
2. Macedonia, Resources to operate (conferințe online, webinars, blogs, coding, internet safety
– cyberbullying);
3. Lituania, Working together (prezentări audio/video, crearea unui logo, a unui website, inițierea
unei campanii de protejare a mediului înconjurător);
4. Italia, The Latest Technologies (Google classroom: Drive, Gmail, Documents, Sheets, Forms
și App maker; jocuri educative, Quiz Faber; 5D Planner);
5. România, Learning tools to collaborate (webquest-uri prin care elevii vor descoperi
particularități legate de tradițiile, cultura, istoria țărilor partenere; sharing editing rights –
Google Docs; flipped classroom, blended learning).
În perioada 14 – 18 ianuarie 2019, liceul din Split, Croația a organizat prima întâlnire
transnațională a proiectului, la care au
participat și trei cadre didactice și șapte
elevi de la Colegiul Economic. Pe parcursul
celor cinci zile de activități, elevii au
descoperit modalități inovatoare de a
prezenta conținutul, de a colabora și de a
îmbunătăți procesul de învățare prin
intermediul instrumentelor web 2.0: Prezi,
Kahoot și Glogster.
Participanţii la curs s-au
familiarizat cu instrumentele ICT şi
aplicaţiile menţionate mai sus şi au avut
ocazia sa le folosească în activităţi ghidate de formatori. S-a discutat de asemenea şi rolul acestor aplicaţii
web în sprijinirea activităţii didactice, promovarea învăţării auto-dirijate, evaluarea studenţilor.
Activitățile de învățare au fost îmbinate cu cele sportive, de explorare naturii și a culturii croate,
precum și cu vizitarea unora dintre cele mai impresionante obiective turistice de pe coasta Dalmației,
inclusiv monumente din patrimoniul UNESCO: Palatul lui Dioclețian și medievalul Split, oraşul vechi
Dubrovnik, Sinjska alka.
Experienţa a avut multiple rezultate: cunoaşterea altor culturi, colaborare internaţională,
perfecţionare personală, îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare în limba engleză, însuşirea de noi
cunoştinţe, noi metode de învăţare, valorificarea preocupării cadrelor didactice pentru inovarea didactică
prin strategii şi metode de predare activă şi participativă, exemple de bune practici didactice. Vizitarea
țării partenere și activitățile desfășurate
într-un mediu multicultural au oferit
elevilor prilejul de a se familiariza cu
alte contexte sociale și de a dezvolta
atitudini pozitive, bazate pe respect și
toleranță, față de celelalte culturi.
Acest proiect este inovator în sensul
că va oferi elevilor șansa de a-și crea
propriul mediu de învățare digitală, în
echipe multinaționale, ghidați și
evaluați de către profesorii din fiecare
dintre țările partenere. Elevii au
oportunitatea de a studia într-un mediu

42
intercultural, într-o limbă de circulaţie internaţională, de a intra în contact cu alți elevi din diferite părţi
ale Europei, cu istoria, cultura, limba, sistemul de învăţământ al ţărilor europene. Experienţa culturală şi
interculturală are o valoare imensă în schimbarea mentalităţii, cultivarea toleranţei, cunoaşterii şi
acceptării valorilor şi tradiţiilor diferitelor ţări, precum şi promovarea culturii române.

„Învăţământul – poarta spre evoluţie”,

concurs interdisciplinar regional, ediția 2018
prof. Zegrea Luminiţa Gabriela
Liceul Teoretic „Alexandru Rosetti”, Vidra, Ilfov

Proiectul s-a desfăşurat la Liceul Teoretic „Alexandru Rosetti”, din Vidra, Ilfov. Acesta a fost
structurat pe mai multe secţiuni, fiecărei secţiuni atribuindu-i-se o anumită categorie de elevi. Activitatea
a urmărit participarea unui număr cât mai mare de elevi. Astfel , secţiunile concursului au fost elaborate
în aşa fel încât , fiecare categorie de elevi (preşcolar, primar, gimnazial, liceal) să se regăsească în cel
puţin o secţiune. La scrierea proiectului , organizatorii s-au gândit că numărul beneficiarilor direcţi să nu
depăşească 200, aici intrând elevii –participanti direcţi cu lucrări la cel puţin o secţiune a concursului,
dar şi cadre didactice implicate atât în coordonarea elevilor cât şi în secţiunea dedicată acestora
„DIMENSIUNI DISCIPLINARE ALE INSTRUIRII PE COMPETENȚE”
STRUCTURA CONCURSULUI:
POVESTE MINUNATĂ! Activitatea a constat în realizarea de desene, colaje, machete, scene cu
păpuşi, etc. , care să reprezinte personajul/scena dintr-o poveste iubită de participant. Secţiunea s-a
adresat preşcolarilor şi elevilor din ciclul primar.
DESCOPERIREA – STARTUL EVOLUŢIEI! Activitatea a fost un concurs de materiale ,
adresat elevilor de gimnaziu şi de liceu, materiale ce prezintă o descoperire ştiinţifică. Aceste lucrări au
putut fi realizate în Power Point, Prezi sau Movie Maker.participanţii la această secţiune au fost elevi de
gimnaziu şi liceu. Evaluarea lucrărilor a fost realizată pe subsecţiuni, în funcţie de modalitatea de
realizare.
EXERSEAZĂ TIC! concurs online desfăşurat în fiecare scoală participanta, la o oră indicată de
organizatorul din şcoală. În cadrul acestei secţiuni, elevii îndrumaţi de cadrul didactic de TIC, participa
la un concurs (pe nivel de studiu –clasa), pe parcursul a 60 de minute. Fiecare elev salvându-şi lucrarea
într-o arhivă denumită cu numelefiecarui participant. Subiectele au fost propuse de fiecare cadru didactic
participant la competiţie, avizate de inspectorul de specialitate din ISJ Ilfov. Comisia generală a
concursului , a elaborat forma finală a subiectelor pentru fiecare nivel. La nivelul fiecărei unităţi
participante, au fost evaluate lucrările, nota finală fiind media aritmetica dintre rezultatul comisiei locale
şi al comisiei generale. Anul acesta, am realizat cu titlu pilot, EXERSEAZĂ! La toate disciplinele.
CONCURS PENTRU SIGLA NOASTRĂ! – la această secţiune, elevii au realizat sigle care au
ilustrat concursul nostru.
Secţiunea adresată cadrelor didactice, s-a concretizat printr-un volum al lucrărilor prezentate, volum ce
deţine ISBN.
Implementarea proiectului ÎNVĂŢĂMÂNTUL –POARTA SPRE EVOLUŢIE a avut impact asupra:
• grupului ţintă (elevii participanţi vor fi antrenaţi în activităţi de elaborare a
lucrărilor cu care vor participa la viitoare proiecte educaţionale, acestora dezvoltandu-li-se capacitatea
de a lucra în echipa şi de a respecta termene de elaborare a lucrărilor, vor putea dezvolta pe viitor activităţi
proprii de dezvoltare personală structurate pe un schelet impus );
• comunităţii şcolare (comunitatea şcolară va avea acces la mai multe informaţii
provind tema proiectului, la viziuni ale altor participanţi, putând considera acest eveniment ca şi un
schimb de bune practici în ceea ce priveşte implicarea directă a şcolii în activităţi educative extraşcolare);
43
 • şcoala ca organizaţie (proiectul va deschide noi orizonturi de cooperare între şcoli
partenere în proiect cât şi între şcoală şi alte instituţii (muzee, teatre, biblioteci, ong cu activităţi
caracteristice- ecologie, cetăţenie civică, voluntariat, dezbatere, etc.), va duce la sporirea prestigiului
şcolii în comunitatea locală şi creşterea numărului de elevi ce vor dori să urmeze acest liceu.
• partenerilor din proiect (şcolile participante vor dobândi informaţii cu privire la
derularea de noi parteriate şi implicarea directă în acestea dar şi abilităţi de coordonare şi diseminare a
viitoarelor activităţi);
• unităţilor şcolare din vecinătate (diseminarea bunelor practici identificate prin
proiect vor stârni dorinţa de colaborare a şcolilor învecinate, cu care pe viitor ne dorim o colaborare
intensă pe tema proiectelor educaţionale , colaborare de tip coordonator-partener).
Rezultatele CONCURSULUI INTERDISCIPLINAR „ÎNVĂȚĂMÂNTUL-POARTĂ SPRE
EVOLUŢIE” au depăşit aşteptările organizatorilor, acestea concretizându-se astfel:

Secţiunea concursului Nivel Număr Premii

participanţi acordate
SIGLA NOASTRĂ! Liceal 4 2
POVESTE MINUNATĂ! Preşcolar/Primar 132 40
EXERSEAZĂ la..... Gimnazial/Liceal 249 75
DESCOPERIREA POWER 83 33
STARTUL POINT
Gimnazial/Liceal
EVOLUŢIEI! MOVIE 23 6
MAKER
SIMPOZIONUL “DIMENSIUNI Profesori 22 Nu s-au
DISCIPLINARE ALE INSTRUIRII PE acrodat
COMPETENȚE!” premii

Secțiunea a II-a - Simpozion pentru cadrele didactice: „DIMENSIUNI DISCIPLINARE ALE

INSTRUIRII PE COMPETENȚE” a însumat un volum cu 22 lucrări ce se încadrează fie la lucrări
ştiinţifice, lucrări de management sau bune practici.
Au fost încheiate 153 parteneriate, înregistrate , primite în original sau scanate.

44
 NTC learning system – un sistem de învățare inovator
prof. înv. preșcolar Vulpeș Vasilica Daniela
Grădinița P.P. ”Floarea-Soarelui” Reșița

Mensa is an organization that brings together people with a high intelligence rate, and the primary
objective is to research intelligence and employment for the benefit of all community people. For years,
the organization has been researching how to improve intellectual skills. Dr. Ranko Rajovic has made a
team of experts in pedagogy, neurophysiology, defectology, psychology and genetics. Together, they have
made an efficient and simple program that has a continuous evaluation option - the NTC Learning
System. The advantage of this type of concept is the application to pre-school children to stimulate the
development of each child's intellectual abilities.

Grădinița P.P. ”Floarea-Soarelui” Reșița a fost câștigătoarea unui proiect implementat prin
Programul IPA de Colaborare Transfrontalieră România- Republica Serbia 2007-2013 -“Smart Children
Network”. Scopul proiectului nostru a fost îmbunătățirea abilităților intelectuale ale copiilor și
identificarea timpurie a copiilor supradotați.
Obiectivul proiectului a fost implementarea sistemului NTC de învățare, dezvoltat de Organizația
Mensa, în două instituții preșcolare, Grădinița P.P. ”Floarea-soarelui” Reșița și Instituția Preșcolară
”Decja Radost” Pancevo, sistem care s-a dovedit a stimula la copii dezvoltarea capacităţilor intelectuale,
atenţia şi concentrarea, coordonarea mişcărilor şi mobilităţii, gândirea divergentă, acumularea de
cunoştinţe funcţionale şi de dezvoltare a talentelor.
Acest proiect avea la bază noile descoperiri în neurofiziologie care au dovedit că capacitățile
intelectuale depind de numărul de sinapse din creier, sinapse care se dezvoltă intens până la vârsta de
cinci ani (peste 50%), urmată de vârsta de şapte ani - 75% și până la vârsta de doisprezece ani 95% din
creier va fi dezvoltat. Întrucât numărul sinapselor este important pentru dezvoltarea capacităţilor
intelectuale, atunci trebuie să-i permitem copilului ca prin jocurile pe care le face intuitiv (învârtitul în
cerc, săritul, săritura peste obstacole, trecere prin ceva, mersul de-a buşulea, petrecerea timpului în natură,
jocurile care dezvoltă procesele de gândire...), să-şi dezvolte sinapsele. Totuşi, adeseori din necunoaştere
nu înţelegem importanţa acestor jocuri şi-l împiedicăm pe copil să se joace astfel. A venit timpul să
începem să luăm în considerare noile descoperiri ştiinţifice şi să ne îndreptăm eforturile şi cunoştiinţele

45
ca să-i ajutăm pe copiii de vârstă preşcolară şi cei din clasele
primare să-şi dezvolte potenţialul lor biologic.
Ţelul Programului NTC constă de fapt în stimularea
copiilor ca, într-un mod simplu şi uşor, fără a fi îngreunaţi,
respectiv prin joacă, să fie corect stimulaţi în perioada de
viaţă în care se formează cele mai multe procese de gândire,
de concluzionare şi de conexiune.
Prin intermediul proiectului au fost formate pentru
aplicarea strategiilor NTC cadrele didactice din institutiile
partenere, seminarul fiind condus de autorul programului,
Dr.Ranko Rajovic, împreună cu 3 lectori din Serbia și România din domeniul neurofiziologiei și
pedagogiei. Cadrele didactice au avut posibilitatea de a întâlni noi cunoștințe științifice în domeniul
dezvoltării timpurii a creierului și aplicarea concretă a sistemului de învățare NTC, al cărui impact pozitiv
este cunoscut deja în aproape 20 de țări europene.
În cadrul proiectului au mai beneficiat de
formare și părinții preșcolarilor, au avut loc
activități de tip Open Day Door prin care am făcut
schimb de bune practici cu partenerii, am
popularizat în comunitate activitățile întreprinse și
s-a încheiat cu festivalul ”Smartissimo” din Pancevo
care a urmărit ca părinții și copiii din ambele țări să
se cunoască reciproc, să interacționeze prin
intermediul unor programe de animație comune, iar
preșcolarii să arate ceea ce au învățat despre vecinii
lor.
Este potrivit pentru sistemul de învățământ românesc programul NTC? Pot fi adaptate metodele
promovate de acest program la curriculumul românesc pentru preșcolari? Acestea au fost primele
întrebări pe care mi le-am pus după ce am avut ocazia să cunosc aceste metode inovatoare prin
intermediul proiectului ”Smart Children Network”, metode care au adus rezultate remarcabile în rândul
copiilor din multe țări, cu toate că fiecare țară avea propriul curriculum național.
Caracteristica de bază a acestui program de învățământ nu este schimbarea sistemului
educațional, ci doar metodele de abordare ale activităților, astfel încât aceste activități să fie nu doar
dinamice și plăcute copiilor, ci
și benefice pentru dezvoltarea
lor intelectuală. Acest sistem de
învățare face o punte de legătură
între noile descoperiri ştiinţifice
şi practicile curente. Programul
NTC este prescurtarea de la
Nikola Tesla Centre și propune
să lucrăm cu copilul ca întreg, să
îl stimulam și să îi creăm
autonomie în activitate, să îi creăm motivarea naturală pentru învățare, adică să dezvoltăm Talentul
Natural al Copilului.
Trăim într-o continuă evoluție și avem datoria de a ține pasul cu schimbările, astfel încât șă venim
în întâmpinarea nevoilor copiilor. Metodele de predare vechi nu mai dau rezultatele adecvate pentru
provocările actuale. Știind aceasta, trebuie să ne străduim să dezvoltăm noi metode de predare, iar acest
program vine în întâmpinarea nevoilor noastre, trezind interesul copiilor pentru învățare prin joc. Copilul

46
este implicat activ în procesul de învățare pe durata întregii desfășurări a activității. El este stimulat să
cerceteze, să clasifice, să compare și să facă asocieri între informațiile pe care le deține pentru a găsi
soluții la temele date, împletind activitatea științifică cu cea motorie. Acest model de abordare a
activităților didactice este atractiv, antrenant și agreat de copii, transformând învățarea în joc.
Programul NTC pune accent de asemenea pe rotații, sărituri, echilibru, acomodarea ochi-mână,
motricitate fină, care integrate în procesul de predare-învățare conduc la dezvoltarea integrală a copilului.
De asemenea, dacă activitățile prezintă interes pentru copil, acesta va fi atent la ceea ce are de făcut, se
va putea concentra și își va folosi resursele la capacitate maximă pentru a-și îndeplini sarcinile. Astfel,
întreaga activitate va fi percepută de copil drept un joc antrenant, iar teama și stresul vor fi înlăturate.
A fost demonstrat și, în urma implementării, am observat și noi că metodele propuse de programul
NTC, prin împletirea exercițiilor motrice cu jocurile de memorie, de gândire funcțională, conduc la
creșterea capacităților intelectuale, a atenției și concentrării copiilor.
Cu acest program crește în mod direct și eficiența cadrelor didactice, deoarece noul sistem de
lucru se bazează pe îmbunătățirea constantă a capacităților profesionale. Atâta timp cât copiii participă
cu interes și plăcere la activități, întrecându-se în a-și aduce aportul la rezolvarea temelor propuse,
cadrele didactice sunt motivate să creeze provocări noi pentru aceștia.
Rezultatele constante ale copiilor contribuie de altfel la înlăturarea stresului profesional și la
ridicarea încrederii și stimei de sine.
Știindu-se toate acestea, în România, în practica pedagogică nu se aplică aceste noi descoperiri,
iar verificarea cunoştinţelor funcţionale a avut rezultate devastatoare. La testul PISA din 2015, care
evaluează cunoştinţele funcţionale la copiii de şcoală, din 72 de ţări, România este pe locul 48. În
România, programe cum ar fi sistemul NTC de învăţare al MENSA, care este dezvoltat pe baza celor
mai noi cercetări şi a căror implementare a avut rezultate extraordinare în toată Europa, nu sunt aplicate.
Creșterea acestui tip de cunoaștere este unul dintre obiectivele principale ale proiectului nostru.
Prin astfel de proiecte, copiii mai mici îşi vor mări cunoştinţele funcţionale şi, în viitor, rezultatele testelor
PISA se vor putea îmbunătăţi.

Super Știința – exemple de activități

prof. Vasile Lucia Simona
Școala Gimnazială ,,V.Alescandri” Mircești, Iași

Chemistry together with other natural sciences as the fundamental disciplines of our education are
designed to continue the open path of forerunners, to elucidate the mystery and to develop curiosity
among children and young people.
Through this project we aim to sensitize and stimulate the interest of the students for science, for the new,
for the unknown, we transform the most hidden thoughts and blurs into experiments, in real, palpable
facts.

Chimia împreună cu celelalte ştiinţe ale naturii ca discipline fundamentale ale învăţământului
nostru, au rolul de a continua drumul deschis de înaintaşi, de a elucida misterul şi de a dezvolta
curiozitatea în rândul copiilor şi tinerilor.
Prin acest proiect ne propunem să sensibilizăm şi să stimulăm interesul elevilor pentru ştiinţă,
pentru nou, pentru necunoscut, şă transformăm cele mai ascunse gânduri si neclarităţi în experimente, în
fapte reale, palpabile.
Scopul
Scopul acestui proiect este de a dezvolta curiozitatea elevilor, de a trezi interesul pentru cunoaştere şi
cercetare, de a-i învăţa să pună întrebări şi să caute răspunsuri.

47
Obiectivele proiectului
 menţinerea trează a impulsului cognitiv şi motivaţia activităţilor de învăţare;
 dezvoltarea abilităţilor chinestezice prin utilizarea ustensilelor de laborator;
 observarea motivaţiei elevilor peparcursul derulării activităţilor propuse;
 manifestarea interesului pentru a realiza un experiment.
Grup ţintă
 elevii claselor primare și gimnaziale
Resurse
De timp: noiembrie 2018- mai 2019
Materiale: Spaţiul de desfăşurare: sala de laborator, substanţe chimice, ustensile de laborator;
Umane: elevii
Rezultatele aşteptate
 participarea activă a elevilor la acţiune;
 trezirea interesului elevilor pentru ştiinţă.
Desfăşurarea proiectului
Proiectul se desfăşoară pe baza unor activităţi experimentale ca rezultat al întrebărilor adresate de elevi.
Evaluarea proiectului
Se face prin observare directă şi prin joc ,, Cine ştie, câştigă!”

Activități experimentale

Activitatea Modul Substante Observatii

Întrebări experimentală de lucru siustensile experimentale

Cum se Arderea zahărului Într-un cristalizor se Cristalizor, zahăr, În urma arderilor se

formează un şi a bicarbonatului pune nisip peste care bicarbonat de sodiu, formează o rocă sub
vulcan ? de sodiu. se toarnă alcool spirt, sursă de foc. formă de vulcan.
sanitar şi zahar
amestecat cu
bicarbonat de sodiu,
apoi se aprinde.
Cum se Dizolvarea Într-o sticla se pune Pet, balon, bicarbonat În urma reactiei
umflă un bicarbonatului de acid acetic si la capat de sodiu, acid acetic. dintre bicarbonat şi
balon? sodiu cu acidul se adaugă un balon in acid se formează CO2
acetic care s-a pus care umflă balonul.
bocarbonat de sodiu,
se ridică balonul si
praful curge în sticlă,
are loc reacţia si CO2
rezultat umflă balonul.
Cum facem Arderea fierului Se presară pilitură de Pulbere de Fe Fe arde cu scậntei
artificii ? fier in flacăra spirtiera galbene ṣi formeazắ
spirtierei. o pulere maronie
numitắ oxidfero-feric
(negru) magnetită

48
 Cum facem Arderea -Se prepara o cantitate Banda de magneziu Magneziul arde cu
o lumină magneziului mica de apă cu Cleşte flacara orbitoare si
orbitoare ? fenolftaleina in Spirtieră formează o pulbere
paharul Berzelius. albă numită oxid de
-Se pune 1cm de magneziu.
banda de magneziu in
flacara spirtierei.
-Pulberea alba
obţinută se pune în
paharul cu solutie.
De ce Acţiunea acidului Se pune un os lung în Os, ou, acid acetic, Osul de îndoaie, oul
trebuie să acetic asupra acid acetic şi se lasă rămâne fără coajă.
bem lapte ? mineralelor din ou 10-12 zile. Acidul
şi oase. reacţionează cu
mineralele din os şi
scoate mai ales Ca şi
P din strucură,
rămânând oseina.
Oul se pune în oţet 12
ore şi este scos Ca.
Cum facem Acţiunea Se pun 200 ml H2O2în Borcan ,apa Spumă groasă.
pastă de permanganatului de borcan cu 7 lg oxigenata, detergent
dinţi pentru potasiu asupra apei detergent de vase şi de vase permanganat
elefanţi ? oxigenate. amestecăm, apoi de potasiu amestecat
adăugăm o soluţie de cu apa.
200 ml apa cu 10 gr
permanganat de
potasiu .

Modalităţi de abordare a lecţiilor de ştiinţe în învăţămȃntul primar

prof. Slavnic Loredana Mariana
Şcoala Gimnazială Ipotesti, Suceava - Şcoala Primară

Secondary School Ipotesti, Suceava, has been running an Erasmus project during the school year 2017-
2018 with the name GOOD TEACHERS, INVOLVED STUDENTS!
"Science for Primary School Children: When Complicated Becomes Fun and Easily Understandable" it
was a course that was part of the Erasmus Courses and took place in Ljubljana, Slovenia. The course
allowed participants to familiarise themselves with up-to-date science and learned how to transfer
science knowledge to primary school children. It offered answers to the questions such as: why is science
important for everyone, what benefits children gain by learning science early in their lives, how to teach
science through fun, yet educational hand-on experiments Important take away message of the course
was that science should not be complicated and difficult subject for children. Science can be the subject
that boosts children curiosity, creativity and critical thinking. But most importantly, science is all around
us and inside us and children should discover that ours guidance and help.

Şcoala Gimnazială Ipotesti, Suceava, a derulat în decursul anului Scolar 2017-2018 un proiect
ERASMUS cu denumirea de PROFESORI BUNI, ELEVI IMPLICAȚI! număr de referință KA1- 036111.

49
În cadrul acestui proiect mai multe cadre didactice din cadrul şcolii au participat la cursuri desfasurate
în mai multe ţări.
Cursul "Science for Primary School Children: When Complicated Becomes Fun and Easily
Understandable" a fost un curs desfăşurat în cadrul acestui proiect. Acesta a avut loc în Ljubjiana,
Slovenia în perioada 15-21 iulie 2018. Au participat cadre didactice din mai multe ţări: România, Spania,
Potugalia, Croaţia, Slovenia, Lituania, Polonia, echipa României fiind reprezentată de trei cadre didactice
de la Şcoala Gimnazială Ipotesti: Slavnic Loredana, Corina Torohtei si Pintilei Alina.
Principalul scop al cursului a fost acela de a veni în sprijinul profesorilor din învăţământul primar
în îmbunătăţirea propriilor lecţii de ştiinţe sau proiectelor susţinute. Pe durata cursului, participanţilor li
s-a adus la cunoştinţă şi impactul pe care îl pot avea asupra copiilor predând lecţiile de ştiinţe într-un
mod distractiv, inovativ şi totodată educativ. Ei au învăţat cum să stimuleze imaginatia copiilor si
curiozitatea acestora prin implementarea unui mod de gândire ştiinţific si a metodologiei specifice în
domeniu. Cursul a oferit răspunsuri la întrebări precum: de ce este importantă ştiinţa pentru fiecare şi
mai ales la o vârstă timpurie, care sunt beneficiile învăţării acesteia, cum poţi realiza lecţiile într-un mod
plăcut, atractiv pentru copii si educativ. Existenţa orele de ştiinţe în şcoala primară nu mai este de mult
timp o optiune ci o necesitate. Noi, ca profesori, avem oportunitatea de a crea experienţe uimitoare care
să aibă un impact de durată asupra copiilor pe toată perioada şcolarizării. Este foarte uşor să îndrumi un
copil către domeniul ştiinţelor, dacă reuşeşti să-l faci să conştientizeze că ştiinţa este, de fapt, peste tot
în jurul nostru, de la propriul corp până la mediul din jur şi la tehnologie.
Activitatea de bază din cadrul cursului a fost una practică , bazată pe experimente ştiinţifice
realizate cu materiale specifice. În fiecare zi cursanţii au realizat experimente din domeniul fizicii,
chimiei si biologiei. S-a lucrat pe echipe, dar si individual, iar activităţile au fost interactive, cursanţii au
fost implicaţi activ în experimente, creându-se astfel o atmosferă de lucru şi de învăţare plăcută şi
interesantă. S-a dovedit în acest fel că, atunci când eşti parte activă în tot procesul de învăţare, totul
devine mai distractic, atractiv şi uşor de reţinut.
Pentru a crea un impact pozitiv asupra elevilor, cu privire la subiectele din aria ştiinţelor, este
necesar ca orele să fie realizate într-o maniera captivantă şi pe înţelesul acestora, iar metoda cea mai
eficientă este experimentul. Indicat este, ca la desfăsurarea unui experiment, să se pornească de la o
întrebare- research question - care să fie adresată elevilor, să se noteze orice idee pe care elevii o
consideră a fi răspunsul (ipoteze), fără a specifica corectitudinea lor. Apoi, printr-un experiment, elevii
să descopere ei înşişi varianta de răspuns corectă. Astfel, totul devine mai interesant, motivant şi învăţarea
prin descoperire îşi arată valoarea.
Întreg cursul a fost bine organizat şi desfăşurat, iar trainerele au fost foarte bine pregătite, au dat
dovadă de profesionalism, deschise şi apropiate de cursanti. Fiind participanţi din mai multe ţă ri, acest
curs a fost şi un prilej de a afla informaţii despre cum au loc orele de ştiinţe, si nu numai, în alte ţări, de
a împărtăşi idei, de a face schimburi de experienţe şi bune practici cu reprezentanţii celorlalte ţări.
De asemenea, a fost şi o
oportunitate de a vizita obiectivele turistice
din Ljubljana şi din împrejurimi, de a
descoperi informaţii istorice şi culturale ale
acestei ţări: Castelul din Ljubljana, Casa
Experimentelor, Peştera Postojna, Lacul
Glacial Bled, Castelul Predjama.
A fost un curs interesant, cu
informaţii valoroase, un curs util, cursanţii
luând cu ei idei pe care să le pună în practică
la ei în şcoală, să desfăşoare astfel de
experimente cu materiale specifice, dar la

50
 îndemâna
oricărui
profesor, cu un
minim de efort
financiar.
Recomand cu
încredere
oricărui
profesor care
doreşte să
aducă un plus
valoare
activităţii sale să participe la astfel de cursuri şi să
valorifice experienţele dobândite.

Impactul proiectelor etwinning în activitatea didactică

prof. înv. primar Rusnaciuc Carmen-Sanda
Liceul Teoretic ”Carmen Sylva” Eforie Sud

Students involvement in volunteering or educational projects represents an important side of the

educational process. eTwinning Projects can be easily integrated in curriculum and offer an efficient way
to develop students capabilities. The activity from eTwinning portal brings benefits to those involving
into activities and also for school. The progress is visible in the school results. We participated in 4
projects like this and obtainted national certificates for two of them and an European certificate for the
„Winter holidays in my country” project. This was the first project made with my class at the moment.
It was started by a Romanian professor and it had partners from European countries. This project meant
a lot for my children. They are very curious and constantly involved in competitions. My activity evolved
in the sense that I shared ideas with my partners and learned from their way of teaching different ways
to approach a problem.
Implicarea elevilor în activități de voluntariat sau proiecte educative reprezintă o latură
importantă a procesului instructiv-educativ. Proiectele eTwinning pot fi cu ușurință integrate în
curriculum și oferă o cale eficientă de dezvoltare a competențelor elevilor. Activitatea defășurată pe
portalul eTwinning aduce beneficii atât celor care sunt implicați în activitățile desfășurate cât și școlii și
comunității școlare în general. Progresul este vizibil la nivelul performanțelor școlare și la nivelul
disciplinelor predate în școală.
Proiectele internaționale eTwinning se adresează tuturor școlilor din învățământul preuniversitar,
tuturor profesorilor, indiferent de disciplina predată. Platforma eTwinning oferă: instrumente pedagogice
care integrează noile tehnologii în procesul de învățare; apropierea de alte țări participante și o cunoaștere
amănunțită a acestora; implicarea în activități curriculare comune; participarea profesorilor la o rețea
europeană și oportunități pentru dezvoltare profesională, prin colaborarea în proiecte internaționale și
prin participarea la seminarii internaționale de formare/schimburi de experiență; un cadru atractiv de
învățare pentru elevi și profesori; recunoașterea și o mai mare vizibilitate a activității participanților la
nivel național și european; premii anuale și certificate naționale și europene de calitate pentru cele mai
bune proiecte.
Am participat la 4 proiecte de acest gen, având obținute certificate de calitate naționale pentru
două dintre ele și un certificat de calitate european pentru proiectul ”Winter hollidays in my country”.

51
 Acesta a fost primul proiect derulat la clasa unde predau în momentul actual. A fost inițiat de un
profesor român și a avut parteneri din Republica Moldova, Turcia, Lituania, Serbia, Italia. A fost o
experiență interesantă pentru micuții mei din clasa I, oferindu-le posibilitatea de a coopera și a se afirma
în diversele teme propuse, adecvate vârstei lor. Toți cei implicați au dat dovadă de conștiinciozitate,
creativitate și originalitate în proiectarea și realizarea fiecărei activități în parte.
Proiectul acesta l-am implementat ușor, având sprijinul conducerii școlii, al Comisiei Metodice a
Învățătorilor și al părinților. În urma discuțiilor purtate, am concluzionat că activitățile propuse în proiect
sunt în concordanță cu programa școlară și vârsta copiilor, nu le afectează curriculumul ci, dimpotrivă,
vine în completarea acestuia cu teme variate ce vizează creativitatea, originalitatea, gândirea critică.
Majoritatea activităților au fost desfășurate în timpul orelor de curs, dar au existat și unele teme
ce necesitau o pregătire aparte sau un spațiu adecvat, fiind nevoită să solicit consimțământul părinților și
colaborarea acestora, în scopul desfășurării de activități extracurriculare. Pe tot parcursul proiectului,
părinții s-au dovedit buni parteneri. Cu ajutorul dânșilor am reușit să amenajăm clasa cu o tematică
propusă de copii, Tărâmul dulciurilor. Astfel, in fiecare dimineață, elevii intrau cu zâmbetul pe buze într-
o ”țară minunată”, unde se întâmplau lucruri minunate. Ca și modalități de lucru, copiii au fost implicați
deseori în jocuri de rol, exersarea cântecelor în vederea pregătirii serbării de iarnă, dramatizări pentru
învățarea rolurilor, proiecte de grup sau perechi pentru confecționarea de brăduți cu mesaje internaționale
și felicitări, turul galeriei sau expoziții.
Comunicarea dintre mine și parteneri a fost destul de facilă, clasa fiind dotată cu calculator și
videoproiector. Cu ajutorul acestor instrumente am reușit să vizionăm în timp real activitățile celor din
proiect, la solicitarea permanentă a elevilor. Am utilizat și rețele de socializare precum Facebook, pentru
a intra în contact direct cu copii de vârsta elevilor mei, relaționarea între ei fiind foarte importantă pentru
mine și, în același timp, interesantă pentru cei mici. În funcție de temele parcurse, am organizat expoziții
sau târguri, am conversat on-line cu partenerii, iar copiii au interpretat poezii și cântecele cu specific de
iarnă.
Proiectul internațional eTwinning ”Winter hollidays in my country” a însemnat foarte mult pentru
micuții mei. Ei sunt foarte curioși, dornici de noutate, se implică permanent în concursuri, activități
extracurriculare, iar părinții îi susțin. Când am propus această participare în proiect, a fost primită cu
entuziasm atât de cei mari, dar mai ales de cei mici, care au văzut o oportunitate de a cunoaște alți copii
și de a relaționa, în special on-line.
Activitatea mea didactică ”a suferit” modificări în sensul că am împărtășit idei cu partenerii, am
aflat despre activitatea didactică din alte țări și mi-am însușit și alte modalități de abordare a unei
probleme.
Un rol important al proiectului a fost de a implica reprezentanți din mai multe localități ale țării
dar și din alte țări. Oportunitatea a fost de a cunoaște alte locuri, cu specificul lor, dar și de a face
cunoscută localitatea noastră, mediul în care trăim și, mai ales școala noastră, unde venim zi de zi pentru
a desfășura ”activități interesante și drăguțe”, așa cum spun deseori elevii mei.

52
 Experiențe educaționale europene dobândite și dorite
prof. înv. primar, Pintilie Mihaela Irina
Seminarul Teologic Ortodox ”Veniamin Costachi” Mănăstirea Neamț,
Structura Nemțișor

In our work with young people, European educational activities are very fond of pupils, being attractive,
but also because they have a formative value, by developing the skills of collaboration, communication,
socialization. The formal educational activity is not enough in the formation of the pupils' personality,
the real educational experiences being gained from the applicative activities included in different
European projects, teamwork involving collaboration, exchange of ideas, work, energy, volunteering,
with a common desideratum that creates union. These will bring the life experiences necessary to the
efficiency of the future profession.

În activitatea cu tinerii, elevi mai mici sau mai mari, activitățile educaționale non-formale au o
deosebita importanță în context european. Activităţile educative şcolare şi extraşcolare împreună cu
educaţia formală contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului şi a integrării lui sociale, influențând
dezvoltarea sistemelor relaţionate de cunoştinţe, a abilităţilor şi competenţelor prin oportunitatea oferită
de activitatea educativă şcolară şi extraşcolară pentru crearea condiţiilor echitabile de acces la educaţie
pentru dezvoltarea deplină a potenţialului personal, utilizând potențialul activităților educative
extrașcolare ca mijloc complementar de integrare socială şi participare activă a tinerilor în comunitate,
stimulând implicarea tinerilor în promovarea valorilor şi principiilor etice: dreptate, toleranţă, pace,
cetăţenie activă.
Metodele inovative de învăţare ce duc la formarea de noi experiențe educaționale sunt modalităţi
moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente
didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe, asigurând perfecţionarea
şi optimizarea demersului educaţional. Parteneriatul educaţional tinde să devină un concept central
pentru abordarea de tip curricular flexibilă şi deschisă a problemelor educative. În abordarea curriculară
a educaţiei se identifică nevoia cunoaşterii, respectării şi valorizării diversităţii. Este vorba de o
diversitate care presupune unicitatea fiecărei fiinţe umane şi multiculturalitatea. Amprenta culturală este
importantă pentru că determină bogăţia diversităţii la nivelul grupului social. Parteneriatul educaţional
se desfăşoară împreună cu actul educaţional propriu-zis. El se referă la cerinţa ca proiectarea, decizia,
acţiunea şi colaborarea dintre agenţi
educaţionali. Parteneriatul educaţional
urmăreşte transformarea reală a elevilor în
actori principali ai demersului educaţional,
urmărindu-se atingerea unor obiective de natură
formală, informală, socio-comportamentală.
Activitățile educative din cadrul
proiectelor europene reprezintă tocmai spaţiul
aplicativ care permite transferul şi
aplicabilitatea cunoştinţelor, abilităţilor,
competenţelor dobândite în sistemul de
învăţământ. Prin formele sale specifice,
activitatea educativă şcolară şi extraşcolară
dezvoltă gândirea critică şi stimulează
implicarea tinerei generaţii în actul decizional
53
în contextul respectării drepturilor omului şi al asumării responsabilităţilor sociale, realizându-se, astfel,
o simbioză lucrativă între componenta cognitivă şi cea comportamentală, accentuând rolul definitoriu al
tinerilor pe care educaţia îl exercită în pregătirea tuturor copiilor pentru a deveni cetăţeni activi într-o
societate dinamică, în continuă schimbare, contribuind totodată la procesul permanent de îmbunătăţire a
calităţii vieţii. Educaţia de bună calitate presupune aplicarea modelului diversităţii prin abordarea
diferenţiată, iniţierea de proiecte în care să fie implicaţi elevi, cadre didactice de diferite specialităţi,
parteneri educaţionali, pornind de la părinţi, societatea civilă, media şi comunitate. Importanța aplicări
cunoștințelor din domeniul activității școlare și extrașcolare rezultă din strategia noii abordări didactice
și impune extinderea spaţiului de intervenţie în procesul educaţional curricular, în scopul valorificării
tuturor valenţelor educative ale conţinutului învăţării în interesul superior al copilului.
Experiențele educaționale cuprinse in diferite proiecte se adaptează la cerinţele individuale,
diverse ale tuturor copiilor, la interesele de cunoaştere şi potenţialul lor pentru exersarea competenţelor
şi abilităţilor de viaţă într-o manieră integrată, de dezvoltare holistică a personalităţii principiul educaţiei
centrate pe valori: respect, non – discriminare, egalitate, solidaritate, toleranţă, adevăr, libertate,
integritate, demnitate, onoare, onestitate originalitate, dragoste, încredere.
Dezvoltarea dimensiunii europene a activităţii educative şcolare, extraşcolare şi extracurriculare
prin multiplicarea programelor şi proiectelor educative au la bază principiul cooperare instituționale
internaţionale, context în care valorile stau la baza formării atitudinilor, a procesului de luare a deciziei
şi influenţează puternic comportamentul. Este importantă identificarea valorilor elevilor, profesorilor,
adulţilor în vederea găsirii unui numitor comun al valorilor reprezentative ale comunităţii care să producă
schimbări pozitive la nivelul eficientizării sistemului educaţional. Împreună, copiii, profesorii şi părinţii
pot face din şcoală un loc plăcut pentru toţi cei implicaţi în procesul educativ, un mediu bazat pe
încredere, comunicare, respect şi flexibilitate. Modul in care tinerii își dezvoltă propriile strategii de
educație și dezvoltare personală poate asigura conectarea lor la ritmul societății cunoaşterii. Am avut
posibilitatea să împărtășim bune practici cu alte cadre didactice din alte țări europene, să consolidăm
competențele lingvistice, sociale și culturale, să descoperim metode și stiluri noi de comunicare
interactivă, să identificăm și să găsim soluții, pentru depășirea dificultăților de comunicare și relaționare
cu elevii și părinții.
O caracteristică generală a tuturor participanților este incongruenta dintre nevoile si așteptările
lor față de sistemul de educație clasic (formal) și oferta sa efectivă. Astfel ei își reprezintă școala ca o
instituție cu o misiune complexă în care formarea generală a individului, transmiterea valorilor general
umane, dezvoltarea nivelului de cultură să fie susținute de formarea unor abilități necesare de învățare,
necesare susținerii activității profesionale de mai târziu. Relația profesor-elev ar reprezenta în acest
context un cadru benefic de formare prin intermediul modalității de transmitere a cunoștințelor atractive,
care sa îmbine interactivitatea cu aplicabilitatea specifică a informațiilor transmise, cu accent pe
dezvoltarea propriilor abilități de instruire si de utilizarea informațiilor. Experiențele educaționale
europene antrenează elevi cu un status intelectual ridicat, cu resurse financiare necesare susținerii unor
activități din proiecte.
Cunoaşterea şi înţelegerea problemelor elevilor, sprijinirea dezvoltării lor, asigurarea echilibrului
între cerinţele şcolare şi posibilităţile acestora, identificarea cauzelor inadaptării şcolare, optimizarea
relaţiei şcoală-elev, sunt câteva probleme întâmpinate de profesori in activitatea didactică.
Participarea la proiecte europene a elevilor noştri duce la dezvoltarea aptitudinilor şi
competenţelor lingvistice, a competenţelor digitale, competenţe interpersonale, civice, interculturale şi
sociale. Beneficiile derulării parteneriatelor internaţionale prin proiecte de colaborare internațională sunt
multiple. Acestea completează şi întregesc strategiile naţionale privind asigurarea calităţii educaţiei;
oferă o modalitate eficientă de abordare a educaţiei în secolul XXI; permit creşterea calităţii activităţilor
de învăţare desfăşurate cu elevii; cresc motivaţia elevilor pentru învăţare/ cunoaştere; permit cunoaşterea
altor sisteme de învăţământ şi sporesc formarea competenţelor de comunicare într-o limbă străină. Se

54
produc schimbări la nivelul activităţii didactice, din perspectiva dezvoltării profesionale continue şi la
nivelul şcolii

Experienţe educaţionale europene “Break Stereotypes

for a More Active European Citizenship”
prof. Panait Nicoleta
Şcoala Gimnazială Cricov Valea Lungă, județul Dȃmbovița

The aim of this project was to engage in intercultural and national learning. Whilst staff and pupils
increase their awareness of European culture, the project also aims to develop personal creativity and
to explore the concept of the stereotype through song, writing etc.
The creative approach of the project enabled a high level of participation and enjoyment from all pupils
including those with Special Educational Needs, pupils with learning difficulties, early-school leavers,
lower qualified persons. Children wrote articles, uploaded photos and video clips, recipes, multilingual
dictionary and a range of similar productive activities. Although English was the recognised language
of our project we’ve also encouraged children to learn words or phrases in the partner languages. By
this way we’ve improved the most spoken languages and encouraged participants to learn less spoken
languages of EU by implementing partners’ languages in curricula during the project.

Între anii 2014 - 2016, Şcoala Gimnazială Cricov Valea Lungă, județul Dȃmbovița, a fost
partenerul proiectului multilateral şcolar, nr. 2014-1-TR01-KA201-013165-4, beneficiar al Programului
Erasmus+ Acţiunea Cheie 2, finanţat de Comisia Europeană prin Programul Erasmus+ KA2 –
Parteneriate strategice între şcoli, dinTurcia- İçerenköy Hasan Leyli İlkokulu- Istanbul, din Italia -
Instituto Comprensivo G. Falcone- Trapani (Sicilia) și din Polonia - Zespol Szkol Gimnazjalno-
Licealnych- Poznan.
Am plecat pe acest drum cu multe întrebări, nelămuriri, deoarece pentru şcoala noastră, pentru
elevii noştri, comunitate şi părinţi era o noutate ,,colaborarea” cu alte şcoli din Europa. Elevii erau
curioşi, surprinşi, bucuroşi că vor colabora cu elevi de aceeaşi vârstă din ţările respective, punând astfel
în practică achiziţiile dobândite în cadrul procesului instructiv – educativ: noțiuni de limba engleză, cât
şi alte cunoştinţe generale.
Scopul parteneriatului nostru a fost atȃt acela de a angaja ȋn procesul de ȋnvăţare diversitatea
interculturală şi naţională, cȃt și dezvoltarea creativităţii personale şi explorarea conceptului de stereotip.
Abordarea creativă a proiectului a permis ȋn mod natural un nivel ȋnalt de participare al elevilor, inclusiv
a celor cu nevoi speciale, ȋmbunătăţirea competenţelor lingvistice şi o mai mare stimă de sine pentru toţi,
ȋntrucȃt produsele finale au fost diseminate ȋn toate şcolile partenere prin intermediul site-ului web, a
paginii de facebook şi e-mail.
Principalele obiective ale proiectului propuse și realizate au fost:
 Identificarea stereotipurilor și modul în care acestea sunt construite.
 Recunoașterea avantajelor şi beneficiilor diversității culturale în școli și comunitățile noastre.
 Oferirea copiilor de experiențe de învățare de primǎ mână, cum ar fi interviurile.
 Posibilitatea de a lucra împreună cu comunitatea locală şi părinţii elevilor.
 Folosirea tehnologiei ca instrument de comunicare și învățare.
 Crearea de oportunități pentru includerea tuturor elevilor și mai ales a celor cu nevoi speciale.
 Înțelegerea conceptului de ,,cetățean european” de către elevi și adulți.
 Dezvoltarea competențelor lingvistice europene, deja incluse în planul de învățământ.
 Îmbogăţirea metodelor de predare în propriile lor școli și ale partenerilor.
Pe parcursul celor doi ani, au avut loc cinci ȋntȃlniri transnaționale de formare cu cadrele
didactice, de douǎ ori ȋn Polonia și cȃte o datǎ ȋn fiecare din cele trei țǎri partenere și trei ȋntȃlniri cu
55
 activitǎți de predare- ȋnvǎțare – evaluare, la care au participat și elevii, școala noastrǎ fiind gazdǎ de
douǎ ori: ȋn 2015 pentru un grup de 15 profesori şi 20 de elevi cu vârste cuprinse între 10 şi 16 ani,
iar ȋn 2016 pentru un grup de italieni format din 2 profesori și 8 elevi.
Principalele activităţi ce s-au desfăşurat în cadrul proiectului au fost:
 Seri culturale, unde elevii au organizat șezǎtori, au adus mâncăruri şi băuturi tradiţionale la o
petrecere unde nu au lipsit muzica populară, jocurile și dansurile specifice țǎrilor partenere.
 Web-site: elevii au proiectat site-ul web și l-au actualizat după fiecare întâlnire de proiect.
 Realizarea produsului intelectual - cartea ,,The excluded children’stories”, cu 205 pagini,
structuratǎ ȋn patru capitole; fiecare capitol aparține unei țǎri partenere și cuprinde cȃte zece
povestiri scrise ȋn limba țǎrii respective și ȋn limba englezǎ, despre zece copii ce au o poveste de
viațǎ, copii cu diferite probleme, care întâmpină dificultăţi în familie, în viaţa de şcolar, au
probleme de adaptare ȋn colectivele de elevi, probleme de sǎnǎtate și nu numai, etc. Apoi printr-
o serie de metode, cum ar fi interviul, studiul de caz, observația sistematicǎ, metoda aprecierii
obiective a personalitǎții fǎcutǎ de cǎtre colegi, povestirea individualǎ, am schițat portretele
acestor elevi. Au fost stabilite apoi modalitǎți didactice de integrare a lor ȋn colectivele de elevi.
 Patru broşuri și DVD- uri lucrate de elevi despre cele mai cunoscute legende, cele mai tradiționale
meserii și rețete culinare și, nu ȋn ultimul rȃnd, cele mai ȋntȃlnite jocuri și sporturi naționale.
 Realizarea unui minidicționar lingvistic, unde elevii au scris expresii uzuale în limbile materne
traduse în limba engleză.
 La sfârșitul fiecărui an a fost realizat cȃte un calendar care conţinea activitǎțile din fiecare lunǎ,
imagini din vizitele organizate și tot felul de impresii notate de elevi și profesori, din ȋntȃlnirile
transnaționale.
Prin diferite modalitǎți de realizare a activitǎților: ateliere de picturǎ, ȋntreceri sportive, karaoke,
realizarea unor postere pe diferite teme de interes, completarea unor hărţi mute ale ţărilor partenere cu
imagini şi informaţii despre geografie, economie, cultură, gastronomie, obiective turistice specifice,
vizite, proiectul a demonstrat cǎ ,,Erasmus uneşte ţări şi leagă prietenii”, urmărind dezvoltarea
interesului pentru recunoaşterea avantajelor şi a beneficiilor diversităţii culturale în şcolile şi ȋn
comunităţile noastre, a valorilor educaţionale ale conceptului de ,,cetăţean european”.
De asemenea, un accent deosebit s-a pus pe acceptarea diferenţei, un obiectiv important al
educaţiei, dar şi al proiectului nostru, ca demers al valorificării caracteristicilor individuale prin sprijin
specific şi al promovǎrii individualităţii în contextul comunităţii. Din perspectiva acceptării diferenţei şi
a promovării drepturilor egale, integrarea copiilor cu CES în învăţământul de masă a devenit o politică
educaţională explicită, solicitată şi justificată, un mod de promovare a abordării globale a dezvoltării
personalităţii copilului, un drept egal pentru o educaţie de calitate, ca deschidere către comunitate şi ca
dezvoltare a respectului pentru diversitate.
În acest sens, au fost realizate activitǎți practice de integrare a copiilor cu nevoi speciale,
folosindu-se cu maximă eficienţă învăţarea prin cooperare, ce permite evaluarea frecventă a
performanţei fiecărui elev care trebuie să ofere un răspuns în nume personal sau în numele grupului.
Elevii implicaţi s-au ajutat unii pe alţii, încurajându-se şi împărtăşindu-şi ideile, explicȃnd celorlalţi,
discutȃnd ceea ce ştiau, învaţȃnd unii de la alţii, realizȃnd că au nevoie unii de alţii pentru a duce la
bun sfârşit o sarcină a grupului. Astfel, s-a ajuns la concluzia că o şcoală incluzivă este o şcoală deschisă
pentru toţi, o şcoală fără bariere în calea învăţării pentru toţi tinerii, fără discriminări de orice natură,
fără etichetări. Acest tip de educaţie se adresează nevoilor de învăţare ale tuturor copiilor şi în special
nevoilor celor vulnerabili la marginalizare şi excludere, copii cu dizabilităţi.
Prin activitǎțile desfăşurate, elevii au înţeles că educaţia integrată îi permite copilului cu CES
să trăiască alături de ceilalţi copii, să desfăşoare activităţi comune, dobândind abilităţi, indispensabile
pentru o viaţă cât mai apropiată de cea a valizilor, pentru o adecvată inserţie socială.

56
 Avȃnd convingerea că practicarea sportului ameliorează condiţia umană, implicit calitatea vieţii,
am considerat necesară implicarea elevilor din şcolile partenere în executarea unor exerciţii de mişcare,
exerciţii fizice, activitatea sportivă competiţională şi necompetiţională contribuind la dezvoltarea unei
imagini pozitive despre sine, la implementarea în activitatea zilnică a unor mecanisme de autoreglare a
stărilor psiho-comportamentale. Competiţia sportivă, la orice nivel s-ar desfăşura, implică din plin
laturile personalităţii, în special ȋn plan afectiv. Sentimentele trăite de sportivi, fie în situaţie de victorie,
fie de eşec, trăirile suporterilor, toate acestea subliniază necesitatea studierii laturii psihologice a
sportului, astfel încât să se poată stabili influenţa pozitivă pe care sportul o poate avea asupra dezvoltării
personalităţii. Jocului îi este specifică activitatea în colectiv, presupunând relaţii de cooperare între
partenerii de joc, de armonizare a intereselor, a motivelor acţiunii şi a eforturilor personale cu cele ale
colectivului, încadrarea în colectiv, acceptarea şi recunoaşterea liderului, asumarea unor responsabilităţi,
atitudine critică şi autocritică.
Ȋn concluzie, consider cǎ impactul general al proiectului asupra grupului țintǎ a fost ȋnțelegerea
și acceptarea noțiunii de stereotip. Astfel, la elevi s-a ȋnregistrat creșterea motivației de ȋnvǎțare,
acceptarea diversitǎții culturale și sociale, formarea abilitǎților de colaborare și cooperare, un nivel
crescut al competențelor digitale și al utilizǎrii limbii engleze, precum și o participare mai activǎ ȋn
societate. Impactul asupra pǎrinților a constat ȋn apropierea acestora de școalǎ, de problemele ei și o
atitudine pozitivă față de proiectul european. La profesori am identificat o dorințǎ mai mare de
dezvoltarea profesionalǎ, dar și motivație și satisfacție în munca de zi cu zi. Impactul asupra școlii a
constat ȋn diversificarea Curriculumului la decizia școlii și creșterea oportunităților de a ȋmpartăși
experiențe ȋn cadrul altor unitǎți școlare. Impactul asupra comunitǎții a fost crearea unei imagini pozitive
a școlii. Impactul la nivel european a constat ȋn colaborarea și comunicarea eficientă ȋntre școlile din
Europa, ȋn creșterea dimensiunii europene, ȋnvățarea de noi metode și tehnici de predare și evaluare.
Beneficiarii activităților desfășurate în instituția noastrǎ au fost 150 de elevi, 15 cadre didactice, părinții
elevilor, întreaga comunitate locală, profesori din școlile vecine, persoane din alte instituții.

Experiențe educaționale la clasele primare

prin proiectele eTwinning
prof. înv. primar Paicu Lenuța
Școala Gimnazială Ciprian Porumbescu

Proiectele eTwinning dezvoltă competențele secolului XXI încă de la clasa pregătitoare. Copiii
sunt atrași de lecțiile ”altfel”. Asigurarea unui climat educativ potrivit asimilării informațiilor într-un
mod plăcut face ca școala să pară mai prietenoasă.
Mulți părinți și profesori au dezaprobat ,cu 5 ani în urmă , măsura luată de Minister de a trece
grupa pregătitoare la școală. Reacții pozitive au apărut, însă, din partea copiilor pentru că le place foarte
mult la școală.

57
 Mai multe emoții decât copiii am
avut eu, ca dascăl, în prima zi de școală.
Trecerea de la copii de 10-11 ani la
mogâldețe de 5-6 ani a fost foarte bruscă.
Când am intrat în clasă cu ei alături de
părinți m-am emoționat, dar m-am și
mobilizat în dorința de a interacționa
foarte bine cu ei. Sunt dornici de acțiune,
nerăbdători să afle noutăți și să comunice.
Cu elevii din seria trecută am
participat la multe proiecte eTwinning și
același lucru l-am făcut și cu micuții pe
care i-am preluat anul trecut.
Un mare avantaj al clasei
pregătitoare este modul integrat de abordare al curriculumului. Această abordare este folositoare în
activitățile propuse în proiectele eTwinning și în activitatea didactică. Le-am arătat copiilor activitățile
din proiectele la care am participat cu elevii mari și le-a plăcut foarte mult. Au fost nerăbdători să înceapă
activitățile, iar primul contact video cu partenerii și primele lucrări pe care le-am realizat au fost cu
prilejul sărbătorii Paștelui când am luat parte la proiectul ,, Hand- made Easter cards,, în care am avut
parteneri eTwinning din Turcia,
Polonia, Lituania, Croația, Spania,
Italia, Macedonia, Serbia, Bulgaria
și Marea Britanie. Micuții mei
școlari au confecționat felicitări de
Paște pe care le-am expediat
partenerilor și sunt convinsă că vă
imaginați bucuria elevilor mei la
primirea fiecărui plic de la prietenii
noștri de peste hotare.
Scopul proiectului a fost în
primul rând acela de a colabora cu
copii din cât mai multe țări, făcând
schimb de felicitări, urările fiind
scrise atât în limba engleză cât și în
limba maternă. Cu acest prilej,
copiii implicați în proiect au aflat
lucruri noi și interesante despre obiceiurile legate de această mare sărbătoare a creștinătății, obiceiuri
diferite sau asemănătoare cu cele existente la noi, au putut vedea până unde au călătorit mesajele noastre
dar și de unde au primit mesaje, localizând țările partenere pe hartă. Sunt sigură că îi voi forma și pe ei
în spiritul colaborării, comunicării, învățării reciproce.
Și în acest an școlar am inițiat ca și fondator, proiectul eTwinning ,, 100 friends in the
100th year of the Great Union,,. Am considerat că bucuria noastră la 100 de ani de Românie mare trebuie
împărtășită și cu prieteni de peste hotare și mai ales că trebuie să ne facem cunoscută țara cu locurile ei
frumoase si oamenii ei harnici. Astfel, am expediat partenerilor nostri din Turcia, Spania , Slovacia,
Marea Britanie și Polonia , cărți poștale prin care ne-am făcut cunoscută localitatea și numele celebrului
compozitor Ciprian Porumbescu, ne-am prezentat în limba engleză , iar de 1 Decembrie am realizat un
program artistic închinat Centenarului , program pe care l-am postat și în spațiul proiectului. La toate
activitățile elevii au purtat cu drag mândrul strai popular bucovinean și bucuria ne-a fost fără margini

58
când am aflat că în școala parteneră din Spania învață copii români care vorbesc cu drag despre noi,
micii lor parteneri de proiect.
Bucuria tuturor participanților la proiect a fost imensă, am primit feedback pozitiv de la toți cei
implicați, dar cu siguranță cei mai fericiți au fost copiii. Am primit numeroase mesaje de la profesorii cu
care am colaborat, mesaje prin care și-au exprimat mulțumirea de a fi făcut parte dintr-un proiect care i-
a ajutat pe copii să își lărgească orizontul, să se gândească și să le pese de copiii care locuiesc în afara
țării lor și a zonei lor de confort, să construiască amintiri speciale, să colaboreze și să împărtășească idei.
Lao Zi spunea că „O călătorie de o mie de leghe începe cu un pas”. Vă invit să faceți acest pas și
să descoperiți universul eTwinning pentru a le oferi copiilor noștri noi oportunități de a învăța folosind
instrumente de lucru moderne și atractive, pentru a găsi cadre didactice care vă așteaptă să le cunoașteți,
să le descoperiți opiniile în legătură cu actul didactic și să faceți schimb de idei.
Învățarea prin proiecte duce la îmbunătățirea actului educațional, implică elevii în propria
formare prin dezvoltarea competențelor secolului XXI și este o provocare pentru cadrul didactic modern.

Abandonul școlar. Cauze, soluții, statistici și obiectivele Uniunii Europene

prof. Agavriloaei Eliza
Școala Gimnazială Nr.28 Galați

Obiectivul Uniunii Europene privind problema abandonului școlar este clar și ferm: o rată
de abandon școlar în UE sub 10% până
în 2020.
Cum se va întampla asta? Prin facilitarea
accesului la educație de la vârste fragede,
reducerea numărului de elevi cu
performanțe slabe și a absențelor
nemotivate și recuperarea școlară prin
programe de tipul “a doua șansă”.
Conform statisticilor, 6 milioane de
tineri renunță anual la studii (ceea ce
înseamnă aproximativ 14% din numărul
total de elevi). Pentru aceștia, viitorul este
sumbru: șomaj, sărăcie sau marginalizare.
Tinerii care renunță prematur la studii sunt
considerați a fi cei care deși au vârstele
cuprinse între 18 și 24 de ani, au terminat
cel mult învățământul gimnazial la data la
care abandonează școala.
Pentru atingerea obiectivului unei rate
medii de sub 10%, statele membre sunt
invitate să elaboreze politici care să
acopere întreg ciclul educațional,
eliminând factorii care determină
abandonul școlar, rezolvând din timp
problemele care apar și oferind o a doua
șansă tinerilor care regretă deciziile luate
la un moment dat.
Astfel, există trei direcții de acțiune:

59
 1. Prevenirea – îmbunătățirea accesului egal la educație de înaltă calitate de la vârste fragede.
Trebuie introduse măsuri menite să garanteze participarea tuturor copiilor la orele de curs
(suportul lingvistic pentru copiii de imigranți de exemplu).
2. Intervenția – îndrumări și meditații pentru elevi, strângerea legăturilor cu părinții, atunci când
apar semne cum ar fi absențele nemotivate și performanțele foarte slabe.
3. Compensarea – elevilor care renunță la școală ar trebuie să li se ofere ulterior șansa de a obține
calificările pe care nu le-au obținut prima dată. Școlile de tip “A doua șansă” trebuie să ofere
cursuri pentru grupuri restrânse de elevi, precum și metode de predare mai personalizate și mai
flexibile comparativ cu școlile obișnuite.
Situația privind abandonul școlar în România
Abandonul școlar este o problemă gravă, iar prognozele arată că acest fenomen se va accentua din cauza
crizei economice.
In România, rata abandonului școlar a crescut cu o treime in ultimii 9 ani.
UNICEF evaluează în prezent situația abandonului școlar pentru a evalua județele cu cele mai mari rate
de abandon școlar.
Creșterea ratei de abandon poate fi determinată și de criza economică actuală, iar deocamdată analizele
ș de UNICEF pe baza sistemului de monitorizare sentinelă a impactului crizei economice arată o creștere
de 10% a absenteismului colar.
Prognoza privind impactul crizei economice estimează o creștere a populației afectată de sărăcie, lucru
care va conduce indubitabil la creșterea fenomenului de abandon școlar.
Daăa înainte de 1989 rata abandonului școlar era foarte scăzută, imediat după schimbarea regimului și
trecerea la democrație s-a constat ca elevii tind tot mai mult să părăsească băncile școlii. Ei au fost
încurajați și de atitudinea părinților pentru care “cartea nu mai reprezintă o prioritate”, nici garanția
asigurării unui loc de muncă. Mai mult, emigrarea forței de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care
fie ca-și urmează părinții, fie sunt lăsați unor rude sau cunostințe apropiate care se ocupă doar superficial
de situația școlară a copiilor.
Ce se poate face pentru prevenirea abandonului școlar
Printre acțiunile ce pot fi întreprinse pentru reducerea ratei de abandon in țara noastra: integrarea elevilor
cu risc de renunțare la educație și menținerea acestora în sistemul școlar, creșterea responsabilizării
cadrelor didactice, reintegrarea elevilor deja aflați în abandon, monitorizarea stării sistemului pentru
prevenirea timpurie a crizelor și identificarea periodică a modificarilor în ceea ce privește factorii de
abandon școlar.
Un alt lucru ce se poate face este creșterea atractivității școlii. Iată câteva din acțiunile propuse de
experții UNICEF:
 activități extrascolșare desfășurate în școală (acțiuni de renovare/infrumusețare /curățire a școlii;
concursuri sportive; actiuni/concursuri de creație artistică; competitii de joc pe computer; etc.)
desfasurate in scolile din comunitati cu risc ridicat de abandon, precum si in liceele care atrag
elevi din astfel de comunitati.
 organizarea de intreceri intre echipe de elevi constituite in functie de cartierul de provenienta
 toate aceste actiuni sau ansambluri de actiuni trebuie sa aiba un caracter periodic, pentru a mentine
continuu elementul de atractivitate al scolii si a se constitui intr-un factor de antrenare constantă
a atenției elevilor în activități legate de spațiul școlar.
 motivarea pozitivă a participării poate fi dată prin acordare de premii simbolice grupurilor de
elevi care sunt mai performante în astfel de actiuni.
 planificarea acțiunilor cu pricina poate fi realizată cu participarea elevilor (dar nu doar a acelor
care NU prezintă risc de abandon) și a autorităților locale (acestea pot fi prezente în faze cheie
ale actiunilor, furnizând motivații pozitive atât elevilor cât și cadrelor didactice).
 utilizarea resurselor școlii pentru atragerea elevilor prin activități de timp liber.

60
 Un alt lucru care se poate face este utilizarea
experienției celor ce au renunțat la școală pentru a
preveni scăderea încrederii în educație.
 ar putea fi util ca elevi care au renunțat deja
prematur la scoala să intre în contact cu cei aflați în risc
de a abandona, povestindu-le care este imaginea lor
curentă despre școala, cum a decurs viața lor post-școlară.
 foști elevi ai școlii pot fi atrași să își prezinte
istoriile de viață în "mini-conferințe", în care dialoghează
cu actualii elevi.
 implicarea proactivă a cadrelor didactice în combaterea abandonului școlar si renunțării timpurii
la educație.
 stimularea administrațiilor locale și a ONG-urilor de profil să implice ca voluntari tinerii elevi de
clasa a VIII-a și de liceu proveniți din comunități cu risc ridicat de abandon în programe de suport
pentru bătrâni și familii aflate în nevoie
Până la urmă, care ar fi multitudinea de factori ce îi determină pe copii să nu mai meargă la școală?
Cauze din mediul familal: dificultățile materiale, modelul educațional oferit de părinți sau de frații mai
mari care sunt poate mai influenți, dezorganizarea familiei care atrage dupa sine dificultati materiale,
implicarea in activitati aflate la limita legii, intrarea pe piata muncii. Alte motive ce isi au sursa in cadrul
familiei: increderea scazuta in educatie, migratia circulatoarie, problemele intampinate de copii ce
parasesc sistemul de invatamant romanesc si apoi se intorc, si nu in ultimul rand etnica.
Factori care apar in comunități, unii specifici doar anumitor comunități: mariajul timpuriu și așa zisul
“furt de fete” care apar în comunitățile de etnici rromi; apariția unui copil, lipsa de securitate în anumite
zone și alții.
Factori ce apar în mediul școlar: neimplicarea, orientarea școlară și profesională, repetenția frecventă,
integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi, familiaritatea mediului școlar.
Programul "Soluții eficiente pentru prevenirea abandonului școlar"
Centrul Educația 2000+ și UNICEF au dezvoltat proiectul “Soluții eficiente pentru prevenirea
abandonului școlar: costuri și mecanisme”, pentru a oferi un sprijin concret, deși limitat în raport cu
necesitățile, pentru consolidarea eforturilor generale de abordare a acestui fenomen.

Să descoperim Europa!
prof. înv. primar Andreescu Raluca
Şcoala Gimnazială Nr. 10 Suceava

The Erasmus+ Programme provides transnational transfer of knowledge and experience, stimulating the
participating educators to implement innovative teaching practices in their classroom and to work
towards a framework for a common European approach for education in schools. „We School Europe”
is an Erasmus+ project aiming at the creation of a curriculum for European education. It started in
2017, involving schools from Italy, Poland, Estonia, Macedonia and Romania.

61
 Activităţile din cadrul Programului Erasmus+
reprezintă un real câştig pentru cadrele didactice care au astfel
posibilitatea de a se perfecţiona, familiarizându-se cu metode
noi, cunoştinţe, viziuni inovative asupra implicării elevilor în
actul de învăţare. În acelaşi timp, beneficiul este imens pentru
elevii implicaţi în acest program. Copiii sunt fascinaţi de tot
ce aduc nou aceste proiecte, de informaţiile legate de ce
înseamnă să fii elev în altă ţară şi, mai ales, de mobilităţile în
care au oportunitatea să participe.Din anul 2017, Şcoala
Gimnazială Nr. 10 Suceava, cu o lungă şi frumoasă tradiţie
legată de participarea la proiecte europene, a fost implicată în
Proiectul “We School Europe”, coordonat de Istituto Comprensivo “Erodoto” din Corigliano Calabro din
Italia, având ca parteneri, pe lângă unitatea suceveană, şcoli din Tartu - Estonia, Katowice - Polonia şi
Kumanovo - Macedonia.
Scopul major al acestui proiect este crearea unui
curriculum de predare a educaţiei europene în şcoli.
Pentru un profesor dornic să aducă Europa în clasă,
sarcina este destul de grea. Informaţiile despre Uniunea
Europeană sunt mai mult decât suficiente, dar cum
selectezi ce este important şi cum adaptezi pe înţelesul
şi stârnind interesul elevilor, mai ales în cazul elevilor
din ciclul primar?
De-a lungul celor doi ani care au trecut de la debutul
proiectului, aceasta a fost sarcina celor cinci echipe: să
selecteze informaţii, să le adapteze la particularităţile de
vârstă, să creeze “pachete complete” pentru activităţi, să le testeze şi să le îmbunătăţească în funcţie de
feed-back-ul primit.
Una dintre realizările majore de până acum este website-ul proiectului,
https://www.weschooleurope.info/, parţial completat în acest moment, dar care va fi în cele din urmă o
colecţie de informaţii, instrumente, activităţi practice care să-i ajute pe profesori să aducă Europa în
mijlocul copiilor într-un mod cât mai atractiv şi mai accesibil pentru vârsta lor.
Cum au descoperit elevii noştri Uniunea Europeană? Mai ales prin jocuri, prin animaţii grafice,
fie create de parteneri, fie jocurile propuse în secţiunea “Colţul
copiilor” (https://europa.eu/kids-corner/index_ro.htm ): “Să
descoperim Europa”, “Detectivii patrimoniului cultural”, “Maşina
timpului” sau “Joc de memorie”. Pentru activităţile de
documentare individuală, de un real folos au fost materiale precum
“12 lecţii despre Europa” de Pascal Fontaine sau materialele
didactice din Spaţiul profesorului, https://europa.eu/teachers-
corner/home_ro. Cu mult entuziasm s-au implicat şi în crearea
unui logo al proiectului, etapa finala fiind gândită sub forma unui
”Logovision”, o întâlnire pe Skype a elevilor din cele cinci ţări în
care fiecare ţară a acordat note desenelor selectate.
Cu la fel de mult entuziasm elevii au fost şi sunt implicaţi
în mobilităţi: în septembrie 2018, zece elevi din clasa a V-a au
participat la întâlnirea de proiect din Tartu, Estonia, urmând ca alţi
zece elevi de clasa a IV-a să participe în mai 2019 la activităţile
din Corigliano Calabro, Italia.

62
 Pași către o educație europeană
prof. înv. Anton Elena-Daniela, Runcan Daniela-Georgiana
Școala Primară „Sf.Ioan cel Nou de la Suceava”

Summary: The essay presents a series of regulatory measures regarding the aligning Romanian
education to European standards.The purpose and objectives are clear andobjectives aim at using
methods and techniques of teaching pupils to the European ones. These are very necessary in view of the
permanent opening of the pupils to everything that is new and interesting for enriching their knowledges.
School, family, teachers and pupils must constantly form a team for the well-being and future of the
children. This is the only way to speak of a Romanian education at European standards.

Soliditatea construcţiei Europei unite, prind ezvoltarea comunităţilor ei, depinde nu numai de
puterea economică şi financiară a ţărilor membre ale Uniunii Europene, dar şi de prestigiul cultural
pregătit ,creat şi afirmat prin sistemul educaţional.
Şi, după cum prevede Tratatul de la Maastricht, rolul Uniunii este de a contribui la dezvoltarea
unei educaţii de calitate, susţinându-se cooperarea statelor member în acest domeniu de mare răspundere
pentru viitorul social al comunităţii europene.
Uniunea Europeană finanţează acţiuni de politică educaţională comunitară prin programe variate,
printre care: Socrates, Erasmus, Tempus, Comenius, Leonardo da Vinci, Euridice ş.a. Având convingerea
importanţe iinvestiţiei în om prin educaţie, experţi în domeniul educaţiei au supus dezbaterii, în
forumurile de conducere ale Uniunii Europene, problematica educaţiei în perspectiva dezvoltării
personale a tinerilor, formări iprofesionale şi a integrării lor active în viaţae conomică şi culturală a
societăţii.
Astfel, în cadrul dezbaterilor Consiliului European, la Lisabona, înmartie 2000, s-a evidenţiat
importanţa educaţiei pentru promovareac ompetenţei, competitivităţii şi calităţii profesionale dobândite
într-un învăţământ de calitate, pentru promovarea incluziunii (integrării) sociale şi reducerea excluziunii
(marginalizării) sociale. La Stockholm, în martie 2001, Consiliul European a adopta tRaportul
„Obiective viitoare ale sistemelor de educaţie şiformare” pentru a direcţiona îmbunătăţirea calităţii şi
eficienţei sistemelor de educaţie şi formare în spaţiul UE, facilitarea accesului larg la sistemul de educaţie
şiformare şi deschiderea lor către lume. În anul 2002 s-au adopta tunele documente privind învăţarea
permanent şi cooperarea în domeniul formării profesionale şi obiectivele acesteia. Priorităţile urmărite
prin cooperare sunt: consolidare adimensiunii europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale,
recunoaşterea competenţelor şi calificărilor și asigurarea calităţii învăţământului.
Ca și obiective strategice europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale, amintim:
obiectivele privind accesul la educaţie (extinderea accesului la educaţie şi reducerea abandonului şcolar,
îmbunătăţirea accesului la educaţie şiformare pentru persoanele dezavantajate), obiectivele privind
competenţele de bază, antreprenoriat şi limbi străine (dezvoltarea competenţelor necesareî ntr-o
societate a cunoaşterii – comunicarea în limba maternă, în limbi de circulaţie internaţională, abilităţi
privind tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, competenţe civice şi interpersonale, antreprenoriat,
conştiinţă culturală; dezvoltarea spiritului antreprenorial; îmbunătăţirea învăţării limbilor străine),
obiective privin dconsilierea şi orientarea profesională (crearea unui spaţiu european al dezvoltării şi
formării prin asigurarea consilierii profesionale de-a lungul vieţii; crearea unor politici competitive de
consigliere şi orientare profesională; îmbunătăţirea serviciilor de consigliere şi orientar eprofesională;
îmbunătăţire aaccesului la aceste servicii).
De asemenea, mai pot fi menționate și obiectivele privind educaţia antreprenorială (introducerea
educaţiei antreprenoriale în curriculumul naţional; lărgirea ariei antreprenoriale la nivelul învăţământului
superior; implicarea antreprenorilor şi companiilor locale în desfăşurarea activităţilor educative;
63
pregătirea profesorilor; dezvoltarea spiritului antreprenorial: iniţiativă, creativitate, risc), obiectivele
privind egalitatea de şanse (promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în viaţa economică,
socială, în privinţa exercitării drepturilor; facilitarea integrării sociale a tinerilor; sprijinirea integrării
sociale a persoanelor cu handicap, cu dizabilităţi), obiective privind formarea formatorilor(îmbunătăţirea
educaţiei şi formării pentru formatori şi pentru profesori; creşterea calităţii educaţiei pentru pregătire
aprofesorilor şi formatorilor; dezvoltarea unui cadru comun european al competenţelor şi calificărilor
profesorilor şi formatorilor; formarea iniţială calitativă a profesorilor; dezvoltarea unei culturi a
mobilităţii profesionale; dezvoltarea profesională continuă; promovare adimensiunii europene în
formarea prin cercetare şi informare), obiectivele privind noile tehnologii informaţionale şi de
comunicare-TIC (asigurarea accesibilităţii la infrastructura TIC; dobândirea de către tineri a
competenţelor digitale de bază; formarea profesorilor, administratorilorş i a directorilor de şcoli;
integrarea TIC în curriculumul şcolar) și obiectivele privind formareac ontinuă (transpunerea în realitate
a conceptului de formare continua prin multiplicarea oportunităţilor de formare continuă; asigurarea
accesului la formare continuă; recunoaşterea şi validarea formării nonformale şi informale).
În Comisia Europeană, în 2005, s-a dezbătut Cadrul European al calificărilorş i s-a făcut
recomandarea ca fiecare ţară membră să stabilească Cadrul Naţional al calificărilor, în corelaţie cu cel
european, urmărindu-se opt niveluri ale rezultatelor învăţării pentru categoriile :cunoştinţe,
deprinderi,competenţe generale,competenţe profesionale. Factorii educativi-familia, şcoala,
universitatea, mass-media, instituţiile de cultură, internetul-pot şi trebuie să se implice în formarea
conştiinţei şi a conduitei europene. Strategia politicii în domeniul educaţiei şi învăţământului are ca
repere: crearea mediului educational favorabil accesului la valorile culturii şi civilizaţiilor europene;
crearea deschiderii spre acceptarea interferenţelor cu valorile culturii şi civilizaţiilor neeuropene;
cunoaşterea şi respectarea valorilor culturilor şi civilizaţiilor neeuropene; întărireaid entităţii naţionale;
acceptarea şi respectarea valorilor Uniuniii Europene ;cooperarea şi colaborarea cu ţările lumii pentru
securitate, pace şi prosperitate.
Agenţii educativi-părinţii, învăţători, profesori, mentori –trebuie să aibă deschiderea şi pregătire
anecesară pentru a favoriza copiilor şi tinerilor asimilare avalorilor culturii şi civilizaţiei naţionale şi
europene, cunoaşterea şi respectarea valorilor culturilor şi civilizaţiilor neeuropene.
Copiii ş itinerii trebuie să înţeleagă şi să accepte faptul că dobândirea cetăţenie ieuropene
înseamnă aderarea la valorile promovate şirespectarea lor,că a fi europeni înseamnă şi a merge în Europa
şi a aduce Europa acasă prin performanţele proprii, a se comporta ca reprezentanţi ai naţionalităţilor sau
etniilor cărora le aparţin, dar în spirit european , a gândi european , păstrându-şi identitatea naţională. Ei
trebuie pregătiţ ipentru a-şicunoaşte drepturile dar şi obligaţiile pentru a face faţă concurenţei
profesionale, pentru a se afirma în condiţii de competitivitate.
Integritatea europeană este o provocare atâ tpentru ţările member câtş ipentru cele ce aspiră la
un asemenea statut. Acestei provocări i se poater ăspunde prin educaţia în spiritul valorilor europene şi
al integrării europene ce poate fi considerată o componentă a „noilor educaţii”, dar şi un principiu al
educaţiei integrale Politicile şi strategiile de asigurare a calităţii în sistemul naţional de învăţământ din
România vor fi permanent corelate cu orientările şi acţiunile promovate la nive leuropean şi mondial.
MinisterulEducaţiei, prin politicile promovate şi prin strategii specifice de aplicare a acestora,
asigură cadrul de realizare a calităţiilor serviciilor educaţionale, toate eforturile fiind concentrate pe linia
creşterii calităţii şi a compatibilizării sistemului de învăţământ românesc cu sistemu leuropean, însă
pentru ca strategia de reformă a învăţământulu iromânesc să aibă cu adevărat success este nevoie ca ea
să aibă în vedere toate nivelurile învăţământului, de la cel preşcolar la post-universitar.

Bibliografie:
1 .Rodica Şovar-Educaţia timpurie între deziderat şi realitate-Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3-
4/2006

64
2. .Dan Carmagiu, Broțura Eduația, formarea profesională și tineretul, Ed. Sport șicultură, București,
2004;
3. https://eacea.ec.europa.eu/sites/2007-2013/archiving

Managementul clasei – noi teorii

prof. înv. primar Flandorfer Daciana-Alina
Școala Gimnazială „Ion Creangă“ Suceava

Adeseori studiul asupra structurii unui sistem se concentrează asupra a ceea ce face respectiva
structură stabilă. Cercetările lui Prigogine şi Stenger (1984) cu privire la sistemele dinamice au arătat
faptul că dezechilibrul este necesar creşterii. Nu structura este importantă, ci procesul datorită căruia
sistemul funcţionează. (Wheatley, 1994) Bennis (1985) sugerează că liderii: (a) au o viziune a targetului
ce trebuie atins, (b) trebuie să comunice această viziune celor din jurul lor, (c) se poziţionează acolo unde
este nevoie de ei şi (d) au curajul să părăsească zonele lor de confort pentru a se urca pe o sârmă care să-
i ducă în locul dorit. Reţineţi faptul că Bennis vorbeşte despre o detaliere a procesului – acesta
îndreptându-se spre ceva mai degrabă decât spre structura care este creată.
Încă din cele mai vechi timpuri societatea a fost influenţeată de către viziunea ei asupra ştiinţei.
Au trecut doar câteva decenii de la paradigma newtoniană care şi-au pierdut rostul în ştiinţă. Nu este
surprinzător faptul că aceste domenii de studiu care au fost modelate pe nicovala paradigmei newtoniene,
continuă această paradigmă constant, chiar dacă ştiinţele fizice s-au mutat acum într-o nouă direcţie, a
relativităţii în mecanica cuantică şi teoria haosului. Este foarte important de ştiut faptul că a survenit o
nouă înţelegere fundamentală a universului nostru. Este încă neclar unde va conduce această nouă
paradigmă a ştiinţei. Încă nu este pe deplin dezvoltată. O analogie similară s-ar putea imagina în lumea
europeană a anului 1544. Mulţi oameni s-au întrebat încotro s-ar putea să-i ducă această nouă teorie
despre Pământul care se-nvârte în jurul Soarelui. Mult mai multe progrese se vor face alegându-se
ipotezele corecte acum decât atunci.
Noile teorii sunt propuse de către ştiinţele sociale care sprijină şi coroborează cu noua ştiinţă.
Metodele disciplinei la clasă nu sunt imune la această examinare. Noile şi vechile teorii trebuie
deopotrivă evaluate în lumina dependenţei lor faţă de paradigma newtoniană. Aceste evaluări pot duce
către un succes mai mare şi către o înţelegere în determinarea eficienţei managementului sau conducerii
clasei de elevi. Teoria controlului, terapia realităţii, teoria X şi teoria Y sunt exemple de teorii de
comportament organizaţional ale modelului post-industrial care promovează autonomia elevului.
Tehnicile comportamentale îşi fac griji în privinţa a cum se prezintă structura decât unde va duce procesul
în sine.
A. Toffler vorbeşte despre caracteristicile organizaţiei viitorului, pe care o numeşte „adhocraţie“,
o organizaţie care primeşte foarte multe informaţii ceea ce implică necesitatea unei adaptări rapide.
Indivizii unei astfel de societăţi trebuie să fie persoane creative care trebuie să aibă o mobilitate crescută
şi să fie foarte adaptabili, astfel încât să poată să ţină pasul cu schimbările rapide caracteristice societăţii
postmoderniste. (Tofler, 1990).
Calitatea actului educaţional este condiţionată într-o mare măsură de profesionalismul cadrelor
didactice. Profesorii joacă diverse roluri într-o sală de clasă, însă unul dintre cele mai importante este
acela de manager al clasei. Într-o sală de clasă prost gestionată, predarea şi învăţarea eficientă nu se pot
realiza. Profesorii eficienţi vor realiza progrese cu toţi elevii, indiferent de nivelul de eterogenitate din
clasele lor.
Profesorul ca manager al clasei de elevi trebuie să aibă o viziune de ansamblu asupra
învăţământului şi educaţiei, să elaboreze proiecte educaţionale, să organizeze activităţi didactice şi
educaţionale, să coordoneze elevii în procesul de învăţare, să rezolve situaţii conflictuale, să consilieze

65
elevii cu probleme etc. Ca urmare, profesorul are nevoie de o formare continuă atât pentru a deveni un
bun manager, cât şi pentru a se adapta el însuşi ca individ la societatea postmodernistă.
Ideea centrală a teoriei constructiviste este că învăţarea este o construcţie şi nu o însuşire de
informaţii transmise şi receptate pasiv. Este cerută angajarea activă a elevilor, luarea în considerare a
individualităţii lor, a contextului real în care se află. Este vorba de reabilitarea rolului elevului în învăţare,
a proceselor lui cognitive interne, a subiectivităţii în interpretare. Elevii învaţă să-şi construiască propria
cunoaştere sub îndrumarea profesorului care este organizator, facilitator, coordonator.
În general, profesorii nu vor să dea controlul elevilor. Profesorii sunt instruiţi că un profesor bun
se caracterizează prin faptul că îşi controlează clasa. (Taylor, 1987) De multe ori, măsura în care
profesorii îşi controlează elevii la clasă este văzută de către conducerea şcolii ca o măsură a calităţii unui
profesor. Cei care sunt la conducerea şcolii apreciază în general dacă un profesor nu le trimite niciodată
un elev în biroul directoral şi văd în aceasta o dovadă că profesorul deţine controlul şi că îşi face meseria
cum trebuie. (Edwards, 1994)
Profesorii se tem că vor pierde controlul dacă elevii îşi vor câştiga propria autonomie. Controlul
reprezintă o problemă cu care se luptă foarte multe persoane ce deţin roluri de conducere. În ciuda
caracterului să ciclic, lumea afacerilor a acceptat doar în ultimele decenii faptul că centralizarea puterii
ar putea să nu fie cea mai bună alegere ca formă de conducere. Sistemele de conducere din armata Statelor
Unite oferă un exemplu interesant. În războiul din Vietnam, armata militară s-a bazat pe modelul
conducerii centralizate. Cele mai multe decizii se luau la Pentagon sau la Casa Albă. Chiar şi deciziile
tactice referitoare la câmpul de luptă erau de cele mai multe ori luate la o masă din Washington D.C.
Dacă ar fi să comparăm acest stil de conducere cu cel din Războiul din Golf din 1991este evident că
armata SUA acceptă acum faptul că autonomia şi controlul local reprezintă un stil de conducere mai
eficient.
Profesorii se tem că elevii cu mai mult control nu vor dori să înveţe ceea ce li se predă. Aceasta
este o formă de gândire bazată pe Teoria X. O analiză a Teoriei X şi Teoriei Y ale lui McGregor (1967)
i-ar ajuta pe profesori să înţeleagă că elevii vor să înveţe. Dacă s-ar reduce barierele care împiedică
învăţarea, elevii vor dori să înveţe din propria motivaţie intrinsecă. Rolul profesorului este să faciliteze
şi să ajute la înlăturarea acestor bariere. Profesorul nu ar trebui să-şi asume resposabilitatea motivării
elevului.
Profesorii nu cunosc metode alternative de disciplină care să permită o autonomie mai pronunţată
a elevului. Universităţile de stat promovează metode de disciplină autoritară în programele de pregătire
profesională. În general, profesorii nu sunt conştienţi că există metode alternative de disciplină şi nici nu
cunosc beneficiile pe care aceste metode le pot aduce educatorilor.
Controlul profesorilor asupra elevilor este privit de cele mai multe ori ca ţinta majoră a disciplinei
în clasă. Această obsesie a controlului este atât de prevalentă încât controlul este văzut ca fiind mai
important decât procesul de învăţare. (Edwards, 1994)
Glasser (1984) susţine că, controlul este necesar pentru echilibrul psihologic din viaţa fiecăruia.
Dorinţa de a controla este o trăsătură comună fiinţelor umane. În şcoli, această filozofie este adaptată
într-o măsură atât de mare încât disciplina propriu-zisă este văzută ca una şi aceeaşi cu controlul. „În
şcoli, interpretarea cea mai largă şi cea mai utilizată a cuvântului disciplină este aceea de control.”
(Wlodkowski, 1982, p.2)
Mulţi elevi nu ştiu de multe ori cum să-şi administreze propriul comportament. Această
incapacitate este o sursă comună de frustrare pentru părinţi. Copiii înşişi sunt frustraţi din cauza
incapacităţii lor de a face faţă problemelor vieţii. Ratele de suicid au crescut înfricoşător în ultimii 30 de
ani. „Numărul de sinucideri a crescut cu 300% în ultimii 30 de ani, iar încercările de sinucidere au crescut
de la 350% la 700%”.(Edwards, 1989, p.59)
Profesorii nu sunt pregătiţi să folosească metode de disciplină eficiente. (Fuhr, 1993; Hyman citat
în Harper & Epstein, 1989; Taylor, 1987) Deşi alte metode sunt permise, profesorii recurg de cele mai

66
multe ori la metoda Disciplinei Autoritare. Canter pretinde că 500000 de profesori au fost formaţi în
spiritul Disciplinei Autoritare. (Render, Padilla şi Krank, 1989) Nicio altă metodă nu şi-a dovedit
eficienţa în formarea atâtor de mulţi profesori.
Există o multitudine de dezbateri în domeniul educaţiei cu privire la relaţia dintre încrederea în
sine şi performanţa elevilor. Deşi o corespondenţă pozitivă între nivelul de performaţă şi încrederea în
sine ar părea logică, există suficiente cercetări care pun la îndoială existent unei astfel de corespondenţe.
(Moore, 1993; Kohn, 1994)
Deşi îmbunătăţirea încrederii în sine a elevilor nu ar conduce automat la creşterea performanţei,
este puţin probabil că vătămarea încrederii în sine va conduce tot la o performanţă ridicată. Copiii cu o
încredere de sine scăzută sunt mai predispuşi să creeze problem de disciplină. (Edwards, 1994) Kohn în
1994 se referă la acest aspect într-un articol care respinge corelarea pozitivă între încrederea de sine şi
performanţă. Kohn menţioneză că „ este foarte posibil ca elevii care se simt bine în pielea lor să nu fie
neapărat persoane empatice sau ambiţioase – şi totuşi, în acelaşi timp, cei care nu au încredere în ei înşişi
cu atât mai puţin intră în categoria celor de mai sus.”(p.272)
Teama şi stigmatul pedepsei publice nu trebuie subestimate. Le-am cerut unor persoane cu vârsta
cuprinsă între 60 şi 70 de ani să rememoreze experienţele din perioada şcolară. Majoritatea acestor
amintiri sunt negative – pedepse administrate de către profesori în faţa elevilor acum jumătate de secol
în urmă. Simt compasiune faţă de boboaca timidă care-şi va aminti întotdeauna numele ei scris pe tablă
pentru ceva care nu a fost din vina ei sau ar fi trebuit ignorat.( Gartrell,1987, p.10)
Există multe relatări potrivit cărora disciplina folosită în mod incorect poate avea efecte negative
de durată asupra copiilor.(Harper & Epstein, 1989) E dificil să susţinem că astfel de episoade au influenţe
pozitive asupra educaţiei copilului. Copiii au nevoie de o educaţie într-un mediu care nu le distruge
încrederea în sine.
Majoritatea educatorilor şi a publicului percepe disciplina ca fiind problema numărul 1 în şcoli.
(Wlodkowski, 1982) Deşi directorii şi profesorii percep disciplina ca fiind cea mai mare problemă,
profesorii ieşiţi de pe băncile facultăţilor continuă să se simtă extrem de nepregătiţi pentru
responsabilitatea care-i aşteaptă când îşi încep prima slujbă de profesor.( Taylor, 1987) Există o
multitudine de păreri referitoare la disciplina din clasă şi sistemele educaţionale existente din care
profesorii să poată alege.

Disciplina Autoritară
Sistemul disciplinar cunoscut sub numele de Disciplina Autoritară a fost creat de Lee şi Marlene
Canter în 1976. În primii 12 ani de implementare a programului „Lee şi Marlene pretind că au format un
număr de 300000 de profesori în ateliere din 48 de state – incluzând jumătate din profesorii din Oregon
şi California.” (Crockenberg, 1982, p. 59) Până în 1989 un număr de aproximativ 500000 de profesori
fuseseră formaţi în spiritul disciplinei autoritare. (Render, Padilla, şi Krank, 1989) Niciun alt sistem
disciplinar nu a pretins că a avut un număr atât de mare de acceptare şi implementare.
Disciplina autoritară îi învaţă pe elevi să accepte consecinţele acţiunilor lor. Aceasta are ca
„premiză de bază consolidarea unui comportament adecvat”. (Render, Padilla, şi Krank, 1989, p. 609)
„Responsabilitatea este exact lucrul la care se referă disciplina autoritară”. (Canter, 1988, p. 24) Cei care
practică disciplina autoritară trebuie să fie fermi în preluarea controlului la clasă. Se conturează un sistem
de pedepse şi recompense prin care elevii sunt înştiinţaţi atunci când se comportă corespunzător sau nu.
Elevii care fac alegeri necorespunzătoare suferă pedepse din ce în ce mai neplăcute. Canter îşi exprimă
îngrijorarea faţă de profesorii care „petrec prea mult timp pedepsin copiii...Pozitivismul şi laudele
reprezintă cheia succesului în disciplina autoritară.” (Canter, 1988, p. 24)
Disciplina autoritară este în general cnsiderată ca fiind uşor de învăţat. „Disciplina autoritară
reprezintă o alternativă atractivă completă, uşor de înţeles şi uţor de implementat”. (Curwin şi Mendler,

67
1989, p. 83). Disciplina autoritară pare să fie sistemul disciplinar cel mai uşor de implementat.(Emmer,
1986; Edwards, 1993) Cu doar câteva ore de formare ăntr-un seminar, profesorii se simt adesea suficient
de încrezători în implementarea disciplinei autoritare. (Curwin şi Mendler, 1989; Emmer, 1986;
Edwards, 1993)
Există mulţi critici ai disciplinei autoritare. Cercetările cu privire la eficienţa unui sistem
disciplinar atât de vast acceptat sunt limitate. (Curwin and Mendler, 1989) „Am găsit doar 16 studii (10
disertaţii, 3 jurnale şi 3 rapoarte) care să corespundă criteriilor noastre de eficienţă. La fel de
surprinzătoare este şi natura acestor studii. Nici măcar unul din ele nu a investigat în mod sistematic
eficienţa programului prin comparaţie cu vreo altă aprofundare specifică.” (Render, Padilla şi Krank,
1989, p. 72).
Deşi disciplina autoritară este larg folosită, există foarte multe opinii care susţin că face mai mult
rău decât bine. (Watson, 1982; Crockenberg, 1982; Curwin şi Mendler, 1989; Gartrell, 1987) De multe
ori stima de sine a elevilor scade din cauza metodelor născute din această disciplină. „Controlul excesiv
este aparent un factor major care contribuie la crearea condiţiilor de risc pentru elevi.” (Edwards, 1994,
p. 344)
Disciplina autoritară este de asemenea criticată şi pe baza faptului că justifică faptul că toate
problemele din clasă pleacă de la elevii care nu ştiu să se comporte. (Curwin and Mendler, 1989) „Soţii
Canters nu admit nicăieri în cartea lor faptul că problemele de comportament în clasă ar putea să fie
rezultatul predării deficitare.” (Crockenberg, 1982, p. 63) Elevii sunt forţaţi să accepte regulile
profesorilor sau dacă nu, suferă consecinţele. Parametrii de control sunt implementaţi cu stricteţe cu
foarte puţină sau aproape inexistentă democraţie la clasă. Profesorului îi revine sarcina de a face şi de a
implementa regulile la clasă. „Profesorul ştie ce se cere ... Părinţii trebuie să adopte cerinţele profesorului.
Orice încercări din partea părinţilor de a critica modul de predare sunt înţelese ca fiind manipulări externe
ne drepte şi nejustificate.” (Crockenberg, 1982, p. 63) Hitz (1988) descrie disciplina autoritară ca fiind
„etalare puterii în detrimentul dezvoltării unui comportament responsabil.” (p. 25)
Teoria x şi Teoria y
Teoria x şi Teoria y sunt nişte exemple de gândire non-newtoniană. McGregor (1967) nu discută
despre două tipuri de oameni, ci despre două feluri în care oamenii sunt priviţi. Teoria X este newtoniană,
Teoria Y este post-newtoniană. Potrivit Teoriei X oamenii prestează un volum mic de muncă necesar
îndeplinirii unei sarcini. Potrivit Teoriei X este nevoie de folosirea unor tehnici care să se determine să
faci ceea ce trebuie.
Potrivit Teoriei Y toţi oamenii vor să aibe succes, dar există obstacole care le împiedică progresul.
Dacă aceste obstacole sunt înlocuite, aceşti oameni pot avea acelaşi succes ca oricine altcineva.
McGregor (1967) susţine că „Teoretic, răspunsul la întrebarea pe care o adresează atât de des
cercetătorilor de comportament – „Cum se motivează oamenii?” – este: oamenii nu se motivează. Omul
este prin natura sa motivat.” (p. 10) Această aprofundare propune o abordare holistică a soluţiilor. Teoria
Y promovează independenţa sau autonomia, în timp ce Teoria X doar încurajează oamenii să atingă ţeluri
prestabilite.
Gartrell (1987) sugerează că disciplica autoritară pedepseşte copii „pentru că au o anumită
problemă în loc să-i ajute să soluţioneze problema.” (p. 10) Acest exemplu ilustrează faptul că disciplina
autoritară se bazează pe o perspectivă de tip Teoria X.
Potrivit paradigmei post-newtoniene, aplecare asupra procesului este mult mai importantă decât
încercarea de a anticipa comportamentul. Ceea ce promează este procesul de depăşire a obstacolelor. Prin
efort şi concentare asupra obstacolelor educatorii vor fi mai degrabă în poziţia în care pot lucra pe un
spectru de obstacole, decât să încerce să anticipeze comportamentul unui individ. Această înţelegere a
paradigmei post-newtoniene îi ajută pe educatori să înţeleagă de ce Teoria Y ar putea fi o metodă mai
viabilă de catalogare a indivizilor şi soluţionarea problemelor acestora.
Teoria controlului

68
 Teoria controlului a fost dezvoltată de William Glasser în anul 1984. Ulterior Glasser a dezvoltat
şi Teoria realităţii în anul 1989. Glasser (1984) susţine că există patru tipuri de nevoi umane. Acestea
sunt: iubirea, controlul, libertatea şi starea de bine. Aceste patru componente sunt necesare pentru un
echilibru psihologic sănătos. Copiii trebuie învăţaţi cum să-şi comtroleze comportamentul. Oamenii au
imagini în mintea lor care însumează percepţia acestora despre lume. Aceste imagini includ percepţiile
despre propriile lor nevoi şi cum pot fi satisfăcute. „Totuşi, majoritate oamenilor nu cred că au opţiuni.”
(Glasser, 1989, p. 2) Responsabilitatea unui profesor constă în a-i învăţa pe elevi că pot alege cum să
acţioneze. „Responsabilitatea profesorului este de a-i ajuta pe elevi să facă alegerile cele mai bune prin
scoaterea în evidenţă a legăturii dintre comportamentul elevului şi consecinţele acestuia.” (Emmer, 1986,
p. 7)
Glasser pune accent pe faptul că oamenii nu se văd într-o postură negativă. Fiecare are o imagine
în care se vede fericit şi plin de succes. Oamenii pot uneori să aleagă acţiuni autodistructive, dar ei nu
intenţionează să se distrugă. Imaginile au un scop în viaţa oamenilor; altfel nu ar exista. (Edwards, 1993)
Terapia prin realitate reprezintă o serie de paşi care îi ajută pe copii să înţeleagă alegerile pe care
le fac. Mai întâi profesorul îl ajută pe elev să-şi identifice comportamentul necorespunzător. Apoi, îl ajută
să identifice consecinţele acestui comportament. Profesorul nu încearcă sub nicio formă să propună alte
consecinţe diferite sau artificiale. Este foarte important ca elevul, şi nu profesorul, să identifice
consecinţele. Apoi elevul să creeze un plan prin care comportamentul necorespunzător să fie înlăturat. În
sfârşit profesorul îl ajută pe elev în implementarea cu succes a planului de acţiune sau îl lasă să sufere
consecinţele. (Edwards, 1993)
Problemele identificate în teoria controlului şi terapia realităţii sunt legate de faptul că
implementarea acestor programe necesită o pregatire de durată şi consumă foarte mult timp la clasă.
(Edwards, 1993) Emmer (1986) raportează că „potrivit studiilor în domeniul terapiei realităţii care au
evaluat efectele asupra unor variabile din rândul elevilor... cel puţin un elev a avut un rezultat total diferit
de toţo ceilalţi din grupele E (experimental) şi C (de control) sau un rezultat diferit de la pre- şi post-
evaluare.” (p. 15)
Teoria controlului este o teorie relativ nouă care se încadrează în afara paradigmei newtoniene.
Glasser (1993) susţine că „Teoria controlului este o nouă explicaţie a modului în care alegem să trăim
viaţa: este de fapt o nouă psihologie.” (p. 122) Teoria controlului propusă de Glasser sugerează faptul că
unul dintre criteriile care contribuie la sănatatea noastră psihologică este controlul asupra prorpiei
noastre vieţi. Există un conflict între teoria behaviorismului lui Skinner şi conceptul de autonomie a
elevilor la clasă. Teoria lui Skinner care pleacă de la paradigma newtoniană sugerează faptul că oamenii
pot fi controlaţi prin aplicarea de pedepse şi recompense.
Potrivit lui Glasser (1989), punerea elevului la colţ până când se conformează aşteptărilor noastre,
nu conduce la dezvoltarea unui adolescent din punct de vedere psihologic. Când tinerii ating vârsta de
18 ani societatea pretinde că aceştia să ia decizii complexe şi raţionale; şi totuşi, behaviorismul pune
accent pe conformare şi nu pe dezvoltarea abilităţilor cognitive. Prioritatea trebuie să se schimbe de la o
concentrare asupra activităţilor cu consecinţe prevăzute la o atenţie asupra procesului de însuşire a
bilităţilor cognitive.
Behaviorismul
Potrivit lui Newton o mare parte din transformările care sunt actuale în învăţământul contemporan
pleacă de la dorinţa de a fi ştiinţifice. Modificarea comportamentală a lui Skinner are la bază modelarea
copilului în scopul conformării prin folosirea unor pedepse şi recompense standard. Anticiparea este un
element important al teoriei lui Skinner. Tehnicile de modificare comportamentală pleacă de la ideea că
anumite pedepse şi recompense vor da naştere unor rezulate previzibile în comportamentul copiilor.
Behaviorismul prpune un sistem care să schimbe copiii ca aceştia să se conformeze unor norme prescrise.
Această conformare limitează autonomia elevului. După cum e de aşteptat în paradigma newtoniană,
teoria constă în anticiparea rezultatelor prin detalierea corectă a condiţiilor şi ecuaţiilor iniţiale care

69
prescriu un anumit tip de acţiune asupra acestor condiţii iniţiale. În cazul teoriei lui Skinner condiţiile
iniţiale sunt indivizii, iar ecuaţiile sunt acele tehnici de comportament care-şi propun să schimbe indivizii.
Este perfect adevărat faptul că atunci când ştiinţele comportamentale trec de la simpla colectare
de informaţii la recomandarea unor planuri de acţiune prin însăşi anticiparea consecinţelor, nu au foarte
mare succes. Psihologia aplicată este de regulă un amestec de ştiinţă şi intuiţie... Chiar de la început
aplicarea unei analize experimentale a comportamentului a fost diferită. A fost exacerbat de concentrată
asupra consecinţelor. (Skinner, 1976, p.viii)
Canter descrie disciplina autoritară ca reprezentând învăţarea elevilor despre consecinţele
propriilor acţiuni. „Elevii îşi aleg propriile [consecinţe]. Profesorii autoritari nu îşi pedepsesc elevii.
Elevii sunt învăţaţi să-şi accepte consecinţele propriilor acţiuni.” (Canter, 1988, p. 24) Acest exemplu
evidenţiază modelul newtonian al condiţiilor standard care dau naştere la rezultate previzibile.
Bracey (1994) subliniază că „15 ani de cercetări au confirmat c ă oferirea unei recompense pentru
un comportament plăcut scade probabilitatea ca acest comportament să fie repetat ulterior în circumstanţe
în care lipseşte recompensa.” (p. 494) În numele ştiinţei newtoniene educatorii supun copiii la disciplina
autoritară. Behaviorismul lui Skinner şi disciplina autoritară a lui Canter sunt în cercări ale psihologiei
ca ştiinţă socială de a imita paradigma newtoniană.
Calitatea ar trebui să fie definită în termeni nonmatematici. Succesul unui elev nu este definit de scorul
pe care acesta îl obţine la un examen. Scopul educaţiei ar trebui să fie dorinţa elevilor de a învăţa mai
mult şi de a se simţi bine cu priovire la ceea ce fac în clasă. (Glasser, 1993) Prin urmare nu contează ce
se predă, ci cum se predă. Aşa liderii transformării au o viziune a viitorului, la fel şi educatorii ar trebui
să aibe o viziune a educaţiei dincolo de indexul Dow Jones pentru educaţie. (Guthrie, 1993) Tehnicile de
managementul clasei sunt prioritare. Educatorii trebuie să-şi dezvolte o viziune a clasei lor bazată pe
principii moderne. Prea mulţi profesori renunţă la paradigma newtoniană de management în favoarea
paradigmei dde conducere post-newtoniene. În viziunea clasei perfecte managerii au loc mai puţin, iar
liderii mai mult. Obiectivul liderilor este acela de a oferii o viziune elevilor, spre deosebire de managerii
care cer conformarea. (Bennis, 1992)
Analiza tranzacţională
Analiza tranzacţională studiază interacţiunile de comportament dintre elevi şi profesori. (Harris,
1967) Harris propune trei etape de dezvoltare numite ego-stări Aceste etape sunt numite: Copil, Părinte,
Adult. Secretul succesului în analiza tranzacţională este ca profesorii să rămână în stadiul de adult şi să
recunoască stadiul elevilor din jurul lor. Astfel, profesorii pot să identifice jocurile elevilor şi să-i înveţe
să se comporte în stadiul adultului.
Această aprofundare are ca avantaje faptul că elevii sunt încurajaţi să-şi monitorizeze propria
comunicare şi propriul comportament. Dezavantajele acestui sistem constau în dificultatea acestuia
pentru elevi şi în faptul că elevii pot să se psihoanalizeze unii pe alţii. (Edwards, 1993)
Modelul Ginott
Modelul Ginott se bazează pe comunicarea dintre elev şi profesor. Această abordare are ca
prioritate evitarea criticilor şi efortul de a înţelege sentimentele elevilor. Profesorii sunt încurajaţi să
faciliteze autonomia elevilor şi să încerce să-i ajute să deţină controlul asupra propriilor lor acţiuni.
Aceste obiective se realizează prin stabilirea unei linii de comunicare cu elevii rezonarea cu ei. (Edwards,
1993)
Modelul Key
Modelul Key consideră că personalitatea copiilor se construieşte pe nişte standarde însuşite.
Aceste standarde sunt folosite constant de către oameni în evaluarea propriilor lor acţiuni. Prin predarea
şi consolidarea acestor standarde interne, copii pot fi învăţaţi să fie autonomi şi responsabili pentru
propriile lor acţiuni. Elevii au implicit motivaţia intrinsecă de a se comporta corespunzător cu condiţia
de a fi învăţaţi cum să o facă. Responsabilitatea pentru propria motivaţie şi responsabilizarea propriului

70
comportament revine în totalitate elevilor. Profesorii nu trebuie să preia aceste responsabilităţi de pe
umerii elevilor. Profesorii trebuie să-i înveţe pe elevi cum să se automonitorizeze. (Kay & Kay, 1994)
Modelul Jones
Fredric H. Jones a pus bazele unui model de disciplină la clasă care pune accentul pe prezenţa
fizică a profesorului. Modelul Jones pleacă de la premisa fundamentală că elevii trebuie să fie controlaţi
şi că acest control poate să fie exercitat prin limbajul trupului, administraţie şi suport parental. Profesorul
trebuie să înţeleagă noţiunea de prezenţă de scenă. Efectele bumerang ale prezenţei profesorului vor
afecta păe fiecare elev în parte dacă profesorul este suficient de ferm. Întreruperea predării, privirea
intensă şi apropierea ca postură de elev sunt tehnici puternice de intimidare care ar trebui să oprească
elevii din obraznicii. (Edwards, 1993)
Recomandări
1. Instruirea în tehnicile disciplinei este necesară oricărui profesor. Mulţi dintre profesori ştiu foarte
puţin sau aproape nu cunosc deloc tehnicile disciplinei nonbehavioristice, atfel încât sunt absolut
încântaţi să afle despre aceste metode alternative.
2. Tehnicile disciplinei nonbehavioristică trebuie predate profesorilor mai mult decât o dată. Aceste
tehnici sunt extrem de dificil de înţeles şi extrem de dificil de aplicat la clasă.
3. Profesorii trebui mai întâi să joace un joc de rol în terapia realităţii de mai multe ori într-un mediu
propice învăţării-cum ar fi în cadrul unui seminar-pentru ca apoi să poată aplica această metodă la clasă.
Deşi profesorii ar putea alege această metodă ca fiind preferata lor, s-ar putea ca aceştia să nu aibă succes
în aplicarea ei fără o practică suficientă.
4. Managementul clasei este un proces continuu care poate fi prea puţin probabil învăţat într-un
singur seminar. Este ştiut bine faptul că seminarii despre disciplină se întind pe durata unei zile, iar un
astfel de seminar scurt nu poate oferi toate informaţiile necesare profesorilor în a lua o decizie
educaţională referitoare la tehnicile de disciplină la clasă.

Bibliografie
Bennis, W.G., & Nanus, B. (1985). Leaders: The strategies of taking charge. New York: Harper
Perennial.
Bennis, W.G. (1992). Managing the dream: Leadership in the 21st Century. In W. E. Rosenbach & R. L.
Taylor (Eds.), Contemporary issues in leadership (3rd ed., pp. 213-218). Boulder, CO: Westview.
Edwards, C. (1993). Classroom discipline and management. New York: Macmillan College.
Edwards, C. (1994). Learning and control in the classroom. Journal of Instructional Psychology, 21(4),
340-346.
Glasser, W. (1984). Control theory. New York: Harper and Row.
McGregor, D. (1967). The professional manager. New York: McGraw-Hill.
Moore, R. (1993). Grades and self-esteem. American Biology Teacher, 55(7), 388-9.

Influențe europene în Educația Parentală din România

prof. înv. primar Gabor Brîndușa
Școala Gimnazială ,,Ion Creangă” Suceava

Educatia parentală a fost resimțită ca o necesitate în România mai ales in ultimul deceniu.
Decembrie 1989 a adus o deschidere totală către aspecte de cultură și civilizație contemporană care au
marcat puternic viata fiecaruia dintre noi, dar si schimbari dramatice ale mediului social, care trebuie
integrate cu grijă pentru a lăsa loc pentru cât mai puține disfuncții ulterioare.
Modelul european de Educație parentală este implementat și în România. UNICEF și HoltIS au
dezvoltat în România curricula pentru părinți cu copii de la naștere la 18 ani. De asemenea, în cadrul
71
proiectului pilot Educație Incluzivă de Calitate, UNICEF împreună cu HoltIS au reușit să obțină o
implicare record a taților. Pe durata proiectului, media participanților tați la cursurile de educație
parentală a fost de 25 %, în timp ce media la nivel internațional este de 5,9%. În ultimii șase ani, UNICEF
împreună cu HoltIS au construit o rețea de peste 800 de educatori parentali care au sprijinit peste 31.000
de părinți din întreaga țară să își îmbunătățească abilitățile și cunoștințele pentru a avea grijă de copiii
lor. S- a a avut ca scop informarea și pregătirea specialiștilor în domeniul sprijinului parental și educației
parentale pozitive prin intermediul prezentărilor academice, workshopurilor, intervențiilor și studiilor de
caz. În cadrul conferinței au prezentate exemple de bună practică în educația parentală din șapte țări:
România, Franța, Marea Britanie, Italia, Spania, Republica Moldova și Bulgaria.
Programul National de Educatie Parentala este derulat in colaborare cu Ministerul Educatiei,
Cercetarii si Inovarii si inspectoratele scolare judetene din intreaga tara. Prin cursurile sustinute de FCN
s-au format resurse umane specializate in educatie parentala in fiecare judet; pe plan local proiectul
continua prin implicarea autoritatilor locale care asigura costurile necesare si prin voluntariatul cadrelor
didactice. Un numar de peste 4400 gradinite si aproape 500 de scoli din toata tara au fost incluse in acest
program si organizeaza periodic cursuri de educatie parentala dupa metoda „Educati Asa!”
Educația parentală și cursurile de parenting în România sunt utile pentru părinți indiferent de vârsta
copilului lor și/sau de statutul socio-economic al familiei, dar ea devine îndeosebi utilă atunci când
părintele nu a avut acces la educația formală, când nivelul de trai este scăzut iar părintele consideră că
școala nici nu este atât de importantă.
Părinți născuți într-o lume aproape imobilă, cu un anumit set de valori, în familii tradiționale, au
copii care sunt născuți într-o lume în continuă mișcare, cu valori complet diferite. Situatiile conflictuale
din familia contemporană (care se îndepărtează treptat de structura tradițională) apar cu o frecvență
ingrijoratoare, părintii nu reusesc să depaseasca barierele de comunicare, iar copilul este primul care are
de suferit, fiind expus abuzurilor si neglijării. S-a făcut simțită astfel o nevoie de reînnoire a cunostințelor,
deprinderilor si valorilor la care părinții să poată apela pentru a putea menține o bună comunicare pe
termen lung cu copilul, fără a renunța complet la valorile familiei, care rămâne în continuare cel mai bun
cadru de dezvoltare a copilului în fiecare din etapele sale de crestere. Programul National de Educatia
Parentala a fost răspunsul gasit de Fundatia Copiii Nostri in Romania pentru mai multa libertate,
întelegere si justitie in familie si pentru a facilita o integrare sociala si scolara optima a copilului. Fie că
este adresată copiilor sau adulților, accesul la educație este un simbol al nivelului bunăstării unei
comunități. Atunci când vorbim de acces la educație ne referim în primul rând la existența unei instituții
educaționale în comunitatea respectivă, la proximitatea acesteia și accesibilitatea la serviciile oferite de
aceasta din punct de vedere fizic (drumuri accesibile, mijoace de transport, distanțe reduse). Făcând
referire la beneficiar (copil sau adult), accesul la educație devine facil atunci când nevoile de bază îi sunt
îndeplinite în primul rând: dacă a mâncat în ziua respectivă, dacă a avut cu ce să se încalțe pentru a ajunge
la școală, dacă nu îi este frig și este odihnit, atunci copilul își va permite ”luxul” de a se bucura de
educație.
Rezolvarea acestei situații devine vizibilă atunci când descoperim corelația directă dintre nivelul
de educație și nivelul de trai: persoanele cu o participare mai îndelungată la procesul de învățământ au și
un nivel mai înalt al bunăstării – pe scurt, trăiesc mai bine. Întrebarea imediat următoare este cum anume
ar trebui să se intervină pentru a crește nivelul educațional al celor cu un nivel de trai scăzut astfel încât,
pe termen lung, să se faciliteze de fapt accesul la o viață mai bună pentru copiii ce provin din aceste
familii. Schema de intervenție în acest caz nu este de tip clasic, ci o include pe aceasta: astfel pe lângă
furnizarea unor mijloace minime de trai pentru aceste familii pe o perioadă scurtă de timp, li se oferă
acestora și câteva mijloace de a ”crește”. Astfel, un părinte care primește un minim de informație va
deveni mai implicat în educația copilului său pentru că el însuși va conștientiza că educația este un bun
pe care îl primești și pe care nu poți să îl pierzi niciodată. Prin participarea la cursuri de educație parentală,
părintele ajunge să înțeleagă rolul educației în transformarea copilului său în adult și pentru că el, adultule

72
se poate raporta la experiențe în care ar fi avut nevoie de cunoștințe mai ample dintr-un anumit domeniu,
în care viața lui ar fi fost mai bună dacă ar fi beneficiat de o educație mai amplă.
Educația parentală este benefică pentru că îl determină pe adult să accepte faptul că, indiferent de
vârsta pe care o are acum copilul său, acesta va deveni la un moment dat adult și va trebui să se descurce
singur pe baza cunoștințelor pe care și le-a însuțit sau a abilităților pe care le-a dobândit – prin aceasta
ne referim inclusiv la abilitățile sociale. În contextul actual ”cei șapte ani de acasă” nu descriu deci doar
un context spațio-temporal, ci fac evident referire la o perioadă în care copilul învață reguli noi, se
adaptează la contexte diverse, dobândește abilități de comunicare și relaționare alături de persoanele care
îl îndrumă pe acest traseu – fie că acestea fac parte din familie sau reprezintă o instituție educațională.
Prin participarea școlară a copiilor de vârstă preșcolară se pun bazele educaționale ce le vor permite
acestora o participare îndelungată la procesul educațional. Neparticiparea copiilor la educația preșcolară
îi va priva de integrarea facilă la nivelul învățământului primar, va face adaptarea școlară dificilă și va
facilita abandonul școlar timpuriu cu ample consecințe pe termen lung: analfabetism, nivel de trai scăzut,
șomaj, creșterea numărului de asistați social, etc. În fapt, acea persoană va fi mereu o victimă pentru că
nu va deține uneltele necesare pentru a-și furniza un nivel de trai mai bun.
Concret, prin implicarea părinților din România în cursuri de educație parentală, aceștia vor fi
stimulați să fie mai atenți la copii lor și la nevoile acestora. Vor deveni mai prompți în a furniza răspunsuri
adecvate la nevoile și cerințele acestora, vor cunoaște diferențele datorate vârstei sau temperamentelor
diferite și vor reacționa în cunoștință de cauză. Vor învăța să acționeze pentru binele pe termen lung al
copilului și vor ști să negocieze cele mai bune reguli pentru și împreună cu copiii lor.
Prin intermediul cursurilor de educație parentală, părinții vor afla că timpul petrecut alături de
copiii lor e la fel de important ca munca pe care o depun pentru a le furniza un trai decent și că inclusiv
pentru copii lor recompensele imateriale sunt la fel de bune ca cele materiale. Că este important în
procesul de creștere al unui copil să învețe de la o vârstă mică să respecte un program orar și că furnizarea
unei rutine îl va face mai disciplinat și va ușura sarcinile părintelui.
Implicarea părinților în cursuri de educație parentală după modelul european au ajutat la
consolidarea familiei, la o mai bună legătură între părinte și copil, inclusiv din punct de vedere emoțional,
alături de o mai bună înțelegere a nevoilor fiecăruia și de îndeplinire a acestora. Faptul că părintele știe
cum să răspundă nevoilor copilului său îl va asigura pe cel din urmă că părintele este disponibil și îl va
determina pe copil să fie mai receptiv la cerințele părintelui pentru că între cei doi se va crea o legătură
bazată pe colaborare, mai mult decât pe oponență. Astfel, părintele va transmite cu ușurință regulile noi
de învățare, de implicare în sarcinile școlare și/sau casnice – evident nu cele mai atractive pentru copil –
dar la care copilul va răspunde pozitiv deoarece la baza acceptării regulilor noi stă o relație bazată pe
respect, negociere și colaborare spre scopul comun de a evolua împreună.

Bibliografie:
 Miroiu, A., Pasti, V., Codita, C., Ivan, G. – 1998 „Invatamantul romanesc azi. Studiu de diagnoza”.
Iasi, Editura Polirom;
 „Educati asa” – suport de curs pentru specialisti care lucreaza in domeniul educatiei parintillor;

73
 Avantajele parteneriatelor educative
prof. înv. primar Găitan Mihaela
Școala Gimnazială Nr.10, Suceava

Educational partnerships are endeavors where one or more people or groups come together to enhance
the education of children.When this happens,the effect is greater than the sum of the two parts. These
partnerships do not happen instantly, and many times teachers and families face challenges because of
time, different priorities, language, and cultural barriers.. It is suggested that teachers acknowledge
student differences and value the concept of acculturation when working with students and their families.
The process of acculturation celebrates the students’culturally and linguistically diverse background
and encourages them to integrate their ideas, experiences, and beliefs into formal instructional practices
and content.

Un parteneriat este o înțelegere între două sau mai multe persoane care colaborează pentru a
atinge obiective comune.Acesta este într-adevăr eficient doar atunci când aduce beneficii ambelor părți.
Sunt multe caracteristici legate de parteneriatele educaționale eficiente. Cu toate acestea, cele mai
notabile includ respectul, înțelegerea, aprecierea diferențelor culturale și lingvistice, obiective comune
împărtășite, responsabilitate, randamente ridicate, obiective semnificative pentru toate părțile,
angajament, leadership, feedback .Parteneriatele nu sunt unilaterale; acestea trebuie să fie create reciproc
și să implice o legătură de încredere, comunicare și respect față de toate părțile.
Atunci când un grup de persoane se reunesc pentru binele comun al unei școli sau pentru a
îmbunățăți învățarea elevilor,vorbim despre un parteneriat educațional.
Parteneriatele reprezintă o modalitate extraordinară de transformare a predării și
învățării,transformare ce vine în beneficiul persoanelor implicate .
Avantajele ce apar cu aceste activități pot fi structurate în funcție de persoanele angajate în
parteneriat.Pentru elevi,aceaste activități aduc îmbunătățiri în ceea ce privește încrederea în propriile
forțe,motivația în învățare și performanța academică.
În ceea ce privește personalul didactic ,beneficiile sunt legate de imbunătățirea moralului datorită
experiențelor pozitive și aducerea unui suflu proaspăt activității prin utilizarea și dezvoltarea unor
resurse inovatoare.
Sunt insă și avantaje ce cuprind ambele categorii,atât elevii cât și cadrele didactice.Vorbim așadar
despre schimbarea dinamicii relației dintre cei doi,creșterea nivelului de încredere reciprocă și
dezvoltarea empatiei.
Din categoria partenerilor pot face parte și persoanele care nu sunt implicate direct în procesul de
predare –învățare,ci doresc să imbunătățească experiențele educaționale ale elevilor .
În această categoria regăsim și familiile copiilor implicați,acestea bucurându-se astfel de o relație
mai apropiată cu cei mici,o mai bună comunicare între ei și școală și de identificarea unor noi și
interesante activități pe care le pot pune în practică acasă.
De ce trebuie să acordăm timp acestor parteneriate? Răspunsul este unul foarte simplu:trebuie să
asigurăm cea mai bună educație copiilor.
Parteneriatele sunt necesare pentru obținerea unor rezultate de nivel înalt pentru toți studenții,
indiferent de sexul, statutul socio-economic, famili și grupul etnic din care fac parte .
Berlinerand Biddle (1995) afirmă că școlile ar putea să fie în măsură să depășească efectele
sărăciei și inegalităților în rândul studenților, dezvoltând legături cu comunitatea, profesorii și colegii lor.
Cu toate aceste gânduri pozitive însă,cea mai mare provocare este reprezentată de punerea în practică a
activităților stabilite ,în condițiile în care avem de înfruntat și imprevizibilul din fiecare zi de școală.

74
 Educația nu este o experiență izolată,ci un efort interactiv ce are loc pe parcursul vieții unei
persoane .Atunci când familia,școala și întreaga comunitate conlucrează,aceștia pot oferi cele mai bune
resurse și experiențe pentru a îmbunătăți educația copiilor.

Dezvoltarea capacităţii de argumentare şi gândire critică

prin valorificarea speciilor eposului folcloric - ipoteze de cercetare
prof. drd. Paicu Dorina
Școala Gimnazială Poiana Stampei, Suceava

Dezvoltarea cantitativă, dinamică, a cunoaşterii şi culturii se corelează cu amplificarea

calitativă, prin restructurări şi reformulări ale unor idei, structuri, cognitive, teorii, etc. Revoluţionarea
generală a cunoaşterii obligă omul să înveţe mai mult şi în maniere diferite, într-un ritm accelerat şi cu o
diversificare a strategiilor de instruire, în condiţiile în care îşi face loc o altă concepţie despre ştiinţă, o
altă filozofie a cunoaşterii. Dacă obiectivul esenţial al filozofiei tradiţionale a învăţământului era o
transmitere de cunoştinţe nelegate întotdeauna de practica vieţii reale, noua filozofie pragmatică, din
perspectiva căreia cunoaşterea ştiinţifică este simbol al geniului creator al omului, apare ca idee în
acţiune directă de transformare a realului.
Un învăţământ dominat de această concepţie are ca prioritate transformarea cunoaşterii în şi prin
acţiune, pregătind competenţe intelectuale şi profesionale, trecând de la mai vechea paradigmă a
“conţinutului”, bazată pe a şti, la cea de “curriculum”, bazat pe a şti să aplici cunoştinţele, adică a şti să
faci, a demonstra competenţe.
“Educaţia cognitivă”, bazată pe acţiune, meditaţie socială şi metacogniţie, imprimă un alt stil de
cunoaştere, obligă la compararea demersurilor educaţionale proprii cu cele realizate de colegi, la
adoptarea unei atitudini critice în selectarea surselor de documentare, flexibilitate în (re)formularea
ipotezelor, etc.
În prelungirea acestor idei, concepţia (“filozofia”) cercetării prefigurate urmăreşte dezvoltarea
competenţei de comunicare la nivelul tuturor componentelor sale: lingvistică, textuală, discursivă şi
culturală, prin valorificarea speciilor eposului folcloric ca “structuri didactice deschise” spre interpretări
diverse, întrucât rolul didacticii speciale nu se limitează la crearea unor strategii adecvate cunoştinţelor
disciplinei, ci este şi cel de a contura perspective integratoare, prin analiza finalităţilor studiului limbii şi
literaturii române, selectarea orientărilor inovatoare, compatibile trecerii de la simpla acumuare de
cunoştinţe la formarea de competenţe prin viziuni extensive, deşablonizate.
Am considerat necesar ca obiectivelor-cadru existente în programele de gimnaziu să le mai
adăugăm unul care se referă la dezvoltarea capacităţii de argumentare şi gândire critică, datorită
importanţei pe care o are formarea unor personalităţi puternice, creatoare capabile de integrare în
societate prin permanentă (auto) instruire.
Potrivit conceptului de educație literar-artistică1, obiectul de cunoaștere al literaturii este un
pretext pentru o cunoaștere de sine , pentru exprimarea eu-lui, a condiției de a fi. Reflectarea și
acumularea sunt de fapt activități proprii cunoașterii fizicului, în timp ce cunoașterea artistică, creatoare,
depășește existența spațio-temporală, creând una proprie, esențial individualizată.
De aceea, demersul educațional la orele de literatură sau la opționalele care vizează textul literar
(și textul literar folcloric, vizat în cercetare), se va realiza nu prin actul tradițional de predare-învățare, ci
prin activități specifice de coordonare a actului de angajare al elevilor în universul artistic, ”în spațiul de

1 2
Vl.Pâslaru, Introducere în teoria educației literar-artistice,Editura Sigma, 2013,pag.21,22
75
existență metafizică”2. Activitatea literară, deși include și acțiuni de reflectare/acumulare, este în mod
special atitudinală.
După VL. Pâslaru, interpretarea termenilor aferenți ELA demonstrează că studiul literaturii
stipulează un obiect abordat, conceput ca fiind invariabil; subiect de tip consumator, acumulator;
raporturi subiect-obiect caracterizate prin abordare, subordonare, influență unidirecțională pe linia
subiect-obiect, în timp ce educația literar-artistică angajează un obiect abordat cu valoare variabilă,
recreat, reconstruit; subiect de tip creator, autoreflexiv și raporturi subiect-obiect de coordonare, recreare,
influență reciprocă.
Diferența se regăsește și în sferele de aplicare: studiul literaturii este o activitate de cercetare
literară ce se înscrie în cercetarea științifică, iar educația literară este o activitate de formare a
personalității cititorului de literatură și este aferentă științelor educației.
Ne-am oprit numai asupra eposului folcloric, pe de o parte pentru a delimita riguros domeniul de
cercetare, pe de altă parte fiindcă epicul este agreat de elev pentru “călătoria” exploratorie ce-i permite
prelungirea realului, pentru compensarea dezacordului cu lumea exterioară prin pătrunderea într-un
univers diferit şi pentru satisfacţia confirmării unor adevăruri cunoscute sau doar intuite, “că de n-ar fi,
nu s-ar povesti”.
Definirea tipului de cercetare şi a caracteristicilor ei
Am optat pentru cercetarea operaţională, “cea mai eficace trăsătură de unire între cercetătorul
specialist şi practician, între cercetarea fundamentală şi practica şcolară” (G. Landscheere,1995, p. 39).
Nu am exclus contribuţiile cercetării sistematice, completate de cele ale celei spontane, dar am
pus accent pe un model provocator, cercetarea-acţiune (cu stagiul “diagnostic” şi cel “terapeutic”),
deoarece în domeniul educaţiei, ea “reprezintă o formă de abordare autoreflexivă, realizată de
participanţii la situaţii sociale, (inclusiv educaţionale) cu scopul de a îmbunătăţi: a) raţionalitatea şi
justeţea propriilor practici sociale sau educaţionale; b) “înţelegerea acestor practici şi a situaţiilor în care
se desfăşoară practicile respective” (C. Ulrich, 2002, p. 126) .
Obiectul cercetării îl reprezintă practicile educaţionale, transformarea unor componente, a unor
mentalităţi privind folclorul literar printr-o iniţiativă strategică experimentală ce presupune provocarea
intenţionată a unor fenomene şi desfăşurarea de acţiuni educaţionale ale căror rezultate sunt analizate
pentru a li se stabili eficacitatea. Lucrarea studiază comparativ aspecte ale sistemelor naţionale de
educaţie şi învăţământ; este organizată pe termen lung (“longitudinală’’), presupune şi abordări în plan
istoric, diacronic, dar şi transversal, sincronic, pe eşantioane-clasă, în anumite momente. Este un studiu
de tendinţă, de predicţie, pentru a stabili modele ale schimbărilor produse deja şi pentru prefigurarea unor
decizii manageriale, de politică educaţională.
În structura demersului investigator, am corelat ipotezele cu o varietate de obiective care
demonstrează încă o dată că “viitorul nu trebuie aşteptat, ci construit şi inventat” (G. Berger).
Ipoteze ale cercetării
Încercăm să avansăm câteva posibilităţi de răspuns la problema analizată, plauzibile, verificabile,
testabile şi, eventual, alternative, din care să rezulte că proiectul educaţional pe care îl propunem, este
validat din punct de vedere funcţional (indică finalităţi), structural (include conţinuturi, tipuri de
instruire, strategii didactice), al produsului (se concretizează în propuneri de programe, proiecte, softuri
educaţionale, materiale auxiliare realizate cu elevii, etc.). Sunt anticipări ale unor posibile răspunsuri,
predicţii care asigură legătura între tema şi finalitatea lucrării, între demersurile investigative, rezultatele
obţinute şi concluziile cercetării. Formularea ipotezelor s-a bazat pe strategii deductive dar şi inductive
şi ”reprezintă adevăratul moment de originalitate al unei cercetări” (M. Bocoş, 2005, p. 41). Apoi, în
contextul verificării ipotezelor, am urmărit testarea acestor instrumente de cercetare, convinşi fiind că,
dacă sunt în concordanţă cu deontologia, epistemiologia şi metodologia pedagogică, atât confirmarea cât
şi infirmarea lor reprezintă un plus de cunoaştere pentru cercetare.

76
 Ipoteze generale
Ţinând seama de faptul că ipoteza constituie o prezumţie ce caută să pună în relaţie de cauzalitate
o variabilă independentă şi una dependentă, enunţurile formulate de noi sunt următoarele:
1. Permite actuala dezvoltare a cercetărilor - acţiune de tip experimental (ameliorativ) focalizate pe o
problemă specifică, analizată în condiţii specifice, conturarea unor perspective şi gǎsirea unor modalităţi
eficiente de valorificare intra - şi extracurriculară a eposului folcloric?
2. Oferă globalizarea şi interculturalismul premise de deschidere a unui punct de vedere naţional spre
un orizont de vederi universal?
Ipoteze particulare
1. Este de presupus că studierea concepţiei populare intuitive despre educaţie exprimată în special
prin eposul folcloric, (basme, legende, balade, snoave) ar putea pune în evidenţă originea unor precepte
sau teorii ale educaţiei aplicabile şi astăzi.
2. Aplicând o restructurare a conţinuturilor temelor despre folclorul literar existente în curriculum-ul
actual în aspecte precum:
- asigurarea, în manuale, a unor definiţii asemănătoare pentru aceeaşi specie folclorică
- diversificarea exemplelor de activităţi de învăţare
- corelarea conţinuturilor programelor din ciclul primar cu cele din gimnaziu şi liceu pentru evitarea
repetărilor şi, prin aceasta, creşterea numărului de texte folclorice studiate
- asigurarea eşalonării studiului folclorului literar pe toată perioada liceului
- includerea literaturii populare în programa de bacalaureat,
vom ajunge la :
a) Evidenţierea unor noi elemente, inexistente în curriculumul actual sau incomplet şi confuz prezentate
în manuale şi la elaborarea unor propuneri de (re)integrare a unor specii în cuprinsul manualelor.
b) Corelarea activităţilor de scriere cu cele de comunicare orală, de lectură şi de studiu al limbii, care să
determine creşterea competenţei lingvistice a elevilor.
c) Îmbunătăţirea climatului educativ prin reorientarea spre aprecierea creaţiei folclorice autentice atât în
şcoală, cât şi în familie şi în societate.
3. Utilizarea, prin contrast, a metodelor tradiţionale şi a celor moderne va pune mai bine în evidenţă
avantajele şi dezavantajele unor procedee şi tehnici adecvate sesizării spiritului folcloric.
4.Dacă programa aplicată în clasă (activităţi curriculare) va fi substanţial completată cu activităţi
extracurriculare de tipul: procese literare, excursii tematice, corespondenţă cu personalităţi, spectacole,
etc. s-ar putea ajunge la o reconstrucţie, la o remodelare a motivaţiei elevilor, în sensul că aceştia vor
deveni mai sensibili, mai receptivi la frumosul din folclor; vor manifesta mai mult interes pentru
cunoaşterea creaţiilor populare; vor putea face distincţii mai clare între frumosul autentic şi cel fals
(kitsch-uri)
5. Prin abordarea folclorului literar în general şi a eposului popular în special cu ajutorul metodelor activ-
participative, s-ar putea obţine, în studiul limbii române, o eficienţă sporită în identificarea specificului
competenţei de comunicare (componenta verbală, cognitivă, literară, enciclopedică, ideologică şi socio-
afectivă ) faţă de cea atinsă prin mijloace tradiţionale.
6. Dacă problematica folclorului literar este tratată şi testată interdisciplinar, ar fi posibil să se ajungă,
prin aportul diferitelor discipline de învăţământ, (literatură, educaţie muzicală, educaţie plastică, limbi
străine, educaţie civică etc.) la transformarea concepţiilor conform cărora folclorul nu mai este “la modă”,
la combaterea mentalităţilor că el este pe cale de dispariţie şi că nu trebuie cunoscut decât la ţară, a
tendinţelor de comportament ce vizează dispreţuirea sau chiar distrugerea unor obiecte populare din
inventarul claselor, acceptarea şi promovarea falselor valori “populare”.
7. Adecvarea selectării textelor din curriculum şi din manuale cu nivelul de vârstă şi cu experienţa de
viaţă a elevilor ar putea fi o cale de a trezi mai mult interes pentru lecturarea literaturii belestristice
autentice.

77
 8. În condiţiile diversificării strategiilor şi a tehnicilor didactice cu caracter explorator, (chestionare,
înregistrări, interviuri, dezbateri, corespondenţe) se pot sesiza influenţe tematice, motivice şi estetice
între creaţii epice populare locale, naţionale şi internaţionale.
Obiective cognitive, afectiv-atitudinale şi comportamentale urmărite în cadrul cercetării
Pentru încurajarea şi exersarea unor schimbări de perspectivă, a intersectării unor perspective, ne-
am propus atingerea mai multor obiective realiste, subordonate identificării şi validării unor modalităţi
de perfecţionare şi inovare a teoriei şi practicii educaţionale:
1. Posibila reconsiderare, pe baza datelor cercetării, a concepţiei educaţionale folclorice şi a valenţelor
educative ale eposului popular în noul context al interculturalităţii şi globalizării.
2. Analiza actualelor programe şi manuale pentru identificarea unor elemente care ar putea contribui,
probabil, la restructurarea capitolelor referitoare la eposul folcloric. Evidenţierea superiorităţii unor
metode (x) faţă de alte metode (y) în aspecte de intra- şi interdisciplinaritate, de interactivitate sau a
complementarităţii lor.
3. Relevarea potenţialului creativ profesor-elev prin abordarea unor metode adecvate (eseul şcolar, jocul
de rol, studiul de caz, ancheta pe teren, proiectul individual şi de grup, etc.),
4. Creşterea semnificativă a eficienţei instruirii prin studierea eposului popular ca posibilitate de formare
a competenţei de comunicare.
5. Identificarea efectelor de ordin comportamental (deprinderi, atitudini, interese, acţiuni, motivaţii, etc.)
deduse din lucrări, discuţii, activităţi şcolare şi extracurriculare.
6. a) Organizarea unor concursuri pe teme folclorice pentru stimularea spiritului de competiţie, cât şi a
celui de echipă, a parteneriatului elev-profesor şi dezvoltarea capacităţii de argumentare şi gândire critică,
amplificarea interesului elevilor pentru elaborarea unor proiecte de valorificare a materialului folcloric,
stabilirea unor obiective, mijloace şi strategii de lucru.
b) Dezvoltarea unor posibilităţi de elaborare şi realizare a unor proiecte bazate pe utilizarea e-mail-
ului care să pună în contact elevii noştri cu alţii din zone folclorice reprezentative. Găsirea unor parteneri
pentru proiecte interculturale complexe, bazate pe utilizarea web - ului.
7. Influenţarea şi ameliorarea comprehensiunii şi interpretării lecturii suplimentare prin identificarea unor
noi forme de extindere a contactului cu textul folcloric.
8. a) Descoperirea unor procedee eficiente de atragere a elevilor şi a profesorilor spre cunoaşterea şi
aprecierea folclorului epic prin diversificarea căilor de percepere directă şi diferenţiată. (vizite la muzee,
la Institutul de Folclor, întâlniri cu folclorişti şi rapsozi, cunoaşterea comunităţii săteşti prin parteneriatul
cu şcoli din mediul rural, manifestări artistice locale, etc.)
b) Elaborarea şi avansarea către forurile competente a unui proiect minimal, uşor adaptabil privind
activităţile extracurriculare centrate pe cunoaşterea folclorului, în perioada vacanţelor, a sărbătorilor
(excursii, vizite, întâlniri)
c) Identificarea, în rândul familiilor elevilor, al cunoştinţelor, a persoanelor care ar putea colabora în
realizarea acestor activităţi.
d) Relevarea unor interferenţe culturale locale, naţionale şi universale care-şi găsesc ecou în eposul
folcloric românesc.
Primele patru obiective generale, 5 şi 8 afective, 7 cognitiv, iar 6 acţional îşi găsesc răspuns în
subcapitolele corespunzătoare din capitolul 7.
Design-ului cercetării trebuie să demonstreze atât validitate internă (să putem concluziona că variabila
independentă este cauza efectelor identificate prin intermediul variabilelor dependente), cât şi validitate
externă (măsura în care conţinutul probelor ”reflectă realitatea din afara laboratorului în care trăieşte
subiectul uman” (I. Radu, 1993, p.36)
Criterii şi indicatori de validare a ipotezelor şi de realizare a obiectivelor
1. Capacitatea de a extrage din basme, balade, legende şi snoave a unor învăţături şi a unor modele
morale, stabilirea de către elevi a unor asociaţii cu unele precepte, teorii, etc.şi aplicarea lor.

78
 2. Posibilitatea de a reproduce, recita sau interpreta fragmente de texte folclorice.
3. Cunoaşterea şi utilizarea la clasă şi în afara ei, în scopul aprecierii valorii autentice, a unor
importante culegeri de folclor.
4. Selectarea, înregistrarea şi dezbaterea conţinutului unor emisiuni dedicate valorilor folclorice
autentice.
5. Performanţe ale elevilor în realizarea unor culegeri, albume sau a unor portofolii pe teme de folclor
local.
6. Participarea, ca spectatori sau interpreţi, la serbări, spectacole şi festivaluri folclorice.
7. Dorinţa exprimată de elevi de a fi antrenaţi în programe naţionale şi internaţionale de cunoaştere şi
de popularizare a folclorului românesc.
8. Propuneri ale elevilor de realizare a unor softuri educaţionale cu tematică folclorică.
9. Puterea de a se mobiliza în vederea rezolvării unor situaţii-problemă cu care s-au confruntat în
realizarea unor proiecte destinate păstrării tradiţiilor.
10. Contribuţia elevilor la iniţierea unei arhive virtuale internaţionale de folclor.
11. Capacitatea de a atrage propria familie, vecinii, prietenii, către cunoaşterea şi aprecierea folclorului
autentic.
12. Încercarea de a descoperi în texte epice populare a unor trăsături specifice ale folclorului naţional
prin comparare cu creaţiile altor popoare.
13. Posibilităţile de identificare şi de promovare a valorilor umanitare subliniate de creaţii folclorice.
14. Sugestii ale elevilor privind captarea interesului tinerilor din alte ţări pentru folclor pe baza
schimbului de mesaje prin poşta electronică.
15. Iniţiativa sesizării şi evitării “împrumuturilor” culturale asimilate uneori chiar în detrimentul unor
simboluri şi obiceiuri autentic româneşti.
16. Posibilitatea depistării şi valorificării reflexelor folclorice ale literaturii cărturăreşti.
17. Tendinţa “deschiderii” studierii folclorului către interdisciplinaritate şi interculturalitate.
18. Modificări în balanţa comunicărilor directe în clasă şi în afara ei.
19. Sporirea implicării în perfecţionarea propriei exprimări.
20. Evoluţia rezultatelor şcolare; promovarea unor noi produse ale învăţării.
Direcţii anticipative, estimative
Diversificarea, in ritm accelerat, a strategiilor de instruire presupune o nouă pragmatică bazată pe ideea
de acţiune, pe ”a şti să faci”şi a trăi afectiv, pe competenţe demonstrate de performanţe.
Concepţia cercetării pe care o realizăm urmăreşte dezvoltarea competenţei de comunicare lingvistică,
textuală, discursivă şi culturală prin aprecierea valorilor populare epice ca “structuri didactice deschise”
înţelegerii şi interpretării.
Obiectivelor–cadru din programa gimnazială le-am mai adăugat unul, referitor la dezvoltarea capacităţii
de argumentare şi de gândire critică, pe care l-am şi exemplificat, credem, corespunzător.
Ca modalitate de cercetare, am ales-o pe cea operaţională, cu accent pe “cercetarea-acţiune” prin care,
corelând permanent ipotezele cu o varietate de obiective, evaluăm curriculumul intenţionat, în timp ce
pe alte căi (ex.examene ) se apreciază doar curriculumul atins .
Ipotezelor generale legate de punerea în evidenţă a superiorităţii unor modalităţi de valorificare
intra- şi extracurriculară a eposului folcloric, le-am adăugat câteva ipoteze particulare , conturate pe
parcursul cercetării, în directă legatură cu obiectivele acesteia, în raport de care am stabilit criteriile şi
indicatorii de validare a ipotezelor şi de realizare a obiectivelor.

79
 Team-Teaching & Team-Reading
prof. dr. Păduraru Daniela
Școala Gimnazială Ștefan cel Mare Botoșani

The self experience introduction of different approaches ( extracurricular and after school) of the
aspects of the romanian language having as purpose the development of a correct and long- lasting
perception. Firstly, the interdisciplinary aspect which is based on a team-teaching system that works
both in classes and in extracurricular activities. Secondly, the ideea of team-reading through a variety
of activities based on reading. The paper presents a work scheme that allows the students to develop
some literary interpretation skills by approaching the same aspect of reality as follows: science,
mythology, tradition, literature, painting, symbolism, creation.
Keywords: interdisciplinary, creativity, literary, nonliterar, values, symbol.

Prezentarea (din experiența proprie) a unor forme diverse de abordare (extracurriculară și

extrașcolară) a aspectelor limbii și literaturii române cu scopul obținerii unei percepții corecte și de
durată. În primul rând, aspectul interdisciplinar care are la bază sistemul team-teaching atât în
desfășurarea orelor cât și în activitățile extracurriculare. În al doilea rând, ideea de team-reading prin
desfășurarea unor variate activități ce vizează lectura. Lucrarea prezintă o schemă de lucru ce permite
formarea la elevi a unor abilități de interpretare a textului literar prin abordarea aceluiași aspect din
realitate după următoarele repere: știință, mitologie, tradiție, literatură, pictură, simbol, creație.
Cuvinte-cheie: interdisciplinaritate, creativitate, literar, nonliterar, valori, simbol.
Lucrarea prezintă două proiecte regionale cu participare internațională Septempunctata și
Zumaricale ( după șase ediții), ce au la bază două metode experimentale team-teaching și team-reading.
Ambele vizează disciplina limba și literatura română și, în special, abordarea interdisciplinară a acesteia.
Dincolo de orele la catedră, în care profesorul reușește a utiliza doar anumite elemente altfel și de alt fel
ce permit valorificarea conținuturilor învățate, activitățile extracurriculare și extrașcolare au o altă paletă
de abordare. Pregătirea pentru participarea la asemenea activități îi dă posibilitatea elevului de a studia o
anumită problemă pe larg, realizând conexiuni și dând dovadă de creativitate. În afară de acest aspect,
importantă este și raportarea la grup, prin care se poate regăsi, valorifica, identifica, raporta și chiar
compara. Datorită factorilor anunțați, a venit ideea unor proiecte de lucru în grup, în care echipa este
nucleul activității elevilor, dar și a profesorilor.
Proiectul educațional interdisciplinar Septempunctata a prins contur acum șapte ani cu o ediție
la nivel de școală, iar titlul acesteia a fost simplu: Cu și despre buburuze sau Septempunctata. În primul
rând, proiectul și-a propus generalizarea noțiunilor pe care elevii le-au asimilat la diferite discipline de
studiu sub o anumită tematică. Formularea și concentrarea cerințelor după o temă comună au dus la ideea
perceperii realității nu fragmentar, ci în totalitate - ceea ce, prin esență, își propune școala prin toate
disciplinele școlare, care, fiind studiate separat, au ca finalitate stabilirea de conexiuni pe care le-ar putea
face elevul. De fapt, acesta este contextul, dar pretextul are adevăratele rădăcini în predarea în echipă
team-teaching. În cadrul orelor de limba și literatura română, vizarea altor discipline de studiu este
necesară și inevitabilă, în special, în perceperea și valorificarea simbolului literar. Pornirea este din
punctul inițial, din realitate și apoi deznodarea nuanței pe care o transmite textului literar. Prin urmare,
aceste conexiuni sunt realizate des și sunt esențiale, de aici, s-a conturat ideea unei predări cu doi
profesori, de discipline diferite, scopul fiind clar, să se pornească firesc, de la sursă. Prima experiență de
acest gen a fost lecția Cercul - geometrie - literatură ( predare: geometrie, consolidare: literatură), apoi
De la batracian la regele Broască - biologie - literatură, a urmat ora de chimie - literatură: Metale și
apoi predarea în echipă: fizică - literatură - Apa. Conexiunile stabilite între noțiuni și curiozitatea elevilor
de a vedea alăturate două materii aparent diferite și cu predare-învățare alternativă au constituit un pretext
necesar contextului Septempunctata - acela de a le îmbina pe toate.
80
 Pe scurt, proiectul pornea de la o temă (buburuza) și se construia în piese de puzzle care, spre
final, urmau să contureze imaginea de ansamblu. Cele trei mai secțiuni sunt: știință, artă, evaluare.
Elevilor li se propune să deseneze, să confecționeze, să realizeze un colaj, să confecționeze costume, să
pozeze, să realizeze postere cu date științifice, iar, la final, să participe la Proba de Evaluare
Interdisciplinară. Evaluarea se raportează aproape la toate disciplinele școlare și la toate clasele.
Secțiunea Știință își propune dobândirea de cunoștințe referitoare la tema respectivă după un plan
prestabilit, iar produsul final fiind un poster sau o prezentare în format electronic. Secțiunea Artă este
largă și permisivă: desen, colaj, costum, poezii, proză, cântec etc. Toate aceste aspecte sunt valorificate
într-o expoziție. Proba de Evaluare Interdisciplinară nu se finalizează în note sau punctaj, ci... în
buburuze, narcise, libelule, bujori, fluturi, maci etc. Spre finalul probei, au o cerință unde le sunt testate
abilitățile de colorare, decupare, asociere etc.
Comisia de realizare a subiectelor este alcătuită din membri de diferite specialități, de la instituții
diferite, din județe sau chiar țări diferite. Înainte de expunerea acestui aspect ar fi trebuit să menționez
că, inițial, proiectul a fost la nivel de școală, apoi local, județean, interjudețean de două ori la rând și
ediția recentă a fost regională, cu participare internațională. Prima ediție a dat numele proiectului -
Septempunctata ( denumirea în limba latină a buburuzei) și, de aici, am preluat și valența simbolică a
celor șapte puncte, ca punct de reper în desfășurarea proiectului nostru: știință, desen, colaj, costum,
fotografie, poezie, evaluare. De fiecare dată, proiectul a dat nume ediției cu denumirea științifică a
aspectului de realitate prezentat și, surprinzător, formularea în limba latină a intrigat și apoi a rămas în
memoria elevilor.
Septempunctata - cu și despre buburuze, a impresionat prin culoare, curiozități despre această
insectă aparent banală ( de exemplu, că își pierde din puncte, odată cu apropierea de momentul morții) și
prin realizarea primului Buletin de ... buburuză. Subiectul de evaluare are cerințe de geografie, biologie,
chimie, fizică, matematică, istorie, limba și literatura română, mitologie. Evident cu modificările
necesare pentru fiecare an de studiu sau pentru fiecare nivel. Ediția de anul trecut - Papaver - cu și
despre maci - a avut cerințe și de la alte discipline: religie, cultură civică, limba engleză și limba franceză.
Ediția Narcissus - cu și despre narcise - s-a desfășurat la nivel local, cei mai mulți participanți fiind la
secțiunea Artă, realizându-se, în special, colaje cu narcise. De precizat, că, de fiecare dată, concursul se
desfășoară în ultima săptămână din luna mai, când aspectele vizate pot fi surprinse în toată manifestarea
lor.
Ediția Anisoptera - cu și despre libelule a avut participare județeană și impactul a fost altul,
deoarece au fost participante mai multe școli din județ. Cu și despre bujori - Paeonia - a fost următoarea
ediție, de data aceasta, interjudețeană. Numărul de participanți a crescut, în special, la PEI, deoarece s-
au constituit mai multe centre de evaluare. Pașii de realizare a subiectului sunt clari: tema, disciplina de
studiu și legătura dintre cerințe. La nivel preprimar și primar, lucrează asupra subiectului un singur cadru
didactic sau doi, în echipă. La nivel gimnazial, echipa este mult mai mare: profesori de limba și literatura
română, geografie, istorie, chimie, fizică, matematică, religie, cultură civică, limba engleză, limba
franceză. Deosebit este și faptul că sunt cadre didactice de la școli diferite, din orașul Botoșani, din județ,
din țară și din Republica Moldova. Pagina de jurnal a acestei ediții surprinde PEI cu obținerea bujorilor,
în loc de note, cu aspecte ce țin de noblețea acestora flori cu valența lor simbolică și destul de pragmatică,
în problemele de fizică. La secțiunea Artă, au impresionat prin picturi, în tehnici diferite. Ediția următoare
a fost - cu și despre fluturi - Papilionoidea. Ar fi de precizat că edițiile proiectului alternează între floră
și faună sau, din zicerea elevilor, între flori și gângănii: buburuză, narcisă, libelulă, bujor, fluture, mac.
Ediția a II-a, interjudețeană, cu participare internațională, a fost despre fluturi, înregistrând un număr de
600 de participanți, elevi și profesori, dar având și mai multe centre de evaluare: Botoșani, Trușești, Iași,
Suceava, Ungureni, Dondușeni ( Republica Moldova), Prahova etc.
Ediția recentă a avut ca temă Papaver rhoeas - cu și despre Macul de câmp, aspectul de realitate
fiind transpus într-un puzzle ce provoca prin simplitatea aparentă a temei: ce s-ar putea scrie despre un

81
mac?! Ca de obicei, am anunțat tema și elevii au căutat informațiile necesare pentru a putea înțelege
contextul. Anul acesta, participanții au fost numeroși la PEI, la celelalte secțiuni, fiind mai puțini,
remarcându-se clasele a V-a, a VI-a și cei de la preprimar și primar. În schimb, PEI a avut trei discipline
noi: religie, cultură civică, limba engleză, limba franceză și un atelier de evaluare interdisciplinară, la
gimnaziu. Fiecare lucrare a fost evaluată de 11 profesori ( a VII-a, a VIII-a) și 9 profesori ( a V-a, a VI-
a). O echipă impresionantă care a lucrat interactiv, finalizând culegerea de maci cu succes. Invitația era
să culeagă maci, cât mai mulți! Comisia de realizare a subiectelor a fost alcătuită de profesori pentru
învățământul primar, gimnaziu și liceu de la următoarele instituții de învățământ: Școala Gimnazială
Ștefan cel Mare Botoșani, Școala Gimnazială nr. 11 Botoșani, Școala Gimnazială nr. 7 Botoșani, Liceul
Tehnologic Plopenii Mari Ungureni, Liceul Demostene Botez Trușești, Colegiul economic Octav
Onicescu Botoșani, Liceul Ștefan cel Mare și Sfânt Vorona, Liceul Teoretic Filipeștii de Pădure, Prahova,
Gimnaziul Valeriu Ghereg, Pîrjota, raionul Rîșcani, Republica Moldova, Liceul Leonid Gherman
Zăicani, raionul Rîșcani, Republica Moldova.
Ediția de anul acesta s-a desfășurat sub egida ANPRO și în parteneriat cu Memorialul Ipotești,
dar și cu Monitorul de Botoșani. Premierea s-a făcut, în toamnă, la Ipotești, iar mediatizarea, în Monitorul
de Botoșani și publicarea articolului în revista de didactică Perspective, din cadrul ANPRO.
Septempunctata se conturează în șase ediții, urmează a șaptea, va fi Lampyridae - cu și despre Licurici.
Tema a fost anunțată, concurenții se pregătesc... sperăm doar să prindem puncte și după cele șapte, să nu
le pierdem așa cum este scris în foaia vieții unui gândăcel ce a dat aripi unui asemenea parcurs - numit
Septempunctata.
Metoda team-reading se valorifică în cadrul proiectului Zumaricale, elevii și profesorii citesc,
lucrează, concurează și evaluează în echipă. Termenul de Zumaricale a fost sustras dintr-o lume arhaică
și i s-a dat contur nou, asocierea plăcerii lecturii cu savoarea dulciurilor a dus la denumirea clubului de
lectură, apoi a festivalului de lectură. Evident că elevii au optat pentru această denumire, din simplu
motiv că facem totul împreună, la club se citește împreună, se discută, se prezintă idei și, de aici, ne-am
hotărât să lărgim cercul nostru, să avem invitați care citesc și visează ca noi. Inedit este faptul că echipa
se menține și în lectură, împreună cu elevii din club facem expoziția, jurizăm posterele și odată cu ceilalți
susținem discursul. Team-reading este cea mai bună metodă de a ne da seama că la noi se citește și putem
construi lumi împreună. Treptat de la etapa locală, județeană, interjudețeană, anul trecut, s-a desfășurat
la nivel regional. Fiind sub egida Asociației Naționale a Profesorilor de Limba și Literatura Română
Ioana Em. Petrescu și patronat de Memorialul Ipotești, având partener media Monitorul de Botoșani,
proiectul s-a desfășoară în unsprezece județe din țară și trei raioane din Republica Moldova. Instituțiile
partenere au organizat Festivalul de Lectură Zumaricale și au stabilit premianții pentru fiecare secțiune.
Festivalul are ca scop valorificarea lecturilor individuale ale elevilor prin participarea la cele două
secțiuni ale concursului: realizarea posterului de prezentare a cărții și susținerea discursului. Posterul are
ca scop oferirea unei definiții a fiecărei cărți prin fragmente de text, mesaj, imagini, simboluri, cromatică
etc. Discursul conține prezentarea aspectelor scrise și plastice, iar unii elevi pot să aleagă dramatizarea
ca formă de transmitere a mesajului operei literare.
Organizarea expoziției presupune o adevărată parcurgere a labirintului cărții, deoarece, dincolo
de hârtie, se desprind pagini, batiste, steluțe, cireșe, măturițe, gaițe și multe alte frânturi de lumi care s-
au înălțat de sub foi spre a se înfățișa lumii. Interesante au fost preferințele de lectură ale elevilor,
începând cu clasa pregătitoare și până la clasele de liceu. Aranjarea posterelor a dus la obținerea unui
adevărat labirint de lectură, din care au ieșit unii și au plecat provocați alții. În ziua festivalului, elevii au
fost primiți cu Zumaricale în Book-ătărie ( un semn de carte cu un citat semnificativ și bomboane),
înainte de intrarea în labirint. Susținerea discursului s-a realizat după un program în care concurenții au
fost grupați pe categorii de vârstă, încât fiecare a avut posibilitatea să asiste la prezentarea cărților
celorlalți, totul s-a făcut în echipă. Deosebit a fost și faptul că elevii puteau să fie însoțiți de părinți,
prieteni, învățători sau profesori care aveau posibilitatea să asiste în timpul prezentării. Posterele au fost

82
jurizate ( la nivel grafic) de către membrii Clubului de Lectură Zumaricale după criteriile anunțate.
Participanții au fost premiați la cele două secțiuni, iar membrii cluburilor de lectură primeau un punctaj
în plus. Trofeul festivalului este Omulețul Zumaricale care a plecat anul trecut în Republica Moldova,
iar unul a rămas în Botoșani.
S-au înregistrat participanți din Botoșani, Suceava, Călărași, Dondușeni, Rîșcani, Bălți, unii cu
participare directă, alții cu participare indirectă. Festivalul are două secțiuni: grafică și orală, iar, pentru
a doua, unii concurenți au ales să se costumeze, să aibă jocuri de rol, elemente de decor sau obiecte ce
au legătură cu cartea aleasă. Festivalul de Lectură Zumaricale a înregistrat 147 de postere în care s-a
prezentat cartea preferată prin mesaj, imagine, simbol, personaj etc.
Proiectul Regional de Lectură Zumaricale, s-a desfășurat, în premieră, anul trecut pornind de la
o activitate adresată cadrelor didactice implicate și anume Simpozionul Regional de Lectură Zumaricale.
Sub tematica amplă: Abordarea textului literar într-o manieră de alt fel și altfel, s-au adunat lucrări
interesante și, din nou am citit în echipă. Trecând în revistă cele prezentate, s-a constatat că abordarea
textului literar este una amplă și diversă. Pălăriile gânditoare, dramatizarea, abordarea integrată, povești
în spațiu, întâlniri cu poeți și scriitori, procesul literar, clubul de lectură, interdisciplinaritatea, intrarea și
ieșirea din text, harta lecturii, ghemul lecturii și alte aspecte metodice și constructive s-au regăsit în
conținuturile lucrărilor prezentate. Oameni de Zăpadă, Ursuleți de prăjitură, Un Apolodor pufos,
priceput la mate, Pălării cu gânduri, o planetă Pizza, o Vânătoare de ciocolată, Vorbe de Poet, Misiunea
cărții, un Licurici, Samurai în inimă, Trandafiri albi cu tâlc, Un motan la club, Mărturii din bibliotecă,
Noduri din Baltag, Nouă cuvinte coborâte din mit - toate într-o întâlnire cu vocație! Lucrările
participanților au fost publicate în ziarul cenaclului literar Clipa și vor constitui punctul de pornire pentru
simpozionul de anul acesta.
Rezultatele noastre se explică prin lucrul în echipă, la catedră, în lectură, în organizare, în jurizare.
Proiectele au fost aprobate de MEN și anul acesta, sperăm să reușim a le desfășura măcar la fel de bine
ca în ultimii șase ani. Echipa este nucleul care adună, leagă, ajută, construiește și percepe aspectele vieții
în ansamblul lor, atât conținuturile învățate, cât și relaționarea dintre elevi și profesori. Metodele team-
teaching și team-reading ( atât la ore, cât și în activitățile extracurriculare și extrașcolare) au un ecou
profund în activitatea profesorilor și în modul de lucru al elevilor, în acest fel, școală oferă o lume pe
care construim împreună, raportându-ne unii la alții prin învățare și relaționare.

Despre copii, patrie și patriotism

prof. Ștefan Liliana
Școala Gimnazială ”Ion Creangă”, Suceava

The duty to form the patriotic emotion in the small pupils belongs to us, the teachers. In the celebration
period of the centenary of The Great Union, I realized a study regarding patriotism This study was made
on 50 pupils from the 3rd grade. The conclusion was that the small ones love Romania and are grateful
to the heroes of our nation that sacrificed for the good of the country, but they express difficultly their
feelings. This is also because in the Romanian language school book you cannot find anymore texts with
historical content. These kind of texts would have given the small ones the opportunity to know better
the history of their country and see it as a beautiful story.

Pentru că din manualele noastre de Comunicare în limba română și Limba și literatura română
lipsesc textele cu conținut istoric, sarcina de a forma copiilor sentimente patriotice și a-i face pe cei mici
să perceapă istoria ca pe o poveste, cea mai frumoasă poveste a noastră, ne revine nouă, dascălilor. Și
asta se întâmplă numai dacă ne pasă.

83
 Educația patriotică nu mai este o ramură a educației unui individ, ea s-a transformat în educație
moral-civică, de parcă ne-ar fi rușine cu denumirea atât de frumoasă de patriotism, cuvânt care derivă
din patrie.
Asa cum vom forma copiii de astăzi, asa vor fi cetățenii de mâine. De aceea nicio societate nu
este îndreptățită să se plângă de indivizii săi, deoarece aceștia sunt așa cum i-a format.Pentru micul
școlar noțiunea de PATRIE are un conținut concret, referindu-se la satul sau orașul natal, la natura cu
care vine în contact, la familie, la limba pe care o vorbește, la realitațile sociale care îl inconjoară.
La vârsta școlară mică, noțiunile de PATRIE si PATRIOTISM au un conținut restrâns şi concret.
Pe măsură ce elevul își însușește cunoștințe despre țară şi fapte de eroism ale strămoșilor, despre
realizările oamenilor, aceste noțiuni se conturează cu tot mai multă claritate şi precizie
Pe baza îmbogățirii cunoștințelor, elevii ajung ca la sfârsitul clasei a IV- a să aibă o noțiune clară
şi bogată în conținut despre patrie: “locul unde ne-am născut, unde trăim, unde am învățat primul cuvânt,
unde am făcut primii pași, pământul unde ne-am născut şi crescut, meleagurile strămoșești pe care am
copilărit”.
Aici ar trebui să ajungem, daca elevii nostri ar lua contact cu istoria românilor de la clasa
pregătitoare, prin intermediul poveștilor. Dar află informații despre noi, românii, la orele de istorie, când
despre daci se vorbește odată cu lecțiile despre gali sau greci sau alte popoare vechi. Nu mai este vorba
despre NOI, ci despre un amestec de popoare, de parcă nu am vrea să avem o identitate aparte.
Recunosc că asta este o grijă pentru mine. Am început de anul trecut , în fiecare săptămână , să
găsesc timp pentru a le spune copiilor o poveste despre noi, românii. Copiii erau fascinați și așteptau cu
nerăbdare acel moment, mă rugau să le repet poveștile și obligatoriu, să le arăt și pe hartă locurile despre
care povesteam.
Acum, în an centenar, am realizat un chestionar pe care l-am dat copiilor și care cuprindea
următoarele întrebări :
1. Cum se numește patria noastră ?
2. Ce înseamnă patria pentru tine ?
3. Când sărbătorim Ziua Națională a României ?
4. Ce eveniment istoric sărbătorim la 1 Decembrie, în fiecare an ?
5. Ce sărbătorim anul acesta la 1 Decembrie ?
6. De ce îți iubești patria ?
7. Cum poți demonstra tu că îți iubești patria ?
Au fost chestionați 55 de elevi din clasele a III-a B și E.Și iată o centralizare a răspunsurilor
primate.
1. Toți elevii au știut să spună că România este patria noastră.
2. Răspunsuri la întrebarea ” Ce înseamnă patria pentru tine ?” :
 Foarte mulți oameni care au luptat pentru țara lor;
 Familia, prietenii, bunicii;
 Locul unde am crescut.I,I,
 Locul unde m-am născut, trăiesc și voi muri.
 Pământul pe care trăiesc.
 O mamă;
 Un pământ sfânt;
 Înseamnă totul, pentru că aici m-am născut, aici locuiesc și aici este familia mea.I,I,I,I,I,
 Ajutor, frăție și bunătate,
 O casă și o familie, cel mai scump dar pe care l-am primit.
 Un loc unde oamenii își construiesc o viață liniștită și bună. Ea este și un adăpost.
 Locul unde m-am născut și voi trăi mereu. Nu aș vrea să plec de aici niciodată.I,I,
 O parte din inima mea.

84
  Patria înseamnă să te simți acasă. Dacă ești în altă țară, tot România este patria ta.
 Locul cel mai drag, unde ne simțim acasă.
 Adăpost și iubire.
 Patria sunt toți oamenii care se numesc români.
 Țări unite;
 Patria înseamnă acasă, locul unde trăim. I,I,I,
 Patria înseamnă oamenii care au luptat și au murit în războaie. Mulți oameni dragi au murit.
 Soldații care au luptat acum 100 de ani.
 Iubire.I, I,

3. 40 de copii au știut să spună când sărbătorim Ziua României.

4. 30 de copii au răspuns că pe 1 Decembrie sărbătorim Marea Unire.
5. 27 de copii au răspuns că anul acesta sărbătorim centenarul Marii Unirii, nu doar Unirea cea Mare.
6. De ce îți iubești patria ? / Răspunsuri le au fost următoarele :
 Îmi iubesc patria pentru că mă simt fericită aici.
 Pentru că aici este familia mea.
 Pentru că e locul unde m-am născut, pământul pe care locuiesc. I,I,I,I,
 Aici e pace și e bine.
 Aici sunt prietenii mei, fratele meu, familia care mă iubește.I,I,
 Aici copilăresc.
 Aici sunt cele mai frumoase locuri, mă simt acasă.I,I,I,I,
 Pentru că aici este cel mai bine.
 Aici m-am născut, aici învăț ca să am un viitor mai bun.
 Este a mea, altfel ar trebui să merg în țări străine și nu știu dacă m-aș integra.
 O iubesc pentru că foarte mulți oameni au luptat pentru ea. Și bunicul tatălui meu a fost în război
și a luptat zile întregi. Dacă nu ar fi fost acolo, această țară nu mai era a noastră.
 Ne dă adăpost.
 Aici sunt liniștit.
 Pentru că armata română a luptat pentru ea.
 Pentru că altă Românie nu este.
 Pentru că e locul unde voi trăi pe veci.
 Pentru că are munți minunați, păduri cu animale și lacuri frumoase.
 Aici am învățat să merg și oriunde merg, mă simt acasă.
 Are roade bogate. Față de alte țări, noi avem și munți și dealuri și mare și câmpii.
 Pentru că strămoșii nu s-au lăsat bătuți în războaie.
7. Cum demonstrezi iubirea de patrie ?
 Nu o poluez
 Ajutând oamenii care locuiesc aici.I,I,I,
 Nu fac mizerie și nu tai copaci.
 Plantând copaci, având grijă de natură.
 Facându-mă doctor și salvând oameni.
 Merg mereu la mormintele eroilor și depun flori.
 O păstrez curată.
 Să-i fim credincioși și să învățăm bine la școală.
 Ajut oamenii, ocrotesc natura, o respect.I,I,I,
 Am grijă de animale, păstrez curățenia. Pot face multe alte lucruri pentru că țara este mare.
 Reciclez și nu fac gunoi.
 Dacă ar fi un război, aș muri pentru ea.

85
  M-aș duce la război și i-aș ajuta pe oameni cu mult drag.
 Păstrez România curată.
 Nu aș spune niciodată că nu sunt roman. Aș răspândi limba română și în alte țări.
 Respect regulile, nu arunc nimic pe jos și am grijă de animale.
Idealul educaţional reprezintă finalitatea educaţională de maximă generalitate; el defineşte „un
model” sau tipul de personalitate solicitat de condiţiile sociale ale unei etape istorice, pe care educaţia
trebuie să-l formeze în procesul desfăşurării ei. (Nicola, I., 1996, pp. 157-158):
Legea învăţământului din societatea noastră prevede faptul că „idealul educaţional al şcolii
româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea
personalităţii autonome şi creative”(Legea nr. 84, 1995, Bucureşti, 2000, p. 1).
Cred cu toată convingerea că prea multă libertate strică. Și cred că anumite lucruri se învață la
timpul lor. Dacă acest timp a trecut, deja e prea târziu.

Erasmus + parteneriat strategic - ”My Education, My Job, My Future”

prof. Oprea Oana Miruna
Școala Gimnazială Oniceni

The Oniceni Gymnasium School, Forăşti commune from September 2014 to August 2016, the project
"My Education, My Job, My Future" - My Education, My Occupation, My Future, as a Partner in the
Erasmus Plus European Program, 2014-1-PL01-KA201-003242_4 and coordinated by the Polish school
Miejski Zespol Szkola Radziejow.
Motivarea elevilor pentru a-și întoarce fața înspre învățătură este o mare provocare a școlii
românești actuale, în condițiile unei democrații în care accesul aproape nelimitat al copiilor la
programele tv, la jocurile electronice și la rețelele de socializare pare a fi o variabilă de multe ori
dominantă în familia românească. Educația școlară în sensul clasic al curriculumului fixat, al examenelor
și evaluării competențelor formate elevilor pare a fi într-o luptă tot mai disperată cu influențele
nonformalului și informalului asupra tânărului din societatea modernă.
Școala Gimnazială Oniceni, comuna Forăști a derulat în perioada septembrie 2014 – august 2016
proiectul ”My Education, My Job, My Future” – Educația mea, ocupația mea, viitorul meu, ca
partener în cadrul programului european Erasmus Plus, proiect identificat cu numărul 2014-1-PL01-
KA201-003242_4 și coordonat de școala poloneză Miejski Zespol Szkola Radziejow.
Finanțat cu bani europeni, proiectul a antrenat un număr de 50 de elevi ai Școlii Gimnaziale
Oniceni, în explorarea europeană a tradițiilor de muncă, a oportunităților de formare profesională și a
potențialelor regionale ale celorlalte șapte țări participante în proiect prin școlile: Miejski Zespol Szkola
Radziejow din Polonia, Agrupamento Escolaria de Vialonga, Lisbon, Portugalia, Centro Educazionale
Inclusivo Velletri Centri, Roma,Italia, Regional Gymnazium of Lyvadia, Larnaca, Cipru, Colegio San
Bernardo Salesiano, Huesca, Spania, Jonavos Bukoniu Mokykla din Lituania și Keguma Vidusskola din
Letonia.
Scop: promovarea experiențelor antreprenoriale în educație și sprijinirea formării tinerilor, în special a
celor cu risc de abandon școlar.
Obiective:
1. își vor descoperi înclinațiile către o slujbă anume;
2. vor descoperi diferite tipuri de slujbe;
3. vor învăța cum să evite șomajul;
4. vor învăța cum să scrie CV-uri și să completeze documente atât în limba română cât și în engleză;
5. se vor documenta din diferite surse pentru a înțelege și prevedea evoluția pieței muncii;

86
 6. își vor folosi abilitățile TIC și abilitățile de comunicare pentru a-și prezenta rezultatele documentării;
7. vor dobândi competențe minime pentru a putea începe propriile afaceri;
8. vor învăța despre cerințele diferitelor posturi în sectoare de activitate diferite;
9. vor învăța cum să își planifice educația viitoare și să își aleagă drumul carierei potrivit;
10. vor învăța și vor folosi abilitățile lor în realizări video și în desenarea de postere;
11. vor învăța cum să se prezinte unui angajator și cum să își planifice să țină un discurs formal;
12. vor învăța despre tradițiile slujbelor din regiunile lor, despre istoricul și posibilitățile viitoare;
13. își vor dezvolta abilități precum creativitatea, spiritul antreprenorial, planificare și conducere;
Principalele activități ale proiectului au constat în :
- Prezentarea fiecărei școli celorlalți parteneri folosind tehnologiile informaționale;
- Identificarea și prezentarea tradițiilor ocupaționale și oportunităților economice ale fiecărei regiuni;
- Crearea a două întreprinderi virtuale care să realizeze câte un produs pe care elevii să îl promoveze;
- Descoperirea cauzelor și efectelor imigrării din punct de vedere al oportunităților de angajare în Europa;
Țări partenere:
1. POLONIA - Miejski Zespol Szkol Radziejów, coordonator
2. LETONIA - Keguma komercnovirziena vidusskola
3. ITALIA - Istituto Comprensivo Velletri Centro
4. PORTUGALIA - Agrupamento de Escolas de Vialonga
5. SPANIA - Colegio Salesianos San Bernardo Huesca
6. ROMÂNIA - Școala Gimnazială Oniceni
7. CIPRU - Regional Gymnasium of Livadia
8. LITUANIA - Jonavos rajono Bukoniu pagrindine mokykla

Sub îndrumarea a patru cadre didactice membre ale echipei de proiect dar și cu colaborarea
nemijlocită a tuturor profesorilor care au fost solicitați, beneficiind de sprijinul necondiționat al Primăriei
și Consiliului local, elevii Școlii Gimnaziale Oniceni au realizat prezentări electronice ale comunei, ale
școlii , au întreprins vizite de documentare la firme economice, la muzeul satului, la instituții din
municipiul Fălticeni, au realizat interviuri cu reprezentanți a numeroase ocupații, de la medic, preot și
până la fermier sau om de serviciu.
Pe parcursul celor doi ani de proiect, a fost implementată și crearea a două companii virtuale care
să valorifice potențialul și tradițiile ocupaționale ale zonei:
A fost înființat un solar ecologic, cu sprijinul direct al Primăriei, unde elevii au înființat culturi
ale legumelor specifice regiunii: roșii, ardei, castraveți.
De asemenea, a fost creată o companie care confecționează suveniruri lucrate manual, atât prin
împletituri cât și prin cusut.
Ca urmare a specificului programului Erasmus Plus, profesorii din echipa de proiect au participat
la cinci întâlniri transnaționale de proiect, astfel:
 HUESCA, SPANIA – februarie 2015
 LARNACA, CIPRU - 27 aprilie - 1 mai 2015
 KEGUMS, LETONIA - 5 - 9 octombrie 2015
 LISABONA, PORTUGALIA - februarie 2016
 RADZIEJOW, POLONIA - mai 2016
87
 Oniceni, Romania; întâlniri care au avut ca scop principal punerea în acord a activităților
proiectului, raportarea progreselor înregistrate și planificarea etapelor următoare și a bugetelor de
cheltuieli. Conex acestor activități, fiecare întâlnire a prilejuit participanților descoperirea mediului
educațional din școlile gazdă prin vizitarea acestora, asistarea la activități didactice, la proiecte
desfășurate în școli, descoperirea tradițiilor și obiceiurilor locurilor prin asistarea la programe artistice,
prin diverse vizite la muzee, la societăți comerciale, la ateliere de lucru.
Participarea la acest proiect a oferit elevilor, pe lângă permanentul contact cu limba engleză, ca
limbă oficială a proiectului și o îmbunătățire a abilităților de folosire a calculatorului, dar și crearea unor
păreri, opinii privind educația antreprenorială în Europa.

Inovarea actului educațional cu ajutorul instrumentelor Class Tools

prof. ȋnv. primar, Olariu Liliana
Şcoala Gimnazialǎ nr. 28, Galați

In the past school year, having the first grade, we considered it necessary to use attractive strategies for
acquiring and evaluating the content specific to the Romanian communication subject. In this sense, we
have created various teaching/learning activities (grading by category, completing/ordering, image
gallery, word cloud, etc.) and interactive game tests with Class Tools: Pac - Man, Arcade Game, Connect
Fours, Dustbin Games, Brain-Box and Post-It. Most often I used the Pac-Man tool, quickly transforming
a boring test into an attractive one, thanks to the game so loved by the kids. They can be used at any time
of the lesson. The identification of sounds and letters, syllables or words, syllable separation, the
development of sentences, the ordering of words in logical sentences are just a few exercises that can be
applied using these interactive tools through which the teacher can propose a series of questions/
demands through Which consolidates, recapitulates or evaluates the notions studied. All Class Tools find
it useful for educational innovation.

Şcoala româneascǎ a cunoscut şi cunoaşte în continuare importante transformări deoarece

educaţia trebuie să răspundă necontenit exigenţelor cerute de evoluţia realităţii naţionale şi internaţionale.
Eficienţa actului educativ sunt date de disponibilitatea educaţiei de adaptare şi autoreglare faţă de
cerinţele tot mai numeroase.
Un aport important ȋn eficientizarea actului educațional ȋl are folosirea unor resurse bazate pe
TIC. În acest sens am ȋnvǎțat sǎ creez diverse activitǎți de predare - ȋnvǎțare și teste – joc interactive cu
ajutorul instrumentelor ClassTools, aducȃnd noutatea ȋn strategia didacticǎ necesarǎ noii generații.
Atitudinea elevilor mei fațǎ de conținuturile ȋnvǎțǎrii, din ce ȋn ce mai dificile, s-a schimbat. Elevii sunt
atrași de jocurile de pe calculator și am cǎutat sǎ readaptez conținutul de ȋnvǎțat cu ajutorul acestor
instrumente.
Am exersat instrumentele Class Tools: Pac – Man, Arcade Game, Connect Fours, Dustbin Games,
Brainy-Box (metoda cubului) și Post – It. Cel mai des am folosit instrumentul Pac – Man deoarece la
clasǎ folosesc foarte des testele de verificare formativǎ a cunoștințelor acumulate de cǎtre elevii mei. Prin
instrumentul Class Tools Pac - Man pot transforma repede un test care pare plictisitor ȋntr-unul atractiv
datoritǎ jocului. Copiii iubesc jocul și astfel, testele nu mai creazǎ starea de disconfort și plictisealǎ.
Descrierea instrumentului Class Tools Pac – Man:
Instrumentul respectiv permite folosirea unui numǎr minim de 10 ȋntrebǎri/test urmate fiecare de
rǎspunsul corect și trei rǎspunsuri incorecte. Testul-joc afișeazǎ aleatoriu ȋntrebǎrile, iar variantele de
rǎspuns așezate pe coloanǎ permite o vizualizare clarǎ a acestora. Alegerea rǎspunsului corect ȋi oferǎ
elevului recompensa imediatǎ: un joc ce ȋi antreneazǎ mobilitatea vizualǎ și motricǎ a degetelor, ȋi
88
dezvoltǎ atenția și concentrarea, ȋl determinǎ sǎ gǎseascǎ soluții imediate pentru a scǎpa dintr-o
„capcanǎ” sau pentru a „aduna” puncte. Chiar dacǎ este „prins”, testul poate continua. Dacǎ greșește
rǎspunsul, testul ȋi poate oferi varianta corectǎ și șansa de a relua jocul. Elementele grafice ale jocului
sunt prezentate ȋn culori vii, calde, plǎcute ochiului, iar cele sonore sunt vesele, antrenante.
Pașii folosiți pentru crearea unui test-joc cu acest instrument:
 Click pe „Create New Game”
 Scrierea titlului pentru testul – joc
 Scrierea ȋntrebǎrilor și rǎspunsurilor dupǎ modelul „ȋntrebare*rǎspuns corect*rǎspuns
incorect1*rǎspuns incorect2*rǎspuns incorect3” (salvarea ȋntrebǎrilor și variantelor de
rǎspuns ȋntr-un fișier word)
 Click „Submit” pentru lansarea testului și introducerea parolei pentru a proteja editarea
(salvarea testului prin copierea adresei URL)
 Click pe „Play Game”
Pentru pasul 3 eu prefer sǎ tehnoredactez ȋntrebǎrile și variantele de rǎspuns ȋntr-un fișier word,
apoi sǎ adaug, folosind tastele Copy - Paste.
Utilitate ȋn activitatea didacticǎ, avantajele și dezavantajele pe care le-am descoperit:
Testul – joc realizat cu ajutorul instrumentului Class Tools Pac – Man ȋși gǎsește utilitatea ȋn
activitatea didacticǎ deoarece ȋi oferǎ cadrului didactic un instrument modern și captivant de evaluare
formalǎ a elevilor sǎi. Cu ajutorul instrumentului profesorul poate propune o serie de ȋntrebǎri prin care
se consolideazǎ sau se recapituleazǎ noțiunile studiate. De asemenea, o disciplinǎ ale cǎrei noțiuni sunt
greu de asimilat de cǎtre elevi poate deveni atrǎgǎtoare printr-o prezentare modernǎ.
Avantajele acestui test – joc creat cu ajutorul instrumentului Class Tools Pac – Man, descoperite,
sunt:
 afișarea aleatorie a ȋntrebǎrilor permite o evaluare corectǎ, nepermițȃnd ca doi elevi alǎturați
sǎ rǎspundǎ la aceeași ȋntrebare;
 testul permite elevului sǎ aleagǎ o variantǎ de rǎspuns din cele date și sǎ se verifice singur
dacǎ a rǎspuns corect sau nu;
 parcurgerea testului oferǎ elevului recompense imediate, motivȃndu-l;
 testul afișeazǎ imediat rǎspunsul corect dacǎ elevul a greșit, dȃndu – i posibilitatea de a și-o
ȋnsuși;
 alegerea variantei de rǎspuns nu este condiționatǎ de ȋncadrarea ȋn timp;
 testul conține un joc relaxant pentru elevi, ȋn urma parcugerii sale putȃnd acumula puncte;
 testul – joc poate fi rezolvat de copil și ȋn afara programului școlar, la orice orǎ și din orice
loc.
Dejavantaje pe care le-am observat:
 rezolvarea testului – joc este condiționatǎ de prezența unui calculator/laptop conectat la
internet;
 testul nu permite folosirea mai multor tipuri de ȋntrebǎri;
 finalizarea testului este condiționatǎ și de alte capacitǎți ale elevului (competențe digitale),
altele decȃt cele vizate de test;
 ia mult timp finalizarea testului;
 rezultatul/scorul obținut de elev nu este luat ȋn considerație de cǎtre profesor pentru notarea
elevului.
Părerea elevilor după utilizarea testelor – joc la clasă:
Elevii sunt ȋncȃntați de aceste teste – joc, exprimȃndu - și dorința de a le crea și altele
asemǎnǎtoare.

89
 Unele sarcini, chiar dacǎ au nivel ridicat de dificultate, nu sunt frustrante deoarece permite
continuarea testului – joc și acest lucru le place. Cel mai mult sunt ȋncȃntați cȃnd acumuleazǎ cele mai
multe puncte, realizȃndu-se o ȋntrecere ȋntre ei.
Print screen-uri cu imagini din joc, comparație cu metode clasice de predare-ȋnvǎțare:

Dintre metodele/ instrumentele clasice cu care se poate compara testul – joc este exercițiul –joc,
testul –grilǎ. Toate conțin ȋntrebǎri la care elevul trebuie sǎ rǎspundǎ/ sǎ gǎseascǎ varianta corectǎ de
rǎspuns. Avantajul testului – joc este cǎ oferǎ elevului feed-back imediat sau șansa de a afla rǎspunsul
corect dacǎ acesta a greșit.
Concluzii despre suita ClassTools:
Toate instrumentele Class Tools permit realizarea unei game diverse și variate de teste-joc și
activitǎți de predare - ȋnvǎțare (ȋnvǎțare prin categorisire, enunțuri de completare/ de ordonare, galerie
de imagini, nori de cuvinte, etc.), sunt accesibile tuturor cadrelor didactice care doresc sǎ foloseascǎ la
clasǎ tehnologia modernǎ și sǎ-și dezvolte competențele profesionale.
Consider utile toate instrumentele Class Tools pentru inovarea actului educațional.
Linkurile cȃtorva creații realizate cu ajutorul instrumentelor Class Tools:
http://www.classtools.net/pac/201602_QSEVcm
http://www.classtools.net/widgets/quiz_75/Adunarea_i_scderea_fr_trecere_peste_ordin_n_concentr
ul_0100__clasa_I_UboTD.htm
http://www.classtools.net/connect/201602_9ZT28U
http://www.classtools.net/widgets/dustbin_3/Wng2H.htm
http://www.classtools.net/brainybox/77_fGaVaB
http://www.classtools.net/widgets/postIt_7/Lx07N.htm
http://www.classtools.net/connect/201602_3VHbV4
http://www.classtools.net/brainybox/39_JJJmF5
http://www.classtools.net/connect/201602_SVJHeQ
http://www.classtools.net/education-games-php/dustbin
http://www.classtools.net/pac/201602_KYgZKj
http://www.classtools.net/pac/201602_5fkNEh
Bibliografie:
http://ccdbucur.s-it.ro/ccdmoodle/course/index.php?categoryid=20

90
 Predarea limbii engleze în sistem outdoor
prof. Nicolaică Cătălina Monica
Școala Primară ”Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” Suceava

In this paper I am presenting a few games that can be used to teach English outside the classroom.
Learning can take place anywhere and in any place. Formal classroom learning is one way to practice
and learn English, but multitudes of opportunities exist outside of the classroom also. Beside learning a
new language pupils will participate in activities that are team-orientated and develop social skills. Some
of the suggested games to be played outdoor can also take place indoors. This is often the best place to
learn basic skills before applying them outdoors. Sometimes the classroom environment can become a
little stale and boring, when the weather warms up and the sun comes out take everyone outside and
learn English through games.

O sală de clasă liniștită nu este singurul loc unde poți învăța limba engleză. Putem ieși oricând
afară pentru a alerga, a râde, a dansa și a preda limba engleză ... învățarea în aer liber este o modalitate
foarte bună de a angaja copiii care nu ar putea fi la fel de entuziasmați de hârtia tradițională și învățarea
folosind creionul.
Activitățile în aer liber oferă copiilor informații abundente în "bogăție senzorială", care
promovează curiozitatea și explorarea. Natura creează o experiență imersată care angajează copilul in
întregime, ceea ce o face un mediu didactic excelent pentru promovarea dezvoltării cognitive, sociale,
emoționale și fizice.
Interesul elevilor pentru şcoală începe să fie din ce în ce mai scăzut. De la vârsta cea mai fragedă
şcolarii au și alte preocupări decât şcoala, de aceea profesorii folosesc diferite metode şi strategii
moderne, activităţi variate pentru a atrage elevii spre şcoală și pentru a-i face să fie interesaţi de materia
predată. Scoaterea copiilor în aer liber ca parte a experienței lor de învățare aduce multe beneficii. Pe
lângă rațiunea "aerului proaspăt și exercițiul fizic", mediul în aer liber oferă un context bogat și divers
pentru a face legături semnificative cu multe domenii ale curriculum-ului, nu doar de alfabetizare.
Există o mulțime de jocuri care dau copiilor ocazia să-și exerseze vocabularul în timp ce fac
mișcare. Iată câteva jocuri și activități care vă pot scoate din clasă și îi vă va încuraja să explorați în
continuare învățarea în exterior.
Mother May I (Mama aș putea) este un joc de mișcare prin care copii pot învăța părțile corpului
și anumite expresii. Începeți prin a desemna o "mother" (mamă). Pentru băieți se poate înlocui cuvântul
mama cu tata (father). Această persoană se va schimba la începutul fiecărui joc nou. Mama se află la un
capăt iar toți ceilalți jucători ("copii") stau umăr la umăr la o distanță dorită (de obicei 3-5 metri) în fața
Mamei. Oricât de departe sunt copiii, Mama trebuie să îi poată auzi. Jocul este început de către primul
copil care o întreabă pe Mama dacă poate lua o anumită cantitate dintr-un anumit tip de pas (Mother May
I…take two steps?). Câțiva pași cunoscuți sunt pașii de bebeluș, pașii foarfece, pașii giganți, pașii cu
jumătate de salt, pașii de karate sau pașii de salt (Baby Steps, Scissor Steps, Giant Steps, Jumping Jack
Steps, Karate Steps, or Jump Steps.). Mama răspunde apoi cu “Yes, you may.” (Da, poți) “No, you may
not.” (Nu, nu poți). Dacă mama răspunde da sau nu depinde doar de ea . Cu toate acestea, mama trebuie
să fie imparțială, altfel jocul nu este distractiv pentru toată lumea. Restul copiilor vor cere fiecare câte un
pas la rândul lor, iar odată ce toți au cerut, jocul se întoarce la primul copil și continuă până când un copil
a ajuns la Mama. Primul copil care ajunge la Mama câștigă! Acest copil devine mama sau tata pentru
următorul joc.
Jocul ”Fire in the woods (Foc în pădure), le oferă copiilor șansa de a exersa numele de animale
și părți ale corpului. Jucătorii stau la un capăt al locului de joc cu o persoană în mijlocul terenului.
Jucătorii de la capăt aleg fiecare să fie un animal. Jucătorul din mijloc, atunci anunță cine va trebui să
alerge in cealaltă parte spunând ceva de genul: "If you have fur, run.” (Dacă aveți blană, alergați). Acei
91
jucători ai căror animale au blănuri trebuie să alerge spre cealaltă parte a câmpului de joc în timp ce
persoana aflată în mijloc încearcă să-i prindă. Dacă un jucător este prins, el stă unde a fost prins și devine
un "copac în flăcări". El poate apoi să încerce să prindă alți jucători în timp ce trec pe câmpul de joc
transformându-i în copaci în flăcări. Când o singură persoană este lăsată în picioare, persoana respectivă
începe să meargă la mijloc pentru următoarea rundă.
Un joc interesant pentru a repeta culorile este ”What Color Is It?”. Aceasta este o improvizație
simplă pe jocul ”What’s the time Mr Wolf” (Cât este ceasul, domnule Wolf?). Un copil (sau pot fi mai
mulți, în funcție de numere) se află în față (acest copil este "in", iar ceilalți sunt la aproximativ 20 de
metri distanță.) Copii îl întreabă pe elevul "in": “What’s your favorite color?” (Care este culoarea ta
preferată?) Copilul care este" in" desemnează o culoare preferată ”pink" (roz), de exemplu. Elevii îl
întreabă apoi "What color is it?” (Ce culoare este?), Iar elevul care este "in" răspunde cu orice altă culoare
față de cea aleasă de el, iar toți elevii, excluzând elevul care este "in", fac 2 pași înainte. În momentul în
care elevii se apropie destul de mult de elevul care este "in" și acesta simte că poate prinde pe cineva,
spune repede culoarea nominalizata (roz în acest caz) și îi va urmări pe elevi în speranța de a prinde pe
cineva înainte ca toți elevii să ajungă în zona de siguranță.
Un joc pentru elevi de clase primare care au deja un vocabular de cuvinte format se numește
”Outdoor alphabet” (Alfabetul de afară). Împărțiți clasa în perechi. Dați fiecărei perechi o bucată de
hârtie și cereți-le să scrie literele alfabetului pe o parte a hârtiei. Explicați-le copiilor că veți mergeți la o
plimbare afară (în jurul școlii, pe stradă, într-un parc) timp de o jumătate de oră și că fiecare pereche
trebuie să încerce să scrie cuvinte în limba engleză pentru fiecare literă din alfabet. Singura regulă este
că ei pot scrie doar cuvinte pentru lucrurile pe care le văd în timpul plimbării (aceasta este o variantă a
jocului popular de copii "Spionez" în care oamenii trebuie să găsească lucrurile începând cu o anumită
literă).
Când vă întoarceți la clasă, scrieți cuvintele pe tablă și cereți elevilor să apeleze la lucrurile pe
care le-au văzut. Scrieți-le (sau cereți elevilor să le scrie) pe tablă. Cereți elevilor să explice ce înseamnă
cuvintele (fie printr-un sinonim, fie printr-o traducere) celorlalți, dacă unii copii nu știu. Finalizați
activitatea prin repetarea pronunțării cuvintelor, apoi rugații pe elevi să le înregistreze pe toate în
carnetele lor de vocabular.
Un joc senzorial care se poate desfășura afară se numește ”Picnic”. Dacă aveți în apropriere un
spațiu verde puteți să organizați un picnic, unde elevii vor putea să învețe noi cuvinte de vocabular legat
de alimente. Cereți-le copiilor să aducă diferite gustări și băuturi pe care vor trebui la final să fie în stare
să le identifice în limba engleză. Totodată, la picnic, puteți folosi situația pentru a preda expresii pentru:
mulțumiri și complimente.
Astfel de activități outdoor pot fi folosite în predarea oricărei limbi străine. Acestea se pot
desfășura în orice zonă exterioară, de la un parc din apropierea școlii până la terenul de joacă al instituției.
Activitățile pot fi diferențiate în funcție de vârstă sau stadiu, însă obiectivul principal ar trebui să fie
ambițios și aspirant pentru copii, implicându-i în cât mai multe activități orientate spre limbă. Tot ceea
ce este necesar este imaginația, timpul și resursele gratuite oferite de natură! Adăugați la aceasta școlari
și preșcolari care se dezvoltă și avem o grădină aproape perfectă a oportunităților de învățare care așteaptă
să fie descoperite și cultivate.
Bibliografie
1. Andrew Wright, David Betteridge and Michael Buckby, Games for Language Learning 3 rd
Edition, Cambridge University Press, 2006.
2. Neagu Maria-Ramona, Jocul didactic - cale de acces spre sufletul copilului, Rovimed
Publishers, 2011

92
 Experienţe europene
prof. Corneanu Simona Carmen
Şcoala Gimnazială Nr.4 Suceava

European experiences, Comenius projects help teachers to develop personal and professional
competences. Teachers work with students is improved by those experiences and the quality of teaching
is better. European teachers share different activities and alternative methods to teach and learn.
Projects give us the opportunity to learn about European Teaching Systems and to share experiences
with our colleagues.

Educaţia se află într-o legătură firească cu dinamica evenimentelor şi evoluţiilor sociale, cu ritmul
şi amploarea cercetărilor ştiinţifice realizate în domeniul psihologiei învăţării şi dezvoltării, cu nevoile
educaţionale crescânde ale copiilor şi tinerilor care se formează ca personalităţi la acest început de
mileniu.
Sarcina şcolii este de a căuta neîncetat modalităţi de eficientizare a intervenţiilor educative
specifice. Ţinând cont de mulţimea fenomenelor sociale care influenţează şcolarul mic, creşte rolul
acţiunilor educative care se realizează în şcoală şi îi oferă posibilitatea de a se simţi cetăţean european
prin implicarea activă şi directă în rezolvarea problemele Europei.
În perioada 2011-2013 am participat la activităţile desfăşurate în cadrul proiectului COMENIUS
,,Biodiversity in Outdoor Classrooms – Learning from each other” împreună cu parteneri din
Germania, Austria, Anglia, Finlanda, Grecia şi Turcia, care a vizat educaţia ecologică a elevilor din
şcolile partenere. Proiectul şi-a propus înţelegerea de către toţi partenerii a biodiversităţii şi dezvoltării
durabile, posibilitatea de a oferi experienţe de învăţare în afara clasei, eficiente şi relevante pentru elevi,
de a îmbunătăţi implicarea elevilor, profesorilor şi înţelegerea că sunt necesare soluţii la scară europeană
şi globală pentru o dezvoltare sustenabilă de succes, de a elabora activităţi şi abordări inovative pentru
învăţarea biodiversităţii în aer liber unii de la alţii, cu caracter incluziv, care să dea elevilor posibilitatea
să achiziţioneze abilităţi de învăţare relevante şi în care să vadă legătura dintre învăţare şi viaţă.
Împreună cu un grup de elevi şi cadre didactice am participat la activităţile organizate în cadrul
acestui proiect de echipa de la şcoala din Spittal – Austria. M-a impresionat spaţiul mare pe care şcoala
austriacă îl pune la dispoziţia elevilor, baza materială modernă şi diversificată de care dispune aceasta,
dar şi implicarea activă a elevilor în realizarea propriei educaţii. Am apreciat activităţile în natură la care
au participat elevii ambelor şcoli: plantarea unor puieţi, studierea mediului de viaţă terestru şi acvatic al
vieţuitoarelor aflate în albia unui râu, realizarea unor obiecte decorative folosind materiale din natură:
felicitări, coşuleţe, copăcei, insigne, bijuterii.
În cadrul activităţilor desfăşurate am întâlnit profesori obişnuiţi cu un alt ritm de viaţă, adaptat la
cel al naturii, apţi să conştientizeze faptul că dependenţa de natură nu este o slăbiciune a omului, ci un
semn al puterii sale. Din acest motiv, sala de clasă a fost, pentru ei, nelimitată. Curtea şcolii, pădurea,
lacul, toate au devenit teritorii care au oferit promisiunea cunoaşterii şi pe care dascălul le-a integrat în
acţiunea de formare a personalităţii elevilor săi. Am admirat o profesoară de biologie care şi-a dus elevii
la un lac, în apropierea şcolii, pentru a studia, la faţa locului, formele de viaţă de acolo. Îndemânarea
copiilor care şi-au pus salopetele şi au luat toate instrumentele necesare experienţelor au dovedit faptul
că o asemenea oră nu reprezenta o excepţie, ci o activitate născută din repetate astfel de exerciţii de
învăţare.
O experienţă deosebită a fost vizita la Centrul Bios din Nationalpark Hohe Tauern, unde am putut
studia diverse vieţuitoare în mediul lor de viaţă, am analizat la microscop insecte, am observat cu ajutorul
unor aparate de animaţie modul de deplasare a unor vietăţi, am experimentat câteva din legile fizicii:
dispersia luminii, magnetismul, am aflat informaţii importante despre acest parc naţional cu o suprafaţă
de peste 10 000 ha şi modul în care austriecii se implică activ în protejarea naturii. Finalizarea acestei
93
vizite cu o plimbare cu schiurile pe pârtia de la Malnitz a confirmat faptul că acest popor ştie să protejeze
natura, dar şi să o folosească raţional pentru turism, educând copiii în spiritul protejării naturii şi ocrotirii
plantelor şi animalelor pe cale de dispariţie.
Colegii noştri austrieci îşi educă elevii în sensul realizării unui perfect echilibru între muncă şi
relaxare. Astfel, în fiecare săptămână elevii acestei şcoli desfăşoară lecţii de înot la bazinul acoperit din
localitate şi lecţii de schi pe una din pârtiile din apropiere. Aceste activităţi contribuie la buna dezvoltare
fizică a elevilor, confirmând încă o dată că o minte sănătoasă trăieşte într-un corp sănătos. Alături de ei
am experimentat şi noi acest tip de activităţi care ne-au încântat, deopotrivă, pe elevi şi pe dascăli.
Plimbarea cu telecabina spre pârtia de la Goldeck, escaladarea muntelui prin zăpada îngheţată cu
snowshoes, jocurile amuzante prin marea de nea sclipitoare au lăsat în minţile noastre amintiri plăcute
care ne vor îndemna să revenim pe aceste meleaguri frumoase.
Vizita în această ţară europeană ne-a oferit oportunitatea de a admira Viena, oraşul muzicii, şi
unele dintre comorile sale: Muzeul Schonbrunn, castelul imperial al familiei Habsburgilor, cu
impresionanta sa istorie şi frumuseţe, grădinile încântătoare ale palatului cu monumentele de o deosebită
frumuseţe: Fântâna lui Neptun, Gloriette şi Obeliscul, grădina zoologică renumită pentru urşii panda şi
jucăuşii pinguini, Catedrala Sfântul Ştefan, loc de reculegere şi meditaţie pentru creştinii din întreaga
lume.
Activităţile desfăşurate în cadrul acestui proiect european ne-au oferit oportunitatea de a observa
şi alte sisteme de învăţământ, de a compara propriile modalităţi de lucru cu cele ale altora, de a descopri
eficienţa celor mai bune activităţi, dar şi de a constata că ,,unitatea în diversitate” este o deviză veridică
a lumii în care trăim.

Valori europene în educaţia contemporană

prof. Marchitan Monica
Şcoala Gimnazială Nr. 4 Suceava
Summary
European integrity is a challenge for both the member countries and those aspiring to such a status. This
challenge can be addressed through education in the spirit of European values and European integration
that can be considered a component of "new education", but also a principle of inclusive education.
The paradigm of education in the spirit of European values and of European integration, with its
desiderata, offers the perspectives of conceiving and implementing the educational policy directed
towards goals and objectives.
Being convinced of the importance of investing in people through education, education experts have
debated the issue of education in the European Union's governing forums with a view to young people's
personal development, vocational training and integration into the economic and cultural life of society.

Transformarea educaţiei clasice în educaţie permanentă, în care se urmăreşte integrarea şi

pregătirea socio-profesională complexă a individului, cu scopul realizării unei continuităţi fireşti între
formarea iniţială şi formarea continua, a constituit o deplasare de accent în procesul de dezvoltare
profesională. Formarea este vazută ca o acţiune socială vitalaă care asigură progresul sistemului de
învaţământ. A forma cadrul didactic coincide cu asigurarea celor mai bune condiţii pentru întaâmpinarea
viitorului socio-educaţional.
Cadrul didactic nu mai este un simplu executant al unor prescripţii sau reţete, ci devine factor
activ al procesului de învaţământ, învaţă cu cei pe care îi învaţa, se perfecţionează permanent pentru a
putea duce la bun sfârşit sarcina ce i se încredinţează. Profesorul şi-a depăşit condiţia, prin dobândirea
autonomiei devenind direct responsabil pentru acţiunile sale.

94
 Viitorul profesiei didactice va sta sub semnul reconsiderării sistemului de formare iniţială şi
continuă şi a tehnicilor specifice de asigurare a calităţii acestor procese. Modul în care a evoluat în lume
piaţa muncii şi-a pus amprenta şi asupra calificării şi competentelor de care au nevoie cadrele didactice.
Dezvoltarea stiinţifică şi tehnologică este fundamentală pentru o societate competitivă, bazată pe
cunoaştere. În societatea postindustrială în care trăim, accesul la informaţie nu este numai oportunitate,
ci şi o necesitate care asigură reuşită în societate a fiecărui individ. Chiar şi în aceste condiţii, profesiunea
de dascăl nu a disparut. Profesorul e nevoit acum să evolueze la fel de rapid cum evoluează societatea
informaţională. Ţările din Occident au înţeles că «informaţia înseamnă putere» şi au început să acţioneze
în consecinţă. «Obiectivul fundamental al învăţământului va trebui sş fie acela de a spori capacitatea de
adaptare a individului, pentru ca acesta să se poată adapta repede şi uşor la schimbarea permanentă.»
Soliditatea construcţiei Europei unite, prin dezvoltarea comunităţilor ei, depinde nu numai de
puterea economică şi financiară a ţărilor membre ale Uniunii Europene, dar şi de prestigiul cultural
pregătit, creat şi afirmat prin sistemul educaţional.
Şi, după cum prevede Tratatul de la Maastricht, rolul Uniunii este de a contribui la dezvoltarea
unei educaţii de calitate, susţinându-se cooperarea statelor membre în acest domeniu de mare răspundere
pentru viitorul social al comunităţii europene.
Uniunea Europeană finanţează acţiuni de politică educaţională comunitară prin programe variate,
printre care: Socrates, Erasmus, Tempus, Comenius, Leonardo da Vinci, Euridice ş.a.
Având convingerea importanţei investiţiei în om prin educaţie, experţi în domeniul educaţiei au
supus dezbaterii, în forumurile de conducere ale Uniunii Europene, problematica educaţiei în perspectiva
dezvoltării personale a tinerilor, formării profesionale şi a integrării lor ctive în viaţa economică şi
culturală a societăţii.
Astfel, în cadrul dezbaterilor Consiliului European, la Lisabona, în martie 2000, s-a evidenţiat
importanţa educaţiei pentru promovarea competenţei, competitivităţii şi calităţii profesionale dobândite
într-un învăţământ de calitate, pentru promovarea incluziunii sociale şi reducerea excluziunii sociale. La
Stockholm, în martie 2001, Consiliul European a adoptat Raportul “Obiective viitoare ale sistemelor de
educaţie şi formare” pentru a direcţiona îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei sistemelor de educaţie şi
formare în spaţiul UE, facilitarea accesului larg la sistemul de educaţie şi formare şi deschiderea lor către
lume. În anul 2002 s-au adoptat unele documente privind învăţarea permanentă şi cooperarea în domeniul
formării profesionale şi obiectivele acesteia.
Priorităţile urmărite prin cooperare sunt:
 consolidarea dimensiunii europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale;
 recunoaşterea competenţelor şi calificărilor;
 asigurarea calităţii învăţământului.
Obiectivele strategice europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale sunt:
 Obiective privind accesul la educaţie:
-extinderea accesului la educaţie şi reducerea abandonului şcolar ;
-îmbunătăţirea accesului la educaţie şi formare pentru persoanele dezavantajate.
 Obiective privind competenţele de bază, antreprenoriat şi limbi străine:
-dezvoltarea competenţelor necesare într-o societate a cunoaşterii (comunicarea în limba
maternă,în limbi de circulaţie internaţională, abilităţi privind tehnologia informaţiei şi a
comunicaţiilor, competenţe civice şi interpersonale, antreprenoriat, conştiinţă culturală);
-dezvoltarea spiritului antreprenorial;
-îmbunătăţirea învăţării limbilor străine.
 Obiective privind consilierea şi orientarea profesională:
-crearea unui spaţiu european al dezvoltării şi formării prin asigurarea consilierii profesionale de-
a lungul vieţii;
-crearea unor politici competitive de consiliere şi orientare profesională;
95
 -îmbunătăţirea serviciilor de consiliere şi orientare profesională;
-îmbunătăţirea accesului la aceste servicii.
 Obiective privind educaţia antreprenorială:
-introducerea educaţiei antreprenoriale în curriculumul naţional;
-lărgirea ariei antreprenoriale la nivelul învăţământului superior ;
-implicarea antreprenorilor şi companiilor locale în desfăşurarea activităţilor educative;
-pregătirea profesorilor;
-dezvoltarea spiritului antreprenorial: iniţiativă, creativitate, risc.
 Obiective privind egalitatea de şanse:
-promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în viaţa economică, socială, în privinţa
exercitării drepturilor;
-facilitarea integrării sociale a tinerilor;
-sprijinirea integrării sociale a persoanelor cu handicap (cu dizabilităţi)
 Obiective privind formarea formatorilor:
-îmbunătăţirea educaţiei şi formării pentru formatori şi pentru profesori;
-creşterea calităţii educaţiei pentru pregătirea profesorilor şi formatorilor;
-dezvoltarea unui cadru comun european al competenţelor şi calificărilor profesorilor şi
formatorilor;
-formarea iniţială calitativă a profesorilor;
-dezvoltarea unei culturi a mobilităţii profesionale ;
-dezvoltarea profesională continuă;
-promovarea dimensiunii europeneîn formarea prin cercetare şi informare.
 Obiective privind noile tehnologii informaţionale şi de comunicare-TIC:
-asigurarea accesibilităţii la infrastructura TIC;
-dobândirea de către tineri a competenţelor digitale de bază;
-formarea profesorilor, administratorilor şi a directorilor de şcoli;
-integrarea TIC în curriculumul şcolar.
 Obiective privind formarea continuă:
-transpunerea în realitate a conceptului de formare continuă prin multiplicarea oportunităţilor de
formare continuă;
-asigurarea accesului la formare continuă;
-recunoaşterea şi validarea formării nonformale şi informale.
În Comisia Europeană, în 2005, s-a dezbătut Cadrul European al calificărilor şi s-a făcut
recomandarea ca fiecare ţară membră să stabilească Cadrul Naţional al calificărilor, în corelaţie cu cel
european, urmărindu-se opt niveluri ale rezultatelor învăţării pentru categoriile : cunoştinţe, deprinderi,
competenţe generale, competenţe profesionale.
Factorii educativi-familia, şcoala, universitatea, mass-media, instituţiile de cultură, internetul –
pot şi trebuie să se implice în formarea conştiinţei şi a conduitei europene.
Strategia politicii în domeniul educaţiei şi învăţământului are ca repere:
-crearea mediului educaţional favorabil accesului la valorile culturii şi civilizaţiilor europene;
-crearea deschiderii spre acceptarea interferenţelor cu valorile culturii şi civilizaţiilor neeuropene;
-cunoaşterea şi respectarea valorilor culturilor şi civilizaţiilor neeuropene;
-întărirea identităţii naţionale şi acceptarea alterităţii;
-acceptarea şi respectarea valorilor Uniuniii Europene;
-cooperarea şi colaborarea cu ţările lumii pentru securitate, pace şi prosperitate.
Agenţii educativi-părinţii, învăţători, profesori, mentori –trebuie să aibă deschiderea şi pregătirea
necesară pentru a favoriza copiilor şi tinerilor asimilarea valorilor culturii şi civilizaţiei naţionale şi
europene, cunoaşterea şi respectarea valorilor culturilor şi civilizaţiilor neeuropene.
96
 Copiii şă tinerii trebuie să înţeleagă şi să accepte faptul că dobândirea cetăţeniei europene
înseamnă aderarea la valorile promovate şi respectarea lor, că a fi europeni înseamnă şi a merge în Europa
şi a aduce Europa acasă prin performanţele proprii, a se comporta ca reprezentanţi ai naţionalităţilor sau
etniilor cărora le aparţin, dar în spirit european, a gândi european, păstrându-şi identitatea naţională. Ei
trebuie pregătiţi pentru a-şi cunoaşte drepturile dar şi obligaţiile, pentru a face faţă concurenţei
profesionale, pentru a se afirma în condiţii de competitivitate.
Integritatea europeană este o provocare atât pentru ţările membre cât şi pentru cele ce aspiră la
un asemenea statut. Acestei provocări i se poate răspunde prin educaţia în spiritul valorilor europene şi
al integrării europene ce poate fi considerată o componentă a „noilor educaţii”, dar şi un principiu al
educaţiei integrale.
Paradigma educaţiei în spiritul valorilor europene şi al integrării europene, cu dezideratele ei,
oferă perspectivele conceperii şi punerii în practică a politicii educaţionale direcţionate de scopuri şi
obiective.
Scopul general este conştientizarea identităţii europene în consonanţă cu identitatea naţională şi
dobândirea cetăţeniei europene în temeiul cetăţeniei naţionale, prin orientarea învăţământului românesc,
prin structură, conţinut, forme de organizare a instruirii şi evaluării, metodologia instruirii şi educaţiei,
metodologia evaluării, spre compatibilizarea cu învăţământul ţărilor UE (educaţia formală), prin crearea
oportunităţilor extraşcolare şi extrauniversitare pentru cunoaşterea şi folosirea modurilor de conectare
la exigenţele spaţiului economic, politic şi cultural al UE (educaţia nonformală), şi prin orientarea
politicii culturale spre consolidarea unui model cultural care să accepte diferenţele, un model
multicultural ce nu exclude însă interacţiunea cu alte modele, neeuropene (educaţia informală).
Politicile şi strategiile de asigurare a calităţii în sistemul naţional de învăţământ din România vor
fi permanent corelate cu orientările şi acţiunile promovate la nivel european şi mondial.
Ministerul Educaţiei, prin politicile promovate şi prin strategiile specifice de aplicare a acestora,
asigură cadrul de realizare a calităţiilor serviciilor educaţionale, toate eforturile fiind concentrate pe linia
creşterii calităţii şi a compatibilizării sistemului de învăţământ românesc cu sistemul european, însă
pentru ca strategia de reformă a învăţământului românesc să aibă cu adevărat success este nevoie ca ea
să aibă în vedere toate nivelurile învăţământului, de la cel preşcolar la cel post-universitar.

Bibliografie
1. ŞOVAR Rodica - Educaţia timpurie între deziderat şi realitate - Revista Învăţământului Preşcolar nr.
3-4/2006
2. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului - Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3/2007
3. IUCU, R. (2004) Formarea cadrelor didactice-sisteme, politici, strategii; Editura Humanitas,
Bucureşti;
4. IUCU, R., PÂNIŞOARĂ, I. (2000) Formarea personalui didactic, Editura UMC, Bucureşti;
5. IUCU, R.(2001) Instruire şcolară. Perspective teoretice şi aplicative, Editura Polirom, Iaşi;
6. GEOROCEANU, B. (2002) Formarea continuă a cadrelor didactice prin învăţământ deschis la
distanţă, Universitatea din Bucureşti;

Abordarea istoriei din perspectivă europeană

Prof: Morozan Ștefania-Adriana
Școala Gimnazială Bosanci

In this project I try to prezent the importance of history for our children. I am a teacher and I must do
everything possible for the good of our students. Nowadays, there are a lot of sources of information,
and we have to select only the real information that helps us understand the events of our people's past.

97
With the integration of our country into the European Union, the teaching of history has undergone some
changes, the new teachers have to adapt, to comply with the new requirements. The whole action of the
lesson is centered on the student, he must work with the teacher to obtain historical truth. The teacher
must also use interactive methods in addition to traditional ones to ease the teaching-learning process.

La formarea personalității elevului, fiecare disciplină de învățământ contribuie în funcție de

conținutul ei, prin modalități și căi specifice. Prin natura sa, istoria trezește și cultivă sentimente, creează
acele stări raționale și afective de care are nevoie orice ființă umană pentru a trăi și a-și valida capacitățile
creatoare în conformitate cu cerințele progresului și cu interesele societății. Istoriei îi revine un rol
esențial în formarea personalității elevilor. Istoria nu doar transmite un volum de cunoștințe în informarea
elevilor asupra curgerii datelor sau a desfășurării unor evenimente istorice ci are rolul important de a
forma capacități de interpretare, înțelegere și acțiune. Istoria vizează atât latura cognitivă cât și
cea rațional-afectivă contribuind la dezvoltarea cunoștințelor din toate sferele existenței sociale. Istoria
este un exemplu pentru prezent, este o știință de sinteză, componentă esențială a culturii generale,
operează cu concepte, noțiuni specifice și altor discipline, constituie fundament pentru cunoștințele
dobândite la discipline ca: limba și literatura română, literatura universală.
Volumul și structura cunoștințelor istorice aduse în fața elevilor sunt prezentate de către cele două
documente școlare de bază: programa analitică și manualul școlar elaborate și aprobate de Ministerul
Educației Naționale.
Profesorii trebuie să insiste în cadrul lecțiilor asupra procesualității istorice, a descifrării
mecanismului dezvoltării, înlănțuirii faptelor și fenomenelor istorice. Noile cerinţe ale demersului
educaţional impun restructurarea lecţiei de istorie în direcţia folosirii mai frecvente a metodelor
interactive de predare- învăţare. Ele schimbă rolul profesorului în clasă, acesta devenind moderator al
unei dezbateri de idei şi probleme, susţinător al motivaţiei şi interesului elevilor pentru istorie, ghid al
elevilor în procesul de dobândire de noi competenţe, deprinderi şi cunoştinţe.
Odată cu deplasarea accentului de pe activitatea profesorului pe cea a elevului, noile metode îi
determină pe elevi să înţeleagă mai bine logica fenomenelor şi faptelor istorice, stimulează formarea de
opinii personale argumentate, încurajează munca individuală, însă în funcţie de situaţii şi spiritul de
echipă, contribuie la formarea de deprinderi şi atitudini durabile.
Stabilirea obiectivelor educaționale a constituit una din preocupările principale ale tuturor
clasicilor pedagogiei, care le-au formulat ținând seama de nivelul științelor în general, al științelor psiho
- pedagogice în particular și în concordanță cu nevoile epocii respective.
În vederea stabilirii unui conținut al învățământului care să reflecte stadiul actual al dezvoltării
științelor și cerințele societății se impune formularea explicită a obiectivelor, a modurilor în care elevii
trebuie să fie formați în cadrul procesului educativ. Redefinirea obiectivelor istoriei ca disciplină
didactică și exprimarea lor reprezintă un pas important pe linia sporirii eficienței studierii conținutului ei
Selectarea materialului istoric după criteriile eficienței și esențialității
Înarmarea elevilor cu noțiuni și cunoștințe cu privire la dezvoltarea societății omenești și a
devenirii sale istorice nu este totdeauna suficientă deoarece prin lecție trebuie să se urmărească și ce
trebuie să realizeze elevii în funcție de conținutul specific al fiecărei lecții, ca de exemplu, motivarea, cu
argumente istorice bazate pe adevăr, a fiecărui moment în parte. În fiecare lecție se vor urmări ambele
aspecte, informativ și formativ. Informația trebuie să fie selectivă și să urmărească criteriile eficienței și
esențialității. Lecția nu trebuie să se bazeze pe o avalanșă de date care să copleșească elevii, profesorul
având obligația selectării și esențializării faptelor în devenirea lor istorică pentru a putea eficientiza o
lecție sau alta.
Prin latura educativă se urmărește formarea educației patriotice, a unei morale și decente atât de
necesare tineretului școlar de astăzi. Formularea explicită, pe criteriile eficienței și esențializării
obiectivelor activității didactice, permite profesorului să stabilească etapele pe care trebuie să le parcurgă

98
elevii pentru atingerea performanțelor finale și să elaboreze metodologia adecvată de lucru, creând în
același timp o bază obiectivă pentru evaluarea rezultatelor obținute.
Profesorul, fiind pus în situația de a cunoaște de la început ce va face elevul la terminarea
studiului, are posibilitatea de a planifica, de a jalona etapele pe care elevul le parcurge. Al doilea motiv
pentru formularea explicită a obiectivelor îl constituie faptul că ele sunt folositoare la evaluarea
performanței.
Pe plan mondial, plecându-se de la redefinirea obiectivelor, s-a încercat o modernizare a
conținutului predării, prin elaborarea unor programe analitice, sistematizate, axate în special pe :
 cunoaștere, achiziționarea de cunoștințe specifice disciplinei respective;
 dezvoltarea capacităților intelectuale, ceea ce presupune întelegerea, transpunerea, interpretarea,
extrapolarea, aplicarea, analiza, sinteza și evaluarea.
Predarea istoriei se poate elabora plecându-se de la obiectivele fiecarei teme și lecții în așa fel
încât conținutul fiecărei etape să contribuie într-un mod specific la realizarea dezideratelor generale.
Modernizarea conținutului predării istoriei în noile programe și manuale privind istoria
României și istoria universală
Este important ca cetățeanul fiecărei țări să cunoască punctele de reper din trecutul poporului său.
Procesul formativ cuprinde astăzi pe plan educațional, lecția de istorie ca nucleu în jurul căreia pivotează
didactica învațământului istoriei. Lecția reușește, la modul concret, să asigure continuitatea aportului
instructiv-educativ al istoriei ca obiect de învățământ și să-i înzestreze pe elevi cu deprinderi de muncă
intelectuală.
Profesorul, în activitatea sa, trebuie să urmărească mai multe aspecte:
· împrospătarea informațiilor destinate dobândirii lor de către elevi, manualele de istorie nu
reflectă întotdeauna cele mai noi rezultate ale cercetării istoriografice;
· reflectarea raportului dintre istorie ca știință și istorie ca disciplină de învățământ;
· elaborarea conținutului lecției de istorie în concordanță cu obiectivele informaționale și
formative ale acesteia; lecțiile de predare-învățare-evaluare a istoriei presupun: atitudini și capacități
spirituale; priceperi și obișnuințe; concepte și metodologii, profesorul care știe să selecteze cantitatea
imensă de informații din manualele școlare, filtrând-o pe înțelesul elevilor, obține rezultatele didactice
pe care și le-a propus;
· stabilirea locului și importanței lecției în ansamblul temei, capitolului sau materiei
predate; profesorul are datoria de a prezenta conținutul faptic din perspectiva cauzalității și adevărului
în strânsă legătură cu spațiul istoric și cu împrejurările epocii în care s-au derulat evenimentele;
· respectarea logicii științei; reliefarea esențialului prezentat concret și sintetic, în așa fel încât
să se prezinte ca un nucleu în jurul căruia să pivoteze conținutul lecției;
· respectarea logicii didactice; prelucrarea și adoptarea conținutului lecției la particularitățile
psihice, de vârstă și intelectuale, adecvându-se predarea la o multitudine de situații;
· orientarea conținutului lecției de istorie în viziune interdisciplinară;
· integrarea elementelor de istorie locală în istoria națională și a acesteia în istoria
universală.

Manualul de istorie
Are următoarele caracteristici:
 operează o selecție permisivă a conținuturilor, din care rezultă un ansamblu variabil de informații
în care profesorul și elevii au un spațiu de creație;
 informațiile prezentate stimulează interpretări alternative și deschise, constituind un mijloc pentru
formarea unor competențe, valori și atitudini;
 reprezintă un mecanism de stimulare a gândirii critice.

99
 Manualele de istorie alternative reprezintă un semn al normalizării școlii în direcția democratizării
învățării. Sunt necesare deoarece nici profesorii și nici elevii nu sunt identici. Programele școlare actuale
definesc în termeni generali informațiile necesare pentru formarea intelectuală, fără a mai preciza timpul
necesar asimilării fiecărei unități de conținut. Rămâne la latitudinea autorului de manual și a profesorului
să organizeze instruirea în funcție de obiectivele competențele și conținuturile prevăzute în programele
școlare și de propriile opțiuni privind progresia, abordarea metodologică și interesele elevilor.
Istoria ocupă primul loc în ansamblul disciplinelor cu impact instructiv şi educativ, şi asta pentru
că permite reconstituirea trecutului şi explicarea acestuia şi pentru că are multiple valenţe educative şi
formative. Împreună cu cultura civică istoria oferă elevilor un set de valori importante pentru traiul în
societate, mai ales că societatea actuală este extrem de agitată din toate punctele de vedere iar existenţa
noastră depinde de multe ori de modul în care există şi se comportă ceilalţi.
Se ştie foarte bine că „Historia magistra vitae”, pentru că doar atunci când îţi cunoşti trecutul poţi
cel puţin să încerci să eviţi repetarea unor greşeli fatale, evident nu tot timpul. Nu putem aprecia prezentul
sau intui viitorul dacă nu ne cunoaştem trecutul. Fiecare dintre noi are propria sa istorie, deci suntem
produse ale istoriei şi de aceea trebuie sa o studiem cu acelaşi interes cu care ne-am studia pe noi
înşine. Cum spunea marele istoric Nicolae Iorga, „Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai
sociabili, mai altruişi, mai iubitori de om şi viaţă”. Dacă nu cunoaştem şi nu înţelegem istoria naţiei
noastre şi a celorlalte popoare, nu avem cum să fim umani şi iubitori şi nu putem să-i acceptăm pe ceilalţi.
Şi asta in condiţiile în care suntem cetăţeni ai NATO şi UE. De aceea, se pune întrebarea “-Cum pot eu
să ma comport la Roma dacă nu cunosc istoria Romei şi nu cunosc regulile de vieţuire în societatea
mea?”
În finalul acestui material, aş dori să mă opresc asupra unei laturi foarte importante a studierii
istoriei şi anume la valoarea morală numită patriotism. Această valoare morală este evitată in ultima
perioadă în societatea românească, deşi în şcoală se studiază o unitate de învăţare dedicată patriotismului
la cultură civică la clasa a VIII-a. Deşi există mulţi care acreditează ideea ruşinii de a fi român şi a
defectelor noastre ca naţie ar trebui să se ştie faptul că nu există clasamente reale ale popoarelor lumii pe
bază de calităţi şi defecte şi că toţi oamenii au calităţi şi defecte- asta fiind unicitatea fiinţei umane.
Caragiale spunea ceva de genul “Zi-le oameni şi dă-le pace”.
De aceea consider că este imperios necesar să ne respectăm trecutul şi să ne iubim patria, să nu
uităm cine am fost, cine suntem şi ce putem fi. Istoria este disciplina şcolară care ne dă şansa să facem
toate lucrurile de mai sus. De aceea trebuie pus accentul pe menţinerea istoriei ca disciplină școlară şi pe
solidizarea legăturii dintre tineri şi patria noastră. Şi să nu uităm de o deviză foarte cunoscută – “Unitate
în diversitate”.

100
 MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

Instituţia Publică Gimnaziul „Alexandru cel Bun”, s. Vărzăreşti r. Nisporeni

PROIECT DIDACTIС
la Limba şi literatura română
clasa I
Negură Aliona, învăţătoare,
master în ştiinţe ale educaţiei,
grad didactic I,
Instituţia Publică Gimnaziul „Alexandru cel Bun”,
Vărzăreşti raionul Nisporeni
Republica Moldova
Membru AGIRoMd

Disciplina: Limba şi literatura română

Subiectul lecţiei: Sunetul [p] şi litera P mare de tipar. Poezia „Neamul lui Păcală”
Cuvinte cu acelaşi sens şi cuvinte cu sens opus. Exerciţii aplicative.
Subcompetenţe: 2.9. Identificarea în context a cuvintelor necunoscute şi înţelegerea
sensului acestora;
2.11. Utilizarea vocabularului însuşit în diferite situaţii de comunicare: alcătuirea
propoziţiilor/enunţurilor, convorbirilor etc.;
5.3. Exprimarea opiniilor şi atitudinilor proprii faţă de cele citite.
Obiective operaţionale: La finele lecţiei elevii vor fi capabili :
O1 Să exerseze o citire fluentă, cursivă, expresivă a textului literar;
O2 Să explice cuvintele noi din text, integrându-le în enunţuri proprii;
O3 Să exprime propriile opinii, gânduri, sentimente în legătură cu faptele şi atitudinile
personajelor întâlnite în textul literar, prezentând cel puţin un argument;
O4 Să ţină minte că râsul face bine sănătăţii, cultivându-le simţul umorului;
O5 Să adopte o poziţie corectă a corpului în timpul scrisului;
O6Să participe activ la toate etapele lecţiei.
Tipul lecţiei: lecţie de predare-învăţare-evaluare.
Strategii didactice:
Forme de lucru: lucrul individual, frontal, lucrul în perechi, lucrul în grup.
Metode şi procedee: Lectura, explicaţia, descoperirea, exerciţiul, exemplul, jocul
didactic, problematizarea, mesajul literar , GPP.
Materiale didactice: Fişe, poster, TV, laptop.
Referinţe bibliografice: Curriculum la limba ţi literatura română, Abecedar clasa I-i ,
editura Prut Internaţional 2017, autori Maria Buruiană, Silvia Cotelea, Aurelia Ermicioi
şi alţii; Exerciţii suplimentare la Abecedar clasa I-i autori Valentina Cimpoieş, Maria

101
Popa, Natalia Grozavu; Abecedar caiet de scriere şi exerciţii aplicative autor Valentina
Cimpoieş.

Activitatea învăţătorului şi a elevului Strategii didactice

Obiectivele

Evaluare
Etapele

Timpul Metode şi
lecţiei

Mijlo Moduri
procedee ace de de
învăţa organiz
re are
O1 3-5 Captarea atenţiei Descoperi
min 1) Înlătură primele două silabe şi vei rea, lectura
obţine un cuvânt nou.

Activitate frontală
Pădurar - _____ , porţelan - _______ ,
pitpalac - _______ , plastilină - ______.
Evocare

Atenţia
2) Citeşte cuvintele.
Copiliţă pici Păcăleşti
a păcălit Păcăliţa Păcălici
poartă păr Păcală
păcăleni Păcălina pui
Ce aţi observat?
Rea Descoperi Abece Activita Ev
liza O1 5-7 Lectura textului „Neamul lui Păcală” în rea, lectura dar te alu
rea O2 min lanţ. exerciţiul. pag. frontală are
sens Descoperirea cuvintelor-rimă din poezie. 63 . ora
ului Descoperi lă
O3 rea, lectura
exerciţiul.
3-5 RETINEŢI! Preze
min Paulina poartă pantofi portocalii. ntare
Părinţii îşi aşteaptă copiii la poartă. Power
Părul Patriciei este mătăsos. Descoperi Point
Părul din curte este roditor. rea, lectura
exerciţiul.
Ce legătură este între Păcală şi Tândală?
(amici)
Ev
1-2 Activitate frontală: alu
min Ex. 3 pag. 63 Abecedar GPP Ex. 3 Activita are
amic prost Explicaţia. pag. te ora
mică moarte Descoperire 63 frontală lă
naştere duşman a. Abece .
isteţ mare dar
Dar cum se mai spune la cuvântul „amic”?
O1 (prieten) Descoperire
O2 1-2 a, lectura,
O3 min Activitate în perechi: problematiz
102
 O5 Uniţi cuvintele cu acelaşi sens: area, Activita
1)Pădure potecă 2) prunc scump explicaţia. Preze te în Ev
popor codru patrie copil ntare perechi. alu
cărare peripeţie preţios îndemnatic GPP Power Activita are
păţanie neam priceput ţară Explicaţia. Point te scri
Descoperire indepen să
3-5 Activitate independentă: a. dentă,
min Ex. 2 pag. 63 Abecedar activitat
O1 este Păcăleşti Satul pitoresc. e
O2 1 frontală
O3 Minuta fizică .
O5 1-2 Ex. 2 Activita
min Activitate independentă-în perechi: Exerciţiul. pag. te
Ex. 5 pag. 77 Ab. Ex. Descoperire 63 indepen
3-5 Completează casetele libere cu „sa” ori „s- a. Abece dentă.
min a” Problematiz dar Activita Ev
Paulina dus la prietena . area. te alu
Preze indepen are
Petrică o aşteaptă pe mama . ntare dentă. scri
O1 Power să
O2 De poartă apropiat un pisic. Point
O3 Ex. 5
O5 Paula dus la piaţă cu sora . pag.
77
Activitate în grup: Ab.
O2 Descoperiţi cât mai multe cuvinte în Ex.
O3 lanţul de litere:
O4
5 Portocalampadarîndunicapaceap Ev
min alu
altinapătură Activita are
te scri
O1 Exerciţiul. Preze frontală să
Descoperiţi propoziţia:
O2 1-2 Descoperire ntare .
FACE BINE RÂSUL MINŢII
O3 min a. Power
Problematiz Point
area.
Completează propoziţiile:
1-2
Am reuşit totul foarte bine.
Refl min
Am reuşit aproape tot.
ecţi
Am reuşit mai greu.
a
Tema pe acasă: Caietul de scriere pag.
Ev
54, Ex. 3 pag. 55;
1 alu
Ab. Pag. 63; Să memorizeze un fragment
min Activita are
din poezie.
te ora
frontală lă
.

103
 1-2
min

Exti de soare
nde de somn
re de floare Preze
de cuc ntare
de ger Power
de om Point

Modul de proiectare şi desfăşurare a activităților de joc şi învățare

în grădinița de copii
prof. înv. preşcolar Ilie Maria-Magdalena
Şcoala Gimnazială „Prof. Ilie Popescu”, Structură Grădiniţa cu P.N.Nr.1 Şotânga

Taking into consideration that the future of the humankind depends on the way adopted for the nowadays
preparation of the child to have an independent and collective life according to his ideals, I emphasise
the importance of the projection and the development of games within the kindergarten as much as
possible.

Jocul constitue un mijloc valoros de instruire și educare a copiilor de vârstǎ preșcolarǎ, iar prin
intermediul lui putem realiza o corespondenţǎ între procerul de cunoaștere, de învaţare și atmosfera
plǎcutǎ și distractivǎ de joc. Jocul ţine de natura copilului, îl însoţeste, îi sprijinǎ major dezvoltarea
personalitǎţii și se complicǎ atât ca forme, conţinuturi și reguli, pe mǎsurǎ ce personalitatea copilului
evolueazǎ. Într-un cuvânt jocul este activitatea definitorie pentru copil și este cea mai eficientǎ cale de
învǎţare și disciplinare a puiului de om, de cunoaștere și apropiere a lui, de educare în spiritul valorilor
morale și estetice.
Pentru a desfǎșura activitǎţile de joc și nu numai trebuie sǎ ne propunem niște obiective apoi sǎ
elaborǎm un scenariu didactic, pentru tema din ziua respectivǎ.
Scenariul este o descriere pe etape a desfǎșurǎrii unei activitǎţi și necesitǎ multǎ imaginaţie și
creativitate din partea cadrului didactic dar și capacitatea de a detalia anticipat desfăşurarea în condiţii
optime a întregului demers pregătit cu minuţiozitate prin proiectul de lecţie, astfel încât sǎ reușim pânǎ
la sfârșitul activitǎţii sǎ atingem obiectivele propuse.
Momentele scenariului didactic sunt:
 Moment organizatoric:
Se vor asigura condiţiile necesare pentru desfăşurarea optimă a activităţii, se va aerisi sala de grupă,
iar mijloacele de învăţământ vor fi distribuite în fiecare sector.
 Captarea atenţiei:
Se poate realiza prin elemente-surpriză, descoperirea treptată a unui material didactic, prin
mijloace audio-vizuale un scurt dialog, o scrisoare adresată copiilor, sau o ghicitoare.
Exemplu: Nivel II. Se va realiza prin prezentarea „Povestii lui Fulger McQueen” cu ajutorul unei statii
radio.
 Anunţarea temei și enunţarea obiectivelor:
Se vor anunţa: tema, obiectivele (pe înţelesul copiilor) și modul de desfǎșurare a activitǎţii.
Exemplu: Se prezintă copiilor tema zilei :,,Calatorie in Orasul masinilor” si pentru a-l ajuta pe Fulger
104
McQueen sa-si gaseasca prietenii, preșcolarii vor realiza la centrul BIBLIOTECA, o scrisoare prin
scrierea dupǎ model a unor cuvinte, la CONSTRUCȚII vor amenaja „Orașul Radiator” iar la ARTĂ îi
vor picta pe prietenii lui Fulger McQueen. În ficare centru copii vor face adunǎri și scǎderi penru a-și
realiza lucrǎrile corect. Urmeazǎ „antrenamentul” pentru „Cursa cu obstacole”.
 Prezentarea optimǎ a conţinutului ADE(DS):
Împreunǎ cu copiii merg la toate centrele deschise unde vor observa materialele puse la dispoziţie
și iau la cunoștinţǎ ceea ce au de fǎcut .
Fiecare copil își alege centrul de activitate în cadrul cǎruia vrea sǎ lucreze.
Exemplu: Activitate matematică: Pentru a-l putea ajuta pe Fulger MqQoeen , copiii rezolvă sarcinile
ce vor viza aspecte ale numeraţiei 0-10 (poezii-numărători, numărat crescător-descrescător, din 2 în 2,
formare şir crescător-descrescător, vecinii cifrelor ,ghicitori cu conținut matematic).Dacă vor răspunde
corect la cinci întrebări înseamnă că pot trece mai departe la activitățile din centre unde vor dovedi că au
cunoștințe matematice și-l pot ajuta pe Fulger McQueen să socotească așa cum o făcea înainte de
explozie. Ca metode şi procedee utilizez: jocul, explicaţia, conversaţia, exercitiul, problematizarea,
metoda R.A.I.
Tranziţie: gimnastica pe versuri: „Dacă vreau să cresc voinic,/ Fac gimnastică de mic,/ Fug în
pas alergător,/Apoi sar într-un picior./Întind bratele și zbor./Dacă vreau să cresc voinic,/ Fac gimnastică
de mic.”
Activitatea matematică ALA I: se va desfăşura integrat în toate centrele, la fiecare dintre aceste
centre copiii având de rezolvat operatii de adunare și scădere . Ca metode şi procedee utilizez: lucrul
individual şi în echipă, explicaţia, conversaţia, exerciţiul.
Artă: La acest centru de interes preşcolarii vor avea ca sarcină să picteze masini care au scrisa
pe capotă o operatie de adunare sau scădere al carei reultat este reprezentat în legendă de o culoare ce va
fi folosită pentru „vopsirea” mașinii. Construcţii: În acest centru preşcolarii vor avea ca sarcină să
construiască prin îmbinare şi suprapunere garaje si vor re amenaja „Orasul Mașinilor’’ prin repararea
străzilor(se va folosi carton bituminat) și aranjarea zebrelor,semnelor de circulație în intersecție dupa
care vor socoti câte garaje au reparat si câte constructii au ramas demolate. Bibliotecă: La acest centru
de interes preşcolarii vor realiza scrisori pe care vor scrie : ,,Orașul Mașinilor” după model şi vor trasa
pe mașinile de pe fișe inimioare de două culori, socotind câte inimioare sunt în total și câteau rămas în
,,plicul inimioarelor” . La sfârşit, vor spune mesajul pe care au dorit să îl transmită.
 Obţinerea performanţei ALA I:
Se execută exerciţii pentru încălzirea muşchilor mâinilor, apoi copiii sunt invitaţi să-şi aleagă un
centru de interes care le-a stârnit curiozitatea, după care se pot orienta spre orice alt centru, având
posibilitatea să treaca prin toate sectoarele deschise. Copiii lucrează, respectând sarcinile cerute.
Educatoarea va supraveghea activitatea în centre şi îi va ajuta pe copii acolo unde este cazul. Metode
şi procedee: lucrul individual şi în echipă.
 Evaluarea performanţei ALA I: Se realizează prin reamenajarea „Orașului
Mașinilor”căruia îi vor pune firmă şi unde copiii vor expune lucrările realizate. Se vor face aprecieri şi
autoaprecieri care vor viza respectarea sarcinilor de lucru, finalizarea lucrărilor şi gradul de implicare în
activitate. Pentru că au reuşit să-şi îndeplinească cu succes sarcinile, fiecare copil va primi un ecuson cu
ajutorul căruia vor putea participa la „Cursa cu obstacole”. Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia.
 Dirijarea procesului de consolidare ADE(DȘ+DPM): Organizarea colectivului de
copii: adunarea; controlul ținutei; salutul. Pregatirea organismului pentru efort: Joc: “Cum putem
merge?” Desfășurarea: Copiii sunt așezați câte unul in șir. La semnalul educatoarei, jucătorii se
deplaseaza, recitând și executând mișcările cerute de versuri! Influențarea selectivă a aparatului
locomotor: Formarea coloanei de gimnastica:
Exrecițiul nr. 1: “Mașinile privesc in zare”
Stând cu brațele lateral jos:
105
1-2: îndoirea brațelor cu palmele orizontal la frunte, coatele lateral, capul răsucit spre stânga; 3-4:
revenire in poziția inițială; 5-8: aceeași mișcare la timpii 1-4, cu capul răsucit spre dreapta. (2x8).
Exercițiul nr. 2: “ Avionul zboară”
Stând cu brațele îndoite, mâinile la piept, palmele apropiate si orientate in sus, vârfurile degetelor sub
bărbie:
1: întinderea palmelor lateral sus cu ridicare pe vârfuri; 2-3: fluturarea palmelor; 4: revenire la poziția
inițială. (2x4)
Exercițiul nr. 3: “Mare, mic către cursă am pornit” (ne pregătim pentru cursă)
Stând: 1-2: ghemuire cu brațele înainte; 3-4: ridicare pe vârfuri cu ducerea brațelor prin înainte sus.
Privirea insoțește brațele. (2x4)
Exercițiul nr. 4: “Hopa sus!” (să vedem cât de sus putem sări)
Stând: 1-2: ridicare pe vârfuri cu ducerea brațelor înainte; 3-4: trecre în ghemuit cu palmele pe sol; 5-6:
săritură pe verticala cu extensie, brațele sus; 7-8: revenire în stând. (2x8)
Metode şi procedee: exerciţiul
 Obţinerea performanţei:Parcurgerea traseului aplicativ și rezolvarea sarcinilor:
„Masinuțele pleacă în cursă” Educatoarea este conducătorul grupului, ea deschide ,,cutiile magice”,
citește sarcinile și observă corectitudinea rezolvării acestora. Copiii se deplaseză în coloană câte doi către
linia de pornire (trei grupuri): G1-masini roze; G2-mașini galbene; G3-mașini verzi. În competiție iară,/
Doi copii trag de o sfoară/De la capete, firește/ Să vedem cum se sfârșește. Copiii (mașini ) vor tracta
anvelope numerotate de la 0 la 10,ei claxonează –întâlnesc semnul de circulatie ,,Claxonarea interzisă,,
și se opresc din claxonat. Ajung la trecerea de pietoni unde se opresc la culoarea roșie a semaforului.
Sarcina nr. 1:
,,Separti jetoanele pe care sunt scrise operatii de adunare de cele pe care sunt scrise operații de scădere.
Citiți o operație de adunare și una de scădere.Fiecare grup va primi câte o cheie ce va fi folosită pentru
deschiderea lacătului de la tunel. ,,Ne târâm printr-un tunel,/Nu ne este greu de fel./Prin tunel, pe sub
podeț,/semănăm c-un tiruleț. Copiii se târăsc prin tunel ,la ieșirea din acesta întâlnesc semnul de circulație
,,Interzis” unde se află a doua ,,cutie magică”.
Sarcina nr.2:
,,Ghiciți ce semn am ascuns! Se scrie pe tablă exercițiul 3+1=4, copii citesc operația, închid ochii în
timp ce educatoarea șterge un senn (+). Li se cere copiilor să spună ce semn a dispărut și să meargă la
tablă să-l scrie cu cretă colorată. Se procedează la fel cu celălalt semn grafic sau simboluri.
-,,Noi vom încerca odată,/ Să cărăm sticle cu apă; /Sunt ușoare sau sunt grele?/ Cine-o fi primul cu
ele? Prșcolarii merg in echilibru pe o linie desenată pe podea și transportă sticle cu apă.
Sarcina nr 3:
,,Spune cât fac! De exemplu: se desenează pe tablă două dreptunghiuri fiecare având un număr de
mașini. Copii scriu sau așează pe tablă jetonul cu cifra corespunzătoare numărului de mașini,pun semnul
de calcul între ele,iar în al treilea dreptunghi desenează rezultatul. Fiecare copil va lua din pungă tot
atâtea bomboane cât arată numărul ce reprezintă rezultatul operației de adunare sau scădere
ce se află scrisă pe mașinuța de pe ecuson. Metode şi procedee: problematizarea, exerciţiul, mişcarea.
 Prezentarea optimă a conţinutului şi dirijarea procesului de consolidare ALA II:
Se anunță jocurile pe care le vor desfășura ; se prezintă regulile fiecărui joc şi sarcinile aferente.
Revenirea organismului la normal după efort :
Joc de socializare ,,Mșinile se felicită ’’. Când educatoarea spune ,, Răciți motoarele!,, copiii trag aer
în piept și se deplaseză unii printre alții. Când educatoarea spune ,,Stop!,, copii se opresc și formeză
perechi la îndemnul educatoarei și se felicită reciproc.
Joc distractiv,,Mașinile vesele’’ : copii stau așezați în semicerc pe covor. La comanda ,,Râdeți ! ‘’ toți
preșcolarii râd în hohote, iar la vederea semnului ,,Claxonatul interzis,, toți copii trebuie să se abțină.

106
Cine nu se abține primește o poruncă hazlie (,,ridică brațele deasupra capului și bate din palme de cinci
ori numărând).
Joc liniștitor ,,Plimbă-l pe Fulger McQueen: copiii stau aşezaţi în cerc pe covor, dând din mână în mână
mșina ,, Fulger Mc Queen. Când educatoarea spune ,,stop!”, copilul care are în mână mașina își va spune
părerea despre activitatea desfășurată. Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, jocul.
Elemente de joc sunt: mișcarea, semnalul sonor, intrecerea,cooperarea. Jocurile de proba se realizeaza
după explicarea regulilor si sarcinilor jocurilor.
 Obţinerea performanţei (ALA II): În desfăşurarea jocurilor de către copii, se pune
accent permanent pe respectarea regulilor de joc și îndeplinirea sarcinilor jocurilor. Educatoarea îi
antrenează pe copii în desfăşurarea jocurilor, urmărind implicarea acestora.
 Evaluarea performanţei (ALA II): Se fac aprecieri asupra gradului de participare,
asupra respectării regulilor de joc si asupra comportamentului individual şi colectiv al copiilor.
 Încheierea activităţii: Preşcolarii primesc aprecierea educatoarei şi sunt răsplătiţi cu
… surprize.
În esenţǎ, experienţa acţionalǎ pe care o dobândește copilul jucându-se se reflectǎ asupra
dezvoltǎrii sale psihice prin dobândirea unor însușiri sociale (rǎbdare, milǎ, compǎtimire, înţelegere,
cooperare, iniţiativǎ), activarea și optimizarea potenţialului intellectual (observǎ, descoperǎ, analizeazǎ,
înţelege, numește, exprimǎ) și activarea și optimizarea potenţialului fizic (apucǎ, apropie, sare, aruncǎ,
prinde, tracteazǎ).
Având în vedere cǎ viitorul societǎţii depinde de modul în care copilul este pregǎtit astǎzi, pentru
a avea o viaţǎ individual și colectivǎ potrivit idealurilor sale, subliniem importanţa proiectǎrii și
desfǎșurǎrii a cât mai multor jocuri în cadrul grǎdiniţei și nu numai.
“Copilul râde, înţelepciunea și iubirea mea e jocul,
Tânǎrul cautǎ, jocul și înţelepciunea mea e iubirea,
Bǎtrânul tace, jocul și iubirea mea e înţelepciunea.”

Bibliografie:
*** Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), M.E.C. -2008;
• Revista învățământului preșcolar 3-4/2008;
• Gagné, R. M., Briggs, L. – Principii de design ale instruirii, E.D.P., Bucureşti, 1977
• Franţ, I., A. – Ghid de practică pedagogică pentru studenţii colegiilor universitare de institutori, Ed.
Solness, Timişoara, 2002
Rolul poveștilor în dezvoltarea inteligenței emoțíonale
prof. înv. primar Florescu Rodica
Școala Gimnazială ”Ion Creangă” Suceava

More and more studies underline the worldwide tendency of the actual generation of children to have
more emotional problems than in the past. These children are more furious, more sensitive, more
impulsive and even more agressive. One cause may be the fact that school doesn’t care about the
emotional state of the students, although it is a proven fact that the way in which we manage our
emotions can deeply affect us . Fortunately, the emotional intelligence may develop through reading,
because the children stories have a profound relationship with their readers. The stories can be exploited
in order to identify the irational beliefs which will contribute to the formation of rational, healthy
children, from an emotional point of view.

Tot mai multe studii relevă tendința mondială a actualei generații de copii de a avea mai multe
probleme emoționale decât în trecut. Aceștia sunt mai furioși, mai emotivi, mai impulsivi sau mai
agresivi. Una dintre cauze poate fi și faptul că școala lasă la întâmplare educația emoțională a elevilor,
107
deși se știe că modul în care ne gestionăm emoțiile și sentimentele ne poate afecta succesul. Din fericire,
inteligența emoțională se poate dezvolta, iar copilăria este importantă pentru punerea unor baze solide
pentru dezvoltarea inteligenței emoționale.
La vârsta școlară mică, lectura are un rol important in dezvoltarea elevilor, inclusiv prin
dezvoltarea inteligenței emoționale, creațiile din literatura pentru copii fiind capabile să intre într-o
relație afectivă cu cititorii lor. Poveștile , mai ales, pot fi valorificate pentru identificarea și modificarea
convingerilor iraționale și, în paralel, pentru asimilarea unor convingeri raționale care vor contribui la
dezvoltarea unor copii raționali, sănătoși din punct de vedere psihologic, emoțional și social. Analizând
cu elevii convingerile iraționale, prin oferta de convingeri raționale pe care o dau chiar ei, aceștia au
posibilitatea să învețe să-și rezolve problemele în mod rațional, să-și formeze un comportament asertiv,
de toleranță, de înțelegere.

Povestea ursului cafeniu

de Vladimir Colin
I. Credinţe raţionale
1. "Urşii care trăiesc la Polul Nord sunt albi. Cred că din pricina asta li se spune urşi albi (dar, fireşte,
dacă vreunul dintre voi a aflat că li se spune albi din alte pricini, îl rog să-mi dea de ştire şi să nu mă
lase să scriu minciuni)."
2. "Ursul nostru se uită în jur gata să râdă şi el de ursul cel murdar, când, spre marea lui uimire, nu văzu
nici un urs."
3. "Şi numai pentru atâta lucru plângi?"
4. "-Ia săpuneşte-te bine de sus şi până jos! îl îndemnă el pe Martin.
5. "Deodată un munte de gheaţă se apropie de sloiul pe care se jucau.
- Fugiţi! Fugiţi! strigă un pui de urs şi se aruncă în apă."
6. "Urşii se opriră din joacă, văzură muntele şi pricepură că se va ciocni de sloiul lor."
7. "Alb sau cafeniu, eşti un urs bun şi viteaz, spuse mama ursuleţului."

II.Credinţe iraţionale Credinţe raţionale alternative

1. "- Ia te uită!… Un urs murdar! strigă o focă
şi toate surorile ei începură să chicotească, să
hohotească şi să se prăpădească de râs.
- Vai, vai, ce caraghios!
- Parc-a fost muiat în sos!"
2. "- Nu cumva râdeţi de mine? întrebă el
supărat.(…)Eu sunt curat, spuse şi mai supărat
Martin.M-am spălat chiar azi-dimineaţă.
Dar focile nu-l crezură şi râseră mai departe,
aşa că bietul urs îşi luă tălpăşiţa mormăind.
3. "- Cine-i urâtul ăsta care se crede frate cu
noi? spuse cu dispreţ un urs alb.
- Ia te uită ce neobrăzare! vorbi un altul."
4. De ciudă, bietul Martin simţi că-i dau
lacrimile.
5. "- Urşii cumsecade sunt albi, răspunse
primul urs."
1. - Ia te uită!… Un urs cafeniu! strigă
o focă şi toate surorile ei începură să-l
privească uimite.
- E deosebit, dar e totuşi un urs!
- De ce o fi cafeniu?
2. - Aş prefera să nu râdeţi de mine.
M-am spălat.
"N-au decât să creadă ce vor!"
3. - Cine-i acest urs care pretinde că e
frate cu noi? spuse un urs alb.
- Interesant! vorbi un altul.
4. "Probabil n-au mai văzut un urs
cafeniu."
5. " - Ce dovezi am că numai urşii albi
sunt cumsecade?"
6."- E neplăcut să fiu tratat astfel, dar
pot merge mai departe, mai ales că am
parcurs acest drum dificil. Faptul că au

108
 6."- Făcea să bat atâta cale până la pol, ca să
găsesc aici numai batjocură? se întreba el. Vai,
ce urşi răi trăiesc printre munţii de gheaţă!"
7. "-Cum să nu plâng, pinguinule, dacă urşii
albi mă dispreţuiesc şi focile râd de mine?"
râs câţiva urşi albi de mine, nu
înseamnă neapărat că toţi sunt răi."
7.- Mă deranjează că urşii şi focile râd
de mine, dar nu este ceva insuportabil.

 Gradul de raţionalitate al poveştii, după părerea mea, este 0 (7c.r.-7c.i. =0)

Povestea poate fi valorificată pentru a evidenţia copiilor rolul credinţelor raţionale în
îndeplinirea scopurilor, chiar şi atunci când generează emoţii negative şi posibilitatea de a înlocui
credinţele iraţionale cu cele raţionale. Se poate evidenţia, în cuvinte potrivite, toleranţa scăzută la
frustrare a personajului principal şi intoleranţa celorlalţi.

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Petre Ispirescu
I. Credinţe raţionale
1. "Nepovestită fu mâhnirea tatălui său, când auzi spuindu-se această întâmplare. De silă, de milă, fu
nevoit a mai aştepta încă un an."
2. "-Tată, atâţia ani l-ai ţinut, ai suferit atâtea necazuri, mai lasă-l rogu-te şi anul acesta să-mi încerc
şui eu norocul."
3. "-Eu nu mă încumet, zise Prâslea,ci zic că o încercare voi face…"
4. "-Pentru mine n-are să fie aşa mare ruşine; fiindcă eu nu numai că sunt mai mic, dară nici nu mă leg
ca să prinz pe tâlhari, ci numai o cercare ca să fac."
5. "…bătu ţepuşele în pământ şi se puse între ele, aşa cum să-i vină unul dinainte şi altul la spate, că
dacă îi va veni somn, şi ar moţăi, să se lovească cu barba în cel dinaintea lui şi dacă ar da capul pe
spate, să se lovească cu ceafa în cel de dinapoi."
6."Tată, eu îi iert."

II.Credinţe iraţionale Varianta lor raţională

1. "-Tată,(…)dă-mi voie ca nopţile astea să păzesc
însumi şi mă prinz că voi pune mâna pe acel
tâlhar."
2.Fiul cel mijlociu se legă că el va prinde hoţii.
3."-…tocmai tu, un mucos ca tine o să izbutească?"
4. "-Aici trebuie să fie ceva vrăji."
5. "-Du-te, dar negreşit că şi tu ai să te întorci
ruşinat.."
6. "-Atâţia meşteri mari n-au putut să o facă şi
tocmai un trenţăros ca tine să o facă?"
7. ."…fiindcă este un om prost şi trenţeros şi nu
este vrednic să vază luminata faţă a măriei tale."
1. -Mă voi strădui să prind tâlharul.
2. Fiul cel mijlociu îşi propuse să prindă el
hoţii.
3. -Ai mai puţină experienţă, dar poţi
încerca.
4. S-ar putea să fie ceva vrăji.
5.-Du-te, dar fii atent!
6. Alţi meşteri n-au reuşit, dar poate tu vei
reuşi.
7. Nu este îngrijit şi instruit, îl vei putea
primi?

Gradul de raţionalitate:-1
Basmul poate fi folosit pentru a evidenţia pericolul etichetării globale (cazul meşterului) şi
valoarea gândurilor adaptative (cazul lui Prâslea).
Muzicanţii din Brema

109
 Fraţii Grimm
I.Credinţe raţionale
1. Măgarului se împuţinaseră puterile şi, de aceea, stăpânul lui se gândi că n-ar mai avea nici un rost să
strice pe el bunătate de nutreţ.
2. "-Hai cu mine, că s-o mai găsi şi pentru domnia ta un loc în taraf!"
3. "Hai cu noi la Brema că o să-ţi găseşti şi tu un loc în taraf!"
4. "Că oriunde ai merge, ceva mai bun decât moartea tot o să afli."
5. "Ai un glas care te unge şi, de te-i învoi să cântăm împreună, ne-ar asculta lumea."

II.Credinţe iraţionale Varianta lor raţională

1. "-Vai de păcatele mele, pentru că sunt bătrân
(…) stăpânul meu şi-a pus în gând să-mi facă de
petrecanie. Dar cu ce-o să-mi câştig eu pâinea?
2."-Cui i-ar arde să fie vesel când i-a ajuns funia la
par? Pentru că anii bătrâneţii m-au cam adus de
şale(…), stăpâna mea a vrut să mă înece. Am fugit,
dar încotro am s-o apuc?"
3."Strig şi eu cât mai pot, cât mai sunt în viaţă…"
4. "Atunci strigă tovarăşilor săi că nu prea departe
trebuie să fie o casă, căci se zăreşte o lumină."
5. "De spaimă, tâlharii săriră-n sus ca nişte apucaţi
şi, crezând că niscaiva stafii au năvălit în casă,
fugiră îngroziţi în pădure."
6."S-ar cuveni să ne ruşinăm c-am fost aşa de slabi
de înger!"
7."Vai de viaţa noastră! În casă s-a cuibărit o
cotoroanţă afurisită care mi-a zgâriat tot obrazul…"
1. - Am plecat pentru că eram în primejdie.
Cum să-mi câştig pâinea?
2. Eram în pericol Am plecat ca
să-mi salvez viaţa. Unde ar fi mai bine s-o
iau?
3. Să caut o soluţie pentru a mă salva.
4. Se zăreşte o lumină, s-ar putea să fie o
casă.
5. Surprinşi, tâlharii au fugit ca să scape de
pericol.
6. -Mă deranjează că am fost fricoşi.
7. -E neplăcut că în casă s-a întâmplat ceva
periculos…

Grad de raţionalitate:-2
Povestea poate fi folosită pentru a evidenţia importanţa cunoaşterii modului de a te
confrunta cu o problemă şi de a o rezolva, într-o lume care, iată, nu a fost niciodată sigură şi predictibilă.
Se mai pot reliefa şi ideile:
- ideile raţionale ne ajută să obţinem ce dorim
- ideile iraţionale pot fi transformate în idei raţionale
- situaţiile în care ne simţim supăraţi pot fi oportunităţi pentru a gândi mai raţional;
- e bine să evaluăm realitatea cu precizie şi să evităm exagerările sau gândirea în termeni de catastrofă.
Urmând firul poveștilor, se poate observa cum comportamentul generat de convingerile iraționale
ale unor personaje își află rezolvarea în comportamentul generat de convingerile raționale ale altor
personaje.

110
 "Noi" și "ceilalți", și "eu" și "eu", în școlile din Grecia
prof. înv. primar Dobrin Nicoleta Elena
Școala Gimnazială Nr.1, Hârtiești

Greece has become a country which presents a large spectrum of foreigners and immigrants, this leading
to the formationof a multicultural society.Ths fact brings about , directly, the changing of the population
structure into a multicultural one. The institutions of education , especially the pre-school one, must
keep up with this reality.
The aim of thiis paper is to elucidate the erceptions of students concerning certain aspects that formulate
the greek culture and to reveal their attitudes towards the arrival and settlement of imigrants in
Greece.Research reveal that Greek primary school students do not hod significant nationalistic or
xenofobic attitudes.

În anul 2017, grație proiectului Erasmus, am participat la o întânire cu profesorii din grecia, mai
precis din Kavala , în cadrul proiectului "From Science to Art; Robotics Science Center with STEM-A".
Datorită acestui proiect am putut sa aprofundez și chiar să observ , pe viu cum s-ar spune, sistemul de
învățământ grecesc, modul cum sunt integrați copiii și celelalte naționalități.
Pentru început,o să fac o scurtă prezentare a sistemului de învățământ din Grecia.
Sistemul educaţional din Grecia se află sub control de stat. Acesta este împărţit în trei niveluri,
care includ învăţământul preşcolar şi primar, învăţământul secundar (Ciclul 1 şi Ciclul 2) şi învăţământul
terţiar. Învăţământul preşcolar este oferit de grădiniţe ca o etapă pregătitoare, care contribuie la integrarea
copiilor în sistemul şcolar primar.
Învăţământul obligatoriu în Grecia durează zece ani începând de la grădiniţă până la Gymnasio
(gimnaziu sau liceu). Participarea este obligatorie pentru un an în grădiniţă, şcoala primară durează şase
ani, până la vârsta de 12 ani, iar trei ani sunt obligatorii la Gymnasio, până la vârsta de 15 ani. Absolvenţii
de Gymnasio obţin un certificat care le permite să
se înscrie la educaţie de nivel secundar superior
opţional (Liceul), sub forma unui Liceu integrat
sau o şcoală profesională tehnică.
Învăţământul terţiar este organizat de către
Universităţi şi Politehnici, Institute tehnologice de
învăţământ (TEI) şi Academii (pentru militari şi
membri ai clerului). Cursurile universitare
durează, în mod normal, 4 ani, cu excepţia
politehnicilor şi a unor şcoli tehnice şi de artă în
care cursurile durează 5 ani, precum şi a şcolilor medicale unde cursurile durează 6 ani. Cursuri
postuniversitare durează între 1-2 ani, în timp doctoratele durează în mod normal de la 3 la 6 ani.
Toate şcolile şi instituţiile de învăţământ superior din Grecia sunt supervizate de către Ministerul
Educaţiei şi Cultelor. Există o cerinţă minimă de patru ani de studiu la nivel universitar pentru a obţine
o diplomă de licenţă, care este o condiţie prealabilă pentru intrarea în programele de doctorat şi masterat.
O asemănare între sistemul de învățământ românesc și cel grecesc este faptul că materia care se
predă este destul de stufoasă. Matematica, spre exemplu, se predă la un nivel mai înalt decât în Occident.
În ultimele clase din liceu, elevii învaţă ceea ce se predă la universitate în alte state europene. Practic, la
fel ca la noi, sistemul avantajează elitele, materia fiind tehnică, grea şi stufoasă. În ceea ce priveşte
rezultatele lor la testele PISA, grecii ocupă locul 42 din 65, depăşindu-i astfel pe români şi pe bulgari.
Din discuțiile pe care le-am purtat cu profesorii de acolo, la terminarea zilelor de lucru, aceștia
ne-au spus că noi suntem mai uniţi ca şi colectiv, lucrăm mai bine în echipă decât ei. În schimb, cred că
noi am putea învăţa de la ei să avem mai multă încredere în elevii noştri, mai puţină suspiciune în ceea
111
ce priveşte examinarea. Evaluările lor sunt mult mai lejere, în timp ce la noi accesul la treapta următoare
de învăţământ este mai stresantă.,
Transformarea Greciei dintr-o țară cu o strictă politică imigrațională într-o țară care prezintă , ca
structură, un spectru larg de străini și imigranți, a dus la formarea unei societăți multiculturale, fenomen
cu un impact direct asupra modului cum se prezintă populația școlară.
Lucrul acesta a detrminat statul să ofere cele mai bune și complete servicii educaționale,
profesorii trebuind să creeze programe educaționale care să răspundă complexelor probleme ridicate de
multiculturalitate și diversitate.
Drept urmare, statul grec a introdus la nivel pedagogic și social educația interculturală , ca politică
de stat, rezultatele nefiind deloc satisfăcătoare, tranziția de la un sistem monocultural la unul intercultural
nefiind deloc ușoară.
Conform literaturii de specialitate, probleme apar nu doar din cauza faptului că instituțiile
educaționale au rămas , în majoritatea lor, monoculturale, nereușind să se adapteze scopurilor
multiculturale ale educației (Jamrozik,Boland și Urquhart,1995), ci și din cauza dificultății pe care o
presupune integrarea de către profesori a persepectivelor multiculturale în practica de
predare(Arthur,Beecher, Dockett,Farmer și Richards, 1993).
În acest moment, pare necesară redefinirea rolului jucat de școală, în special a obiectivelor
educaționale care transpar din natura și dinamica schimbării la nivel social.Este vital să se redefinească
metodele și mijloacele necesare pentru obținerea obiectivelor educaționale dorite, luând în considerare
circumstanțele sociale curente, dar și natura și esența obiectivelor, acest lucru neaducând certitudine că
ideologia nationalist dominantă ar fi anulată.
Școala este o unealtă indispensabilă pentru procesul de creare a ideologiilor sociale și naționale
dominante, precum și pentru formularea stereotipurilor sociale și naționale.Bineînțeles că școala poate
acționa și invers , atenuând intensitatea națională, emoțională și oferind contextul adecvat acceptării
"celuilalt national și social".Pentru a reuși o astfel de schimbare, școala trebuie să adopte o tehnică de
predare și o curriculă modernă, care să meargă dincolo de practica educațională curentă, și care să
redirecționeze modelul și metodologia utilizate de școală cu scopul de a lărgi orizontul național.
În perioada de o săptămână ,cât am stat în Kavala, am cerut sprijinul colegilor greci pentru a ma
ajuta să realizez un studiu ce a avut ca scop elucidarea percepției elevilor de 12 ani în ceea ce privește
anumite aspect ce țin de cultura greacă ( istorie greacă,muzică, religie, limbă, etc) și de a cunoaște
atitudinile lor privitoare la sosirea si stabilirea altor popoare în Grecia.Întrebările studiului au fost, după
cum urmează:
1.Sunt elevii greci toleranți față de "celălalt"?
2.Respectă ei cultura "celuilalt"?
3.Cred că cultura greacă este superioară altor culture?
4.Care le sunt percepțiile referitoare la a numite aspect ale culturii grecești?
5. Ce cred despre prezența celorlalte popoare în Grecia?
6.Vor să trăiască în armonie cu popoarele stabilite pe teritoriul țării lor?
7.Și-au dezvoltat anumite stereotipuri negative față de aceste popoare?
or greci, am observant că elevii greci din școala primară, la 12 ani ei fiind încă în școala primară
cum am arătat la început, nu manifestă atitudini naționaliste sau xenophobe semnificative. Elevii sunt
mândri de țara și de cultura lor, uneori această mândrie putând părea excesivă ( Limba greacă este cea
mai frumoasă din lume, Istoria altor popoare nu e așa de glorioasă ca a poporului grec), aceste atitudini
fiind oarecum așteptate, de vreme ce respondenții au fost supuși stereotipurilor și ideologiilor naționaliste
mai mult de șase ani.
Aceeași elevi care erau extrem de mândri de țara și de cultura lor, par a fi la fel de toleranți față
de "celalalt" și "ceilalți". Majoritatea elevilor sunt de părere că fiecare țară are o istprie și o cultură care
merită respect și, mult mai important, sunt interesați să învețe mai multe despre istoria și cultura celorlalte

112
popoare.Ei afirmă că nu-i deranjează să aibă colegi sau prieteni străini și să colaboreze cu aceștia.Afirmă
că statul ar trebui să-i ajute să-și îmbunătățească nivelul de trai, toate acestea într-o societate în care mass-
media asociază străinii cu criminalitatea și îi prezintă ca fiind un pericol constant pentru profunzimea
socială.
Există și o minoritate de elevi afectați de acest climat negativ și care au manifestat atitudini
negative față de elevii de altă naționalitate.Aceștia sunt elevii care cred că ar trebui interzisă intrarea
srăinilor în Grecia, că străinii nu ar trebui să locuiască laolaltă cu grecii.Aceștia sunt copiii care au nevoie
mai mult decât altcineva de o educație globală, o educație care să le estompeze orice atitudine
nationalistă, o educație care trebuie perfecționată atât în Grecia, cât și în celelalte tări ale Uniuniii
Europene.
Este clar că transformarea treptată a societății grecești într-o entitate multiculturală, precum și
schimbările generale care au loc la nivel global au dus la formarea unui nou context în ceea ce privește
viața socială și practica educațională.Acest lucru l-am simțit și noi, participanții la acest proiect, alături
de colegii nostrii din Italia și Turcia.Colaborarea a fost armonioasă, fructuoasă pentru toate părțile
implicate, fiecare așteptând să sosească în celelalte țări participante la proiect, pentru a observa
caracteristicile sistemului de învățământ , dar și ale societății din fiecare țară.

Formarea continuă a cadrelor didactice în Europa

prof. Dobrescu Gabriela
Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi” Peștișani, jud. Gorj

The politics in the field of education and professional training of the teachers, has as main aims the
assurance of a high lever of education and professional for all the citizens and the development of the
people’s capacity to make free choices.
The school has an important role as a foundation for the future and as a main factor responsible with
the development of the professional competences.
This work presents some approaches regarding the continuos training of the teachers. It presents the
system of the continuos trening of the teachers in France and Germany.
Finally, this work presents what has been realized in Romania.
Politica în domeniul învățământului și formării profesionale a cadrelor didactice are drept scopuri
principale asigurarea unui nivel înalt de educație și formare pentru toți cetățenii, promovarea creșterii
spirituale a națiunii și dezvoltarea capacității populației de a face alegeri independente. Școala are un rol
important ca fundație pentru viitor și ca factor principal responsabil cu dezvoltarea competențelor
profesionale. Formarea continuă a cadrelor didactice are un real impact asupra sistemului educațional și
favorizează relaționarea acesteia cu factorii sociali, economici și comunicationali, creșterea expertizei
pregătirii profesionale, instalarea profesionalismului în domeniu.
Câteva exemple ilustrative privitoare la sistemele de formare continuă europene pot fi
oferite de sistemul francez şi cel german.
În Franţa cadrul didactic este văzut ca funcţionar al statului, iar statul are o politică ce
impune dezvoltarea profesională a funcţionarului său. Cadrul didactic este dator să-şi lărgească
permanent cultura în disciplina pe care o predă şi în pedagogie pentru a putea promova în plan
social. În conformitate cu această politică, participarea la programele de formare este cel mai
adesea bazată pe voluntariat, chiar există criterii de selecţie pentru cei ce vor să urmeze aceste
programe. Parcurgerea programelor de formare continuă asigură posibilitatea dobândirii unor posturi
de răspundere mai mari. Există şi stagii de formare obligatorii (de regulă câteva zile pe an), dar
cestea au mai mult scop administrativ.

113
 Autorităţile organizatoare ale programelor de formare se împart în două categorii: autorităţi
centrale ( reprezentate de MEN prin Direcţia Şcoli şi Direcţia Liceelor şi Colegiilor, care elaborează
anual Planul Naţional de Formare; tot prin minister se asigură formarea formatorilor academici şi
stagiile de iniţiativă în cadrul universităţilor de vară); autorităţi regionale (reprezentate de academii
şi rectorate, iar pentru învăţământul primar de inspectorate academice regionale).
Ca modalităţi de formare, se disting:
-acţiuni din proprie iniţiativă ale administraţiei în vederea formării profesionale a administratorilor,
realizate prin universităţi de vară, stagii în cadrul Programului Naţional de Formare, sejururi
lingvistice de formare prin burse în cadrul Programului European LINGUA;
-acţiuni agreate de administraţie în vederea pregătirii examenelor sau concursurilor administrative
( adresate în special personalului administrativ, tehnic şi de serviciu);
-acţiuni alese de către formaţi şi formatori în vederea dezvoltării personale, în cadrul cărora se
acordă concedii de formare sau concedii speciale.
Toate aceste acţiuni de formare au ca scopuri dezvoltarea legăturii între cercetare şi formare,
dezvoltarea de schimburi în interiorul sistemului educaţional (fie cu mediul exterior fie prin promovarea
proiectelor pedagogice inovative).
Evaluarea cadrelor didactice se face diferit în funcţie de caracteristicile programului de formare
si are consecinţe diferite asupra celor interesaţi. De cele mai multe ori, stagiile oferite de universităţile
de vară nu se termină printr-un examen de verificare a cunoştinţelor acumulate şi, prin urmare, aceste
stagii nu au repercursiuni directe asupra carierei. Verificări amănunţite au loc în cazul stagiilor
individuale de formare care dau dreptul la titulari sau care pregătesc pentru concursuri ce permit accesul
la anumite grupuri. Chiar dacă formarea continuă are un caracter de voluntariat, cadrele didactice sunt
motivate să participe deoarece acest lucru are ca consecinţe asupra evoluţiei lor în carieră. Susţinerea
inovaţiilor pedagogice se realizează în cadrul şcolilor care au autonomie şi pot implementa uşor diverse
programe alternative.
În Germania, formarea continuă este şi drept şi îndatorire, educatorii particulari au obligaţia să
participe la programe de formare continuă. Toţi cei care satisfac criteriile de acces pot participa la
programe de formare dacă se consideră că ele sunt utile şi dacă nu împiedică îndeplinirea sarcinilor de
serviciu. În cazul în care programul de formare se suprapune activităţii cadrului didactic, acesta va face
o cerere de punere în disponibilitate fără ca aceasta să aibă repercursiuni asupra drepturilor salariale
Cadrul didactic se poate înscrie la programele de formare continuă fie direct fie indirect, prin directorul
şcolii. O situaţie mai specială o reprezintă cei care lucrează în cadrul sistemului preşcolar, deoarece
educaţia preşcolară nu face parte din sistemul educaţional, aceştia având statut de educator recunoscut
de stat.
Formarea continuă are două componente :
-Formarea continuă care se ocupă cu aducerea la zi a aptitudinilor achiziţionate pe parcursul studiilor,
transmiterea de noi competenţe didactice şi lărgirea studiilor psihopedagogice. Toate vizează în final
evoluţia profesiei didactice şi realizarea unei adaptări optime a individului la cerinţele profesiunii
didactice. Programele sunt oferite de minister şi de instituţiile centrale de formare continuă;
-Formarea complementară a cadrelor didactice , care constă în aprofundarea materiei pe care o predă
cadrul didactic, adăugarea de noi domenii ariei de cunoaştere materiei pe care o predă cadrul didactic,
posibilitatea de a se califica pentru o sarcină complementară. Este o activitate mai lungă, organizată în
module cu mai multe ore săptămâna, completate cu sesiuni grupate. Fiecare land stabileşte condiţiile de
admitere pentru prezentarea la examenele suplimentare. Atingerea calificării pentru predarea altor
discipline se face printr-un examen special. Dacă programul nu este finalizat prin examen, participanţii
vor obţine titluri care vor fi menţionate în dosarele acestora. Cursurile sunt oferite de instituţii de
învăţământ superior, dar se pot desfăşura şi în instituţii abilitate de Ministerul Educaţiei.

114
 Dat fiind că Germania este un stat federal, există trei niveluri de autorităţi responsabile cu
programele de formare: nivelul central, la nivelul landului(ale cărui instituţii de formare sunt plasate sub
tutela Ministerului Educaţiei ); nivelul regional(reprezentat de inspectoratul şcolar de nivel mediu);
nivelul local(reprezentat de inspectoratul şcolar de nivel inferior).
Formarea iniţială, formarea continuă şi formarea complementară intră în atribuţiile ministerelor
educaţiei ale fiecărui land, fiecare având legi speciale care privesc formarea educatorilor. Ministerul
Educaţiei are obligaţia de a furniza permanent o ofertă de formare continuă. O formă particulară de
formare continuă este ,,formarea continuă internă”, care este în sarcina şcolilor şi se realizează pe propria
lor răspundere. Adesea, şcolile apelează la instituţiile landului pentru a realiza o reţea de cooperare în
cadrul căreia să desfăşoare programe de formare continuă.
Sistemul de formare iniţială şi continuă din România face eforturi pentru a se alinia sistemelor de
formare din Europa. Strategia de dezvoltare a sistemului de formare inițială și continuă a personalului
didactic cuprinde întreaga arie de acțiune pentru dezvoltarea capitalului uman, cu impact atât didactic,
cât și instituțional, având ca prioritate cadrele didactice și managerii din învățământul preuniversitar și
urmărește, printre altele, dezvoltarea unei „piețe educaționale a programelor de formare continuă” prin
intermediul căreia cadrele didactice să beneficieze de o gamă variată de programe de formare.
Întreaga activitate de perfecționare a cadrelor didactice constă în implementarea măsurilor de
creștere a nivelului calitativ de furnizare a serviciilor educaționale, propunând ca finalitate crearea
premiselor ideale pentru îndeplinirea cu succes a actului didactic. Dezvoltarea personală și
socioprofesională a cadrului didactic presupune actualizarea competențelor de bază (pedagogice, de
specialitate), însușirea de noi competențe, aplicarea competențelor de bază la nivelul didacticii
specialităților, inițierea în utilizarea unor noi strategii, metode, mijloace de predare-învățare-evaluare. Se
urmărește favorizarea interdisciplinarității pe fondul valorificării conceptelor de bază, stimularea
cercetării pedagogice și inovației la nivel individual și în grup sau echipă, aplicarea paradigmelor
educaționale la nivelul școlii și al clasei, conform curriculumului și noilor abordări în managementul
educației, precum și dezvoltarea comportamentelor psihosociale necesare managementului resurselor
umane.
Formarea și perfecționarea cadrelor didactice contribuie la realizarea schimbărilor din sistemul
educațional și valorificarea analitico-sintetică a noilor conținuturi educaționale,
facilitând implementarea noilor strategii și tehnologii.

BIBLIOGRAFIE:
1.Marin Stoica, ,,Pedagogie”, Editura Gheorghe Cârţu-Alexandru,1997
2.Călin Marin, “Procesul instructiv-educativ” Instruirea şcolară (analiza multireferenţială),
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

Parteneri pentru performanță

prof. înv. primar Dimofte Gherghina-Gina
Școala Gimnazială „Sfântul Nicolae”, Vînători, Galați

Partnership is a stable relationship between people or institutions that participate with certain resources
to reach a common goal. Partnerships between schools, families and communities are extremely
important to the personal development of the students. The school`s main partners are the parents,
governmental organizations that have a local or central character, local economic agents, syndicates,
nongovernmental organizations.
Our school is part of various partnership projects at a local, regional, national and even European level.
All of them contributed to the diminishing of absenteeism and they also helped avoiding school
115
abandonment but they have also stimulated students to perform better in various fields or promote their
artistic skills.
Partnerships are real solutions to attract children, parents and communities alike in educating students.

Parteneriatul este o relaţie stabilă între persoane sau instituţii care participă cu anumite resurse
pentru atingerea unui scop comun; este o relaţie de egalitate stabilită în baza unor acorduri semnate,
ambii parteneri având dreptul de a evalua gradul de atingere a obiectivelor şi modul de gestionare a
resurselor: comunicarea este permanentă, responsabilităţile, succesele riscurile sau eşecurile fiind
asumate deopotrivă; presupune strategii de cooperare pe termen lung cu o flexibilitate scăzută datorită
scopului comun.
Parteneriatele dintre școli, familii și comunitate pot ajuta profesorii în munca lor. Perfecţionarea
abilităţilor şcolare ale elevilor, îmbunătăţirea programelor de studiu și climatului şcolar, îmbunătăţirea
abilităţilor educaţionale ale părinţilor, dezvoltarea abilităţilor de lideri ale părinţilor, conectarea familiilor
cu membrii şcolii și ai comunităţii, stimularea serviciului comunității în folosul şcolilor, oferirea unor
servicii şi suport familiilor şi crearea un mediu mai sigur în şcoli – sunt exemple grăitoare pentru
susținerea ideii de într-ajutorare reciprocă.
Principalii parteneri ai şcolii sunt:
- părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor;
- autorităţile locale;
- organizaţii guvernamentale cu caracter central sau local;
- agenţii economici locali;
- sindicatele;
- organizaţii nonguvernamentale.
1) „Prezenţa părinţilor poate transforma cultura şcolii.” (S .L. Lightfoot)
Părinţii şi cadrele didactice pot crea diferite parteneriate, angajându-se în activităţi comune de
învăţare, sprijinindu-se unii pe alţii în îndeplinirea rolurilor cerute, desfăşurând proiecte de curriculum
colaborativ, participând împreună la diverse activităţi de luare a deciziei.
În ceea ce priveşte relaţia dintre familie şi părinţi cele mai frecvente forme de organizare a acestei
relaţii sunt: ședinţele cu părinţii, discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi, organizarea unor
întâlniri cu părinţii, implicarea părinţilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităţi recreative,
voluntariat, asociaţiile de părinţi.
2) Şcoala şi autorităţile locale au următoarele modalităţi de colaborare: realizarea de demersuri
pentru participarea copiilor la învăţământul obligatoriu, dezvoltarea unor programe de educaţie pentru
părinţii tineri, organizarea şi dezvoltarea unor posibilităţi adecvate de petrecere a timpului liber şi odihnă.
3) Şcoala şi unităţile sanitare
Şcolile pot desfăşura parteneriate împreună cu acestea în vederea asigurării sănătăţii mentale şi
fizice a copiilor şi familiilor acestora. Cel mai important rol educativ îl au medicii de familie, asistenți
comunitari din cadrul mediului rural şi cabinetele medicale şcolare. Temele care pot fi abordate în
programele educative pot fi multiple: igiena personală, a locuinţei, a spaţiului şcolii, acordarea de prim
ajutor în cazuri de urgenţă, educaţia pentru prevenirea consumului de droguri, alcool, tutun, educaţia
pentru practicarea sporturilor, educaţie pentru consum alimentar sănătos.
4) Şcoala şi biserica
Şcoala şi biserica au colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Biserica a avut un rol important
în constituirea instituţiilor destinate învăţământului dar şi în promovarea educaţiei de tip moral-religios.
Cele mai populare manifestări ale parteneriatului le întâlnim în: implicare în ajutorarea familiilor
nevoiaşe, organizarea de excursii, pelerinaje la mănăstiri, organizarea de manifestări cultural artistice
comune cu ocazia marilor sărbători creştine: Crăciun, Paşti, Hramul satului și al Bisericii, Floriile,

116
organizarea de mese, gen catering, din partea bisericii cu diferite ocazii (lăsat de sec- intrarea în postul
Paștelui, 1 Iunie – Ziua Copilului).
5) Şcoala şi agenţii economici pot colabora prin: furnizarea unor servicii de informare, orientare
şi consiliere pentru cariera elevilor, asigurarea de spaţii şi dotări necesare efectuării practicii în cadrul
unităţilor economice, angajarea absolvenţilor, acordarea de burse elevilor cu rezultate bune, organizarea
şi desfăşurarea de activităţi de programe de formare continuă pentru angajaţii din școli.
6) Şcoala şi organizaţiile nonguvernamentale
Parteneriatul dintre şcoală şi organizaţiile nonguvernamentale se poate face atât public cât și
privat în oferirea de servicii sociale atât copiilor cât şi familiilor acestora, comunităţii în ansamblu:
sponsorizări prin asociații, centre after-school, Școală după Școală.
7) Şcoala şi poliţia
În comunitate, poliţia reprezintă o instituţie de referinţă pentru locuitorii săi. Rolurile poliţiei în
domeniul educaţional pot fi împărţite în două mari categorii: preventive și de intervenţie în situaţii
speciale. Domeniile în care întâlnim parteneriatul şcoală-poliţie sunt următoarele: asigurarea integrităţii
personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor comunităţi, prevenirea delicvenței juvenile, violența
în familie, stradală, în cadrul școlii, educaţia rutieră, promovarea unui comportament civilizat în
societate.
8) Școala și alte înstituții de învățământ (din țară și din străinătate)
Parteneriatul dintre instituțiile de învățământ prezintă avantajul că cei doi parteneri au scopuri
commune, obiective similare. Școlile pot încheia parteneriate pentru a desfășura activități ca:
- schimb de experiență, de bune practici;
- activități de formare;
- simpozioane, conferințe, mese rotunde;
- concursuri pentru elevi și pentru cadre didactice;
- dezvoltarea, transferul şi/sau implementarea de practici inovatoare;
- împărtășirea și confruntarea de idei, practici sau metode de lucru.
Școala noastră este implicată în diverse proiecte de parteneriat încheiate la nivel local, regional,
național și chiar european.
La nivel local am avut încheiate parteneriate cu Biserica, Poliția, Primăria, Biblioteca comunală.
Fiind o comunitate relativ mică am putut identifica mai ușor cazurile de copii care provin din
medii defavorizate pentru care am putut interveni pentru a preveni absenteismul sau chiar abandonul
acestora.
La nivelul fiecărei clase au fost identificați elevii care provin din medii defavorizate, cu risc de
abandon școlar. Serviciul de asistență socială din cadrul Primăriei a oferit informații despre familiile
asistate social, aflate în evidențele lor.
Preotul paroh L. V. s-a oferit să procure unui număr de 20 de copii aflați în această situație haine
și rechizite: treninguri, adidași, ghiozdane echipate cu rechizitele necesare – în funcție de clasă. Am mers
împreună cu dumnealui și cu doamna director pentru a ajuta la achiziționarea tuturor produselor.
Doamna G. V. din cadrul Serviciului de asistență socială a sprijinit 8 dintre părinți să își găsească
un loc de muncă la doi dintre agenții economici care funcționează pe raza comunei. Și pentru ceilalți,
care doresc, demersurile au fost făcute.
În urma acestor demersuri, elevii au continuat să urmeze cursurile (unul din motivele absențelor
era lipsa echipamentului sportiv și a altor rechizite), iar părinții i-au putut sprijini, mai ales că 60% dintre
ei erau copii buni la învățătură. Pentru aceștia, cadrele didactice – învățătorii – au organizat ore de
pregătire remedială a căror eficiență s-a reflectat în rezultatele școlare ale elevilor.
O altă activitate care a implicat multe resurse umane a fost „Visul nostru, parcul nostru” –
amenajarea parcului școlii. Am inițiat o campanie de promovare a activității în rândul elevilor și părinților
(în cadrul ședințelor cu părinții) și s-a stabilit de comun acord data desfășurării, dar și atribuțiile fiecărei

117
părți implicate. Părinții au sprijinit elevii prin procurarea de material săditor – flori. Ocolul silvic, prin
persoana d-lui pădurar D. I., a oferit pomi pentru plantare în curte.
În cadrul orelor de arte vizuale și abilități practice / educație tehnologică elevii, îndrumați de
cadrele didactice, au realizat obiecte decorative din materiale reciclabile. Prin amabilitatea domnului C.
C., președintele Asociației Agricole „C. I.”, școala a primit cauciucuri care au fost transformate creativ
pentru decorarea parcului.
O altă preocupare a școlii noastre a vizat păstrarea tradițiilor strămoșești și transmiterea acestora
copilor. Astfel s-a născut ideea organizării concursului de artă populară tradițională „Artă și meșteșug
gălățean” la care au putut participa elevi din tot județul Galați. Toate activitățile au presupus participarea
directă a elevilor și cadrelor didactice îndrumătoare la una din cele patru secțiuni: cusături tradiționale,
împletituri tradiționale din materiale vegetale, olărit pe roata olarului, măști tradiționale, toate specifice
județului Galați. Finalitatea acestei activități a fost alegerea lotului de copii care să reprezinte județul
Galați la Olimpiada Națională a Meșteșugurilor Artistice Tradiționale care va avea loc în luna iulie la
Sibiu.
Elevii participanți au purtat costum popular tradițional: ie, fustă, pestelcă, brâu, ciorapi și opinci
(fetele), ie, ițari, brâu, cușmă (băieții), au folosit materiale și tehnici specifice meșteșugului practicat și
timp de două ore au demonstrat că tradiția zonei nu a fost dată uitării.
În același context, în școala noastră a fost înființată o trupă de dans popular formată din elevi ai
ciclul gimnazial al școlii. Aceasta a fost prezentă pe scena unor festivaluri din județ (Buciumeni, Pechea)
și din țară (Izbiceni, Olt).
Pentru stimularea elevilor am încheiat parteneriate cu alte instituții din țară – grădinițe, școli,
Palate ale copiilor, ONG-uri, edituri – cu sprijinul cărora am derulat activități interesante, atractive:
 concursuri de cunoștințe (limba română, matematică, utilizare aplicații pe calculator)
 concursuri de creații plastice, colaje, machete, etc.
 concursuri pe teme ecologice
 activități de voluntariat
 excursii tematice
Promovarea colaborării dintre şcoli din Europa prin intermediul tehnologiilor comunicării şi
informaţiei a devenit posibilă datorită platformei eTwinning. Astfel a devenit posibilă dezvoltarea
profesională continuă a cadrelor didactice în mediul on-line prin cursuri, simpozioane și alte forme de
activități oferite în mod gratuity, dar și promovarea imaginii școlii în comunitatea internațională.
Parteneri ne-au fost școli din România și din toată Europa.
Aici școala a devenit activă, urmând două direcții:
a) inițiatoare de proiect (un profesor din școală scrie proiectul, caută un partener dintr-o altă țară -
condiție obligatorie ca să îl poată propune, îl trimite spre aprobare, caută parteneri): „Let`s read
together”, „Sport can be fun”
b) parteneră în proiecte propuse de alte cadre didactice din țară sau din străinătate: „A teacher's job
is art or magic?”, „Artist Through History”, „Exchanging a Mystery Box”, „European day of
languages”, „Let`s walk on the path of tradition”, „Christmas handy craft”, ș.a.
Scopurile unei educații complexe nu se pot atinge însă fără sprijinul și participarea comunității.
Premisa de la care se pleacă este că familia școala și întreaga comunitate împărtășesc interese și
responsabilități pentru copii de-a lungul anilor de școală și că principalul motiv pentru care aceștia
interacționează este să asiste elevul la succesul în școală și în viață. În acest sens se accentuează în special
asupra modului în care școlile își dezvoltă bune programe de parteneriat și asupra a ceea ce doresc părinții
că școlile să facă pentru a-i informa și a-i implica.
Dacă şcoala are iniţiativa organizării unor forme de parteneriat relevante pentru comunitate
atunci, este SIGUR că diverşi parteneri se vor alătura activităţilor iniţiate de către şcoală și cele mai multe
beneficii le va avea ELEVUL.

118
 Într-o lume tot mai complexă, copiii au nevoie să fie pregătiți cât mai bine pentru viață de către
părinți, în colaborare cu școala și cu întreaga comunitate. Nu este ușor, dar dacă toți factorii implicați
conlucrează pentru aceleași scopuri succesul va fi asigurat.

Bibliografie
 Alecu S., Dezvoltarea organizatiei şcolare - managementul proiectelor, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., București, 2007
 Rădulescu E., Educație pentru succes, Editura Oscar Print, București, 1997
 Beznea, N., art. ,,Familia şi şcoala în relaţie de parteneriat educaţional”, coord./ editori
Învăţământul primar - revistă dedicată cadrelor didactice/ nr.1-2/ 2005
 Grecu, F., Iliescu, A., Parteneriate educaționale între școală și biserică, Ziarul Lumina, iunie 2015
 Popescu, M., ,,Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”, Centrul Educaţia 2000, Corint,
Bucureşti, 2000
 Grecu, F., Iliescu, A., Parteneriate educaționale între școală și biserică, Ziarul Lumina, iunie 2015
 Educaţie şcolară - Parteneriate strategice la adresa http://www.erasmusplus.ro/educatie-scolara-
parteneriate
 Țăranu, A.-M. ,,Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării”, Editura Institutul
European, Iași, 2009

Copiii cu sindrom Down și reușita lor școlară

prof. Damian Andreea –Magdalena
Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă- Tg. Neamt

An increasing number of children with disabilities are increasingly included in the inclusive education
system, considering independent life as the ultimate goal of this process, active participation in
community life, opportunities for vocational training and employment. But at community and school
level, negative attitudes and low expectations of purchases and low school performance of children with
Down syndrome become barriers to successful school inclusion. The success of a school integration
program depends, among other things, largely on the attitudes of those involved in child education, the
attitudes of other children and the professional competence of teachers and specialists.

Participarea activă a copiilor cu dizabilităţi în sistemul de învatamant incluziv este un proces

descris si reglementat în majoritatea tărilor susținut de marile organisme internationale dar modalitatea prin
care acest proces va constitui o reusită pentru copil si familia sa , rămâne de multe ori, o întrebare fară
răspuns.
Un număr crescut de copii cu dizabilitate sunt cuprinsi din ce în ce mai mult în sistemul de
învatamânt incluziv considerând ca şi finalitate a acestui proces viaţa independentă, participarea activă
la viaţa comunităţii,oportunităţi de pregătire vocaţională şi angajare în câmpul muncii.
Dar la nivelul comunitatii cât si a scolilor, atitudinile negative cât si asteptările scazute față de achiziţiile
şi performanţele şcolare scăzute ale copiilor cu
sindrom Down devin bariere în în reuşita incluziunii şcolare.
In procesul de normalizare a vieții acestor copii si în integrarea lor socială,scolară si profesională,
intervenția precoce este primul pas care trebuie realizat pentru ca munca de recuperare să aibă un succes
deplin. Nu este totuna când un copil întâlneste un specialist la vârsta scolarizării sau poate si mai târziu,
sau el este asistat din prima lui zi de viata, avand astfel un avantaj net superior în dezvoltare, deoarece
câțiva ani pierduți vor avea urmări negative în dezvoltarea lui si aceasta pierdere nu va fi niciodată
recuperată.

119
 Participarea la programe de interventie precoce îi dă posibilitatea copilului de a avea un start bun
cu scopul de a atinge maximum atât din punct de vedere intelectual cat si din punct de vedere al
funcționării adaptive. In munca de intervenție precoce,în cazul copiilor cu sindromul Down, intra o serie
de aspecte cum ar fi: consilierea părinților, explicarea adecvată a problemei genetice, consilierea în
probleme medicale ce pot să apară la acesti copii, includerea copilului într-un program psihopedagogic
de inerventie complex, precum si alte activități, toate acestea realizandu-se prin colaborarea unei echipe
de specialisti.
Ca fiecare dintre noi, şi copiii diagnosticaţi cu trisomie 21 au nevoie de interacţiune socială, au
nevoie să fie independenţi şi să se simtă acceptaţi în cercurile din care fac parte. Percepţia generală este
că aceste persoane sunt „extrem de prietenoase” cu cei din jur. De aceea, familia trebuie să pună accent
pe învăţarea normelor sociale, pe ceea ce este permis şi ceea ce nu este permis în relaţiile dintre oameni,
trebuie învăţaţi să recunoască atunci când asupra lor are loc un abuz fizic, cu atât mai mult cu cât
persoanele cu sindrom Down au o toleranţă la durere foarte mare.
Abilităţile cognitive şi dezvoltarea limbajului influenţează major comportamentele sociale. Nu
toţi copiii cu Down au acelaşi nivel de dezvoltare a limbajului sau de întârziere intelectuală. Cu toate
acestea, este de aşteptat ca anumite comportamente sociale să fie învăţate mult mai târziu decât în cazul
copiilor tipici.
Şi totuşi ar trebui spuse câteva cuvinte despre rezultatele şcolare ale acestor copii, care sunt de o
mare diversitate. Unii dintre ei învaţă să scrie şi să citească la o vârstă foarte fragedă. Ei vor citi, mai
târziu, cărţi pe care le vor înţelege pe deplin. Nu puţini sunt cei care manifestă interes pentru istorie. În
ansamblu, preferinţele lor merg mai mult spre ştiinţele umaniste şi mai puţin spre cele exacte, deşi unii
dintre ei sunt mai buni la aritmetică, în ciuda opiniei preconcepute că nu pot face socoteli.
Există printre ei şi copii care nu vor învăţa niciodată să scrie sau să citească, deşi facultăţile lor
generale sunt suficient de dezvoltate pentru a le permite să-şi asume ulterior responsabilităţi în diverse
domenii şi chiar în viaţa de familie, care necesită mai mult simţ de prevedere şi planificare decât munca
de rutină de asamblare din multe fabrici.
De asemenea, dacă aceşti copii trăiesc alături de copii cu alte deficienţe, si primesc aceeaşi
educaţie şi instrucţie, se dovedesc nepreţuiţi in ce priveşte ajutorul şi alinarea pe care le pot oferi altora.
Ei trezesc dragoste, empatie şi responsabilitate la copii care prezintă mari dificultăţi chiar în dezvoltarea
acestor calităţi. Ei reuşesc mai bine decât oricine să depăşeasca izolarea şi recularea copilului autist, prin
binecuvântata nebăgare în seamă a lipsei de răspuns din partea acestuia. Simpatia lor veşnic iertătoare şi
extreme de iraţională îi poate oferi copilului o neadaptare gravă, şansa primei experienţe de a fi dorit de
cineva.
În ambianţa pe care numai o atitudine adecvată o poate crea, aceşti copii vor câştiga o maturitate
uimitoare şi vor fi demni de încrederea noastă. Treptat ei îşi vor dezvolta conştiinţa şi puterea de
înţelegere a valorilor spirituale. Căci, dacă la început ei par să fie lipsiţi de sentimente religioase, dacă
par lipsiţi de conştiinţă şi preocupaţi numai de aspecte amuzante, acestea se întâmplă numai pentru ca nu
pot privi răul aşa cum il privesc celalţi, nici în ei înşişi, nici în lumea din jur. Ei sunt inocenţa întruchipată.
Şi totuşi, aceasta inocenţă trebuie să fie îndrumată corect. Dacă li se permite să priveasca viaţa ca
pe un joc, nu vor fi capabili să se integreze ca adulţi într-un univers al adulţilor. Daca însă sunt acceptaţi
aşa cum sunt cu adevărat, ei se vor maturiza, vot deveni responsabili şi demni de încredere, prieteni de
nădejde a celor care fac parte din comunitatea în care trăiesc
Ţelul fundamental al psihologiei speciale este acela de a forma şi pregăti subiectul cu handicap de intelect
pentru viaţă şi activitate.
Succesul unui program de integrare scolara depinde printre altele in mare masura si de atitudinea
celor care se ocupa de educatia copilului, de atitudinea celorlalti copii si de competenta profesionala a
cadrelor didactice si a specialistilor.

120
“In relatiile interumane,intelegerea faptului ca altul reprezinta un univers la fel de complex,cu aceleasi
trebuinte ca si ale mele, reprezinta primul pas spre invatarea unor noi atitudini.”(A. Neculau “A trai
printre oameni”)
Atitudinile pozitive ale celor care lucreaza cu copiii integrati se considera a fi cruciale in succesul
unui program de integrare. Atitudinea colegilor copilului integrat este in aceeasi masura importanta.
Atitudinea pozitiva si dorinta cadrelor didactice nu sunt suficiente. Un vechi proverb spune ca drumul
spre iad este pavat cu intentii bune. Cadrele didactice trebuie sa fie capabile sa furnizeze o educatie de
un inalt nivel calitativ,o educatie diferentiata, in acord cu nevoile individuale ale fiecaruia.
În concluzie, procesul incluziunii pentru copiii cu sindrom Down trebuie să cunoască o abordare
individuală, ţinând cont de multitudinea de factori care pot interveni la nivel de sistem, instituţie, cadre
didactice, copil şi familie, iar deciziile să fie luate şi asumate doar în beneficiul copilului.

Bibliografie
1.”Acces la educaţie a copiilor cu cerinţe educative special”, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti,
Mai 2004G
2. Coman, S. (coordonator), “Parteneriat în educaţia integrată a copiilor cu cerinţe educative special”,
Editura Spiru Haret, Iaşi, 2001
3..Moldovan M.,,O dovada ca se poate”, Ed.Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2000
4. Weis,Thomas J.” Să-I ajutăm iubindu-i”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992
5. Şchiopu, Ursula; Verza, Emil,” Psihologia vârstelor”, EDP, Bucureşti, 1985.

Experiențe culturale
profesor Cucuveică Maria
Școala Gimnazială nr. 10, Suceava

Un program de formare, de orice fel (Comenius, Erasmus sau Leonardo), devine o experiență
educațională (culturală), dar și o provocare pentru cei care cred că nu pot depăși barierele lingvistice.
Contactul cu școlile din peisajul european mi-a demonstrat că oamenii sunt cei care contează, că toți
profesorii, indiferent de țara de proveniență sunt motivați de aceleași scop: să formeze și să dezvolte
respectul față de valorile europene prin încurajarea toleranței și a dialogului intercultural.
Proiectele școlare Comenius au ca scop îmbunătățirea calității și consolidarea dimensiunii
europene în educație, încurajarea învățării limbilor străine și a cooperării transnaționale între școli,
promovarea conștiinței interculturale și a inovației în ceea ce privește metodele pedagogice și tehnicile
informaționale.
Unul dintre cursurile la care am participat (Education interculturelle dans le 1er degré en Europe
« Comment améliorer la préparation à vivre dès le plus jeune âge l’inter culturalité, quelle formation
des maîtres, quelles pratiques pédagogiques») și-a propus să organizeze schimburi constructive legate
de tematica educaţiei interculturale desfăşurate în cadrul Reţelei Europschool: formarea profesorilor,
egalitatea şanselor, lupta împotriva tuturor discriminărilor, evaluarea practicilor şi a proiectelor.
Scopul a fost de a ajuta profesorii să administreze diversitatea şcolii şi de a răspunde întrebărilor
generate de această diversitate, iar printre obiective se numără: dezvoltarea înţelegerii diversităţii
culturale şi lingvistice în Europa, promovarea egalității şanselor, lupta împotriva oricărei forme de
discriminare și consolidarea dimensiunii europene în domeniul educației.
De aceea este necesar să-i facem pe copii să conştientizeze că barierele lingvistice nu mai sunt un
obstacol. Ei trebuie să cunoască şi cealaltă faţă a lumii prin descoperirea tainelor altor culturi, a frumuseţii
şi armoniei sunetelor din alte limbi, să realizeze că şansele lor de reuşită sunt egale cu ale altor copii din

121
alte ţări şi că trebuie înlăturată orice umbră de discriminare, indiferent de natura ei, menită să-i
dezavantajeze.
Cred că în fiecare dintre noi nevoia de cunoaştere, de progres pe tărâmul ştiinţei, se manifestă
diferit și că fiecare dintre noi, profesori sau elevi, poate aduce un suflu nou în modul de a preda, de a
comunica, de a-i motiva pe cei din jur.
Orice tip de formare este binevenit atâta timp cât interesul participantului este vădit şi mai presus
de orice se află educaţia copiilor şi nu interesele personale. Prioritatră este formarea unor tineri valoroşi,
competitivi, cărora să le transmitem nu doar informaţii în măsură să-i aducă în primele rânduri, ci şi o
parte din căldura umană menită să-i apropie de frumos. Deprinderea unor competenţe legate de
interculturalitate le capeţi prin socializarea cu persoane ce aparţin unor culturi diferite, contactul cu
acestea oferind posibilitatea doritorilor de a-şi exersa cunoştinţele achiziţionate la orele de limbi străine.
Motivaţia este esenţială în cadrul unui astfel de demers.
O altă oportunitate oferită de stagiul la Paris o constituie facilitarea dezvoltării anumitor
competenţe cheie: comunicarea într-o limbă străină şi formarea de abilităţi ITC. Cursurile TIC ale
formatorului Georges Labass, originar din Belgia, au demonstrat că putem să centralizăm într-un jurnal
special conceput, într-un timp scurt, toate informațiile pe care le-am adunat timp de o săptămână în
periplul nostru prin școlile din Paris. Acel DIDAPAGES s-a dovedit a fi o antologie în miniatură, dovadă
vie a muncii noastre pe teren, în şcolile pariziene.
Cabinetul de artă vizuală

Am învăţat că putem imortaliza momente frumoase, cuvinte emoţionante, chipuri luminoase, într-
un cuvânt, amintiri. Participarea la aceste activități a presupus pe lângă dorința de implicare și abilități
de utilizare a computerului, dar și un bagaj minimal de cunoaștere a limbii franceze, acest lucru impunând
un proces constant de perfecționare a abilităților lingvistice. Din punct de vedere lingvistic conversaţiile
în limba lui Moličre cu nativii acestei limbi nu au făcut decât să contribuie la perfecţionarea acestei
competenţe şi mi-a oferit şansa de a dobândi acurateţea necesară.
Din punct de vedere intercultural, cursul a favorizat familiarizarea cu alte culturi, reprezentanţii
ţărilor participante manifestând deschidere în acest sens, dar şi găsirea unei modalităţi de a motiva
învăţarea interculturală timpurie la elevi. Ar trebui să găsim timp să dezvoltăm latura artistică a elevilor
noştri pentru a le crea un echilibru intern, sufletesc care să le ofere satisfacţii pe termen lung. Am fost
impresionată nu de maniera de a preda a profesorilor, ci de modalităţile de captare a atenţiei şi de
cultivarea respectului și a toleranței.
122
 Dimensiunea europeană a fiecărui curs este dată și de faptul că ne putem promova cultura,
tradiţiile şi obiceiurile într-un schimb de experienţă fructuos dar și că putem închega prietenii sau încheia
parteneriate cu cei prezenţi la astfel de întâlniri.
Parteneriatele pe care școala noastră le-a încheiat de-a lungul timpului cu instituții de învățâmânt
din alte țări au fost constructive întrucât elevii noștri au fost antrenați și ei în activități de anvergură, au
fost în mobilități care i-au determinat să conștientizeze că învățarea limbilor străine deschide numeroase
oportunități către o carieră mai bună, șansa de a lucra sau studia în altă țară sau pur și simplu plăcerea de
a descoperi noi orizonturi.

Educaţia în spiritul valorilor europene

prof. Butnaru Corina
Școala Gimnazială Moldova Sulița

Integritatea europeană este o provocare atât pentru ţările membre cât şi pentru cele ce aspiră la un
asemenea statut. Acestei provocări i se poate răspunde prin educaţia în spiritual valorilor europene şi al
integrării europene ce poate fi considerată o componentă a “noilor educaţii”, dar şi un principiu al
educaţiei integrale.
Copiii şă tinerii trebuie să înţeleagă şi să accepte faptul că dobândirea cetăţeniei europene
înseamnă aderarea la valorile promovate şi respectarea lor,că a fi europeni înseamnă şi a merge în Europa
şi a aduce Europa acasă prin performanţele proprii, a se comporta ca reprezentanţi ai naţionalităţilor sau
etniilor cărora le aparţin,dar în spirit european , a gândi european , păstrându-şi identitatea naţională.
Factorii educativi-familia, şcoala, universitatea, mass-media, instituţiile de cultură, internetul-pot
şi trebuie să se implice în formarea conştiinţei şi a conduitei europene.
Soliditatea construcţiei Europei unite,prin dezvoltarea comunităţilor ei,depinde nu numai de
puterea economica şi financiară a ţărilor member ale Uniunii Europene,dar şi de prestigiul cultural
pregătit ,creat şi afirmat prin sistemul educaţional.
Şi,după cum prevede Tratatul de la Maastricht,rolul Uniunii este de a contribui la dezvoltarea
unei educaţii de calitate,susţinându-se cooperarea statelor membre în acest domeniu de mare răspundere
pentru viitorul social al comunităţii europene.
Uniunea Europeană finanţează acţiuni de politică educaţională comunitară prin programe
variate,printre care:Socrates, Erasmus, Tempus, Comenius, Leonardo da Vinci, Euridice ş.a.
Având convingerea importanţei investiţiei în om prin educaţie, experţi în domeniul educaţiei au
supus dezbaterii, în forumurile de conducere ale Uniunii Europene, problematica educaţiei în perspectiva
dezvoltării personale a tinerilor, formării profesionale şi a integrării lor ctive în viaţa economică şi
culturală a societăţii.
Astfel, în cadrul dezbaterilor Consiliului European, la Lisabona, în martie 2000, s-a evidenţiat
importanţa educaţiei pentru promovarea competenţei, competitivităţii şi calităţii profesionale dobândite
într-un învăţământ de calitate,pentru promovarea incluziunii(integrării)sociale şi reducerea excluziunii
(marginalizării) sociale. La Stockholm, în martie 2001, Consiliul European a adoptat Raportul
“Obiective viitoare ale sistemelor de educaţie şi formare” pentru a direcţiona îmbunătăţirea calităţii şi
eficienţei sistemelor de educaţie şi formare în spaţiul UE, facilitarea accesului larg la sistemul de educaţie
şi formare şi deschiderea lor către lume. În anul 2002 s-au adoptat unele documente privind învăţarea
permanentă şi cooperarea în domeniul formării profesionale şi obiectivele acesteia.
Priorităţile urmărite prin cooperare sunt:
 consolidarea dimensiunii europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale;
 recunoaşterea competenţelor şi calificărilor;
 asigurarea calităţii învăţământului.
123
 Obiectivele strategice europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale sunt:
 Obiective privind accesul la educaţie:
-extinderea accesului la educaţie şi reducerea abandonului şcolar ;
-îmbunătăţirea accesului la educaţie şi formare pentru persoanele dezavantajate.
 Obiective privind competenţele de bază, antreprenoriat şi limbi străine:
-dezvoltarea competenţelor necesare într-o societate a cunoaşterii (comunicarea în limba
maternă,în limbi de circulaţie internaţională, abilităţi privind tehnologia informaţiei şi a
comunicaţiilor, competenţe civice şi interpersonale, antreprenoriat, conştiinţă culturală);
-dezvoltarea spiritului antreprenorial;
-îmbunătăţirea învăţării limbilor străine.
 Obiective privind consilierea şi orientarea profesională:
-crearea unui spaţiu european al dezvoltării şi formării prin asigurarea consilierii profesionale de-
a lungul vieţii;
-crearea unor politici competitive de consiliere şi orientare profesională;
-îmbunătăţirea serviciilor de consiliere şi orientare profesională;
-îmbunătăţirea accesului la aceste servicii.
 Obiective privind educaţia antreprenorială:
-introducerea educaţiei antreprenoriale în curriculumul naţional;
-lărgirea ariei antreprenoriale la nivelul învăţământului superior ;
-implicarea antreprenorilor şi companiilor locale în desfăşurarea activităţilor educative;
-pregătirea profesorilor;
-dezvoltarea spiritului antreprenorial:iniţiativă, creativitate, risc.
 Obiective privind egalitatea de şanse:
-promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în viaţa economică, socială, în privinţa
exercitării drepturilor;
-facilitarea integrării sociale a tinerilor;
-sprijinirea integrării sociale a persoanelor cu handicap (cu dizabilităţi)
 Obiective privind formarea formatorilor:
-îmbunătăţirea educaţiei şi formării pentru formatori şi pentru profesori;
-creşterea calităţii educaţiei pentru pregătirea profesorilor şi formatorilor;
-dezvoltarea unui cadru comun european al competenţelor şi calificărilor profesorilor şi
formatorilor;
-formarea iniţială calitativă a profesorilor;
-dezvoltarea unei culturi a mobilităţii profesionale ;
-dezvoltarea profesională continuă;
-promovarea dimensiunii europeneîn formarea prin cercetare şi informare.
 Obiective privind noile tehnologii informaţionale şi de comunicare-TIC:
-asigurarea accesibilităţii la infrastructura TIC;
-dobândirea de către tineri a competenţelor digitale de bază;
-formarea profesorilor, administratorilor şi a directorilor de şcoli;
-integrarea TIC în curriculumul şcolar.
 Obiective privind formarea continuă:
-transpunerea în realitate a conceptului de formare continuă prin multiplicarea oportunităţilor de
formare continuă;
-asigurarea accesului la formare continuă;
-recunoaşterea şi validarea formării nonformale şi informale.
În Comisia Europeană,în 2005,s-a dezbătut ,,Cadrul European al calificărilor” şi s-a făcut
recomandarea ca fiecare ţară membră să stabilească Cadrul Naţional al calificărilor, în corelaţie cu cel
124
european, urmărindu-se opt niveluri ale rezultatelor învăţării pentru categoriile :cunoştinţe,
deprinderi,competenţe generale,competenţe profesionale.
Factorii educativi-familia, şcoala, universitatea, mass-media, instituţiile de cultură, internetul-pot
şi trebuie să se implice în formarea conştiinţei şi a conduitei europene.
Strategia politicii în domeniul educaţiei şi învăţământului are ca repere:
-crearea mediului educaţional favorabil accesului la valorile culturii şi civilizaţiilor europene;
-crearea deschiderii spre acceptarea interferenţelor cu valorile culturii şi civilizaţiilor neeuropene;
-cunoaşterea şi respectarea valorilor culturilor şi civilizaţiilor neeuropene;
-întărirea identităţii naţionale şi acceptarea alterităţii;
-acceptarea şi respectarea valorilor Uniuniii Europene;
-cooperarea şi colaborarea cu ţările lumii pentru securitate, pace şi prosperitate.
Agenţii educativi-părinţii, învăţători, profesori, mentori –trebuie să aibă deschiderea şi pregătirea
necesară pentru a favoriza copiilor şi tinerilor asimilarea valorilor culturii şi civilizaţiei naţionale şi
europene, cunoaşterea şi respectarea valorilor culturilor şi civilizaţiilor neeuropene.
Copiii şă tinerii trebuie să înţeleagă şi să accepte faptul că dobândirea cetăţeniei europene
înseamnă aderarea la valorile promovate şi respectarea lor,că a fi europeni înseamnă şi a merge în Europa
şi a aduce Europa acasă prin performanţele proprii, a se comporta ca reprezentanţi ai naţionalităţilor sau
etniilor cărora le aparţin,dar în spirit european , a gândi european , păstrându-şi identitatea naţională. Ei
trebuie pregătiţi pentru a-şi cunoaşte drepturile dar şi obligaţiile ,pentru a face faţă concurenţei
profesionale, pentru a se afirma în condiţii de competitivitate.
Integritatea europeană este o provocare atât pentru ţările membre cât şi pentru cele ce aspiră la
un asemenea statut. Acestei provocări i se poate răspunde prin educaţia în spiritual valorilor europene şi
al integrării europene ce poate fi considerată o componentă a “noilor educaţii”, dar şi un principiu al
educaţiei integrale.
Paradigma educaţiei în spiritual valorilor europene şi al integrării europene, cu dezideratele ei,
oferă perspectivele conceperii şi punerii în practică a politicii educaţionale direcţionate de scopuri şi
obiective.
Scopul general este conştientizarea identităţii europene în consonanţă cu identitatea naţională şi
dobândirea cetăţeniei europene în temeiul cetăţeniei naţionale.
Scopurile secundare sunt:
 Orientarea învăţământului românesc, prin structură, conţinut, forme de organizare a instruirii şi
evaluării, metodologia instruirii şi educaţiei, metodologia evaluării, spre compatibilizarea cu
învăţământul ţărilor UE(educaţia formală);
 Crearea oportunităţilor extraşcolare şi extrauniversitare pentru cunoaşterea şi folosirea modurilor
de conectare la exigenţele spaţiului economic, politic şi cultural al UE(educaţia nonformală);
 Orientarea politicii culturale spre consolidarea unui model cultural care să accepte diferenţele,un
model multicultural ce nu exclude însă interacţiunea cu alte modele , neeuropene(educaţia
informală.
Politicile şi strategiile de asigurare a calităţii în sistemul naţional de învăţământ din România vor
fi permanent corelate cu orientările şi acţiunile promovate la nivel european şi mondial.
Ministerul Educaţiei, prin politicile promovate şi prin strategii specifice de aplicare a acestora,
asigură cadrul de realizare a calităţiilor serviciilor educaţionale,toate eforturile fiind concentrate pe linia
creşterii calităţii şi a compatibilizării sistemului de învăţământ românesc cu sistemul european, însă
pentru ca strategia de reformă a învăţământului românesc să aibă cu adevărat success este nevoie ca ea
să aibă în vedere toate nivelurile învăţământului, de la cel preşcolar la post-universitar.

BIBLIOGRAFIE

125
 1.Rodica Şovar-Educaţia timpurie între deziderat şi realitate-Revista Învăţământului Preşcolar
nr. 3-4/2006
2.Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului - Revista Învăţământului Preşcolar, nr. 3/2007

Modalităţi de realizare a parteneriatului şcoală- familie

în cadrul proiectului Erasmus + ,,Back to School Life’’
prof. Bruja Carmen-Vasilica
Şcoala Gimnazială Frumoasa, jud.Bacău

Inside the project, following analisis of parental involvement in school life of their children, I realized
activities and materials for cognitive development, emotional and behavioral. I involved the parents in
exercises of awareness, I presented them techniques for managing the relationship whit the child, the
development of self-confidence, of sociability, creativity and the well-beign of the child.
Starting from the idea network activation, of learning from others and accepting different perspectives,
I tought important widening the cultural horizon and proximity to other cultures european approach to
this international project. By participating in their activities in the project meetings we have achieved
some important goals.

Sunt profesor înv. preşcolar și am abordat ideea importanței realizării unor parteneriate școlare
eficiente pentru asigurarea succesului elevilor. De la începutul anului școlar 2016-2017 fac parte din
echipa de proiect al proiectului de parteneriat strategic pentru susținerea schimbului de bune practici în
domeniul școlar “Back to School Life”, un proiect Erasmus+.
În cadrul proiectului, în urma analizei implicării părinților în viața școlară a copiilor lor, am
realizat activități și materiale pentru dezvoltarea cognitivă, emoțională, comportamentală. Am implicat
părinții în exerciții de conștientizare, le-am prezentat tehnici de gestionare a relației cu copilul, de
dezvoltare a încrederii în sine, a sociabilității, creativității și stării de bine a copilului.
Plecând de la ideea activării în rețea, a învățării de la alții și de la acceptarea perspectivelor
diferite, am considerat importantă lărgirea orizontului cultural și apropierea de alte culturi europene prin
abordarea acestui proiect internațional. Prin participarea la activitățile desfășurate în cadrul întâlnirilor
de proiect, am atins câteva obiective importante de dezvoltare profesională, precum:
 o mai mare conștientizare a diversității la clasă;
 dezvoltare socială și emoţională;
 noi metode și tehnici de învăţare permanentă;
 schimb de bune practici în scopul reducerii absenteismului și abandonului școlar;
Activitățile desfășurate în cadrul proiectului asigură dezvoltarea unui parteneriat de succes în care
familiilor li se furnizează informații privind resursele pentru construirea abilităților
de leadership și advocacy în ceea ce privește educația copilului lor, iar echipele de lucru își stabilesc în
planul de dezvoltare profesională, ce trebuie învățat despre formarea și susținerea parteneriatului școală-
familie.
Un produs foarte important al proiectului este scrierea unei cărți pentru părinți. Această carte va
include cele mai recente cercetări care indică importanța angajamentului familiei în educația copiilor;
modalități eficiente de dezvoltare a relației dintre școală și părinți pentru a crește succesul elevilor; cele
mai importante 10 lucruri pe care părinții doresc de la copiii lor; cele mai importante 10 lucruri pe care
elevii le doresc de la părinții lor, precum și resursele necesare pentru sprijin și asistență pentru familii.
În accepţia UNICEF (1993), parteneriatul instituţiei de învăţămînt cu familia/ părinţii reprezintă
o strategie care şi-a demonstrat eficienţa acolo unde a fost aplicată, iar practica deja confirmă că acesta
se poate realiza în baza următoarelor principii fundamentale:
126
  părinţii sunt consideraţi de personalul şcolii ca participanţi activi în educaţia copiilor, care aduc o
contribuţie reală şi valoroasă în acest demers;
 tuturor părinţilor li se oferă oportunităţi de participare activă la experienţele educaţionale ale
copiilor lor;
 copilul/elevul este tratat drept actor activ în relaţia “şcoală – familie”;
 responsabilitatea dezvoltării şi evoluţiei copilului, dar şi succesele obţinute, se împart între şcoală
şi părinţi;
 relaţia “şcoală – familie” constituie fundamentul restructurării procesului educaţional, precum şi
al dezvoltării comunităţii;
 eficienţa profesională a personalului şcolii (cadrelor didactice, managerilor) se va maximiza prin
dezvoltarea unor competenţe concrete, esenţiale conexiunii cu părinţii şi comunitatea.
Scopurile aferente acestor principii ar fi:
 să ajutăm şcolile să privească parteneriatele cu familiile ca pe o primă resursă, şi nu ca pe un ultim
refugiu în promovarea învăţării şi a dezvoltării;
 să stabilim colaborarea „şcoală-familie” la nivel naţional ca pe un standard al politicilor educative.
Dacă părinţii sunt interesaţi de progresul copilului şi sunt disponibili să colaboreze cu personalul
şcolii, atunci informaţiile despre copil pe care le pot oferi cadrului didactic pot reprezenta o bază pentru
luarea celor mai adecvate decizii. La rândul său, cadrul didactic poate ajuta părinţii să devină mai
sistematici şi mai eficienţi în acţiunile educative realizate în mediul familial, prin:
 informaţii despre evenimentele şi programele curente din şcoală;
 materiale care-i ajută pe părinţi să-şi asiste copiii în învăţare;
 modele, jocuri, cărţi şi casete video care pot fi utilizate cu copiii acasă;
Prin urmare, orice demers educativ eficient cere o coordonare a acţiunilor între cadrele didactice
şi părinţi, nu numai la nivelul obiectivelor propuse pentru realizare, dar şi în privinţa metodelor,
tehnicilor, formelor de activitate şi a feedback-ului.
Am început prin realizarea dechestionare: chestionarul pentru părinți care vizau întrebări referitoare la:
 domeniile de interes din discuțiile pe care le au părinții cu copiii lor,
 activitățile pe care le fac împreună , dar și care și le-ar dori a fi realizate mai des;
 măsurile disciplinare din partea părinților
 ce-și doresc părinții /copiii de la copiii/părinții lor,
 care este opinia acestora despre rolul de părinte, dar și despre calitatea de a fi copil.
Rezultatele chestionarelor ne-au dat informații cu privire la dimensiunea implicării părinților în
viața școlară a copiilor lor, care sunt elementele de relaționare a părinților cu copiii lor, a ce-și doresc
părinții de la copilul lor, dar și informații valoroase privind percepțiile privind dezvoltarea cognitivă,
emoțională, comportamentală cât și despre modalitățile de petrecerea timpului liber.
Toate aceste informații au fost supuse grupului de lucru din cadrul proiectului, iar observațiile
privitoare la îmbunătățirea parteneriatului școală- familie au constituit baza realizării unor materiale
informative pentru părinți, precum și organizarea unui workshop care a vizat implicarea participanților
în exerciții de conștientizare a ce-și doresc părinții de la copilul lor, prezentarea de tehnici privind
managementul relației cu copilul, cum să dezvolte încrederea în sine, sociabilitatea, creativitatea și starea
de bine a copilului.
De asemenea, părinții au aflat care sunt cheile motivaționale ale succesului copiilor lor. Din topul
cheilor motivaționale enumăr: „Învăț din greșeli!”, „Învață ceva în fiecare zi!”, „Pun întrebări
întotdeauna!”, „Lucrez în echipă!”, „Este în regulă să greșești!”. Această activitate și clasamentul realizat
a fost util deoarece au aflat că pot avea mai multă încredere în copiii lor și în ei, că pot deveni părinți mai
buni!

127
 Pe parcursul derulării activităților din cadrul proiectului “BACK TO SCHOOL LIFE”, copiii și
părinții au primit informații pentru a experimenta împreună jocuri care vor face ca dezvoltarea să se facă
în concordanță cu predispozițiile copiilor și nu în funcție de presiunea socială.
Recomandările au fost pentru practicarea unor activități de familie precum:
1. Explorarea naturii.
2. Capsula timpului.Se aleg câteva obiecte care să amintească despre momente frumoase petrecute
împreună şi se îngroapă în capsula timpului.
3. Melodia voastră. Ce poate fi mai distractiv decât să se cânte împreună, şi nu orice cântec, ci melodia
voastră, a familiei.
4. Ghid turistic. Cum îi ajută această activitate? Îşi vor cunoaşte mai bine oraşul cu istoria sa, vor învăţa
să se orienteze în spaţiu şi îşi vor îmbogăţi colecţia de fotografii.
5. Micul spion. Scopul activității este pentru a creşte puterea de concentrare şi a îmbunătăţi atenţia
copilului
6. Ora de gimnastică (o şedinţă de gimnastică în familie).
Activitățile proiectului au pus accent pe dezvoltarea punctelor forte care permit prevenirea
apariției problemelor de comportament sau absenteism.
Astfel, părinții au aflat, prin promovarea materialelor „Activități și jocuri pentru dezvoltarea
creativității”, de ce este important să dezvoltăm creativitatea și care sunt activitățile pe care le pot
desfășura împreună pentru a dezvolta creativitatea copiilor lor. Exemple de activități pe care le pot
desfășura părinții: Quilling, origami, Tehnica şerveţelului, Pictura pe sticla sau pe lemn, Scrapbooking,
Pictura cu degetele (finger painting), Experimentele fizico-chimice. Povestile marilor invenții ale lumii.
Proiectarea unor obiecte ideale, pornind de la invențiile prezentate, Stereotipia (o tehnica foto aparte,
care nu necesită… aparat foto), Traforajul și realizarea de diverse obiecte decorative și/sau felicitări,
Matematică distractivă, Scrierea creativă și jocuri si tehnici de scriere specifice dadaismului și
suprarealismului, Activități de design, mimă, Realizare de diferite tipuri de noduri, Confecționare de
măști maramureșene, Experimentele fizice- legile fizicii și aplicațiile lor practice, Realizare păpuși cu
fețe vesele-triste.
Părinții implicați formal în activitățile proiectului Erasmus+ au aflat că orice activitate creatoare
presupune cunoştinţe temeinic însuşite, copilul trebuie lăsat să exploreze lumea înconjurătoare, iar
contribuția părintelui este de a încuraja orice încercare a copilului. Au aflat că este important să fie învățat
cum să se joace, să fie ajutat să descopere lucruri noi, să se joace liber și să aibă activități care îl atrag și
care îi plac, să limiteze timpul petrecut de copil în fața televizorului.
Un părinte informat este un părinte mai bine pregătit și eficient în a-și ajuta propriul copil, iar
relația copil-părinte se dezvoltă pe baze trainice. Cheia succesului unui parteneriat școală-familie
este perfecţionarea şi dezvoltarea actorilor parteneriatului, iar comunicarea reprezintă temelia unui
parteneriat eficient.

Bibliografie:
1. Lăscuş, V., Colaborarea şcolii cu familia şi educaţia în familie, Casa Corpului Didactic, Cluj –
Napoca, 1974
2. Parteneriat şcoală-familie-comunitate. Ghid pentru cadrele didactice. Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007.
3. UNESCO&UNICEF, Pachet de resurse pentru instruirea profesorilor. Cerințe speciale în clasă,
1993.

128
 Get up with Natural Sciences!
prof. Bejinariu Nicoletta-Cătălina
Școala Gimnazială Ipotești

In May 2018, I had the opportunity to take part through the ERASMUS+ programme, at the course GET
UP WITH NATURAL SCIENCES! in Joensuu, Finland. The main purpose of this course was that
participants to prepare some experiments for the students and the other visitors, about 15000, in the
SCIFEST, a very important event that took place in the Joensuu Arena.
We talked not only about the Finnish education system, but also about the education systems of the other
countries whose participants took part at this course and we have visited two schools, an university and
have taken part at a Finnish cooking lesson.

În cadrul proiectului ERASMUS+, KA1 –

Profesori buni, elevi implicați! am participat în
Joensuu(Finlanda) la cursul GET UP WITH
NATURAL SCIENCES! Participarea la acest curs
mi-a înlesnit nu doar cunoașterea sistemului de
educație finlandez și a sistemelor de educație din
celelalte țări participante, dar am aflat și multe lucruri
referitoare la cultura acestora.Am vizitat laboratoare
dotate cu toate materialele și aparatura necesară, săli
de clasă, cantina școlii, în care masa sănătoasă le este
servită gratuit elevilor. Finlandezii sunt mândri de
țara lor în care copiii sunt încurajați să vină la școală
cu bicicleta, chiar dacă afară nu e cald sau dacă plouă
și mai ales pentru faptul că elevii vin cu plăcere la școală, fapt confirmat și de copiii cu care am discutat
la SCIFEST, festivalul de științe, dedicat copiilor, la care am participat cu experimente.
Cea mai importantă parte a cursului la care am participat a fost aceea de a prezenta în cadrul SCIFEST
2018 experimente dedicate copiilor, care au venit împreună cu părinți sau profesori pentru a lua parte la
acest eveniment la care au fost așteptați aproximativ 15000 de vizitatori.
Copii și adulți au participat deopotrivă
la experimentele pe care le-am pregătit
împreună cu colegii din țările
participante, exprimându-și bucuria,
mirarea, satisfacția de a experimenta, de
a afla lucruri noi.
M-am întors de la acest curs cu
o experiență plăcută, utilă și cu gândul
de a organiza la nivelul școlii un club de
științe și chiar un festival de științe care
să adune un număr mare de copii care,
poate, într-o zi vor deveni cercetători.

129
 Educație de calitate în școlile incluzive
prof. Sima Carmen Cristina
Inspectoratul Școlar Județean Suceava

Școlile incluzive care sunt școli pentru toți copiii, unde sunt eliminate diferențele de orice fel și
este recunoscut dreptului fiecărui copil la educatie. În școala incluzivă sunt cultivate valori cum ar fi
egalitate, respect reciproc, acceptare, toleranță, diversitate, solidaritate. Întelegerea diferentelor de
adaptare si învățare, specifice fiecărui copil în parte, sunt considerate naturale și firești. Într-o școală cu
porțile deschise tuturor, se impune realizarea educației interculturale. Educația interculturală îi ajută pe
cei din comunitatea școlară să se deschidă unii spre ceilalți, să încerce să înteleagă că sunt diferiți, să se
accepte așa cum sunt, să comunice eficient și să evite conflictele de orice fel, în special cele generate de
diferențele culturale. Copii aparținând unor culturi diferite reprezintă de fapt culturi în contact care au
asemănări și deosebiri iar rolul școlii este de a dezvolta o gândire flexibilă și întelegerea acestor diferențe
este major.
Ne confruntăm astăzi cu un puternic fenomen de migrație care se face simțit și în țara
noastră.Doar cunoscându-i și înțelegându-i pe cei veniți îi putem accepta așa cum sunt. Putem dezvolta
relații bune cunoscându-le cultura și conservând-o pe a noastră. Cadrele didactice implicate în educatia
incluziva trebuie să fie astfel formate încât să poată valoriza și aprecia fiecare elev, să utilizeze metode
de lucru activ-participative care să implice lucrul în echipă și cooperarea dându-se posibilitatea de
exprimare și participare a fiecărui elev. Consider că și curriculumul la decizia școlii trebuie să fie adaptat
nevoii de intercunoaștere a elevilor și a culturilor diferite pe care le reprezintă. Întrucât pot exista
diferențe de întelegere cauzate de limbile materne diferite, Școala trebuie să ofere programe de sprijin în
care poate cuprinde la nevoie și părinții pentru învățarea limbii în care copilul studiază. Activitățile
extrașcolare la care pot participa și părinții elevilor pot grăbi și facilita procesul de cunoaștere reciprocă.
Într-o astfel de școală stereotipurile, ideile preconcepute, clișeele care ar putea influența
comportamentul membrilor ei, nu au ce căuta și ar putea fi deosebit de periculoase. Ritmul de lucru,
diferențele de înțelegere pot fi reduse prin tratarea diferențiată, programe de sprijin de genul celor de
pregătire a lecțiilor ,,școală după școală” sau ore de pregătire suplimentară în funcție de nevoile elevilor.
Programe de consiliere pentru cei care se simt vulnerabili, părăsiți, lipsiți de protecție sau neînteleși sunt
necesare. Unul dintre obiectivele acestor școli este acela ca toți copii să fie sprijiniți să reușească,
bineînteles pe măsura capacității fiecăruia, în ciuda problemelor de ordin financiar, familial, social sau
personal. Aceasta poate însemna promovabilitate maximă, reducerea la maxim a absenteismului, a
abandonului și a eșecului școlar. Nu sunt de neglijat nici condițiile de studiu din școală care trebuie să
ofere șanse egale pentru toți copiii. Școala incluzivă devine astfel o scoala deschisă tuturor, o școală
prietenoasă, o școală în care sunt vizate standarde de calitate de un nivel superior. Trebuie să amintesc
despre oamenii școlii și aici mă refer la tot personalul unei scoli care trebuie să dea dovadă nu doar de
măiestrie pedagogică ci și de înalte calități morale pentru că trebuie să-i iubești pe toți copii în aceiași
măsură.Școlile inclusive sunt cu certitudine școli ale comunității în care părinții și comunitatea locală
sunt atrase și implicate în viața școlii oferind împreună oportunități de dezvoltare și de învățare pentru
toți copii ei și ocazii de a contribui la dezvoltarea lor.
Pentru ca oamenii să poată face față lumii contemporane, care se află în schimbare rapidă,
învățarea în cursul întregii vieți este esențială. Este important pentru elevi să vadă că învățarea este o
dezvoltare personală și comunitară necesară tinerelor generații. O școală comunitară creează condiții și
oportunități pentru toate persoanele care învață, indiferent de gen, religie, etnie, clasă socială, nivel de
venit, abilități fizice sau orientare sexuală. Dar despre aceasta am vorbit mai sus.
O școală comunitară oferă o gamă de servicii care sunt oferite pe baza nevoilor identificate dar
de regulă include și servicii de sprijin pentru familii și este o resursă centrală în comunitatea sa. Acestea
sunt ocazii de învățare pentru adulți și organizațiile din comunitate, servicii de îngrijire a sănătății și de
130
asistență socială. Elevii sunt sprijiniți să aplice cele învățate la clasă în viața de zi cu zi. De asemenea, le
dezvoltă simțul cetățeniei și abilitățile civice, stima de sine și încrederea în sine. Elevii sunt încurajați
să participe activ la viața comunității. Deseori, copiii care au dificultăți în a atinge rezultate excelente la
carte, sunt voluntari foarte inimoși. Construirea unor relații cu adulții, alții decât profesorii sau părinții,
sunt importante în dezvoltarea elevilor.
O școală comunitară bună încurajează părinții și membrii comunității să participe la educația
copiilor și le oferă sprijin și instruire în acest sens. Copiii învață cel mai bine atunci când părinții sprijină
învățarea. Pentru a face asta, părinții trebuie să înțeleagă nevoile de dezvoltare ale copiilor lor și felul în
care pot crea un mediu favorabil învățării acasă. Când școala implică părinții, aceștia au șanse mai mari
de a înțelege ce încearcă să obțină școala de la elevi și astfel ei pot să sprijine aceste politici. De asemenea,
părinții pot formula recomandări practice pentru școală. Trebuie să existe un dialog activ între părinți și
profesori, precum și ocazii pentru părinți ca să își asume conducerea în realizarea unor activități. Familia
şi şcoala împreună sunt cele care trebuie să formeze la copil competenţe sociale şi comportamente sociale
ce conferă oamenilor abilităţi în diverse situaţii de viaţă , fiind capabili să producă efectele dorite asupra
celor din jur cum ar fi :a fi popular, a dezvolta capacităţi de învăţare, de muncă, de recreere, acestea
putând fi cotidiene şi profesionale.
În cultura organizațională a școlii dar și în proiectul de dezvoltare a școlii sunt prevăzute ținte
strategice care exprimă o viziune democratică. Școala comunitară este deschisă și receptivă la schimbare.
Principiile democratice se aplică în toate sferele de activitate ale școlii. Personalul școlii ascultă copiii,
părinții, partenerii și comunitatea, adaptându-și practicile în mod adecvat. Comunitatea și părinții au
încredere în școală și elevii dobândesc și folosesc abilități transferabile.

Bibliografie:
1.Gudea Nicoleta-Educație interculturală -2002
2.Standarde internaționale de calitate pentru școli comunitare 2016-suport curs de formare

Școala incluzivă- o școală europeană

prof. înv. primar Băbălean Mihaela- Maria
Școala Gimnazială Baineț, com. Mușenița, jud. Suceava

Abstract
The main purpose of the school is to prepare the individual's integration into society. In this educational
environment, there is a perfect harmony between the cognitive and the affective side, the behavior, the
social attitude of the children, who will become the young people of tomorrow. To build and consolidate
these qualities requires communication, patience, persuasion, and the empathic spirit that must come
from the teacher. All children have the right to education and this right is ensured by material and
spirirual indisputable to society, plus the pedagogical necessity of formation and development in an
institutionalized framework, with competent people who put in value and moving the potential of each
student, and in support of this concept comes the inclusive school.

Școala are ca principal scop pregătirea integrării individului în societate. În acest mediu
educațional se realizează o armonizare perfectă între latura cognitivă cu cea afectivă, comportamentul,
atitudinea socială a copiilor, care vor deveni tinerii de mâine. Pentru formarea și consolidarea acestor
calități este nevoie de comunicare, de multă răbdare, persuasiune, precum și de spiritul empatic ce
trebuie să vină din partea profesorului. Toți copiii au dreptul la educație și acest drept le este asigurat
material și spirirual incontestabil de societate, la care se adaugă necesitatea pedagogică de formare și

131
dezvoltare într-un cadru instituționalizat, cu oameni competenți care să pună în valoare și în mișcare
potențialul fiecărui elev, iar în sprijinul acestui concept vine școala incluzivă.
Șansele egale prin instruire înseamnă, atât adaptarea conținutului, metodelor ori ritmului
activității la posibilitățile elevilor, cât și simularea dezvoltării fiecărui elev. Procesul de învățare are la
bază comunicarea în cadrul relației pedagogice în care rolul preponderent îl are profesorul, deoarece el
transmite informația către beneficiar, adică, către elev. Pedagogia diferențiată poate evita abandonul
școlar sau eșecul școlar, deoarece aceasta pleacă de la necesitatea pregștirii generale de bază, pune accent
pe principiul că fiecare elev trebuie educat. Necesitatea pedagogică arată că, fiecare parte care participă
la acest proces angajează trăiri și conduite afective care țin de sursa empatică. Am putea spune că,
motivația exterioară reprezentată de conținutul didactic și influențele exercitate de profesor se corelează
cu motivele interioare ale elevului.
Școala, prin îndrumare, sprijin și control pedagogic formează individul ca profesionist. Toți copiii
au dreptul la educație și acest drept le este asigurat material și spirirual incontestabil de societate, la care
se adaugă necesitatea pedagogică de formare și dezvoltare într-un cadru instituționalizat, cu oameni
competenți care să pună în valoare și în mișcare potențialul fiecărui elev.
În sprijinul acestui concept , școala pentru toți, vine și școala incluzivă, care are rolul de a
școlariza copiii și adolescenții cu dizabilități fizice și cu diferențe de învățare. Incluziunea implică o
schimbare, este un proces de creștere a învățării și de participare a tuturor elevilor. Școala incluzivă este
o școală în mișcare. Incluziunea se centrează pe mutarea copiilor de la școli separate, așa numitele școli
speciale, în școlile locale ale comunității. Acești copiii au nevoie de sprijin special, de interacțiune între
elevi. Profesorii trebuie să cunoască deficiențele de învățare ale acestor elevi și să construiască programe
și planificări speciale, pliate pe nevoile fiecărui copil, separat de colectivul clasei, dar să-i includă și pe
acești copiii în colectivul clasei și în procesul de învățare. Integrarea poate, și trebuie tradusă prin:
învățare, participare, implicare și parteneriat. Educația, în această situați, implică: punerea în valoare a
tuturor elevilor, fără discriminări; extinderea participării tuturor elevilor la cultură, la programe de studiu,
la comunitatea locală; reducerea obstacolelor la învățare ; îmbunătățirea vieții elevilor; promovarea
relațiilor reciproce satisfăcătoare dintre școli și comunitatea locală; recunoașterea incluziunii în educație,
ca o incluziune în societate.
Rolul școlii incluzive este acela de a-i pregăti pe elevii cu nevoi speciale pentru o incluziune
ulterioară în societate, de a fi acceptați și apreciați de către ceilalți membri ai societății. Derularea
incluziunii implică, de asemenea, reducerea presiunilor de excludere. Incluziunea constă în reducerea
tuturor obstacolelor care intervin în educația pentru toți elevii. Aceasta are ca punct de pornire
recunoașterea diferențelor care există între elevi, iar dezvoltarea unei astfel de apropieri în predare-
învățare respectă și se realizează plecând de la aceste diferențe.
Elevii învață în moduri diferite: unora le place să studieze și singuri, să se a autoperfecționaze, să
acționeze în grup, alții stau deoparte, liniștiți, observându-i pe ceilalți. Alții nu se implică suficient la
lecții. Soluția pentru implicarea activă a elevilor în învățare este de a înțelege preferințele pentru învățare,
stilul de învățare, cu influențe pozitive sau negative asupra performanțelor. Stilul de învățare le poate
afecta rezultatele pe care le obțin la școală. Sarcina profesorului este de a aplica o diferențiere a învățării
care se face raportată la nevoile elevului.
Fiecare copil este important și unic, indiferent de rezultatele sale școlare.
Învățarea centrată pe elev oferă elevilor autonomie și control sporit cu privire la disciplinele de
studiu, la metodele de învățare și la ritmul de studiu.
Profesorul trebuie să dăruiască afecțiunea necesară pentru ca elevul aflat în această situație să fie cooptat
în colectivul de elevi, fără ca acesta să se simtă în vreun fel altfel decât ceilalți colegi, fără a fi etichetat.
Noțiunea de dificultăți la învățare și la participare poate fi utilizată pentru dirijarea atenției către cei la
care trebuie să fie utilizată, adică pentru îmbunătățirea educației oricărui elev.

132
 Managementul clasei de elevi se preocupă , din perspectiva sociointeracțională, de anumite
aspecte: prevenirea comportamentelor negative; intervenția și combaterea ascestora. Specificarea,
clarificarea consecințelor încălcării normelor, dacă elevul cunoaște și anticipează corect efectele,
consecințele încălcării normelor, iar acestea sunt nedorite, atunci probabilitatea de a le încălca este mai
mică. În această situație trebuie să intervină profesprul, cu abilitățile pe care le posedă și aptitudinile
manageriale dobândite în urma unei perfecționări inițiale și continue, în medierea situațiilor problemă
ivite, în comunicarea cu părinții.
În opinia lui Immanuel Kant, educația include două etape: prima etapă este aceea în care copilul trebuie
să fie supus și ascultător, această etapă caracterizându-se prin constrângere mecanică, iar a doua etapă
este aceea în care copilului i se acordă libertatea, acesta este lăsat să facăuz de reflecția și libertatea sa.
Această etapă se caracterizează prin constrângere morală, adică , prin obiceiul de a lucra după propriele
„legi ” în care crede copilul. După Kant, educația avea scopul de a deprinde copilul să accepte ca
libertatea să fie supusă unei constrângeri, mai întâi mecanice, apoi celei morale. Dacă am atribui ascultării
și supunerii alte conotații decât cele obișnuite, care se acceptă în mod firesc, de supunere pasivă,
obedientă, indiferență, libertatea ar putea fi înțeleasă ca un capriciu sau voluntarism infantil, dar dacă
acceptăm și ținem seama de un alt orizont al conceptului de educație, am putea privi și aplica un alt fel
de educație, o educați modernă, care pune în valoare libertatea de alegere a copilului.
Cum am mai precizat, a educa nu înseamnă a fabrica oameni după un anumit model, fiecare
individ fiind unic, ci înseamnă a scoate în evidență calitățile , a dezinhiba și a-i „netezi” calea fiecărui
copil pentru a ajunge să-și atingă obiectivele propuse. Este necesară pregătirea și asigurarea unui mediu,
a unor condiții externe potrivit dezvoltării vieții și a unor condiții interne, psihologice, spirituale. Această
sarcină revine școlii, implicit a profesorului pentru a crea un mediu cât mai puțin anxios, încurajând o
atmosferă de încredere, de securitate și susținere, un mediu deschi la acceptare și la exprimarea de sine.
Un mediu autentic, sănătos este un mediu în care copilul se va exprima liber, fără vreo restricție,
în ceea ce privește dorințele lui. Mediul de creștere și dezvoltare al copilului va fi o ambianță dinamică,
tonică, provocatoare, incitantă, favorabilă îmbogățirii experienței prin propriile acțiuni și soluții. Dacă
mediul i se pare primitor, binevoitor, copilul se simte în siguranță. Copilul poate și ar trebui să învețe
din orice situație de viață, desprinzând idei, sensuri, concluzii, atitudini, moduri de abordare a
problemelor, evitarea capcanelor, deschiderea la dialog, precum și sprijinirea celuilalt.
Pregătirea copilului să-și fructifice în permanență condițiile sale de viață în sensul intereselor,
aspirațiilor, creșterii și autocunoașterii sale , încrederea în sine și în profesori sunt câteva premise ale
libertății în educație. Educația nu se poate desfășura în lipsa spontaneității copilului aflat în creștere, iar
măsurile educative vor dezvolta interese și nu le vor împovăra, făcând din învățare o activitate plăcută și
atrăgătoare, stimulatoare. Profesorul trebuie să fie foarte activ și deschis la nou pentru a putea răspunde
nevoilor de învățare a elevilor.
Concluzie
În concluzie, profesorul este figura centrală a reformei educației contemporane. El trebuie să se
perfecționeze , în condițiile în care, școala cunoaște o evoluție ascendentă, el trebuie să găsească metode
și instrumente de lucru, astfel încât să desfășoare o activitate agreabilă, într-un mediu afectiv, cald și
securizant. De el depinde, în mare măsură, evoluția pozitivă a elevilor, educarea individului matur de
mâine.
Cadrul didactic este principalul factor al educaţiei şi instruirii tinerilor. Având rolul de
îndrumător, acesta contribuie la pregătirea omului pentru activitate şi creaţie independentă. În
învăţământul contemporan învăţătorul are un rol din ce în ce mai important, este fundamentul formării
personalităţii umane. Personalitatea sa reprezintă factorul decisiv pentru reuşita elevilor, filtrul care
imprimă direcţii şi finalităţi nuanţate întregului demers educativ. El este cel care imprimă un sens şi o
finalitate educativă tuturor premiselor şi condiţiilor, obiective şi subiective, participante şi implicate în
procesul de învăţământ. Privite în sine, informaţiile cuprinse în programele şi manualele şcolare

133
constituie doar premise latente din punct de vedere al formării personalităţii umane, ele capătă, însă,
valenţe educative ca urmare a prelucrării şi transmiterii lor de către profesor. Tot aşa se întâmplă şi cu
mijloacele de învăţământ.
În nicio altă profesie nu este mai oportună cerinţa ca interacţiunea dintre carieră şi vocaţie să fie
cât mai aproape de perfecţiune. Toate celelalte profesii depind de activitatea profesorului, fiindcă el
crează acele însuşiri în substanţa cea mai delicată şi mai nobilă – omul, de care acesta are nevoie. Devine
un imperativ al şcolii de a angaja nu doar profesori, ci profesori de vocaţie.
Nu doar munca coştiincioasă şi sistematică, mobilizarea voinţei şi sentimentelor, ingeniozitatea,
creativitatea, calitatea gândirii, erudiţia şi pregătirea ştiinţifică constituie cheia succesului în activitatea
pedagogului, ci vocaţia lui pentru ceea ce face. Prin vocaţie se înțelege convergenţa tuturor eforturilor
profesorului spre anumite manifestări, în direcţia cărora simte că se realizează pe sine şi are sentimentul
propriei libertăţi, propriei afirmări, iar forma sub care vocaţia se manifestă constituie îndeletnicirea
constantă a pedagogului de vocaţie. Ceea ce face profesorul este să construiască o bază solidă pentru
construcţia ce va dura toată viaţa pentru fiecare individ în parte.

YMCA, orizonturi deschise

prof. înv. primar Tarţa Delia Diana
Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga” Baia Mare

In the current educational context, the educational partnership tends to be the most important concept
for flexible and open approach to educational issues and with it the need for knowledge and the respect
for diversity are seen as a must. We identify a diversity that represents the uniqueness of each human
being and multiculturalism. The cultural impact is important because it determines the richness of
diversity.
This was the perspective approached in the projects that involved foreign volunteers of the YMCA Baia
Mare Association, volunteers that came from Spain, Latvia, Turkey and France: Hakan Nur, Sonia
Dauvergne, Aija Miltina and Ruben Carricondo Sanchez. The activity proved to be a success, giving us
the chance to promote the Romanian folk culture beyond the borders of our country.

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi.

Această lume nu va mai exista atunci când ei vor fi mari şi nimic
nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor.
Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori)

Procesul de construire a modelului de educaţie în spiritul democraţiei este unul complex şi trebuie
să angajeze nu numai formatorii din sistemul naţional de învăţământ, ci şi părinţii, instituţiile culturale,
mijloacele de comunicare în masă, societatea în ansamblul său. Finalitatea educaţiei o constituie
dezvoltarea copilului pentru a se putea manifesta ca subiect social activ.
Cu scopul de a obişnui copiii să trăiască în relaţie cu cei din jur, să-si dezvolte stări afective
pozitive, să manifeste interes, să-şi formeze atitudini, să-şi completeze aria de preocupare, am urmărit
mereu să lărgesc sfera noastră de activităţi atât prin proiecte educaţionale desfăşurate la nivelul
comunităţii locale, cât şi prin implicarea în proiecte pe plan naţional şi internaţional. Parteneriatul
educaţional este o atitudine abordată în sprijinul dezvoltării societăţii prin prisma educativă şi presupune
participare la o acţiune educativă comună, interacţiuni constructive acceptate de către toţi partenerii,
comunicare eficientă între participanţi, acţiuni comune cu respectarea rolului fiecărui participant,
interrelaţionare.
134
 Parteneriatul educaţional se desfăşoară împreună cu actul educaţional propriu-zis. El vizează
demersuri legate de proiectarea, decizia, acţiunea şi colaborarea dintre agenţi educaţionali. Parteneriatul
educaţional urmăreşte transformarea reală a elevilor în actori principali ai demersului educaţional,
urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală, informală, socio-comportamentală.
Parteneriatul propriu-zis care vine în sprijinul dezvoltării personalităţii copiilor, asigurându-le
acestora realizarea autonomiei personale educaţional tinde să devină un concept central pentru abordarea
de tip curricular flexibilă şi deschisă a problemelor educative. În abordarea curriculară a educaţiei se
identifică nevoia cunoaşterii, respectării şi valorizării diversităţii. Indiscutabil, urmărim o diversitate
care presupune unicitatea fiecărei fiinţe umane şi multiculturalitatea. Amprenta culturală este un factor
cheie, de o importantă cu totul deosebită pentru că determină bogăţia diversităţii la nivelul grupului
social.
Ghidată de aceste principii, am îndrăgit dintotdeauna proiectele de parteneriat în care activităţile
au valorificat zestrea folclorică moştenită din moşi-strămoşi, printre obiectivele acestor evenimente
derulate cu diverse ocazii, menţionându-se:
- redescoperirea valorilor culturii şi artei populare româneşti prin intermediul creaţiei artistice;
- promovarea patrimoniului cultural- popular în rândul elevilor şi al cadrelor didactice;
- dezvoltarea spiritului de respect pentru frumuseţea artei populare româneşti;
- stimularea curiozităţii pentru ceea ce înseamnă tradiţii şi obiceiuri româneşti;
- crearea unor oportunităţi prin care cadrele didactice şi elevii pe care acestea îi îndrumă să îşi poată
prezenta produsele muncii lor;
- oferirea de şanse egale tuturor copiilor, prin acordarea unei atenţii speciale educaţiei incluzive şi
prin implicarea în acest proiect atât a copiilor de la Centrul Comunitar “Sf. Francisc de Assisi” Baia
Mare, cât şi a copiilor cu dizabilităţi de la Asociaţia Esperando.
Grupul ţintă a fost format din:
● preşcolari;
● elevi din clasele I- XII;
● studenţi de la Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de Litere, Secţia română- etnologie,
proveniţi din ţara noastră, cât şi din Republica Moldova, coordonaţi de doamna profesor universitar,
Delia Suiogan;
● voluntari ai Asociaţie YMCA, veniţi din Spania, Letonia, Turcia si Franţa;
● copiii cu dizabilităţi înscrişi in Asociaţia Esperando;
● copiii care frecventeaza Centrul Comunitar “Sf.Francisc de Assisi” Baia Mare;
● cadre didactice implicate în învăţământul preşcolar, primar, gimnazial şi liceal;
● specialişti ai artei şi culturii populare.
Partenerii acestor proiecte au fost:
● Ministerul Educaţiei Naţionale;
● Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional;
● Inspectoratul Şcolar al Judeţului Maramureş;
● Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş;
● Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de Litere, Secţia română-etnologie;
● Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară;
● Biblioteca Judeţeană “ Petre Dulfu” Baia Mare;
● Centrul Comunitar “Sf. Francisc de Assisi”
Asociaţia Organizaţia Caritas a Diecezei Satu Mare, Punct de lucru Baia Mare;
● voluntari ai Asociaţie YMCA, veniţi din Spania, Letonia, Turcia si Franţa: Hakan Nur, Sonia
Dauvergne, Aija Miltina si Ruben Carricondo Sanchez.
Aceştia au prezentat tradiţiile locale, surprinzând în acelaşi timp interferenţele culturale.
De asemenea, au avut ocazia, în nenumărate rânduri, să îşi prezinte particularităţile

135
culturale, dovedind încă o dată frumuseţea unităţii în diversitate.
Aşadar, în zilele noastre, multiculturalitatea e o realitate, nu doar un termen vehiculat. Este ceea
ce întâlneşti la fiecare pas. Este o realitate a şcolii noastre ai cărei elevi, răspândiţi în întreaga lume,
învaţă să–l cunoască pe celălalt, dar şi să se reconsidere pe sine, oferind celuilalt câte puţin din frumuseţea
proprie şi învăţând să trăiască în spiritual păcii şi al bunei înţelegeri.
Astfel de exemple pot continua şi se pot diversifica de la un cadru didactic la altul, de la o unitate
şcolară la alta, prin parteneriate educaţionale diverse, toate fiind experienţe benefice pentru toţi factorii
implicaţi: copiii în primul rând, părinţii, grădiniţa şi nu în ultimul rând comunitatea. Aceştia valorifică
experienţe care stimulează şi sărbătoresc succesul educaţiei, fiecare simţindu-se valorizat, implicat,
important şi de folos celor din jur.
Amprenta culturală este importantă pentru că determină bogăţia diversităţii la nivelul grupului
social. Aceasta a fost si perspective pe care am abordat-o în proiectele educaţionale derulate, în vederea
implicării unor voluntari străini ai Asociaţiei YMCA Baia Mare, veniţi din Spania, Letonia, Turcia si
Franţa: Hakan Nur, Sonia Dauvergne, Aija Miltina si Ruben Carricondo Sanchez. Activitatea s-a dovedit
a fi un succes inedit, oferindu-ne şansa de a promova cultura populară românească şi dincolo de graniţele
ţării noastre.

,,Poveștile din misteriosul meu habitat”

Tinovul Mare Poiana Stampei
prof. drd. Paicu Dorina
Școala Gimnazială Poiana Stampei, Suceava

Abstract
The project “Stories from my Mysterious Habitat” was created to raise awareness and acceptance
around the importance of protecting and preserving the Tinovul Mare Natural Reserve. Tinovul Mare is
a wetland reserve of international importance, located in Poiana Stampei, Suceava.
The project developed through the “Spatii Verzi” Program, under the Protected Natural Areas branch.
It was supported by the Partnership Foundation and MOL Group Romania. The project partners were
the Speleological Foundation “Club Speo Bucovina” and the Calimani National Park Administration.
Project activities included outdoors workshops, choosing a logo for the reservation, creating
infographics, leaflets and exhibitions.

Argument
Şcoala Gimnazială Poiana Stampei îşi propune să dezvolte un mediu educaţional favorabil
învăţării, în care elevii să aibă oportunităţi egale de formare a competenţelor de bază şi a competenţelor-
cheie, în perspectiva pregătirii lor la standarde europene, pentru integrare socială şi competiţie
profesională.
Direcţiile principale spre s-au orientat demersurile inițiatorilor proiectului au fost: susţinerea unui
învăţământ modern, furnizarea unui curriculum opţional proiectat în consens cu nevoile şi aşteptările
beneficiarilor, participarea la programe europene şi la proiecte educative de cooperare cu parteneri
educaţionali / sociali.
Proiectul s-a derulat prin Programul ,,Spații verzi”, componenta Arii Naturale Protejate, Fundația
pentru Parteneriat și Compania MOL România.
Partenerii din proiect au fost Fundaţia Speologică “Club Speo Bucovina”, care are drept scop
protejarea şi valorificarea durabilă a resurselor naturale şi culturale și Administraţia Parcului Naţional
Călimani, ce se ocupă păstrarea arilor protejate aflate în administrare (Parcul Naţional Călimani) şi în
custodie (Tinovul Mare Poiana Stampei, Tinovul Şaru Dornei), unde natura să-şi urmeze cursul firesc,
136
ale căror valori să fie recunoscute de publicul larg, localnici şi oameni de ştiinţă, unde turiştii responsabili
sunt bineveniţi, iar utilizarea durabilă a resurselor naturale este reglementată.
Tinovul Mare Poiana Stampei a fost desemnată arie naturală protejată și sit de importanţă
comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. Valoarea
internaţională a ariei protejate fost de asemenea recunoscută odată cu aderarea la Convenţia privind
Zonele Umede (Ramsar, 1971) în anul 2011, prin declararea rezervaţiei ca Zonă Umedă de Importanţă
Internaţională.

Scopul proiectului a fost creşterea nivelului de conştientizare şi a gradului de acceptare privind

importanţa protejării şi conservării rezervaţiei Tinovului Mare Poiana Stampei și a zonei limitrofe ariei
protejate, de către comunitatea Poiana Stampei.

Obiectivele proiectului
O.1.Implicarea a 231 de elevi, 18 profesori din Clubul Rangerii Juniori Tinovul Mare Poiana Stampei
într-un program cu caracter educativ prin joc (observare, explorare şi cercetare) cu două activităţi de
primăvară(activităţi de interior, excursii) şi 4 tabere cu ateliere tematice, pentru cunoaştere/înţelegere şi
protecţie a ariei protejate Tinovul Mare Poiana Stampei, timp de 3 luni;
O.2. Promovarea ariei protejate Tinovul Mare Poiana Stampei, în cadrul a 3 evenimente (două
evenimente în cadrul şcolii, sărbătoarea comunităţii) 1 panou de informare, două expoziţii cu fotografii
şi desene, 1000 de pliante şi 85 de tricouri personalizate cu sigla rezervaţiei, la 231 elevi, 18 profesori,
peste 150 de cetăţeni/părinţi.

Grupul ţintă vizat prin intermediul activităţilor - 231 de elevi şi 18 de profesori prezenţi şi
informaţi despre proiect şi rezervaţia „Tinovul Mare de la Poiana Stampei”.

Activități
Deoarece această arie protejată are acest statut special - Zonă Umedă de Importanţă
Internaţională, şi activităţile de informare şi de educaţie propuse prin proiect au venit în sprijinul Planului
de management a sitului ROSCI0247 Tinovul Mare Poiana Stampei „Creşterea nivelului de
conştientizare - îmbunătăţirea cunoştinţelor şi schimbarea atitudinii şi comportamentului”.
Vectorul principal pentru întreaga comunitate este şcoala, de aceea a fost aleasă întreaga
comunitate şcolară: elevi, profesori, părinţi.
Activităţile adresate elevilor au constat, în primul rând, în ateliere în natură – realizarea, împreună
cu partenerii a unui set cu activităţi / jocuri, pornind de la o simplă excursie de primăvară unde copilul
se informează vizual.
Nu protejezi dacă nu cunoşti ! a fost o activitate prin care s-a realizat, în cadrul diferitelor ateliere
practice: observarea cu aparatul de fotografiat a biodiversităţii, observarea la microscop, monitorizarea
unui mic habitat, toate acestea ducând la o înţelegere a valorii, frumuseţii rezervaţiei.
Alegerea siglei rezervaţiei a fost un prim pas pentru comunitate de-a conştientiza valoarea
rezervaţiei. Se poate câștiga pe viitor în urma promovării produselor locale sub eticheta/sigla rezervaţiei
Tinovului Mare Poiana Stampei.
Propunerea siglei s-a făcut de către comunitate în cadrul unui eveniment local, respectiv
sărbătoarea comunităţii, Festivalul Național ,,Flori de pe Dorna” după ce a fost informată prin: expunerile
susţinute la şcoală (pentru părinţi, profesori şi elevi) de către custode; această siglă reprezintă planta
denumită ,,roua cerului” (drosera rotundifolia), o plantă carnivoră rară.
S-a organizat apoi, la Casa de Cultură Poiana Stampei, expoziţia cu fotografii relevante din rezervaţie,
prezentată de elevi la evenimentul de sărbătoare a comunităţii; s-au instalat
panouri de informare expuse la şcoală şi la primărie. S-a promovat evenimentul și prin

137
distribuirea pliantelor care oferă informaţii despre aria protejată.
Panoul de informare, pliantele, expoziţiile au constituit instrumente importante pentru a aduce în
faţa comunităţii valoarea rezervaţiei şi importanţa de a o respecta, aprecia.

Modul de implicare a comunităţii și promovarea activităților proiectului

Un parteneriat cu o arie protejată şi implementarea unor activităţi în colaborare şi în sprijinul
administratorului ariei protejate, pune în mişcare un sistem amplu şi complex.
Deoarece grupul ţintă au fost elevii, vectori pentru comunitate, activităţile proiectului au avut la
bază ceea ce îi stimulează cel mai mult pe copii: „Jocul prin explorare, cercetare, cunoaştere dar şi
implicare”.
Clubul este forma cea mai agreată de-a „fi împreună pentru a descoperi, de a cerceta”. Pentru a
atrage elevii, a-i stimula, a fost aleasă ca formulă de organizare un Club care are la bază un concept bazat
pe învăţare experimentală, practică, cu activităţi distractive, desfăşurate în arii protejate – clubul de munte
Ranger Junior.
Prezenţa unui ranger pasionat, din partea administratorului ariei protejate în cadrul atelierelor
unde„lecţiile vii” sunt interactive, a fost un motiv în plus pentru care tinerii au înţeles că vor putea să
preia un rol activ în aria protejată cu care se asociază, devenind colaboratori importanţi în acţiunile de
management.
Pentru a se asigura o mai mare participare la activităţi, au fost implicaţi membrii clubului în
propunerea activităţilor: de la activităţi outdoor, până la activităţi indoor de laborator sau proiecţii de
filme din natură.
Implicarea în cadrul realizării unei expoziţii permanente, unde numele participantului a fost
vizibil pentru colegi, le-a stimulat imaginația şi dorinţa de a fi vizibili prin materialele realizate.

Elemente care au stimulat elevii de a participa la activităţile proiectului:

- încă de la început proiectul a adus la cunoştinţa comunităţii şcolare activităţile prin afişe,
amplasate în fiecare şcoală;
- afişele realizate color, şi cu elemente atractive, au propus elevilor acţiuni de vacanţă
într-un cadru deosebit.;
- diplomele au încununat eforturile şi i-au provocat şi pe colegii lor de a face parte din Clubul
Rangerilor Junior;
s-au oferit tricouri personalizate.
Profesorilor li s-au oferit materiale pentru completarea curriculei şcolare; Setul cu activităţi a
constituit un material cu o altă abordare pentru profesori pentru înţelegerea naturii de către elevi; s-au
realizat excursii cu personal specializat în ariile protejate.
Părinţii sunt cei care au fost mulţumiţi de rezultatele copilului şi susţinători, deoarece au
observant o altă atitudine faţă de biodiversitate – mediu, copiii devenind adevăraţi protectori ai naturii -
„Rangeri”.

Viabilitatea şi continuarea proiectului

„Clubul Ranger Junior Tinovul Mare Poiana Stampei” permite atât viabilitatea cât şi
continuitatea proiectului, deoarece:
- s-a constituit un Club la nivel de şcoală bine organizat cu un regulament si responsabili, având ca
partener atât o organizaţie neguvernamentală cât şi custodele rezervaţiei care au ca obiective
„derularea de activităţi adresate şcolilor” ;
- materialul set cu activităţi tematice/jocuri pentru atelierele tematice de primăvară şi de vară;
oferă pe termen lung soluţii pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor în aria protejată;
- s-a dotat clubul cu aparat foto performant, necesar derulării diferitelor activităţi în ariile protejate;
138
 - membrii clubului au devenit promotori pentru comunitate prin activităţile de iniţiere în cadrul
atelierelor din aria protejată a membrilor clubului şi implicarea lor în promovarea ariilor protejate
prin intermediul unor expoziţii permanente;
- expoziţia permanentă oferă poveştile din aria protejată şi incită la descoperire;
- atelierele derulate în cadrul proiectului au constituit o experienţă de lucru atât pentru profesori
cât şi pentru elevi, ele pot fi dezvoltate şi prezentate în cadrul diferitelor concursuri la nivel local,
judeţean etc.
De asemenea, implicarea specialiştilor din partea custodelui la atelierele în natură, au oferit
exemple pentru descoperirea naturii dar şi un parteneriat pe termen lung.
Panoul amplasat în curtea Școlii Gimnaziale Poiana Stampei este o sursă de informare dar şi de
promovare a patrimoniului natural local. Prin oferirea de informaţii punctuale, menite să trezească
interesul, ele au devenit instrumente valoroase de educaţie pentru mediu, lecţii în aer liber, călătorii
interactive.
Expoziţia cu titlul „Poveştile din habitatul meu misterios – Tinovul Mare de la Poiana
Stampei” este o expoziţie permanentă amplasată într-un spaţiu special al şcolii cu fotografii, desene şi
alte produse rezultate din proiect.

Învătământul românesc în spaţiul european

prof. Ungureanu Nastia
Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Suceava, jud. Suceava

In the general processes and phenomena that influence the characteristics and the development
of the society from the beginning of this millennium, the education, caring the main progress item and
educational system, comes as more and more convincing presences in a new world and in a now society.
There are presented some significant arguments of the necessity of building the European zone
of the education system and of the real possibilities of fulfilling this.
Today, we are increasingly convinced that the future of humanity depends largely on it measure
of cultural, scientific and technical development that can be achieved in the centers culture, knowledge
and growth become true universities.

Un sistem de învățământ performant este cel care asigură egalitatea de șanse în învățământul
obligatoriu și care promovează excelența în învățământul liceal si superior. Învățământul românesc este
însă departe de a asigura toate aceste lucruri.
Nu este pentru nimeni un secret faptul ca in acest moment Romania este in deriva : economica,
sociala, politica si altele. Mergem într-o direcție pe care doar o bănuim. Oamenii sunt deziluzionați, își
părăsesc tara, arunca vina sărăciei pe guvern, hoție, comunism, comunitatea europeana si orice altceva ii
face sa se simtă bine.
Ce ar fi daca starea de fapt din acest moment este cauzata de un factor ceva mai puțin vizibil, un
factor ce acționează de ceva timp si își va arata efectele pentru mulți ani de acum încolo: sistemul de
învățământ.
Mulți dintre noi ne-am născut si am crescut in acest sistem educativ. Lipsiți de alternative am
acceptat orbește ce ni s-a spus in dulcele stil leninist: “Învățați, învățați, învățați.” De la începutul scolii
generale pana in primul an de facultate am înotat într-o masa de informație majoritar nefolositoare.
Intrăm, însă, într-o perioadă de schimbări majore în educație, o perioadă caracterizată de
modificări structurale, de diversificare calitativă a modului de desfășurare a carierelor profesionale, în
care educația și formarea permanentă devin o obligație evidentă.

139
 Europa are un model de succes pe care țări cu tradiție au început să-l copieze. Decenii la rând,
țări precum Germania, Anglia, Franța au fost convinse că sunt imbatabile la capitolul învățământ. Acum
câțiva ani au suferit însă un şoc. La două evaluări internaționale, pe primul loc a ieşit Finlanda. De atunci,
toate ţările lumii încearcă să fure câte ceva din școala finlandeză pentru a-şi perfecţiona învăţământul.
Sistemul este atât de performant, încât în Germania, spre exemplu, se scriu 300 de articole de ziar pe an
despre el.
Pe la mijlocul secolului 19, filosoful finlandez Johan Vilhelm Snellman mobiliza masele în jurul
ideii că numai educaţia poate duce la bunăstare şi punea bazele a ceea ce avea să devină cel mai
performant sistem educaţional din Europa. Ideile acestuia au prins rapid şi populaţia finlandeză a început
să investească, mai întâi efort şi apoi bani în educaţie.
Primul lucru care s-a decis a fost ca şcoala elementară să fie formată din nouă clase. De la nord
la sud, Finlanda a început să se umple de şcoli. Educaţi, oamenii din zonele preponderent agrare, dar şi
cei din îngheţata Laponie n-au mai migrat spre oraşe, ci au rămas să contribuie la prosperitatea zonei. S-
a ajuns la concluzia că e nevoie de profesori şcoliţi la cel mai înalt nivel. Astfel, legea impune fiecărui
cadru didactic să aibă la bază cinci ani de facultate şi un master în pedagogie.
Învăţământului îi revine un procent de 14% din bugetul de stat. Bani în care intră transportul
elevilor, prânzul zilnic servit în şcoli şi, pentru primii nouă ani de şcoală, tot ce înseamnă rechizite de la
radieră până la manuale. Aşa că Finlanda nu are învăţământ particular la nici un nivel.
Unul dintre punctele forte ale reformei finlandeze a fost facultatea destinată profesorilor.
Specialiştii au înţeles că fără cadre didactice foarte bine pregătite, mai ales în psihologie şi pedagogie,
elevii nu vor fi nici motivaţi, nici încântaţi să vină la şcoală. În plus, un profesor pregătit la o universitate
specială asigură un învăţământ de vârf şi în centrul capitalei, şi la marginea ţării. Şansele perfect egale,
oferite elevilor, este ideea care a stat la baza reformei finlandeze.
Însemnătatea deosebită a educaţiei universitare, a întemeierii şi dezvoltării unor relaţii de
colaborare în domeniul învăţământului superior este dată tot mai mult de capacitatea şi puterea reală pe
care aceasta o are pentru fundamentarea şi consolidarea stabilităţii, democraţiei, libertăţii şi păcii. Timpul
de astăzi, dar mai ales cel al zilelor de mâine, în care aceste valori fundamentale pot deveni tot mai
prezente în viața societății, ne arată că această posibilitate devine realitate şi prin forţa educaţiei, care nu
numai că trebuie să-şi mențină tăria dar, printr-o schimbare calitativă, să poată să-şi multiplice influența
în construcția noului edificiu uman, social, naţional, european şi universal.
Depozitară şi continuatoare responsabilă a tradiţiei umanismului european, dar cu grija constantă
de a accede la sistemul universal de valori ale cunoaşterii, şcoala româneascã, pentru a-şi asuma
misiunea, ignoră orice frontieră geografică, politică sau ideologică şi îşi afirmă necesitatea imperioasă a
cunoaşterii reciproce şi a interacţiunii culturilor. În acest context larg al afirmării tot mai evidente a
învãțãmântului românesc, ca producător al unor valori purtătoare de viitor, învăţământul din Europa dar
mai ales învăţământul european capătă noi valenţe şi semnificaţii.
Construcţia europeană, dorită şi visată de generaţii întregi datorită excepţionalelor realizări de la
sfârşitul secolului trecut şi de la începutul acestui secol, devine o realitate tot mai concretă şi mai
consistentă atât pentru Europa în întregul ei cât şi pentru fiecare locuitor al acesteia. Necesitatea istorică
a înfăptuirii unei Europe Unite a prins contur tot mai clar în ultimii ani, când relaţiile dintre statele
europene se îmbogăţesc şi se consolidează tot mai mult. Suntem martorii unei atitudini pozitive tot mai
evidente în opinia publică, în mediile politice, diplomatice şi universitare cu privire la necesitatea de a
construi raţional o Europă a tuturor, pentru toţi, având ca fundamente pozitive susţinerea dată de valorile
intelectuale, culturale, sociale, ştiinţifice şi tehnologice.
Progresele înregistrate în realizarea construcţiei europene sunt foarte importante, însă oricât de
prezente şi răsunătoare ar fi acestea, ele nu trebuie să ne facă să uităm că Europa pe care o dorim şi o
construim nu este doar a monedei Euro, a băncilor, finanţelor şi economiei, a infrastructurii şi
demografiei, ea trebuie să fie şi o Europă a ştiinţei de carte, a cunoaşterii şi educaţiei. Fără punerea în

140
acţiune, în demersurile care se fac, şi a demersurilor intelectuale, culturale, sociale şi tehnice ale
continentului nostru riscăm să construim un edificiu mereu neterminat. Este de remarcat faptul că primele
instituţii care au înţeles şi promovat într-o măsură largă modelarea acestor valori au fost universităţile
care de fapt continuă să joace un rol central în dezvoltarea lor.
Universitățile s-au creat în Europa, de unele după altele, de aproape trei sferturi de mileniu.
Odinioară, studenții și profesorii circulau liber şi răspândeau rapid cunoştinţele lor în întregul continent.
În zilele noastre există încă mult prea mulţi studenți care-şi obţin diplomele fără a fi beneficiat de
oportunitatea unei perioade de studii eficiente în afara hotarelor naţionale. Există de asemenea, profesori
din universități care ajung să iasă la pensie fără a se putea deplasa pentru documentare dar mai ales pentru
a desfăşura activităţi didactice într-o instituţie de învăţământ superior din afara granițelor naţionale.
S-au produs numeroase reforme, inclusiv în România, iar acum ne aflăm în etapa post modernă
a înfăptuirii acestora, când în toate sistemele de învăţământ a apărut ca direcţie distinctă deschiderea
şcolii româneşti către noile educaţii şi în care educaţia europeană devine una prioritară. Instituţiile de
învăţământ din Europa au înţeles provocarea de a realiza un spaţiu european al învăţământului,
respectând şi principiile fundamentale enunţate prin Magna Carta Universitatum, în 1988. Această
atitudine are o semnificaţie şi importanţă capitală pentru afirmarea independenţei şi libertăţii
învăţământului european ca o condiţie şi o garanţie pentru o permanentă adaptare în funcţie de cerinţe,
de aşteptările societăţii şi de progresele cunoaşterii ştiinţifice.
Aducerea în prim plan a rolului didactic al şcolii româneşti, în cadrul dezvoltării dimensiunilor
culturale europene, evidenţiază necesitatea constituirii unui spaţiu european al învăţământului ca mijloc
privilegiat de încurajare a mobilităţii cetăţenilor, de favorizare a integrării acestora pe piaţa europeană a
muncii, şi de promovare a dezvoltării globale a continentului nostru. Spaţiul european deschis al
învăţământului oferă mari perspective pozitive, respectându-se diversităţile, dar impune pe de altă parte
eforturi susţinute pentru eliminarea barierelor şi dezvoltarea unui cadru favorabil de învăţământ pentru a
putea promova politici educaţionale universitare, naţionale şi europene.
Mobilitatea în aria Educaţională Europeană şi-a dovedit deja avantajele, care devin argumentele
realizării unui proiect european. Dificultăţile legate de mobilitate, determinate de cauze de ordin
structural, legislativ, de tradiţie dar şi de particularităţile psihocomportamentale ale elevului, pot fi
diminuate prin punerea la dispoziţie a unor informaţii cât mai complete despre instituţiile de învăţământ
şi prin angajarea responsabilă a fiecăreia dintre ele.
Calitatea unei instituții de învãțãmânt este dată în primul rând, de calitatea resursei umane
didactice şi manageriale angajate în desfăşurarea şi menţinerea educaţiei, în formarea şi dezvoltarea
elevilor. Măsura în care absolvenţii unei şcoli se regăsesc ca personalităţi recunoscute prin statutul lor de
producători de valori ne arată nivelul eficienţei şi calităţii învăţământului din acea instituţie. Există însă
un sistem naţional al evaluării (ARACIP) ce se desfăşoară în instituțiile de învãțãmânt pentru a evalua
formarea acestor personalităţi. Obiectivitatea şi exactitatea standardelor ca şi a activităţii însăşi devin
repere şi condiţii necesare realizării unui învăţământ calitativ producător de autentice personalităţi
valoroase. Dimensiunea naţională a evaluării este relevantă pentru că există posibilitatea unui contact
direct şi permanent cu realitatea socială beneficiară a produselor formative educaționale.
Cu siguranţă, aşa cum ne arată rezultatele obţinute în alte domenii sau chiar în sistemul educaţiei
şi al învăţământului, există în mod real o strategie şi o dorinţă constructivă de înaltă responsabilitate a
cadrelor didactice pentru destinul cetăţeanului european şi al Europei. Desigur nu ne aşteptăm la soluţii
miraculoase şi la rezolvări neaşteptate, dar cu certitudine viitorul va fi al unui învăţământ european pus
în slujba fiecărui cetăţean european.

BIBLIOGRAFIE:
o Constandache,M., „Profesionalism și competență în cariera didactică”, Editura Ex Pronto,
Constanta, 2006

141
 o Cristea, S. – “ Fundamentele pedagogice ale reformei învățământului “, EDP, Bucuresti,
1994;
o Mihăilescu, I., Pânzaru, I., Construcția propriului viitor în aria europeană a învățământului
superior, Actualitatea Academică, Anul I, nr. 2, 2001
o Stan, Emil, „Educaţia în postmodernitate. Dezbateri contemporane”, Editura Institutul
European, Iaşi, 2007;
o Vrasmas, E. – “ Scoala pentru toti “ – materialul pentru studenti;
o “ Declaratia de la Salamanca, Spania, 7-10 iunie, 1994 “, UNESCO (sursa: Internet)

Comunicarea în școala europeană

înv. Ciupu Viorica
Școala Gimnazială Nr. 10 Suceava, jud. Suceava

The European dimension of education is the reflection of a reality that exerts pressure, determining us
to find measures to support students to define ways to respond to the challenges of the contemporary
world.
Didactic communication is an essential factor of education, causing us to be concerned about the
conditions that make possible an ideal communication, a communication with as little loss of information
as possible, qualitative and effective. The effectiveness of communication depends on the quality of the
messages, the student's personal involvement, his / her need for knowledge, and the presence of feed-
back.
When we refer to "communication in a European educational context", we must not forget the attributes
of communication that are very important and valuable in the educational process. Communication is
inevitable, an imperative necessity, symbolic, contextual, transactional, irreversible; involves
interrupting communication sequences, adjusting and accommodating efforts.

Dimensiunea europeană a educației este reflectarea unei realități care exercită presiuni,
determinându-ne să găsim măsuri pentru a-i sprijini pe elevi să definească modalități de răspuns la
provocările lumii contemporane.
Obiectivele primordiale pentru a avea o școală europeană ar fi:
- Sporirea competențelor personale și profesionale ale cadrelor didactice;
- Îmbunătățirea competențelor de comunicare în limba română și în limbile de circulație
internațională;
- Dezvoltarea competențelor IT și a celor de dezvoltare de eLearning pentru a oferi elevilor
cursuri și lecții interactive atractive, accesibile și elevilor cu dizabilități;
- Formarea unor competențe de management educațional care să răspundă problemelor de
părăsire timpurie a școlii, integrarea elevilor cu dificultăți socio-economice.
Comunicarea didactică este un factor esențial al educației, determinându-ne să ne preocupăm de
condițiile care fac posibilă o comunicare ideală, o comunicare cu cât mai puțină pierdere de informație,
calitativă și eficientă.
Eficiența comunicării depinde de calitatea mesajelor, de implicarea personală a elevului, de
nevoia lui de cunoaștere, de prezența feed-backului. Când ne referim la "comunicarea în context
educațional" nu trebuie să uităm de atributele comunicării care sunt foarte importante și valoroase în
procesul educativ.
Comunicarea este inevitabilă, orice comportament are o anumită valoare comunicativă.
Comunicăm atunci când transmitem informații, când receptăm informațiile, când formăm priceperi și
deprinderi, când avem o interacțiune de tip feed-back, când se realizează cunoașterea interpersonală și
142
autocunoașterea, când socializăm, când încercăm să rezolvăm conflictele dintre elevi, când interacționăm
cu părinții elevilor... "Comunicarea este, în fapt expresia vieții" (G. Rousseau, 1973). Omul începe viața
anunțându-și sosirea și o termină tot comunicând.
Comunicarea este o trebuință imperios necesară, absența îndelungată a acesteia ducând la izolare,
punând în pericol integritatea noastră psihică. Fără comunicare nu putem exista ca ființă umană, nu putem
socializa, nu ne putem dezvolta armonios. Comunicarea gândurilor, a sentimentelor, a succeselor este
singura soluție de supraviețuire pe pământ a oamenilor și a colectivităților. Privită ca proces în
desfășurare, comunicarea constă în transmiterea și schimbul de informații (mesaje) între persoane, în
împărtășirea de stări afective, de decizii, judecăți de valoare care au scop obținerea de efecte la nivelul
particular, interior al fiecărui individ, împărtășirea cunoștințelor, atitudinilor, simțămintelor, ideilor. A
comunica înseamnă a supraviețui și a învăța și pe alții să supraviețuiască. Metaforic vorbim, comunicarea
este primul semnal dat de viață.
Comunicarea este simbolică, implică un sistem de semne, sunete și simboluri, stabilite în mod
convențional și utilizate conform unor reguli de comunicare. În studiul intitulat "Comunicarea. O
abordare praxiologică", autorul Gheorghe-Ilie Farte aseamănă regulile comunicării cu regulile unui joc,
cu deosebire că regulile comunicării permit într-o măsură foarte mică perceperea diferenței între
comunicare și noncomunicare, ajutând mai degrabă la determinarea "diferitelor grade de realizare a
comunicării."
Întrucât comunicarea și învățarea didactică constituie un model de formare a competențelor
comunicative ale elevilor, factorii comunicării eficiente trebuie să întrunească anumite condiții:
conținutul relevant al mesajelor, informația actualizată bine structurată și organizată, limbajul corect,
coerență logică, implicarea afectivă prin exprimarea interesului, empatia, stilul stimulator. Cadrul
didactic cultivă la elevi rostirea corectă a cuvintelor, valorifică exact conținutul logic al noțiunilor prin
sintagme, propoziții, fraze, formează dicția corespunzătoare. Comunicarea scrisă implică și ea anumite
reguli ce trebuie respectate.
Comunicarea este contextuală. Se realizează într-un context spațio-temporal, organizațional și
socio-afectiv. Contextul comunicării este multidimensional:
- fizic: luminozitate, temperatură, acustică
- socio-psihic: roluri, norme, obiceiuri sociale
- temporal: timpul acordat
Buna receptare a mesajului este dependentă de dispoziția fizică și psihică a ascultătorilor, starea de
sănătate, o anumită experiență de cunoaștere, de cultură generală și de specialitate, un repertoriu comun
care să asigure o concordanță cât mai bună între mesajul transmis de învățător și cunoștințele proprii ale
elevilor, un anumit grad de concordanță între modul de gândire al emițătorului și cel al receptorului.
Eficiența comunicării didactice depinde și de o serie de factori tehnici. Calitatea canalelor de
informare (carte, film, computer, hărți, scheme, imagini, favorizează schimbul de mesaje, previne
distorsiunile și pierderile de informații. Mediul fizic, condițiile de igienă, absența zgomotelor
perturbatorii, condițiile estetice creează o atmosferă stenică și un tonus ridicat, favorabil actului
comunicării.
Comunicarea este tranzacțională. Orice proces comunicațional este caracterizat de existența
anumitor raporturi de forță existente între interlocutori. Competențele comunicative ale cadrului didactic
presupun: inteligență, reușită în rezolvarea situațiilor educative, capacitate de comunicare, spirit de
observare dezvoltat, atenție concentrată, dar și distributivă, gândire logică sistematizată și divergentă,
memorie manifestată în rapiditatea întipăririi și stocării informației, în recunoașterea și reproducerea
acesteia în mod selectiv.
Competențele comunicative ale elevului se exteriorizează în anumite comportamente
observabile: capacitatea de a-și exprima gândurile în propoziții corecte și clare, de a decodifica cu

143
ușurință mesajele, de a asculta, cu atenție un mesaj, de a stabili relații cu alți copii și cu adulți, adaptându-
și comunicarea în fiecare situație, de a se informa din diferite surse.
Comunicarea presupune întreruperea secvențelor de comunicare pentru procesare, indivizi diferiți
împart secvențe de comunicare în vederea procesării în mod diferit.
Cadrului didactic, în postură de emițător, îi place să creadă că este pe deplin înțeles de elev, dar
în realitate nu poate ști ce anume a selectat acesta din mesajul transmis și ce
corelații a stabilit în mintea lui decât atunci când rolurile se schimbă: elevul devine emițător, iar
învățătorul este receptor. Dacă se realizează feed-back-ul, există comunicare. Uneori este nevoie să ne
oprim, să facem o pauză în comunicare pentru ca procesarea mesajului să fie mai eficientă.
Comunicarea presupune eforturi de ajustare și acomodare cunoaștere reciprocă, înțelegerea
obiectivelor. La vârsta școlară mică, copilul este extrem de sensibil afectiv. Învățătorii lucrează nu
numai cu mintea elevului ci și cu sufletul acestuia. Suntem puși în situația să folosim cele mai diverse
forme ale comunicării, toate având drept scop realizarea obiectivelor propuse, într-o manieră fină și
elegantă, atingând corzile sensibile ale micuților elevi.
Relațiile de comunicare se pot instaura cu ușurință dacă în clasă se creează o atmosferă plăcută,
de respect și simpatie cu efect stimulativ. Ele sunt cele mai importante în cadrul procesului de predare-
învățare și evaluare datorită funcțiilor pe care le au: formativ-educativă, de rezolvare a problemelor
elevilor și ale grupului de elevi, de evaluare a randamentului școlar, de favorizare a coeziunii de grup
etc. Capacitatea de a lua decizii corecte presupune o bună cunoaștere de sine și capacitatea de a-i cunoaște
pe ceilalți. Înțelegerea nevoilor personale, dar și pe ale celorlalți, presupune prezența capacității de a
asculta pe cel care vorbește; a capacității de a vorbi coerent despre propriile sentimente și trăiri.
Comunicarea este ireversibilă, existând necesitatea unui autocontrol eficient asupra propriului
comportament comunicațional.
Haim Ginott preciza că "Felul în care vorbesc părinții și profesorii îi arată copilului părerea lor
despre el. Afirmațiile lor influențează încrederea și prețuirea pe care acesta o acordă propriei persoane.
Într-o mare măsură limbajul celor mari determină destinul acelui copil". Trebuie să fim foarte atenți ce
comunicăm și cum comunicăm deoarece îi poate afecta mult pe elevii noștri.
Tonul vocii este foarte important în comunicare. Dacă vorbim pe un ton calm avem mai multe
șanse de a obține un comportament dorit din partea elevului, decât dacă îi vorbim pe un ton ridicat.
Comunicarea cu elevul presupune disponibilitatea din partea cadrului didactic, deschidere, abilități de
ascultare și exprimare verbală și nonverbală a mesajelor. Lipsa unor abilități de comunicare și de auto și
inter-cunoaștere poate determina dificultăți în integrarea socială a copilului de orice vârstă.
În școală, la clasa pregătitoare, familiarizarea elevilor cu elemente europene de cultură și
comunicare se face prin multiple tipuri de activități: inițiere în limba engleză, franceză; confecționare de
steaguri; discuții despre jocurile și jucăriile copiilor din UE; spectacole interculturale; vizionare de filme;
parteneriate; basme internaționale; ateliere de lucru interactive părinți-elevi; învățare de cântece și poezii
în limbi europene; activități artistico-plastice, etc.
Antrenarea elevilor în activități de anvergură internațională duce la înțelegerea existenței și
valorizarea pluriculturii, oferindu-le șanse de afirmare la nivel european.

Bibliografie:
1. Cucoș, C. - Educația. Dimensiuni culturale și interculturale, Editura Polirom, Iași, 2012
2. Graur, E. - Tehnici de comunicare, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2001
3. Vlădescu, I. - Comunicarea, factor fundamental în managementul educațional, Editura Vasiliana,
Iași, 2008

144
 Educaţia pentru valori prin acțiuni de voluntariat
prof. înv. primar Grădinariu Maria Adriana
Școala Gimnazială “Ion Creangă” Suceava, jud. Suceava

„To learn how to live together” is one of the four dimensions of education as „total experience” and it
is an essential problem of contemporary society. The emotional side of a child’s personality is shaped
especially in the relationships with those around him. The tolerance, the implication, the solidarity, the
social responsibility, the respect for others, the understanding of others’ perspective, the cooperation,
all of them are extremely important for a proper social adaptation. If the children are familiarized with
all of them, they will be able to have positive attitudes toward others.

Voluntariatul este o practică des întâlnită în ţările Uniunii Europene. Orice implicare în activităţi de
voluntariat implică o formă de învăţare socială, chiar dacă de multe ori aceasta nu este conştientizată.
Implicarea în activităţi de voluntariat dezvoltă o serie de abilităţi şi competenţe sociale, cum ar fi de
exemplu solidaritatea, toleranța, încrederea, spiritul civic şi responsabilitatea socială. Voluntariatul te
transformă într-o persoană conştientă de mult mai multe aspecte ale lumii din jurul tău pe care în mod
curent nu le vezi pentru că, aparent, nu ai nicio legătură directă cu ele. Nevoia fiecăruia de a dărui, de a-
i ajuta pe cei mai puţin norocoşi sau de a lupta pentru o cauză umanitară este mult mai pregnantă în aceste
ţări decât în România. Voluntariatul oferă posibilitatea interacţiunii cu grupuri sociale diverse cu care nu
interacţionăm în mod curent în activităţile noastre obişnuite, contribuind la creşterea solidarităţii şi
toleranţei.
Prin programele de voluntariat, elevii dovedesc că acest gen de acţiune poate ajuta la rezolvarea
sau ameliorarea unor probleme sociale, probleme de mediu, problemele culturale. Voluntariatul este o
forţă care construieşte comunităţi sănătoase, care respectă demnitatea umană, care învaţă oamenii să îşi
exercite drepturile pentru a-şi ameliora propriile vieţi.
Voluntariatul nu are vârstă! Programele de voluntariat implementate de şcoli pot aduce elevii, profesorii,
părinţii şi bunicii în activităţi comune, în sensibilizarea faţă de nevoile celor mai puţini norocoşi de lângă
noi.
Scop:
Promovarea educaţiei pentru valori prin implicarea elevilor în acţiuni de voluntariat.
Obiective:
manifestarea unor atitudini empatice față de problemele cu care se confruntă persoanele
instituționalizate;
implicarea în acțiuni caritabile pentru educarea școlarilor în spiritul solidarității și
responsabilizării sociale;
stimularea potenţialului creativ al elevilor;
Activităţi:
donare de fructe și legume unor centre care găzduiesc persoane cu dizabilități;
activitate de confecționare a unor obiecte destinate vânzării în cadrul unei expoziții cu vânzare;
campanie de strângere de plante medicinale și donarea lor către centrele care găzduiesc persoane
cu dizabilități;
Grupul ţintă:
Beneficiarii direcţi:
centrele de recuperare și reabilitare a persoanelor cu dizabilități;
Beneficiari indirecţi
cadrele didactice participante;
familiile copiilor implicați;
Resurse materiale:
145
 contribuţii ale elevilor ce constau în donarea de fructe, legume, plante medicinale, obiecte
destinate vânzării;
fotografii,calculator, imprimantă, xerox;
mașini pentru tranportul produselor către centre;
Locul de desfăşurare:
Centrele de recuperare și reabilitare a persoanelor cu dizabilități;
Școala Gimnazială ”Ion Creangă” Suceava;
Durata proiectului:
octombrie 2017 - mai 2018;
Echipa de proiect:
elevii Școlii Gimnaziale ”Ion Creangă” Suceava;
familiile elevilor din școală;
personalul din centrele de recuperare și reabilitare a persoanelor cu dizabilități;
cadrele didactice din Școala Gimnazială ”Ion Creangă”;
Tipuri de produse:
pachete cu fructe și legume;
pachete cu plante medicinale;
donaţii în bani;
Forme de evaluare:
prezentarea materialelor informative pentru promovarea voluntariatului;
analiza contribuţiei fiecărui membru în raport cu ce şi-a propus iniţial;
autoevaluarea;
prezentarea fotografiilor de la acţiunile desfășurate;
Diseminare:
prezentarea proiectului în cadrul ședințelor cu părinții;

BILIOGRAFIE:
Băran Pescaru, ”Parteneriat în educaţie: familie, scoală, comunitate”, Editura Aramis, Bucureşti 2002;
www.evoluntar.ro
www.voluntariat.ro

Evaluarea în școala europeană

prof. înv. primar Diaconașu Rodica
Școala Gimnazială Nr. 10 Suceava, jud. Suceava

The assessment carried out within the education system provides information with self-regulatory
functions to increase efficiency. The Ministry of Education, through the promoted policies and specific
strategies for their implementation, provides the framework for achieving the qualities of the educational
services, all efforts being concentrated on increasing the quality and compatibility of the Romanian
education system with the European system. The quality and efficiency of the learning process depend
on the application of a fair and meaningful evaluation system. In modern didactics, assessment is
considered to be an integral part of the learning process, providing the information necessary for the
optimal development of this process. Thus, between the three components of education, teaching-
learning-evaluation, there is a relationship of mutual interconditioning, each of them being realized in
relation to the other.

146
 In a society based on humanism, the assessment of the quality of education can only be achieved in
the light of three perspectives: internal quality assurance, quality control, and external quality
assessment.

Problematica evaluării a stat mereu în atenția pedagogilor și a psihologilor. Acest termen are
semnificații variate, în funcție de realitatea educațională pe care o exprimă: evaluarea sistemului,
evaluarea școlii, evaluarea programelor, a curriculumului, a elevilor, a profesorilor, a conducerii școlii
sau a inspectorilor școlari.
Evaluarea realizată în interiorul sistemului de învățământ furnizează informații cu funcții de
autoreglare pentru creșterea eficienței.
Ministerul educației, prin politicile promovate și prin strategii specifice de aplicare a acestora,
asigură cadrul de realizare a calităților serviciilor educaționale, toate eforturile fiind concentrate pe linia
creșterii calității și a compatibilizării sistemului de învățământ românesc cu sistemul european.
Calitatea și eficiența procesului de învățământ sunt dependente de aplicarea unui sistem de evaluare
corect și semnificativ. În didactica modernă, evaluarea este considerată parte integrantă a procesului de
învățământ, furnizând informațiile necesare desfășurării optime a acestui proces. Astfel, între cele trei
componente ale educației, predare-învățare-evaluare, există o relație de intercondiționare reciprocă,
fiecare realizându-se prin raportare la celelalte.
O evaluare eficientă trebuie să includă toate cele trei operații componente ale evaluării: măsurarea,
aprecierea și decizia.
Sporirea preocupărilor cercetărilor de pretutindeni pentru perfecționarea evaluării educaționale s-a
concretizat în identificarea și valorificarea unor noi tehnici de evaluare care măsoară obiectivele
aparținând domeniului cognitiv, dar și afectiv. Astfel au fost introduse evaluările alternative/autentice:
- observarea sistematică a activității și comportamentului copilului;
- proiectul;
- portofoliul;
- investigația;
- studiul de caz;
- evaluarea cu ajutorul calculatorului;
- metoda R.A.I. și altele.
Într-o societate bazată pe umanism, evaluarea calității educației se poate realiza numai în prisma a
trei perspective: asigurarea internă a calității, controlul calității și evaluarea externă a calității.
Avem nevoie de calitate pentru a ne diferenția, pentru a supraviețui, calitatea fiind un instrument
strategic al managementului global al organizațiilor insituționale deoarece determină în gradul cel mai
înalt competitivitatea pe plan intern și extern. Este de datoria noastră a căuta căi de soluționare și strategii
pentru eficiență și calitate, contribuind la depășirea atitudinilor convenționale negative în fața schimbării.
Asigurarea calității este parte a managementului calității concentrată pe furnizarea încrederii că
cerințele referitoare la calitate se vor îndeplini. Pașii pe care trebuie să-i parcurgem în asigurarea internă
a calității sunt: întocmirea de documente care susțin politica organizațională în domeniul calității;
organizarea resurselor pentru implementarea acestei politici, stabilirea măsurii în care serviciul are
caracteristici care satisfac nevoile elevilor; evaluarea serviciilor, determinarea măsurii în care riscurile
sunt ținute sub control; stabilirea modului în care se evaluează, îmbunătățirea continuă a procesului de
educație. Este centrată pe rezultatele învățării: cunoștințe,
competențe, valori și atitudini, care se obțin în cadrul procesului de învățare. Asigurarea calității
presupune prestarea unor servicii educaționale de calitate, crearea unei culturi instituționale, evaluarea
permanentă, dezvoltarea continuă a infrastructurii, împărtășirea unei dimensiuni europene în evaluarea
calității, perfecționarea continuă a personalului didactic.

147
 Asigurarea calității educației este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacițătii
instituționale de elaborare, planificare și implimentare de programe de studiu prin care se formează
încrederea beneficiarilor (elevi, părinți, cadre didactice) că școala satisface standardele de calitate. Este
centrată mai ales pe rezultatele învățării (cunoștințe, competențe, valori și atitudini) care se obțin prin
parcurgerea și finalizarea unui nivel de învățare sau program de studii. Este asigurată prin următoarele
procese: planificarea și realizarea efectivă a rezultatelor așteptate ale învățării, monitorizarea rezultatelor,
evaluarea internă a rezultatelor, evaluarea externă a rezultatelor, îmbunătățirea continuă a rezultatelor în
educație. Asigurarea calității este parte integrată a procesului de dezvoltare instituțională, școlile
incluzând o componentă importantă a acesteia la nivel PAS (Plan de acțiune al Școlii). Rapoartele de
autoevaluare validate de inspecție sunt urmate de planuri anuale de îmbunătățire a calității.
Controlul calității educației presupune activități și tehnici cu caracter operațional, aplicate sistematic
de o autoritate de inspecție desemnată pentru a verifica respectarea standartelor. Este asigurat de CEAC,
care are menirea să definească în mod explicit valorile, principiile și indicatorii calității; să urmărească
respectarea, în procedurile de funcționare și dezvoltare, a valorilor, principiilor, indicatorilor conveniți;
să evalueze impactul tuturor proceselor asupra calității educației oferite; să raporteze în fața autorităților
și a comunității modul în care a fost asigurată calitatea; să propună măsuri de optimizare și dezvoltare a
calității educației oferite de școală.
Evaluarea internă (autoevaluarea) este esențială pentru orice sistem de management al calității în:
proiectarea și planificarea dezvoltării unităților școlare, implementarea acestor proiecte și programe,
funționarea concretă, evaluarea activității curente și a îndeplinirii scopurilor și obiectivelor propuse.
Controlul se face pe baza "valorii adăugate" - ceea ce școala, educația adaugă la "zestrea" de cunoștințe,
deprinderi, atitudini, competențe generale existente deja la nivelul indivizilor, grupurilor. Autoevaluarea
obiectivă și eficientă poate determina cunoașterea realității, stabilirea neconformităților, ameliorarea
activității școlii. Îmbunătățirea calității bazată pe îmbunătățirea controlului acesteia se realizează prin
selectarea și analiza proceselor, stabilirea și punerea în aplicare a acțiunilor corective și preventive
necesare instruirii pentru creșterea competențelor și a responsabilității membrilor organizației.
Evaluarea externă constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o școală și programul
acesteia îndeplinesc standardele de referință.
ARACIP (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar) își desfășoară
activitatea de evaluare în baza unor criterii, indicatori și standarde de evaluare unice la nivel național.
Standardele de calitate pot fi: minimale, de referință și de excelență. Criteriile de
evaluare a calității urmărite ar fi: rata de promovabilitate, rata de absenteism, rata de repetenție, rata de
abandon, rezultatele la examene, la olimpiade și concursuri, participări la expoziții și sesiuni naționale
de comunicări, activități extrașcolare; parteneriate, strategia de abordare a urgențelor, soluționarea
conflictelor, legalitatea sancțiunilor, climatul de muncă, asigurarea protecției și siguranței elevilor.
Evaluarea externă a calității presupune identificarea punctelor nevralgice, stabilirea răspunderii
fiecărei instituții implicate, remedierea deficiențelor, elaborarea unor programe concrete de sprijin în
vederea atingerii standardelor naționale de funcționare și pentru remedierea aspectelor cu adevărat
nevralgice. Ea asigură: feed-back (raport de inspecție), baza de date, schimbarea (plan de măsuri),
completarea evaluării interne, veridicitate, rigurozitate, flexibilitate, obiectivitate, claritate, analiză
(puncte tari/puncte slabe).
Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) urmărește
respectarea standardelor de calitate de către unitățile de învățământ acreditate.
Managementul calității rezultă din cele trei perspective analizate, din structurile, practicile și
procesele prin care se asigură în școală îmbunătățirea continuă a serviciilor educaționale, din concordanța
între strategia de dezvoltare a școlii și contextul social-economic. Școala trebuie să dispună de o
organizare coerentă și de un sistem adecvat de conducere și administrare, să aibă o bază materială și
resurse financiare necesare funcționării stabile, resurse umane.

148
 Evaluarea calității prin prisma celor trei perspective descrise, duce la obținerea valorilor calității
în educație: democrația, umanismul, echitatea, autonomia morală și intelectuală, calitatea relațiilor
interpersonale, inserția optimă socială și profesională.
Esența evaluării este cunoașterea efectelor acțiunii desfășurate, deoarece pe baza informațiilor
obținute, ea să poată fi ameliorată în timp. Evaluarea înseamnă deci: măsurarea, interpretarea, aprecierea
rezultatelor și adoptarea deciziilor.

BIBLIOGRAFIE:
1. Crețu, C. - Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iași, 1997
2. Radu, I.T. - Evaluarea în procesul didactic, Editura E.D.P., București, 2013
3. Țoca, I. - Managementul educațional, E.D.P., București, 2002

Colaborare cu sârbii din banatul sârbesc

prof. Mandă Beatrice
Școala Gimnazilă Caius Iacob Arad

School of St. George at Uzdin, Serbia, is a Serbian Banat, with whom we have a relationship of
cooperation fruitful since 2008. Since then, I have completed several educational partnership projects,
including: International Children's Day, Friendship and Harmony through Intercultural
Communication, My Book - My Girlfriend, Dates from Ancestors Preserved, Christmas Habits and
Crafts, the last being held in the 2017-2018 school year. We have achieved joint actions, in every school,
we met in the framework of exchanges of experience, both in Uzdin, and Arad, we have published the
activities carried out in local newspapers and magazines in school. I think that each of us had something
new to learn, something remained, if not, sure experience some sincere and lasting relationship.
Întâlnire la Arad, 15.12.2017, prof.
director Octavian Crețu, prof. Todor Râminaț (Șc.
Gen. Sfântul Gheorghe Uzdin) și prof. Beatrice
Mandă, prof. Mihaela Neagoe (Șc.Gimn.Caius
Iacob Arad).
Datini și obiceiuri de Crăciun este
proiectul desfășurat în noiembrie-decembrie
2017, între Șc. Gimn. Caius Iacob din Arad și Șc.
Gen. Sfântul Gheorghe din Uzdin, pornind de la
argumentul că sărbătorile religioase sunt un prilej
de bucurie și de împăcare sufletească în rândul
românilor, care au fost dintotdeauna păstrători de
tradiții și obiceiuri strămoșești.
Crăciunul sau Naşterea Domnului face parte din cele douăsprezece sărbători sau praznice
împărăteşti, fiind una dintre cele mai importante sărbători religioase, un prilej de bucurie, pace şi linişte
sufleteasă. Este o zi din an în care oamenii dăruiesc şi primesc multă iubire, aspect ce poate fi remarcat
în entuziasmul cu care se fac pregătirile. Sărbătoarea Naşterii Domnului aduce în fiecare an bucuria
reîntâlnirii cu Iisus Hristos.
O sărbătoare creştină nu e întreagă dacă ritualului religios nu i se alătură obiceiul popular. Astfel,
trăirea interioară a comemorării se îmbină cu bucuria colectivă a celebrării, sacrul se împleteşte cu
profanul, dând strălucirea cuvenită evenimentului. Crăciunul înseamnă în primul rând bucuria de a te afla
în preajma celor pe care îi iubeşti, trăind sărbătoarea alături de ei.

149
 Odată cu începutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine
şi o sărbătoare laică celebrată de toată lumea indiferent de
religie, accentul celebrării trecând de la participarea în biserică
spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau la mult
aşteptatul Moş Crăciun de către copii.
Prin activităţile pe care le-am desfăşurat am dorit să
păstrăm viu spiritul Crăciunului, chiar dacă vom îmbina sacrul
cu profanul.
Scopul proiectului a fost cunoaşterea şi conservarea
tradiţiilor legate de sărbătoarea Crăciunului, dar și pregătirea elevilor în sensul asigurării egalităţii
şanselor în educaţie, al dezvoltării personale, al ameliorării modalităţilor de informare adresate lor.
Grupul țintă au fost elevii din ambele școli, dar și elevi cu CES de la Șc. Gimn.Caius Iacob din
Arad.
Obiectivul principal al proiectului a fost promovarea dialogului şi comunicării între elevii de
naționalități diferite.
Dintre obiectivele urmărite și realizate menționez: transmiterea de cunoştinţe despre propria
cultură şi despre alte culturi aparţinând altor etnii; formarea atitudinii de respect faţă de propria cultură
şi a celorlalţi şi combaterea discriminării şi intoleranţei; stimularea comunicării prin exprimarea opiniilor
legate de sărbătorile de iarnă la români şi la alte popoare în cadrul dezbaterilor, prezentării selective a
unor obiceiuri strămoșești, dar și la alte popoare; cultivarea înclinaţiilor şi talentelor artistice ale elevilor
în vederea dezvoltării capacităţilor de exprimare; cultivarea sensibilităţii faţă de frumos, a capacităţii de
exprimare muzicală, interpretare, invenţie şi creaţie; valorificarea şi conservarea tradiţiilor româneşti
prin raportarea şi integrarea lor în patrimoniul european; dezvoltarea calităţilor umane (empatie, altruism,
solidaritate) prin acţiuni de binefacere; cunoaşterea şi implicarea în acţiuni comune, construind relaţii
pozitive şi deschise.
Activități comune desfășurate în ambele școli au fost:
* Alcătuirea unor referate/compuneri despre tradițiile de Crăciun din zona Aradului și a Uzdinului.
* Sărbătoarea Crăciunului la alte popoare (eseuri şi planşe realizate de elevi).
* Lecturarea unor poezii sau fragmente de opere literare în care este vorba despre sărbătorile de iarnă.
* Învăţarea unor colinde; audiţii muzicale – colinde şi cântece de iarnă.
* Realizarea unor desene, felicitări.
* Tradiţii şi obiceiuri în diferite zone ale ţării.
* Realizarea unei expoziţii cu lucrările elevilor.
* Program artistic cu datini şi obiceiuri de iarnă.
* Încadrarea corului școlii în slujbele religioase.
* Acţiune caritativă pentru ajutorarea copiilor care provin din medii dezavantajate.
* Schimb permanent de materiale între şcolile implicate.
Evaluarea proiectului s-a făcut prin: diplome, publicarea creațiilor literare ale elevilor în revista
elevilor școlii Gimn.Caius Iacob din Arad - Atelier de scriere; fotografii, expoziţie, spectacol;
mediatizarea activităţilor în ziarele locale; realizarea unui CD cu activităţile desfăşurate.
Rezultatele așteptate au fost crearea unor atitudini pozitive ale copiilor pentru păstrarea datinilor
creștine, pentru respectarea a tot ce este etic, moral și frumos pentru om; dezvoltarea unor sentimente de
afecțiune, atașament față de celelalte persoane din comunitatea locală.
Echipa de proiect a fost alcătuită din director prof. Andrea Vida, prof. Beatrice Mandă, prof.
Mihaela Neagoe, de la Școala Gimn.Caius Iacob din Arad și din director prof. Octavian Crețu, prof.
Valentina Dalea, prof. Elena Cojocar, prof. Daniel Susa, prof. Daniel Cheț, înv. Floretina Puia, înv.
Floretina Totan, înv. Irina Lința, înv. Florina Mioc, pr. Moise Lința, din Uzdin.

150
 Perceperea reală a comportamentului uman
prof. înv. primar Crainiciuc Doina
Școala Gimnazială Nr. 10, Suceava, jud. Suceava

One’s own image and perception is defined by the way in which we define our own physical, emotional,
cognitive, social and spiritual traits which outline and substantiate the dimension of the self. We can
distinguish more aspects of the self: the actual / factual self, the ideal self and the future self. The
harmonious relationships with the ones around us, the professional performances, the assuming of some
responsibilities in accord with one’s own resources indicate a positive image of oneself, while the
absence of motivation or a low motivation, defensive aggressiveness, elusive behaviours, resistance to
chance are the main indicators of a negative image of oneself.

Despre comportamentul uman

Imaginea de sine este definită de modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice,
emoţionale, cognitive, sociale şi spirituale care conturează şi întăresc dimensiunile eului nostru. Relaţiile
armonioase cu membrii familiei şi cei din jur, performanţele profesionale, asumarea unor responsabilităţi
în acord cu resursele proprii indică o imagine de sine pozitivă, în timp ce absenţa motivaţiei sau o
motivaţie scăzută, agresivitatea defensivă, comportamentele de evitare, rezistenţele la schimbare sunt
principalii indici pentru o imagine de sine negativă.
Stima de sine reprezintă modul în care ne evaluăm pe noi înşine în raport cu propriile aşteptări şi
cu ceilalţi şi este direct proporţională cu conştientizarea valorii noastre. Fiecare fiinţă umană este unică
şi are o valoare care merită să fie respectată. Valoarea unei fiinţe umane este dată de suma
comportamentelor, acţiunilor şi potenţialităţilor sale trecute, prezente şi viitoare. Capacitatea fiinţei
umane de a se proiecta în viitor, de a-şi conştientiza, dori şi anticipa devenirea prin raportarea la
experienţele şi succesele anterioare şi credinţa despre propria eficacitate contribuie la întărirea stimei de
sine.
Am auzit mulţi părinţi spunând: ,,Nu faci bine, lasă că face u că ştiu mai bine” sau ,,Eşti prea mic,
nu poţi tu să faci asta”. Astfel de fraze pot ucide în faşă încrederea în sine. Din dorinţa de a-i feri de
suferinţe şi eşecuri în viaţă, mulţi părinţi îşi supraprotejează copiii, menţinându-i dependenţi şi
împiedicându-i astfel să-şi dezvolte încrederea în sine.
Încrederea în sine depinde mai mult de capacitatea noastră de a face anumite lucruri, în timp ce
stima de sine reprezintă rezultatul unei autoevaluări şi are un rol foarte important în stabilirea identităţii
noastre. O stimă de sine pozitivă se bazează pe percepţia pozitivă despre propriile noastre
comportamente. De aceea este important să ne respectăm nevoile şi limitele pentru ca acţiunile noastre
să se pună în valoare, să fie viabile în ochii noştri.
Încrederea în sine nu este înnăscută şi nu depinde doar de educaţia pe care am primit-o în copilărie
când părinţii noştri ne-au învăţat să facem împreună cu ei şi ne-au stimulat să ne asumăm responsabilităţi
pentru a deveni autonomi în viaţă. Încrederea în sine este realistă şi predictibilă, deoarece se sprijină pe
rezultate concrete obţinute în trecut, pe experienţele reale pe care o persoană le-a trăit şi care-i permit să
prezică rezultatele la care se aşteaptă în viitor. Deci încrederea în sine nu este oarbă şi prezintă o anumită
doză de incertitudine. Ea se bazează pe conştientizarea propriilor cunoştinţe şi competenţe într-un anumit
domeniu, pe rezultatele pozitive obţinute anterior şi este întreţinută prin abordarea treptată a altor
experienţe în scopul de a fixa şi transfera competenţele, precum şi pentru a descoperi alte competenţe de
care nu eram conştienţi.
Perceperea reală a comportamentului uman
Este important ca experienţele noi să fie abordate treptat, deoarece eşecurile repetate la experienţe
noi pentru care nu reuşim să găsim o explicaţie pot avea efecte negative asupra încrederii în sine şi a
151
stimei de sine. Dacă suntem flexibili şi putem recadra acţiunile şi experienţele noastre astfel încât să
vedem partea bună, pozitivă a lucrurilor şi să învăţăm ceva din ceea ce ni se întâmplă, reuşim să ne
construim încrederea în sine şi să ne întărim stima de sine. Convingerile noastre ne dirijează
comportamentele, de aceea este important să păstrăm acele convingeri care sunt bune pentru noi şi care
ne ajută să ne schimbăm cadrele de referinţă.
Abordarea unei situaţii dintr-o altă perspectivă ne permite să ne schimbăm reacţiile, să dezvoltăm
comportamente noi, adecvate situaţiei prezente şi să obţinem astfel rezultate mai bune în viaţă.
Stima de sine reprezintă dimensiunea evaluativă a imaginii de sine şi se referă la modul în care
ne considerăm ca personae în raport cu propriile aşteptări şi cu ceilalţi. Copiii mici încep să îşi evalueze
imaginea de sine pornind de la părerile şi reacţiile părinţilor şi educatorilor lor. Aprecierile sau criticile
acestora sunt preluate şi interiorizate de către copil, ducând la formarea unei stime de sine scăzute sau
ridicate. Stima de sine ridicată reflectă recunoasterea valorii intrinseci a oricărei fiinţe umane,
autoaprecierea şi increderea în forţele proprii. Astfel, în condiţiile in care părinţii şi educatorii nu fac
deosebire între persoană şi comportament şi critică persoana pentru un comportament inadecvat, copilul
va învăţa că nu merită să fie iubit şi protejat decât dacă respectă cu stricteţe toate cerinţele impuse de
adulţi. Copiii au încredere necondiţionată în adulţi şi nu vor crede că aceştia pot greşi faţă de ei. Dacă
dorinţele exagerate duc la scăderea stimei de sine, la fel şi lipsa cerinţelor nu este utilă dezvoltării stimei
de sine. Rezultă că cerinţele din partea adulţilor către copii trebuie să fie suficient de ridicate (pentru a
motiva copilul) şi nu foarte ridicate (pentru a nu genera stres şi emoţii negative). Aceste cerinţe trebuie
să corespundă abilitoţilor sale.
Prezentarea cazului
Cătălina este o elevă foarte bună la învăţătură. Este sârguincioasă, se implică permanent în toate
activităţile şcolare şi extraşcolare. Vrea să fie ,,perfectă” şi să-i reuşească totul, fără să greşească. Când
se întâmplă să greşească, suferă, se autoînvinovăţeşte şi chiar plânge de supărare că nu a atins
performanţele dorite.
Experienţe din copilărie: părinţii aşteaptă de la ea să fie ,,perfectă”, ,,cea mai bună din clasă”,
anând standarde exagerate privind performanţele şcolare, iar când greşeste, o critică şi o pedepsesc.
Puncte tari:
- este conştiincioasă;
- îşi asumă responsabilităţi;
- se comportă independent;
- este mândră de realizările ei atunci când are rezultate foarte bune;
- realizează fără probleme sarcini noi, implicându-se în cât mai multe acţiuni;
- îşi exprimă emoţiile pozitive cât şi pe cele negative;
- oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi;
- are abilităţi practice, artistice şi sportive.
Puncte slabe:
- abordează o atitudine de superioritate faţă de colegi;
- consideră că este născută pentru a fi lider;
- îi place să fie în centrul atenţiei unui grup;
- crede că se pricepe la toate şi poate face orice îţi propune;
- nu acceptă să greşească, iar dacă se întâmplă acest lucru se supără şi chiar plânge;
- este impulsivă;
- din dorinţa de a demonstra că este bine pregătită, răspunde în locul colegilor fără să i se acorde
acest drept;
- intervine în discuţiile colegilor, deranjându-i;
- îşi ,,pârăşte” colegii atunci când aceştia comit acte de indisciplină în lispa învăţătorului.
Oportunităţi:

152
 - crearea în şcoală şi în familie de situaţii în care să-şi identifice punctele tari;
- disponibilitatea colegilor şi a învăţătorului;
- dezvoltarea abilitoţilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme, abilităţilor de a face
faţă situaţiilor de criză;
- înlăturarea convingerilor disfuncţionale ,,Trebuie să fiu cea mai bună la învăţătură!”, ,,Nu am
voie să greşesc!”.
Ameninţări:
- situaţie de stres, îmbolnăvire;
- critici şi chiar manifestări de antipatie din partea colegilor;
- izolarea şi evitarea ei de către colegi, îndepărtând-o din grupurile de joacă.
Activităţi pentru ameliorarea şi dezvoltarea stimei de sine:
1. De fiecare dată când a obţinut rezultate foarte bune la evaluarea orală şi scrisă am apreciat-o şi am
lăudat-o. Atunci când se iveau greşeli, iar ea începea să se autoînvinovăţească pentru că ea nu a fost
suficient de atentă, interveneam, liniştind-o şi discutând cu ea despre faptul că nimeni nu este perfect, că
toţi suntem supuşi greşelilor şi că este important să învăţăm din ele pentru a le evita pe viitor.
2. Am sfătuit-o să-şi schimbe atitudinea de superioritate faţă de colegii săi şi să înveţe să-i respecte.
3. Am organizat activităţi în care să i se dezvolte spiritul de echipă, de cooperare şi să-şi cunoască mai
bine colegii şi să se împrietenească cu ei.
4. Am discutat cu părinţii, căutând împreună soluţii pentru rezolvarea problemelor de criză ale fetei, i-
am sfătuit să renunţe la critici şi pedepse aspre şi să o încurajeze atunci când greşeşte.

Scurtă concluzie privind cazul deschis:

Cu timpul, Cătălina a înţeles că nimeni nu este ,,perfect” şi a reuşit să-şi controleze ,,izbucnirile de furie”
soldate cu plânsete atunci când greşea, a reacţionat mai bine în preajma colegilor săi, respectându-i. A
devenit liderul clasei prin vot democratic, asta dovedind faptul că şi-a câştigat respectul colegilor.

Bibliografie:
1. Dryden, Windy; DiGiuseppe, Razmond – Ghid de terapie raţional-emotivă şi comportamentală, Cluj-
Napoca, Editura ,,ASCR”, 2003;
2. Vermon, Ann – Dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Educaţie raţional-emotivă şi comportamentală la
clasele I-IV, Cluj-Napoca, Editura ,,ASCR”, 2006.

Importanţa calculatorului în procesul de învăţare

prof. înv. primar Bancu Claudia Adriana
Scoala Gimnaziala Nr.1 Mirzanesti, jud. Teleorman

In the computer memory, educational software with different content for learning can be introduced,
which can perform the most diverse didactic tasks, thus taking over tasks that traditionally belong to the
teacher. Nowadays, the computer is undoubtedly a good means of teaching. We can say that it is a
revolutionary instructive means, with an impact on the educational process as it did not exist since the
school textbooks appeared. Teaching skills must be matched to the new requirement. The standard of the
teaching profession refers to results that will not be visible until the pupils have matured; it expresses a
level of qualities, reflections and tendencies, of which the most important is the sense of always-present
value. The words of the great poet Lucian Blaga are always present for us, teachers: "Lord, do not let
me be content with myself!"

153
 Proiectarea şi realizarea optimă a acivităţii instructiv-educative depind de felul cum se desfăşoară,
dimensionează şi articulează componentele materiale care imprimă un anumit sens şi o anumită eficienţă
pragmatică formării tineretului. Comunicarea pedagogică reprezintă un transfer complex, multifazial şi
prin mai multe canale ale informaţiilor între două entităţi (indivizi sau grupuri) ce-şi asumă simultan sau
succesiv rolurile de emiţători sau receptori, semnificând conţinuturi dezirabile în contextul procesului
instructiv-educativ. Ea presupune o interacţiune de tip feed-back privind atât informaţiile explicite, cât
şi pe cele adiacente (intenţionate sau formate în timpul comunicării). Dacă vorbirea este critică, vizualul
este direct prin evidenţa sa. O pedagogie a imaginii, bine conturată, poate stimula învăţarea, căci prin
intermediul său se pot transmite informaţii fără scriere şi lectură, fără chiar o conceptualizare. Sistemul
modern de învăţământ este un sistem informaţional care, pentru o perfectă funcţionare, implică operaţiile
de colectare, transmitere, stocare şi prelucrare a informaţiei. Totalitatea aplicaţiilor sistemelor de
prelucrare a informaţiilor în învăţământ reprezintă învăţământul asistat pe calculator. Acesta presupune:
instruirea asistată pe calculator- IAC- realizată în procesul de predare-învăţare pentru însuşirea
cunoştinţelor, formarea priceperilor şi deprinderilor; exersarea asistată pe calculator, folosită pentru
fixarea cunoştinţelor; verificarea asistată pe calculator se realizează cu ajutorul programelor pentru
testarea nivelului de învăţare şi pentru evaluarea răspunsurilor pe baza algoritmilor.
Pedagogia tehnologiei mijloacelor de învăţământ recomandă integrarea lor în activitatea
didactică de comunicare pentru valoarea demonstrativă şi intuitivă a acestor surse de informare, pentru
actualizarea informaţiei, pentru avantajul transmiterii unui volum mare de informaţie, pentru valoarea
lor formativ-educativă. Anumite sarcini ale predării pot fi preluate de mijloacele tehnice audio-vizuale
sub îndrumarea profesorului.
În memoria calculatorului pot fi introduse soft-uri educaţionale cu diferite conţinuturi destinate
învăţării, care pot îndeplini sarcini didactice din cele mai variate, preluând astfel sarcini care prin tradiţie
aparţin profesorului. Acestea pot servi la:
- prezentarea în manieră interactivă şi interdisciplinară a conţinuturilor;
- exersarea în formarea unor abilităţi mai vales în domeniul matematicii, limbii, înţelegerii
textelor;
- consolidarea cunoştinţelor prin repetiţie;
- stimularea unor fenomene, procese, acţiuni reale;
- furnizarea de modele cognitive şi acţionale;
- stimularea motivaţiei, curiozităţii şi interesului;
- evaluarea cunştinţelor, urmărirea progreselor;
- dezvoltarea unor capacităţi şi aptitudini prin activităţi de joc;
- oferte de „învăţări suplimentare”.
Toate aceste funcţii fac din calculator un instrument de instruire apreciat deopotrivă de elevi şi
de cadrele didactice prin faptul că el angajează ritmuri diferite de lucru, ritmuri proprii de învăţare,
contribuie la diferenţierea parcursurilor pe care aceştia se pot înscrie.
Cursurile multimedia pe suport CD sau DVD ori crearea diferitelor diapozitive animate, însoţite
de fundal sonor, reprezintă mijloace eficiente de instruire.Pe lângă textul propriu-zis apar elemente de
grafică, desene, fotografii, animaţii, filme, înregistrări voce, fundaluri muzicale, hiperlegături către alte
pagini ale CD-ului şi chiar către pagini WEB, precum şi aplicaţii diverse. Astfel, sunt solicitaţi simultan
mai mulţi analizatori, ceea ce face ca învăţarea să fie mai eficientă. În cazul testelor, avantajul, pe lângă
forma mai mult atrractivă, de joc, este acela că acorul se calculează automat, iar copilul are imediat
evaluarea muncii sale. El este lăudat sau stimulat să găsească varianta corectă şi este condus spre reuşită.
Calculatorul este foarte util atât elevului cât şi profesorului însă folosirea acestuia trebuie realizată
astfel încat să îmbunătăţească calitativ procesul instructiv-educativ, nu să îl îngreuneze. Calculatorul
trebuie folosit astfel încât să urmarească achiziţionarea unor cunoştinţe şi formarea unor deprinderi care
să permită elevului să se adapteze cerinţelor unei societăţi aflată într-o permanentă evoluţie. Faţă de locul

154
computerului în sistemul didactic, pedagogii au diverse atitudini, după cum urmează:

1. Tendinţa de respingere, în numele unei pedagogii tradiţionale, care poate conduce la crearea
unui învăţământ paralel retrograd;
2. Tendinţa de a se lăsa subjugat de către mijloacele tehnice, cedându-le acestora monopolul de
a-şi impune multiplele posibilităţi şi constrângeri, de a modela învăţământul;
3. Tendinţa de a pune computerul în serviciul unei pedagogii care să-l integreze într-un nou
proiect de educaţie şcolară. În zilele noastre, computerul este, în mod indiscutabil, un mijloc benefic de
instruire didactică. Putem afirma că este un mijloc instructiv revoluţionar, cu un impact asupra procesului
de învăţământ aşa cum nu a mai existat de la momentul apariţiei manualelor şcolare.
Principalele avantaje ale calculatorului folosit ca instrument eficient de învăţare sunt următoarele:

A. Calculatorul asigură învăţarea prin joc. Multe produse educaţionale transformă învăţarea într-
o activitate distractivă. Deoarece copiii învaţă cel mai uşor atunci când se joacă şi deoarece copiilor le
place să se joace pe computer, învăţarea pe calculator poate fi soluţia ideală. Copilul învaţă lucruri noi
fără să depună un efort special şi fără să se plictisească sau să fie distras cu usurinţă.
B. Calculatorul facilitează înţelegerea noţiunilor noi, de care copilul se apropie mai greu. Ele sunt
mai uşor înţelese prin intermediul computerului întrucât acesta oferă suport vizual şi auditiv şi face
posibilă interactivitatea. În plus, copilul nu mai este nevoit doar să asculte informaţiile pe care i le oferă
profesorul, ci le descoperă el însuşi şi are posibilitatea de a vedea “ce se întâmplă dacă...”.
C. Calculatorul face posibilă modelarea şi simularea fenomenelor care nu pot fi observate în
realitate. Computerul poate compensa cu succes dotarea insuficientă a laboratoarelor din şcoli şi poate
uşura înţelegerea proceselor sau fenomenelor care nu sunt evidente. În plus, elevul poate reface oricând
şi de oricâte ori doreşte experimentele de laborator, poate vizualiza animaţiile multimedia şi poate simula
diferitele fenomene naturale.
D. Calculatorul facilitează rezolvarea de probleme. Prin intermediul testelor cu feedback, care
atunci când copilul greşeşte, îi oferă indicii de rezolvare (atât indicii teoretice, cât şi sub forma unor
probleme asemănătoare). În felul acesta, pas cu pas, copilul este ajutat să înţeleagă şi să înveţe cum se
rezolvă diferitele tipuri de probleme.
E. Calculatorul folosit în învăţare ajută la consolidarea informaţiilor. Informaţia teoretică nu este
suficientă pentru învăţare, iar elevul are nevoie de situaţii în care să aplice cunoştinţele pe care le-a
învăţat. De aceea, cele mai multe jocuri educaţionale conţin o serie largă de exerciţii prin care copilul îşi
fixează cunoştinţele.
F. Un alt avantaj pe care îl oferă învăţarea prin intermediul calculatorului îl reprezintă
posibilitatea testării nivelului de cunoştinţe la care a ajuns elevul. Rezultatele la test sunt furnizate în
câteva secunde, de obicei însoţite de recomandari privind felul în care elevul îşi poate îmbunătaţi
performanţa.
Tot mai multe cadre didactice încep să pună mare accent pe pregătirea personală în domeniul
informaticii şi, implicit, pe utilizarea acetor mijloace moderne de învăţare, întrucât perspectivele deschise
de utilizarea calculatorului la clasă sunt multiple. Competenţele didactice trebuie reglate la noua cerinţă.
Standardul profesiei didactice vizează rezultatele care nu vor fi vizibile decât în momentul maturizării
elevilor noştri; el exprimă un nivel de calităţi, reflexe şi tendinţe dintre care cel mai important este simţil
valorii mereu actuale. Cuvintele marelui poet Lucian Blaga sunt mereu actuale pentru noi, dascălii:

„Doamne, să nu mă laşi să fiu mulţumit de mine însumi!”

155
 Organizarea activităţilor în cadrul unui proiect
prof. Guzu Mihaela
Şcoala Gimnazială Nr.10 Suceava, jud. Suceava

The article dwells on the necessity of creating school projects as this is an active student–centered
learning method. It is an enjoyable way to combine formal, non-formal and informal education and a
considerable amount of materials are often suggested by the pupils themselves. Students are given the
opportunity to use knowledge and work techniques acquired in other disciplines. The project has positive
effects on student personality training, and the joy of discovering, of remembrance makes it a motivating
activity. With text and illustrations, in the form of a brochure, leaflet, poster, book, advertisement, guide,
sketch - it is a motivating activity for those who create it and quite attractive for others to read (eg,
students from other classes). All this - from the layout to the required skills - makes writing a motivating
activity.

Întrucât presupune o activitate centrată pe elevi, proiectul constituie o metodă de învățare activă.
El îi determină pe toți participanții să se implice activ, indiferent de tipul de inteligență predominant,
fiind în același timp o activitate personalizată, deoarece elevii pot decide atât asupra conținutului său cât
și asupra formei de prezentare.
Etapele creării unui proiect sunt: stimularea (prezentarea şi implicarea elevilor), stabilirea obiectivelor,
împărţirea sarcinilor, cercetarea/investigaţia/creaţia, procesarea materialului, realizarea formei finale,
prezentarea proiectului şi procesul de feedback.
Elevii sunt învăţaţi/ deprinşi să lucreze în colaborare şi ajutor reciproc. Fiecare îşi aduce
contribuţia în funcţie de tipul său de inteligenţă. Cel cu inteligenţă lingvistică poate dezvolta notiţele
pentru a crea textul sau o poezie; cel cu inteligenţă logică găseşte argumente şi explicaţii ştiinţifice; cel
cu inteligenţă spaţială poate desena şi aranja ilustraţiile şi textul în mod atrăgător; cel cu inteligenţă
kinestezică poate decupa sau lipi; cel cu inteligenţă interpersonală poate lua interviuri şi conduce
discuţiile; cel cu inteligenţă intrapersonală (aşadar elevul care este, de cele mai multe ori, introvertit)
poate ajuta cu ideile sale originale.
Proiectul are efecte pozitive asupra formării personalităţii elevilor, iar bucuria descoperirii, a
rememorării fac din acesta o activitate motivantă. Cu text şi ilustraţii, în formă de broşură, pliant, poster,
carte, reclamă, ghid, planşă – este o activitate motivantă pentru cei care îl fac şi destul de atractiv pentru
alţii să-l citească (de ex., elevi din alte clase).
Proiectul porneşte întotdeauna de la o temă studiată în clasă. Având o structură foarte flexibilă,
activitatea de proiect poate fi adaptată oricărui nivel de vârstă, dar şi de studiu (de la începători la
avansaţi).
Proiectele pot fi create în funcţie de nivelul de cunoştinţe ale elevilor -- cele complexe având
nevoie şi de o perioadă mai lungă de timp -- şi pot avea teme reale sau imaginare. Elevilor li se creează
ocazia de a folosi cunoştinţe şi tehnici de lucru dobândite la alte discipline. Iată nişte sugestii de proiecte:
a) Presa - un proiect de lungă durată, poate întregul an şcolar, ce implică cercetare (de exemplu
vizite la birourile de ziare, citire despre istoria ziarelor şi revistelor) şi scrierea materialelor pentru un
produs hibrid, o combinaţie de ziar şi revistă a clasei. Pot fi incluse articole, scriere creativă, prezentări
(reviews), cuvinte încrucişate, glume, puzzles, reclame, teme speciale (sport) şi ilustraţii. Avantajul
acestui proiect este că fiecare elev al clasei este, într-un fel sau altul, implicat în această activitate.
b) Proiecte ce au la bază lectura în clasă sau în afara ei şi împărtăşirea cunoştinţelor.
Teme: hrană, timp, bani, transport, folosirea de materiale (plastic, sticlă, hârtie etc.), haine ş.a.m.d.
c)Proiecte ce ar putea fi materializate în principal prin intervievarea familiei şi prietenilor:
obiceiuri de mâncare, timp liber (subdivizat în sport şi hobbyuri), TV, la cumpărături.

156
 d)Proiecte ce implică planuri reale sau imaginare: facilităţi de interes, locuri de luat masa, locuri
de distracţie, sportive şi din industria locală; dezvoltarea unei insule imaginare; planificarea unei călătorii
imaginare pe lună, pe Amazon, prin Sahara etc.; descrierea unui oraş ideal, centru de cumpărături, casă,
şcoală, club, teren de recreaţie.
Proiectul este ceva, nu despre ceva. El nu poate fi definit foarte clar pentru că îmbracă forme atât
de diverse. Produsul finit rezultat în urma acestei activităţi creează elevului sentimentul utilităţii a ceea
ce produce, direcţionează efortul acestuia către cineva (publicul-ţintă căruia i se adresează).
Este important, deopotrivă, parcursul creării cât şi produsul în sine, pentru că va da satisfacţie. De obicei,
implică cercetare (prin intervievare şi citire, sau munca în afara clasei, ceea ce nu este necesar) şi
întotdeauna implică o discuţie. Scrisul poate fi uzitat în ambele stadii: pe parcurs (completarea
chestionarelor, notiţe) şi la final – scrierea proiectului.
El presupune un cadru mai larg de educare:
a) deprinderi de comunicare: când intervievează şi raportează
b) deprinderi de comunicare: cititul
c) deprinderi sociale: discutarea, colaborarea.
Organizarea unui proiect trebuie cu grijă planificată şi susţinută. Rolul profesorului este crucial, în
special în prezentarea proiectului şi implicarea elevilor în el, şi asigurarea că nu este întrerupt
(echivalentul eşecului).
Se pot parcurge următorii paşi:
Prezentare şi discuţie
↓
Activităţi preliminare şi discuţii
↓
Activităţi principale
↓
Procesarea materialelor
↓
Producerea
Unul din lucrurile pe care le poţi face de la bun-început cu elevii este să le arăţi cum să deschidă
o temă. Una din modalităţi este să îi deprinzi să facă un tabel.
În stadiul de prezentare, ar trebui stabilite clar şi limpede nişte premise esenţiale, după care se
împart elevii în grupe, pentru a le discuta şi dezvolta. Grupurile ar putea lucra asupra tuturor aspectelor,
simultan, sau doar a unui aspect particular. În ambele cazuri luarea de notiţe se impune (după o lectură
prealabilă).
În acest punct, scopul trebuie stabilit (limita sau întinderea temporală). Depinde de ocaziile de
cercetare (în afara clasei, material de citit etc.) sau pur şi simplu de interesul elevilor.
Când sunt hotărâte acestea şi sarcinile sunt împărţite, elevii pot începe activităţile principale. Dacă
acestea implică intervievarea (de exemplu obiceiuri de mâncare, atitudini, comportare socială),
chestionarele implică scriere. Dacă acestea implică citire (fie în limba străină, fie în română) elevii trebuie
pregătiţi să o rezume şi să prezinte ce au citit, poate chiar tradus.
La un anume moment se va decide cum va arăta produsul final. Dacă va fi o broşură sau o cărticică
de un anumit fel, conţinând text şi ilustraţii, care anume, dintre acestea, vor fi destul de atractive pentru
cineva să le citească. Deci este nevoie de editarea materialului lor. Dacă li se va cere o limită (de exemplu
10 pagini), probabil că vor rezuma. Ideea de bază este că ei trebuie să gândească acest produs (să îl
,,simtă”, să dezvolte scheme imaginative pentru a-i da contur, să selecţioneze, mai apoi, din aceste
crochiuri ale imaginaţiei lor pe cele mai sugestive şi consecvente cu liniile de forţă ale materialului etc.)
astfel încât el sa arate în final cât mai atractiv ( în termeni de marketing, cât mai ,,vandabil” -- cu

157
deosebirea evidentă că aici nu ne referim la prozaicul proces de vânzare – cumpărare, ci, fireşte, la
sporirea indicilor calitativi ).
Toate acestea – de la aspect la deprinderile cerute – fac din scriere o activitate motivantă.
Implicarea profesorului va fi importantă mai ales ca sfătuitor (consultant), dar şi pentru alte
activităţi de grup. Elevii vor fi încurajaţi să ceară sfatul profesorului în ceea ce priveşte materialul de
referinţă, cercetarea premergătoare identificării sale, punerea sa în practică într-un mod cât mai ingenios
şi eficient.

Bibliografie
1. http://www.didactic.ro/lectii-invatamant-special-psihologie-scolara-51-grupul -- Adina Fluieraş
2. Writing to Make a Difference: Classroom Projects for Community Change -- Chris Benson, Scott
Christian, Dixie Goswami, Walter H. Gooch, Harper & Row, 2002
3. Multimedia Projects in the Classroom -- Timothy D. Green, Abbie Brown, Abbie H. Brown,
Abbie Brown, Corwin Press, 2002

Bucovina- buchet de tradiții și valori în vremuri europenizate

prof. înv. preșc. Doncean Maria
Școala Primară "Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava", jud. Suceava

This paper speaks about the importance of keeping traditions alive and teaching them to our
children. We value our faith and tradition which inspire truth, honour, loyalty and commitment and are
firmly defined by a daily Christian educational experience that draws from the past and points to the
future. Traditions represent a critical piece of our culture. They help form the structure and foundation
of our families and our society. They remind us that we are part of a history that defines our past, shapes
who we are today and who we are likely to become. Traditions aren’t just for young kids they are for
everyone.

Leagăn al culturii și civilizației românești, loc binecuvântat și înzestrat de Dumnezeu, ținutul

Bucovinei, numită și Țara Fagilor, devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, este o regiune
istorică cuprinzând un teritoriu de 10.441 km² care acoperă zona adiacentă orașelor Rădăuți, Suceava,
Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Siret și Vicovu de Sus din România, precum
și Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina.
Tradițiile și obiceiurile populare din această regiune pitorească a țării noastre au o importanță deosebită
pentru cunoașterea particularităților istorice ale etnogenezei poporului nostru, a istoriei filozofiei,
esteticii și eticii populare românești.
Acestea se grupează în patru cicluri care concordă celor patru anotimpuri: obiceiuri de primavară,
de vară, de toamnă și de iarnă, acestea din urmă fiind însă cele mai bine conservate și cele mai
spectaculoase. Datinile și practicile obiceiurile ciclului sărbătorilor de iarnă încep la Sfântul Nicolae
(Sânnicolae) și se termină în ianuarie, de sărbătoarea Sfântului Ioan, ele cuprinzând o gama variată,
bogată în manifestări artistice, atât în ceea ce privește folclorul literar, muzical și coregrafic, cât și
reprezentările dramatice.
Sărbătoarea Craciunului este sărbătoarea care se păstrează în Bucovina, poate mai mult ca în alte
ținuturi, fără mari abateri față de trecut și este cel mai frumos și așteptat moment din an. Este pregătit cu
mult înainte, odată cu începutul Postului Craciunului, când se hotărăsc cetele de colindatori și colindele
ce urmează a fi învățate. În Bucovina, colindatul de Craciun a fost și încă este nu numai o datină, ci, prin
modul de organizare, cu reguli specifice.

158
 După ce tinerii colindă la casa unei fete, sunt invitați în casă de către fata respectivă. Răsplata lor
pentru colindat constă în bani, ospăț și băutură, iar calfa nu uită, înainte de plecare, să invite fata din casă,
a doua, zi la hora satului, împreună cu părinții. În credința bucovineană, colindele se rostesc pentru a
dispărea diavolii, pentru a se purifica atmosfera satului în noaptea în care s-a născut Pruncul Iisus, de
aceea se zice și acum că este mare păcat să stea cineva în noaptea de Crăciun cu poarta închisă.
Sărbătorile de iarnă poartă denumiri diferite de la o zonă la alta: ceată, partie, turcă, malancă.
Acestea încep să se constituie imediat după începutul Postului Craciunului. Tinerii care intră în ceată
sunt selectați după anumite criterii: trebuie să fi avut o ținută și o conduită deosebită în anul respectiv, să
cunoască la perfecție obiceiurile satului din care face parte, să aibă o voce plăcută. Se desemnează apoi
un șef de ceată, care are denumiri diferite de la un sat la altul, în funcție de profilul cetei: calfă, vornic,
căpitan, turc sau șef de ceată. Și acesta trebuie să corespundă anumitor cerințe: să fie fiul unui mare
gospodar, să exceleze prin ținută și comportament, să aibă un fizic plăcut. El va răspunde de locul unde
urmează să aibă loc repetițiile, de recuzita necesară, de tocmirea muzicanților, iar în timpul exercitării
programului este atent ca totul să decurgă conform așteptărilor.
Pregătirea costumațiilor și a recuzitelor pentru cetele de Anul Nou, în special a cetelor de irozi,
împărați și bunghieri se face și cu sprijinul altor persoane din sat. De obicei, fetele sunt cele care
contribuie cu mărgele, baticuri, saluturi și tot ele confecționează buchete din panglici multicolore cu care
împodobesc costumele. Aceste obiceiuri se păstrează cu mare sfințenie, cu precădere în satele Moara
Carp și Bosanci.
Uratul cu Plugușorul începe în ajunul Anului Nou. Copiii umblă cu plugușorul mic, un plug în
miniatură și își procură clopote, talăngi, bice și harapnice împodobite cu lână și ciucuri. Biciul are
codiriștea lungă și împletitură subțire, fiind cel folosit de căruțași la îndemnatul calului; harapnicul are
codoriștea groasă, scurtă, iar împletitura lungă și este utilizat de obicei pentru boi. Adesea, cozile biciului
și harapnicului sunt ornamentate cu crestături, iar împletitura este împodobită cu ciucuri și panglici.
Ajungând sub fereastra casei unui gospodar, copiii încep a ura. De obicei unul vorbește, ceilalți
agitând clopotele și plesnind din bici. Din recuzita plugului face parte și buhaiul, o putinică sau o cofă,
legată la gură cu o piele de vită. La mijlocul pieii este o gaură prin care se trece părul de cal. Prin frecarea
părului cu mâna umezită, buhaiul scoate un sunet cu care se acompaniază urarea. Uneori buhaiul este
împodobit, i se pun coarne învelite în hârtie colorată și ciucuri. Copiii umblă cu plugușorul mic numai
seara. Noaptea, când se pornește plugul mare, ei se retrag. Uratul cu plugul mare se face de către flăcăi
și oameni maturi. La un plug împodobit cu panglici, ciucuri, hârtii colorate, crengi verzi și clopote și
înjugă vitele. Se folosește și la ceata mare toată recuzita existentă la plugul mic, inclusiv buhaiul. Ceata
poate fi mai mare. Se umblă de la casă la casă cu uratul de belsug în noul an. Versurile cuprind descrierea
muncii agrare.
Înafară de plugușor, de Anul Nou se practică nenumărate alte obiceiuri de către cete de feciori
sau chiar maturi. Tot procesul urării de Anul Nou are un aspect complex de teatru popular, în care fiecare
personaj își are rolul, textul, costumul, masca și recuzita sa proprie, pe baza unei regii tradiționale, care
mereu se îmbogățește. Făcând o statistică a personajelor din cadrul urătorilor cunoscuți în județul
Suceava, ajungem la urmatoarea listă: capra, cerbul, ursul, calul, păunul, struțul, găina, turca, anul nou
și anul vechi, babele, moșii, țiganii, mocănașii, dracii, turcii, cazacii, harapii, bumbierii, împărații,
generalii, pandurii, haiducii, damele, miri și mirese, doctori, boieri, negustori etc. Apariția pe ulițele
satelor contemporane în seara de ajun a Anului Nou a Urșilor, Caprelor, Cerbilor, Căiuților, Bunghierilor,
Moșilor și Babelor, Frumoșilor și Urăților, etc.
Ursul este o prezență la fel de agreată în obiceiurile de Anul Nou. În spațiul românesc și implicit
în Bucovina, cultul ursului își afla originile în zorii civilizației paleolitice. Rostogolirea Urșilor în cerc,
bătutul și moartea acestora, apoi învierea miraculoasă, redau metaforic succesiunea anotimpurilor ce stau
sub semnul acestui animal, capabil să învingă iarna și să știe când vine primăvara cu adevarat. Jocul cu

159
măști de Urs a fost atestat în Bucovina mai mult decât în alte zone ale țării. La Bosanci, Udești și Plăvălari
se folosește ca suport un schelet metalic, peste care se așează blană de vițel sau de miel.
Capra este un personaj mito-zoomorf, cu largă răspândire în satele bucovinene; ea își
subordonează toate celelalte personaje care o înconjoară: Mosii, Babele, Ciobanul, Mireasa etc. Capra
este o prezență fascinatorie care se caracterizează printr-o vitalitate excesivă, reușind să capaciteze
întreaga asistență prin dezinvoltura pantomimei și expresivitatea ținutei. În unele sate, numărul
caprelor poate ajunge la 6-8 exemplare, fiind înconjurate și de alte personaje mascate, fără o identitate
mitologică. În alte sate bucovinene Caprele erau integrate Malăncilor. În aceasta ipostază, când trebuiau
să intre în casă, ele erau chemate de Ciobani cu strigături. Jocul Caprelor se desfășoară pe fond muzical,
iar Ciobanul rostește urări pline de haz. În momentul când Capra se îmbolnăvește și cade la pământ,
Ciobanul intră în panică, se agită și poartă un dialog straniu cu animalul. Când Capra reînvie, spre bucuria
tuturor, glumele și ironiile își reiau cursul.
Boboteaza, marcată în calendarul creștin ca ziua în care a fost botezat Iisus Hristos, este
sărbătoarea care încheie ciclul celor 14 zile de înnoire a timpului, zile ce aparțin sărbătorilor de iarnă. În
ziua Bobotezei se sfințeste apa prin slujba Iordanului, se fac cruci din gheață cu precădere în zona
Bosanciului, acestui ritual creștin adăugându-i-se multe practici de alungare a spiritelor malefice prin
stropirea reciprocă cu Aghiasmă, prin stropirea copiilor, a fântânilor, animalelor, gospodăriilor, pomilor,
prin producerea de zgomote, prin împușcături și focuri ritualice.
La terminarea slujbei Iordanului, oamenii se întorceau acasă în grupuri și strigau Chiraleisa,
Chiraleisa, în speranța unor recolte bogate, iar dacă întalneau fântâni în cale aruncă fiecare câte puțină
aghiasmă luată în cofe. În Bucovina zilelor noastre încă se mai colindă de Bobotează, se prorocesc
recoltele si vremea.
Încă din cele mai vechi timpuri locuitorii din satele bucovinene practică aceste ritualuri și tradiții
dedicate sărbătorile de iarnă, păstrând cu sfințenie fiecare etapă în desfășurarea acestora.
Prin păstrarea cu sfințenie a acestor datini și obiceiuri, noi, bucovinenii ne identificăm ca neam
într-o lume europenizată, menirea noastră din moși și strămoși este de a pune umărul la perpetuarea
acestora, pentru viitorul copiilor noștri.
Prin perpetuarea acestor datini și obiceiuri străbune, noi bucovinenii vom fi "în veci, în veci
nemuritori"!

Bibliografie:
• Iacobescu, Mihai (1993), Din istoria Bucovinei, Vol.I (1774-1862), București, Ed. Academiei
Române, p.113. ISBN 973-27-0449-7, ISBN 973-27-0448-9
• Mihai Camilar, Raboj și pecete magică. Un calendar popular bucovinean, Directia pentru
Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Suceava și Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina-
Gura Humorului, Suceava, 2009;
• Tradiții poporane române din Bucovina, Simion, Floria, Marian, Editura Imprimeria Statului,
1895.

Importanța managerului școlar în învățământul românesc

prof. Chirilă Georgeta Mirela
Școala Gimnazială Nr.1 Abram, Bihor

I don’t pretend to be the owner of all universal- applied solutions concerning the activity of a
good manager, but if you don’t entirely, body and soul, commit to your work, your achievements won’t
leave a mark on the conscience and heart of the people you represent at a given time and will only remain
simple objectives written on papers forgotten in dusty folders. Education stands on four main ideas:
160
(relies on four important concepts) learning to know, learning to do, learning to live among the others
and learning to be. Depending on this, but also on the effects that globalization has upon the individuals,
on the issues of the contemporary world, educators from the educational system are going to fulfill new
roles. The idea isn’t new to the pedagogy, but the teacher’s role is more recent, and nowadays it is
explicitly written and mentioned in didactic projects’ documents.

Saltul de la profesor la manager este unul foarte important. Diferența de statut și rol dintre un
profesor și un director este foarte mare. A conduce o clasă de elevi poate fi o performanță, dar nu suficient
de mare pentru a avea dreptul imediat de a conduce o școală. Simbioza dintre profesor și manager este
posibilă. Ea se realizează în momentul în care cunoștințele profesionale ale dascălului sunt întregite de
informații și cunoștinte privind știința conducerii. Managerul are alte atitudini și alte viziuni decât
dascălul. Puterea sa este alta, dar și responsabilitatea este cu mult mai mare. Managerul școlar rămâne
un dascăl, un educator, un pedagog. Cabinetul directorului nu poate și nu trebuie să fie mult prea departe
de clasele elevilor sau de sala profesorală.
Datorită contextului social -cultural-politic, statutul şi rolul managerului şcolar a devenit unul tot
mai complex. Managerul de şcoală trebuie sa beneficieze de o instruire potrivită, să fie format ,să se
informeze pentru că trebuie sa îşi asume rolul de conducător din altă perspectivă. De la el se aşteaptă
decizii, organizare bună, optimizare a procesului instructiv-educativ, eficienţă şi mai ales calitate. În
aceste condiţii managerul trebuie sa aibă viziune, iar misiunea instituţiei trebuie să ţină seama de nevoile
de dezvoltare ale comunităţii. Şcoala fiind parte a comunităţii are alt loc prin descentralizare.Accentul
se pune pe comunitate. Politica de dezvoltare a instituţiei este corelată cu factorii externi și interni, asigură
nevoile comunităţii şi gestionează bugetul, dezvoltarea personalului, selecția şi calitatea educaţiei oferite.
Esenţa managementului o reprezintă funcţiile sau atribuţiile managerului.
Rolurile directorului sunt de decident, organizator, evaluator și mediator. Principalul obiectiv al
directorului este: „de a furniza pricepere și experiență în domeniul învățământului. Directorul unei școli
trebuie să coordoneze activitatea tuturor pentru a preveni anumite probleme în funcționarea respectivei
instituții educaționale. În competențele manageriale trebuie să fie prezente capacitatea de a organiza,
coordona și motiva; capacitatea de a prevedea; capacitatea de a evalua, prelucra și utiliza corect
informațiile în exercitarea atribuțiilor ce-i revin; competența socio-morală; capacitatea de a soluționa și
de a menține un climat favorabil obținerii unor performanțe de nivel înalt; capacitatea de a comunica și
negocia.
Când am devenit director al unei instituții școlare am constatat că e mult mai greu decât m-am
aşteptat pentru că uneori, oricâtă bunăvoinţă ai avea, oricâtă disponibilitate, nu reuşeşti să cuprinzi toate
problemele apărute, nu poţi aplana toate conflictele, nu ai cum să schimbi peste noapte unele mentalităţi
ce persistă de ani de zile. Şi atunci...ce faci? Care este strategia pe care o construieşti? Nu vrei să renunţi
la visele tale, nu vrei să abandonezi, nu vrei să te complaci. Alegi să lupţi. Ai nevoie de multă răbdare şi
mai ales de o echipă. Premisa de la care am plecat şi de la care n-o să mă abat sub nicio formă este aceea
ca respectul nu se impune, respectul se câștigă.
E nevoie de comunicare. E nevoie de înţelegere şi respect. În calitate de manager trebuie să ai
capacitatea de a-i face să înţeleagă pe toţi cei care fac parte din echipă (elevi, profesori, personal,
reprezentanţi ai comunităţii) că munca fiecăruia contribuie la atingerea obiectivelor şcolii, iar ţinta
comună o reprezintă ELEVUL, dezvoltarea acestuia din punct de vedere intelectual şi nu în ultimul rând
formarea şi pregătirea lui socio-profesională. Implicarea fiecărui membru al echipei trebuie să fie totală
şi necondiţionată şi aici rolul managerului este deosebit de important. Cum poţi convinge personalul
nedidactic, sau didactic auxiliar cât de importantă este munca pe care o desfăşoară? Răspunsul este
simplu: exemplul personal şi felul în care te dedici muncii tale. Tu eşti modelul, etalonul întregii activităţi
ce se desfăşoară în instituţia pe care o conduci. Oamenii, în general, îşi urmează leaderul. Dând dovadă
de seriozitate şi dăruire în activitatea didactică, îţi vei convinge colegii să-ţi urmeze exemplul, apreciind

161
şi respectând munca celorlalţi angajaţi ai şcolii, le vei insufla dorinţa de a se autodepăşi. Iar dacă elevii
şi părinţii vor fi mulţumiţi de activitatea şcolii pe care o conduci vei avea automat suportul autoritaţilor
locale.
Nu am pretenţia că sunt deţinătorul soluţiilor universal- valabile în ceea ce priveşte activitatea
unui bun manager. Nu am studiat foarte multe tratate ori cărţi de specialitate referitoare la subiectul mai
sus menţionat. Sunt gândurile şi acţiunile mele, sunt temerile şi realizările spre care am tins şi pe care le-
am ”atins” în perioada în care am ales să iau în propriile-mi mâini destinul acestei şcoli. Nu ştiu dacă
strategiile pe care le-am ales sunt cele optime, dar stiu cu siguranţă un lucru... dacă nu-ţi iubeşti meseria
şi implicit copiii pe care îi îndrumi şi îi formezi, indiferent în ce postură te-ai afla: dascăl, sau director,
dacă nu te dăruieşti muncii tale cu tot sufletul şi cu toată fiinţa, realizările tale nu îşi vor lăsa amprenta în
conştiinţa şi în inima celor pe care îi reprezinţi la un moment dat şi vor rămâne simple obiective înşirate
pe coli aşezate în dosare prăfuite.

Bibliografie:
1. Bontaș, I. – Pedagogie. Tratat, ediția a V-a revăzută și adăugită, Editura BIC ALL, București, 2001;
2. Cucoș, C. (coordinator) – Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ediția
a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2008;
3. Cucoș, C. (coordinator) – Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ediția
a III-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2009;
4. Nicola, I. – Pedagogie. Ediția a II-a îmbunătățită și adăugită, Editura Didactică și Pedagogică, R.A.,
București, 1994;

Așa părinte, așa copil

prof. înv. primar Ghiorghieș Ștefania
Școala Gimnazială ”Nicu Enea” Bacău, jud. Bacău

Abstract: A study by the author (Ş. Ghiorghieş, 2014) to identify the link between parental education and
children's behavior, parental styles - permissive, democratic, negligent or authoritarian - contributes to
a better development of the child taking models by interacting with others. The conclusion of the study
revealed that temperament can not be characterized only from a perspective, the observer, but also by
translating the analyst into action that calls for behaviors. Although we can fit into patterns and
emotional states, no means of testing will make it possible to deeply analyze thoughts and feelings that
trigger a response to behavioral stimuli.
Keywords: parenting, temperament, social interaction, behavioral stimuli

Acest studiu și-a propus să analizeze următoarea propoziție: părinții trebuie să își manifeste
responsabilitatea față de propriul stil de educare ce influențează temperamentul, conduita și achizițiile
cognitive ale copiilor lor. O mare parte din studiile efectuate pentru a investiga nivelul de dezvoltare
educațională, emoțională și intelectuală a copiilor au demonstrat că părinții au un rol fundamental în
evoluția acestora. Conform Dianei Baumrind (1966), modelul stilului parental de educare este divizat
având în vedere cele două dimensiuni ale interacțiunii dintre părinți și copii: expectanțele părinților și
capacitatea de îndrumare a părinților. Prin raportarea la aceste dimensiuni, Baumrind (1966) și Maccoby
și Martin (1983) au definit patru stiluri parentale diferite: extrem de sever (expectanțe mari, îndrumare
scăzută), sever (expectanțe mari, îndrumare ridicată), permisivi (expectanțe mici, îndrumare ridicată) și
dezinteresați/neimplicați (expectanțe mici, îndrumare scăzută). Aceste modalități diferite de educare sunt
asociate cu comportamente diferite la copii.

162
 În timp ce copiii ai căror părinți sunt extrem de severi au fost identificați ca neavând competențe
sociale de comunicare și relaționare cu cei din jur, lipsă de spontaneitate, copiii ai căror părinți sunt
permisivi sunt agresivi și impulsivi (Maccoby & Martin, 1983). În anul 1984, Becker a constatat că
părinții blânzi și restrictivi au copii nevrotici și retrași în sine, iar părinții permisivi au copii sociabili și
cu risc minim de agresivitate.
Pentru a înțelege dezvoltarea personalității, psihologii au analizat posibilele conexiuni între
practicile de creștere ale părinților și influența acestora asupra temperamentelor copiilor. Potrivit lui
Bandura (1962), trăsăturile de personalitate și temperament ale copilului sunt caracterizate de puterea de
imitație a atitudinilor și comportamentelor părinților. Majoritatea părinților evită să transmită copiilor
stări și comportamente negative, agresive. Modelarea comportamentală exercitată de părinți asupra
copiilor depinde de gradul de informare și implicare în actul de educare al acestora. Modelarea prin
învățare și eficiența ei se identifică natural, în jocurile copiilor.
Studiile în psihologie elaborate de T. Chess și B. Hertzig (1963) au arătat că există o legătură
între stilul de educare al părinților și temperamentul copilului. Temperamentul se referă la trăsături
comportamentale care se manifestă atât în copilărie, cât și la maturitate. Iar relațiile și dispozițiile din
familie influențează personalitatea și temperamentul copilului. Unii cercetători (I.E. Ingeborg et al, 2007)
au descoperit că stilul de creștere al părinților reprezintă o cauză a apariției tulburărilor bazate pe stres la
copii precum și influența majoră a acestora asupra caracteristicilor temperamentale ca emotivitatea și
timiditatea la cei mici, dezvoltate mai intens la copiii cu tulburări decât la cei normali.
Odată cu nașterea copilului, responsabilitățile părinților privind creșterea și înțelegerea acestuia
devin mai importante mai ales pentru personalitatea copilului, adulții având posibilitatea de a adecva
stilul propriu de educare la cerințele celui mic. Conceptul de temperament ghidează părinții, educatorii
și teoreticienii spre înțelegerea conduitei copilului. Identificând cauzele manifestării comportamentale,
adulții pot coopera eficient cu copii având în vedere caracteristicile personale ale fiecăruia.
Valorile culturale, credința și diferențele sociale marchează atitudinile părinților față de reușita
copiilor lor. În România, localitatea Rovinari, prin intermediul proiectului “Healthy Lifestyle‛s
Education”, M. Tomescu (2013) a aplicat un studiu de evaluare unei populații de părinți și cadre didactice
pentru a investiga cum influențează stilurile parentale creșterea copilului și care este calitatea
comportamentelor transmise de la părinți către copiii lor. Rezultatele cercetării au arătat că în țara noastră,
un procent de 39,6 % din populația investigată adoptă un stil de creștere pozitiv, “blând și ferm” (p.15)
care asigură cadrul necesar dezvoltării sociale echilibrate a copiilor.
Pentru studiul aplicat, M. Tomescu a utilizat abordarea stilurilor parentale elaborate de Paul
Hauch: ferm și non-blând, blând și non-ferm, non-blând și non-ferm, blând și ferm. Din această
clasificare, stilul blând și ferm fiind considerat ca exemplu pentru practicile părintești deoarece prin
însușirea acestui comportament, adulții reglează problemele de conduită ale copiilor prin stabilirea
limitelor, prin explicații, negocieri, pedeapsă și recompensă în situațiile adecvate. Rezultatul acestor
acțiuni fiind cooperarea între părinți și copii, precum și îndrumarea copilului către atitudini sociale
echilibrate.
În consecință, această cercetare are ca scop cercetarea relației dintre stilurile parentale elaborate
de Baumrind și temperamentele copiilor identificate de Buss și Plomin (1984).
Omul în sine reprezintă o sursă de cunoaștere permanentă pentru fiecare dintre noi. Stadiul copilăriei, al
școlarității și preșcolarității este incipitul către analiza funcționalității omului ca ființă inteligentă,
rațională, dar impulsivă și pasională.
Faptul că în această lucrare s-au explicat noțiuni privind omul ca individualitate, de la ereditate
la dobândire, că s-au testat abilități și trăsături ce definesc personalitatea părinților, a copiilor, a
demonstrat că adaptarea la schimbare reprezintă condiția necesară conviețuirii omului cu sine însuși.
Ipotezele de cercetare care au verificat situații,contexte,reacții ale adulților și copiilor au arătat că
temperamentul nu poate fi caracterizat doar dintr-o perspectivă, a observatorului, ci și prin transpunerea

163
analistului în acțiunea care solicită comportamente: relația dintre variabilele semnificative ale fiecărui
stil parental, extrem de sever,sever și permisiv-pedeapsa corporală, agresiunea verbală,alte strategii
punitive, încurajararea, consecvența, delăsarea și trăsăturile de temperament ale copiilor (sociabilitate,
emotivitate, activitate); influența stilului parental permisiv asupra nivelului de activitate al copilului;
investigarea impactului stilulului extrem de sever asupra emotivității copilului.
Dacă nevoia copilului de a socializa nu se află în strânsă legătură cu responsabilizarea părintelui,
atunci e posibil ca această variabilă să depindă și de alți factori precum personalitatea celor cu care copiii
ar trebui să interacționeze sau de mediul care ar trebui să le asigure protecția copiilor.
Prin urmare, se impune educarea părinților ca formatori ai creșterii pozitive a copilului întrucât
managerierea propriilor trăsături temperamentale în situații de criză are consecințe asupra viitorului adult
autonom, creativ.

Bibliografie:
1. Balan, Carmen Cornelia, (2012), Managementul clasei de elevi, Universitatea Suceava
2. Baumrind D. (1966), Effects of authoritative parental control on child behavior, Child
Development, 37, 887-907
3. Băban, Adriana (coord.), (2011), Consiliere educațională, Editura ASCR, Cluj-Napoca
4. Botiș, Adina, Tărău Anca, (2004), Disciplinarea pozitivă, Editura ASCR
5. Buss, A.H. and Plomin R., (1984), Temperament: Early developing personality traits, Hilsdale,
New Jersey
6. Dobrescu Iuliana, (2005), Copilul nescultător, agitat și neatent, Editura InfoMedica, București
7. Gray, John, (2009), Copiii sunt din Rai, Editura Vremea, București
8. Morand de Jouffrey, Pauline, (2004), Psihologia copilului, Editura Teora
9. Radu, I. (coord.), (1991), Introducere în psihologia contemporană, Editura Sincron
10. Stan, Emil, (2004), Despre pedepse și recompense în educație, Institultul European
11. Thomas, A. and Chess, S. Birch, H.G., Hertzig, M.E and Korn, S. (1963), Behavioral
individuality in early childhood, New York University Press

Metoda Reggio Emilia, o alternativă pentru învățământul din România

prof. înv. preșcolar Apetrei Tatiana-Livia
Grădinița cu Program Prelungit ”Prichindel” Suceava

Reggio Emilia's approach to early education reflects a theoretical kinship with John Dewey, Jean Piaget,
Vygotsky and Jerome Bruner, among others. Much of what occurs in the class reflects a constructivist
approach to early education. Reggio Emilia's approach does challenge some conceptions of teacher
competence and developmentally appropriate practice. For example, teachers in Reggio Emilia assert
the importance of being confused as a contributor to learning; thus a major teaching strategy is
purposely to allow mistakes to happen, or to begin a project with no clear sense of where it might end.
Another characteristic that is counter to the beliefs of many Western educators is the importance of the
child's ability to negotiate in the peer group.

Programul de formare ”Cunoașterea copilului și relaționarea în educația timpurie” organizat în

cadrul Proiectului POSDRU ”Dezvoltarea resurselor umane în învățământul preșcolar”, la care am
participat, a avut ca scop promovarea transferului de experiențe și bune practici în ceea ce privește
dezvoltarea profesională, de la o rețea internațională existentă, Reggio Children acreditată pentru
standardele sale înalte de calitate, către sistemul educațional din România și îmbinătățirea ofertei de

164
programe de dezvoltare profesională de scurtă și de lungă durată în județele Dâmbovița, Alba, Suceava,
Prahova, MureȘ, Botoșani.
Metoda de educație "Reggio Emilia" a devenit cunoscută cadrelor didactice și părinților din țara
noastră abia după anul 2000. Noua abordare are la baza viziunea lui Loris Malaguzzi. Conform acesteia,
copilul este văzut ca fiind “puternic, competent, cu potențialuri deosebite, fiind conectat cu ceilalți copii
și cu adulții”. Malaguzzi spunea despre copil că “este făcut din o suta de părți. Are o sută de limbaje, o
sută de mâini, o sută de gânduri, o sută de moduri de a gândi, de a se juca, de a vorbi…”. Iată de ce, în
instituțiile de învățământ “Reggio”, copiii sunt implicați în cele mai diverse activități, cum ar fi: desenul,
sculptura, dansul, pictura, jocuri de construcție, jocuri de rol, modelaj, muzică, citit și scris. Acestea se
desfășoară cu ajutorul unor materiale cat mai naturale, pe care copilul “să le poată folosi ajutându-se de
toate simțurile sale”, formând-se “o adevărata legătura între copil si materiale”, astfel încât copilul le va
percepe ca “instrumente ale învățării si descoperirii”.
O alta caracteristica a metodei “Reggio Emilia” este așa-numita “pedagogie a ascultării”.
Pornindu-se de la premisa ca evoluția unui copil poate fi urmărita mai bine prin ascultarea propriu-zisa
a cuvintelor sale decât prin “simpla urmărire a aspectelor grafice, vizuale ale muncii sale”, dascălul are
misiunea de a asculta, de a observa si de a se documenta asupra acestei munci. Practic, copilul,
“participant activ la formarea identității, abilitaților si autonomiei sale”, trebuie lăsat “sa se manifeste
intra-un mediu in care interacționează cu ceilalți copii, cu adulții, dar si cu ideile”.
Toate cele menționate mai sus, alături de realizarea unor târguri educaționale si a unor schimburi
internaționale de experiența, au făcut ca “Diana” (rețeaua de scoli si de grădinițe pentru copii de la
3 luni la 6 ani, înființata de Loris Malaguzzi in anii ‘80) din Reggio Emilia sa fie recunoscuta ca “cea
mai avangardista rețea de educație din lume, cu cel mai bun sistem de educație timpurie”.
Aplicarea metodei “Reggio Emilia” în grădinițe și școli
Atât in grădinițe, cat si in scoli, metoda se pune in practica urmărind principii precum:
• Copiii sunt capabili sa-si construiască propria modalitate de învățare- in funcție de interesele lor,
copiii sunt dornici sa cunoască si sa înțeleagă lucruri noi.
• Copiii se înțeleg pe ei înșiși si își definesc locul in lume datorita interacțiunilor cu ceilalți- sunt
stimulați sa lucreze in grup, sa descopere noul prin munca lor.
• Copiii sunt comunicatori- sunt încurajați sa utilizeze limbajul ca joc, sunt ascultați si lăsați sa
formuleze propriile puncte de vedere si propriile întrebări
• Adultul este mentor si ghid- cadrul didactic este văzut ca un partener al copilului in procesul de
învățare; analizând, observând si documentând-se asupra muncii copilului, acesta poate ghida
experiențele de învățare. Ideile, informațiile si experiențele pe care le aduc părinții conferă procesului
educativ accesibilitate si familiaritate.
• Mediul este “al treilea profesor”- elemente precum lumina si transparența, culoarea si textura, nisip,
apa, precum si materialele naturale (pietre, scoici, conuri de brad, bețișoare, castane, scoarța de copac
etc.) sunt puternic valorificate. Clasele, spațiile comune, locul de joaca, au puterea de a favoriza
curiozitatea, învățarea si de a încuraja interacțiunea.
• Existența unui curriculum emergent- cadrul didactic observa si notează discuțiile, interacțiunile si
fanteziile copiilor. Astfel, va dezvolta un program de studiu ce reflecta interesele, aptitudinile si ideile
lor. De aceea, copiii vor deveni conștiincioși si dornici de a învață.
Sălile de grupă sunt amenajate pentru un număr redus de copii (10-12), fiind un fel de “ateliere
deschise”, in care se încearcă idei noi, se colaborează, se negociază. Aici copiii se pot implica in diverse
activități: pot citi si scrie in “centrul de scriere” sau într-o biblioteca, pot descoperi lumea in “centrul de
natura si știința”(dotat cu microscop, oglinzi, glob pământesc, materiale naturale, lupe, eprubete, pipete
etc.), își pot dezvolta îndemânarea la un banc de lucru cu unelte (șurubelnița, ruleta, ciocan etc.), pot avea
la îndemâna un centru pentru îngrijirea animalelor (cu ustensile de doctor, cantar, bandaje sa) sau pot
studia efectele luminii si întunericului (de exemplu, pot crea povesti cu umbre si lumini cu ajutorul unor

165
obiecte puse la retroproiector). In plus, copiii au posibilitatea de a picta, sculpta, de a lucra cu ceramica,
de a construi, de a dansa, de a juca in scenete.
Materialele sunt așezate la nivelul copiilor, fiind puse in coșuri pentru a fi văzute si folosite
oricând. Ele sunt alese pentru a stimula descoperirea si învățarea, fiind preferate cele naturale. Printre ele
putem regăsi: bucatele de scoarța de copac, frunze, pietricele, scoici, semințe, nuci, castane, ghinde,
conuri de brad, crenguțe etc. Adesea se folosesc si materiale reutilizabile, ca de exemplu, bucăți de
material ramase după confecționarea unui articol vestimentar, betele de la înghețata pe bat, piese din
ceramica ramase de la un mozaic, cutii de carton s.a.
Orice zi se deschide cu “cercul de dimineața”, o întâlnire relaxanta si captivanta, la care copiii
stau confortabil pe jos, pe permute si discuta despre lucrurile importante pe care le-au făcut si simțit in
ultimul timp, despre tema zilei respective, cânta, spun povesti, ghicitori si își întăresc relațiile de
prietenie. După aceea încep activitățile sau se studiază disciplinele prevăzute pentru anul de studiu in
curs (la scoală). Mai târziu, după masa de prânz si timpul dedicat odihnei, se desfășoară “explore time”,
când se recapitulează, in practica, anumite noțiuni învățate in ziua respectiva.
Activitățile propuse de metoda “Reggio Emilia”, dar si materialele cu care se lucrează, favorizează
dezvoltarea complexa a copilului, îl învață cum sa învețe, cum sa înțeleagă lumea din jur, dar si sa
socializeze, sa devina creativ si îndemânatic.
Propuneri de activități pentru acasă, inspirate din metoda “Reggio Emilia”
Înainte de a-l antrena pe copil în diferite activități după model “Reggio”, încearcă să-ți dai seama
ce îi stârnește interesul, ce i-ar plăcea să descopere. Pentru aceasta este nevoie fie să ai o discuție cu el,
fie să-i observi îndeaproape desenele, picturile sau modul în care se joacă (ceea ce îl preocupă pe copil
se materializează de obicei în activitățile sale).
Următorul pas este să procuri materiale cat mai multe si mai diverse. Așa cum s-a precizat anterior,
insistă să aveți materiale cât mai naturale, întrucât acestea nu sunt numai deosebite, ci fac apel la toate
simțurile copilului. Culoarea, textura, mirosul sau chiar gustul îl fac pe copil să se angajeze pe deplin, cu
mai multă plăcere, în activitățile bazate pe astfel de materiale. De preferat este să le depozitezi în coșuri
de nuiele, paie sau în vase de lut. Alături de ele, include resturi rămase după folosire (fragmente de sticla
de diverse forme, mingii sparte, sfoara, carton, bucăți de fetru, panglica etc.) sau materiale reale, precum
instrumente muzicale, marionete, cărti de povesti s.a.
În sfârșit, a sosit momentul sa definești aria de lucru. Explica-i copilului ca este necesar sa o
respecte pe durata activităților, indiferent ca este vorba de un covoraș, de o suprafața dura, de o oglinda,
de o tăvița sau de o bucata mare de gresie. Acum va puteți apuca de treaba si puteți alege una dintre
următoarele activități:
Confecționați figurine sau accesorii din “comorile” toamnei
Va așezați la o măsuța de lucru si va trebui sa aveți la îndemâna următoarele materiale naturale:
castane, ghinde, diferite frunze, bobite de fructe sălbatice ce apar toamna (bobite roșii sau portocalii ale
unor plante ce cresc sub forma de tufe) sau bobite de piper. Veți avea nevoie si de alte materiale: scobitori,
guta, un dispozitiv pentru dat găuri (poate fi chiar o mica bormașina), un ac de cusut mai lung si mai
gros,o pensula foarte subțire, acuarele, un lipici mai dens, puternic adeziv.
Acum nu trebuie decât sa va lăsați in voia imaginației, întrucât puteți realiza, de exemplu,
animăluțe (porcușori, ursuleți etc.) sau omuleți din ghinde (folosiți inclusiv “capacelul”ghindei pentru a
realiza urechiușe de ursuleț sau o pălăriuța pentru omuleți; ochișorii vor fi făcuți din bobite de piper
lipite; gurița va fi pictata; scobitorile va vor ajuta in construirea corpului acestora) si castane (puteți face,
de exemplu niște ursuleți; castanele vor fi găurite in prealabil si vor fi fixate cu scobitori pentru a se
forma corpul; buticurile vor fi din “capacele” de ghinda; ochișorii vor fi tot din bobite de piper). La final,
faceți o mica “expoziție” intra-un coșuleț, căptușit cu frunze de diferite forme si culori.

166
 Mai puteți sa confecționați si coliere din castane, ghinde sau din bobite de fructe sălbatice. Le
vei găuri si le veți aranja pe guta. După aceea le puteți colora așa cum își dorește copilul.
Este o activitate care va stimula imaginația copilului si îl va ajuta sa devina îndemânatic.

Bibliografie:
1. Bove, C. (1999). L’inserimento del bambino al nido -Welcoming the child into child care:
Perspectives from Italy. Young Children;
2. Bowman,B.,Donovan,M.,&Burns,M.(Eds.).(2001). Eager to learn: Educating our preschoolers.
Washington, DC: National Academy Press. Bredekamp, S. (1987);

Valențe educative românești în context european

prof. înv. preșcolar Arinton Cristina
Școala Gimnazială Filipeni, Bacău, structura Școala Primară Mărăști

It may go under different names, or touch on different themes, but values education has a long history in
Europe’s education. Although the European Union leaves national education systems to decide their own
curricula, its official communications speak volumes: they encourage schools to improve their openness
to the world around them” and to convey “attitudes required for democracy, citizenship, intercultural
dialogue and personal development. The following initiatives do just that. At the same time, the guideline
should encourage teachers in adult education, but also other educators, to engage in the teaching of
European values in their courses and offers, and to successfully plan and implement teaching and
learning activities.

Ne aflăm într-o societate care se schimbă de la un an la altul, însă ceea ce nu se schimbă este
dreptul la educaţie. Acesta este unul din drepturile fundamentale ale omului şi temelia unei societăţi
drepte, angajată pe calea progresului şi prosperităţii. În viziunea Comisiei Internaţionale a Educaţiei
pentru sec. XXI, actul educativ trebuie văzut nu ca un privilegiu pentru câţiva, ci ca un drept al tuturor.
De la integrarea României în Uniunea Europeană, școala românească se află într-un efort de schimbare
şi adaptare la cerinţele societăţii democratice, modernizarea şi ridicarea calităţii sale la nivelul
standardelor educaţionale europene implicând o examinare atentă şi actualizată în concordantă cu
evoluţia sistemelor de învăţământ din celelalte ţări europene, îndeosebi din ţările Comunităţii Europene.
Datoria fiecărei instituţii din sistemul naţional de învăţământ este de a asigura, atât desfăşurarea în
condiţii optime a procesului instructive-educativ, cât şi îmbinarea eficientă a tuturor formelor educaţiei,
pentru a contribui la dezvoltarea profesională şi personală a elevilor, la bunăstarea societăţii şi la
dezvoltarea durabilă. Asigurarea calităţii în educaţie impune existenţa unor cadre didactice cu o pregătire
şiinţifică şi psiho-pedagocică temeinică, ce se implică activ în actul didactic, permanent receptivi la
reformele educaţionale şi la schimbările din mediul socio-cultural. Învăţământul românesc sub influența
Europei, capătă noi valenţe în condiţiile impuse de reforma cu deschidere europeană. În societatea
contemporană, dinamică şi mereu în transformare, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi
învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, iar concepţia de educaţie regândită şi modernizată.
Au apărut noi educaţii ca: educaţia civică, educaţia morală şi religioasă, educaţia estetică, educaţia pentru
pace şi cooperare etc. Menirea noastră ca dascăli este nobilă, dar şi grea. Omul needucat nu este în stare
sa patrunda în resorturile intime ale existenţei sale biologice şi nu poate admite răspunderile faţă de viaţa
prezentă şi viitoare.
Din perspectiva aderării României la U.E., educaţia şi învăţământul se află în faţa unei mari
provocări: creşterea importanţei acordate disciplinelor ştiinţifice şi tehnice prin revizuiri generale ale
conţinuturilor, stabilirea unor legături mai strânse cu viaţa, pentru integrarea într-un spaţiu al ştiinţei şi
167
cercetării europene. Pentru a sublinia importanţa pe care România o acordă integrării în U.E., la 28
ianuarie 2005, la Bucureşti, a fost inaugurat „Anul european al cetăţeniei prin educaţie. Fiecare disciplină
de studiu trebuie să implementeze în conştiinţa elevilor dorinţa „de a trăi şi învăţa în democraţie pentru
ca să se realizeze dialogul intercultural şi comunitar în societatea românească actuală. Democratizarea
relaţiilor sociale în contextul european actual determină şcoala să perceapă elevul ca pe un individ cu
drepturi, care trebuie protejat în virtutea vulnerabilităţii sale. Colaborarea între cadrele didactice de
diferite specialităţi permite un parteneriat eficace între şcoală şi comunitatea locală, având drept scop
educaţia bazată pe cunoaştere şi adevăr, creşterea încrederii membrilor societăţii în faţa educativă a şcolii.
Lumea contemporană, fragmentată economic şi politic, cultural şi religios are două alternative:
1. coexistenţa paşnică prin colaborare şi cooperare în temeiul solidarizării pentru atingerea scopurilor
comune: bunăstare, pace etc.
2. stabilirea unor relaţii armonioase în cadrul comunităţilor din U.E. În căutarea forţelor capabile să
favorizeze coeziunea şi identitatea U.E., problema rolului public al religiei europene este deosebit de
importantă.
Contează ca toate laturile educaţiei să fie vizate nu în chip concurenţial, ci ca un demers
educaţional global, integrator, realizat cu profesionalism şi responsabilitate de către întreg personalul
didactic. Într-o perioadă de disoluţie a reperelor morale, educaţia religioasă poate aduce un suflu nou în
ceea ce priveşte aspectele relaţionale, comportamentale la nivel individual sau social. Morala de tip
religios poate umple un gol sau ne poate ajuta să depăşim anumite sincope de orientare existenţială. De
ce? Pentru că suntem un popor majoritar creștin și trebuie să ținem la valorile morale păstrate în cadrul
credinței noastre. Valorile religioase nu discriminează, ele au virtutea de a aduce oamenii laolaltă, de a
crea legături durabile, de a solidariza şi cimenta unitatea grupală, comunitară. Identitatea unei comunităţi
se exprimă şi prin îmbrăţişarea unor valori religioase comune ce sunt adoptate şi exprimate în mod liber.
Relaţia dintre religie şi educaţie se actualizează diferit, de la ţară la ţară, politicile şcolare puse în act
reglementând prezenţa şi ponderea educaţiei religioase în programele şcolare. Educaţia pentru toleranţă
religioasă deschide perspectiva formării omului din mileniul III, ea având ca obiective: – asimilarea
cunoştinţelor referitoare la alte confesiuni şi religii; – cunoaşterea specificului doctrinar şi liturgic al altor
confesiuni; – formarea culturii necreştine şi consolidarea culturii creştine; – susţinerea şi respectarea
căsătoriilor mixte. Din acest motiv consolidarea conştiinţei şi conduitei tolerante se bazează pe familie,
şcoală, biserică, asociaţii religioase, mass-media, internet etc. Apartenenţa oamenilor la spaţiile culturale,
lingvistice, religioase diferite este şi trebuie să fie mobilul înţelegerii şi colaborării pentru triumful păcii
în lume.
În concluzie, procesul instructiv-educativ trebuie conceput astfel încât elevii să preţuiască propria
moştenire naţională și să primească contribuţiile originale ale oricărei naţiuni din Europa, la civilizaţia
modernă. Astfel, aceste aspecte pot duce cu success la pregătirea profesorilor şi elevilor să înţeleagă
valoarea diversităţii caracterelor şi a independenţei de spirit.

Bibliografie:
1. Dicţionar de orientare şcolară şi profesională, Edtura Afeliu, Bucureşti, 1996, coordonator Tomşa
Gheorghe;
2. Tribuna învăţământului, 2004; 5. Tribuna învăţământului, 2005, ianuarie- februarie. |

168
 Valorificarea experiențelor europene, cale spre dezvoltare
educatoare Blîndu Alexandra
Grădinița cu Program Prelungit ”Prichindel” Suceava

The purpose of life is to discover your gifts and the meaning of life is to give them away. European
experiences are a starting point, because these bring us novelty and prove to be operative. The social
problems about education, children that have particular needs are extremely important, because these
influence the whole of society. The family is the first school, so parents should be supported by authorities
and teachers, for their children and their success. We must overcome these obstacles and to support the
right learning atmosphere for children.

,,Nu ne este de niciun folos să ascultăm învățăturile dacă nu le trăim” afirma Sfântul Augustin.
Într-adevăr, învățarea presupune un proces activ care antrenează potențialul fiecăruia, din toate punctele
de vedere. În ceea ce privește durata acestui proces, ea se întinde pe parcursul întregii vieți, pe parcursul
întregilor etape ale acesteia, oferind posibilitatea oamenilor să fie conectați permanent la sectorul
educației și formării. Pornind de la acest aspect, experiențele educaționale trebuie să fie diverse, concrete
și bine gândite, astfel încât ideea transmisă să fie asimilată de cei care o primesc și să fie aplicată în
contexte diverse și numeroase. De asemenea, educația trebuie să ne ofere și să potențeze în noi acea doză
de afecțiune, dublată de empatie, pentru cei cu care intrăm în contact. O astfel de șansă este oferită în
cadrul Programului Erasmus+.
Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava a organizat joi,
31 ianuarie 2019, în intervalul orar 8.30 – 17.30, în sala Auditorium „Joseph Schmidt” din campusul
USV, evenimentul de multiplicare în vederea diseminării rezultatelor obținute în cadrul Proiectului
Erasmus+, KA2 - Cooperation for Innovation and the Exchange of Good Practices Strategic Partnerships
for adult education, 2016-1-RO01-KA204-024504 - BUILDING BRIDGES: PROMOTING SOCIAL
INCLUSION AND WELLBEING FOR FAMILIES OF CHILDREN WITH SPECIAL NEEDS –
PSI_WELL, proiect finanțat de UE. Evenimentul a luat forma unei conferințe cu titlul Building
Bridges: Promoting Social Inclusion and Wellbeing for Families of Children with Special Needs și a
inclus prezentări și dezbateri privind problematica educației și consilierii părinților copiilor cu nevoi
speciale, precum și diseminarea rezultatelor proiectului, manuale pentru profesori și părinți ai copiilor cu
nevoie speciale. Conferința a deschis oportunități de comunicare de idei și bune practici, prezentările
fiind susținute de către specialiști, cadre didactice de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava,
Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Universitatea de Stat Moldova din Chişinau, Universitatea „Yurii
Fedkovich” din Cernauţi, dar și de către practicieni din partea organizațiilor care au asigurat un
parteneriat local în cadrul acestui proiect.
Proiectul de parteneriat strategic în domeniul educaţiei adulţilor s-a derulat pe parcursul a 30 de
luni, în cooperare cu alte cinci universităţi europene: Universitatea Lleida - Spania, Institutul Politehnic
Braganca - Portugalia, Universitatea Zagreb - Croaţia, Universitatea Klaipeda - Lituania, Universitatea
Bogazici, Istanbul – Turcia, îmbinând expertiza acestora la nivelul cercetării psihosociale și educaționale,
precum și la nivelul elaborării de intervenții practice în domeniul consilierii și trainingului părinților.
Acest proiect a propus un cadru de promovare a incluziunii sociale, a echităţii și stării de bine pentru
familiile aflate în risc, prin elaborarea de instrumente și programe educaționale, utile în activitatea cu
părinții copiilor cu nevoi speciale. Parteneriatul a elaborat un manual pentru părinți care a fost pus la
dispoziția profesorilor și părinților interesați de creșterea calității vieții de părinte prin dezvoltare
personală, precum și un kit psiho-educațional format din două instrumente, manualul formatorului și
caietul părintelui, care prezintă un program de intervenție psiho-educațională și socială pentru părinți.
Combaterea sărăciei şi excluziunii sociale necesită o abordare a necesităților persoanelor pe tot
parcursul vieţii. Pentru copii (cu vârste între 0 şi 17 ani), obiectivul strategiei este de a se asigura
169
oportunitatea de a se dezvolta, indiferent de originea socială, prin asigurarea condițiilor pentru
dezvoltarea abilităţilor și dobândirea cunoştinţelor pentru a-şi atinge pe deplin potenţialul individual ca
şi elevi și studenți de succes, persoane cu încredere în sine şi în forţele proprii, cetăţeni responsabili care
să contribuie la dezvoltarea societăţii. În ceea ce priveşte adulţii apți pentru a activa pe piaţa muncii,
obiectivul este acela de a se asigura oportunitatea participării lor deplin la viaţa economică, socială şi
culturală a României. Obiectivul pentru cei care au depăşit vârsta activă este acela ca vârstnicii să fie
apreciaţi şi respectaţi, să rămână independenţi şi să poată participa la toate aspectele vieţii în calitate de
cetăţeni activi, precum şi să se bucure de o calitate ridicată a vieţii într-o comunitate sigură. Deoarece
copiii care cresc în gospodării sărace se confruntă cu un risc mai mare de sărăcie şi perspective mai
sumbre de viitor, necesitatea întreruperii ciclului inter-generaţional al sărăciei face necesară adoptarea
unor programe care pot aborda simultan atât sărăcia copiilor, cât şi pe cea a adulţilor din aceeaşi
gospodărie. În special în cazul persoanelor afectate de sărăcie persistentă şi al populaţiei rome, diversele
dimensiuni ale excluziunii tind să se susţină reciproc şi să se perpetueze de la o generaţie la alta (Gatti et
al, 2015).
Ciclul inter-generaţional al excluziunii este perpetuat atunci când rezultatele slabe la învăţătură
şi starea proastă de sănătate limitează semnificativ oportunităţile de pe piaţa muncii care sunt accesibile
următoarei generaţii. Întreruperea ciclului inter-generaţional al sărăciei şi excluziunii necesită intervenţii
orientate, concepute astfel încât să abordeze factorii multiplii determinanți ai inegalităţii.
Elaborarea şi implementarea politicilor, programelor şi intervenţiilor orientate către persoanele
sărace şi vulnerabile şi către zonele sărace şi marginalizate necesită o abordare comună, coordonată. În
România există deja un spectru larg de politici, programe şi intervenţii sectoriale care vizează reducerea
sărăciei şi excluziunii sociale, iar instrumentele şi experienţa necesare identificării persoanelor şi zonelor
sărace s-au îmbunătăţit în ultimii ani. Elementul cheie care poate fi îmbunătăţit este coordonarea între
aceste politici, programe şi intervenţii. Având în vedere corelarea puternică a sărăciei cu
excluziunea socială, 3 obținerea de rezultate în politicile de combatere a acestor fenomene necesită un
set integrat de politici sociale destinate să faciliteze accesul oamenilor la locuri de muncă, forme de
suport financiar și servicii sociale. Este, de asemenea, esenţială creșterea capacităţii de evaluare a
necesităţilor la toate nivelurile şi coordonarea serviciilor sociale, a serviciilor de ocupare a forţei de
muncă şi a serviciilor de sănătate, pentru a determina angajarea persoanelor care nu lucrează, dar care
sunt apte de muncă. Astfel, această abordare a sărăciei şi excluziunii sociale se bazează pe conceptul de
furnizare de servicii integrate şi pe asigurarea faptului că diferitele programe şi intervenţii sunt
armonizate, aliniate și oferite, atât la nivel de individ, cât şi la nivelul comunităţii, de către asistenţi sociali
responsabili şi bine instruiţi. În implementarea intervenţiilor este important să fie abordate atât
provocările privind oferta, cât şi cele privind cererea.
În concluzie, problematica incluziunii sociale, a echităţii și stării de bine pentru familiile aflate în
risc, elaborarea instrumentelor și programelor educaționale, utile în activitatea cu părinții copiilor cu
nevoi speciale este una cu un grad ridicat de interes. Aceste bune practici susțin o desfășurare armonioasă
a vieții sociale, prin crearea unui mediu propice învățării pentru copii și prin elaborarea unor tehnici și
instrumente pentru părinți, în vederea susținerii acestora.

170
 Noi... şi Europa!
prof. înv. preşcolar Borcilă Lavinia Ileana
Grădiniţa cu Program Prelungit „Floarea-Soarelui” Reşiţa

Following the participation in the cross-border project Romania-Serbia, "Smart Children Network, as
beneficiary of the NTC program it promotes, the extracurricular project "We and Europe", which took
place successfully in our kindergarten, was considered. The project is based on the fact that multicultural
and multilingual exchanges are extremely stimulating for the development of intellectual capabilities.
The project aimed to stimulate the development of the intellectual capacities of each child by knowing
some aspects of the culture and customs specific to the countries of the European Union, as well as better
information about what it means to be a child in Europe.

În perioada aprilie-decembrie 2016 am avut şansa să beneficiez de programul de formare şi

învăţare NTC dezvoltat de Mensa, care se aplică în aproape 20 de țări europene, prin participarea la
proiectul proiectul „Smart Children Network”, implementat prin Programul IPA de Colaborare
Transfrontalieră România- Republica Serbia 2007-2013.
Proiectul intitulat “Smart Children Network”, a fost lansat în data de 7 aprilie 2016, la Centrul
Cultural din Pancevo. Acest proiect are ca obiectiv implementarea sistemului NTC de învățare (un
program de educare a copiilor) dezvoltat de Mensa Internațional în cele două instituții preșcolare, sistem
care s-a dovedit a stimula la copii dezvoltarea capacităţilor intelectuale, atenţia şi concentrarea,
coordonarea mişcărilor şi mobilităţii, gândirea divergentă, acumularea de cunoştinţe funcţionale şi de
dezvoltare a talentelor.
Sistemul NTC are la bază noile descoperiri în neurofiziologie care au dovedit că dezvoltarea
creierului este intensă până la vârsta de cinci ani (peste 50%) şi că până la vârsta de şapte ani, 75% din
creier este dezvoltat. Acest fapt arată foarte clar unde trebuie să ne concentrăm energia pentru a forma
centre speciale în creier, care vor ajuta copiii mai târziu în timpul procesului de învăţare, în special la
creşterea capacităţilor lor funcţionale şi la dezvoltarea divergenţei modului de gândire. Aşadar, lucrând
cu copii de vârstă preşcolară (3-6 ani), am considerat că este de datoria mea să creez noi provocări pentru
copiii cu care lucrez, dar şi pentru mine, astfel încât să-i determin să participe cu interes la activităţi, să
se întreacă pentru realizarea sarcinilor propuse, dar, mai ales, să aduc un beneficiu considerabil pentru
dezvoltarea lor intelectuală. Pornind de la această idee, dar şi de la impactul pe care l-a avut asupra mea
descoperirea acestui sistem de învăţare, a luat naştere proiectul extracurricular „Noi...şi Europa”,
implementat la grupa pe care o conduc, prin intermediul căruia copiii au descoperit numeroase ţări din
Europa, elemente culturale şi geografice ale acestora, prin intermediul asocierilor, comparaţiilor, facând
legături şi descoperind singuri sau cu mici indicaţii ceea ce s-a dorit a fi predat, fiecare idee fiind întărită
de informaţii concrete, care sunt reţinute cu uşurinţă. Sopul proiectului a fost stimularea dezvoltării
capacităţilor intelectuale ale fiecărui copil prin cunoaşterea unor aspecte din cultura şi obiceiurile
specifice ţărilor Uniunii Europene, precum şi o mai bună informare despre ceea ce înseamnă să fii copil
în Europa.
Obiectivele proiectului au fost: să cunoască elemente specifice U.E. şi statelor membre; să
cunoască însemnele U.E. şi statele membre ale acesteia; să facă asocieri, comparaţii, clasificări folosind
informaţiile despre ţările membre ale U.E.; să cunoască şi să respecte drepturi ale copilului european; să
cunoască diferenţele etnice, culturale ale ţărilor din U.E.; să trăiască sentimentul de apartenenţă la spaţiul
european cu tot ce decurge din aceste drepturi, responsabilităţi. Astfel, copiii au facut asocieri între
forma pe care o au diferite ţări ale Europei, spre exemplu, harta Italiei are formă de cizmă, a României
are formă de peşte, au descoperit elemente reprezentative ale fiecărei ţări, mâncăruri specifice, clădiri
importante, embleme ale producătorilor de autoturisme din diferite ţări.

171
 Programul NTC pune accent de asemenea pe rotaţii, sărituri, echilibru, acomodarea ochi-mână,
motricitate fină, care, integrate în procesul de predare-învăţare, conduc la dezvoltarea integrală a
copilului. Astfel, am integrat în ctivitatea noastră diferite trasee aplicative, ce îmbină cele amintite mai
sus, transformând astfel o activitate monotonă şi statică într-o activitate antrenantă şi atractivă pentru
copii, dar şi cu eficienţă importantă în realizarea obiectivelor propuse.

Pe durata desfăşurării proiectului, prin intermediul acţiunilor desfăşurate, s-a urmărit şi realizat
evaluarea preliminară a performanţei copiilor cu ajutorul testelor NTC, analiza săptămânală a unui stat
membru U.E., evaluarea performanţei copiilor cu ajutorul testelor NTC ale Mensa.
Finalitatea proiectului „Noi şi Europa” a fost Stimularea dezvoltării capacităţilor intelectuale ale
fiecărui copil prin cunoaşterea unor aspecte din cultura şi obiceiurile specifice ţărilor Uniunii Europene,
precum şi o mai bună informare despre ceea ce înseamnă să fii copil în Europa.
Evaluarea acestui proiect a fost realizată prin realizarea revistei „Noi şi Europa”, postere,
concursuri, expoziţii cu lucrările copiilor, portofoliul proiectului, mediatizare în presa locală.
Chiar dacă sunt mici, preşcolarii au înţeles că şi ei sunt europeni, că şi pentru ei s-au deschis
„Porţile Europei” şi doresc să afle cât mai multe lucruri despre marea familie numită Uniunea Europeană.
Integrarea României în Uniunea Europeană încurajează educatorii să realizeze acţiuni,
manifestări, prin care să arate că în ciuda diferenţelor lingvistice şi culturale promovează aceleaşi valori:
libertate, democraţie, egalitate. Copiii au drepturi, dar şi responsabilităţi. Pretutindeni copilăria este
aceeaşi indiferent de naţionalitate, culoare, religie.

Experiențe de învățare europene în lumea lui ,,De ce?

prof. înv. preşcolar Bordeianu Maria - Adina
Grădiniţa cu Program Prelungit ,,Prichindel” Suceava

Starting from the projects implemented and developed by the School no. 10 through which we also
Kindergarten Prichindel, as neighbors or partners in these projects, we have come to discover, learn
and implement techniques, methods, or use the various instruments observed, studied and applied in our
activities.
172
One of the significant projects for me was "TEO - Taking Education Outdoors" within the project:
"Multilateral Comenius Project".
The project aimed at developing out-of-class education methods and tools for both children and teachers
in order to develop learning motivation for children of all ages by highlighting different moral values
such as friendship, tolerance, respect for oneself, for others and for nature.
The project promoted inclusive education and access to quality education for all children, considering
that education outside the classroom, facilitates the development of children at their own rhythm.

Pornind de la proiectele implementate și desfășurate de Școala nr. 10 prin care și noi Grădinița
”Prichindel” ca vecini sau parteneri în cadrul acestor proiecte am ajuns să descoperim, să aflăm și să
implementăm tehnici, metode sau să ne folosim de diferite instrumente observate, studiate și aplicate în
activitățile noastre.
Unul dintre proiectele semnificative pentru mine a fost proiectul multilateral Comenius”TEO –
Taking Education Outdoors”, desfășurat de Școala Gimnazială nr. 10 Suceava.
Proiectul ce a avut ca scop să dezvolte metode şi instrumente de educaţie în afara sălii de clasă,
atât pentru copii cât şi pentru profesori, cu scopul de a dezvolta motivaţia învăţării la copiii de toate
vârstele, prin evidenţierea diferitelor valori morale precum prietenia, toleranţa, respectful faţă de sine,
faţă de alţii şi faţă de natură.
Proiectul a promovat educaţia incluzivă, accesul tuturor copiilor la o educaţie de calitate, având
în vedere faptul că educaţia în afara sălii de clasă facilitează dezvoltarea copiilor în ritm propriu.
Activităţile proiectului fiind și parte din curriculum, cadrele didactice vor putea observa
similarităţi şi diferenţe între sistemele educaţionale din ţările partenere, se vor focaliza cu precădere pe
valori morale dezvoltate prin educaţia în afara grădiniței.
Am apreciat motivaţia acestui proiect ce vine de la faptul că în zilele noastre copiii obişnuiesc să
se joace mai ales jocuri pe calculator, jocuri elecronice sau jocuri de interior, iar multe lecţii se desfăşoară
cu precădere în sălile de clasă sau în spaţii interioare (săli de sport, bibliotecă etc.)
Totuşi ajungem să ne întrebăm: Unde e viaţa reală? Unde e palpitaţia călătoriei? Ce spui despre
a întâlni oameni, despre a socializa? Cum îţi dezvolţi abilităţile de comunicare, competenţele sociale,
intercultural, cum accepţi diversitatea?
Există o nevoie de a găsi căi prin care să,,scoatem” educaţia afară din sala de grupă, în natură,
s-o facem mai practică şi mai reală. Este necesar ca educaţia să se facă şi în afara sălii de grupă, învăţarea
să fie mai atractivă şi mai uşoară şi pentru copii şi pentru profesori, dar mai mult de atât, să fie reală,
legată de viaţa de zi cu zi.
Mai mult, există copii din medii rurale, care cresc fără a avea cunoştinţe de bază despre cum
creşte un copac sau cum se hrăneşte o oaie sau despre fenomene ale naturii de zi cu zi. Pe de altă parte,
natura însăşi este o sursă reală de învăţare despre valori morale precum: prietenia, întrajutorarea,
respectul faţă de sine şi faţă de alţii.
Având această rampă de lansare am ajuns să cunosc câteva aspecte ale unei grădinițe din Debrețen
– Ungaria. Ca similitudini, din descrierea acesteia reiese că are 8 grupe, 200 de preșcolari, dorința de a
dezvolta și îmbogăți locul de joacă destinat preșcolarilor, ceea ce ne dorim și noi, o sală spațioasă
destinată mișcării sau diverselor activități(conferințe, seminarii, etc.), plusul avut de această instituție
fiind sala de sare destinată ședințelor de aerosoli dirijate sau organizate adhoc.Toate activitățile prezintă
aspecte asemănătoare celor de la grădinița noastră, o importanță deosebită acordând ecologizării și
reciclării ceea ce ne-a inspirat și pe noi de a participa cu unitatea noastră la un proiect internațional al
E.ON Energy Globe Award România 2017,,Orașul viitorului”, unde fiecare grupă a realizat împreună cu
preșcolarii diverse materiale(clădiri, mașini, flori și alte minunății) ce se regăsec într-un oraș, doar că
materialele folosite erau toate reciclabile. Proiectul coordonat de colegele noastre Axinia V. și Achihăie
S. A fost recompensat cu două premii întâi: 5.000 EURO la categoria tineret și marele premiu 10.000

173
EURO, având ca efect creșterea calității instituției și a procesului de predare - învățare – evaluare,
ajungând până la faza internațonală.
Asemenea copiilor de la Debrețen care sunt implicați în amenajarea spațiilor verzi aferente
grădiniței am încerat și noi ecologizarea și amenajarea spațiului exterior plantând diferiți arbuști în cadrul
proiectului Eco –grădinița dar și amenajarea unui spațiu de joacă specific nevoilor fizice dar și
cognitive(folosirea spațiului pentru diverse jocuri didactice), lucru observat și la grădinița din Ungaria,
unde copiii disting prin intermediul simțurilor materialele pe care
pășesc(pietriș, nisip, semințe, rumeguș, etc.). Un alt punct ce ne-a inspirat și
încântat a fost comercializarea produselor eco cu diverse ocazii și la diferite
târguri, care au devenit și la noi tradiție cum ar fi ,,Târgul toamnei”. În cadrul
activităților m-a încântat regăsirea expozițiilor cu colecțiile copiilor, serbările
cu Moș Crăciun dar și accentul pus pe promovarea tradițiilor.
Închei această scurtă prezentare accentuând importanța acestor proiecte,
oportunitățile ce se întrevăd, de a vedea noutățile, de a ne însuși ce considerăm
că poate fi adaptat curriculumului nostru și aplicat cu încredere, dar trecut prin filtrul propriei
personalități lăsându-ne amprenta și adoptându-l.

BIBLIOGRAFIE
1. Andrei Marga, Guidelines for the Reform of Education in Romania, Editura Alternative, Bucureşti,
1999.
2. Buletinul Informativ Comenius Nr. 3/2000.
3. Dakmara Georgescu, Reforma învăţământului – o şansă pentru schimbarea de mentalitate, Editura
Trei, Bucureşti, 1999.
4. Ramona Puşcuţă & Nadejda Lisac, Comenius - acţiunea 1 - ghid explicativ, Lucrare editată cu
sprijinul financiar al Comisiei Europene

Tehnologia, prietena noastră

prof. înv. primar Mirică-Bobiț Luminița
Școala Gimnazială Nr. 28, Galați

At The Gymnasium School No. 28 from Galati, the Early Education for Inclusion project, funded through
the Erasmus + program, the key action KA1, is underway. In the first phase of the project, five mobility
programs were planned, in which 16 teachers were to improve the use of different methods and
procedures for the purpose of early education for inclusion in the educational process. The last of these
mobilities, ”Make technology your friend”, took place in Portugal, Caldas da Raiha, between August
20th and August 28th 2018, the course provider being Edu2Grow Association Portugal. I was a
174
representative of our school. Areas of implementation of the knowledge and skills acquired in this activity
were varied, each curricular area being able to use such working tools. We needed to find the moment
when we could rethink a didactic sequence from the perspective of a didactic game; • Free Web 2.0 tools
can be used successfully in educational games.

La Şcoala Gimnazială Nr. 28 din Galaţi, se află în derulare proiectul Educaţia timpurie pentru
incluziune, finanţat prin programul Erasmus+, acţiunea cheie KA1. În prima etapă a derulării acestui
proiect au fost programate cinci mobilităţi, în care 16 cadre didactice urmau să se perfecţioneze în
folosirea diferitelor metode şi procedee în scopul unei educaţii timpurii pentru incluziune în procesul
instructiv-educativ.
Ultima dintre aceste mobilităţi, Make technology your friend, s-a desfăşurat în Portugalia, Caldas
da Raiha, în perioada 20 august-28 august 2018, furnizorul de curs fiind Edu2Grow Association
Portugalia, eu fiind reprezentant al școlii noastre.
Primele două zile de curs au fost rezervate activităților introductive și de cunoaștere reciprocă a
membrilor grupului. Activitățile formative au constat in prezentarea scurtă facută de fiecare participant
(nume, prenume, hobbyurile fiecăruia).
Team building 1- lucrul in echipa, 20 de motive pentru a face cursul in Portugalia, jocuri, metode
si instrumente pentru a îmbunătăți comunicarea între membrii țărilor participante: România, Estonia,
Slovenia, Croația, Malta, Spania, Grecia. A urmat o prezentare detaliată a cursului și a unor aspecte
culturale legate de locația unde se desfășoară cursul.
Team building 2- Dezbatere- stereotipii și prejudecăți în clasa de elevi; ce știm constructiv despre
țările participante și ce prejudecăți avem în legătură cu acestea.
S-a organizat un târg intercultural, în care fiecare echipă a realizat un stand al țării din care
provenea (produse culinare, obiecte tradiționale), prezentându-și apoi țara, orașul, școala unde predă.
Fiecare dintre aceste două zile s-au terminat cu câte o vizită culturală în Caldas da Rainha și Foz
do Arelho.
În următoarele două zile, activitățile legate de curs au vizat domenii precum- jocurile moderne ca
parte a unui proces activ de învățare și importanța utilizării tehnologiei moderne în pregătirea profesorilor
și elevilor din mileniul III; aplicații în Google Drive, Dopbox, Mind Maps & Word Clouds.
A doua parte a celei de-a patra zi a fost dedicată vizitării unor obiective turistice importante în
localitatea Obidos.
În a cincea și a șasea zi, partea teoretică a fost alocată utilizării de unelte Google ca parte a
realizării proiectelor multimedia. Este vorba despre aplicații interesante precum realizarea unei cărți
animate pentru copii precum Storyjump, unelte de valorificare a rezultatelor vizitelor culturale precum
Kizoa sau de realizare a unor teste pentru elevi precum Mindomo sau verificarea cunoștințelor generale
prin aplicații de tipul Kahoot. Cu ajutorul instrumentelor de tip Kizoa sau Animoto, se pot încărca
fotografii pentru a realiza filme documentare ale locurilor vizitate. Cu aceste unelte elevii pot crea "piese"
ca parte a unui portofoliu electronic ce urmează a fi evaluat de către profesor
În următoarea zi, am vizitat o serie de obiective culturale în Lisabona, Praca do Comercio, Belem,
Tour de Belem, Ponte Vasco da Gama (podul ce unește cele două maluri ale râului Tejo), Monumentul
descoperirilor ș.a.
Ultima zi a cursului a fost dedicată jocului ca modalitate de interacțiune în cadrul grupului și un
mod de cunoaștere reciprocă. Exercițiul a fost de tipul spargerea ghieții și ne-a dat posibilitatea să lucrăm
în echipe combinate formate din reprezentanți ai diferitelor țări, să facem cunoscut celorlalți, abilitatea
și creativitatea fiecăruia de a construi cu propriile corpuri, prin gestică, mimică diferite obiecte sau acțiuni
descrise pe câte un bilet tras la sorți. După experimentarea jocurilor interactive a urmat o prezentare
teoretică realizată de formatori despre modalitatea de scriere a unor proiecte educaționale. Participanții,
împărțiți în echipe combinate, au realizat în mod succint proiecte educaționale în perspectiva unei

175
eventuale viitoare colaborări. Partea de evaluare a constat în prezentarea fiecărui proiect de grup de către
membrii grupului.
 Domeniile de implementare a cunoștințelor și competențelor dobândite în cadrul acestei activități
sunt variate, fiecare arie curriculară în parte putând face uz de astfel de instrumente de lucru
 Abordarea actului didactic ca joc nu scade cu nimic eficiența învățării, mai ales pentru o generație
care se bazează mult pe interacțiune;
 Trebuie să găsim momentul în care putem regândi o secvență didactică din perspectiva unui joc
didactic;
 Instrumentele gratuite din categoria Web 2.0 pot fi utilizate cu succes în cadrul unor jocuri
didactice. În așa fel, redefinim jocul didactic în acord cu generație ce utilizează intens gadgeturi
ce permit interacțiune de grup. Profesorul este cel care poate da valoare didactică unei asemenea
interacțiuni prin crearea contextelor de învățare online.

„Pandicornii pacifiști”
consilier școlar prof. Vîrvara Daniela
CJRAE/Școala Gimnazială Nr.10 Suceava

The "Pacifist Pandicorns" project has been materialized as a result of the information received in the
activities carried out through some European projects. One of the projects is the Grundtvig Project
"Mediation for communication" - "Mediation of Conflicts for Optimizing Communication in the
Educational, Social and Cultural Environment" coordinated by the Association "Generations for
Generations of the Students' Parents of the Agricultural College of Fălticeni" and the Suceava County
School Inspectorate. The "Pacifist Pandicorns" is also the name of the team made up of children who,
by means of learned methods and techniques, mediate (reconcile) conflicting pupils. The students in the
school know that the mediating students help them settle the quarrels through "noble mediation" or
friendly mediation. In order to become a mediator, it is necessary to express your intention, to have the
necessary skills for a good mediator and to participate at the training sessions.

Proiectul „Pandicornii Pacifiști” s-a materializat ca urmare a informațiilor primite în cadrul

activităților desfășurate prin intermediul unor proiecte europene. Unul dintre proiecte este Proiectul
Grundtvig "Mediation for communication"-"Medierea conflictelor pentru optimizarea comunicarii in
mediul educational, social si cultural" coordonat de Asociaţia „Generaţii pentru generaţii a părinţilor
elevilor Colegiului Agricol Fălticeni” și Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava. Atelierele de lucru,
întâlnirile metodice, cercurile pedagogice cu teme referitoare la mediere, conflict, comunicare mi-au
176
oferit metode și strategii de lucru cu elevii, părinții, sau profesorii pentru armonizarea comunicării dintre
toți cei implicați în procesul instructiv-educativ. Am participat la întâlnirea din cadrul proiectului
menționat mai sus, din perioada 24-27 martie 2015 desfășurată în Gijon-Spania, ceea ce a contribuit la
acumulare de resurse, metode, tehnici, în vederea gestionării situațiilor conflictuale apărute în mediul
educațional sau în comunitate.
În cadrul relaţiilor dintre oameni, de multe ori apar şi situaţii neprevăzute, menite să umbrească
buna înţelegere şi cooperarea în cadrul grupurilor sociale şi/sau instituţiilor. Idealul tuturor în relaționare,
dar mai ales al managerilor de instituţii, este ca organizaţiile pe care le conduc să funcţioneze fără
asperităţi, iar între angajaţi să domnească pacea şi liniştea.
Conflictul intervine atunci când apar diferenţe de idei, de viziuni, când cineva doreşte să impună
o anumită idee sau strategie care nu e cunoscută sau nu e pe placul tuturor. El are rolul său în dinamica
organizaţională, iar afirmaţia „din contradicţii se naşte progresul” nu e deloc gratuită.
Sursele conflictului pot fi extrem de numeroase. Rezolvarea conflictelor depinde, în mare măsură,
de anumite opţiuni strategice ale managerilor sau ale celor în măsură să le rezolve, dar au la bază
comunicarea şi respectul dintre oameni, sau, opusul lor, lipsa de comunicare şi non-respectul.
Oamenii negociază în fiecare zi a vieții lor, deși de cele mai multe ori nu conștientizează
acest lucru.). Negocierea este o metodă eficientă de găsire a soluțiilor pentru satisfacerea unor necesități,
cu mențiunea că rezultatul negocierii trebuie sa fie acceptabil pentru părți.
Oamenii pot să evite medierea/negocierea, crezând ca a negocia înseamnă a renunța la
propriile dorințe, a intra în conflict cu cineva sau a-i intimida pe ceilalți pentru a-i determina să facă nițte
concesii; aceste lucruri se pot întâmpla doar când nu se cunosc destule lucruri despre negociere. Trebuie
subliniat faptul că evitarea sau neglijarea conflictului, în speranţa că se va rezolva de la sine duce, în cele
din urmă, la acutizarea lui
Dintre modalităţile de rezolvare a conflictului, negocierea şi manipularea sunt procedurile care
nu pot lipsi din arsenalul de metode, fiind pe cât de efective, pe atât de “onorabile”.
În cadrul oricărei medieri, trebuie evitate câteva erori comportamentale considerate „clasice”. Acestea
sunt:
 agresivitatea şi personalizarea (legarea unei situaţii conflictuale de o anumită persoană,
considerarea diferenţelor de idei ca pe atacuri la propria persoană şi, reciproc, atacarea
persoanelor şi nu a ideilor pe care acestea le exprimă);
 uni-raţionalismul (a considera că există o raţionalitate unică, de regulă cea care susţine
propriile poziţii);
 ne-ascultarea (a nu şti să asculţi cu răbdare, înţelegere şi fără prejudecăţi, partenerii de
negociere).
Având la bază o bună pregătire teoretică, exemple de bune practici și aplicând creativitatea și
diferențierea specifică necesară unicității fiecărei situații, am realizat la Școala Gimnazială Nr.10
activități desfășurate sub sloganul „Toleranță de nota 10 la Scoala Nr.10” Activitățile desfășurate au vizat
promovarea, dezvoltarea toleranței ca și calitate atât la elevi cât și la adulții implicați în educație. Masa
rotundă a toleranței” a adunat părinți, elevi, cadre didactice care au acceptat printre altele și că „Toleranța
este o atitudine activă, generată de recunoașterea drepturilor universale ale persoanei umane”
Continuarea acestei mese rotunde a fost lansarea programului „Nobila Mediere”.
Programul ”Medierea nobilă” a fost introdus în școlile din Anglia dupa ce fost pilotat prima dată
în special în Irlanda de Nord pentru a preveni conflictele religioase dintre anumite grupări. Materialul
acesta este inspirat atât de informațiile luate din proiectul Grundving menționat mai sus dar am coroborat
și cu alte informații din cadrul cursului on line organizat de Vistop) –‘’Violence in Schools Trainning
OnlineProject, un proiect European fundat de Socrates/Comenius: Managing School Violence and
Bullying: A Whole School Approach for Teachers Course.

177
 Am prezentat programul cadrelor didactice și cadrele didactice care doresc, prezintă la clasă
programul. Prezentarea la clasă presupune explicarea a ce reprezintă medierea, care sunt abilitățile
mediatorilor, care sunt regulile care trebuie îndeplinite precum și spatiul alocat medierii. Elevii doritori
să devină mediatori se anunță după care cadrul didactic îi pregătește. În urma unui interviu cu elevii
pregătiți la clase, consilierul educativ, consilierul școlar și alți 2 profesori vor alege echipe (2-3) de
mediatori.
Mediatorii formați vor lucra după regulile mediatorilor:
1. Mediatorii păstrează bine secretele!
2. Mediatorii nu-ți vor spune ce să faci!
3. Mediatorii nu țin partea nimănui!
Reguli vor avea și cei care dispută o problemă:
1. Nu întrerupe!
2. Evită să blamezi; să acuzi o altă persoană!
3. Evitați vorbitul urât și atribuirea de probleme!
4. Nu întrerupe! nu vorbiți urât și nu puneți porecle!
5. Încearcă să nu dai vina sau să opresați/acuzați!
Întrebări și răspunsuri legate de procesul medierii în școală:
ÎNTREBARE: Ce înseamnă un bun mediator?
RĂSPUNS: un bun mediator știe să comunice cu colegii, să le răspundă la întrebări.
ÎNTREBARE: E vreun adult în cameră când este un proces de mediere?
RĂSPUNS: Da, este un adult afară.
ÎNTREBARE: Cum sunt anunțați elevii că există un centru de mediere a conflictelor?
RĂSPUNS: exista afise, iar elevii elevii mediatori impart pliante pentru fiecare clasa si mai mult decat
atat poarta o banderola colorata la mana.
ÎNTREBARE: cum procedează elevii?
RĂSPUNS: când apare vreo cearta, elevii merg și cer ajutorul mediatorilor care se retrag într-un spațiu
amenajat simplu și special. În acest spațiu există o masă, pancarde cu mesaje specifice și foi albe pe care
se notează pe scurt problema. Există foi cu acordul(acceptul)medierii pe care elevii îl semneaza,precum
și biletele pe care sunt notate pe scurt date despre elevi.
Elevii mediatori poartă o banderolă de o anumita culoare pe mâneca. Elevii mediatori își aleg un nume
de exemplu: ”Prietenii elevilor,” ”Echipa de intervenție” etc. Elevii din școala știu că elevii mediatori îi
ajută să aplaneze certurile prin ”nobila mediere” sau mediere pe cale amiabilă.
Întrebare: Cât durează în general, rezolvarea unui conflict?
Răspuns: 15 minute dacă nu sunt probleme grave, dacă sunt durează mai mult
Întrebare: Dacă nu se rezolvă într-o sesiune, care e următorul pas de urmat?
Răspuns: Primim și dăm feed-back, îi lăsăm o săptămână și îi chemăm din nou să vedem dacă problema
s-a rezolvat.
Întrebare: Cum știe un mediator ce să spuna profesorului despre medierea făcută?
Răspuns: Mediatorii povestesc profesorului doar ce urmează să se întâmple, nu îi cer sfatul decât atunci
când nu pot rezolva cazul.
Întrebare: Sunt unele zile mai bune pentru mediere sau altele mai puțin bune, cum ar fi zilele de luni?
Răspuns: Luni elevi sunt mai obosiți după weekend, medierea ar fi mai bună în mijlocul săptămânii, cum
ar fi zilele de miercuri sau joi.
Întrebare: Ce se întâmplă cu acordurile semnate și cine are acces la ele?
Răspuns: Sunt ținute în dosare și nici profesorul sau directorul nu au acces la ele, doar consilierul
școlii(psihologul)
Întrebare: Toți elevii pot fi mediatori? Ce se întâmplă dacă și mediatorii intră în conflict?
Răspuns: Conflictul dintre ei va fi mediat de asemenea de alți mediatori.

178
Toți copii se ceartă în clasă, pe terenul de fotbal, chiar și mediatorii
Procesul medierii are ca suport părinții, cadrele didactice sau alți adulți voluntari care doresc să
se implice. Procesul medierii ajută la responsabilizarea copiilor. Rezultatul e că au sentimentul
aparteneței la propria școală și disciplina nu mai e ceva comandat de profesori sau de directorul școlii.
Copii devin responsabili, ei înșiși, prin conștientizarea propriilor acțiuni.
Este un singur profesor care are responsabilitatea de a-i antrena pentru mediere și acesta poate fi
psihologul școlii. Este ajutat de alți profesori din școală și doi părinți alături de consilierul educativ.
Echipa si-o poate forma fiecare după nevoi. Elevii mediatori au dat denumirea proiectului „Pandicornii
pacifiști” inspirându-se din comportamentul la ursul Panda sau din legendele despre Unicorn ”Vocea sa
(a unicornului) era deosebit de frumoasă și se asemăna cu clinchetul armonios al clopoțeilor. Blândețea
lui era atât de mare încât își ridica picioarele foarte sus pentru a evita să calce pe orice
viețuitoare...Unicornul va apărea din nou la momentul potrivit, când bunătatea va domni iarăși”
Elevii au creat și pagina de facebook, o filmare cu simularea unui proces de mediere; au realizat pliante
pe care le-au distribuit la elevi și au pus afișe în școală.

Bibliografie:
https://educatiafnonf.wordpress.com/category/proiect-grundtvig/page/2/
Medierea conflictelor în școală Cornelia Gherman
https://www.coe.int/en/web/children/violence-in-schools
https://www.facebook.com/PandicorniiPacifistiSV/

EU education
prof. Truşcan Magdalena-Simona
Colegiul Tehnic Mihai Băcescu Fălticeni, Suceava

This paper was aimed at offering an insight into EUcitesc, an action selected and accomplished within
the European Month of Literature, having a tremendous impact on both students and teachers, as direct
and indirect beneficiaries. The challenge came from the British Council (Romanian branch) by arousing
students’ interest in reading George Orwell’s dystopian novel ‘Nineteen Eighty-Four’, a rather difficult
target for the 10th graders. On the other side, there were echoes of the activity that gathered other
students in the school, wishing to take part in the challenge and to share their knowledge on dystopian
cultures and societies along history.

Unul din dezideratele în

educaţie privite cu responsabilitate de
către Uniunea Europeană este, încă de
la înfiinţare, sprijinirea statelor
membre prin cooperare reciprocă,
mobilităţi ale cetăţenilor, programe de
învăţământ comune, schimb de bune
practici pe toată durata vieţii.
Departamentul Educaţie al
Comisiei Europene este, în prezent,
constituit pentru a reflecta o serie de
iniţiative menite să-i ajute pe tineri să
beneficieze de o educaţie şi pregătire
optime pentru a obţine o slujbă în
179
orice locaţie de pe continent. Statele
membre, de comun acord, doresc să
evidenţieze potenţialul infailibil al
educaţiei şi al culturii, factori importanţi
pentru crearea de locuri de muncă,
creştere economică, egalitate socială şi
explorarea identităţii europene în
diversitate.
De un real foos în asimilarea
valorilor şi bunelor practici din spaţiul
european o constituie parteneriatele
locale, regionale şi naţionale, bineînţeles, cele
europene având un statut aparte, mult mai înalt.
În acest sens, British Counci este
organizația internațională a Marii Britanii pentru relații culturale și oportunități educaționale, având
misiunea de a construi și dezvolta relații de cooperare și înțelegere între locuitorii Marii Britanii și
cetățenii altor țări, ajutându-i pe oameni să-și îmbunătățească viața prin crearea de oportunități de
dezvoltare pentru ei, facilitând construirea unor legături strânse între persoane sau organizații și
contribuind la generarea unui climat de încredere. Membrii organizaţiei sunt activi în peste 100 de țări
din întreaga lume, în domeniul artei, al limbii engleze, al educației și societății civile.
Challenge-ul pentru luna octombrie a anului 2017 – Luna Europeană a Literaturii (European
Month of Literature) – a venit din partea Consiliului Britanic România (membru organizator al Uniunii
Europene a Institutelor Culturale Naționale) încă din timpul vacanţei de vară şi a fost acceptat de un
număr mare de elevi ai Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu“ din Fălticeni (jud. Suceava), îndeosebi din
clasele a X-a. Pentru liceeni, un prim pas al provocării a fost lectura de vacanţă a romanului ‘Nineteen
Eighty-Four’ de George Orwell pentru a face faţă task-urilor specifice. În acest sens, 26 octombrie a
reprezentat momentul derulării activităţii ‘Do We Live in a Dystopian Society?’ care a avut un caracter
interdisciplinar inedit şi un feed-back extrem de pozitiv.
Incipitul activităţii a fost realizat de prof. Eleonora Bulboacă în limba română, prin relevarea
elementelor terminologice în romanul distopic, urmat de două lucrări ale elevelor Iliuţă Andreea XII E –
„George Bacovia, poetul universului distopic“ şi Clipa Andreea X A – „Însoţitorii lui Harap-Alb –
reprezentări distopice“.
Sectiunea în limba engleză a debutat printr-o incursiune în viaţa tumultuoasă şi în opera plină de
repere a scriitorului britanic George Orwell, insistând pe acţiunea romanului distopic „1984“, în
expunerea prof. Simona Truşcan. Extinzând tematica la un nivel de conştientizare socială, echipele de
elevi ai clasei a X-a A Peiu Teodor, Ştefan Adriana, Stănică Cezar şi Văcăriţa Denis şi-au argumentat
opiniile privind tematica stabilită într-un ‘debate’ prezentat punctual. Elevul Mogârzan Darius (X E) a
expus auditorilor regulile şi condiţiile de voting iar juraţii au notat în fişele de evaluare atât echipele, cât
şi activitatea fiecărui ‘team speaker’ în funcţie de stilul abordat, conţinutul prezentării, strategia folosită.
Elevii şi-au construit discursul în limba engleză în jurul aspectelor socio-politice stringente cu
care se confruntă umanitatea, creionând, prin prisma lor, multiplele faţete ale societăţii contemporane.
Chiar dacă au existat un ‘best speaker’ şi o echipă câştigătoare, complexitatea temei dată de stăpânirea
termenilor-cheie şi timpul petrecut în documentare demonstrează preocuparea manifestată de fiecare
participant de a-şi evidenţia şi dezvolta competenţele lingvistice şi oratorice. Elevii au mai câştigat o
provocare şi, aşa cum au afirmat, „vor exista şi altele“.

180
 Uniunea Europeană – istoric și prezent
prof. Sfichi Florentina Elena
Colegiul Economic Colegiul Economic Dimitrie Cantemir Suceava

The situation generated by the Brexit has raised lots of controversial issues about the ideals that led to
the creation of the European Union. Youngsters have different views maybe, but they can’t make an
informed decision without going into the matter further. Participating in the European projects, like
Erasmus+, students can improve their knowledge of the foundations of the EU, its history, guidelines
and impact on their lives and their fellow citizens. By carrying out research about the EU they’ll be more
aware of the benefits and possible drawbacks of sharing a currency, a common market, a borderless
territory, common laws and principles.

Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava este implicat, în perioada noiembrie 2018 –
octombrie 2020, într-un parteneriat strategic la nivel European, în cadrul unui proiect Erasmus+KA2 cu
titlul “United States of Europe: Fraternity, Unity, Liberty”. Școlile partenere provin din țări europene
dezvoltate: Portugalia, Spania, Cehia, Italia, Polonia, care beneficiază de avantajele UE de multă vreme.
Proiectul își propune să îmbunătățească cunoștințele elevilor despre bazele UE, istoria și
orientările acesteia și impactul asupra vieții lor și a concetățenilor fiecărei școli participante. Prin
efectuarea cercetărilor despre UE, vor fi mai conștienți de avantajele și (posibilele) dezavantaje ale
monedei unice, pieței comune, ale teritoriului fără frontiere, ale legilor și principiilor comune. Elevii
descoperă informații despre diferitele instituții care compun UE, despre acțiunile acestora pentru a
proteja interesele comunității, despre administrarea monedei euro, despre finanțarea bugetului UE.
Datorită acestui proiect elevii implicați au posibilitatea de a călători în străinătate și, pentru câteva
zile, de a experimenta viața într-o altă țară membră a UE. Ei își dezvoltă astfel autonomia, învață mai
mult despre relații interumane, își gestionează eficient timpul și banii.
Proiectul promovează învățarea limbii engleze și asimilarea de informații cu un conținut
multidisciplinar (istorie, etică, cetățenie activă, geografie, economie, limba engleză și TIC), toate având
ca scop creșterea cunoștințelor elevilor cu privire la UE și consolidarea dialogului intercultural.
În perioada 10.12.2018 – 14.12.2018, profesori și elevi din şcolile partenere au participat la prima
mobilitate în cadrul proiectului, în Tenerife, Spania, la Instituto de Enseñanza Secundaria Los Cardones.
Gazdele au impresionat plăcut participanții prin programul
propus și printr-o organizare de excepție a activităților care au avut
ca temă centrală ”How much do we know about EU?”.
Pe parcursul a 5 zile consecutive profesorii din școlile
participante au implicat elevii într-o serie de activităţi care au avut
ca scop îmbunătățirea cunoștințelor despre istoria UE, obiectivele
UE, avantajele UE, instituții reprezentative, țări care fac parte din
UE etc. Totodată, elevii au prezentat rezultatele cercetărilor (anchete
selective de piață pe bază de chestionar și interviu) realizate în țara
lor, care au avut ca scop testarea cunoștințelor elevilor și comunității
locale legate de UE. Astfel, cu toții au căutat informații despre cum
anume a luat naștere Uniunea Europeană, care sunt cele 6 țări
fondatoare și care sunt țările care au aderat ulterior, cum s-au
schimbat viețile cetățenilor de-a lungul timpului, având în vedere
reformele care au avut loc. Elevii au subliniat modificările produse
în țara de origine odată cu aderarea la Uniunea Europeană: libertatea
de a călători în țările membre ale Uniunii, posibilitatea angajării cu
drepturi depline în alte țări ale UE, trecerea la sistemul Bologna în
181
cadrul învățământului superior, oportunitatea de a studia în alte țări europene, în care studiile universitare
sunt mai ieftine pentru tinerii europeni decât pentru cei din afara UE și de a primi burse de studii

Discuțiile în cadrul workshop-urilor s-au canalizat către politicile si reformele propuse de către
Uniunea Europeană: sprijinirea unei societăți bazate pe cunoaștere, asigurarea libertății, siguranței și
dreptății, deschiderea politicii comerciale, protecția consumatorilor, încurajarea competitivității
economiei europene.
Obiectivele derivate ale acestor activităţi au fost îmbunătățirea cunoștințelor elevilor despre
bazele UE, istoria și orientările acesteia și impactul asupra vieții lor și a concetățenilor fiecărei școli
participante. Activităţile s-au derulat în săli multimedia din şcoala gazdă, iar metodele şi materialele
didactice folosite au fost: lucrul pe echipe, prezentări Power Point, video-uri, Kahoot, Mentimeter,
conversaţia euristică, brainstorming, internet, calculatoare, imprimante.
Principalele activități care se vor derula pe viitor în cadrul proiectului vor avea ca teme: un tur cu
ghid în jurul instituțiilor UE în Bruxelles, Belgia, ocazie cu care elevii vor vizita instituțiile UE și vor
colecta informații despre acestea (Unde se iau deciziile? Cum sunt reprezentate țările membre? De cine
este condusă Uniunea Europeană?); efectuarea de cercetări la nivel European cu privire la afacerile
economice în UE, educația, tinerii și cultura în UE; UE și drepturile omului; UE și mediul; Parlamentul
Statelor Unite ale Europei.
Pentru a ilustra cunoștințele dobândite, elevii vor concepe ziare virtuale și vor produce filme
utilizând Animoto / Biteable / Magisto / MovieMaker, vor crea webquest-uri; vor demara o campanie
pentru a trage atenția asupra problemelor de mediu; vor simula a sesiune a Parlamentului European, vor
dezbate diverse probleme cu care s-au confruntat și

vor prezenta propuneri de rezolvare a problemelor detectate. La finalul fiecărei mobilități, elevii vor
concepe câte o secțiune a jocului educativ Trivial Pursuit ce va fi promovat în cadrul școlilor la finalul
proiectului.
Prin abordarea acestei teme, elevii vor aprofunda istoria UE și vor fi capabili să identifice
aspectele economice, educaționale, financiare, umanitare, de apărare, învățare despre proceduri și
protocoale în cadrul UE, devenind astfel conștienți de patrimonial cultural European. De asemenea,
tinerii vor conștientiza și aprecia valorile Uniunii Europene, comune tuturor statelor membre, într-o
societate în care au întâietate toleranța, justiția, solidaritatea și combaterea discriminării, valori care sunt
parte integrantă din modul European de viață și reprezintă temelia pe care s-a construit UE, fiind
consfințite prin Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale a UE: demnitatea umană,
libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, drepturile omului.

182
 Experienţa didactică dobândită prin participarea la derularea de proiecte
prof. înv. primar şi preşcolar, Sariu Georgeta Adriana
Liceul Teoretic Carmen Sylva, Eforie Sud

Educational school projects are the natural result of changes that have occurred in the life of school
organizations following the implementation of the process of democratization and reform of the national
pre-university education system. For the field of education, the literature proposes several definitions
which, in essence, do not differ fundamentally from those formulated for the economic field: - a set of
general intentions regarding the orientation of individual or institutional development; - the intention to
take an action of an ameliorative nature whose essential aspect is the anticipatory character; - the sure
path of responsible involvement of students in society. In recent years, I have worked with innovative
teachers, keen on communicating and learning about school interests. These projects offer students the
opportunity to work in a team, collaborate with each other and with partners in other countries, search
for their own information, improve their communication in English and use their computer. Participation
in these projects allows pupils to participate in a different type of activity than the traditional one, which
requires involvement, research, investigation, collaboration between them and communication in
another language. As a result of this project, we found improvement of a relationship between the
teachers and the students, as well as an increase of pupils' learning process, by carrying out more extra-
curricular activities with collaborative students. eTwinning projects help increase the quality of learning
activities with student, so the independent activity of students becomes so conclusive. Learning through
discovery provides learners with a curricular knowledge that is easy to update once passed through their
own filter. All these opportunities offer pupils to participate in the eTwinning learning projects.

Proiectele şcolare educaţionale sunt rezultatul firesc al schimbărilor care au intervenit în viaţa
organizaţiilor şcolare ca urmare a implementării procesului democratizării şi reformării sistemului
naţional de învăţământ preuniversitar de stat. în ultimii ani orientarea educaţiei a evoluat sub influenţa
schimbărilor sociale, economice şi politice fundamentale de la simplă achiziţie de cunoştinţe şi formarea
unor deprinderi practice la dezvoltarea atitudinilor şi competenţelor sociale şi profesionale care permit
individului să se dezvolte ca o persoană creativă, adaptativă şi deci cu sanse mari de integrare socială.
Instituţiile de învăţământ preuniversitar s-au transformat treptat din organizaţii rigide în organizaţii
flexibile care, priveşte produsul final, tânărul, pregătit din toate punctele de vedere pentru integrarea
socială. Noţiunea de proiect este definită aproximativ identic atât de dicţionare cât şi de diferiţi autori,
diferenţele de abordare fiind date de regulă de tipologia acestora. Din lucrarea Managementul proiectului,
autori D.Dumitrascu şi R.V. Pascu de la Universitatea L.Blaga, Sibiu se pot reţine câteva definiţii în care
se regăseşte esenţa proiectelor şcolare educaţionale ca de exemplu:

- imaginea unei situaţii pe care ne gândim să o atingem; un demers specific care permite structurarea
metodică a unei realităţi viitoare;
- prima formă a unui plan care urmează să fie discutat şi aprobat pentru a primi un caracter oficial şi a fi
pus în aplicare;
- un set planificat de acţiuni cu o dată de început şi o dată de sfârşit, cu o echipă şi un buget alocat acestui
scop, conduse de un manager.
- un ansamblu de activităţi intercondiţionate, realizate într-o maniera organizată, cu momente de început
şi de sfârşit clar definite, pentru a obţine rezultate specifice care să satisfacă necesităţile derivate din
planul strategic al unei organizaţii;
- un efort complex netipic cu scop bine precizat, fără caracter de rutină, limitat în timp, buget, resurse,
costuri, cerinţe de performanţa, concepută să întâmpine necesităţile consumatorului .

183
Aceeaşi autori, acceptând multitudinea punctelor de vedere privind definirea proiectului, sintetizează
conţinutul noţiunii astfel:
- este o metodă care permite trecerea de la idee la acţiune structurând diversele faze ale acestui proces;
- se pune în practică modificând mediul în care se derulează;
- ia formă într-un context social, spaţial şi temporal specific;
- deţine o dimensiune educativă şi permite indivizilor să înveţe experimentând;
- este produsul unei munci colective;
- implică obligatoriu o evaluare care permite efectuarea unei legături între idee şi acţiune.
Pentru domeniul educaţiei, literatura de specialitate propune câteva definiţii care, în esenţă, nu
diferă fundamental de cele formulate pentru domeniul economic:
- un set de intenţii generale privind orientarea dezvoltării individuale sau instituţionale;
- intenţia de a intreprinde o acţiune cu caracter ameliorativ al carui aspect esenţial îl constituie caracterul
anticipativ;
- o cale sigură de implicare responsabilă a elevilor în problematica societăţii.
În ultimii ani am lucrat alături de profesori inovatori, dornici de comunicare şi cunoaştere a
intereselor şcolare şi nu numai, ale elevilor şi mentorilor lor din diferite şcoli şi ţări.Obiectivele
proiectelor au fost: dezvoltarea unor competenţe, abilităţi de comunicare în limba engleză, cunoaşterea
frumuseţilor culturale şi geografice ale ţărilor europene implicate în proiect, dezvoltarea unor competenţe
şi abilităţi de utilizare a calculatorului şi a unor aplicaţii TIC.Aceste proiecte le-a oferit elevilor
posibilitatea de a lucra în echipă, de a colabora între ei şi cu partenerii din celelalte ţări, de a-şi căuta
singuri informaţiile, de a-şi îmbunătăţi comunicarea în limba engleză şi de a utiliza calculatorul. Elevii
şi-au folosit creativitatea, cunoştinţele de limba engleză, de geografie şi chiar cunoştinţele de cultură
generală pentru participarea la aceste proiecte. Participarea la aceste proiecte le-a permis elevilor de a
participa la alt gen de activitate, diferit de cel tradiţional, care le-a solicitat implicare, cercetare,
investigare, colaborare între ei şi comunicare într-o altă limbă. În urma derulării acestui proiect am
constatat o îmbunătăţire a relaţiilor profesor- elev, elevi-elevi, cât şi o creştere a procesului de învăţare
al elevilor, prin realizarea mai multor activităţi extraşcolare cu elevii cu rol colaborativ. Proiectele
eTwinning permit creşterea calităţii activităţilor de învăţare desfăşurate cu elevii, activitatea
independentă desfăşurată de elevi devine, astfel, concludentă. Învăţarea prin descoperire asigură elevilor
o dobândire conştientă a conţinutului curricular, acesta fiind uşor de reactualizat, o dată trecut prin filtrul
propriu.
Toate aceste oportunităţi le oferă participarea cu elevii la proiectele educaţionale de pe platforma
eTwinning.
Acestea sunt proiectele la care am participat, sunt mândră de certificatele obţinute şi mă gândesc
să încerc experienţa de iniţiator de proiect eTwinning.
Winter holidays in my country

Acest proiect s- a desfăşurat pe toată întinderea lunii decembrie, lună

bogată în evenimente ce pot fi transformate în activităţi inedite, plăcute şi
educative şi a marcat evenimentele specifice fiecărei tări participante,
dezvoltând participări comune, specifice anotimpului iarna.
We and the nature
Dragostea şi comuniunea cu natura, protejarea şi folosirea acesteia ca
sursă de inspiraţie, a constituit tema ecestui
interesant proiect.
Spring story

184
 O frumoasă poveste a primăverii spusă de copii!Când sunt copiii şi oamenii, în general, fericiţi?
Pimăvara trezeşte în noi renaşterea la viaţă, veselia, credinţa că putem fi veşnici, asemenea naturii.

From my country ...... in Europe

Istoria Europei şi a ţării a constituit sursa de inspiraţie a acestui

proiect. S- a încheiat de curând şi aşteaptă verificarea muncii depuse.

Bibliografie:
Cojocariu, V.M. - Introducere în managementul educaţiei, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 2004;
Gherguţ A., Ceobanu C.- Elaborarea şi managementul proiectelor în serviciile educaţionale, Ghid practic,
Iasi, Editura Polirom, 2009;
Ilie V.- Elemente de management şi leadership educaţional, Piteşti, Editura Paralela 45, 2000;
Joiţa E.- Management educaţional. Profesorul manager: roluri şi metodologie, Iaşi, Editura Polirom,
2000;
Opran C., Stan S. - Managementul proiectelor. Teorie şi cazuri practice, Iaşi, Editura Sedcom Libris,
2005.

Experiențe educaționale europene

prof. înv. primar Rebenciuc Loredana
Școala Gimnazială Moldova Sulița

Implicarea şcolilor în dezvoltarea de proiecte educaţionale este direct corelată cu dezvoltarea

competenţelor resursei umane şi creşterea calităţii actului educativ.
Noul program al Uniunii Europene pentru educație, formare, tineret și sport pentru perioada 2014
– 2020, ERASMUS+, aduce numeroase oportunităţi de învăţare pentru tineri şi adulţi, în toate sectoarele
educaţiei: învăţământ preuniversitar, educaţia adulţilor, învăţământ universitar, formare profesională şi
tineret.
Majoritatea elevilor europeni petrec 9 sau 10 ani în şcoală. Durata învăţământului obligatoriu
diferă de la o ţară la alta, la fel şi vârsta la care copiii încep şcoala - în general la 5 sau 6 ani.
Sistemele europene sunt diversificate şi au o abordare generală, pentru a le oferi elevilor
cunoştinţele de bază şi competenţele de care au nevoie în viitor. Deşi fiecare ţară din UE răspunde de
propriul sistem de educaţie şi de materiile predate, Comisia Europeană sprijină eforturile naţionale
menite să amelioreze calitatea învăţământului
În Europa există peste 4 000 de instituţii de învăţământ superior, în care lucrează circa 1,5
milioane de persoane şi învaţă peste 19 milioane de studenţi. În fiecare an, universităţile europene ocupă
locuri fruntaşe în topul mondial al celor mai bune 100 de universităţi. Cu toate acestea, taxele de studiu
se menţin la niveluri rezonabile.
Dată fiind posibilitatea de a transfera, de la o universitate la alta, cursurile, calificările sau
oportunităţile de cercetare, cetăţenilor europeni le este acum mai uşor ca niciodată să studieze în
străinătate sau să îşi echivaleze diploma pentu a lucra în altă ţară.
Programele de formare profesională permit dobândirea competenţelor de care cetăţenii au nevoie pentru
a fi competitivi pe piaţa mondială a muncii. Acest tip de învăţământ, bazat pe ucenicie, este de obicei
legat de o anumită meserie şi combină studiul teoretic cu experienţa practică. Se poate desfăşura la nivelul
învăţământului secundar sau post-secundar, dar nu este echivalent cu învăţământul superior. Potrivit

185
ultimelor date, numărul elevilor şi studenţilor
înscrişi la toate formele de educaţie, de la
învăţământ primar până la studii de doctorat, se
ridică la peste 93 de milioane.
Astfel, în perioada 12-20 iulie 2015,
împreună cu alte cadre didactice de la Clubul
Copiilor din Câmpulung Moldovenesc, jud.
Suceava, am participat la un Festival
Internațional bazat pe un schimb de experiență
culturală prin diferite activități culturale și
artistice la care au participat copiii Grupului
Folcloric ,, Floare de Colț’’ și Corala Academica
din Câmpulung Moldovenesc alături de
grupurile folclorice din Grecia, țara gazdă și alte țări, membre ale Uniunii Europene.
Obiectivele acestui proiect au fost:
- Atragerea/implicarea colaborării și participării instituțiilor școlare la proiecte europene;
- Îmbunătățirea relațiilor cu membrii grupurilor din comunitatea europeană;
- Îmbunătățirea aptitudinlor sociale și culturale;
- Promovarea conștiinței interculturale și artistice;
- Îmbunătățirea cunoștințelor lingvistice.
Obiectivul final a fost identificarea și împărtășirea bunelor practici care pot fi implementate la
nivel local.
Sesiunile de comunicare au fost constructive, iar participanții au conturat idei despre sistemele
educative din ţările de proveniență și au prezentat aspectele esențiale, elementele ce dau unicitate fiecărui
sistem educațional în parte cu exemple de bună practică în ceea ce privește soluțiile proprii la problemele
comune cu care se confruntă sistemele educative europene.
Activitățile au fost deosebit de interesante și au respectat întocmai programul stabilit de
organizatori. Astfel, după activitățile de ice-breaking s-au adus în discuție diverse subiecte precum:
conturarea situației actuale din propria instituție cu aspectele ce trebuie îmbunătățite și cu diverse
elemente specifice, cooperarea cu părinţii (facilităţi/dificultăţi), stiluri de comunicare, stimularea elevilor
in cadrul activităților cultural- artistice, consilierea parentală etc.
Au fost desfășurate mai multe activități:
1. Sesiunea de bun venit – prezentarea participanților;
2. Vizita culturală în Atena;
3. Dezbateri/ateliere de lucru pe teme diferite;
4. Participarea la Festivalul de cântec și folclor internațional;
5. Evaluarea proiectului și planul de diseminare, masa festivă.
Materialele oferite de organizatori au fost bogate în conținut și bine realizate. La finalul
programului s-au trasat concluzii pertinente și s-au evaluat prezentările pe care participantii le-au realizat.
Fiecare participant și-a prezentat țara, orașul și școala de proveniență, oferind, astfel, informații
despre propriile sisteme educaționale, artistice și culturale, ceea ce a contribuit la înțelegerea diversității
tradițiilor și culturilor Europei, a diversității predării și învățării în școlile din Europa, a diversității
sistemelor de calitate europene în educație. Am avut astfel posibilitatea să împărtășim bune practici cu
alte cadre didactice din alte țări europene, să consolidăm competențele lingvistice, sociale și artistico-
culturale, să descoperim metode și stiluri noi de comunicare interactivă, să identificăm și să găsim soluții,
pentru depășirea dificultăților de comunicare și relaționare.
Proiectul și-a atins toate obiectivele propuse, participanții și-au îmbunătățit competențele și
abilitățile profesionale, dar și pe cele personale, stabilind legături și viitoare colaborări cu profesori din

186
țările participante. De asemenea, participanții au beneficiat de dialog, interacţiune şi formare
multiculturală ce vor fi consolidate în procesul de predare – învăţare – evaluare prin noi abordări şi
strategii inovatoare ale actului educaţional.
Concluzia este că, prin participarea la aceste programe prin diferite activități, relațiile cu
comunitatea din UE vor fi îmbunătățite, implicarea acestora în viața școlii contribuie la crearea unui
climat favorabil colaborării, facilitând evoluția educațională.

Educația formală în spațiul european

prof. înv. primar Dima Gabriela
Școala Gimnazială Nr. 28, Galați

Through this training course in Malta, I have been able to improve my ability to communicate in English,
to get acquainted with different cultures and learning systems of other countries in a European
framework, along with teachers from other countries, information. The exchange of ideas and best
practices has enriched and diversified our working methods, has opened the way to conceiving and
promoting new projects and partnerships, the methods and techniques we have learned, helping us to
develop pupils' communication and relational skills, we stimulate creativity and motivation to learn
everything, leading to school success.

În cadrul proiectului EARLY EDUCATION FOR INCLUSION, am urmat cursul de formare

SPICE UP FORMAL EDUCATION desfășurat în Malta în perioada 4-12 octombrie 2017 care a fost
organizat de Edu2grow Association cu sediul în Portugalia.
Au participat un număr de 32 de persoane din 11 ţări: Suedia, Croația, Ungaria, Polonia,
Germania, Estonia, Serbia, Grecia, Cehia, Portugalia și România.
Cursul a urmărit o serie de obiective. În primul rând, dezvoltarea competenţelor de utilizare a
metodelor de educaţie non-formală în context european prin aplicarea metodelor de educatie nonformală
în diferite contexte cu scopul de a creşte motivaţia elevilor. Alt obiectiv a constat în identificarea
modalităților de realizare a transferului de cunoştinte şi a metodelor aplicate atât între diferite zone
culturale (cel putin 3 ţări) cât şi între elevi de vârste diferite, prin adaptare activă și dezvoltarea
competenţelor (digitale, practice) legate de modalităţile de aplicare a educaţiei non-formale într-un mediu
formal. Un alt obiectiv a urmărit creşterea încrederii participanților de a folosi metode non-formale, de
a-şi folosi propriile competenţe prin promovarea cooperării europene în domeniul educaţiei prin
consturirea de parteneriate cu respectarea diferenţelor culturale. Și nu în ultimul rând, creşterea
competenţelor de comunicare în limba engleză, de comunicare non-verbala, lucrul în echipe
internaţionale, respectând diferențele culturale, folosind învățarea din experiența celuilalt.
Cursul s-a desfăşurat pe o perioada de 9 zile, având un program variat.
În primele două zile, s-au derulat activități de cunoaștere a echipei de formatori și de prezentare și
intercunoaștere ale cursanților.

187
 Tema acestor întâlniri a avut ca punct de referință Cultura și interculturalitatea. S-au derulat
jocuri interculturale referitoare la activitatea într-un proiect internațional de tipul cum să comunicați și
să vă conectați, team building în context internațional prin provocări culturale, discuții despre
stereotipurile și prejudecățile din sala de clasă. În final, a avut loc turul proiectului, explorând
manifestările exterioare ale culturii.
Tema următoarelor două zile a fost Comunicarea (asertivă, agresivă, pasivă), prin adaptarea acesteia
la grupa de vârstă. Activitățile și jocurile au vizat îmbunătățirea comunicării nonverbale, atât în în mediul
de lucru cât și în sala de clasă precum și managementul conflictelor.
Discuțiile au atins două puncte principale: pe de o parte completarea educației formale prin cultivarea
creativității prin metode nonformale în afara clasei, tipuri de activități outdoor, resurse educaționale în
aer liber precum și ateliere de creație, iar pe de altă parte educația inclusivă prin jocuri, metode și
instrumente pentru îmbunătățirea comunicării
În finalul acestor activități, am explorat peisajul urban Isla.
Tema celei de-a V-a zile a fost Creativitatea în educația inclusivă prin abordări actuale pentru
incluziune. Prin vizita de studiu la Esplora Interactive Science Centre – Kalkara, s-a adus în prim plan
interculturalitatea creativă și practica școlară prin studiu de caz, având loc activități interactive,
experimente și vizionare de film
Următoarele 3 zile au fost rezervate Grupurilor dinamice intra și intergrup și etapelor de
dezvoltare ale acestora:
1. Forming – formarea echipei (etapa de construire a fundației - cunoaștere, decizii independente)
2. Storming – etapa confruntărilor dintre personalitățile membrilor echipei; ”ciocnirea
personalităților” (confruntări directe, dorința impunerii mebrilor echipei sau liderului, renunțări).
Risc: blocarea echipei în această etapă.
3. Norming – etapa în care crește încrederea între membrii echipei și în lider (stabilirea regulilor,
metodelor de lucru, schimb de know-how).
Risc: rigiditatea regulilor, lipsa de participare activă a echipei în luarea deciziilor, care poate
duce la blocaje ale creativității.
4. Performing – faza în care leaderul nu este prezent permanent. El imprimă direcția și stabilește
proiectele membrilor, iar echipa lucrează unitar, este motivată și funcționează eficient,
manifestând dorința de autodepășire.
 Instrumente de lucru cu grupuri, activități de grupare. Lucrul cu părțile interesate.
 Evaluarea la jumătatea perioadei
O altă temă abordată a fost referitoare la Managementul conflictelor, cu trimitere către înțelegerea
problemelor, gestionarea conflictelor, medierea și negocierea conflictelor în mediul școlar
 Mediere și negociere – diferențe în abordări
 Competențe cheie. Dimanica grupurilor. Ateliere de lucru
Motivația. Instrumente de stimulare a motivației. Modelul ARCS, a reprezentat un alt punct forte
al acestei formări. Discuțiile asupra motivației s-au referit la construcția teoretică utilizată pentru a
explica acțiunile, dorințele și nevoile oamenilor, manifestate prin activarea sau energizarea
comportamentulului și orientarea direcției.
Prin metoda Cafeneau publică (World Cafe) s-a demonstrat stimularea motivației elevilor prin
activități școlare, comunicare și îmbunătățirea climatului clasei.
Interesante au fost referirile la caracteristicile organizațiilor interculturale ca provocări pentru sala
de clasă internațională, unde învățarea și educația pun accent pe dezvoltarea durabilă.
Cea de a VIII-a zi s-a finalizat cu o vizită la Școala Primară din Zabbar.
În ultima zi de curs, a avut loc Evaluarea, cursanții trebuind să propună proiecte interculturale, să
planifice activități de diseminare și valorificare a informațiilor primite, să demonstreze utilizarea
instrumentelor europene de certificare: certificat de mobilitate Europass, modernizarea pașaportului

188
lingvistic Europass și a pașaportului pentru abilități Europass, în final având loc ceremonia festivă de
înmânare a certificatelor.
Prin intermediul acestui curs de formare în Malta, am reușit să-mi perfecţionez abilitatea de a
comunica în limba engleză, să mă familiarizez cu diferite culturi şi sisteme de învăţământ al altor ţări
într-un cadru european, alături de profesori din alte ţări, favorabil schimbului informaţional. Schimbul
de idei şi de bune practici ne-au îmbogăţit şi diversificat metodele de lucru, ne-au deschis calea catre
conceperea si promovarea unor proiecte si parteneriate noi, metodele şi tehnicile însuşite la curs ajutându-
ne să dezvoltăm la elevi aptitudini de comunicare si relaționare, să le stimulăm creativitatea și motivația
de învățare, totul conducând către reușita școlară.

Rolul educaţiei în societatea cunoaşterii

prof. Ţurcanu Alina Petruţa
Liceul Tehnologic Iorgu Vârnav Liteanu, Liteni

The education for the knowledge society is the recent form of intellectual education, the response of
education to the challenges of the knowledge society. A society where knowledge has a determinant role,
we do not refer to knowledge itself, but for itself and for the society, where knowledge is value-oriented,
it is the knowledge society. The value orientation of knowledge refers to the selection of economic,
political, scientific, technical, cultural values according to the criteria recognized by the respective
communities according to common interests, with the aim of a society which growth as a whole.
Nowadays, more than ever, school has to become a formative institution in which the child's needs are
primary and not rigid structures to which he should adapt.

Motto: „Omul poate deveni om numai prin educaţie. El nu e nimic decât ceea ce face educaţia
din el”. – Immanuel Kant

Accesul la educaţie şi formare de înaltă calitate este fundamental pentru afirmarea Europei ca şi
societate a cunoaşterii şi ca actor de importanţă majoră pe scena unei economii mondiale globalizate.
Politica în materie de educaţie este stabilită de fiecare stat membru în parte. Totuşi, ţările convin asupra
obiectivelor comune şi fac schimb de bune practici în domeniu.
Noţiunea de „societatea cunoaşterii” este utilizată astăzi în întreaga lume, fiind o prescurtare a
termenului „societate bazată pe cunoaştere”.
Societatea cunoaşterii reprezintă mai mult decât societatea informaţională, înglobând-o de fapt
pe aceasta. Ea asigură o diseminare fără precedent a cunoaşterii către toţi cetăţenii prin mijloace noi,
folosind cu prioritate internetul, cartea electronică şi metodele de învăţare prin procedee electronice (e-
learning), urmăreşte extinderea şi aprofundarea cunoaşterii ştiinţifice şi a adevărului despre existenţă,
este singurul mod prin care se va sigura o societate sustenabilă din punct de vedere ecologic şi va fi o
nouă etapă în cultură. Societatea cunoaşterii asigură bazele unei viitoare societăţi a conştiinţei, a
adevărului, moralităţii, creativităţii şi spiritului.
Pentru realizarea societăţii cunoaşterii s-au definit o serie de vectori (tehnologici şi funcţionali)
care ar trebui introduşi în acţiune într-o succesiune firească pentru posibilităţile ţării noastre. Ceea ce
trebuie urmărit este o îmbinare între societatea informaţională şi elementele societăţii cunoaşterii,
imediat, fără parcurgerea succesivă a acestor etape, pentru o treptată transformare a celei dintâi în cea de
a doua. Pentru aceasta, calea de urmat este aceea a urmăririi vectorilor tehnologici şi funcţionali care duc
la societatea cunoaşterii.
În cadrul societăţii cunoaşterii au loc interacţiuni între diferite teorii ştiinţifice şi teorii ale
cunoaşterii. Din punct de vedere al cercetării ştiinţifice are loc înlocuirea cercetării cantitative cu
189
cercetarea calitativă, un demers de explorare şi înţelegere a unei problematici sociale sau umane, în
vederea construirii unei imagini complexe şi holiste. La nivelul curriculumului, noile abordări încearcă
să rezolve armonizarea diferitelor tipuri de educaţie (formală, nonformală, cognitivă, intelectuală, noile
educaţii, alternativele educaţionale), scindarea şi separarea disciplinelor (monodisciplinaritatea,
pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea), sinergia câmpurilor disciplinare.
Cadrele didactice şi formatorii sunt actori-cheie în orice strategie ce are în vedere stimularea şi
dezvoltarea unei societăţi şi economii. Având în vedere rolul cadrelor didactice în societatea cunoaşterii,
se impune sprijinirea corespunzatoare a cadrelor didactice şi formatorilor, definirea competenţelor,
incluzând aici competenţe metodologice, competenţe de comunicare şi relaţionare, competenţe de
evaluare a elevilor, competenţe psiho-sociale, competenţe tehnice şi tehnologice precum şi competenţe
de management al carierei. Apare nevoia formării unor indivizi capabili, în primul rând, să analizeze
situaţiile concrete, noi, şi să răspundă adecvat utilizând capacităţi de gândire logică, de rezolvare de
probleme, de gândire critică, de gândire divergentă etc. Trebuie formate deprinderi de învăţare continuă,
capacităţi de adaptare la noile situaţii.
Rolul profesorului este de a crea situaţii de învăţare în cadrul cărora elevul îşi conştientizează
demersurile de învăţare, rezultatele, neajunsurile şi îşi perfecţionează continuu activităţile de învăţare.
Consider că aceste abilităţi se educă, se învaţă, se exersează încă din primii ani de şcoală.
Învăţământul modern este centrat pe capacităţi şi competenţe. nu trebuie să abuzăm de memorie,
dar trebuie să cerem o memorizare de tip logic. Scopul educaţiei este dezvoltarea fiecărui individ pentru
a-şi putea valorifica potenţialul propriu.
Şcoala trebuie să formeze competenţe, nu doar să transmită informaţii. Aşa cum nu poţi stabili
un traseu până nu defineşti clar punctul unde trebuie să ajungi, tot la fel nu poţi stabili un curriculum,
fără să stabileşti clar competenţele care trebuie formate şi dezvoltate: competenţe de comunicare în
limba maternă şi în una sau două limbi de circulaţie internaţională, competenţe fundamentale de
matematică, ştiinţe şi tehnologie, competenţe digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru
cunoaştere şi rezolvarea de probleme), competenţe axiologice sau de valorizare (necesare pentru
participarea activă şi responsabilă la viaţa socială), competenţe pentru managementul vieţii personale şi
al evoluţiei în carieră, competenţe antreprenoriale, competenţe de expresie culturală, competenţe de a
învăţa pe tot parcursul vieţii.
Astăzi, mai mult ca oricând, şcoala trebuie să devină o instituţie formativă, în care primordiale
sunt nevoile copilului şi nu structuri rigide, la care acesta ar trebui să se
adapteze. Învăţământul centrat pe elev, mai mult decât oricând, trebuie să devină realitate, şi nu doar un
concept frumos formulat. Acest concept nu este nou, el fiind dezvoltat la începutul secolului 20 de mai
mulţi pedagogi români şi străini. Printre aceştia, o amintim pe celebra Maria Montessori, care punea în
centrul sistemului educaţional italian din prima jumătate a secolului 20 „măria sa copilul”.
Textul suspus analizei de faţă compară în esenţă sistemul tradiţional cu cel modern de educaţie.
Aşadar, sculptorul reprezintă tipul tradiţional al profesorului, care vede elevul ca o structură omogenă,
ce trebuie adaptată şi modelată conform realităţilor societăţii, respectiv unor principii care nu ţin seama
şi de nevoile particulare ale elevilor. În schimb, profesorul modern, vede elevul drept o entitate cu
identitate şi proces propriu şi unic de evoluţie, care necesită foarte mulţi factori, pentru ca această
evoluţie să fie una benefică şi să ducă la dezvoltarea elevului ca individualitate şi nu neapărat ca un alt
membru al unei mulţimi predefinite. Drept urmare, pentru ca elevul să se dezvolte armonios, profesorul
trebuie să ia în calcul o varietate de factori, pornind de la vârstă, abilităţi intelectuale, mediu familial,
etnie, mediu social din care provine, înzestrarea sau nu cu nevoi speciale de învăţare. Identificarea tuturor
acestor particularităţi presupune o cunoaştere temeinică a elevilor cu care profesorul colaborează pentru
a atinge multiple obiective, dintre care cel mai important trebuie să fie dezvoltarea armonioasă a
copilului, atât din punct de vedere intelectual, cât şi din punct de vedere moral.„Solul” de care copilul,
sau planta, în metafora de mai sus, are nevoie pentru a-şi atinge maturitatea, dezvoltarea sa armonioasă,

190
trebuie totodată identificat şi schimbat în funcţie de nevoile copilului. Acest lucru înseamnă că, dacă până
acum, şcoala se baza exclusiv pe ideea de omogenitate, este cazul ca, înainte de a ne proiecta activităţile
şi a ne propune anumite standarde, să ne bazăm pe anumite principii esenţiale. Primul dintre aceste
principii este acela al adapta abilităţii la nevoile elevilor noştri, nu toate clasele sunt la fel, nu toţi elevii
sunt la fel, drept urmare, nu toate orele vor avea aceeaşi structură şi nu toţi elevii vor atinge aceleaşi
obiective. Foarte importanteste faptul că nu toţi elevii au acelaşi ritm de învăţare, respectiv acelaşi interes
faţă de materia predată astfel că profesorul trebuie să identifice toate aceste nevoi şi să încerce să-şi
adapteze strategiile astfel încât să acopere cât mai mult aceste nevoi. Transformarea şcolii într-un mediu
în care elevul se simte important şi este încurajat în permanenţă pot transforma insuccesul şcolar într-un
fenomen izolat, şi nu unul de masă. Un alt principiu este cel al flexibilităţii prin care profesorul să poată
alege anumite conţinuturi sau anumite tehnici în funcţie de nevoile copiilor.Un alt principiu este acela al
colaborării, învăţarea ar trebui văzută ca o colaborare între doi parteneri, profesorul şi elevul, din
care, ambele părţ i au de câştigat.
În consecinţă, dacă înainte elevul era văzut ca o structură omogenă ce trebuia să primească şi să
reţină informaţii, adaptându-se în acelaşi timp unui cadru rigid ce-i îngrădea atât dezvoltarea, cât şi
exprimarea creativităţii şi personalităţii sale, în momentul de faţă, şcoala vizează din ce în ce mai mult
identificarea acestor particularităţi şi cultivarea lor, tocmai pentru ca elevul să nu fie doar o persoană ce
se va pierde într-o mulţime, ci o voce unică, puternică, capabilă să-şi croiască un drum unic şi de succes
în viaţă, fără a se baza prea mult pe ajutorul altora şi fără a fi înfrânt de eventualele eşecuri care pot
apărea în viaţă.
Cercetările psihopedagogice contemporane au arătat că cea mai eficientă investiţie a unei societăţi
este cea în educaţie, pentru a reuşi să răspundă exigenţelor societăţii. Dacă societatea contemporană este
o societate a cunoaşterii şi a acţiunii eficiente, atunci şcoala este chemată să pregătească viitorii
profesionişti pentru cunoaştere şi acţiune eficientă.
Într-o societate a educaţiei permanente ar trebui să domine eficienţa, calitatea dar şi conduita
morală. Pentru aceasta ar trebui reconsiderat statutul ştiinţelor socio-umane pe care se sprijină civilizaţia
şi cultura. Imperativele educaţiei viitoare, din perspectiva noului curriculum, sunt bine conturate, cu
proiecte generoase de ameliorare şi armonizare a sistemului de învăţământ cu dezideratele societăţii
noastre.
Politicile şi strategiile de asigurare a calităţii în sistemul naţional de învăţământ din România vor
fi permanent corelate cu orientările şi acţiunile promovate la nivel european şi mondial.
Ministerul Educaţiei, prin politicile promovate şi prin strategii specifice de aplicare a acestora,
asigură cadrul de realizare a calităţiilor serviciilor educaţionale, toate eforturile fiind concentrate pe linia
creşterii calităţii şi a compatibilizării sistemului de învăţământ românesc cu sistemul european, însă
pentru ca strategia de reformă a învăţământului românesc să aibă cu adevărat succes este nevoie ca ea să
aibă în vedere toate nivelurile învăţământului, de la cel preşcolar la post-universitar.

Bibliografie:
Cerghit, I., Metode de învăţământ, EDP, București, 1980;
Cucoş, C., Pedagogie, ediţia a II-a, rev şi adăug, Editura Polirom, Iași, 2006;
Dogaru-Ulieru, V., Drăghicescu, L., Educație și dezvoltare profesionlă, Fundația-Editura Scrisul
Românesc, 2011;
Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, Aramis, București, 2000;
Hattie, J., Învăţarea vizibilă. Ghid pentru profesori, Trei, Bucureşti, 2014.

191
 Jocul ca element central al dezvoltării copilului
prof. înv. preșcolar Țigănetea Antița
G.P.N. Căsuța Poveștilor Vatra Dornei

References to the game date back to the work of the ancient Greeks, Aristotle and Platon, the game being
considered as a way of educating the mind. Greek philosopher Aristotle has drawn attention to the fact
that the game has formative functions for humans, and Platon has highlighted the idea of using the game
for didactic purposes, an idea that has continued until the modern age.
Early research on the game began in the late 18th and early 19th centuries. During the same period, the
first theories about the nature and role of the game were outlined.

Referiri la joc se întâlnesc începând cu lucrările grecilor antici, Aristotel şi Platon, jocul fiind
socotit ca o modalitate de educaţie pusă în slujba activităţii mentale. Filosoful Aristotel a atras atenţia
asupra faptului că jocul are funcţii formative pentru om , iar Platon a subliniat ideea folosirii jocului în
scopuri didactice, idee continuată până în epoca modernă.
Primele cercetări asupra jocului s-au derulat începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea. În aceeaşi perioadă s-au conturat şi primele teorii cu privire la natura şi
rolul jocului.
W. F. Froebel (1782-1852) este unul dintre primii susţinători ai jocului în educaţia copilului. El
a elaborat un curriculum educaţional având ca element de bază jocul şi asa-numitele jucării fără număr
ale copilăriei : mingile, măsuţele de joc, nisipul, plastilina etc. Toate acestea însoţesc copilul pe toată
durata copilăriei. Froebel considera că jocul demonstrează personalitatea, gândirea şi sentimentele
copilului. În conceptia sa, scopul educaţiei poate fi atins cel mai bine prin joc, deoarece jocul este cel
care îl face pe copil să înţeleagă realitatea. Jocul este o activitate spirituală, stadiul cel mai înalt în
''funcţionarea'' copilului. În cadrul teoriei lui Froebel despre joc, funcţia dezvoltării relaţiilor
interpersonale ocupă un loc central. În cadrul acestora, adultul are un rol catalizator, ajutând copilul să
se înţeleagă pe sine, să-i înţeleagă pe alţii şi să înţeleagă ceea ce învaţă.
Teoria lui Froebel pune la baza jocului experienţa nemijlocită a copilului, care trebuie susţinută
şi stimulată în cadrul procesului educaţional. Această idee este împărtăşită şi de alţi pedagogi,
prefigurând importanta funcţie formativă a jocului în evoluţia şi dezvoltarea copilului : Margaret Mc
Millan (1860-1931), Susan Isaacs (1885-1948), John Dewey (1859-1952) s.a. .
J. Piaget îşi aduce o contribuţie importantă la teoria problemelor jocului prin studiile sale asupra
genezei şi evoluţiei inteligenţei cu oprire asupra aspectelor mai importante legate de: definirea jocului,
evoluţia jocului, jocul simbolic, funcţiile jocului şi controverse critice. Jocul este privit de psihologul
francez, pe de-o parte, ca „pol al exerciţiilor funcţionale în cursul dezvoltării individului”, iar pe de altă
parte, ca „exerciţiu neludic, când subiectul învaţă să înveţe într-un context de adaptare cognitivă şi nu
numai de joc”3. Aceste puncte de vedere ne determină să vedem jocul ca o operaţie exterioară şi motorie,
a cărei importanţă descreşte continuu chiar de-a lungul copilăriei, fapt pentru care acest „tip de activitate”
este, de fapt, un „exerciţiu funcţional”, iar pe de altă parte, mijloc de adaptare care presupune asimilare
şi acomodare. Sintetizând studiul lui Piaget, se poate spune că prin joc realitatea este transformată printr-
o asimilare la trebuinţele eului folosind imitaţia, atunci când ea constituie scop în sine, ce reprezintă o
acomodare la modelele exterioare prin inteligenţa umană, care asigură echilibrul între asimilare şi
acomodare.
Jocul este o activitate distractivă pe care copiii o practică din plăcere şi care constituie un mijloc
important al educaţiei lor intelectuale, morale, fizice şi estetice. Jocul ocupă în viaţa copilului, până la
vârsta şcolară, acelaşi loc pe care îl ocupă munca în viaţa adultului. El constituie o pregătire indirectă
3
Piaget Jean – Psihologie şi pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, p. 139

192
pentru muncă, atât prin contribuţia sa la formarea personalităţii copilului, la dezvoltarea tuturor
capacităţilor sale psihice (gândirea, limbajul, memoria, voinţa etc.), cât şi prin faptul că reprezintă o
reflectare a realităţii, o transpunere şi o transformare a ei pe plan imaginar. Jocul este determinat de
contactul copilului cu lumea înconjurătoare şi este mijlocit de relaţiile sociale în care acesta este inclus
de la început şi pe care le imită în felul său.
Jocurile sunt clasificate după diverse criterii.
Sub raportul particularităţilor de vârstă se deosebesc:
 jocuri de mânuire a obiectelor (1 – 3 ani);
 jocuri cu subiecte (roluri) şi jocuri cu reguli (în perioada antepreşcolară şi preşcolară);
 jocuri sportive (în perioada şcolară).
Din punctul de vedere al conţinutului, jocurile se împart în:
 jocuri de creaţie;
 jocuri de mişcare;
 jocuri didactice.
În jocurile de creaţie, conţinutul, organizarea şi regulile sunt stabilite de copil, iar în cele de
mişcare şi didactice, de adult.
Copilăria are drept scop antrenarea prin joc atât a funcţiilor fiziologice, cât şi a celor psihice. Prin
intermediul jocului copilul dobândeşte mai întâi acea autonomie, acea personalitate şi chiar acele scheme
practice pe care le va necesita activitatea de adult.
„La copil jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura
atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze.”(J.
Claparede)4.
Jocul ca modalitate de relaţie între subiect şi lumea înconjurătoare constituie forma primară a
acţiunii umane, fiind rezultatul coexistenţei subiect – lume. Astfel definit, jocul contribuie fundamental
la structura personalităţii, afectiv , motivaţional, cognitiv şi social. Apare o acţiune organizată, cu scop
asimilator – integrator, o acţiune de cunoaştere şi o formă de învăţare, dar în acelaşi timp ca o modalitate
de dezvoltare a personalităţii umane.
Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi de acţiune a copilului; el deschide în faţa
copilului nu doar universul activităţii, ci şi universul extrem de variat al relaţiilor interumane, oferind
prilejul de a pătrunde în intimitatea acestora şi dezvoltând dorinţa copilului de a se comporta ca adulţii.
La vârsta preşcolarităţii, jocul are o dublă semnificaţie: pe de o parte el este cadrul în care se
manifestă, se exteriorizează întreaga viaţă psihică a copilului, în joc copilul exprimându-şi cunoştinţele,
emoţiile, satisfăcându-şi dorinţele şi eliberându-se, descărcându-se tensional. Pe de altă parte, jocul
constituie principalul instrument de formare şi dezvoltare a capacităţilor psihice ale copilului, niciuna
dintre funcţiile şi însuşirile lui psihice neputând fi concepute şi imaginate în afara jocului. El dă
posibilitatea preşcolarului de a-şi apropia realitatea înconjurătoare, de a-şi însuşi funcţia socială a
obiectelor, de a se familiariza cu semnificaţia socioumană a activităţilor adulţilor, de a cunoaşte şi stăpâni
lumea ambientală.
Jocul formează, dezvoltă şi restructurează întreaga viaţă psihică a copilului. Jucându-se cu
obiectele, copiii îşi dezvoltă percepţiile de formă, mărime, culoare, greutate, îşi formează capacitatea de
observare. Dorind să construiască o casă, copiii îşi elaborează, mai întâi, pe plan mintal, imaginea casei
şi abia apoi trec la executarea ei, dezvoltându-şi astfel reprezentările. În joc, copiii născocesc, modifică
realitatea, ca urmare îşi vor dezvolta capacitatea de inventivitate. Încercând să ţină minte regulile unui
joc, copiii îşi amplifică posibilităţile memoriei. Conformându-se acţional regulilor jocului, respectându-
le, ei se dezvoltă sub raportul activităţii voluntare, îşi formează însuşirile voinţei, răbdarea, perseverenţa,

4
Claparede Eduard, Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975,
pagina 60
193
stăpânirea de sine. Tot în joc sunt modelate însuşirile şi trăsăturile de personalitate: respectul faţă de alţii,
responsabilitatea, cinstea, curajul, corectitudinea. ,,Jocul – considera psihologul Ursula Şchiopu –
stimulează creşterea capacităţii de a trăi din plin, cu pasiune, fiecare moment, organizând tensiunea
proprie acţiunilor cu finalitate realizată, având funcţia de o mare şi complexă şcoală a vieţii”. 5 Datorită
tuturor acestor efecte produse, jocul a fost considerat ca reprezentând tipul fundamental de activitate a
copilului preşcolar, acordându-i-se o deosebită importanţă, atât în plan teoretic, cât, mai ales acţional, în
grădiniţă.
Ursula Şchiopu defineşte această activitate astfel: „Jocul este un fel de conduită de creştere a
fiinţelor înzestrate cu un sistem nervos dezvoltat – inclusiv a puiului de om. Se numeşte conduită de
creştere orice conduită care fiind specifică copilăriei contribuie la dezvoltarea multilaterală a conduitelor
nemature”.
Jocul este izvorât din trebuinţele interioare ale copilului datorită contactului permanent cu lumea
înconjurătoare. De asemenea jocul este o acţiune fără utilitate imediată şi generatoare de distracţie, de
sentimente de bucurie şi plăcere.
Noţiunea de „joc” prezintă, în genere, anumite particularităţi la diferite popoare. Aşa cum
subliniază D.B.Elconin, pentru vechii greci cuvântul „joc” reprezenta acţiuni proprii copiilor, pentru
evrei „joc” este echivalent cu noţiunea de glumă, haz. La romani „ludo” însemna bucurie, veselie, iar la
germani cuvântul „spilon” înseamnă mişcare uşoară, lină. Treptat sensurile cuvântului „joc” s-au extins
în toate limbile europene, oferind bucurie, veselie, satisfacţie, în aceeaşi măsură copiilor ca şi adulţilor.
Studiul activităţilor ludice, caracteristicile modelatoare ale jocului au fost eficient introduse în
pedagogia actuală, mai ales de susţinătorii metodelor activ – participative, care au extins studiul pe planul
funcţiilor de socializare, având în vedere faptul că jocul se continuă în conduita umană şi după limitele
copilăriei.
Cercetările ştiinţifice au afirmat că activitatea de joc prezentă la copiii din toate timpurile, a fost
şi va fi diferită în diferite momente ale vieţii sociale. Totodată, antropogeneza ne permite să formulăm
ipoteza dezvoltării concomitente a jocului şi a muncii într-o intercorelaţie complexă.

Bibliografie:
Albulescu, I., (2008), Pragmatica predării. Activitatea profesorului între rutină şi creativitate, Cluj-
Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană;
Cerghit, I., (1987), Elemente de pedagogie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică;
Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Cluj-Napoca, Editura Dacia.

Importanța platformei e-Learning, o nouă experiență profesională

prof. Ștefan Elena Gabriela
Școala Gimnazială Vasile Șeicaru, Oancea

It is noteworthy that in recent years, at least at declarative level, education has been increasingly
included in the list of subjects of interest of decision-makers in our country, and they are concerned with
the achievement of quality education (regardless of type it) in such a way that, through the process
dedicated to the constant preparation of the future generation, it has the capacity to give a new
perspective to the united communities. Also, e-learning platforms have a special contribution to the
process of intensive development of the national education system, which puts quality in the forefront.

5
Şchiopu Ursula, Probleme psihologice ale jocurilor şi distracţiilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970,
pagina 32

194
 Privit deseori ca fiind măsura excelării dedicate obținerii performanțelor, conceptul calității
educaționale își regăsește reprezentarea și la nivelul legislației naționale, armonizate în raport cu strategia
europeană dedicată domeniului educației și implicit a formării profesionale, prin intermediul
cunoscutului E.T.2020 reușindu-se definirea și conturarea diverselor obiective considerate de strategie
comună la nivelul statelor din spațiul european comun.
În condițiile în care, în topul obiectivelor avute în vedere, se poziționează cunoașterea, ca și transformarea
învățării pe întreaga perioada vieții, un rol primordial îi revine e-learning-ului, prin intermediul căruia se
pot asigura mijloacele necesare atingerii diverselor priorități, dar și capacități regăsite în cadrul
procesului dedicat dezvoltării și integrării profesionale.
Prin intermediul platformei e-learning, se reușește:
o punerea în practică a procesului dedicat învățării pe întreaga perioadă a vieții și a mobilității,
incluzând:
o realizarea diverselor progrese dedicate punerii în aplicare a diverselor strategii de învățare pe
întreg parcursul vieții
o dezvoltarea cadrelor naționale pentru calificări, avându-se în vedere cadrul european la
calificărilor
o stabilirea și implementarea parcursurilor educaționale caracterizate de flexibilitate
o extinderea mobilității, avându-se în vedere punerea în aplicare a cartei europene a calității pentru
mobilitate
o îmbunătățirea calității și a eficienței educației, precum și pe cea a formării – incluzând capacitatea
dobândirii diverselor competențe-cheie în domeniu, în paralel cu impunerea eficienței la toate
nivelele dedicate educației și formării profesionale
Promovarea echității, a coeziunii sociale, ca și a cetățeniei active – se impune ca atât educația,
cât și formarea să le permită cetățenilor dobândirea și dezvoltarea diverselor abilități, ca și a
competențelor ce sunt necesare în vederea ocupării unui loc de muncă, precum și a continuării procesului
de învățare.
În ceea ce privește dezavantajul educațional, se impune remedierea acestuia prin intermediul
asigurării unui învățământ de o calitate superioară.
Stimularea creativității, precum și pe cea a inovării, incluzând și spiritul întreprinzător, incluzând toate
nivele educaționale și de formare, cu promovarea dobândirii competențelor de tip transversal de către
cursanți, în paralel cu garantarea unei bune funcționări a conceputului educație/cercetare/inovare.
De asemenea, se realizează și o promovare a diverselor parteneriate între instituțiile de învățământ
și societăți, ca și a comunităților extinse de cursanți, în vederea implicării diverșilor reprezentanți din
cadrul societății civile, ca și a altor potențiale părți ce s-ar putea declara a fi interesante
În plus, prin intermediul platformei de e-learning, se reușește și:
Dobândirea cunoștințelor, a aptitudinilor și a competențelor relevante și de o calitate superioară în cadrul
procesului de învățare pe întreg parcursul vieții – cu accentuarea importanței rezultatelor învățării, în
vederea:
o dezvoltării capacității de inserție profesională
o stimulării inovării, stimulării bunăstării, stimulării cetățeniei active
o realizarea unei educații favorabile incluziunii, a egalității, a nedescriminării, a echității, cu
promovarea diverselor competențe civice
o impunerea unui nivel ridicat de calitate educației, ca și formării profesionale de tip deschis,
respectiv inovator, inclusiv prin intermediul valorificării maxime a noilor tehnologii în domeniu
o acordarea sprijinului adecvat cadrelor didactice, formatorilor, directorilor instituțiilor de
învățământ, ca și diverșilor membri din cadrul personalului inclus în sistemul de învățământ
o impunerea transparenței și a recunoașterii diverselor aptitudini și calificări în vederea facilitării
mobilității în scop educațional, ca și o mobilitate a forței de muncă

195
 Și evaluarea școlară a elevilor (indiferent de forma de învățământ urmată) se poate realiza prin
intermediul platformelor de e-learning, în acest fel urmărindu-se nu doar orientarea și implicit
optimizarea procesului de învățare, ci și obținerea unor evaluări conforme cu standardele naționale
aferente fiecărei discipline, respectiv fiecărui domeniu de studiu și implicit mod de pregătire.
Este cunoscut faptul că orice rezultat al evaluărilor realizate în cadrul învățământului din mediul
preuniversitar se poate exprima:
o prin intermediul calificativelor – în cadrul învățământului primar
o prin intermediul notelor incluse în intervalul 1-10 – atât în cadrul învățământului secundar cât și
în cadrul învățământului terțiar non-universitar
o prin intermediul punctajelor – acesta fiind asemănător rezultatelor testelor internaționale
Orice evaluare realizată în cadrul învățământului preuniversitar este centrată pe competențele
elevilor, aceasta oferindu-le tinerilor un real feed-back, în paralel constituind baza piramidei planurilor
de învățare individuale.
Iar în domeniul controlului dedicat utilizării standardelor naționale în domeniul evaluării, ca și
de respectarea acestora de către cadrele didactice din cadrul învățământului preuniversitar, un rol decisiv
îi revine inspecției școlare, care, în eventualitatea în care constată că notarea elevilor s-a realizat fără a
se avea în vedere ori fără a se respecta standardele în domeniul evaluării, ca și al metodologiilor dedicate
evaluării, va consemna prezența unei abateri disciplinare, aceasta urmând să fie sancționată în
conformitate cu prevederile legale.
Platformele e-learning își pot regăsi utilitatea și în cadrul complexului proces dedicat constituirii
portofoliului educațional al elevilor, portofoliu ce include:
o totalitatea diplomelor ce sunt obținute de către elev, ca urmare a evaluării competențelor ce sunt
dobândite, ori ca rezultatul direct al participării sale la diversele activități de învățare
o certificatele pe care elevul le obține ca urmare a evaluării competențelor ce sunt dobândite ori ca
rezultat al participării la diverse activități de învățare
o diverse alte înscrisuri ce sunt obținute ca urmare a evaluării competențelor ce sunt dobândite de
către elev ori ca rezultat al participării acestuia la diverse activități de învățare
o diverse produse și/sau rezultatele acestor activități, în contextul învățării formale și/sau a învățării
non-formale.

Bibliografie:
1. Adăscăliţei, A., Instruire asistată de calculator: didactică informatică, Polirom, 2007.
2. Anohina, A., Analysis of the terminology used in the field of virtual Learning, Educational
Technology & Society, 8 (3), 91-102, 2005.
3. Brut, M., Instrumente pentru e-learning: ghidul informatic al profesorului modern, Iasi,
Polirom, 2006.
4. Carliner, S., An Overview of Online Learning (2nd edition). Amherst, MA: HRD Press,
2004.
5. Comisia comunităţilor europene, Memorandum asupra Învăţării Permanente, Brussels,
30.10.2000
6. Davidescu, N., E-ducation, information investors in people for relaunch economy, The
Ninth International Conference “Investments and Economic Recovery”, May 22-23, 2009.

196
 Biblioteca – prietena copiilor
prof. înv. primar Mișca Paula Luminița
Școala Gimnazială Târgu Trotuș

A child who grows in the world of books is like a flower that grows in the garden fairy Mother Nature.
The aim of the present project was to formalize and motivate freshmen entering the world of reading and
curing of the partnership between them and the library. Educational project was trying to play book right
place to educate pupils in the spirit of its appreciation. The book provides unexpected satisfaction and
contribute to the personality and behavior of a read. We decided together with the students to visit the
library in an hour of the optional local knowledge horizon. On this occasion it has opened a new world
and a good student.

Un copil care creşte în lumea cărţilor este asemeni unei flori care creşte în grădina feerică a
Naturii Mamă. În ciuda progresului rapid al ştiinţei, cartea rămâne nemuritoare în educarea şi formarea
personalităţii fiecărui om. Aflat în această lume, copilul se regăseşte în lumea Jucăriilor (cartea) în care
componentele ei sunt conţinuturile viu colorate şi atractive, ori în lumea Poveştilor, unde oricine este
desprins de firul realităţii şi atras involuntar de peripeţiile distractive ale personajelor acestora.
Coordonat pe acest drum, micul şcolar, se obişnuieşte cu gândul că, oriunde, oricând şi oricum,
cartea rămâne cel mai bun profesor al omului. Acest prilej deschide bobocilor din clasa I o lume nouă şi
plăcută. Oferă şi celorlalţi copii amintiri în care retrăiesc momentele frumoase din perioada debutului
şcolar, şi nu numai. Scopul proiectului de faţă a fost de a oficializa şi motiva intrarea bobocilor în lumea
cărţilor şi de a întării parteneriatul dintre ei şi bibliotecă.
La rândul ei, biblioteca a trezit în sufletele prichindeilor curiozitatea şi plăcerea de a parcurge
paginile cărţilor, multiple, variate şi pline de învăţături. Copiii au devenit mai responsabili, mai atenţi,
mai pregătiţi pentru viitor. Au descoperit multe din micile (dar esenţiale) secrete ale vieţii. Sunt convinsă
că relaţia acestui parteneriat s-a transformat într-o prietenie durabilă şi elegantă, destul de necesară. Mai
mult, din punctul meu de vedere, lumea cărţilor este însăşi, lumea copiilor care, cândva vor deveni adulţi,
asemeni nouă.
Proiectul educational a reprezentat încercarea de a reda cartii locul cuvenit, de a educa școlarii în
spiritul prețuirii acesteia. Cartea oferă satisfacţii nebănuite şi contribuie la formarea personalităţii şi
comportamentului celui care o citeşte. Principalele texte care formează gustul pentru citit aparţin
literaturii pentru copii, texte ce formează dragostea pentru limba maternă, gustul pentru frumos,
sensibilitatea şi discernământul în selecţia valorilor, imaginaţia creatoare. Cu cât școlarul se apropie mai
devreme de carte, cu atât mai durabile sunt efectele ei în ceea ce priveşte comunicarea comportamentului
şi socializarea lui. Cartea va deveni una din preferinţele elevilor numai dacă vom redescoperi valenţele
acestui minunat instrument de lucru şi-l vom pune la îndemâna lor.
Pe parcursul derulării parteneriatului am desfășurat cu elevii activități de genul celor de mai jos:
- momente literar – artistice cu ocazia diferitelor evenimente social-istorice;
- vizite la bibliotecă pentru a afla mai multe despre carte;
- expozitii de lucrări practice și artistico-plastice realizate de cei mici pentru a sărbători
evenimente diferite;
- concursuri artistico-plastice.
Mă voi opri în cele ce urmează asupra celei de-a doua activități. Am hotârât împreună cu elevii
să desfăşurăm această vizită într-o oră a opţionalului cunoaşterea orizontului local. Astfel, vineri, la ora
15 eram pregatiţi de plecare. Încolonaţi câte doi, am plecat în şir din clasă, iar până la bibliotecă drumul
nu a fost foarte lung, deoarece este amplasată în centrul comunei.

197
 Înainte de a intra în bibliotecă am stabilit cu elevii în ce parte a satului se află şi câteva obiective
importante din apropiere: Magazinul Universal Târgu Trotuş, cel mai mare centru comercial din comună,
Primăria Târgu Trotuş, Şcoala Generală şi Grădiniţa din Târgu Trotuş.
Copiii au admirat încă de la intrare biblioteca. Doamna bibliotecară le-a vorbit elevilor în holul
bibliotecii despre trecutul istoric al acesteia, despre volumele existente, despre simpozioanele care s-au
desfăşoarat aici. Imediat am fost conduşi într-o sală special amenajată în clădire, unde am putut admira
o frumoasă expoziţie de pictură. Elevii au avut posibilitatea să întrebe despre orice nelămurire, iar
doamna bibliotecară le-a oferit informaţiile dorite.
În continuare am fost conduşi să vedem sediul bibliotecii, cu spaţii funcţionale dedicate unei
structuri de informare-documentare de nivel european.
Concepută ca un centru cultural zonal, Biblioteca dispune de sală de expoziţii, pe care tocmai am
vizitat-o, o sală de spectacole şi conferinţe (40 locuri), unde am venit de multe ori pentru a participa cu
elevii şi cadrele didactice ale şcolii la diverse activităţi: spectacole şi simpozioane.
Elevii au fost uimiţi de oferta de cărţi din sala de împrumut pentru copii, dar şi pentru adulţi.
Unele cărţi care nu se pot împrumuta acasă, pot fi citite în bibliotecă, în sala de lectură.
La întoarcerea în holul bibliotecii, elevii au aflat că pentru înscriere sunt necesare următoarele
documente: certificatul de naştere, buletinul de identitate şi legitimaţia de serviciu sau cuponul de pensie
al unuia dintre părinţi şi o fotografie color. Cititorii cu domiciliul stabil în alte localităţi nu au dreptul de
a împrumuta publicaţii la domiciliu. Aceştia pot consulta documente din colecţia bibliotecii la sala de
lectură. De asemenea, elevii au fost instruiţi şi de condiţiile de care trebuie să ţină seama atunci când fac
un împrumut.
Drept mulţumire pentru lucrurile deosebite pe care le-au văzut şi auzit aici, elevii vor prezenta o
scurtă şezătoare literară care conţine versuri dedicate comorii noastre strămoşeşti- limba românească,
cântece din folclorul românesc, ghicitori, dramatizări- Nică şi Păcală, snoave, horă bătrânească.
Deschiderea şezătorii se face printr-un cuvânt scurt al învăţătorului, prin care se subliniază scopul
şezătorii şi se subliniază importanţa momentului. Urmează participarea elevilor, conform rolului pe care
l-au avut de pregătit fiecare, adică a materialului cultural-artistic. În încheierea şezătorii, învăţătorul
apreciază în termeni laudativi, comportarea elevilor, calitatea contribuţiei fiecăruia. Li se împart elevilor
recompense. Am părăsit cu greu biblioteca, însă elevii care nu erau încă înscrişi au promis că vor veni
cu siguranţă pentru a putea împrumuta cărţi. Discuţiile despre vizita la Biblioteca comunală au fost
reluate în ora următoare de cunoaştere a orizontului local, când elevii au prezentat pliante cu imagini din
bibliotecă sau afişe cu diverse activităţi care au avut loc aici.
Ca învăţător, am coordonat discuţia colectivă. Am realizat împreună cu elevii o listă cu serviciile
care funcţionează în cadrul bibliotecii, listă pe care fiecare elev trebuie să o aibă în portofoliul său:
1. Serviciul de relaţii cu publicul. Comunicarea colecţiilor:
- 1 sălă de lectură (adulţi/copii);
1. sălă de împrumut (adulţi/copii);
- Informare bibliografică şi documentare;
- Proiecte culturale;
2. Serviciul de achiziţie, evidenţă, prelucrarea colecţiilor
3. Serviciul de informatizare:
- întreţinere sistem integrat de bibliotecă;
4. Serviciul administrativ:
- secretariat, arhivă;
- întreţinere.
Am sfătuit elevii să folosească fişa de lectură atunci când citesc o carte şi am reluat dscuţiile
despre etapele ce trebuie respectate la întocmirea unei fişe de lectură, astfel:
Fişă de lectură

198
1.Titlul lecturii
2. Autorul
3. Subiectul lecturii
4. Personaje pozitive/ Personaje negative
5. Subiectul
6. Povestirea pe scurt
7. Învăţăminte (mesaj)
8. Caută cel puţin trei expresii frumoase.
Timpuri, oameni şi fapte cărora li se va accentua dimensiunea prin gândul acela, poate fugar, dar
cu siguranţă admirativ şi recunoscător pentru oportunităţile create, ce-l va stăpâni pe fiecare beneficiar
al Bibliotecii, pe fiecare dintre miile de membri ai comunităţii ce-şi va desăvârşi devenirea şi prin
BIBLIOTECĂ.
Experiența pozitivă și rezultatele proiectului au fost aduse la cunoștință întregii unități în cadrul
consiliului profesoral și a unor instituții similare, expuneri în cadrul sesiunilor de comunicări,
simpozioane, publicații.

Educaţia în şcoala românească - valori europene

prof. Puiu Ancuţa Elena
Şcoala Gimnazială Nr. 10 Suceava

As in European countries, the uniqueness of each individual should be intensely cultivated and promoted
in Romania. This European education model focused on lifelong learning is also being adopted in our
country. Through its competitive and current character, the European model of education could also
generate in Romania young people with leadership skills, true professionals and performers in all fields
of activity.

Sensurile atribuite conceptului de educaţie sunt variate şi multiple. C Cucoş precizează câteva
concepţii referitoare la educaţie:
- I. Kant consideră educaţia ca o activitate de disciplinare, cultivare, civilizare, moralizare a omului.
- Herbart insistă pe acţiunea de formare a individului pentru el însuşi dezvoltând o mulţime de interese.
Etimologic, conceptul de educaţie este cunoscut sub două explicaţii:
- educo-educare (lat.) – a alimenta, a creşte, a îngriji.
- educe-educere (lat.) – a duce, a conduce, a scoate.
A educa înseamnă mai mult decât a transmite informaţii, înseamnă a modela, a forma
personalităţi, individualităţi autonome. Ca fenomen social educaţia este o acţiune specific umană care-şi
schimbă finalităţile, conţinutul şi funcţiile odată cu schimbarea societăţii.
Realitatea educaţională din zilele noastre evidenţiază o creştere continuă a exigenţelor
beneficiarilor şi standardelor europene în ceea ce priveste calităţile serviciilor de educaţie. Se impune
astfel o corelare funcţională a educaţiei cu mediul cultural, social şi economic.
John Locke spunea că: ,,Marea artă a unui educator constă în cizelarea manierelor şi informarea
minţii; el trebuie să sădească în elevul său bunele obiceiuri şi principiile virtuţii şi ale înţelepciunii, să-i
dea treptat o viziune asupra omenirii şi de a iubi şi imita tot ce este excelent şi demn de lăudat.”
Capacitatea profesorului de a-i îndruma pe toti elevii să înveţe este esenţială pentru viitorul
societăţii în care trăim. Dacă se doreşte ca profesorii să ofere o educaţie de înaltă calitate, acestia ar trebui
să aibă oportunitatea se a-şi dezvolta resursa umană, prin contribuţia sa la promovarea abilităţilor, a
creativităţii, a originalităţii, a iniţiativei, precum şi să corecteze carenţele de comportament civic vizibil
în spaţiul public.
199
 Având convingerea că investiţia în om prin educaţie este importantă, experţii în educaţie au pus
în discuţie problematica educaţiei în perspectiva dezvoltării personale a tinerilor, a formării profesionale
a integrării lor active în viaţa economică şi culturală a societăţii. Este necesară înlocuirea metodelor
tradiţionale de activitate şcolară cu deprinderi de muncă în laborator, utilizând materiale didactice
moderne sub forma softurilor educaţionale, a paginilor web cu conţinut educaţional.
Educaţia elevilor în spiritul celor trei valori europene: egalitate, democraţie şi
toleranţă, face ca învăţământul românesc să se ridice la standard europene.
Având în vedere că o serie de documente de referinţă naţionale şi internaţionale atrag atenţia
asupra incluziunii deficitare a grupurilor defavorizate sau vulnerabile în sistemul de educaţie şi
menţionează cu claritate nevoia de participare socială şi de egalizare a şanselor pentru acestea, şcoala
este orientată spre asigurarea accesului liber şi egal, nediscriminatoriu la activităţile şcolare şi
extraşcolare a tuturor persoanelor interesate (elevi şi cadre didactice deopotrivă).
Traversând o perioadă istorică importantă, în care întreaga populaţie a României a început să
înveţe şi să înţeleagă ce înseamnă democraţia, care sunt principiile unui stat democratic şi cum
funcţionează legile într-un asemenea stat, elevii trebuie să ştie că democraţia este atât o formă de
guvernare politică, prin consultarea majorităţii, cât şi o formă de cultură reflectată la modul cel mai
concret în anumite practici sociale şi în comportamentul individului. De asemenea, elevii trebuie să
cunoască că în spatele practicilor/comportamentului stă un număr de valori, asumate conştient sau
inconştient şi că în fapt, felul nostru de a ne comporta şi de a gândi exprimă valorile la care aderăm. Ei
trebuie să ştie care sunt drepturile, dar şi îndatoririle cetăţenilor.
Societatea pe care dorim să o construim este o societate democratică în care toleranţa are un rol
foarte important. Însăşi identitatea UE e definită prin toleranţă. De aceea, prin activităţile derulate în
şcoală, elevii învaţă să respecte opiniile contrare, deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte
moduri de gândire şi puncte de vedere, alte stiluri şi moduri de viaţă, învaţă să fie mai buni, corecţi,
empatici, îngăduitori.
Intoleranţa, termen evident opus toleranţei, poate merge până la fanatism. Cu toţii, probabil, am
ajuns la o singură concluzie: intoleranţa nu ne conduce la nimic bun, fiind o boală care poate fi vindecată
într-un fel sau altul, pentru că se doreşte în schimb o societate a Toleranţei şi Înţelegerii. O societate
tolerantă e în bună măsură creativă, inovativă, tocmai datorită faptului că se dedică noilor descoperiri.
Încurajată prin cunoaştere, deschiderea spiritului, libertatea gândirii, conştiinţei, credinţei, toleranţa mai
înseamnă şi acceptare, respect şi aprecierea bogaţiei culturii lumii noastre şi nu înseamnă a face concesii
sau a renunţa la propriile convingeri.
Ca şi în ţările europene, unicitatea fiecărui individ ar trebui să fie intens cultivată şi promovată în
România. Acest model european de educaţie axat pe instruirea pentru viaţă începe a fi adoptat şi în ţara
noastră. Prin caracterul său competitiv şi actual, modelul european de educaţie, ar putea genera şi în
România tineri cu abilităţi de lideri, adevăraţi profesionişti şi performeri în toate domeniile de activitate.

Bibliografie:
Constantin Cucoş, Psihopedagie pentru examenele de definitivare şi grade didactice,
Ed. Polirom, 2009;
Ioan Neacşu, Pregătirea psihopedagogică, Ed. Polirom, 2008;
Constantin Cucoş, Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Iaşi, Ed. Polirom.

200
 Demersuri didactice
Rolul triadei predare-invațare-evaluare
prof. Amos Ștefania
Școala Gimnazială nr. 10 Suceava
Considerații generale
Caracteristicile generale ale procesului de învațâmânt(interacțiunea subiect-obiect, unitatea
formativ-informativâ, autoreglarea prin circuite de conexiune inversă externă și internă)și dimensiunile
acestuia (funcțională, structurală, operațională) sunt reflectate la nivelul activității de predare- învatare-
evaluare.
Evoluția gândirii didactice marchează modul de abordare a procesului de învățământ din
perspectiva rolului acordat celor trei acțiuni: predarea, învățarea, evaluarea.
Didactica tradițională- pe care o putem plasa convențional între secolele XVII-XIX- concepe
procesul de învătământ, mai ales, ca activitate de predare. Rolul prioritar revine cadrului didactic, care
este centrat asupra transmiterii cunoștințelor în vederea memorării și a reproducerii acestora de către
elevi și studenți.
Didactica modernă – pe care o putem plasa convențional între sfârsitul secolului XIX și prima
jumătate a secolului XX concepe procesul de învățământ, în mod special, ca activitate de predare-
învatare. Rolul prioritar revine cadrului didactic, care e centrat asupra corelației dintre acțiunea inițială
de predare și acțiunea- simultană sau ulterioară- de învățare – declanșată (pre)școlarului/studentului.
Didactica postmodernă – pe care o putem plasa convențional în cea de-a doua jumătate a secolului
XX- concepe procesul de învățământ, în mod special, ca activitate de predare-învățăre- evaluare.
Procesul de învățământ constă în producerea intenționată a unor schimbări progresive, constante
și pe termen lung în planul cunoașterii, afectivității și acțiunii, ca urmare a trăirii active a unor experiențe
pedagogic organizate. Aceste schimbări se manifestă ca modificări ale unor comportamente specifice:
psihomotorii,afective, cognitive. Modificările au semnificația unei dezvoltări generale a potențialului
intelectual și fizic al elevului.Organizarea procesului de învățământ reprezintă un demers instructiv-
educativ, creator, constructiv, generator de noi comportamente, ce conferă instituției școlare semnificația
unui grandios laborator viu; loc de ample și profunde metamorfoze umane- la nivel de individ și grup
scolar.
Ideea de schimbare implică o dualitate: existentaâă cu necesitate a unor forțe ce declanșează,
impun schimbarea, a unui subiect al transformării (profesorul)- pe de o parte și existența unei ființe în
dezvoltare care suportă schimbarea, devine obiect al transformării (elevul)- pe de alta parte. Elevul se
implică activ în actul transformării, devenind și subiect al transformării; este obiect și subiect în același
timp.
Procesul de învatamânt apare ca o situație de parteneriat pentru învățare, o situație grevată pe
interacțiunea subiect-obiect (profesor-elev), a căror activitate se derulează într-o succesiune de alternanțe
sau operații simultane; adică alternanța constantă și dinamică dintre acțiunea de predare (intervenția
profesorului) și reacția elevului (acțiunea de învă țare). Aceste alternanțe sunt orientate spre atingerea
unui scop comun: producerea învățării dorite.
Prin acțiunile sale partenerul 1 poate stimula/frâna acțiunile partenerului 2. Cu cât acțiunile celor
doi parteneri se vor afla mai în concordanță, cu atât aceste acțiuni se vor contopi într-un efort comun de
realizare a uni proces unitar de predare- învățare.
Noțiunea -prin care dezvăluim influența educativă exercitată de profesor- este cea de “predare”, iar aceea
- care oglindește activitatea elevilor este- cea de “învățare”.
Procesul de învățământ este eficient numai atunci când aceste două laturi- predarea și învățarea-
constituie o unitate organică. Acest proces ni se înfățisează astfel ca un complex de interacțiuni a celor
două susbsisteme amintite, dintre care unul comunică, emite informația si celălalt selectează și asimilează

201
informația. Legăturile complexe, care apar între cele două susbsisteme sunt cele care dau identitate
procesului de învățământ.
Față de didactica tradițională care separă acțiunea de predare si învățare de actul evaluării,
didactica modernă optează pentru integrarea în procesul de învățământ și a evaluării. Și aceasta pentru a
ajuta la luarea deciziilor legate de buna organizare și desfășurare a procesului, pentru a facilita
introducerea îmbunătățirilor, ameliorărilor și ajustărilor cerute pe întregul proces al desfășurării predării
și învățării.
În consecință, în accepția actuală, procesul de învățământ se definește ca integrare organică a
celor trei aspecte fundamentale predare-învățare- evaluare.
Concomitent, didactica actuală încearcă o reconsiderare a raportului însuși dintre predare și
învățare. Astfel, spre deosebire de didactica tradițională care, calauzită de postulatul după care rolul
hotarâtor în obținerea rezultatelor școlare revine predării, accentul punându-l, deci, pe predare - didactica
noua proclamă primatul învatarii elevului în raport cu predarea profesorului. Ea pornește de la ideea ca
rezultatele învățării reflectă mai întâi munca de învățare depusă de elevi, că învățarea are un rol hotarâtor
în explicarea eficienței activității școlare. Această deplasare de accent echivalează cu o trecere în mai
mare masură a răspunderii învățării asupra elevului însusi.
Faptul că profesorul va fi mai interesat de studiul elevului,de îmbunătățirea muncii acestuia, îi va
conferi mult mai multe șanse să ridice nivelul calitativ al întregului proces de învățământ, decât atunci
când se abordau problemelele mai mult din puncul de vedere, doar al predarii. “Problema principală a
învățământului este problema învățării”- subliniază didactica modernă. Acesteia trebuie -prin urmare- să
i se acorde prioritate, fapt ce atrage după sine numeroase schimbări în modul de a concepe și organiza
practic procesul predării și învățării.
Predarea
Predarea a fost cunoscută în didactica tradițională ca activitate de comunicare, de transmitere a
informațiilor, de prezentare a materiei de învățat- de catre profesor.
Desi termenul se păstrează, în accepțiune modernă predarea are un conținut mult mai bogat,
înfătâțisându-se ca un complex de funcții. Ea include întregul sistem de acțiuni desfăsurate de profesor
în cadrul lecției- cu influențe si dincolo de lecție- prin care acesta asigurț condiții optime de învățare. De
aceea, predarea își exercită atributele în optica ameliorarii învățării. Aceasta corespunde tezei privind
elevul ca agent principal al procesului de învățământ, activitatea de învățare având așa cum s-a subliniat
ponderea cea mai mare. Elevul învață sub îndrumarea și cu sprijinul profesorului.
Predarea implică, în esentă, procesul de formare a elevilor prin instruire. Profesorul nu este numai
o sursă de informare pentru elevi; el este, în același timp, specialistul care știe sa trateze această
informație, s-o prelucreze astfel încât s-o adapteze la sistemul de gândire al celor ce învață, s-o facă
asimilabilă. Mai mult, profesorul este cel care selectionează și ordonează informațiile în optica sporirii
eficienței lor formative și educative. El asigură condițiile necesare pentru ca sursele de informații si
modalitațile de difuzare a lor să functioneze la modul optim.
Profesorul îi îndrumă și- i conduce pe elevi la diverse surse de informare, odată cu achiziționarea
noilor cunoștințe învățându-i și tehnicile de dobândire a acestora, de investigare și descoperire a lor.
Educatorul elaborează strategii didactice, programe de acțiune în care prefigurează
comportamenul la care urmează sa ajunga elevul în urma parcurgerii secvenței de instruire prevăzute.
În conceperea programelor el are în vedere: clarificarea și precizarea performanțelor, pe care le
propune a fi atinse; gradarea progresivă a sarcinilor; stimularea intereselor de cunoaștere ale elevilor;
evaluarea rezultatelor pentru stabilirea eficieței programului realizat și pentru reglarea în continuare a
acțiunii de instruire. Astfel, funcțiile predării se extind de la comunicarea sau transmiterea informațiilor,
care-și păstrează un rol important, la activități de elaborare și conducere, organizare și dirijare a învățării,
de control și inovare a procesului de învățământ, de creație didactică. Cu fiecare secvență de instruire,
profesorul parcurge cele trei etape ale unei acțiuni eficiente: proiectare desfășurarea procesului- evaluare.

202
El concepe, proiectează programul concret al activității instructiv- educative, organizează și dirijează
(îndrumă) activitatea de învățare a elevilor, controlează și evaluează rezultatele, proiectează noua etapă,
facând ameliorarile de rigoare. Toate aceste acțiuni contribuie la ridicarea continua a calității
învățământului. Profesorul conferă predării valente formative și le potențează, făcând ca actul învățării
să devină tot mai mult un act de autoinstruire, autoformare.
Profesorul are rolul conducător, în sensul ca el concepe organizează și dirijează punerea în
funcțiune și optimizarea tuturor componentelor procesului de învățământ, în conformitate cu legitațile
interne ale acestuia, pe care le valorifică în mod diferențiat și creator în contextul psihosocial și
pedagogic, în care se desfășoara acesta.
Predarea reprezintă acțiunea cadrului didactic de transmitere a cunoștintelor la nivelul unui model de
comunicare unidirecțional, dar aflat în concordanță cu anumite cerințe metodologice, care condiționeaza
învățarea - în general, învățarea școlară- în mod special.
În calitatea sa de acțiune inițială, proiectată de cadrul didactic în contextul procesului de
învățământ, predarea vizează transmiterea cunoștințelor necesare pentru declanșarea activității de
învățare a preșcolarilor, elevilor, studenților. Ea angajează un tip de comunicare pedagogică specială care
implică:
a) definirea conceptelor fundamentale si operaționale incluse în programele
(pre)școlare/universitare;
b) expunerea conținutului (informații deprinderi-strategii) în mod articulat și coerent, în cadrul unei
teorii științifice;
c) explicarea continutului prin diferite corelații si aplicații.
Predarea eficientă respectă logica discursului pedagogic care ia forma unei comunicări între
cadrul didactic si clasă/grupă de (pre)școlari/studenți. Realizarea sa anjajează trei operații
complementare:
a) operația de definire, care asigură introducerea conceptelor în actul predării, cu concretizarea acestora
prin descrierea unor episoade, persoane, situații și identificarea lor la nivelul unor cuvinte, semne,
simboluri, mișcări;
b) operația de expunere, care asigură sustinerea actului predării prin aserțiunea conceptelor definite,
compararea și clasificarea acestora prin demonstrații, compuneri, substituiri, care angajează (și) opiniile
celor educați (elevi, studenți);
c) operația de explicare, care asigură susținerea actului predării.
Asamblarea operațiilor de definire-expunere- explicare la nivelul acțiunii de predare solicita cadrului
didactic nu numai “să transmită cunoștintele într-un mod logic, dar să-l și îndrume pe elev, astfel încât
acesta sa-și mânuiască singur cunoștintele în mod logic”.

Învățarea
Învățarea ne apare ca schimbare, modificare stabilă în comportamentul individual atribuită
experienței trăite activ de subiect, ca răspuns la influențele mediului.
Enciclopedia britanică definește învățarea astfel: “o modificare continuă, relativă a comportamentului,
fundamentată pe experiența anterioară”.
Vâgotski afirmă că învățarea reprezintă ”toate schimbările comportamentului interior sau
exterior, rezultate din experiență”.
Skiner consideră ca învățarea înseamnă “formarea comportamentului nou”.
Gagne definește învățarea astfel: ”modificare a dispoziției sau capacității umane, ce poate fi menținută
și care nu poate fi atribuită procesului de creștere; modificarea denumită învățare se manifestă ca o
modificare a comportamentului”.
Alții definesc învățarea ca fiind o schimbare în comportamentul individual ca urmare a unei
experiențe proprii.

203
 Învatarea de tip școlar este organizată, structurată,planificată, sistematică. Ea se produce într-un
anumit context. Învățarea școlara e privită :
a) ca proces
b) ca produs
c) funcție de diverși factori/condiții
a) Învățarea ca proces reprezintă o succesiune de operații,de acțiuni, activități, de stări, de evenimente
conștient finalizate în transformări. Implică schimbari în sfera structurilor cognitive,operaționale, la
nivelul posibilităților intelectuale ale elevului, la nivelul formelor de conduită și acțiune. Astfel avem
următoarele tipuri de schimbări:
• de la informație la cunoștințe,
• de la imagine la noțiuni,
• de la acțiuni la construcția de cunoștințe,
• de la acțiune la gândire si invers,
• de la contemplarea concret senzorială la gândirea abstractă,
• de la empiric la știintific,
• de la simple impresii la stări afective complexe,
• de la forme vechi de comportare la forme noi,
• de la un mod de funcționare intelectuală la un alt mod.
Privită, în această perspectivă, învățarea capătă sensul unui process complex de muncă creatoare,
constructivă, de elaborare și reelaborare continuă a structurilor cognitive și operatorii, de transformare
intenționata a modului de reflectare a realității, de schimbare a formelor vechi de comportare și
prefigurare de noi forme, de transformare a trăsăturilor personale.
În concluzie, dacă învatarea de tip școlar înseamnă schimbare în comportamentul elevilor, atunci:
a planifica învățarea înseamnă a prevedea producerea acestor schimbări;
a defini obiectivele învățarii- a preciza natura schimbaăilor dorite;
a determină conținutul învățarii- a determina conținutul (valorile) acestor schimbări;
a organiza învățarea- a organiza condițiile care favorizează producerea acestor schimbări.
b) Învățarea ca produs. Înteleasă ca produs, învățarea ne apare ca un ansamblu de rezultate (calitative si
cantitative) exprimate în termeni de noi cunoștințe, noțiuni, idei, norme, priceperi, deprinderi,
obișnuinte,modalități de gândire, de expresie și de acțiune, atitudini,comportamente, (suma de achiziții,
o producție specifică). Se învață nu numai cunoștințe și deprinderi intelectuale sau practice, ci și dorinte,
interese, sentimente s.a.
Rezultatele (efectele) înregistrate sunt o materializare a schimbărilor relativ permanente și stabile
de natura cognitivă,afectivă și actională produse; ele corespund transformărilor intervenite în raport cu
stadiul precedent al intervenției pedagogice
c) Învățarea conditionată de diverși factori. Exista cauze,condiții ce influentează procesele și rezultatele
învățării. Unele facilitează învățarea, altele o fac dificilă. Unele tin de particularitatile, disponibilitățile
individului care învață (din interior) și se numesc condiții interne, altele provin din exteriorul individului,
sunt independente de acesta; provin din specificul situației de instruire ți sunt denumite condiții externe.
Reușita/nereușită învățarii se datorează influenței combinate a ambelor categorii de condiții.
Conditiile interne sunt de 2 tipuri:
1. biologice : ereditate, vârsta, sex, maturizare, dezvoltare fizică generalș, stare de sănătate
2. psihologice: potențialul genetic intelectual, nivelul dezvoltării intelectuale atins la un moment dat .
Conditiile externe se referș la:
1. organizarea școlara: sistemul de cerințe școlare (obiective, continuțuri), calitatea
instruirii,caracteristicile clasei de elevi, ambianța psihosocială,personalitatea și competența profesorului,
tipul de relații profesor- elev, mediul fizic școlar, timpul școlar,dotarea tehnico- materială a școlii

204
 2. influențele extrașcolare: mediul familial (statutul socioeconomic,cultural al familiei), mediul local
(urban/rural), nivelul cultural al societății în ansamblul sau, regimul alimentar impus de societate
Tipuri de învatare. Preocuparea de a determină cât mai precis mecanismele intelectuale (afective,
voliționale) angrenate în actul învățării a condus la stabilirea unui registru al tipurilor de învățare.
Interesul pentru tipologia învățării a fost stimulat de relația dintre obiectivele învățământului și tipurile
de învățare, știut fiind faptul ca orice taxonomie a obiectivelor sugerează natura situațiilor de învățare,
pe care trebuie să le creeze, procesele intelectuale ce urmează să fie declanșate și stimulate în strânsă
legatură cu conținuturile predate.
În această optică, literature psiho-pedagogică oferă mai multe clasificări ale tipurilor de învățare:
B. Bloom, R.Gagne, R.Titone, D.Ausubel s.a. Și în Țara noastrĂ s-au făcut cercetări în legătura cu acest
important aspect al activitatii de învatare (E. Noveanu, N.Oprescu, I.T. Radu s.a.)
Astfel, pornind de la tipurile de comportament pe care le vizează taxonomia lui Bloom în domeniul
cognitiv, David Ausubel deduce, “din procesele ce se presupune că stau la baza înșusirii cunoștințelor și
a dezvoltării capacităților mentale” urmatoarele categorii de efecte comportamentale:
i
obiectelor și fenomenelor.

fixate în structura cognitivă a celui ce învață: relații de subordonare, de supraordonare și combinatorii;

în aplicarea propozițiilor învățate în mod conștient.

Evaluarea
Evaluarea rezultatelor școlare este o etapă importantă a activității instructiv- educative, care
rezultă din caracteristica procesului de învățământ de a fi un proces cu autoreglare. Evaluarea este
activitatea comună a profesorului și a elevului (autoevaluare) în cadrul căreia se închide circuitul predare-
învatare.
Profesorul obține pe calea feed-back-ului informații privitoare la rezultatele activității de învățare
(cunoștinte stocate,capacități formate) și reglează activitatea următoare în raport cu aceste informații.
Cunoașterea performanțelor obținute, a lipsurilor înregistrate, a cauzelor acestora constituie cadrul de
referință pentru aprecierea profesorului. În ceea ce-i privește pe elevi, cu cât profesorul are posibilitatea
să cunoască mai exact succesele (insuccesele) pe care le înregistrează aceștia în fiecare secvență a
procesului de învățământ (pe parcursul lectiei, dupa realizarea fiecărui obiectiv propus) cu atât el va putea
să regleze în mod mai adecvat activitatea viitoare, să conștientizeze cauzele care provoacă anumite
neajunsuri, să meargă cu pași siguri pe calea succesului.
De aceea, evaluarea- strategiile evaluative- constituie o componentă importantă a procesului de
învățământ, fiind implicată în fiecare moment în activitatea de predare- învățare.
Didactica postmodernă, de inspirație și respirație curriculară, pune accent, în mod special, pe
înțelegerea procesului de învățământ ca relație de interdependență permanentă între activitatea de
predare- învățare- evaluare. Didactica tradițională separă procesul de învățământ văzut ca relație predare-
învățare-evaluare implică o descriere de tip general a acestor interacțiuni,urmată de prezentarea separată
a conceptelor. Un cadru didactic trebuie să privească predarea- învățarea- evaluarea ca un ansamblu.

Bibliografie
1. Ausubel, David & Robinson, Floyd, Învatarea în scoala (trad.), Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1981
2. Bruner, Jerome, Pentru o teorie a instruirii (trad.), Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975
3. Bunescu, Vasile (coordonator), Pedagogie scolara didactica generala- manual pentru clasa a XI-a licee
pedagogice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.

205
4. Cerghit, Ioan, Vlasceanu, Lazar (coordonatori), Curs de pedagogie, Editura Universitatii, Bucuresti,
1988.
5. Cristea, Sorin, Dictionar de termeni pedagogici, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998

Valențe formative ale activităților extracurriculare

prof. înv. preșcolar Popa Alina
Școala Gimnazială Nr.1 Mîrzănești, structură Grădinița PN Nr.4 Teleormanu

The educational ideal of the Romanian school is based on the humanist traditions, the values of
democracy and the aspirations of the Romanian society and contributes to preserving the national
identity. Education must develop children's feelings such as: respect and self-esteem, respect for others,
the belief that any behavior has its consequences, resistance to social pressures. Extracurricular
education has its role and place in the formation of the personality of our children. The extracurricular
activities aim at identifying and cultivating the optimal correspondence between skills, talents,
cultivating a civilized lifestyle, and stimulating creative behavior in different fields. Extracurricular
activities aim at widening and deepening of information, cultivating interest in different branches of
science, attracting the individual to social life, contributing to the formation of personality.

Idealul educațional al școlii românești este întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației
și pe aspirațiile societății românești și contribuie la păstrarea identității naționale. Știm cu toții că
deprinderile și priceperile formate și consolidate în școală, își spun cuvântul de-a lungul intregii vieți.
Educația trebuie să dezvolte copiilor sentimente ca: respectul și stima față de sine, respectul față de
semeni, convingerea că orice comportament își are consecințele sale, rezistența la presiunile sociale.
Educaţia extracurriculară îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri.
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime
dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului
creativ în diferite domenii.
Demersurile educaționale vizând dezvoltarea personalității copiilor impun participarea activă,
conștientă și responsabilă a acestora în propria formare. Educația se realizează prin acțiuni specifice.
Unele dintre acestea se află în afara sistemului de învățământ, dar este menit să atingă scopurile
pedagogice identificabile. De aceea școala nu rămâne indiferentă față de marea bogăție de forme de
educație extrașcolară pe care se structurează comunicarea umană contemporană. Începând de la cea mai
fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact direct cu obiectele și
fenomenele din natură. Procesul educațional din grădiniţă şi şcoală presupune şi forme de muncă
didactică complementară activităţilor obligatorii. Ele sunt activităţi extracurriculare şi se desfășoară sub
îndrumarea atentă a educatoarelor şi învăţătoarelor. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip
curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurriculară, adică cea realizată dincolo de
procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Desfășurarea
procesului instructiv-educativ constă în îmbinarea activităţilor şcolare cu activităţi extracurriculare ce au
numeroase valenţe formative, permițând manifestarea creativităţii întregului grup de copii, a relaţiilor
creative. Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare realizate în
clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei, atrag
individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind la formarea
personalităţii. În acest sens şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai
variate forme. Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze
iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii care să nu exagereze prin
autoritate, să ofere ocazii copilului de a lua singur decizii şi să stimuleze încrederea în sine, într-o
206
atmosferă de comunicare liberă. Astfel de activităţi se deosebesc de cele şcolare prin varietatea formelor
şi a conţinutului, prin durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specifice de verificare
şi apreciere a rezultatelor şi prin raporturile de colaborare, de apropiere, de încredere şi de prietenie dintre
cadrele didactice şi copii. Termenul ,,extracurriculare” se referă la toate manifestările organizate de
şcoală, cu obiective educative şi recreative, care se desfăşoară în afara programului şcolar. Activităţile
extracurriculare dezvoltă dorinţa de a şti mai multe din diferite domenii ale ştiinţei, dezvoltă copilului
competenţe de a se implica în viaţa socială, de a folosi timpul liber într-un mod plăcut şi util. Aceste
activităţi pot contribui la o bună autocunoaştere, la creşterea încrederii în sine, la sporirea spontaneităţii
şi creativităţii, la dezvoltarea de opinii şi a unor iniţiative. Ca o continuare firească a orelor de curs,
activităţile extracurriculare pot realiza obiective prioritare ale procesului instructiv-educativ, cum ar fi:
dobândire de cunoştinţe noi din diverse domenii; completarea şi sistematizarea unor cunoştinţe; educarea
atitudinii copilului faţă de învăţătură şi faţă de şcoală; cultivarea respectului faţă de semeni şi faţă de
sine; educarea în spiritul dragostei faţă de natură, faţă de patrie; dezvoltarea capacităţilor creatoare ale
copiilor; formarea unor deprinderi utile în viaţa de zi cu zi. Modernizarea şi perfecţionarea procesului
instructiv-educativ presupune îmbinarea activităţilor şcolare cu activităţile extraşcolare. Dintre aceste
activităţi putem exemplifica:
- organizarea unor jocuri potrivite fiecărui nivel de vârstă;
- vizionarea unor spectacole de teatru; -serbări şi şezători;
- vizite şi plimbări;
- concursuri școlare;
- excursii și tabere;
- activităţi desfăşurate cu scopul ajutării unor persoane aflate la nevoie, în folosul comunităţii
locale şi a protejării mediului înconjurător;
- proiecte educaţionale iniţiate în parteneriat cu anumite instituţii. În procesul instructiv-educativ
activităţile extracurriculare îl atrag pe copil să participe cu plăcere şi să fie interesat de activităţile
propuse. În cadrul acestor activităţi se transmit copiilor, în mod sistematic şi organizat informaţii din
toate domeniile de activitate: muzicale, literare, plastice accesibile, formându-se astfel anumite
competenţe: de a audia anumite piese muzicale, de a interpreta roluri. Interpretând diferite roluri, copilul
reproduce modele de conduită şi le asimilează în propria lui comportare. Activitățile au un pronunţat
caracter activ –participativ, permiţând copilului să construiască relaţii sociale, să-şi exerseze şi să-şi
perfecţioneze limbajul, să rezolve probleme, să negocieze, să coopereze, să utilizeze simboluri. Toate
activităţile extracuriculare desfăşurate cu copiii au rolul lor în dezvoltarea ca persoane inteligente, sigure
pe ele capabile să se descurce în orice situaţie, bogate din punct de vedere cultural. Activităţile
extraşcolare joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea fizică şi psihică a unui copil. Prin
intermediul acestora, copilul va învăţa să interacţioneze mai uşor cu cei din jur şi va putea să exceleze în
anumite domenii spre care are înclinaţii. Astfel de activităţi îl ajută să-şi canalizeze energia către lucruri
cu adevărat importante şi să-şi dezvolte spiritul de competiţie. Rolul acestor activităţi extracuriculare este
oferirea copiilor de oportunităţi multiple de recreere, dezvoltarea spiritului de competiţie, valorificarea
potenţialului intelectual şi al aptitudinilor, stimularea imaginaţiei, creativităţii şi iniţiativei. Activităţile
extraşcolare asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor
în variate contexte şi situaţii; stimulează implicarea activă în sarcină a copiilor; contribuie la dezvoltarea
capacităţii de exprimare liberă, de susţinere a ideilor sau opiniilor despre un anumit subiect, la
dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii; ajută la valorificarea inteligenţelor multiple ale copiilor;
facilitează socializarea şi intercomunicarea cu alţi copii prin intermediul jocurilor sau prin strategii de
cooperare; ajută la dezvoltarea încrederii în sine, a capacităţii de control a emoţiilor în situaţii mai
deosebite, la cunoaşterea dintre copii, înţelegerea şi acceptarea reciprocă. De exemplu, în cadrul
activităţilor din domeniul ştiințe, după ce copiii au observat pe planşe anumite animale domestice sau
sălbatice se poate propune o activitate extraşcolară-vizitarea unei grădini zoologice cu scopul de a-şi fixa

207
și îmbunătăţi cunoștinţele legate de aceste animale. Valenţele formative ale activităţilor extracurriculare
sunt multiple:
- copiii sunt puşi în situaţia de a acţiona, de a fi participanţi direcţi la diferite situaţii concrete deviaţă;
- ei iau contact cu oameni diferiţi cu alt comportament decât al cadrului didactic: muzeografi, actori,
etc.;
- în cadrul concursurilor se cunosc mai bine, se descoperă pe ei înşişi
- serbările şcolare realizează interdisciplinaritatea, corelarea cunoştinţelor din mai multe domenii,
dezvoltă procesele intelectuale şi trăsăturile de caracter, cultivă sensibilitatea faţă de frumos, educă starea
de emotivitate a copiilor.
Activităţile de acest gen cu o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni
turistice: plimbări, excursii, tabere, vizite. În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vieții
sociale, copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ, prin acţiuni directe obiectele, fenomenele,
anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viața în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice,
preşcolarii şi şcolarii îşi pot forma sentimentul de respect şi dragoste faţă de natură, faţă de om şi
realizările sale. El trebuie învățat să fie receptiv la nou, să vibreze în fața frumuseților naturii, a lumii și
să aprecieze valorile trecutului. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă
creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen si modelaj, iar materialele
pe care le culeg pot fi folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. Învăţământul preşcolar
românesc, prin acţiunile şi activităţile sale, urmăreşte să valorifice potenţialul creativ, specific vârstei
preşcolare, în cadrul unui sistem instructiv-educativ bine structurat unde copilul să aibe dreptul să-şi
formeze personalitatea şi prin propria sa experienţă. Având un caracter atractiv, preşcolarii participă într-
o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Serbarea este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea diferitelor
evenimente de însemnătate naţională sau internaţională, de tradiţiile şi obiceiuri. Serbările reprezintă un
izvor de satisfacţii, bucurii, creează o bună dispoziţie, favorizează dezvoltarea copiilor din punct de
vedere fizic şi psihic. Emoţiile şi bucuriile comune trăite cu prilejul organizării unor astfel de activităţi
contribuie la închegarea colectivului, la întărirea relaţiilor de prietenie între copii. În cadrul serbărilor
şcolare, copiii au ocazia să-şi demonstreze talentul, să se afirme şi, în acelaşi timp, să devină pentru
câteva momente „actori”, interpretând anumite roluri. Totodată serbările pregătite susţinute cu ocazia
anumitor evenimente devin un mijloc de educare a voinţei, a încrederii în forţele proprii, a ținutei corecte,
dar şi a posibilităţii de a se transpune prin interpretarea unor roluri de teatru. Pregătirea unei manifestări
colective, cum este serbarea şcolară, lasă urme adânci în sufletul fiecărui copil, aceasta ajutându-i pe
copii să se împrietenească, clădeşte voinţa acestora şi perseverenţa din dorinţa de reuşită, în faţa unui
public numeros. Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și
pentru părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumină în suflete, dau
aripi imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare.
Excursia este una dintre cele mai atractive, plăcute şi utile activităţi de recreere şi odihnă activă.
Activităţile turistice sunt activităţi extracurriculare cu o deosebită valoare formativă. Ele se pot realiza
sub forma plimbărilor, excursiilor sau taberelor. Excursia reușește cel mai bine să dezvolte interesul
copiilor, îmbogățindu-le orizontul de cunoaștere. Este o formă de activitate cu caracter atractiv și
mobilizator. O excursie în natură îi ajută pe copii să înțeleagă legătura care există între om și natură, între
cunoștințele dobândite la diferite domenii de activitate și lumea din afara grădiniței, dă posibilitatea
copiilor de a se implica și organiza prin investigare individuală sau de grup, îi pune în contact cu
comunitatea și le creează posibilitatea de a-și susține în mod public opiniile. Copiii au posibilitatea să se
simtă în ipostaza de mici cercetători ai realității; se simt responsabilizați, implicându-se cu plăcere,
urmare a sfaturilor date ; învață cum să iubească și cum să respecte natura. Excursiile şi taberele şcolare
contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile țării, la educarea dragostei, respectului
pentru frumosul din natură, artă, cultură.

208
 Concursurile sunt forme competiţionale de activitate extraşcolară, organizate pe diferite teme.
Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor sunt forme de activităţi prin care copilul nu
doar dobândeşte informaţii, ci este stimulat spre activităţi de pictură, dans ş.a. Aceste activităţi pun
copilul în rol de spectator şi vor reprezenta pentru el o sursă de impresii puternice: stimularea afectivităţii
şi cultivarea dragostei pentru artă. Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, stimulează şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.
Cred că în orice şcoală cadrele didactice trebuie să promoveze activităţile extracurriculare, stimulând
astfel inventivitatea şi creativitatea copilului. Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională
valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând,
o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu copiii, asigurând astfel
o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale, constituie un mijloc
de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă copiilor prilejul
de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, operele de artă originale, momentele legate
de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii
universale şi naţionale.
O mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile extraşcolare care
implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta. În concluzie,
activitățile extrașcolare au un caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalități de formare a
caracterului copiilor încă din grădiniță.

Bibliografie:
Cernea, Maria, ,,Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ”, în“
Învăţământul primar“nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Crăciunescu, Nedelea, „Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar”,
în“Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Ionescu, Mariana, „Serbările școlare-prilej de bucurie” în „Învățământul primar” nr. 2-3/2001, Ed.
Discipol, București;
Vlăsceanu, Gheorghe, Neculau, Adrian,”Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul
învăţământului obligatoriu. Studiu de impact”, 2002, Editura Polirom, Bucureşti;
Revista “Învăţământ primar” nr. 4 din 1998, “Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea
procesului de învăţământ”, Ed. Discipol, București;
Revista „Învăţământul primar”, nr. 1-3, 2006 , Revistă dedicată cadrelor didactice, Ed. Miniped;
Revista “Învăţământ primar”- 2006, „Valenţe formative ale activităţilor extraşcolare”, Editura Miniped.

Leadershipul educațional – o resursă importantă pentru îmbunătățirea

impactului activității cadrului didactic
prof. Pleșcan Monica-Vasilica
Școala Gimnazială Gîștești

Summary: The article refers to implementation of leadership principles and methodology as important
factors in ensuring the professional development of teachers and thus to improve the educational process
at class, school and learning community levels. Also, based on recent research in the field, are offered
the basic pedagogical conditions for efficient activity of teachers leaders: organizational culture and
professional learning community, reflected in Methodological Model of Teacher Leadership. Nonetheless,
are presented practical recommendations for successful implementation of educational leadership at the
school level.
209
 Acceptarea şi promovarea paradigmei educaţionale postmoderne; abordarea educaţiei din
punctul de vedere al celui ce învaţă; desfășurarea procesului educațional din perspectiva unei pedagogii
axate pe competențe sînt doar cîteva dintre noile imperative educaționale la care trebuie să răspundă
sistemul de învățămînt din țară și care, în ansamblu, reflectă vectorul său european.
Toate aceste realități solicită un personal didactic calificat, implicat într-un proces permanent
de creștere personală și profesională; condiții favorabile valorificării potențialului său și dezvoltării de
noi competențe, dar și redefinirea rolului și a misiunii ce îi reveni, pentru a activa în baza unor standarde
actualizate continuu. Formarea și dezvoltarea competențelor cadrului didactic se bazează atît pe
activitatea teoretică, de informare, cît și pe activitatea practică, desfășurată în varia contexte
profesionale. De la modelul profesorului ”specialist într-un domeniu, curînd depășit de evoluțiile
științifice” se trece la modelul ”profesorului-formator, capabil să se adapteze la nou, să se autoformeze
permanent” [4, p. 74].
Leadershipul educațional poate fi privit și înțeles drept un proces de consolidare și extindere a
profesionalismului prin autorizarea cadrului didactic de a-și manifesta abilitățile de lider și de a exersa
leadershipul în activitatea sa curentă, ca parte componentă a acesteia. Profesorul – în calitate de
organizator al procesului de învățămînt, de educator şi partener, de membru al corpului profesoral-
posedă caracteristicile unui lider, pe care le demonstrează la nivel de clasă, dar și în cadrul
colectivului: creează o viziune inspirată pentru viitor vizavi de activitatea sa profesională și cea a
școlii; lansează viziunea în comunitatea profesională din care face parte; motivează şi inspiră prin
acțiuni concrete atît elevii, cît şi colegii să atingă viziunea promovată; antrenează/ghidează şi
construieşte o echipă care să fie eficientă în realizarea viziunii. Astfel, acest proces este unul axat pe
consolidarea şi extinderea profesionalismului cadrului didactic prin: autorizarea profesorului să își
valorifice în mod plenar potențialul de lider în activitatea sa la nivel de clasă, instituție, comunitate
profesională și sistem; crearea unui mediu favorabil constituirii și funcționării comunităților
profesionale de învățare la nivel de instituție prin promovarea valorilor autentice; implicarea plenară a
cadrelor didactice în procesul de luare de decizii la diverse niveluri; oferirea oportunităților reale de
creștere în carieră și afirmare profesională, inclusiv prin asumarea de către cadrul didactic a rolului de
formator și mentor.
Filozofia de bază a modelului de leadership educațional presupune faptul că o reformă
educațională și inovația, în general, trebuie să pornească de jos în sus, de la cadrul didactic, prin a-i ofer
oportunitatea și condițiile necesare ca acesta să își asume statutul de lider, de agent al schimbării și al
inovării prin implicare directă și reflecție critică asupra activității pe care o desfășoară și asupra mediului
în care lucrează. Abordînd rolul de lider, profesorul asigură conducerea unui grup de elevi, exercitîndu-
și autoritatea și puterea statutului asupra pro- ceselor și relațiilor din clasă și din școală. Cadrul didactic
lider este un vizionar care inspiră și motivează atît elevii, cît și colegii, influențîndu-i pozitiv și asigurîndu-
le sprijinul necesar în diverse contexte educaționale și profesionale.
Analizînd teoriile ce țin de abordarea cadrului didactic din perspectiva leadershipului educațional
(D. Childs-bowen et al. (2000); M. Katzenmeyer & G. Moller (2001); J. Murphy (2005); P. A Wasley
( 1991)), evidențiem faptul că profesorul lider: are capacitatea de a inspira și a încuraja colegii de breaslă
să se schimbe, să reflecteze și să se implice în activitățile pe care, în mod normal, nu le-ar lua în
considerare; funcționează eficient în comunitatea profesională, are impact asupra învățării elevilor,
contribuie la îmbunătățirea școlii, mputernicește/responsabilizează toate părțile interesate să participe la
ameliorarea procesului educațional; este un membru și colaborator activ al comunității profesionale de
învățare; influențează îmbunătățirea continuă a procesului educațional.
Astfel, profesorul lider posedă un ansamblu de cunoștințe profesionale, abilități de lider și
atitudini proactive, mobilizate în diferite contexte pentru soluționarea creativă și constructivă a
multiplelor probleme intervenite în activitatea pedagogică la nivel de clasă, instituție și comunitate

210
profesională, în vederea asigurării unui impact pozitiv și durabil. Ca principiu general se acceptă
trecerea de la paradigma profesorului-artist la cea a profesorului-expert; de la autoinițiere, intuiție,
artizanat la reflexivitate, spirit metodic, excelență profesională. în ultima vreme, se fac eforturi
deosebite pentru definirea identității profesionale a cadrelor didactice, în consonanță cu noile
referențialuri valorice [3].
Esența leadershipului educațional constă în antrenarea cadrului didactic într-un program
complex, axat pe un sistem de principii metodologice relevante și funcționale pentru dezvoltarea
profesională și eficientizarea comunităților de învățare la nivel de instituție și sistem: asigurarea în
cadrul instituțiilor educaționale a unui mediu de învățare care sprijină profesorii în documentarea și
promovarea/implementarea activităților de leadership; abilitarea profesorilor în vederea identificării
priorităților de dezvoltare personală; oferirea de instrumente pentru înregistrarea și evidența reflecțiilor
și a planurilor de dezvoltare profesională; determinarea de oportunități pentru construirea de cunoștințe
în baza activităților de leadership; ghidarea privind metodele și datele colectate care conduc spre
schimbare; dezvoltarea de oportunități pentru un dialog profesional sistematic pe marginea valorilor,
strategiilor, leadershipului; oferirea de suport în cadrul rețelelor/comunităților profesorilor lideri;
recunoașterea meritelor/achizițiilor profesionale prin certificare și promovarea în carieră.
Profesorul lider contribuie la optimizarea procesului educațional prin implicarea într-o
cercetare-acțiune, care reprezintă un ansamblu de metodologii de cercetare ce promovează acțiunea
didactică și cercetarea pedagogică în egală măsură și în același timp. Capacitatea de investigare și
de reflecție a cadrului didactic, în general, şi cea de cercetare-acțiune, în special, contribuie în mod
decisiv la dezvoltarea sa ca lider în comunitatea şcolară şi socială, în ansamblu, or, un lider trebuie
să posede o autoritate epistemică – o autoritate a știutorului, a celui competent într-un domeniu.
Antrenîndu-se într-o cercetare-acțiune, cadrul didactic își clarifică valorile și preocupările
profesionale, sincronizîndu-le cu valorile organizaționale; apoi identifică, analizează şi formulează o
problemă critică ce ţine de o situaţie educativă specifică, planificînd agenda schimbării. un moment
important la această etapă este discuția și negocierea inițială cu toate grupurile interesate- colegi,
părinți, cercetători, directori de școli, inspectori etc., care se soldează cu luarea deciziei referitoare la
realizarea agendei schimbării, în care să fie stabilite problemele stringente şi soluţiile la ele.
Implementarea agendei și a demersului de cercetare-acțiune include întâlniri periodice, jurnale
reflexive, rapoarte de autoevaluare şi de evaluări în grup, monitorizarea activităţilor și a realizării
sarcinilor, asigurarea comunicării sistematice cu grupul de lucru, procesarea, analiza și interpretarea
datelor.
Toate acestea sînt posibile doar dacă profesorii activează într-o comunitate profesională
și au viziuni comune, în care este stimulată cooperarea, iar performanța este încurajată printr-un
leadership colaborativ. Astfel, una dintre condițiile psihopedagogice prioritare pentru formarea
profesorului lider și implementarea cu succes a leadershipului educațional este comunitatea
profesională de învățare or, în accepțiunea lui P. G. Northouse (2004), leadershipul presupune neapărat
un context de grup și realizarea unui scop comun. O comunitate de învățare este un grup de oameni
care împărtășesc emoții, valori sau credințe comune, sînt implicați activ în procesul de învățare,
susținîndu-se reciproc. Comunităţile dinamice de învăţare reprezintă structuri în cadrul cărora toți
membrii dețin controlul și fiecare învață, axate pe principii importante ale leadershipului
educațional care reflectă relația dintre comunitatea de învățare și manifestarea profesorului lider.
Cultura organizațională reprezintă un alt concept-cheie și o condiție psihopedagogică
importantă în abordarea profesorului în calitate de lider și în promovarea leadershipului
educațional. Cultura organizațională are un rol major în dezvoltarea școlii, în transformarea acesteia
într-o comunitate de învățare [2, p. 22]. Astfel, doar într-o instituție de învățămînt cu o cultură
educațională adecvată reușesc să activeze și să crească lideri educaționali. Pe de altă parte, o cultură
organizațională ce asigură dezvoltarea eficientă a școlii poate fi menținută doar prin profesori activi,

211
cu valori autentice și viziuni comune. Personalitatea și imaginea fiecărei școli este edificată, în primul
rînd, de oamenii care fac parte din aceasta. școala în care toți actanții educaționali formează o
comunitate de învățare, constituie mediul perfect pentru dezvoltarea personală și profesională atît a
cadrelor didactice cât și a beneficiarilor direcți – a elevilor.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:
1. Bezede R. Repere psihopedagogice ale leadershipului educațional. Teză de doctor în
pedagogie,Chișinău,2015,213
2. Clarke P. Comunităţi de învăţare: şcoli şi sisteme. Chişinău: ARC, 2002. 190 p.
3. Cucoş C. Pedagogie. Iaşi: Polirom, 2006. 464 p.4. 5.
4. Dumitru I. (coord.) Consiliere psihopedagogică. Iași: Polirom, 2008. 332 p.
5. Guzgan v. Modalități de evaluare a nivelului de cultură organizațională în unitatea școlară. în:
Didactica Pro..., nr. 2 (78), 2013, pp. 45-48.

România și Uniunea Europeană

prof. Petrașciuc Veronica
Școala Gimnazială Miron Costin Suceava

Primele contacte dintre România si Uniunea Europeană

România a fost prima țară din blocul comunist care a stabilit, în martie 1990, relații oficiale cu
Comunitatea Europeană. Relațiile dintre cele două părți au fost inițiate la sfârșitul anilor ’60, în plină
perioadă de deschidere națională a regimului Ceaușescu, și s-au concretizat în acorduri comerciale
bilaterale, suspendate în anii ’80 din cauza încălcării drepturilor omului de către România. Astfel în 1967
sunt inițiate primele negocieri pentru încheierea unei serii de acorduri tehnico-sectoriale privind anumite
produse agroalimentare, respectiv brânzeturi, ouă, carne de porc – produse pentru care România practică
prețuri de dumping. Guvernul român urmărea scutirea de taxe suplimentare a produselor amintite, iar
Comunitatea Europeană încerca să impună respectarea unui anumit nivel al prețurilor pentru a nu crea
distorsiuni pe piața statelor membre. In anii ’70 sunt semnate acorduri de cooperare economică, și tot in
această perioadă, câteva intreprinderi românești, în special exportatoare de produse agroalimentare,
încheie angajamente tehnice ce au efecte asupra stabilirii prețurilor la unele produse. 6
Cel mai important succes al acestui deceniu este semnarea unui acord bilateral de includere a
României în Sistemul General de Preferințe (SGP) al Comunității Economice Europene (1974). În
următorii 10 ani însă, contactele dintre cele două părți se înrăutățesc.
Odată cu sfârșitul comunismului si al “războiului rece”, România, ca și celelalte state din centrul
și estul Europei, s-a reapropiat de structurile occidentale, în special de NATO și Comunitatea Europeană,
cu aceasta din urmă stabilind relații diplomatice în anul 1990. 7
Asocierea României la Uniunea Europeană
La începutul anilor ’90, în urma entuziasmului generat de încetarea tensiunilor militare, politice
și ideologice și revenirea unui mare număr de state la principiile democrației, pe agenda Consiliului
European a apărut discuția despre posibilitatea extinderii Comunității prin cooptarea de noi membri
dintre țările Europei Centrale și de Est. Până la clarificarea acestei chestiuni, începand din dec. 1991,
Comunitatea a încheiat o serie de acorduri bilaterale – Acorduri Europene, ce reglementează cadrul
juridic și instituțional dintre părțile semnatare, cu scopul de a promova relațiile economice, precum și un
dialog politic instituționalizat cu aceste state. Obiectivul acestor tratate este totuși pregătirea aderării la

6
Ion Bulei, Scurta istorie a romanilor, Edit. Meronia, Bucuresti,2004, p. 178.
7
Ibidem, p. 181-183.
212
Comunitate. Primele state care încheie Acorduri Europene sunt Ungaria si Polonia, România semnând
un astfel de tratat abia în 1993. 8
Acordurile Europene n-au satisfăcut totuși așteptările țărilor din fostul spațiu communist, care se
simțeau într-o situație ambiguă, între asociere și aderare, și revendicau o recunoaștere oficială a
eligibilității lor prin adoptarea unui calendar și a unor condiții de aderare precise. De aceea Consiliul
European de la Copenhaga (iunie 1993) recunoaște explicit principiul extinderii UE către statele asociate
din Europa Centrală și de Est și fixează o serie de criterii economice și politice de aderare, cunoscute sub
numele de criteriile de la Copenhaga. Potrivit acestora, pentru a deveni membru UE, un stat candidat
trebuie să aibă:
1) stabile care să garanteze democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și protecția
minorităților
2) o economie de piață funcțională
3) capacitatea de a-și asuma obligațiile de stat membru, inclusiv cele privind obiectivele uniunii
politice, economice si monetare ale UE
4) un stat candidat trebuie să transpună legislația Uniunii în legislația natională (adoptarea acquis-
ului comunitar) 9
România a adoptat în 1995, la Snagov, o Strategie Națională de Pregătire a Aderării, document
semnat de toate partidele politice parlamentare care stabilea etapele procedurale și actiunile ce urmau să
fie întreprinse în procesul de apropiere de structurile comunitare. Apoi, conform procedurii de aderare,
România depune cererea oficială de aderare(22 iunie 1995), împreună cu Strategia Națională.10
Odată cu Consiliul European de la Luxemburg (1997), in documentele oficiale ale UE a început
să se facă discuția între procesele de aderare și negocierile de aderare. De asemenea din 1998, statele
candidate, inclusiv România, încep să elaboreze programe naționale în vederea adoptării acquis-ului.
Consiliul European de la Helsinki (dec 1999) decide deschiderea negocierilor de aderare cu alte
6 țări candidate: Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, România, Slovacia. Lansarea propriu-zisă a
negocierilor va începe, însă, în februarie 2000, la conferința interguvernamentală de la Bruxelles. 11
Negocierile de aderare
Statul care dorește aderarea la UE trebuie să depună la Președintia Consiliului UE o cerere de
aderare (o scrisoare in care își exprimă dorința de a deveni membru UE), Consiliul UE decide dacă
statului solicitant îi este conferit statutul de candidat la integrarea în UE. Din momentul în care
candidatura unui stat e acceptată, acesta primește ajutor din partea Uniunii pentru a se pregăti pentru
aderare și este monitorizat pentru a se vedea în ce măsura îndeplinește criteriile aderării. Pe baza
rapoartelor de tara, întocmite ce Comisia Europenă, Consiliul European decide deschiderea negicierilor
de aderare. Din prtea Uniunii Europene, doua institutii sunt implicate in procesul de negociere: Consiliul
Uniunii si Comisia Europeana, care e mandatata de statele membre sa deruleze negocierile tehnice.
Din partea României, în procesul de negociere este implicat Guvernul României, care a stabilit
in 2001 ca Ministerul Integrării Europene si Delegația Natională de Negociere a Aderării României la
Uniunea Europeană (condusă de un negociator-șef) sunt instituțiile care coordonează pregîăirea in
vederea aderarii si derularea negocierilor de aderare . Pe parcursul negocierilor, aceste institutii au fost
sprijinite de Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana si de diverse departamente de
integrare europeana in ministere si institutii publice.

8
Nicolae Paun, Ciprian Adrian Paun, Istoria constructiei europene, Edit. Efes, Cluj- Napoca, 2000, p.208.
9
Ion Avram, Uniunea Europeana si aderarea Romaniei, Edit. Sylvi, Bucuresti,2001, p. 165.
10
Ibidem, p. 168.
11
Guillaume Courty, Constructia europeana, Edit. Coresi, Bucuresti, 2003, p. 124.
213
 In conformitate cu prevederile Acordului European , dialogul Romania-UE se desfasoara în
cadrul Consiliilor de Asociere, al reuniunilor Comitetului de Asociere si ale Subcomitetelor de Asociere
sectoriale, cat si al Comitetului parlamentar mixt Romania-UE.12
Din experiența negocierilor anterioare purtate de UE, se observă că întotdeauna se începe cu
capitolele mai ușoare,pentru a permite realizarea unor progrese absolute necesare creării unui climat de
încredere între cele două părți.Capitolele mai dificile sunt lăsate pentru o etapă mai avansată a
negocierilor, când părtile au o vedere de ansamblu ale pozițiilor de negociat. Negocierile oficiale se
desfasoară în cadrul unei conferințe de negociere la care participă negociatorul țării candidate și Consiliul
UE.Cele două pățti își prezintă pozițiile de negociere asupra unui capitol al acquis-ului. Dacă cele două
părti cad de acord, capitolul respective se poate închide provizoriu. Dacă cele două părți de negociere
sunt diferite, chestiunea rămâne în discuție până când se găsește o soluție. 13
Când întreg pachetul de domenii supuse negocierilor a fost epuizat, rezultatele se reunesc intr-
un Tratat de Aderare, supus ratificării conform procedurilor specifice statelor membre și statului
candidat, precum si in Parlamentul European. Abia după ratificarea Tratatului de Aderare apartenența
unei tări la UE devine efectivă. 14
Negocierile României cu Uniunea Europeană
Cererea oficială de aderare la UE a României a fost inaintata la 22 iunie 1995, impreuna cu
Strategia Națională de Pregătirea a Aderarii României la UE. In același an își depun cererea și Bulgaria,
Slovacia, Estonia, Letonia si Lituania. La 30 martie 1998, ministrul român al afacerilor externe primește
primul Parteneriat pentru Aderare. Parteneriatul pentru Aderare coordonează asistenta financiara
acordata de UE Romaniei. In iunie 1999, România inainteaza Comisiei Programul National de Aderare
la Uniunea Europeana. La 10-11 dec. 1999, Consiliul European de la Helsinki decide deschiderea
negocierilor de aderare cu România alături de alte 5 state candidate. Negocierile de aderare a României
la UE au fost lansate oficial in 15 februarie 2000. In primul semestru al anului 2000, la 28 februarie, pe
durata președinției portugheze a UE, România a deschis primele cinci capitole. In cadrul celei de-a doua
reuniuni a Conferinței de aderare la nivel ministerial , care a avut loc la 14 iunie 2000, România a arătat
că este pregătită să înceapă negocieri pentru încă opt capitole. Consiliul UE, la propunerea Comisiei
Europene, a decis însă deschiderea a numai patru capitole de negociere pentru România.
Astfel în primul an de negocieri, România a deschis negocierile pentru 9 capitole și a închis
provizoriu negocierile pentru 6 capitole. După instalarea noului guvern, strategia de negociere s-a
îndreptat către abordarea unor capitole ceva mai dificile, cu impact social și economic ridicat. Pentru a
contribui la structurarea functională a economiei de piața au fost elaborate de către Delegația Națională,
documente de poziție la celelalte capitole referitoare la piața unică, la principalele ramuri economice
precum și la coeziunea economică și socială. Până la sfârșitul anului 2002 fuseseră deschise toate
capitolele de negociere, însă nu fuseseră închise decât 16. Tot în 2002 Comisia Europeană menționează
în Raportul de Țară pentru prima oara 2007 ca data estimativă pentru aderarea României și a Bulgariei.
Un an mai târziu, la Consiliul European de la Bruxelles (dec. 2003) a fost stabilit calendarul de aderare
a României la UE.Acesta prevedea finalizarea negocierilor în 2004, semnarea Tratatului de Aderare cât
mai curând posibil, în 2005, și aderarea efectivă la UE în 2007.

Bibliografie:
Avram, Ion, Uniunea Europeană și aderarea României, Edit. Sylvi, București, 2001.
Bărbulescu, Iordan Ghe., Uniunea Europeană: aprofundare și extindere, Edit.Trei, București, 2001.
Bulei, Ion, Scurta istorie a românilor, Edit. Meronia, București,2004.

12
Ibidem, p. 146.
13
Iordan Ghe. Barbulescu, Uniunea Europeana: aprofundare si extindere, Edit.Trei, Bucuresti, 2001, p.118.
14
Ibidem, p. 119.
214
Dragoș, Dacian Cosmin, Drept comunitar European, Edit.Accent,Cluj-Napoca,2003.
Guillaume, Courty, Constructia europeană, Edit. Coresi, București, 2003.
Paun, Nicolae, Paun, Ciprian Adrian, Istoria construcției europene, Edit. Efes, Cluj- Napoca, 2000.

Activități outdoor la grădiniţă- exemple de bune practici

prof. Păun Constantina
Grădiniţa cu Program Prelungit Pui de lei Piteşti

In kindergarten preschools acquire knowledge, develop their skills and form their skills, here is the place
where routine and daily activities contribute to the harmonious development of children's personality.
All these statements are true, but other situations or environments that act beyond the group room should
not be disregarded.
Outdoor activities aim at exploring the possibilities of using free air and the natural environment as a
learning space and building skills to work thematically using this space in an interdisciplinary /
integrated way.

Primăvara reprezintă un bun prilej de manifestare al activităţilor outdoor. Într-o lume în care
copiii noştri îşi petrec tot mai mult timp în faţa televizoarelor, calculatoarelor, laptopurilor, tabletelor şi
telefoanelor mobile, grădiniţa trebuie să vină în sprijinul copiiilor, „să-i scoată afară”, la aer curat, să-i
încurajeze să se mişte, să exploreze, să desfăşoare activităţi atractive.
Activităţile outdoor fac parte din educaţia nonformală, deci mai puţine reguli, mai puţină
moderare din partea educatoarei, mai multă explorare, mişcare, competiţie, voie bună.
Deseori educaţia outdoor este confundată cu educaţia pentru mediu-ecologică, asta pentru ca cele
două se întâlnesc în aer liber, educaţia outdoor nu înseamnă numai acest lucru, ea are nenumărate valenţe
în toate domeniiile nu doar în cel al protecţiei mediului. Termenul de educaţie outdoor, poate include nu
doar educaţia pentru mediu, ci mai ales activităţi recreative, programe de dezvoltare personală şi socială,
vizite, drumeţii, excursii, aventură, etc.
Astfel, activităţile outdoor propuse de noi, au fost cât mai diverse:
- Vizită la florăria din cartier- observare „Laleaua”
- Vizită la piaţa de legume- observare „Legume timpurii”
- Vizită la Grădina Zoologică
- Plimbare în parc- observare natură
- Ştafeta lalelelor-joc de mişcare
- Ştafeta ghioceilor- joc de mişcare
- Cursa puişorilor- joc de mişcare
- Excursie la Muzeul Goleşti: atelier de pictură pe ceramică, echitaţie ponei
- Excursie la Atelierul „Meşterul olar” Coşeşti- atelier de olărit, aventură pe tiroliană, etc.
Activităţile desfăşurate în aer liber reprezintă o altă modalitate de parcurgere a curriculum-ului
şcolar, implicând activ copiii în procesul de învăţare, experimentând, punând în practică cunoştinţele
dobândite în cadrul activităţilor obligatorii din grădiniţă.
De asemenea, activităţile de tip outdoor reprezintă o modalitate extrem de importantă prin care
vizăm starea de bine a copilului. Copiii sunt încântaţi de activităţile desfăşurate în aer liber, deoarece
sunt călăuziţi spre manifestarea activă a libertăţii personale de a gândi, simţi şi acţiona potrivit nevoilor,
înclinaţiilor, intereselor, capacităţilor şi posibilităţilor individuale ale fiecăruia.
Şi, ca să vă convingem, iată câteva fotografii din timpul activităţilor desfăşurate cu preşcolarii:

215
 Recomand tuturor doamnelor educatoare să nu se ferească de activităţile de tip outdoor, ci să
profite de materialele ce ni le oferă natura şi mediul înconjurător, în special în anotimpul primăvara, când
natura se trezeşte la viaţă!

Educaţia în spiritul valorilor europene

prof. Pașcan Loredana
Școala Gimnazială Ion Creangă Suceava

1. UNIUNEA EUROPEANĂ, EDUCAŢIA ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL

Soliditatea construcţiei Europei unite, prin dezvoltarea comunităţilor ei, depinde nu numai de
puterea economica şi financiară a ţărilor membre ale Uniunii Europene, dar şi de prestigiul cultural
pregătit, creat şi afirmat prin sistemul educaţional.
Şi, după cum prevede Tratatul de la Maastricht,rolul Uniunii este de a contribui la dezvoltarea
unei educaţii de calitate,susţinându-se cooperarea statelor membre în acest domeniu de mare răspundere
pentru viitorul social al comunităţii europene.
Uniunea Europeană finanţează acţiuni de politică educaţională comunitară prin programe variate,
printre care:Socrates, Erasmus, Tempus, Comenius, Leonardo da Vinci, Euridice ş.a.
Având convingerea importanţei investiţiei în om prin educaţie, experţi în domeniul educaţiei au
supus dezbaterii, în forumurile de conducere ale Uniunii Europene, problematica educaţiei în perspectiva
dezvoltării personale a tinerilor, formării profesionale şi a integrării lor ctive în viaţa economică şi
culturală a societăţii.
Astfel, în cadrul dezbaterilor
Consiliului European, la Lisabona, în
martie 2000, s-a evidenţiat importanţa
educaţiei pentru promovarea
competenţei, competitivităţii şi calităţii
profesionale dobândite într-un
învăţământ de calitate,pentru
promovarea incluziunii (integrării)
sociale şi reducerea excluziunii
(marginalizării) sociale. La Stockholm,
în martie 2001, Consiliul European a
adoptat Raportul “Obiective viitoare ale
sistemelor de educaţie şi formare” pentru
a direcţiona îmbunătăţirea calităţii şi
eficienţei sistemelor de educaţie şi
formare în spaţiul UE, facilitarea accesului
larg la sistemul de educaţie şi formare şi
deschiderea lor către lume. În anul 2002 s-au
adoptat unele documente privind învăţarea
permanentă şi cooperarea în domeniul
formării profesionale şi obiectivele acesteia.
Priorităţile urmărite prin cooperare
sunt:
 consolidarea dimensiunii europene în
domeniul educaţiei şi formării
profesionale;
216
  recunoaşterea competenţelor şi calificărilor;
 asigurarea calităţii învăţământului.
Obiectivele strategice europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale sunt:
 Obiective privind accesul la educaţie:
- extinderea accesului la educaţie şi reducerea abandonului şcolar ;
- îmbunătăţirea accesului la educaţie şi formare pentru persoanele dezavantajate.
 Obiective privind competenţele de bază, antreprenoriat şi limbi străine:
- dezvoltarea competenţelor necesare într-o societate a cunoaşterii (comunicarea în limba
maternă,în limbi de circulaţie internaţională, abilităţi privind tehnologia informaţiei şi a
comunicaţiilor, competenţe civice şi interpersonale, antreprenoriat, conştiinţă culturală);
- dezvoltarea spiritului antreprenorial;
- îmbunătăţirea învăţării limbilor străine.
 Obiective privind consilierea şi orientarea profesională:
- crearea unui spaţiu european al dezvoltării şi formării prin asigurarea consilierii profesionale
de-a lungul vieţii;
- crearea unor politici competitive de consiliere şi orientare profesională;
- îmbunătăţirea serviciilor de consiliere şi orientare profesională;
- îmbunătăţirea accesului la aceste servicii.
 Obiective privind educaţia antreprenorială:
- introducerea educaţiei antreprenoriale în curriculumul naţional;
- lărgirea ariei antreprenoriale la nivelul învăţământului superior ;
- implicarea antreprenorilor şi companiilor locale în desfăşurarea activităţilor educative;
- pregătirea profesorilor;
- dezvoltarea spiritului antreprenorial:iniţiativă, creativitate, risc.
 Obiective privind egalitatea de şanse:
- promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în viaţa economică, socială, în privinţa
exercitării drepturilor;
- facilitarea integrării sociale a tinerilor;
- sprijinirea integrării sociale a persoanelor cu handicap (cu dizabilităţi)
 Obiective privind formarea formatorilor:
- îmbunătăţirea educaţiei şi formării pentru formatori şi pentru profesori;
- creşterea calităţii educaţiei pentru pregătirea profesorilor şi formatorilor;
- dezvoltarea unui cadru comun european al competenţelor şi calificărilor profesorilor şi
formatorilor;
- formarea iniţială calitativă a profesorilor;
- dezvoltarea unei culturi a mobilităţii profesionale ;
- dezvoltarea profesională continuă;
- promovarea dimensiunii europeneîn formarea prin cercetare şi informare.
 Obiective privind noile tehnologii informaţionale şi de comunicare-TIC:
- asigurarea accesibilităţii la infrastructura TIC;
- dobândirea de către tineri a competenţelor digitale de bază;
- formarea profesorilor, administratorilor şi a directorilor de şcoli;
- integrarea TIC în curriculumul şcolar.
 Obiective privind formarea continuă:
- transpunerea în realitate a conceptului de formare continuă prin multiplicarea oportunităţilor de
formare continuă;
- asigurarea accesului la formare continuă;
- recunoaşterea şi validarea formării nonformale şi informale.
217
În Comisia Europeană,în 2005,s-a dezbătut Cadrul European al calificărilor şi s-a făcut recomandarea
ca fiecare ţară membră să stabilească Cadrul Naţional al calificărilor, în corelaţie cu cel european,
urmărindu-se opt niveluri ale rezultatelor învăţării pentru categoriile :cunoştinţe, deprinderi,competenţe
generale,competenţe profesionale.
2. EDUCAŢIA ÎN SPIRITUL VALORILOR EUROPENE ŞI AL VALORILOR UNIUNII
EUROPENE
Factorii educativi-familia, şcoala, universitatea, mass-media, instituţiile de cultură, internetul pot şi
trebuie să se implice în formarea conştiinţei şi a conduitei europene.
Strategia politicii în domeniul educaţiei şi învăţământului are ca repere:
- crearea mediului educaţional favorabil accesului la valorile culturii şi civilizaţiilor europene;
- crearea deschiderii spre acceptarea interferenţelor cu valorile culturii şi civilizaţiilor neeuropene;
- cunoaşterea şi respectarea valorilor culturilor şi civilizaţiilor neeuropene;
- întărirea identităţii naţionale şi acceptarea alterităţii;
- acceptarea şi respectarea valorilor Uniuniii Europene;
- cooperarea şi colaborarea cu ţările lumii pentru securitate, pace şi prosperitate.
Agenţii educative - părinţii, învăţători, profesori, mentori – trebuie să aibă deschiderea şi
pregătirea necesară pentru a favoriza copiilor şi tinerilor asimilarea valorilor culturii şi civilizaţiei
naţionale şi europene, cunoaşterea şi respectarea valorilor culturilor şi civilizaţiilor neeuropene.
Copiii şi tinerii trebuie să înţeleagă şi să accepte faptul că dobândirea cetăţeniei europene
înseamnă aderarea la valorile promovate şi respectarea lor, că a fi europeni înseamnă şi a merge în Europa
şi a aduce Europa acasă prin performanţele proprii, a se comporta ca reprezentanţi ai naţionalităţilor sau
etniilor cărora le aparţin, dar în spirit european, a gândi european, păstrându-şi identitatea naţională. Ei
trebuie pregătiţi pentru a-şi cunoaşte drepturile dar şi obligaţiile, pentru a face faţă concurenţei
profesionale, pentru a se afirma în condiţii de competitivitate.
Integritatea europeană este o provocare atât pentru ţările membre cât şi pentru cele ce aspiră la
un asemenea statut. Acestei provocări i se poate răspunde prin educaţia în spiritual valorilor europene
şi al integrării europene ce poate fi considerată o componentă a “noilor educaţii”, dar şi un principiu al
educaţiei integrale.
Paradigma educaţiei în spiritual valorilor europene şi al integrării europene, cu dezideratele ei,
oferă perspectivele conceperii şi punerii în practică a politicii educaţionale direcţionate de scopuri şi
obiective.
Scopul general este conştientizarea identităţii europene în consonanţă cu identitatea naţională şi
dobândirea cetăţeniei europene în temeiul cetăţeniei naţionale.
Scopuri generale sunt:
 Orientarea învăţământului românesc, prin structură, conţinut, forme de organizare a instruirii şi
evaluării, metodologia instruirii şi educaţiei, metodologia evaluării, spre compatibilizarea cu
învăţământul ţărilor UE(educaţia formală);
 Crearea oportunităţilor extraşcolare şi extrauniversitare pentru cunoaşterea şi folosirea modurilor
de conectare la exigenţele spaţiului economic, politic şi cultural al UE(educaţia nonformală);
 Orientarea politicii culturale spre consolidarea unui model cultural care să accepte diferenţele, un
model multicultural ce nu exclude însă interacţiunea cu alte modele, neeuropene (educaţia
informală).
Enunţăm principalele obiective strategice:
 Reformularea structurii sistemului de învăţământ –a tipurilor, profilurilor, specializărilor la
standarde europene.
 Adaptarea curriculumului (planuri, programe, manuale) din perspectiva valorilor europene, ale
Uniunii Europene.

218
  Pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic pentru realizarea activităţii instructive-
educative la niveluri calitative europene.
 Crearea climatului favorabil dezbaterii formale, nonformale şi informale a problemelor legate de
integrarea eficientă în familia ţărilor Uniunii Europene.
 Crearea şi mediatizarea oportunităţilor de studiu în ţările Uniunii Europene
 Asigurarea pregătirii şcolare şi universitare a elevilor şi studenţilor în raport cu exigenţele
europene.
 Asigurarea pregătirii profesionale iniţiale şi continue în raport cu exigenţele europene.
Enunţăm principalele obiective operaţionale:
 Recunoaşterea şi asimilarea valorilor culturii şi civilizaţiei europene.
 Recunoaşterea şi respectarea interferenţelor cu valorile culturilor şi civilizaţiilor neeuropene.
 Recunoaşterea şi asimilarea valorilor culturii naţionale în context european şi mondial.
 Oferirea, în mod accesibil, a informaţiilor legate de trecutul, prezentul şi viitorul UE, de acquis-
ul european (drepturile şi obligaţiile statelor europene, actele normative respective. Cf.DOOM 2)
 Recunoaşterea şi exercitarea drepturilor şi libertăţilor ca şi cetăţeni europeni.
 Asumarea responsabilităţilor şi obligaţiilor ca şi cetăţeni europeni.
 Cunoaşterea oportunităţilor de studiu în ţările europene şi a modurilor de a avea acces la ele.
 Cunoaşterea oportunităţilor de formare profesională continuă şi a modurilor de a avea acces la
ele.
 Cunoaşterea oportunităţilor de valorificare a aptitudinilor de cercetare ştiinţifică în spaţiul
european.
 Cunoaşterea exigenţelor vieţii economice din spaţiul UE pentru a face faţă, ca întreprinzători,
concurenţei pe piaţă europeană liberă.
 Cunoaşterea sistemului decizional al UE: Consiliul Uniunii Europene, Consililul European,
Comisia Europeană, Parlamentul European.
 Cunoaşterea temeiurilor juridice ce stau la baza UE.
 Cunoaşterea sistemului jurisdicţional comunitar, a instituţiilor acestuia: Curtea de Justiţie,
Tribunalul de Primă Instanţă, Curtea de Conturi.
 Cunoaşterea sistemului financiar-bancar: Institutul Monetar European, Sistemul European al
Băncilor Centrale, a relaţiilor dintre băncile naţionale şi cele europene.
 Cunoaşterea instituţiilor abilitate să acţioneze pentru coordonarea anchetelor privind infracţiunile
transfrontaliere: Eurojust şi Europol.
 Cunoaşterea şi folosirea tehnicilor de difuzare şi receptare a informaţiilor legate de U.E.
 Cunoaşterea oportunităţilor de a călători şi a modurilor de a avea acces la ele.
 Cunoaşterea avantajelor adoptării cetăţeniei europene.
 Construirea identităţii europene şi dobândirea cetăţeniei europene pe baza apartenenţei naţionale
şi entice.
Politicile şi strategiile de asigurare a calităţii în sistemul naţional de învăţământ din România vor fi
permanent corelate cu orientările şi acţiunile promovate la nivel european şi mondial.
Ministerul Educaţiei, prin politicile promovate şi prin strategii specifice de aplicare a acestora, asigură
cadrul de realizare a calităţiilor serviciilor educaţionale,toate eforturile fiind concentrate pe linia creşterii
calităţii şi a compatibilizării sistemului de învăţământ românesc cu sistemul european, însă pentru ca
strategia de reformă a învăţământului românesc să aibă cu adevărat success este nevoie ca ea să aibă în
vedere toate nivelurile învăţământului, de la cel preşcolar la post-universitar.

Bibliografie:

219
Rodica Şovar-Educaţia timpurie între deziderat şi realitate - Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3-
4/2006;
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului - Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3/2007.

Educația în spiritul valorilor europene

prof. înv. primar Pasat Liliana
Școala Gimnazială Ion Creangă Suceava

The young minds flourish from the seeds of an opportune education. An envolving community consists of
individuals who follow inspiring principles and who create opportunities. European Union is the circle
of greatness, bringing together diverse cultures and ideas. It empowers the society to deepen its roots
into the field of tolerance, understanding and developement. This is the world that we want our children
to be aware of and to bloom in. A world that connects the pages of History with the nowadays techonolgy,
a world that brings people together, a world called the European Union.

Europa este o "familie de națiuni" și o "comunitate de destin", un spațiu în care relațiile între
popoare nu pot fi consolidate decât prin sentimentul de atașament față de un set de valori comune, prin
conștiința unei istorii și a unui viitor comun, prin dorința sinceră de dezvoltare durabilă a valorilor
naționale, în strânsă legătură cu valorile europene. Având la bază noțiunea de cetățenie europeană,
identitatea coagulează coeziunea socială și îndeplinește o funcție de integrare. Identitatea popoarelor nu
este înnăscută, ci culturală, fiind transmisă social, prin acțiuni educaționale, începând cu învățământul
preșcolar și primar.
Școala secolului al XXI-lea poate deveni un vector al identității, cu scopul de a crește gradul de
conștientizare și de a dezvolta un sentiment de apartenență la această comunitate care a devenit Uniunea
Europeană, în care solidaritatea civică transnațională poate și trebuie să fie consolidată ca răspuns la
provocările multiple ale globalizării. Valorile europene și educația în spiritul acestor valori reprezintă un
bun comun al popoarelor europene, parte integrantă a unui mod de viață european care a apărat și a
consolidat, de-a lungul secolelor: democrația, drepturile omului, libera circulație, toleranța, respectul
pentru diversitatea culturală, ca bază a dezvoltării durabile.
„Educaţia trebuie să traseze transformările noii lumi aflate în permanentă mişcare şi, în acelaşi
timp, să pună la dispoziţia oamenilor instrumentele de orientare cu ajutorul cărora aceştia să găsească
drumul afirmării şi dezvoltării continue” (Cosma Mircea). În acest sens, pilonii fundamentali ai educaţiei
de tip occidental sunt: „a învăţa să ştii”, „a învăţa să faci”, „a învăţa regulile convieţuirii” şi „a învăţa să
fii”. Fiecare dintre acești piloni, primesc mereu noi conţinuturi formative şi impun, ȋn permanenţă, noi
strategii de predare - învăţare - evaluare. Spre deosebire de sistemul romȃnesc, centrat pe cantitate şi
teoretizare, şi mai puţin pe aplicarea informaţiei dobȃndite, educaţia europeană ȋşi propune să ȋnzestreze
copiii şi tinerii cu exact ceea ce au nevoie aceştia pentru a trăi frumos în lumea de mâine, împreună cu
ceilalţi, spre binele tuturor. „A învăţa să ştii”, se concretizează, în primul rând, prin crearea condiţiilor
de educaţie specifice societăţii cunoaşterii, pentru fiecare locuitor al planetei, prin înţelegerea propriului
destin şi a esenţei fiinţei umane, în vederea adoptării unui comportament demn, sociabil şi responsabil.
În acest scop, copiilor li se cultivă sentimentul de necesitate rapidă la cele mai semnificative cuceriri ale
umanităţii, în calitate de permanenţi prieteni ai ştiinţei. „A învăţa să faci”, exprimă dimensiunea
comportamentală, practică, a conduitei copiilor, orientată spre întemeierea unor raporturi de comunicare
și de activitate practică. Mai mult decât atât, educaţia le formează tinerilor competenţele necesare în
gestionarea conflictelor, şi pentru stabilirea unor relaţii stabile de cooperare şi înţelegere, noi atitudini
sociale cu impact în armonizarea relaţională, internaţională. În acest sens, educaţia asigură formarea şi
perfecţionarea unor noi aptitudini sociale, care ocupă un rol prioritar faţă de cele ocupaţionale. În vederea
220
realizării noilor tipuri de relaţii sociale internaţionale, educaţia trebuie să-şi amplifice posibilităţile pentru
a-i învăţa pe copii „regulile convieţuirii”. Formarea atitudinilor, aptitudinilor şi cunoştinţelor necesare
descoperirii, pas cu pas, a celuilalt, a înţelegerii diversităţii rasei umane şi a necesităţii conştientizării
similitudinilor dintre oameni şi a interdependenţelor acestora, devin obiective specifice integrării la
cerinţele societăţii globale. Desigur, foarte importante rămân efortul şi capacitatea de a te cunoaşte pe
tine însuţi, ca o condiţie pentru a-l putea cunoaşte pe celălalt şi a putea privi lumea din perspectiva
celuilalt. Înţelegerea semnificaţiilor reacţiilor celuilalt, ca rezultat al cultivării empatiei şi altruismului,
devine o cale eficientă pentru a evita sau soluţiona conflictele pe parcursul înţelegerii vieţii. Prin
conţinutul celui de-al patrulea pilon, care statuează ca scop general „a învăţa să fii”, educaţia asigură
dezvoltarea multilaterală a fiecărui individ, calităţile de cetăţean în slujba naţiunii şi a lumii. Formarea
unor personalităţi, a căror principală îndatorire o constituie slujirea societăţii şi a semenilor lor, sunt
condiţii pe care se întăreşte comportamentul pentru societatea globală. Noua personalitate trebuie să
devină capabilă de a acţiona cu autonomie crescută, pe baza armonizării propriei concepţii, cu asumarea
răspunderii pentru sine şi pentru ceilalţi. Educaţia, într-o societate globală, este subordonată necesităţii
punerii în valoare a potenţialului uman, în totalitatea sa, urmărind dezvoltarea calităţilor intelectuale şi
psihofizice, simţul şi comportamentul estetic şi moral, capacitatea de a comunica în limba maternă şi în
alte limbi de circulaţie internaţională. Astfel, dacă privim importanţa acordată educaţiei, ȋn general, ȋn
statele europene occidentale, constatăm că valoarea absolută, raţiunea oricărui demers educaţional, o
constituie „omul” şi libertatea acestuia de acţiune.
Conceptul de dimensiune europeană în învățământ e legat de apariția și dezvoltarea ideii de Europă
Unită. În Europa Unită există o educație de înaltă calitate asigurată de diversitatea culturală și lingvistică,
care este în concordanță cu cerințele moderne ale economiei de piață și omul este într-o perfecționare
continuă a calificării lui. Prin politica europeană, România încearcă un set de însușiri caracteristice
cetățeanului european și de asemenea să ofere egalități de șanse, libertate, respectarea drepturilor
fundamentale ale oamenilor, respingerea violenței. Obiectivele europene ale educației, pe care România,
ca membră a U.E. trebuie să le respecte, urmăresc: realizarea și consolidarea conștiinței europene;
dezvoltarea capacității de a-i înțelege pe ceilalți; deschiderea către interculturalizate; apărarea libertății
și drepturilor omului. Prin trunchiul comun de activități, prin modulul de opționale sau prin activități
extracurriculare – școala poate dota tânara generație cu o identitate europeană. Chiar și învățământul
primar își propune ca finalitate formarea unei personalități autonome, creative, responsabile, ceea ce
presupune nu violență,nu rasism,nu naționalism,nu egoism,nu aroganță. Trebuie să-i învățăm pe copiii
mici – să aibă sentimentul apartenenței europene: – capacitatea de comunicare, cooperare, dialogare; –
capacitatea de a accepta diferențele; – capacitatea de a respecta pe ceilalți.
Agenţii educativi: părinţi, învăţători, profesori, mentori –trebuie să aibă deschiderea şi pregătirea
necesară pentru a favoriza copiilor şi tinerilor asimilarea valorilor culturii şi civilizaţiei naţionale şi
europene, cunoaşterea şi respectarea valorilor culturilor şi civilizaţiilor neeuropene. Copiii şi tinerii
trebuie să înţeleagă şi să accepte faptul că dobândirea cetăţeniei europene înseamnă aderarea la valorile
promovate şi respectarea lor, că a fi europeni înseamnă şi a merge în Europa şi a aduce Europa acasă
prin performanţele proprii, a se comporta ca reprezentanţi ai naţionalităţilor sau etniilor cărora le
aparţin,dar în spirit european , a gândi european , păstrându-şi identitatea naţională. Ei trebuie pregătiţi
pentru a-şi cunoaşte drepturile dar şi obligaţiile, pentru a face faţă concurenţei profesionale, pentru a se
afirma în condiţii de competitivitate. Integritatea europeană este o provocare atât pentru ţările membre
cât şi pentru cele ce aspiră la un asemenea statut. Acestei provocări i se poate răspunde prin educaţia în
spiritual valorilor europene şi al integrării europene ce poate fi considerată o componentă a “noilor
educaţii”, dar şi un principiu al educaţiei integrale.

Biblografie:
Mihăilescu I., „Familia în societăţile europene”, Editura Universităţii din Bucureşti, 1999.

221
Cosma Mircea, „Globalizarea şi educaţia”, Revista Army Academy, Academia Forţelor Terestre,
trimestrul II, 2004.

Introducerea imaginilor în cadrul procesului instructiv educativ

în vederea educării comunicării
prof. Pânzaru Marta
Şcoala cu clasele I-VIII Sfântul Voievod Ştefan cel Mare Oneşti

Folosirea imaginilor în cadrul comunicării face activităţile mai atractive şi activează elevul care
în mod automat devine din obiect, subiect al propriei formări. Imaginile nu trebuie alese la întâmplare,
bineînţeles dacă nu sunt cele din manual, ci trebuie urmărită starea lor, nota artistică pe care o au,
cromatica care îi atrage pe elevi, dacă nu depăşesc nivelul informaţional.
Convorbirile realizate pe marginea acestora activează şi nuanţează vocabularul elevilor, le
exercită pronunţia şi exprimarea corectă.
Această comunicare pe baza imaginilor îi obligă pe elevi în a-şi însoţi anumite reguli de
conversaţie, reguli de comunicare pe care le vor aplica în cadrul tuturor activităţilor la care sunt solicitaţi.
Procesul instructiv educativ desfăşurat în şcoală, precum şi în afara acesteia, cuprinde un număr
mare de acţiuni educaţionale care se realizează prin participarea activă a minimum două personaje,
obiectul şi subiectul educaţiei, mai pe scurt educatorul şi educatul.
Între aceştia se realizează, pe parcursul derulării procesului instructiv educativ, relaţii
educaţionale ce produc schimbări asupra amândoura astfel ca la final să se manifeste o formare atât la
nivelul elevilor, cât şi la nivelul educatorilor.
Aceasta formare realizează asupra legăturii dintre participanţi la actul educativ, este rodul unei
comunicări umane consecvente prin care se realizează nu numai transferul de cunoştinţe, de informaţii,
ci şi scopul acestora asupra modificării comportamentului participanţilor.
Astfel putem afirma că procesul de învăţământ realizat cu ajutorul comunicării nu presupune doar
schimb de informaţii, procese şi relaţii de comunicare, ci şi o comunicare nonverbală prin care
informaţiile sunt codificate si transmise direct prin mişcări, gestică şi mimică.
Procesul de transmitere şi asimilare a cunoştinţelor şi capacitaţilor intelectuale se realizează în
cadrul relaţiei didactice (învăţător sau profesor şi elev) care la rândul ei este influenţata de relaţia de
comunicare cu caracter didactic realizată între un informator care de fapt devine un „modelator” şi un
grup ţintă, elevii.
Scopul comunicării didactice cuprinde acţiuni ce au ca finalitate formarea la elevi a trăsăturilor
şi a modalităţilor integrale în viaţa socială, această capacitate răsfrângându-se pozitiv asupra
personalităţii lor, influenţând procesele de cunoaştere.
Evoluţia intelectuală a elevilor precum şi integrarea lor în societate sunt influenţate de modul în
care aceştia îşi formează de la cele mai fragede vârste capacitatea de exprimare, de comunicare.
Formarea acestei capacitaţi am putea spune că este un obiectiv fundamental al procesului
instructiv educativ, obiectiv urmărit atât în cadrul lecţiei ca activitate de bază cât şi în cadrul activităţilor
extracurriculare: convorbiri, povestiri, memorizări, şezători, serbări, concursuri, vizite, excursii.
Deprinderea de comunicare corectă se formează şi se perfecţionează prin participarea activă a
elevilor la toate aceste activităţi, prin solicitarea efortului lui intelectual, prin exersarea continuă a actului
vorbirii ajutaţi de operaţiile gândirii şi dirijaţi de educatoare.
În cazul elevilor mai mici, mai ales a celor aflaţi în ciclul achiziţiilor fundamentale dezvoltarea
deprinderii de comunicare trebuie să aibă la bază un suport senzorial cât mai variat constând într-o serie
de mijloace de învăţământ cum ar fi: planşe cu ilustraţii, tablouri, filme, obiecte din natură, desene,
dispozitive, machete, mulaje, jetoane etc.
222
 Folosirea imaginilor în cadrul comunicării face activităţile mai atractive şi activează elevul care
în mod automat devine din obiect, subiect al propriei formări. Mare atenţie trebuie să o aibă cadrul
didactic în alegerea imaginilor. Acestea nu trebuie alese la întâmplare, bineînţeles dacă nu sunt cele din
manual, ci trebuie urmărită starea lor, nota artistică pe care o au, cromatica care îi atrage pe elevi, dacă
corespund întrutotul activităţii desfăşurate dacă nu depăşesc nivelul informaţional al elevilor.
Un suport bun pentru exersarea vorbirii, a capacităţii elevilor, îl constituie şi imaginile din manual
care de cele mai multe ori sunt şi punctul de plecare, de anunţare a noilor obiective ce urmează a fi
îndeplinite în cadrul unei lecţii.
Convorbirile realizate pe marginea acestora activează şi nuanţează vocabularul elevilor, le
exercită pronunţia corectă şi exprimarea corectă din punct de vedere gramatical.
Această comunicare pe baza imaginilor îi obligă pe elevi în a-şi însoţi anumite reguli de
conversaţie, reguli de comunicare pe care le vor aplica în cadrul tuturor activităţilor la care sunt solicitaţi.
Faptul că răspunsul reprezintă jumătate din întrebare, că nu trebuie să întrerupă vorbitorul, că
trebuie să se exprime clar şi concis, la obiect, că trebuie să asculte cu atenţie şi să folosească în răspuns
cuvinte din vocabularul comun (cunoscute), să folosească un ton încât să poată fi auzit, să pronunţe corect
şi cu intonaţie ar fi câteva din regulile ce se impun în cadrul comunicării.
Imaginile sau ilustraţiile au un rol deosebit în reproducerea poveştilor şi în redactarea
compunerilor după un şir de ilustraţii.
Acestea nu sunt pentru copii doar un suport în redarea întâmplărilor, ci le oferă posibilitatea unei
înlănţuiri logice şi succesive a acestora îi ajută la corectarea greşelilor de exprimare şi acord.
În concluzie, putem afirma că pentru realizarea succesului şcolar urmărit în cadrul procesului
instructiv educativ se impune ca fiecare dintre noi să realizăm în activitatea desfăşurată acte de
comunicare de calitate, să creăm elevilor un cadru coerent şi flexibil în cadrul căruia să-şi dezvolte
capacităţile de exprimare orală şi scrisă.
Mijloacele de invatamant (precum imaginile sau ilustraţiile) folosite sa contribuie la imbogatirea
cunoştinţelor si sa-i ajute pe elevi in contactul direct cu viata sociala, cu realitatea, si la concretizarea
cunoştinţelor, uneori abstracte. Activităţile comunicative isi vor atinge astfel scopul propus si vor fi mai
placute mai atractive prin estetica lor si vor crea elevilor o motivaţie a invataturii ajutându-i si la
înţelegerea celor învatate.

Bibliografie:
Neculau, A. M. – „Psihologie sociala” , Iaşi, Editura Polirom, 1996.
Gafencu, Mihai, Mărgineanu, Doina, Şerban, Vasile – „Cultivarea limbii romane in liceu”, Bucureşti,
Editura Didactica si Pedagogica, 1983.
Cerghit, Ion – „Metode de invatare”, Bucureşti, Editura Didactica si Pedagogica, 1980.

Învățământul românesc sub amprenta calității europene

prof. înv. primar Olariu Florin-Iulian
Școala Gimnazială Filipeni, Bacău, structura Școala Primară Mărăști

I think positively every time. I think about good deeds instead of money and their benefits, but we can
think very wisely that money can be used to do good deeds. It’s extremely clear and realistic that this
won’t happen very soon, but dreaming is healthy.
My final opinion about europeen education is that you can keep and maintain it if you can and if you
can’t, you are just one of those 7 billion people trying to live day by day on this planet called Earth. Even

223
if I didn’t talk about how a country can become with educated and cultured people, you can try normality.
I think it’s one of that rare things that can fit everyone.

În zilele noastre, problema asigurǎrii şi menţinerii calitǎţii serviciilor educaţionale este una deosebit de
importantǎ. Caliatea în educație are atât un impact imediat cât și pe termen lung asupra beneficiarilor
direcţi ai învățării (elevii) cât şi asupra beneficiarilor indirecţi (comunitatea, societatea etc.). Odată cu
integrarea în Uniunea Europeană în România s-a pus problema reformării învățământului după normele
și standardele de educație europene. Acest lucru s-a petrecut treptat până acum, în ultimii ani
învățământul românesc progresând din ce în ce mai mult pe toate domeniile pe care se are în sub ordine/în
aparatul de specialitate. Contextul European în care învățământul îşi desfǎşoarǎ activitatea este într-o
continuǎ luptǎ pentru calitate, ceea ce impune pentru toate instituţiile o creştere a interesului pentru
calitate.), supravieţuirea (societatea de azi este una concurenţialǎ), responsabilitatea (şcolile sunt supuse
în mod constant aprecierii şi evaluǎrii celor pe care îi serveşte: elevi, pǎrinţi, comunitate, societate. Şcoala
este un bun al comunitǎţii şi va trebui sǎ dea socotealǎ pentru ceea ce face, motiv care impune existenţa
unor strategii interne de asigurare şi menţinere a calitǎţii.)
Şcoala româneascǎ trebuie sǎ iasǎ din normele stricte ale ideii de transfer de cunoştinte cǎtre elevi, idée
care încǎ mai stǎ ca temei de bazǎ a tot ceea ce şcoala face sau trebuie sǎ facǎ. Şcoala sǎ fie locul unde
elevii primesc informaţii, dar accentul sǎ nu cadǎ pe dimensiunea informativǎ, ci din ce în ce mai mult
pe formare, integrare, relaţionare.
Valorile instituţionale şi viziunea sunt importante deoarece ele dau direcţie şi sens instituţiei,
asigurǎ consecvenţa în acţiune, motiveazǎ şi promoveazǎ angajaţii, pun bazele culturii şcolii.
Iată destule motive pentru a acorda o mai mare atenţie activitǎţii didactice în vederea obţinerii
unui învǎţǎmânt de calitate. S-a întâmplat de multe ori să avem ca subiect de discuţie în sedințe, în
consiliile profesorale, la cercurile pedagogice sau la şedintele cu părinţii problema înmulțirii elevilor cu
deficiențe în învățare și a creșterii analfabetismului.
Dar ce facem noi, cadrele didactice, pentru a îndrepta situaţia și a pentru a corespunde cerințelor europene
în acest sens? Răspusul consider că este foarte simplu: ne adaptăm noilor cerințe educaționale, ne
perfecționăm permanent în domeniu, ne îmbunătățim tehnicile de predare și adoptăm strategii
educaționale centrate pe elev.
Calitatea este dependentǎ de valorile sociale în care funcţioneazǎ sistemul respectiv de educaţie.
Calitatea se realizeazǎ pe un anume subiect, pentru un anume beneficiar, dupǎ anumite interese. Valorile
calitǎţii în educaţia europeană sunt: democraţia, umanismul, echitatea, autonomia intelectualǎ şi moralǎ,
calitatea relaţiilor interpersonale, comunicarea, îmbogǎţirea comunitǎţii, inserţia optimǎ socialǎ şi
profesionalǎ, educarea individului ca membru critic şi responsabil al grupului. Forţa de muncǎ sǎ fie
competitivǎ, cu noi competenţe în soluţionarea problemelor şi cu abilitǎţi cognitive. Deși suntem de ani
buni în UE, din păcate încǎ există discrepanţe între nivelul de pregǎtire al elevilor din şcolile rurale şi cei
din şcolile urbane, între elevii majoritari şi cei aparţinând grupurilor minoritare defavorizate. Aceste
diferenţe privind performanţa pot fi puse şi pe seama unor distribuţii inechitabile şi ineficiente a
resurselor ceea ce duce la o mare variaţie în ceea ce priveşte calitatea educaţiei oferite.
Educația europeană este şi despre o mai bună comunicare, însă existǎ o multitudine de factori care
pot constitui bariere de comunicare. Toate aceste bariere trebuie depǎşite printr-o educatie a comunicǎrii
care presupune: favorizarea autocunoaşterii prin resursele de comunicare, familiarizarea cu toate formele
procesului de comunicare, descoperirea resurselor de comunicare ale celorlalţi, activarea aptitudinilor de
comunicare , descoperirea disponibilitǎţilor personale latente, folosirea optimǎ a multiplelor canale de
emitere şi receptare didacticǎ, valorizarea comunicǎrii integraleIn vederea realizǎrii eficiente a
comunicǎrii pentru educaţie şi a educaţiei prin comunicare , sunt necesare unele sugestii care pot avea
rol orientativ:

224
  schimbarea mentalitǎţii privind procesul educativ, de la obiective şi conţinuturi pânǎ la organizare
şi evaluare;
 trecerea de la caracterul dominant instructiv la educaţia propriu-zisǎ, de la infomativ la formativ;
 necesitatea unei reforme reale a învǎţǎmântului, la toate nivelurile;
 abordarea interdisciplinarǎ a instrucţiei şi educaţiei;
 introducerea unor discipline noi, axate pe ideea de comunicare şi educaţie alǎturi de discipline
clasice;
 conceperea unor noi modalitǎţi de evaluare, în conformitate cu cerinţele şi exigenţele omului
modern;
 utilizarea, în continuare, în procesul instructiv-educativ de mijloace tehnice moderne, specifice
erei electronice;
 structurarea şi derularea modelǎrii educaţionale pe modalitaţi întrunite şi coordonate.
În concluzie, îmbunǎtǎţirea managementului resurselor umane în învǎțǎmânt printr-o planificare
strategicǎ şi oferirea de stimulente pentru performanţǎ poate contribui semnificativ la îmbunǎtǎţirea
rezultatelor în educaţie. Sunt necesare eforturi suplimentare ale tuturor actorilor implicaţi în proces
pentru a spori calitatea, accesibilitatea, relevanţa, eficienţa, echitatea educaţiei.

Bibliografie:
1. ,,Perspective interdisciplinare în învǎţǎmântul românesc” (studii de specialitate), Botoşani, 2004;
2. www. edu.ro

Educația din românia în contextul standardelor europene

prof. înv. primar Olariu Andreea-Elena
Școala Gimnazială Filipeni, Bacău, structura Școala Primară Mărăști

European Education is the most helpful thing mankind. If there was no education people would not be
understood as not having the years from home would behave hated one another, would not allow others
to speak, would not have manners and because of this there might hire and mankind would not develop
without education and even likely that people would no longer exist. Education is taught at home, in
kindergarten, in school and in society with other people. Europeen education plays an important role in
my teacher life and are safe and that plays an important role in an student life.

Educație pentru UE sau educație ca în UE? Această întrebare am auzit-o de multe ori printer vocile din
învățămqntul românesc. Consider însă foarte important să privim cu pozitivism schimbările ce sunt aduse
reformei învățământului românesc de însusi - contextual european. Acestea vin să faciliteze educația
pentru toți beneficiarii ei și să modernizeze întreg procesul instructiv-educativ. Şcolile sunt foarte diferite
în ceea ce priveşte premisele şi resursele puse în joc. Ca urmare, la eforturi egale, rezultatele obţinute pot
fi foarte diferite. Calitatea se poate obţine însă şi în şcolile care acţioneazǎ în condiţii grele iar efortul
depus şi rezultatele obţinute trebuie recunoscute şi recompensate. Unitǎţile şcolare pot fi clasificate în
categorii de risc în funcţie de condiţiile de funcţionare, iar judecarea rezultatelor unei unitǎţi şcolare se
poate realiza numai prin comparare cu media de referinţǎ a categoriei respective.
Ce își propune educația sub context European? Își propune ca element central adoptarea unei
viziuni transdisciplinar și anume adoptarea unui program de activitǎţi transdisciplinare menite să
îmbunătățească educația din România. Acesta ar putea arăta astfel:
Traversarea barierele disciplinelor, aducând aspecte ale curriculumului în asociaţii semnificative,
concentrate pe arii tematice mai largi;

225
 În activitǎţile transdisciplinare învǎţarea să devină un proiect personal al elevului, îndrumat,
orientat, animat de învǎţǎtor;
Crearea unui mediu cu o largǎ varietate de stimuli şi condiţii face învǎţarea interesantǎ, stimulativǎ,
semnificativǎ şi o consolideazǎ;
Participarea elevilor să se realizeze pe tot parcursul activitǎţilor desfǎşurate, fundamentate pe
principiul învǎţǎrii prin acţiune practicǎ, cu finalitate realǎ;
Accentul să cadă pe activitatea de grup şi nu pe cea cu întreaga clasǎ;
Oferirea posibilității elevilor de a se exprima pe ei înşişi;
Situarea elevului în centrul acţiunii, rezervându-i un loc activ şi principal;
Oferirea posibilității elevului de a se manifesta plenar în domeniile în care capacitǎţile sale sunt
cele mai evidente;
Cultivǎ mai mult a cooperării decât a competiţiei;
Pune elevilor într-o situaţie autenticǎ, de rezolvare a unei sarcini concrete cu o finalitate realǎ;
Oferirea sansei elevilor asupra planificǎrii propriilor activitǎţi, asigurându-le ordinea în gândire de
mai târziu;
Activitǎţile transdisciplinare să conțină valoare diagnosticǎ, cu un bun prilej de testare şi de
verificare a capacitǎţilor intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale copiilor etc.
Cunoaștem cu toții și avem convingerea importanţei investiţiei în om prin educaţie. De aceea,
experţi în domeniul educaţiei au supus dezbaterii, în forumurile de conducere ale Uniunii Europene,
problematica educaţiei în perspectiva dezvoltării personale a tinerilor, formării profesionale şi a integrării
lor ctive în viaţa economică şi culturală a societăţii. Acest lucru ne face bine, deoarece astfel, în cadrul
dezbaterilor Consiliului European, la Lisabona, în martie 2000, s-a evidenţiat importanţa educaţiei pentru
promovarea competenţei, competitivităţii şi calităţii profesionale dobândite într-un învăţământ de
calitate,pentru promovarea incluziunii(integrării) sociale şi reducerea excluziunii (marginalizării)
sociale. La Stockholm, în martie 2001, Consiliul European a adoptat Raportul “Obiective viitoare ale
sistemelor de educaţie şi formare” pentru a direcţiona îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei sistemelor de
educaţie şi formare în spaţiul UE, facilitarea accesului larg la sistemul de educaţie şi formare şi
deschiderea lor către lume. În anul 2002 s-au adoptat unele documente privind învăţarea permanentă şi
cooperarea în domeniul formării profesionale şi obiectivele acesteia.
În concluzie, politicile şi strategiile de asigurare a calităţii în sistemul naţional de învăţământ din
România vor fi permanent corelate cu orientările şi acţiunile promovate la nivel european şi mondial.
Ministerul Educaţiei Naționale, prin politicile promovate şi prin strategii specifice de aplicare a acestora,
asigură cadrul de realizare a calităţiilor serviciilor educaţionale,toate eforturile fiind concentrate pe linia
creşterii calităţii şi a compatibilizării sistemului de învăţământ românesc cu sistemul european, însă
pentru ca strategia de reformă a învăţământului românesc să aibă cu adevărat success este nevoie ca ea
să aibă în vedere toate nivelurile învăţământului, de la cel preşcolar până la cel post-universitar.

Bibliografie:
Ciolan Lucian- ,,Proiectarea temelor integrate în cadrul curriculum-ului la decizia şcolii”, în
revista ,,Invǎtǎmîntul primar” nr. 1-2, 1999;
,,Tribuna învǎtǎmântului” nr. 884, 2007.

226
 Education in the spirit of european values
prof. Neciu Mîrlă Ileana
Liceul Tehnologic Virgil Madgearu Roșiorii de Vede

Education systems are complex and operate at national, regional and local levels (vertical interaction).
Within them, schools both function as distinct organisations and connect to each other or other types of
organisation (horizontal interaction). Each education system can be characterised by its specific
composition: by the policy instruments and measures used, and by the distribution of power and
interaction of actors across different levels.
Increasingly, national governments are shifting greater control to the local level while maintaining
responsibility for the quality – referring to the effectiveness, efficiency and equity – of the overall system.
National policy mechanisms may include different types of support. They use direct interventions, such
as regulations, or indirect interventions, such as frameworks that may be adapted to local conditions.
Interaction across different levels of governance supports peer learning and development in education.
It is important that policies support equity and inclusion but also allow flexibility to meet the diverse
needs of learners in schools both within and outside of mainstream education. Policy-making needs to
involve all relevant stakeholders in order to achieve this and create shared ownership and accountability.
Equally, in order for systems to evolve effectively - and to support schools in their development – they
need high quality feedback loops and a flow of information to support evidence-informed action. Both
are crucial for the motivation and engagement of all actors in order to encourage change to happen.

Soliditatea construcţiei Europei unite, prin dezvoltarea comunităţilor ei, depinde nu numai de
puterea economica şi financiară a ţărilor membre ale Uniunii Europene, dar şi de prestigiul cultural
pregătit, creat şi afirmat prin sistemul educaţional.
Şi, după cum prevede Tratatul de la Maastricht, rolul Uniunii este de a contribui la dezvoltarea
unei educaţii de calitate, susţinându-se cooperarea statelor membre în acest domeniu de mare răspundere
pentru viitorul social al comunităţii europene.
Uniunea Europeană finanţează acţiuni de politică educaţională comunitară prin programe variate,
printre care: Socrates, Erasmus, Comenius, Leonardo da Vinci, Euridice ş.a.
Sistemele de învățământ sunt complexe și funcționează la nivel național, regional și local
(interacțiune verticală). În cadrul acestora, școlile funcționează ca organizații distincte și se conectează
între ele sau alte tipuri de organizații (interacțiune orizontală). Fiecare sistem educațional poate fi
caracterizat prin compoziția sa specifică: prin instrumentele și măsurile de politică utilizate și prin
distribuirea puterii și a interacțiunii actorilor de la diferite niveluri. Din ce în ce mai mult, guvernele
naționale transferă mai mult control la nivel local, menținând în același timp responsabilitatea pentru
calitatea - referindu-se la eficacitatea, eficiența și echitatea - sistemului general. Mecanismele de politici
naționale pot include diferite tipuri de sprijin. Acestea utilizează intervenții directe, cum ar fi
reglementările sau intervenții indirecte, cum ar fi cadre care pot fi adaptate la condițiile locale.
Interacțiunea între diferitele niveluri de guvernanță sprijină învățarea reciprocă și dezvoltarea în
educație. Este important ca politicile să sprijine echitatea și incluziunea, dar și să ofere flexibilitate pentru
a răspunde nevoilor diferite ale elevilor din școli, atât în interiorul cât și în afara învățământului principal.
Elaborarea politicilor trebuie să implice toate părțile interesate relevante pentru a realiza acest lucru și
pentru a crea o responsabilitate și o responsabilitate comună. De asemenea, pentru ca sistemele să poată
evolua în mod eficient - și să sprijine școlile în dezvoltarea lor - au nevoie de bucle de feedback de înaltă
calitate și de un flux de informații care să susțină acțiunile informate cu privire la dovezi. Ambele sunt
esențiale pentru motivarea și angajarea tuturor actorilor pentru a încuraja schimbarea.
Factorii educativi-familia, şcoala, universitatea, mass-media, instituţiile de cultură, internetul-pot
şi trebuie să se implice în formarea conştiinţei şi a conduitei europene.
227
 Strategia politicii în domeniul educaţiei şi învăţământului are ca repere:
- crearea mediului educaţional favorabil accesului la valorile culturii şi civilizaţiilor europene;
- crearea deschiderii spre acceptarea interferenţelor cu valorile culturii şi civilizaţiilor
neeuropene;
- cunoaşterea şi respectarea valorilor culturilor şi civilizaţiilor neeuropene;
- întărirea identităţii naţionale şi acceptarea alterităţii;
- acceptarea şi respectarea valorilor Uniunii Europene;
- cooperarea şi colaborarea cu ţările lumii pentru securitate, pace şi prosperitate.
Agenţii educativi-părinţii, învăţători, profesori, mentori –trebuie să aibă deschiderea şi pregătirea
necesară pentru a favoriza copiilor şi tinerilor asimilarea valorilor culturii şi civilizaţiei naţionale şi
europene, cunoaşterea şi respectarea valorilor culturilor şi civilizaţiilor neeuropene.
Copiii şi tinerii trebuie să înţeleagă şi să accepte faptul că dobândirea cetăţeniei europene
înseamnă aderarea la valorile promovate şi respectarea lor,că a fi europeni înseamnă şi a merge în Europa
şi a aduce Europa acasă prin performanţele proprii, a se comporta ca reprezentanţi ai naţionalităţilor sau
etniilor cărora le aparţin,dar în spirit european , a gândi european, păstrându-şi identitatea naţională. Ei
trebuie pregătiţi pentru a-şi cunoaşte drepturile dar şi obligaţiile, pentru a face faţă concurenţei
profesionale, pentru a se afirma în condiţii de competitivitate.
Integritatea europeană este o provocare atât pentru ţările membre cât şi pentru cele ce aspiră la
un asemenea statut. Acestei provocări i se poate răspunde prin educaţia în spiritual valorilor europene
şi al integrării europene ce poate fi considerată o componentă a “noilor educaţii”, dar şi un principiu al
educaţiei integrale.
Paradigma educaţiei în spiritual valorilor europene şi al integrării europene, cu dezideratele ei,
oferă perspectivele conceperii şi punerii în practică a politicii educaţionale direcţionate de scopuri şi
obiective.
Scopul general este conştientizarea identităţii europene în consonanţă cu identitatea naţională şi
dobândirea cetăţeniei europene în temeiul cetăţeniei naţionale.
Scopuri generale sunt:
 Orientarea învăţământului românesc, prin structură, conţinut, forme de organizare a instruirii şi
evaluării, metodologia instruirii şi educaţiei, metodologia evaluării, spre compatibilizarea cu
învăţământul ţărilor UE(educaţia formală);
 Crearea oportunităţilor extraşcolare şi extrauniversitare pentru cunoaşterea şi folosirea
modurilor de conectare la exigenţele spaţiului economic, politic şi cultural al UE(educaţia
nonformală);
 Orientarea politicii culturale spre consolidarea unui model cultural care să accepte
diferenţele,un model multicultural ce nu exclude însă interacţiunea cu alte modele ,
neeuropene(educaţia informală).
Enunţăm principalele obiective strategice:
 Reformularea structurii sistemului de învăţământ –a tipurilor, profilurilor, specializărilor la
standarde europene.
 Adaptarea curriculumului (planuri, programe, manuale) din perspectiva valorilor europene, ale
Uniunii Europene.
 Pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic pentru realizarea activităţii instructive-
educative la niveluri calitative europene.
 Crearea climatului favorabil dezbaterii formale,nonformale şi informale a problemelor legate de
integrarea eficientă în familia ţărilor Uniunii Europene.
 Crearea şi mediatizarea oportunităţilor de studiu în ţările Uniunii Europene
 Asigurarea pregătirii şcolare şi universitare a elevilor şi studenţilor în raport cu exigenţele
europene.
228
  Asigurarea pregătirii profesionale iniţiale şi continue în raport cu exigenţele europene.
Enunţăm principalele obiective operaţionale:
 Recunoaşterea şi asimilarea valorilor culturii şi civilizaţiei europene.
 Recunoaşterea şi respectarea interferenţelor cu valorile culturilor şi civilizaţiilor neeuropene.
 Recunoaşterea şi asimilarea valorilor culturii naţionale în context european şi mondial.
 Oferirea, în mod accesibil, a informaţiilor legate de trecutul, prezentul şi viitorul UE, de
acquis-ul european (drepturile şi obligaţiile statelor europene, actele normative respective.
Cf.DOOM 2)
 Recunoaşterea şi exercitarea drepturilor şi libertăţilor ca şi cetăţeni europeni.
 Asumarea responsabilităţilor şi obligaţiilor ca şi cetăţeni europeni.
 Cunoaşterea oportunităţilor de studiu în ţările europene şi a modurilor de a avea acces la ele.
 Cunoaşterea oportunităţilor de formare profesională continuă şi a modurilor de a avea acces la
ele.
 Cunoaşterea oportunităţilor de valorificare a aptitudinilor de cercetare ştiinţifică în spaţiul
european.
 Cunoaşterea exigenţelor vieţii economice din spaţiul UE pentru a face faţă, ca întreprinzători,
concurenţei pe piaţă europeană liberă.
 Cunoaşterea sistemului decizional al UE: Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European,
Comisia Europeană, Parlamentul European.
 Cunoaşterea temeiurilor juridice care stau la baza UE.
 Cunoaşterea sistemului jurisdicţional comunitar, a instituţiilor acestuia: Curtea de Justiţie,
Tribunalul de Primă Instanţă, Curtea de Conturi.
 Cunoaşterea sistemului financiar-bancar: Institutul Monetar European, Sistemul European al
Băncilor Centrale, a relaţiilor dintre băncile naţionale şi cele europene.
 Cunoaşterea instituţiilor abilitate să acţioneze pentru coordonarea anchetelor privind
infracţiunile transfrontaliere: Eurojust şi Europol.
 Cunoaşterea şi folosirea tehnicilor de difuzare şi receptare a informaţiilor legate de U.E.
 Cunoaşterea oportunităţilor de a călători şi a modurilor de a avea acces la ele.
 Cunoaşterea avantajelor adoptării cetăţeniei europene.
 Construirea identităţii europene şi dobândirea cetăţeniei europene pe baza apartenenţei
naţionale şi etnice.
Politicile şi strategiile de asigurare a calităţii în sistemul naţional de învăţământ din România vor
fi permanent corelate cu orientările şi acţiunile promovate la nivel european şi mondial.
Ministerul Educaţiei, prin politicile promovate şi prin strategii specifice de aplicare a acestora,
asigură cadrul de realizare a calităţii serviciilor educaţionale,toate eforturile fiind concentrate pe linia
creşterii calităţii şi a compatibilizării sistemului de învăţământ românesc cu sistemul european, însă
pentru ca strategia de reformă a învăţământului românesc să aibă cu adevărat succes este nevoie ca ea să
aibă în vedere toate nivelurile învăţământului, de la cel preşcolar la post-universitar.

Bibliografie:
Rodica Şovar- Educaţia timpurie între deziderat şi realitate - Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3-
4/2006;
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Revista Învăţământului Preşcolar, nr.3/2007.

229
 Studiu privind calitatea învăţământului european în societatea cunoaşterii
prof. înv. primar Neamţu Anda Avia
Şcoala Gimnazială Sorin Leia Tomeşti

After 1989 when the countries of Europe became members of the European union, the European
dimension became a common fidelity of all educational institutions and systems.The European dimension
materializes through specific actions in the Romanian educational system: at the level of curriculum, in
transmitting the knowledge thorough teaching, forming the European competences and educating the
children in the spirit of European values.The quality of the educational system is conditioned by several
factors such as applying the theoretical information that has been taught, integrated activities, combining
traditional methods of teaching with modern, interactive ones, organizing the students in groups or pairs,
extracurricular activities, educational projects and a continuous improvement and training of teachers
and school personnel.

Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile
native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.”
În societatea cunoşterii educaţia este strâns legată de evoluţia istorică a sistemului social,
economic, politic, cultural.
În funcţie de tipul societăţii întâlnim un model de „şcoală tradiţională” apoi o „şcoală de masă”
iar după anul 1970 întâlnim „şcoala creativă”. Educaţia, în societatea bazată pe cunoaştere, promovează
un nou model de şcoală creativă, un model inovator care să coincidă nevoilor societăţii.
După schimbările politice survenite după 1989, toate ţările Europei au devenit membre ale
Uniunii Europene iar dimensiunea europeană este o finalitate comună a tuturor sistemelor educative din
Europa.
Un alt moment în evoluţia dimensiunii europene se desfăşoară în prezent. După lărgirea Uniunii
Europene şi al Consiliului Europei, dimensiunea europeană devine modul de a fi al sistemelor educative.
Începând cu 2001 s-a propus crearea unui spaţiu european pentru învăţarea permanentă. S-au
înregistrat evoluţii spectaculoase de armonizarea a politicilor educaţionale-învăţământ profesional
(Iniţiativa Bruges) şi învăţământ superior (Procesul Bologna).
Analiza curriculumului (la cele trei niveluri de realizare, respectiv curriculum intenţionat,
implementat şi realizat) arată unele discordanţe, existând diferenţe notabile între ceea ce se recomandă,
ceea ce se predă şi ceea ce se întâmplă efectiv.
Ar trebui evidenţiat ce se înţelege prin dimensiunea europeană, care sunt elementele componente,
caracteristicile, modalităţile în care conceptul de dimensiune europeană se materializează prin
intermediul acţiunilor specifice în învăţământul românesc: la nivel de finalităţi, curriculum, în realizarea
orelor la clasă prin transmiterea cunoştinţelor, formarea competenţelor europene şi educarea în spiritul
valorilor europene.
Finalităţile educaţiei vizeată:
* idealul educaţiei (defineşte tipul de personalitate necesar societăţii);
* scopurile generale (care definesc direcţiile strategice de dezvoltare pe termen mediu şi lung);
* conducerea managerială (valorificarea tuturor resurselor pedagogice);
* democratizarea (egalizarea şanselor de reuşită a tuturor educaţilor);
* informatizarea;
* descentralizarea administrativă (valorificarea optimă a resurselor existente în plan local şi teritorial pe
fondul respectării unor valori pedagogice generale);
* adaptarea la condiţiile mediului natural (pentru asigurarea succesului şcolar în orice context).
În ceea ce priveşte curriculumul, acesta plasează informaţiile esenţiale în reţele de tip disciplinar,
interdisciplinar, intradisciplinar, multidisciplinar şi de tip activitate practică.
230
 O altă condiţie necesară pentru realizarea unui învăţămînt de calitate este punerea în practică a
informaţiilor transmise la nivel teoretic. Transmiterea informaţiilor (în timpul unei ore de predare-
transmitere de noi cunoştinţe) nu trebuie să ocupe mult timp pentru ca majoritatea timpului să fie folosit
pentru rezolvarea exerciţiilor, problemelor, găsirea unor soluţii, realizarea eseurilor, recunoaşterea şi
analizarea părţilor de propoziţie/vorbire , realizarea unor hărţi, machete etc.
Cunoştinţele, deprinderile se formează printr-un învăţământ integrat care îmbină activitatea
frontală cu cea individuală şi pe microgrupe.
Un rol foarte important îl au şi metodele interactive, activ-participative. Strategiile didactice interactive
oferă ocazii benefice de organizare pedagogică a unei învăţări temeinice, facile şi plăcute, cu un pronunţat
caracter activ-participativ din partea elevilor, cu posibilităţi de cooperare şi de comunicare eficientă.
Folosirea metodelor interactive, presupune desfăşurarea unor relaţii de comunicare eficientă şi
constructivă în cadrul cărora, elevii chiar dacă nu obţin beneficii în planurile cognitive, obțin beneficii
în plan afectiv-motivaţional, atitudinal, social şi practic aplicativ
Prin folosirea acestor metode se renunţă la pasivitate, elevii implicându-se activ, sunt spontani,
fără reţineri, cooperează la nivel de grup/microgrup, au motivaţie crescută şi susţinută, iniţiativă şi
participă cu interes şi bună dispoziţie. Este de preferat alternarea metodelor tradiţionale cu a celor
moderne.
Activităţile extracurriculare, proiectele educaţionale, schimburile de experinţă între şcolile din
ţară şi cele din Uniunea Europeană contribuie la realizarea unui învăţământ de calitate şi nu în ultimul
rând,contribuţia majoră a cadrele didactice, pregătirea teoretică şi practică a acestora, experienţa
dobândită, creativitatea şi flexibilitatea de care dau dovadă, modelul personal.
„Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas”. Socrate

Bibliografie:
http://www.tribunainvatamantului.ro/educatia-in-societatea-cunoasterii/
www.elibrariescolara.ro/image/data/rasfoire/pregatirea_psihopedagogica_manual_definitivat.

Utilizarea materialelor video în predarea limbii engleze

prof. Mureșan Loredana
Liceul cu Program Sportiv Suceava

The widespread of English learning videos nowadays reveal that technology has been integrated in
English language realm. There are numerous videos that can be deployed as English learning media or
sources. As commonly known, the use of video in English Foreign Language (EFL) classrooms can
facilitate the students to get more interested in learning and also enhance their communicative
competences because they can get rich learning experiences. However, in this advanced technology era,
the teachers have to face some challenges in utilizing the video in the classrooms, such as variety of
video formats, technology devices, and video techniques. In this case, the teachers have to be able to
choose appropriate video, deploy the technology devices, and present it in more interesting and
meaningful ways. If the teachers do not know how to figure out the challenges, the video will not work
effectively to achieve the teaching and learning objectives.

Varietatea materialelor video în limba engleză relevă faptul că technologia este parte integrantă
în procesul de învățare al limbii engleze. Utilizarea materialelor video poate facilita elevilor activități de
învățare mai interesante deoarece ei pot obține experiențe de învățare diferite atunci când sunt
implementate în mod eficient și efectiv de către profesori. Harmer (2006) spunea că materialul video
poate oferi beneficii extra esențiale în procesul de învățare al elevilor, îmbogățește experiența lor în
231
utilizarea limbii engleze, a înțelegerii lor în ceea ce privește alte culturi, le dezvoltă creativitatea și le
crește nivelul de motivare în învățare. Totuși, în această eră avansată a tehnologiei, profesorii au de
confruntat diverse provocări în utilizarea materialului video la clasă.
Prima provocare este legată de partea tehnică în utilizarea materialelor video. Profesorul trebuie
să utilizeze într-o astfel de activitate diverse instrumente precum: laptop/ calculator, video-proiector,
sistem audio, diverse programe sau aplicații care sunt destul de des întâlnite în clasele ESL. Dacă apare
o problemă tehnică în momentul utilizarea acestei tehnici, profesorul trebuie să stăpânească un set de
cunoștințe si aptitudini pentru a putea rezolva asemenea probleme. S-a observat că entuziasmul elevilor
a crescut foarte mult atunci când au fost anunțați că vor avea un material video la oră, dar nivelul
entuziasmului a scăzut repede și elevii s-au plictisit tot așteptând, în momentul în care profesorul a
întâmpinat probleme tehnice și nu a știut cum să le soluționeze. Profesorii trebuie să fie instruiți si
pregătiți pentru astfel de situații, deși domeniul lor de interes este altul.
A doua provocare este alegerea materialului potrivit la clasă pentru a crea activități efective care
să susțină elevii în dezvoltarea competenței de comunicare. Există o varietate de materiale ce pot fi ușor
accesate și descărcate de pe internet, dar materialul utilizat trebuie ales în funcție de niște criterii
prestabilite astfel încât să își poate atinge scopul în procesul de predare- învățare. Materialele trebuie
alese în funcție de nivelul de limbă engleză al elevilor, de scopul lecției și de segmentul de învățare.
Mai mult, profesorul trebuie să stăpânească diverse tehnici de predare în momentul utilizării
materialelor video, astfel încât ele să fie prezentate elevilor în moduri cât mai interesante și eficiente.
Când este utilizat în cadrul orelor de curs un material video, elevii nu trebuie lăsați să fie doar privitori
pasivi, adresându-li-se întrebări la finalul vizionării, ci trebuie să fie privitori activi, cu exerciții de
pregătire înainte de a privi secvența video, cu pauze în anumite momente cheie din material în care să se
realizeze alte exerciții de activare a vocabularului, de implicare activă a elevilor, de realizare a unor
preziceri etc., și de realizare a unor exerciții după ce s-a vizualizat tot materialul, în care se realizeze alte
exerciții de fixare a vocabularului, exerciții de comunicare și de dezvoltare a gândirii critice.
Câteva exerciții în cadrul orelor de limba engleză, în care se utilizează material video, sunt:
utilizarea de jocuri interactive pe partea de vocabular sau gramatică, de pe site-uri dedicate
precum British Council, Kahoot, Padlet, Quizlet etc.;
prezentarea unui material video fără sunet unde elevii trebuie să conceapă dialoguri/
replici ale personajelor din material. Se prezintă replicile realizate de către elevi după care
materialul video este prezentat cu sunet și se face, post vizionare, o comparare a replicilor
elevilor și cele din materialul autentic (un exercițiu de stimulare a creativității dar și de
dezvoltare a capacității de comunicare);
exerciții de vocabular/ gramatică utilizând videoclipuri muzicale cu versuri sau fără;
prezentarea de materiale video pentru povești (storytelling), unde finalul nu este prezentat
și elevii concep propriul final, sau prezentarea poveștii în întregime dar se cere elevilor să
conceapă un alt final decât cel obișnuit;
prezentarea de modele pentru testele Cambridge, partea de vorbire/ comunicare
(speaking);
prezentarea de slideuri cu imagini și cuvinte în vederea asocierii lor;
crearea de filmulețe proprii ale elevilor și prezentarea lor ulterioară;
utilizarea unor aplicații specifice de pe telefoanele mobile, în scopul învățării limbii
engleze, pentru elevii mai avansați;
compararea unei cărți cu fimul, și realizarea de dezbateri privind puncte tari- puncte slabe
pentru ambele variante;
proiecte educaționale în format video, ș.a.

232
 Considerând marile beneficii dar și provocări în
utilizarea materialelor video la clasele ESL, profesorii
trebuie să utilizeze în mod creativ acest instrument didactic
în timpul lecțiilor, să caute în permanență ceva nou și
provocator dar în același timp trebuie să utilizeze și alte
metode și tehnici de predare pentru realizarea unei
diversități în procesul instructiv-educativ. Tot ce este
tradițional dar funcțional și eficient trebuie utilizat și
păstrat. Deasemenea este foarte important anticiparea
problemelor ce pot apărea în cazul în care se folosește
tehnologia la clasă și este necesar să se aibă în vederea
realizarea unei variante de backup în cazul în care ceva nu
funționează conform așteptărilor. Scopul utilizării mijloacelor tehnologice la clasă este de a crea un
mediu interactiv și benefic învățării, dar și de a îmbunătăți nivelul de învățare al elevului prin crearea de
tipare cât și de exerciții ce conferă spontaneitate.

Tradiție națională și integrare europeană

prof. înv. primar Miu Viorica
Școala Gimnazială Beuca, Jud. Teleorman

The Romanian educational system is developing in a close correlation with the objective of aligning
educational policies in those states members of the European Union. The authors approach both issues
of implementing the educational reform launched about two decades ago and the emergent perspectives
of the new European educational priorities. Besides the characteristics, arose from the historical
evolution of the educational system in Romania and other member countries of the EU, the present
approach aims at identifying those decisive common lines of pre-school, primary school and secondary-
school in this part of the world.

Interesul pentru educație a fost dintotdeauna o preocupare majoră a societăților și a elitelor lor.
În perioada modernă, când accesul la școală s-a generalizat, învățământul a devenit o prioritate pentru
toate clasele sociale, fie și doar din speranța justificată, că individul să se poată ridica deasupra condiției
date de familia, locul și circumstanțele în care s-a născut.
În întreg continentul european, încă de la începutul secolului al XIX- lea, dar mai ales după
mijlocul său, au apărut politici generale, naționale de învățământ cu programe și pedagogii menite să se
răspândească în toate colțurile societăților. Evoluția învățământului obligatoriu din România, corelat cu
obiectivul de aliniere a politicilor educaționale românești cu cele europene are în vedere două puncte de
plecare concrete: reforma învățământului obligatoriu și perspectivele emergente din noile priorități
educaționale europene.
Integrarea internațională, ca formă avansată a procesului ireversibil de globalizare, este una dintre
problemele cele mai frecvent întâlnite în teoria și practica ultimilor ani pe toate meridianele Globului și
face de multă vreme obiectul eforturilor susținute ale popoarelor din întreaga lume pentru soluționarea
problemelor globale. În aceste tendințe de evoluție istorică a vieții politice și economice internaționale
se înscrie și opțiunea poporului român în favoarea dezvoltării prioritare a prieteniei și colaborării cu
popoarele țărilor occidentale și a integrării României în structurile europene și euro-atlantice.
Corespunzător acestor obiective și orientări, au avut loc schimbări esențiale și pe tărâmul
educației și cercetării științifice românești, ministerul de resort înscriindu-și în programul de reformă
233
aprofundarea cunoștințelor despre realitățile din țările avansate. Integrare României în UE. Vizează
ridicarea nivelului său de dezvoltare economică și socială. Fiecare națiune și-a fundamentat propriul
sistem de învățământ printr-o mare diversitate de soluții. Sistemul de învățământ românesc trebuie și el
fundamentat pe principii și cerințe românești, pe realitățile sociale prezente și viitoare, dar și pe principiul
conform căruia standardele europene din domeniul educației nu trebuie pierdute din vedere niciun
moment.În conformitate cu dezideratul integrării României în UE, standardele europene în domeniul
educației trebuie cunoscute și avute în vedere în fundamentarea dezvoltării sistemului educativ românesc,
alături de cerințele, principiile și realitățile societății românești prezente și viitoare.
Rezultatele unor cercetări pe elevi din România indică faptul că rezultatele studiilor din afara
României se aplică și în țara noastră. Mai precis, ei au constatat că tradiționala convingere că inteligența
este fixă este un factor negativ asupra progresului elevului, această convingere aplicată la clasă sau școală
determină reducerea rezistenței și perseverenței în efort și, în consecință rezultate slabe. Pe de altă parte,
scopurile de învățare ale elevilor orientate spre cunoaștere, sunt indicatori pozitivi de performanță, cu
alte cuvinte, auto-motivarea este un indicator de succes pentru viitor. Odată făcută legătura dintre
specificul românesc și contextul extern trecut și contemporan, pe fondul experiențelor noastre și ale altora
care au avut succes se impun unele schimbări în sistemul de învățământ românesc. Deseori părinții își
pun întrebarea „Cum știm că ai noștri copii merg la o școală bună?” Ce este o școală bună? Dacă o școală
își propune țeluri și măsuri specifice de dezvoltare, evaluare și îmbunătățire care să răspundă cerințelor
inernaționale, aceea este o școală bună.
Aceste aspecte sunt vizate atât de principiile reformei învățământului obligatoriu românesc:
aderarea României la spațiul european extins al educației, respectarea identității naționale, dezvoltarea
societății bazată pe cunoaștere, cât și de finalitățile învățământului obligatoriu românesc formulate în
concordanță cu sistemele educației și de formare di statele europene: egalitatea reală a șanselor,
asigurarea educației de bază pentru toți, pregătirea copiilor pentru viața adultă și activă, pentru familie și
societate, pregătirea și motivarea copiilor pentru continuarea învățării pentru o lume în schimbare.
Unul din principalele obiective pe care România le urmărește pe termen mediu este
compatibilizarea învățământului din țara noastră cu acela din statele Uniunii Europene, acesta fiind
totodată sensul reformării sistemului românesc de învățământ. Aceste tentative de armonizare implică,
desigur, cunoașterea și înțelegerea modului în care sunt organizate sistemele de învățământ din țările
membre ale UE. După cum se știe, Uniunea Europeană este o structură suprastatală, care cuprinde țări
cu evoluții istorice diferite și popoare cu tradiții culturale diverse. Aceste diferențe determină existența
unor deosebiri semnificative și în ceea ce privește organizarea și structurarea sistemelor de învățământ
din diferitele state maembre. Totuși, această împrejurare nu exclude încercarea de a stabili câteva note
definitorii pentru învățământul din această parte a lumii.
Nicolae Slavici spunea ”Menirea firească a școlii nu e să dea învățătură, ci să deștepte cultivând
destoinicirile intelectuale în inima copilului, trebuința de a învăța toată viața.” Nu există nicio îndoială
că cei mai mulți implicați în educație și în învățământ, dar și simplii părinți sunt de acord cu Nicolae
Slavici. Între sistemele de învățământ din diferitele state membre ale Uniunii Europene există diferențe
semnificative. Dar, dat fiind caracterul suprastatal al structurilor comunitare, s-a considerat necesar să
existe o informare reciprocă a statelor membre în ceea ce privește organizarea și funcționarea sistemelor
de învățământ în așa fel încât această diversitate să nu împiedice libera circulație a persoanelor și pentru
ca fiecare stat să beneficieze de experiența celorlalte în domeniul învățământului. Un punct prioritar în
cadrul strategiilor de dezvoltare urmărite de către statele membre îl constituie armonizarea politicilor
educaționale. Necesitatea canalizării eforturilor în această direcție se impune cu atât mai stringent cu cât
procesul de extindere a Uniunii Europene face ca numărul sistemelor de învățământ care se cer
armonizate să fie tot mai mare și, în consecință, ca eforturile care se cer a fi depuse în această direcție să
fie mereu sporite.

234
 La începutul mileniului trei, omenirea traversează un proces de acumulare continuă a
informațiilor. Revoluția informațională declanșată în urmă cu câteva decenii cere oameni capabili să se
adapteze rapid la schimbări, să poată analiza și selecta informația receptată, să poată fi capabili de a
învăța continuu. Din această cauză este foarte important ca, din primii ani de școală, copilul să fie orientat
corect-nu spre a-și transforma capul într-un vas plin cu informații, ci spre a-și dezvolta gândirea,
capacitatea de a răspunde unor situații problematice, de a fi creativ și eficient. Aceasta înseamnă că încă
din clasele primare trebuie să-l familiarizăm pe copil cu utilizarea unor metode și tehnici de învățare și
muncă intelectuală, să-i dezvoltăm abilități de a învăța prin descoperire, prin investigarea realitâții în
scopul stimulării curiozității și creativității. Pentru realizarea acestor scopuri este necesară trecerea de la
schema tradițională a învățării bazată pe ”acumulare”, ”achiziționare”, ”însușire”, ”memorare” de
informații și cunoștințe la schema învățării activ-participative și investigativ-euristice care vizează
transformarea progresivă a comportamentului elevului, urmare a ineracțiunii sale cu obiectivele
cunoașterii și situațiile de viață.
A avea cât mai mulți copii pe băncile școlii este o problemă care stă în atenția instituțiilor de
învățământ, dar și a statului, care dorește o populație instruită și educată. De aici și preocuparea tot mai
manifestă prin atragerea adolescenților și tinerilor în sfera serviciilor educaționale.

Calitatea europeană în educație

prof. înv. primar Miron Elena Crina
Școala Gimnazială Nr. 4 Suceava, Jud.Suceava

,,Every comunication is an opportunity to empower someone.Learn when to be blunt,when to be

nice and when to keep an equivocal position.” Bruce Hyland
Asigurarea calității educației este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a
capacității instituționale de elaborare, planificare și implementare de programe de studiu, prin care se
formează încrederea beneficiarilor că organizația furnizoare de educație satisface standardele de calitate.
Asigurarea calității exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe de educație, în
conformitate cu standardele anunțate. Ea este astfel promovată încât să conducă la îmbunătățirea continuă
a calității educației.
Metodologia asigurării calității in educație se bazează pe relațiile ce se stabilesc între următoarele
componente:
a) criterii;
b) standarde și standarde de referință;
c) indicatori de performanță;
d) calificări.
Calitatea în educație este asigurată prin următoarele procese:
a) planificarea si realizarea efectivă a rezultatelor așteptate ale invățării;
b) monitorizarea rezultatelor;
c) evaluarea internă a rezultatelor;
d) evaluarea externă a rezultatelor;
e) imbunătățirea continuă a rezultatelor în educație.
Componentele și procesele de asigurare a calității si relațiile dintre ele se diferențiază în funcție
de:
a) nivelul de invățămant si, dupa caz, al calificării;
b) tipul organizației furnizoare de educație;
c) tipul de program de studii.

235
 Managementul calității – asigură calitatea programelor de invățare și promovează îmbunătățirea
continuă, cele două coordonate ale unei culturi a excelenței. Conducerea elaborează misiunea, viziunea,
valorile, politicile și strategiile instituției și este responsabilă de monitorizarea permanentă a sistemelor
si a proceselor.
Responsabilitățile managementului –
-este caracterizat prin eficacitate in ceea ce priveste calitatea si dezvoltarea curriculumului/ învățării.
-Sprijină activ si se implică direct în dezvoltarea și asigurarea calitătii programelor de învățare.
-Dezvoltă și menține parteneriate eficiente cu factorii externi interesați.
-Cunoaște nevoile și asteptările factorilor interesați interni și externi.
Managementul resurselor (fizice si umane)
Organizația oferă elevilor un mediu sigur și armonios, care le oferă sprijin. Spațiile de învățare
sunt echipate adecvat, răspund nevoilor colective si individuale ale elevilor. Resursele, metodele de
predare si spațiile aferente permit accesul și participarea activă a tuturor elevilor. Angajarea personalului
se face după criterii clare (standarde minime privind calificările si experiența) de recrutare si selectie,
organizația definește o fișă a postului, pune la dispoziția personalului programe de inițiere și de formare
continuă.
Proiectare și dezvoltare – organizația este receptivă la nevoile indivizilor, agenților economici si
comunitătii (factori interesați externi), dar și la diferitele nevoi ale elevilor (factori interesați interni).
Organizația este preocupată permanent de proiectarea si dezvoltarea unor programe de studiu care să
răspundă nevoilor factorilor interesați, programe ce plasează elevul în centrul lor de interes. Acestea au
un caracter de includere socială, asigurând accesul si egalitatea șanselor pentru elevi.
Domenii, criterii, standarde si mecanisme de asigurare a calitătii procesului și sistemului de
învățământ din România
Context European
Calitatea, echitatea si eficiența sunt cei trei piloni ai reformelor educationale din ultimele decenii
din Europa și din lume, care trebuie avute în vedere la construirea sistemelor naționale de management
și de asigurare a calității, inclusiv a celui din România. Această aliniere este necesară nu numai pentru a
se asigura o integrare reală si funcțională, din punct de vedere educational, a României în Uniunea
Europeană, ci și, pe de altă parte, pentru ca inițiativele românesti din acest domeniu să fie consonante,
din punct de vedere teoretic si metodologic, cu ceea ce se întâmplă acum în lume. O rămânere în urmă
în privința concepției sistemelor de management și de asigurare a calității, a valorilor subsumate și a
metodologiilor aferente ar face extrem de grea nu numai integrarea, dar chiar si intelegerea reciprocă.
Documente europene – toate subsumate proceselor „Bologna” si „Lisabona” – prin care se
încearcă construirea unui spațiu educational comun european în domeniul calitătii:
-„Recomandarea Parlamentului si a Consiliului privind cooperarea europeana în evaluarea calitătii
educației școlare”20001.
-„Raportul european privind indicatorii calității învățării permanente”, publicat in 2002.
-„Standarde și linii directoare privind asigurarea calitătii în cadrul Ariei Europene a Invătământului
superior”.
-'Elemente Fundamentale ale Cadrului European pentru Asigurarea Calitătii în Învățământul Profesional
si Tehnic – CQAF-VET”.

236
 Educaţie europeană prin joc
prof. înv. primar Maxim Valentina
Şcoala Gimnazială Nr. 10 Suceava

When we remember the years of childhood, memories stop at what means playing, what the game implies:
spontaneity, creativity, disinterest and much joy. Why not play with the sounds, words and sentences?
Why not learn by playing? The game stimulates imagination, creativity, the desire to be at the forefront.
The didactic game stimulates students' creativity to the maximum in the primary cycle. The essential
feature of the didactic game is the unity of fun, entertaining and engaging learning activity.In the game
and through the game, the child transforms the world and transforms itself by revealing a pure universe,
that of his emotions and sensations transferred into a new sphere, that of the text.

Când rememorăm anii copilăriei amintirile se opresc la joc, la ceea ce presupune jocul:
spontaneitate, creativitate, dezinvoltură şi multă bucurie. De ce să nu ne jucăm cu sunetele, cuvintele şi
propoziţiile? De ce să nu învăţăm jucându-ne? Nu există mijloace mai eficiente decât jocul, care să
stimuleze imaginaţia, creativitatea, dorinţa de a fi în frunte.
Jocului didactic stimulează la maximum în cadrul ciclului primar creativitatea elevilor.
Caracteristica esenţială a jocului didactic este unitatea dintre activitatea de învăţare cu forma distractivă,
plăcută şi antrenantă.
Pentru exersarea aparatului fonator, pronunţarea clară a sunetelor şi cuvintelor există o varietate
de jocuri. 15
De exemplu: jocul „ GĂSEŞTE CUVÂNTUL!” utilizat la clasa I în scopul activizării
vocabularului şi sesizării corespondenţei fonem-grafem.
Reguli de joc: învăţătorul scrie pe tablă litera „i” şi mai scrie una din cifrele 1,2,3.
Sarcina de joc este de a găsi câte un cuvânt care să cuprindă sunetul „i” o dată, de două,
de trei ori. De exemplu: in (1); inima (2), inimioara (3).
În scopul consolidării despărţirii cuvintelor în silabe şi dezvoltării vocabularului, alt joc
folosit este „SCARA CUVINTELOR”.
Regulile jocului: se scrie o silabă de început care ulterior trebuie să se completeze cu alte
silabe, iar spre final se obţin cuvine de 3-4 silabe.
Există şi jocuri de cultivare a corectitudinii gramaticale sub aspectul formei (morfologice) şi
sub aspectul structurii logice (sintaxa), jocuri de nuanţare a exprimării prin crearea dirijată a
figurilor de stil.
Jocurile literare au ca scop: găsirea numelui autorului unei opere literare, numirea operelor
unui autor, aflarea personajului după caracterizare sau după replică, enumerarea mai multor opere cu
aceeaşi temă.
Valenţele formative şi educative ale jocului:
- educă memoria, atenţia, imaginaţia, disciplina,ordinea, spiritul de competiţie;
- determină dorinţa de a citi mai mult;
- dezvoltă capacitatea de selectare, de comparare, de asociere, de exprimare orală,
spontană şi expresivă.
Jocul este mai atrăgător, mai antrenant, dacă sunt integrate filme, discuri, imagini colorate,
jetoane, portrete de scriitori, etc.
Având în vedere importanţa jocului în viaţa şcolarului mic, precum şi funcţia formativă a jocului,
am folosit cu succes în cadrul lecţiilor de limba română, jocul de rol. Prin această metodă copilul este
pus în situaţia de a deveni el însuşi „actor”, interpretează anumite roluri, fapt ce contribuie dezvoltarea

15 Petean, A. şi M., Ocolul lumii în 50 de jocuri creative.

237
unor procese psihice fundamentale – gândirea (critică şi creatoare), dar şi formării unor comportamente
cerute de rol. Jocul de rol angajează resursele intelectuale şi morale ale copilului contribuind la formarea
şi dezvoltarea personalităţii acestuia.
Îmbinând ineditul cu spontanul şi imaginarul cu efortul solicitat, folosind jocul didactic în
activitatea de predare-învăţare, actul didactic devine mai interesant, mai atractiv. În joc elevul foloseşte
întreg potenţialul său psihic, îşi creşte observaţiile, îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă. Jocul îi
face pe copii să participe activ la procesul de învăţare, ca actori, nu ca spectatori. 16
Interpretarea unor roluri ce reprezintă personaje din poveşti, fabule, lecţii studiate, dă
posibilitate elevilor să trăiască mult mai viu şi mai intens ceea ce învaţă. Elevul poate să devină „un
subiect activ al educaţiei, un actor care va gândi clar şi coerent”.
Această metodă se bazează pe ideea că învăţarea se poate face atât prin experienţă directă, cât
şi prin una simulată. Avantajul ei este acela că elevii se pot cunoaşte pe ei înşişi, persoanele şi lumea din
jur lor printr-o modalitate care le face plăcere şi îi atrage.
Etapele jocului de rol sunt:
1. Stabilirea obiectivelor şi a temei/problemei.
2. Selectarea şi împărţirea „rolurilor”.
3. Stabilirea modului de desfăşurare a jocului de rol:
- narator + personaje care mimează
- personaje
- proces cu argumente pro şi contra
4. Pregătirea unui cadru optim de desfăşurare
5. Interpretarea jocului de rol.
6. Evaluarea activităţii: „actor” + „spectator”.
Unele texte, narative sau lirice, pot fi transformate în adevărate procese literare.
La clasa a II-a, textul „Cheile”, după Tudor Arghezi, a dus la posibilitatea înscenării unui adevărat
proces. Cei doi fraţi au devenit părţi în proces, un copil judecător, iar alţi copii reprezentau părinţii şi
unchiul.
Textul liric poate fi transformat şi el în proces literar. De exemplu, la „Balada unui greier mic”,
de George Topârceanu: judecătorul – Toamna, reclamantul - Greierele, procurorul - Opinia publică,
apărarea – Elevii.
În derularea procesului apărarea a încercat să o incrimineze pe furnică pentru că: avea
suficientă hrană, nu trebuia să-l vorbească pe greier la toată lumea, putea să-l ajute măcar o dată, ar
fi putut din vară să-l avertizeze pe greier.
Argumentele procurorilor au fost:
- greierele a fost prea leneş;
- toată vara a cântat;
- nu prea-i place să muncească.
Toamna şi-a precizat şi ea partea de vină: a venit prea repede, pe nepregătite.
Prinşi de joc, copiii au argumentat şi s-au antrenat în discuţii.
Utilizând jocul de rol am sesizat o creştere semnificativă a gradului de antrenare a elevilor, de
înţelegere a textului literar, de abordare creativă a ideilor apărute.
O altă abordare a jocului în scopul îmbogăţirii şi nuanţării vocabularului poate să îmbrace forme
diferite care să vizeze aspectul literal al cuvântului, sintagmă sau frază, domeniul figurilor retorice şi
sfera imaginaţiei creatoare.
După unii autori ar fi patru tipuri de jocuri:

16 Piaget, Jean, Psihologia copilului, p. 77.

238
 1. literale
2. lexicale
3. ale figurilor retorice
4. de imaginaţie.
Jocurile literale presupun „iniţierea literei”. Ele au în vedere dezinhibarea şi stimularea
capacităţii de asociere.
Jocul „Cufărul faptelor bune” (recapitulare a poveştii „Fata babei şi fata moşneagului”, de Ion
Creangă):

De exemplu: „Jocul literelor” duce la îmbogăţirea vocabularului, dezvoltarea atenţiei şi a

spiritului de observaţie. Elevii aleg o literă din alfabet. Următoarea sarcină este să noteze în dreptul ei
şi cuvinte care încep cu acea literă. De exemplu: litera M – mama, munte, mare. Cele mai multe
exemple sunt date de cuvinte care numesc experienţa directă, mai rar noţiuni abstracte. În continuare
trebuie să-şi imagineze cu se aseamănă litera de tipar.
Exemplu: M – un munte, un pod rupt, doi dinţi de fierăstrău.
A – o scară mică, o claie, metru l tâmplarului.
S – şarpele din iarbă, cârligul de pescuit care nu a prins nici un peşte.
„Jocul cuvintelor”sporeşte gradul de dificultate a jocului anterior.
Cuvântul se descompune în elementele lui grafice, ortografice, unele sub altele. Elevii au
de scris câte un cuvânt în dreptul literei respective, apoi au alcătuit propoziţii cu cuvintele obţinute:
Exemplu: S – supărată
O – oare
A– azi
R – Ramona
E – este
„Oare azi Ramona este supărată?” Urmărind aprofundarea acestui mod de lucru se poate alcătui
o compunere pornind de la cuvintele găsite.
Figurile retorice clasice pot fi predate deghizat prin joc, organizat ca o întrecere. În faza iniţială
se dă un material ilustrativ bogat, cules cu spirit critic şi supus unui comentariu de ordin stilistic.
Urmează faza de creaţie de figuri retorice originale, pe o anume temă. Exersarea prin exerciţii variate,
orale şi scrise este esenţială.
Pentru îmbogăţirea vocabularului este „Jocul comparaţiilor”. Comparaţia – văzută ca apropiere
de două obiecte, fiinţe, acţiuni în baza unor însuşiri comune. Un exerciţiu care dă rezultate foarte bune
ar fi: prezentarea copiilor unui substantiv, urmată de cerinţa de a gândi un epitet potrivit şi alegerea unuia
pentru care să caute comparaţii adecvate.
Jocuri didactice folosite în recapitulare
Ce-ar fi fost dacă
239
 Clasa se împarte în două grupe după ce este desemnat un juriu. Fiecare grupă scrie 10 întrebări
legate de lecţiile de română studiate, pe 10 bileţele. Grupele îşi aleg un reprezentant care va extrage, pe
rând, cele 10 bileţele. Grupa adversă trebuie să răspundă la întrebarea extrasă. Câştigă grupa care dă cele
mai interesante răspunsuri, fapt hotărât de juriu.
Exemple de întrebări puse de elevii din clasa a III-a:
 Ce-ar fi fost dacă lupul din povestirea "Căprioara", de Emil Gârleanu, nu ar fi atacat-o pe mama
iedului?
 Dacă lupul, din aceeași povestire, ar fi fost personaj pozitiv?
 Dacă nu ar fi existat anotimpul toamna?
 Dacă greierașul din poezia "Balada unui greier mic" de George Topârceanu şi-ar fi adunat
provizii pentru iarnă?
 Dacă nu ar fi existat cartea?
 Dacă Ionel, personajul principal al schiţei "Vizită" de I. L. Caragiale, era politicos şi bine
educat?
Prietenul meu, dicționarul!
Elevii vin pregătiți cu un dicționar explicativ. Se prezintă o listă de cuvinte. Câștigă cel care
reușește să găsească explicația a cât mai multe cuvinte în 5-7 minute.
Exemplu: dexteritate, grotesc, peiorativ, dezbatere.
În lucrările sale, Jean Piaget dezvoltă teoria „celor două lumi”. Copilul trăieşte concomitent
în lumea dorinţelor, capriciilor şi jocurilor sale, şi în lumea adulţilor care este una a obiectivităţii şi
a limbajului logic. În joc şi prin joc copilul transformă lumea şi se transformă pe sine scoţând la iveală
un univers pur, acela al emoţiilor şi senzaţiilor sale transferate într-o sferă nouă, aceea a textului.

Tradițional și modern în predare limbii române

prof. înv. primar Maxim Bogdana
Școala Gimnazială Ion Creangă Suceava

The Romanian language as a subject of study is a central topic in the general training of pupils, because
it is the main means of communication and information. It is also important for the development of
thinking and feelings, assuring the support of intellectual evolution of pupils, as well as the possibility of
integration into the social life.
Studying the oral and written Romanian language in the primary school, teachers are following the
knowledge and the correct use of the language, as well as the basic techniques of intellectual work:
conscious reading, correct and expressive writing. This paper presents some traditional and modern
techniques for teaching these topics efficiently.

Pentru şcolari, cartea reprezintă universul în care descoperă tainele cititului şi scrisului, frumuseţea
cuvântului, a crâmpeiului de natură, respectul muncii şi strălucirea sensibilităţii omeneşti. Textul literar
în complexitatea lui cuprinde mesajul căruia elevul trebuie să-i răspundă, valenţa valorii literar-artistice
a cuvântului exprimat. Cartea de limba română constituie totodată „preparatorul” pentru cunoaşterea
marilor creaţii literare naţionale şi universale.
Modernizarea strategiilor didactice, adaptarea metodelor active pentru dezvoltarea gândirii critice
la nivelul clasei și la conținuturile învățării, utilizarea unor tehnici eficiente în munca cu textul literar și
a mijloacelor TIC în activitatea școlară constituie o preocupare permanentă a celor implicaţi în întregul
proces instructiv-educativ pentru eficientizarea receptării mesajului scris.
Deşi multiple, sarcinile citirii ca obiect de învăţământ specific în ciclul primar, ar putea fi grupate
în următoarele două:
240
 a) însuşirea de către elevi a mesajului unui text, a valorilor multiple ale acestuia (cognitive,
formativ-educative, cultural-artistice, stilistice etc.)
b) familiarizarea elevilor cu capacitatea de a se orienta în textul citit, altfel spus, cu instrumentele
muncii cu cartea.
Aceste două obiective majore ale citirii sunt inseparabile. Realizarea unuia în detrimentul sau
neglijarea celuilalt ar avea consecinţe dăunătoare asupra elevilor. Chiar atunci când elevii reuşesc să-şi
însuşească mecanismul cititului, acesta nu devine un mijloc de autoinstruire dacă ei nu stăpânesc în
măsura necesară instrumentele muncii cu cartea, dacă nu dispun de posibilitatea de a realiza şi în mod
independent analiza unui text citit, de a extrage conţinutul esenţial, eventual prin formularea unor idei
principale, şi de a avea imaginea unitară a textului respectiv.
În activitățile desfășurate pe marginea unor texte literare este necesar să se utilizeze atât tehnici
tradiționale, lectura explicativă a textului, povestirea pe fragmente sau integrală a textului studiat –orală
sau scrisă-, realizarea planului simplu și a planului dezvoltat de idei pentru înțelegerea textului, dar și
tehnici moderne de lectură activă, care au rolul de a orienta divergent gândirea spre aspecte variate
privind conținutul textului și stimulează totodată interesul pentru lectură (dezvăluirea progresivă sau
metoda predicțiilor, practica expozeului, tehnica ”guri si urechi”, lectura puzzle etc.)
 Lectura explicativă
Următorul nivel după însușirea tehnicii cititului, o nouă performanță, este ”să facem pe fiecare elev
să înțeleagă și să simtă ceea ce a citit, să fie în stare să-și reprezinte imaginile, ideile, sentimentele pe
care le conțin cuvintele și propozițiile, să asimileze pe deplin ceea ce a citit, asa cum ochiul fotografiază
un personaj, o scenă, un peisaj pe care în privește cu atenție” (Dottrens, 119).
Pentru a-și atinge scopul explicit al său, să creeze condițiile pentru ca elevii să trăiască sentimentele
pe care le exprimă textul respectiv, lectura explicativă se va păstra ferm în cadrele destinației sale, de
interpretare estetică, lingvistică și morală, fără a fi orientată în mod accentuat înspre scopuri lexicale,
gramaticale sau ortografice (acestea vor fi abordate doar în măsura în care servesc înțelegerii textului).
Această tehnică îmbină mai multe metode: povestirea, demonstrația, conversația, explicația.
Prin intermediul lecturii explicative elevii pătrund în universul textului literar: învață să-i
descopere părțile componente, modul de articulare a lor, valorile de natură intelectuală, estetică și morală,
îl raportează la experiența lor de viață. Ca act de cunoaștere antrenează operațiile gândirii: analiza,
comparația, conexiunea etc.
Etapele de desfășurare a unei lelecții de citire explicativă sunt următoarele: pregătirea elevilor
pentru interpretarea textului, ca o introducere în problematica acelui conținut, receptarea textului (citirea
în gând, citirea model, citirea textului de către doi, trei elevi , explicarea cuvintelor /expresiilor prin
metoda intuitivă, indirectă sau etimologică și interpretarea textului ) și citirea de încheiere, cu exprimarea
opiniilor personale ale elevilor.
Învățătorul nu trebuie să impună felul său de a simți sau propriile impresii; rolul său constă în a-i călăuzi
pe copii; în a-i obișnui să reacționeze la ceea ce citesc; în această activitate, afectivitatea și inteligența
sunt implicate în aceeași măsură. (Dottrens, A educa și a instrui, 113).
În timpul în care citește învățătorul sau ceilalți colegi, nu se recomandă obligarea elevilor să
urmărească textul pe carte, în același timp, pentru că cititul în gând este mai rapid ca cel cu voce tare.
Soluția cea mai potrivită este să-i lăsăm pe elevi să procedeze în aceste etape cum doresc. Interesant este
că R. Dottrens recomandă pentru lecția de citire ca toți elevii să aibă cărțile închise, să se citească din
aceeași carte transmisă de la unul la altul. O dată cu predarea manualului, elevul va arăta colegului pe
unde a rămas (la citirea în lanț). Pentru înțelegerea textului se utilizează și diferitele tipuri de citire
(selectivă, prin excludere etc). Lectura explicativă poate implica și tehnica de utilizare a dicționarului
explicativ.
 Metode de citire activă şi tehnici pentru aprofundarea unui text literar
 Dezvăluirea progresivă (sau metoda predicțiilor)
241
 Dezvăluirea progresivă se poate aplica școlarilor care stăpânesc bine cititul și scrisul, într-o oră de
limba română la dispoziția învățătorului, sau într-o oră în cadrul unui obiect opțional (Literatură pentru
copii, Fantezia cuvintelor etc.). Prin intermediul acesteia se dezvoltă imaginația creativă și deprinderile
de exprimare scrisă corectă.
Modalitate de aplicare:
Această metodă presupune existența ca material didactic a unei cărți cu text și ilustrații ce conține
o singură povestioară cu acțiune clară, previzibilă, dar total necunoscută elevilor (element surpriză).
Etape:
Se prezintă elevilor cartea (doar titlul și coperta). Elevii sunt solicitați să răspundă oral la întrebarea:
Ce credeți că se va întâmpla cu personajele de pe copertă în decursul povestirii, ținând cont de titlul
acesteia?
Se citește de către învățătoare primul fragment din text; se solicită răspunsul scris al elevilor la
întrebarea:
Cum credeți că va continua povestea?
Se citesc de către elevi variante alternative ale răspunsurilor, cu argumentarea orală a acestora.
Se procedează la fel cu fiecare fragment, de pe fiecare pagină.
În final se citește una –două variante complete de către elevi și apoi se citește textul integral din
carte. Discuția finală se axează pe filosofia poveștii și pe cele mai originale răspunsuri ale școlarilor.
 Practica expozeului –pe echipe -pentru prezentarea unei cărți
Etape:
 Alegerea temei, a textului de studiat;
 Documentarea;
 Trierea datelor și copierea celor importante;
 Realizarea unui plan;
 Alegerea imaginilor, schemelor, desenelor;
 Redactarea expozeului;
 Prezentarea în fața colegilor (nu se citește).
Practica expozeului încurajează lectura suplimentară, provoacă elevii să selecteze cărți care
corespund nivelului de înțelegere și propriilor gusturi pentru lectură, să sintetizeze continutul pentru a-l
prezenta colegilor într-un mod atractiv.
 Tehnica ”guri și urechi” –activitate pe grupe
-”Gurile” –citesc un text
-”Urechile”- ascultă, comentează, răspund la întrebări ce vizează conținutul textului.
Rolurile se schimbă pe parcursul activității, dacă este cazul.
 Lectura puzzle –activitate pe grupe
Se citesc fragmente dintr-un text (bilete decupate), se așază în ordine logică și pe marginea textului
se pot rezolva diferite cerințe care implică lectura conștientă și înțelegerea textului.
 Metoda mozaic –activitate pe grupe
Se poate utiliza cu succes la realizarea planului de idei a unei lecții și povestirea pe fragmente (sau
integrală).
Metoda se bazează pe împărţirea textulu i de studiu în patru părţi similare ca lungime şi ca
grad de dificultate sau găsirea unor texte de studiu diferite care să respecte condiţiile anterioare.
Elevii din grupurile de experţi au sarcina de a învăţa cât mai bine partea din materialul de studiu
care le-a fost atribuită pentru a o preda colegilor lor din grupurile iniţiale. Profesorul poate interveni
ca moderator şi facilitator, oferind consultanţă elevilor când aceştia ajung în momente de impas. În
fiecare grup iniţial vom avea elevi specializaţi fiecare într-o parte diferită a lecţiei şi fiecare dintre
aceştia va prezenta partea lui. Astfel fiecărui elev îi revine responsabilitatea predării şi învăţării de la
colegi.
242
  Discuţia panel pe marginea unui text
Această metodă presupune implicarea unui grup restrâns de participanți (5-7), specialiști în
problematica abordată/ textul literar supus analizei („eşantionul" panel). În timpul dezbaterii temei de
către specialiști auditoriul nu are voie să intervină direct în dezbatere; ascultă în tăcere și intervin doar
prin mesaje scrise, pe cartonașe (care pot fi de culori distincte pentru întrebări, aprecieri, propuneri, critici
etc.).
Grupul „panel” este format din cinci-șase persoane așezate în jurul unei mese, mediate de profesor ,
în timp ce auditoriul se dispune în semicerc, pentru a vedea și auzi tot ce se discută în „panel”. Lângă
mediator (animator, președinte) se află o persoană numită „injectorul de mesaje”, care adună bilețelele
cu mesaje din partea auditoriului către experți și le introduce în interiorul panelului. După fiecare citire
a mesajelor, experții reaiau discuția, încercând să răspundă la intervenții, în timp ce auditoriul trimite
alte mesaje.
În final, animatorul face o sinteză și exprimă concluziile. După ce specialiștii și-au epuizat
intervențiile, poate fi permisă și intervenția directă a auditoriului.
 MindMapping
Aceasta este o tehnică inovativă de rezolvare de probleme cunoscută şi sub această denumire.
Dezvoltat de Tony Buzan (1970) modulul „mind mapping" („cartografia minţii") foloseşte imagini şi/sau
cuvinte, expresii, pentru a organiza şi dezvolta gânduri într-un mod non-liniar. Mulţi oameni folosesc
„cartografia minţii" pentru asaltul de idei, atunci când iau notiţe sau când îşi împrospătează memoria.
Mindmapping-ul poate fi folosit, de asemenea, pentru a reda prin desen, schemă etc. conținutul
textului literar, pesonajele, relațiile dintre ele.
Exemplu: Povestea „Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici”

În toate etapele studierii unui text, învăţătorul va porni de la:

- înţelegerea stării psihice a elevilor la lecţie, de la particularităţile în care aceştia percep atât opera literară
cât şi explicaţiile orale ce li se dau;
- nivelul activităţii intelectuale şi emoţional-motivaţionale ale celui care învaţă.
Se va avea în vedere realizarea unei conexiuni inverse eficiente între planul „citirii” propriu-zise
şi cel „emoţional-artistic”. A percepe literar nu înseamnă a scoate o cunoştinţă din stimulii percepuţi, ci
a le acorda o semnificaţie.
A învăţa să citeşti bine înseamnă a dezvolta o strategie de explorare, astfel încât să se producă o
organizare a indiciilor pentru a conduce la o semnificaţie a mesajului. Elevul formulează o ipoteză (enunţ
ipotetic), apoi se confruntă cu indicii diferenţiatori (verificarea ipotezei), indici care nu-i spun totdeauna
foarte mult. El îl descifrează lent, ezitant, face pauze, formulează şi verifică ipoteze.

243
 O bună concepţie şi o validă strategie de instruire în domeniul citirii în clasele primare, iată doar
două deziderate de natură să mobilizeze competenţele şi experienţele pozitive ale şcolii româneşti în
acest sens.

Bibliografie:
Norel Mariana, ”Metodica predării limbii române în învățământul primar”, Braşov, 2010;
Crăciun Corneliu, ”Metodica predării limbii române în învățământul primar”, Deva, Editura Emia, Deva,
2003, pag. 23-26;
Parfene Constantin, „Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală”. Ghid teoretico-aplicativ,
Iaşi, Editura Polirom, 1999, pag. 42-43;
Merce Adina, Merce Florica, „Învăţarea prin cooperare, punct de plecare al schimbării practicilor
educaţionale”, în revista Învăţământul primar 1-3 / 2006, p. 101;
Neacşu Ioan, „Repere metodologice în sfera activităţilor de citire”, în revista Învăţământul primar 1 /
1991, p. 32-33.

Avantajele şi dezavantajele aderării României la Uniunea Europeană

prof. Martiniuc Luminița
Școala Gimnazială Ion Creangă Suceava

În lipsa unui proiect de ţară şi a unei clase politice credibile, poporul României a abordat
cu entuziasm soluţia aderării la NATO şi UE. Era, de fapt, singura soluţie care rezulta după
evenimentele din 1989...
Cele două veneau oarecum la pachet, cu diferenţa că aderarea la UE s-a făcut după o pauză de
„aliniere" la disciplina europeană. Oricum am lua-o, România nu era pregătită de intrarea în UE, în 2007,
lipsindu-i în primul rând cadrele calificate care să preia cu competenţă ajutorul european. Corupţia,
acţionând ca un cancer generalizat şi incompetenţa clasei politice şi birocraţiei „de partid şi de stat" au
făcut ca absorbirea ajutorului european să fie derizoriu. O bună gestionare a respectivelor fonduri a făcut,
de pildă, ca Polonia să nici nu resimtă criza economică mondială, declanşată în 2008! Cu România
lucrurile au stat exact pe dos, ajungând să se împrumute masiv din exterior, prin chiar glasul
„comandantului" Traian Băsescu. Cu toate greutăţile şi scăderea dramatică a nivelului de trai, cetăţenii
României pot observa că singurii bani care parvin României constant, pe fel şi fel de proiecte mai mult
sau mai puţin utile, sunt cei din partea UE. Extraordinarele contracte cu China - ajunsă deja, se pare,
prima putere economică a lumii - de care premierul Victor Viorel Ponta ne anunţa cu surle, trâmbiţe şi
delegaţie oficială chineză, s-au dovedit a fi un vis frumos, fără posibilitatea materializării lui.
Evenimentele din Ucraina vecină, din care Rusia smulge părţi întregi, dezechilibrând acest stat, nu ne
situează apoi într-o zonă prea bună pentru investiţii, însă, graţie apartenenţei la UE şi NATO, viaţa poate
apărea cât de cât stabilă pentru cetăţenii României. Am expus, desigur, câteva avantaje, mai sus, dar ar
mai fi multe altele, unele dintre ele fiind, în egală măsură, şi dezavantaje...
Intrarea în UE oferă României o piaţă vastă, de aproape 340 de milioane de oameni, fără taxe
vamale, dar oare avem mărfuri cu care să cucerim această piaţă?... Recenta situaţie a lemnului românesc
dezvăluie că noi folosim marea piaţă a UE la nivelul cel mai de jos, adică vânzând materie primă.
Cunoscută ca ţară agricolă până la comunism, România se laudă acum cu producţia „bio" de bunuri
alimentare, şi ca urmare a faptului că, în perioada comunistă, pământul a fost foarte puţin chimizat, din
lipsă de fonduri... Neajunsul de atunci s-a transformat în avantajul de acum. Cu toate acestea, exporturile
alimentare sunt foarte scăzute, România nefăcându-şi reclamă externă pentru produsele care ar putea-o
reprezenta. Noroc cu românii plecaţi, care înfiinţează magazine în ţările în care au ajuns, pe care le
promovează ca fiind cu „specific românesc" şi pe care le încarcă cu marfă din România! Un aport
244
excelent la bunul renume al produselor bio româneşti îl are prinţul Charles al Marii Britanii, a cărui bun
renume şi a slăbiciunii sale pentru Transilvania a provocat dezvoltarea unei întregi industrii locale!
Produsele unei tehnologii de vârf, care sunt încărcate cu mai multă plusvaloare, nu sunt, din păcate,
specifice României. Aici ne lăudăm, de obicei, doar cu Dacia şi gama ei de autoturisme ce ţin, la o adică,
de statul francez şi toanele sale. Ford, investitor mai recent, nu şi-a atins promisiunile, dar produce din
nou în România, aşa cum a făcut şi în perioada interbelică. Mai facem anumite componente pentru firmele
germane îndeosebi, aflate într-o bună colaborare cu Ion Ţiriac. Deci, imensa piaţă oferită de UE este un
avantaj, prin mărimea şi preţurile bune oferite şi un dezavantaj prin faptul că mărfurile vândute sunt
puţine şi cu o valoare relativ scăzută. La această situaţie a contribuit mult şi dezorganizarea şi haosul
legislativ de după 1989, finalizate cu distrugerea industriei comuniste, fără a pune nimic în loc.
Dezavantajul principal este că şi produsele europene intră în România fără taxe, ele falimentând practic
orice concurenţă din România. Cele mai vizibile sunt, în domeniul construcţiilor de maşini, produsele
unor branduri europene, de talie mondială, cucerind în întregime piaţa românească. De la camioane la
autobuze, de la autoturisme la tramvaie, de la avioane, la motociclete şi biciclete, producătorii europeni
au cucerit definitiv piaţa românească.
Un alt mare avantaj care este şi un dezavantaj ar fi piaţa muncii oferită de UE. Românii pot să
muncească în oricare ţară membră UE, oriunde ei câştigând mai bine ca în ţara-mamă! Aşa se face că o
adevărată hemoragie a forţei de muncă a pornit spre Europa occidentală, România devenind mai săracă
cu vreo 4 milioane de oameni! Având, de obicei, o conducere iresponsabilă, a cărui scop ţine doar de
îmbogăţirea componenţilor ei, România a avut nevoie de cuvintele ambasadorului Franţei, anul acesta,
care, analizând pierderea de populaţie suferită de ţara noastră, a avertizat dramatic: „Sângeraţi!" (cu
sensul de hemoragie!). Românii plecaţi, nu numai că îşi valorizează mai bine munca, dar sunt şi
principalii investitori în ţara-mamă, trimiţând regulat valută acasă. Spre deosebire de ei, politiciano-
afaceriştii noştri nu ştiu prin ce paradisuri fiscale să-şi ascundă banii rezultaţi din afaceri oneroase... Mare
parte a acestor români plecaseră doar pentru a se întoarce mai încolo, cu niscaiva bani pentru o afacere
în România, patrie pe care o poartă cu sfinţenie în inimile lor. Ei sunt deci şi investitori mici care, din
când în când, încearcă să facă acasă o afacere, de obicei în agricultură şi prestări de servicii, dar şi în
industrie. Românii se dovedesc buni în IT, unde scriu softuri şi proiectează fel de fel de lucruri
ingenioase, pentru firme proprii sau pentru unele străine. Acest domeniu al „tehnologiei informaţiei"
este, deocamdată cel mai rentabil pentru România, deşi nu ştim să existe o strategie naţională în acest
domeniu...
Una dintre condiţiile impuse de UE României a fost armonizarea legislaţiei interne cu cea
europeană. Ca cetăţean român, care nu mai are nevoie decât de cardul de identitate pentru a străbate toată
Europa Uniunii, mă simt protejat de predominanţa legilor europene asupra celor româneşti. Este, practic,
garanţia că România nu se mai poate întoarce la practicile trecutului, deşi poporul nu este încă pregătit
să folosească în favoarea sa, la un real nivel, democraţia... Au existat „români verzi" care s-au plâns şi se
plâng, inclusiv la Universitatea din Oradea, de cedările de suveranitate pe care România le-a făcut în faţa
Uniunii Europene. S-au plâns şi se plâng de deznaţionalizare, de pierderea identităţii, deşi căi pentru
păstrarea neatinsă a acestei identităţi există cu duiumul, în condiţiile în care n-ar fi o lene de gândire şi o
absenţă a inteligenţei în adaptarea la noile condiţii. Mai mult, dacă n-ar fi o lipsă de demnitate naţională
evidentă, provocată de cei 25 de ani de frustrări permanente, de neîmpliniri constante cu care ne
gratulează „bravii" noştri politicieni, românii şi-ar putea croi o imagine mult mai pozitivă! O manifestare
a identităţii naţionale, la un nivel mai select, este foarte posibilă şi chiar de dorit într-o Europă al cărei
motto este „unitate în diversitate", diversitatea fiind de fapt „sarea şi piperul" acestei unităţi. Din păcate,
carenţele de educaţie şi civilizaţie, hoţia şi corupţia s-au impus ca un brand de ţară a României post-
comuniste în toată Europa. Ar trebui început de aici, iar cultura, în care actualul preşedinte Iohannis
investea, pe când era primar al Sibiului 12 % din bugetul Primăriei, ar trebui trimisă la export, fiind

245
produsul cu cea mai mare plusvaloare pe care România îl poate oferi restului lumii! Dovadă stau şi
permanentele distincţii pe care regizorii şi actorii noştri le obţin la festivalurile de film internaţionale.
„Toţi pentru unul, unul pentru toţi" a devenit, din deviza muschetarilor lui Alexandre Dumas, deviza
membrilor Uniunii Europene. Oricare stat ar fi atacat de un altul, din afara Uniunii, în ajutorul lui sar
ceilalţi colegi din Uniune! România s-a pus la adăpost astfel de o nouă invazie rusească, rezolvându-şi
principala problemă de securitate internaţională. Din păcate însă, asta a atras după sine desfiinţarea
serviciului militar permanent şi reducerea forţelor armate la un număr nesemnificativ pentru arena
mondială. În plus, atât salariile militarilor, cât şi dotarea lor cu armament sunt net inferioare celorlalte
ţări ale Uniunii... Uniunea a fost adunată într-un corp militar unitar de către SUA, în 1949 (ca urmare a
blocadei Berlinului din 1948-49), numit NATO, după cum se ştie. Cea mai importantă contribuţie în
tehnică militară şi efective este preluat, de atunci, de acest stat învingător în Al Doilea Război Mondial,
ajuns unică supraputere, după 1991. Cu toate acestea, istoria naţională ne învaţă că, în momente de
restrişte, România nu era deloc pregătită nici ca nivel de instrucţie militară, nici ca dotare cu tehnică
militară. Primul şi al doilea război mondial dovedesc cu prisosinţă această afirmaţie. Apartenenţa noastră
la UE nu face altceva decât să perpetueze această stare de lucruri.
În situaţia incertă în care politicienii noştri au adus România, Uniunea Europeană rămâne o
certitudine pentru români. Se poate spune că România reprezintă şi ea o certitudine pentru propriii ei
locuitori?

Bibliografie:
Avram, Ion, Uniunea Europeana si aderarea Romaniei, Edit. Sylvi, Bucuresti, 2001.
Barbulescu, Iordan Ghe., Uniunea Europeana: aprofundare si extindere, Edit.Trei, Bucuresti, 2001.
Bulei, Ion, Scurta istorie a romanilor, Edit. Meronia, Bucuresti,2004.
Dragos, Dacian Cosmin, Drept comunitar European, Edit.Accent,Cluj-Napoca,2003.
Guillaume, Courty, Constructia europeana, Edit. Coresi, Bucuresti, 2003.
Paun, Nicolae, Paun, Ciprian Adrian, Istoria constructiei europene, Edit. Efes, Cluj- Napoca, 2000.

Educația tehnologică-educația pentru un mediu sănătos

prof. Luculescu Daniela
Școala Gimnazială Nr. 10 Suceava

Summary
The EU and national governments have set clear objectives to guide European environment policy until
2020.
For the positive effect of all programs and measures taken in this area to be visible in the first phase, it
is necessary to transform the current human mentality, both at the individual and at the group level:
family, friends, colleagues, inhabitants, etc. Here, general education has an important role, with
everything that includes: schooling levels, study subjects, extracurricular activities, etc
Technological education and practical skills contribute significantly to the formation of responsible
attitudes towards medium health, work by applying labor safety measures, by rational use of the material
resources needed to achieve a product.

Ecologia a apărut ca știință acum câteva decenii, atunci când urmările relațiilor dintre om și
celelalte viețuitoare, dintre el și mediul înconjurător (fizic, social, psihic) au început să devină
dezastruoase. Omul zilelor noastre trebuie să conștientizeze importanța mediului în care trăim și să
adoptăm măsuri, atitudini, metode care să oprească distrugerea acestuia.

246
 Protecția mediului este o prioritate pentru Uniunea Europeană, guvernele tuturor țărilor
componente stabilind obiective clare pentru a orienta politica europeană de mediu până în 2020. În acest
sens, s-a definit o viziune pentru perioada 2020-2050, punând în sprijinul lor o serie de programe de
cercetare, norme și posibilități de finanțare, cu următoarele scopuri:
 protejarea, conservarea și ameliorarea capitalului natural al UE
 trecerea la o economie verde și competitivă cu emisii reduse de dioxid de carbon și eficientă din
punctul de vedere al utilizării resurselor
 protejarea cetățenilor UE împotriva presiunilor legate de mediu și împotriva riscurilor la adresa
sănătății și a bunăstării.
Se lucrează în prezent pe mai multe fronturi pentru a proteja speciile și zonele naturale ale UE,
pentru a garanta calitatea aerului, a apei potabile și a apei pentru scăldat, pentru a gestiona corect
deșeurile și pentru a reduce efectele substanțelor chimice nocive.
Pentru ca efectul pozitiv al tuturor programelor și măsurilor luate în acest domeniu să fie vizibil,
în primă fază, este necesară transformarea mentalității umane actuale, atât la nivel individual cât și la
nivel de grup: familie, prieteni, colegi, locuitori, etc. Aici, educația generală are un rol important, cu tot
ceea ce cuprinde: nivele de școlarizare, discipline de studiu, activități extrașcolare, etc.
Educația tehnologică se regăsește alături de limba maternă și de matematică, în toate școlile din
țările europene, având printre altele, ca obiectiv, protecția mediului înconjurător.
Așadar, educația tehnologică are un rol important în educația ecologică e elevilor de gimnaziu
din țara noastră. Este o disciplină născută din raportul omului modern cu tehnologia și este considerată
componentă a culturii de bază și o coordonată de acțiune pentru educația permanentă. Unul dintre multele
obiective ale disciplinei este „înţelegerea raportului dintre tehnologie-mediu şi cultivarea unei atitudini
şi a unui comportament ecologic" ;
Prin realizarea acestui obiectiv se ajunge la cunoaşterea legilor ecologice, a relaţiilor ecologice, a
dezechilibrelor create de om prin civilizaţie şi tehnologie, a marilor conflicte dintre tehnologie, mediu şi
societate.
Cunoaşterea legilor ecosferei formulate de B. Commoner, poate contribui în mare măsură la
clarificarea raportului dintre tehnologie si mediu. Astfel, legea "toate sunt legate de toate", include omul,
societatea şi tehnologia în această reţea de legături complexe, de schimburi permanente de substanţă,
informaţie şi energie.
A doua lege potrivit căreia "totul trebuie să ducă undeva", care, tradusă în termeni ecologici,
înseamnă "în natura nu există deşeuri", trebuie să constituie ăi pentru tehnologie un deziderat, o normă,
pentru a crea astfel de tehnologii în care totul se reciclează (ambalajele biodegradabile sunt un exemplu
în acest sens).
Legea "natura se pricepe cel mai bine" avertizează asupra intervenţiilor nocive ale tehnologiei:
detergenţi, insecticide, erbicide, canalizări, defrişări, experienţe nucleare etc.
Cea de a patra lege potrivit căreia "nimic nu se capătă pe degeaba" avertizează asupra pericolului
exploatării iraţionale fără a pune ceva în loc, fără o restituire corespunzătoare.
Educaţia tehnologică are această sarcină de a pregăti ca atitudine viitorul specialist, pentru a nu intra în
contradicţie cu natura. Ea este o componentă a educaţiei de bază şi este bine să fie realizată cât mai de
timpuriu, pentru a crea premisele unei concepţii corecte şi atitudini motivate, prin asimilarea unor valori
si principii etice şi ecologice ce definesc raportul societate - natură-tehnologie.
Acesta este unul din argumentele pentru care disciplina Educație tehnologică și abilități practice,
prevăzută în planul-cadru de învățământ cu 1 oră pe săptămână, pe durata fiecăruia dintre cei patru ani
de gimnaziu, prin conținuturile propuse, contribuie semnificativ la crearea contextelor care favorizează
formarea atitudini responsabile față de sănătate mediu, muncă prin aplicarea măsurilor de securitate
a muncii, a normelor de prevenire și stingere a incendiilor, de ergonomia locului de muncă, prin reducerea
consumului de energie, prin utilizarea rațională a resurselor materiale necesare realizării unui produs.
247
 Una dintre cele trei competențe generale ale disciplinei este: promovarea unui mediu tehnologic
favorabil dezvoltării durabile.

Bibliografie:
1. https://europa.eu/european-union/topics/environment_ro;
2. Programa școlară pentru disciplina Educație tehnologică și abilități practice;

Micul cetățean al Uniunii Europene

prof. înv. primar, Leceanu Monica –Elena
Școala Gimnazială Bosanci, jud. Suceava

In order to develop a citizen of the European Union, the educational process of creating an European
consciousness should begin at an early age through a series of concrete, age-accessible activities. The
information should be transmitted through games that develop creativity, initiative and competition.
Starting from the premise that early education for European values can be successfully implemented in
the school life, we started a partnership within the EUROPAtru Europe for Children Educational
Program, in which we conducted an activity aimed to familiarize students with the values European and
the great European family of which Romania is part.

Motto:
Eu sunt Copilul.
Tu ții în mâinile tale destinul meu.
Tu determini, în cea mai mare măsură,
Dacă voi reuși sau voi eșua în viață.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi
O binecuvântare pentru lume.

Pentru formarea unui cetățean al Uniunii Europene, e necesar ca educația pentru crearea
conștiinței europene să înceapă de la o vârstă fragedă, printr-o serie de activități concrete, accesibile
vârstei, în care informarea să se îmbine cu jocul, să dezvolte creativitatea, spiritul de inițiativă și de
competiție.
Pornind de la premisa că educația timpurie pentru valori europene poate fi promovată cu succes
în viața școlară, am demarat un parteneriat în cadrul Programului educațional Clasa EUROPAtru-
Europa pentru copii, în cadrul căruia am desfășurat o activitate ce a avut ca scop familiarizarea elevilor
cu valorile europene, cu marea familie europeană din care face parte și România.

Scenariul desfășurării activității

Nr.
Acțiuni
crt.
Cuvânt de bun venit
- prezentarea invitaților;
1.
- scurtă prezentare a programului activității;
- cunoașterea echipelor participante.

248
 Discuții libere referitoare la Uniunea Europeană
În ce continent este situată România? Ce credeți că este Uniunea Europeană? Dați exemple de
2.
câteva state membre ale UE! Ce le-a determinat pe statele membre să se unească? De ce credeți
că România a dorit să devină membră al UE? Ce avantaje are România? Dar obligații?

Vizionarea filmului „Miss Starlet”

Copiii sunt invitați să vizioneze filmul și îndemnați să rețină cât mai multe informații despre
3.
țările membre în UE, pentru a putea răspunde corect la întrebările din concursul ce va urma.
Concurenții își vor alege singuri țările despre care doresc să obțină informații.
Sesiunea de întrebări și răspunsuri
- prezentarea regulilor concursului;
- alegerea liderilor celor două echipe;
4.
- tragerea la sorți a fișelor de concurs care conțin câte un set de șase întrebări;
- evaluarea răspunsurilor (fiecare răspuns corect va fi premiat cu o steluță galbenă, care
va fi lipită pe flipchart).
Concurs de întrebări între cele două echipe
Fiecare echipă își alege cinci întrebări pe care le va adresa membrilor echipei adverse și își
desemnează un purtător de cuvânt. Răspunsurile corecte sunt premiate cu câte o steluță galbenă.
5.
Întrebări posibile: Ce țară are forma unei cizme? Care este capitala Angliei? Ce limbă se
vorbește în Austria? În ce țară europeană mașinile circulă pe partea stângă? În ce țară se practică
luptele cu taurii?
Puzzle- Continentul Europa
6. Cele două echipe vor asambla piesele de puzzle, în același timp, iar rezultatele jocului vor fi
premiate cu o steluță.
Activitate în completare
Portretul moral al cetățeanului european- fiecare concurent va scrie pe un cartonaș colorat câte
7.
o însușire, o calitate pe care ar trebui s-o aibă un cetățean european, apoi vor afișa cartonașele
la tablă.
Sesiunea de premiere
8.
Copiii vor fi premiați pentru participare cu o Diplomă de cetățean al Uniunii Europene.

Activitatea s-a dovedit a fi un real succes, un câștig pentru participanți și un schimb de experiență
între parteneri. Împletind informarea cu jocul, am contribuit la dezvoltarea creativității și a spiritului de
competiție între elevi. Folosirea unor resurse atractive și accesibile elevilor, a dus la înțelegerea
termenilor cheie legați de Uniunea Europeană.

Bibliografie:
Cucoș, Constantin - Educația. Dimensiuni culturale și inerculturale, Editura Polirom, Iași, 2000.
Neacșu, Ioan – Metode și tehnici de învățare eficientă, Editura Militară, București, 1990.
Oprea, Crenguța Lăcrămioara- Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universității,
București, 2003.

Alternative educaţionale actuale

prof. înv. primar Lazăr Georgeta Mihaela
Școala Gimnazială Episcop Dionisie Romano, Buzău

The educational alternatives are variants of school organization, which propose changes of some aspects
related to the official forms of educational-instructive activity organization. There is another way of
approaching the educational process, the one of reform pedagogy which has attention centered on the
249
child, on his progress. Reform pedagogy also insert the idea of learning by action, independent learning
and individualization of the educational program.
International reform pedagogy offers us more educational alternatives, alternatives approached in
Romanian education, as well: Waldorf, Step by step, Freinet, Maria Moutessori.

Secolul XXI este caracterizat atât de noile schimbări ale societăţii cât şi de impregnarea valorilor
aduse din vest în ceea ce priveşte sistemul educaţional.
Educaţia trebuie să vină în ajutorul omului prin orientarea şcolii spre o modalitate nouă de
învăţare care să-i asigure individului posibilitatea de a răspunde unor evenimente neprevăzute. Învăţarea
trebuie să fie inovatoare prin participare şi anticipare. Participarea însemnând conştientizarea drepturilor
şi responsabilităţilor fiecărui individ, precum şi cultivarea capacităţii de comunicare, de cooperare şi de
empatie. Anticiparea se referă la capacitatea individului de a răspunde adecvat în faţa unor evenimente
pe care societatea le va genera.
În epoca contemporană educaţia se raportează nu numai la condiţiile şi cerinţele prezente ci şi la
cele din viitor, fiind o consecinţă firească a ritmului accelerat de evoluţie şi transformare.
Pentru acest nou tip de educaţie metodele şi tehnicile trebuie aplicate în viitor, presupune mutarea
accentului pe metode euristice de predare-învăţare şi pe mijloace tehnice.
Conţinutul educaţiei trebuie schimbat prin selectarea şi prelucrarea cunoştinţelor după principiul
interdisciplinarităţii. Obiectivul principal fiind sporirea capacităţii de adaptare a individului.
Încă de la începutul secolului al XX–lea au apărut o serie de programe pedagogice circumscrise
curentului „educaţiei noi” în Franţa, Germania, Anglia, Italia etc. Multitudinea de alternative în ceea ce
priveşte procesul educaţional au fost îmbrăţişate cu entuziasm de către sistemul de învăţământ din
România.
Alternativele educaţionale sunt variante de organizare şcolară, care propun modificări ale
anumitor aspecte legate de formele oficiale de organizare a activităţii instructiv-educative. Există o altă
modalitate de abordare a procesului educaţional, anume aceea a pedagogiei de reformă care are atenţia
centrată pe copil, pe progresele sale. Tot pedagogia de reformă introduce ideea învăţării prin acţiune,
învăţarea autonomă şi individualizarea programului educaţional.
Pedagogia de reformă internaţională ne oferă mai multe alternative educaţionale, alternative
abordate şi în învăţământul românesc: Waldorf, Step by step, Freinet, Maria Moutessori.
Pedagogia Waldorf – Germania
Şcoala Waldorf a fost prima şcoală care a propus o alternativă sistemului educaţional clasic. A
fost întemeiată de Rudolf Steiner la Stuttgart, ca urmare a sugestiei date de conducătorul fabricii de
ţigarete Waldorf Astoria, pentru copiii salariaţilor. În România după anul 1991 Ministerul Educaţiei şi
Cercetării a aprobat introducerea pedagogiei Waldorf ca alternativă educaţională.
Pedagogia Waldorf urmăreşte să dezvolte personalitatea copilului în ansamblul ei şi să îşi
orienteze oferta de predare în funcţie de particularităţile diferitelor trepte de vârstă şi de cerinţele acestor
trepte. Ea nu este orientată spre oferirea unei anumite pregătiri profesionale înguste sau a unei
specializări.
Pedagogia Waldorf vizează transformarea fiinţei omeneşti, dezvoltarea armonioasă, stabilirea
unei relaţii sănătoase între individ şi lumea înconjurătoare şi integrarea sa în realitatea socială.
Cunoştinţele nu sunt ca scop în sine, ci un instrument important pentru formare, pentru asigurarea
legăturii cu viaţa.
În curriculumul-ul Waldorf un loc important îl ocupă artele lucrul manual, artizanatul care oferă
elevilor un contact cu diverse materii şi nenumărate activităţi de bază ale omului, lor li se adaugă
limbajul, istoria, geografia, limbile străine, matematica, ştiinţele, desenul, religia etc. Elevii sunt
consideraţi individualităţi şi acceptaţi fără nici o prejudecată socială, religioasă, de sex, de rasă sau de
orice alt fel.

250
 Clasa reprezintă unitatea funcţională, în care sunt reuniţi elevi de aceeaşi vârstă, componenţa unei
clase nu se modifică în timp. Esenţa este considerată relaţia elev-profesor. Profesorul ţine legătura cu
părinţii elevilor, astfel încât activitatea sa pedagogică are o caracteristică mai personală. Timp de 8 ani
profesorul predă mai multe discipline şi transmite trăiri, pentru a descoperii vocaţiile şi slăbiciunile
elevilor „scopul său nu este o materie, nici toate materiile, ci clasa”. Începând cu clasa IX –a toate
materiile urmează să fie predate de profesori specialişti. Profesorul predă materia cu cuvinte proprii, fără
a recurge la cărţi didactice, iar elevii îşi confecţionează propriile cărţi, adică nişte caiete bine alcătuite şi
ilustrate, care conţin esenţialul lecţiei predate, redat pe baza memoriei, astfel fiecare caiet are amprenta
personalităţii autorului.
Evaluarea în şcolile Waldorf nu se bazează pe probe, teste sau examene, ci are în vedere toţi
factorii ce permit să fie evaluată personalitatea elevului: scrisul, dedicaţia, forma, fantezia, logica şi
flexibilitatea gândirii, stilul, ortografia, desigur, cunoştinţele reale. Se va lua în considerare efortul real
pe care elevul l-a făcut pentru a atinge un anumit rezultat, comportamentul său spiritul social. La cererea
autorităţilor din învăţământ, şcoala face o evaluare cantitativă, pe care o menţine secretă şi o oferă
elevului sau părinţilor numai în momentul în care se încheie studiile.
Se pot însă distinge şi câteva limite ale acestui program, datorate neacceptării mijloacelor tehnice
moderne (TV, calculatorul) fapt care înfrânează progresul.
Pedagogia Montessori - Italia
Alternativa Maria Montessori, în viziunea celei care a fundamentat-o doctor Maria Montessori,
îşi propune să înveţe copilul să gândească şi să acţioneze independent, într-o manieră responsabilă, adică
„ajută-mă să pot singur”.
Această alternativă are la bază două principii . Unul este pregătirea unui mediu cât mai natural
care să ajute şi la dezvoltarea copilului, iar al doilea este observarea copilului care trăieşte în acest mediu,
astfel conturându-i-se potenţialul fizic, mintal, spiritual şi emoţional.
Filozofia metodei Montessori se bazează pe preocuparea de a oferii tuturor copiilor oportunitatea
de a se dezvolta la potenţialul lor maxim şi libertatea de a găsi soluţii pentru propriile lor probleme.
Copilul şi învăţarea sunt situate pe primul loc iar predarea şi programa de educaţie pe locul al doilea. De
asemenea se optează pentru grupe combinate, unde cei mari îi ajută pe cei mici.
Activitatea se desfăşoară în cadrul a patru arii: viaţa practică, exerciţii senzoriale, limbaj,
matematică. Nu sunt neglijate nici arta, muzica, biologia, geografia, fizica. Educatoarea direcţionează
energiile copiilor, nu corectează niciodată, nu intervine în munca copilului, ci observă pentru a şti ce să
facă mai departe.
Finalitatea acestei alternative este cunoaşterea realităţii, preţuirea valorilor morale, activităţi de
întrajutorare dragoste fată de valorile estetice ale vieţii, faţă de ştiinţă şi umanism.
Programul Step by step
Este un program destinat copiilor de la naştere şi până la vârsta de 13 ani, precum şi familiilor
acestora. În România, programul a debutat în anul 1994 sub numele de Head Start, care în anul 1995 a
luat numele de Step by step.
Programul promovează modele educaţionale centrate pe elev, educaţia individuală şi susţine
necesitatea de al face pe copil conştient că tot ce se întâmplă în viaţă este interdependent. Pune accent pe
colaborarea şcolii cu familiile elevilor, pe implicarea părţilor acestora în conceperea şi organizarea
activităţilor din şcoală.
Această metodă individualizează actul didactic. Proiectarea activităţilor are ca punct de plecare o
bună cunoaştere a copilului. Se ştie că toţi copiii au anumite particularităţi generale legate de vârstă, dar
şi individuale, fiecare copil are nevoile sale proprii, dorinţele sale, ritmul său de dezvoltare. Ţinând cont
de acest lucru se trece la individualizarea învăţării, educatoarea elaborând obiective de învăţare pentru
fiecare copil în parte.

251
 Lucrul se realizează în grupuri mici de copii, în centre de activitate delimitate atât fizic cât şi prin
procesul de învăţare. Modalităţile de lucru pe grupuri alternează atât datorită modului de dispunere a
mobilierului, cât şi a metodelor aplicate.
În ideea învăţării prin acţiune şi individualizării experienţei de învăţare a fost introduse „zonele”
sau „ariile” de stimulare. Cele mai importante arii sunt: artă, activităţi de construcţie, bucătăria, jocul de
rol, alfabetizarea, matematică, muzică, activităţi în are liber, nisip şi apă, ştiinţă.
Copilul învaţă prin descoperire în interacţiunea sa cu mediul. Interacţiunea sa cu mediul şi
motivaţia explorării sunt cultivate de pedagog. Metodele şi mijloacele de explorare şi cunoaştere ale
copilului sunt individuale, adesea neaşteptate, originale. Comparaţia cu el însuşi în performanţele
anterioare o face atât copilul cât şi pedagogul. Acumulările se fac treptat, pas cu pas, de aici şi denumirea
de step by step.
In locul unei relaţii inegale educator-copil, această alternativă consideră copilul ca pe o persoană
demnă de respect, unică.
Programul Step by step pune un accent deosebit pe colaborarea cu familia pentru binele copilului.
Acest parteneriat educatoare-familie constă în comunicarea la venirea şi plecarea copilului de la
grădiniţă, mesaje scrise şi carnete de dialog, afişierul pentru anunţuri, vizitele la domiciliu, participarea
familiilor la activităţile grupei, excursii, carnavaluri, serbări etc.
Pedagogia Freinet
Reprezintă una dintre alternativele pedagogice care a pătruns în învăţământul românesc în ultimii
ani. Celesit Freinet, gânditor şi pedagog franceza creat o pedagogie centrată pe copil, luând în considerare
cele trei componente ale personalităţii sale: unicitate, diversitate, globalitate. Pedagoga Freinet acceptă
curriculumul naţional şi utilizează atât specifice alternativei, cât şi documentele şcolare specifice
învăţământului tradiţional.
Specificul este dat de tehnicile pe care pe promovează, din care: clasa cooperativă, textul liber,
corespondenţa şcolară, ancheta documentară, ieşirile şcolare, exprimarea plastică, corporală, jurnalul.
Clasa cooperativă e o „instituţie cu structurile sale regulile sale, bazată pe cooperare, asumarea
de responsabilităţi, conştientizarea drepturilor şi obligaţiilor fiecărui membru al colectivităţii. Aparenta
dezordine datorată mişcărilor în timpul unei activităţi ascunde de fapt autonomie şi eficienţă.
Viaţa colectivă este afişată pe pereţii sălii de grupă. Raportul educatoarei-copil se caracterizează
prin plasarea copilului în centrul clasei. Fiecare zi debutează cu „întâlnirea de dimineaţă”, unde copiii
care doresc relatează întâmplări, impresii, comunică.
La grădiniţă textul liber creat de copil este notat de educatoare, iar acasă de către părinţi. Se cere
discernământ din partea educatoarei în ce priveşte autenticitatea textelor, astfel încât să nu fie luate în
considerare acele texte care repetă o povestire anterioară. Textele adunate într-o săptămână sunt citite de
educatoare în faţa grupei cu intenţia de a stimula creativitatea şi dorinţa copiilor de a comunica.
Corespondenţa şcolară vizează solicitarea copiilor. Datorită faptului că preşcolarii nu ştiu să scrie
folosesc cu succes exprimarea prin desen. Grupa de copii poate coresponda, stabilind contacte cu
persoane necunoscute.
Ancheta în familiarizează pe copii cu activitatea de cercetare. Se propune un subiect şi se
constituie o echipă alcătuită din copiii interesaţi de acest subiect, punându-li-se la dispoziţie tot felul de
materiale informative.
Exprimarea plastică vizează egalizarea şanselor, se realizează în echipă, cu utilizarea în comun a
instrumentelor, ca o contribuţie personală, originală şi creativă a fiecăruia, la finalizarea temei propuse.
Exprimarea corporală ajută mult la stabilirea unor relaţii cu cei din jur şi în exprimarea dorinţelor.
Jurnalul şcolar se scrie şi el în practica Freinet. Se realizează cu o anumită periodicitate, într-un
tiraj care să satisfacă grupul-ţintă de cititori.
Un număr mare de cadre didactice aplică la clasă tehnici şi foloseşte instrumente de lucru
specifice acestei alternative cu rezultate benefice.

252
 Fiecare dintre aceste tipuri educaţionale ar merita atenţia noastră, dar societatea românească este
doar la stadiul în care se obişnuieşte cu astfel de concepte, iar până la asimilarea lor deplină este nevoie
de timp.

Bibliografie:
Aldo Pettini; Freinet şi tehnicile sale, Editura CEDC, Bucureşti, 1992.
Radu Ion T; Ezechil Liliana; Pedagogie. Fundamente teoretice. Ediţia a II-a, Editura V&I Integral,
Bucureşti, 2002.
Montessori Maria- Copilul fiinţă divină, dar neînţeleasă (pentru părinţi şi educatori), Editura CEDC,
Bucureşti, 1991.
Montessori Maria- Descoperirea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.

Suntem diferiți, dar egali!

prof. Jipa Daniela
Liceul Teoretic Gh. M. Murgoci – Grădinița cu P.P. Nr.4 Măcin

Motto:
Există un singur fel de a înţelege oamenii, anume de a nu ne grăbi
să-i judecăm, ci de a trăi în preajma lor, de a-i lăsa să se explice,
să se dezvăluie zi de zi, să se zugrăvească ei înşişi în ei...
(Charles Augustin Saine-Beune)

Education is a factor of utmost importance when it comes to social inclusion. The sooner such an
education starts, the better, because children must understand the difference between normality and
individuality. School inclusion entails welcoming students of all genders, social background, ethnic
identity, religious beliefs and children with any type of physical handicap as well, despite everything that
may every so often be considered “abnormal”. Our experiment encouraged our preschoolers to
understand that they must not fit into boxes and that it is the difference that makes them special by
literally ripping off their labels.

Unul dintre obiectivele de dezvoltare durabilă pe agenda Organizației Națiunilor Unite (ONU) –
2030 este „Asigurarea educației de calitate, incluzive și echitabile și promovarea oportunităților de
învățare pentru tot parcursul vieții, pentru toți oamenii”.
De asemenea, un raport al Comisiei Europene precizează că accesul inegal la educație se situează
la nivelul cel mai ridicat din ultimii 30 de ani, în țările Uniunii Europene (UE) și Organizația pentru
Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), educația fiind un factor cheie pentru combaterea
marginalizării și radicalizării. De aceea, Consiliul Europei propune ca prioritate sisteme de educație
incluzivă, care promovează egalitatea, nediscriminarea și spiritul civic.

253
 Oamenii au nume: Maria, Robert, Gheorghe etc. Cu toate acestea, găsim mai la îndemână să
folosim etichete pentru a caracteriza persoanele, pentru a le
descrie sau chiar pentru a ne adresa lor. E mai ușor să spunem
despre cineva „E ţigan, handicapat, ţăran, prost, pocăit etc.”,
şi gata! Le-am pus o etichetă, i-am aşezat într-o cutie, ştim
totul despre ei! Fiecare copil este unic. Nu ai voie să-l jignești,
să-l etichetezi. Dacă reușești, ei vor deveni OAMENI! Noi,
copii și educatoare de la Grădinița cu P.P. nr. 4 Măcin, am
dezlipit efectiv etichetele pe care le poartă copiii. Am încercat
să punem în loc vorbe bune, care-i ajută să se dezvolte
frumos, într-un climat pozitiv. Ne-a plăcut nouă, le-a plăcut
foarte mult copiilor, care s-au răzvrătit împotriva etichetelor
pe care le primesc din partea celor din jurul lor. Nici nu vă
imaginați ce impact a avut această acțiune asupra celor mai
mari, mai ales. În toate există un început... Trebuie să avem
curaj... și dorință... și voință... și putere!
Incluziunea şcolară presupune acceptarea de către
instituţiile de învăţământ a tuturor copiilor, indiferent de
apartenenţă etnică sau socială, religie, naţionalitate sau
infirmitate şi este strâns legată de recunoaşterea şi acceptarea
diversităţii – condiţie normală a convieţuirii umane. Fiecare
copil este diferit şi special şi are propriile nevoi, fie că este sau nu un copil cu dizabilităţi. Toţi copiii au
dreptul la educaţie în funcţie de nevoile lor. Mulţi dintre noi au o viziune proprie asupra ideii complexe
de incluziune. Diversitatea din sânul grupului poate cauza probleme care prezintă riscul de a conduce la
neglijare, excludere sau segregare. Este foarte important pentru grup ca cei care sunt responsabili de
acesta să lupte împotriva nevoii de excludere care ar putea apărea. O grădiniţă poate fi incluzivă şi poate
dezvolta practici incluzive în abordarea copiilor, dacă se
doreşte cu adevărat acest lucru. Pentru o educaţie
incluzivă, comunitatea şi multiplele modalităţi de
intervenţie au un rol hotărâtor în depăşirea barierelor de
comunicare, a dificultăţilor de ordin social şi economic
care ar putea să ducă la marginalizare şi segregare.
În acest sens, munca cu preşcolarii trebuie să
continue până când nu se vor mai face diferenţieri şi
segregări în cadrul grupului, iar părinţii vor accepta toţi
,,colegii” copilului lor. Este nevoie de educaţie
incluzivă deoarece copiii, indiferent de dizabilităţi sau

dificultatea de învăţare, au un rol de jucat în societatea

noastră. Grădiniţa are ca scop crearea unui program
coerent şi coordonat de incluziune a copiilor preşcolari
cu diferite dizabilităţi, de alte etnii, provenienţă socială
etc. şi pregătirea celorlalţi copii în vederea acceptării
acestora alături de ei, fără diferenţe de manifestare
comportamentală sau verbală. Educatoarele și, în
general, cadrele didactice trebuie să găsească și să
utilizeze cele mai bune, coerente strategii de dezvoltare

254
a conștiinței și a comportamentului copiilor în spiritul toleranţei şi nediscriminării, a acceptării de şanse
egale pentru toţi copiii. Pentru atingerea acestui scop, putem utiliza chiar perceperea diferenţei dintre
copii ca pe o resursă în sprijinul educaţiei mai degrabă decât ca pe o problemă ce trebuie depăşită. De
asemenea, trebuie să înlăturăm obstacolele din calea incluziunii, obstacole provocate de societate şi nu
de problemele medicale specifice. Și, nu în ultimul rând, să milităm pentru schimbarea atitudinii faţă de
copilul deficient sau defavorizat social. Dacă reușim să promovăm o atitudine tolerantă, deschisă, de
acceptare și înțelegere firească între copiii cu nevoi speciale (de orice fel) și copiii „normali” (restul
grupului), jumătate din muncă este deja făcută. Schimbarea atitudinii față de copilul diferit, reducerea
riscului de marginalizare şi excluziune socială a copiilor preşcolari cu diferite dizabilităţi sau de diferite
etnii, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate
între copii, vor crea, în viitor, o societate cu adevărat sănătoasă. Modalităţi de rezolvare a unor probleme
de discriminare: proces instructiv-educativ interdisciplinar zilnic, cuprinzând forme de organizare
multiple, desfăşurate sub cele trei forme de organizare – jocuri, activităţi pe domenii experienţiale,
activităţi de dezvoltare personală şi activităţi extracurriculare, cuprinzând toate domeniile de activitate.
Majoritatea timpului lor liber şi nu numai, copiii și-l petrec jucându-se. Jocul reprezintă pentru copii o
modalitate de a-şi exprima propriile capacităţi. Prin joc, copiii își pot exprima sentimentele cu privire la
felul în care sunt tratați de ceilalți. În activitatea noastră, ei au făcut un gest simbolic, prin care au rupt
etichetele ce le-au fost puse. Prin scrierea unor mesaje, copiii le transmit celor din jur cum doresc să fie
percepuți. „Așa dorim să fim percepuți!”

Bibliografie:
Băban, Adriana (coord.), 2009, Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și
consiliere, Bucureşti, Editura „Asociația de Științe Cognitive din România”;
Cercel, Renata, 2010, Formarea cadrelor didactice pentru educaţia incluzivă, teză de doctorat susținută
la Universitatea Bucureşti;
Indexul incluziunii şcolare (traducere M. Pantea), 2003, Centre for Studies on Inclusive Education
(CSIE), http://www.eenet.org.uk/resources/docs/Index%20 Romanian.pdf. 14.

Stimularea creativităţii elevilor

prof. Iordache Ana Maria
Liceul Tehnic Virgil Madgearu Roșiori de Vede

The nature of creativity

In a broad sense, creativity is a concept that refers to the potential of a person to pursue a creative
activity.
Creative activity is one of the fundamental forms of human activity (other forms being play, learning,
work and communication). It differs from other forms of human activity through the characteristics of
the products in which it materializes and the psychic processuality that characterizes it.
The products of creative activity meet a number of specific attributes: novelty, originality, ingenuity,
utility and social value.

Strategii pedagogice de stimulare a creativităţii elevilor

Dezvoltarea potenţialului creativ uman presupune, in primul rând, o optimă interacţiune educativă
a tuturor factorilor de educaţie care interacţionează într-o societate, scoala nefiind singurul factor de
influeţă. Sunt necesar acţiuni concertate în trei planuri distincte:
a) social;
255
 b )individual- psihologic;
c) calitatea vieţii.
În plan individual psihologic, prezintă importanţă: (1) crearea unui sistem eficient de instruire şi
educaţie permanentă; (2) ridicarea calităţii educaţiei şi învăţantului; (3) preocupări sistematice de
calificare a oamenilor; (4) educaţia pentru creativitate s.a.
În ceea ce priveşte calitatea vieţii se impune crearea unor condiţii favorabile unui regim de muncă
igienic, de natură să susţină fizic efortul creator.
În contextul tuturor acestor condiţii social-educative ale creativităţii, şcoala urmează să realizeze
finalităţi educative specifice, de care este direct responsabilă. Ei îi revine responsbilitatea de a acţiona
pentru stimularea potenţialului creativ al elevilor în următoarele direcţii:
 identificarea potenţialului creativ al elevilor;
 crearea premiselor gnoseologice ale activităţii creatoare, libere şi conştiente a omului (o
concepţie despre lume care să dea sens şi să orienteze activitatea creativă);
 dezvoltarea posibilităţilor individuale de comunicare, care să înlesnească punerea
rezultatelor creaţiei la dispoziţia societătii
 dinamizarea potenţialului creativ individual, în sensul valorificării adecvate a talentelor
si a cultivării unor atitudini creative în special a acelor care constituie principalii factori
vectoriali ai creativităţii;
 asigurarea suportului etic al comportamentului creator
Identificarea capacităţilor creative ale elevilor.
Potenţialul creativ al elevilor poate fi pus în evidenţă prin folosirea corelată a mai multor metode şi
nu prin folosirea exclusivă a uneia dintre ele.
In mod obişnuit, se începe prin metoda analizei produselor activităţii elevilor, fiind evident că,
de exemplu, talentul plastic se vădeşte în primul rând în desenele, picturile, modelele pe care este în stare
să le realizeze cineva, asa cum talentul literar apare în primul rând în forţa expresivă a compunerilor lui
literare.
Metoda biografică poate aduce informaţii suplimentare legate de persistenţa unor preocupări
creative si de eventualele performanţe deosebite obţinute de elev cu diferite prilejuri (concursuri,
olimpiade, activităţi extraşcolare etc).
Testele de creativitate pun în evidenţă o serie de caracteristici personale de genul celor descrise
anterior în legătură cu factorii instrumentali ai creativităţii. Ele îi solicită, de exemplu, subiectului să
realizeze într-un interval de timp determinat cât mai multe desene originale pornind de la figuri date, să
imagineze pentru aceste desene titluri “la care nu s-ar gândi nimeni”, să găsească utilizări multiple unui
obiect “banal” (de ex., o cărămidă), să conceapă cat mai multe ameliorări care s-ar putea aduce unui
obiect (de ex., un fier de călcat), să imagineze un alt sfârşit al unei povestiri cunoscute etc.
Observarea comportamentului elevilor şi în general a felului lor de a fi, cu scopul de a identifica
trăsături de cenul celor descrise atunci când ne-am referit la factorii vectoriali ai creativitătii.
Crearea premiselor gnoseologice ale creativităţii.
Fiinţa umană poate să acţioneze transformativ doar în condiţiile în care se sprijină pe cunoaşterea
legilor obiective ale naturii şi ale vieţii. La cunoaşterea acestor legi, individul uman se ridică treptat, în
urma unui efort de conceptualizare a realitătii obiective înconjurătoare. Şcoala desfăşoară o muncă de
durată pentru a oferi tinerilor accesul la conceptele fundamentale pentru construirea mintală a realului şi
înţelegerea universului.
Principala problemă pedagogică este aceea de a forma elevilor o gândire ştiintifică ce reprezintă
un rezultat firesc al unor experienţe proprii de cunoaştere si de acţiune, si nu doar o memorare a unui
corpus de definiţii, principii, legi, informaţii specifice despre un domeniu sau altul al vieţii. Din acest
motiv, pedagogia creativitătii este legată de practicarea în şcoli a unei instruiri creative, adică a unui mod
de învăţare bazat pe rezolvarea de probleme si pe învătarea prin descoperire, de către elevii înşisi.
256
 Pregătirea pentru comunicarea creativă
Cercetătorii problemei creativitătii disting două aspecte convergente ale comunicării, împlicate
în activitatea de creaţie: comunicarea intrapersonală şi comunicarea interpersonală. Primul aspect se
referă la posibilitătile persoanei creatoare de a-şi formula cu claritate ipotezele, de a-şi reformula
problemele cu care se confruntă, de a le examina din perspectiva diverselor modalităţi de formulare a lor.
Activitatea creatoare presupune o intensă utilizare a limbajului interior, un “dialog” continuu pe care
subiectul creator îl poartă cu sine însuşi cu privire la problemele care îl preocupă. Al doilea aspect-
comunicarea interpersonală- vizează posibilitătile subiectului de a comunica semenilor rezultatele
activităţilor sale creatoare, susţinerea propriilor idei, capacitatea de argumentare si de convingere. Pentru
a asigura “condiţia de comunicare” a creativităţii elevilor ei, şcoala are sarcina de a acţiona în trei mari
direcţii:
• Cultivarea proprietăţii comunicării, care îl va ajuta pe individ să se înţeleagă pe sine şi să fie
înţeles de către alţii; în şcoală se realizează prin pregătirea lingvistic-literară a elevilor;
• Pregătirea pentru estetica comunicări, care va conduce la sporirea forţei de sugestie a ceea ce se
comunică şi va da un caracter personal modalităţilor de comunicare; în şcoală se realizează prin studierea
şi exersarea exprimării poetice, dar şi prin iniţieri în artele plastice si muzică, prin preocuparea de a
îmbogăţi si de a conştientiza experienţa emoţională trăită de copil în contactul cu arta dar şi, în general,
cu frumosul din natură si viată;
• Lărgirea posibilitătilor de comunicare (disponibilitatea de comunicare), care va oferi subiectului
posibilitatea de a-şi alege dintr-un repertoriu mai larg disponibil, acele modalităţi comunicare pe care le
consideră a adecvate unei situaţii;
În scoală se realizează prin initierea elevilor în limbajele informaticii, limbajele matematice,
limbajele economice, limbajele tehnice si- ar tebui- chiar în limbajele audio-vizuale (în care se îmbină
cuvântul, sunetul şi imaginea).
Dinamizarea potenţialului creativ individual si familiarizarea cu activitatea creatoare
Problema dinamizării potenţialului creativ latent al copiilor îşi are originile în acele concluzii ale
psihologiei creativităţii, potrivit cărora în fiecasre individ uman există un potenţial creativ- mai mare sau
mai mic-ce poate fi eliberat prin educaţie de diverse “blocaje’ care îl impiedică să se manifeste.
Şcoala are misiunea de a desfăşura cu elevii o serie de activităţi speciale în acest sens, cunoscute
si sub numele de “programe de antrenare a creativităţii" .
În legătură cu asemenea programe de antrenare a creativităţii, au existat, de-a lungul timpului,
două orientări: a) introducerea în planurile de învăţămant a unor cursuri de antrenament creativ, ca o
completare la materiile de studiu prevazute în mod obisnui; (b) realizarea acestui antrenament al
creativităţii de către fiecare profesor în cadrul activitătilor cu elevii de studiere a disciplinei şcolare pe
care o predă.
Cealaltă orientare susţine că dinamizarea potenţialului creativ individual al elevilor se realizează
cel mai bine prin însuşi modul de predare al fiecărui profesor, care va trebui să fie orientat spre realizarea
unei instruiri creative-bazată- aşa cum am menţionat anterior- pe rezolvarea de probleme si învăţarea
prin descoperire- dar si prin adoptarea de către profesor a unei noi atitudini de încurajare a oricări
manifestări creative a elevilor săi.
Această nouă atitudine implică, printre altele, încurajarea comportamentului interogativ al
elevilor (“curajul” de a pune întrebări si iniţierea in “arta” de a formula întrebări pertinente). In plus,
profesorul urmează să inducă elevilor săi sentimentul că au libertatea de a-si exprima orice idee în
legătură cu o problemă oricât de “năstruşnică” ar putea să pară, dar care este personală si urmează să fie
propusă spre examinare critică, fără teama că exprimarea acestei idei ar putea atrage după sine dispreţul
celorlalti sau sancţiuni din partea profesorului. Pornind de la ideea că cel mai sigur mod de a dezvolta
creativitatea unei persoane este acela de a o pune în situaţia de a creea, profesorii care practica instruirea
creativa le va cere constat elevilor să facă efortul elaborării unor lucrări personale diverse (compuneri,

257
referate, sinteze, confectionare a diverse obiecte etc.Instruirea creativă se preocupă de încurajarea
elevilor de a manifesta curiozitate pentru o mare diversitate de aspecte ale lucrurilor si ale vietii. Este
vorba despre acea calitate de a sesiza amanunte interesante ale lucrurilor, peste care, în mod obişnuit,
privirea trece nepăsătoare, acea calitate de a sesiza aspecte interesante chiar si acolo unde, la prima
vedere, totul pare obişnuit.
Asigurarea suportului etic al creativităţii
Orice activitate creatoare este orientată valoric pozitiv, în sensul că îşi propune să contribuie la
progresul cunoaşterii umane, va fi preocuptă de adevăr si de dorinţa de progres al umanitătii. Scoala, prin
educaţia oferită, va trebui să inducă elevilor o asemenea concepţie despre orientarea eforturilor creative
ale omului: în serviciul umanitătii, nu împotriva intereselor si trebuinţelor generale ale semenilor.
Creativitatea nu are de-a face cu “creaţiile malefice”, în scopuri egoiste. Prezentarea unor modele umane
exemplare din acest punct de vedere, a personalităţii si activitătii unor mari savanti, artişti, filozofi,
oameni politici va oferi elevilor exemple convingătoare cu privire la menirea si modul de a fi al
autenticelor persoane creative .
Metode pentru stimularea creativităţii
Una din cele mai populare este brainstormingul , utilizat în condiţiile unei activităţi de grup:
presupunem că într-o fabrică s-a ivit o problemă dificilă, şi s-a hotărît convocarea grupului de
brainstormig; se trimite câte o invitaţie membrilor în care se specifică problema, ziua, ora şi locul
întrunirii; persoanele respective au fost alese, mai demult, urmarindu-se să facă parte din cele mai diverse
profesiuni, deci, pe lângă ingineri, vor fi un biolog, un ziarist, un istoric, un agronom, un fizician s.a.,
asigurându-se în acest fel, din capul jocului, o varietate a punctelor de vedere.
Aceşti specialişti iau act de problema, dar nu o analizează în mod special.În ziua stabilită vin,
adunaţi în jurul unei mese, şi după o luare de contact, începe şedinţa propriu-zisă, condusă de un
mediator. De obicei , pe o tablă mare se scriu cele patru reguli ale braistormingului: „judecata critica este
exclusă” ; „cât mai multe idei” ; „daţi frâu liber imaginaţiei” şi ultima: „combinările si ameliorările sunt
binevenite”. Există şi un secretar care notează tot ceea ce se spune. Unul dintre cei de faţă începe prin a
debita tot ce-i trece prin minte în relaţia cu problema, fără nici o selecţie sau perocupare de exactitate.
După ce el termină, începe altul, nu se discută nimic, urmeza al treilea s.a.m.d. La un moment dat ideile
abundă, apoi se răresc şi în cca 45-60 de minute inspiraţia secătuieşte, şedinţa se încheie, dar mediatorul
reaminteşte participanţiilor că, dacă ulterior le mai vine vreo idee, să o comunice secretarului. După
aceea, se adună specialiştii intreprinderii si parcurgând lista, caută ideea care sugereză o soluţie optimă.

Viitorul meu dorit, viitorul meu posibil

prof. Giurcă Minodora
Colegiul Național George Coșbuc Motru

Objective professional orientation of pupils based on their aspirations and skills and the analysis of
future career opportunities for the formation of highly educated and highly skilled professionals and the
promotion of CNGC's educational offer as a safe premise for achieving future performance, was the
overall objective of the project,”Our my future, my future possible”, in line with the institutional
development project of the educational unit.
Following the educational path of pupils in the target group , I can say that the proposed objectives have
been achieved and the necessity and importance of implementing such a project is obvious.
For the future, I think that cooperation and exchange of experience with a school unit in Europe would
be necessary and valuable, given the same theme.

258
 Într-o Europă a mileniului III, marcată de o explozie a traficului de informații, a tehnologizării
majorității activităților omului, a-și găsi și a-și urma traseul educațional și ulterior profesional adecvat
pentru fiecare elev, devine vital. Alegerea unei profesii care să-l reprezinte și în care să se regăsească ca
și aspirații, competențe și profil psihologic, nu poate fi superficială, nefundamentată, pur subiectivă.
Pornind de la aceste considerente am propus și am implementat un proiect educațional ce viza orientarea
profesională obiectivă, în concordanță cu competențele și aspirații fiecărui elev și bazată pe tendințele
contemporane, europene ce vizează piața muncii.
Proiectul propus răspunde nevoilor elevilor din grupul ţintă:
- dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere
- dezvoltarea capacităţii de stabilire a unei concordanţe între aspiraţii şi posibilităţi
- orientare profesională obiectivă
- stabilirea unui plan individual de acţiune pentru realizarea progresului şcolar şi a performanţei
viitoare
- informarea obiectivă asupra ofertelor educaţionale ale învăţământului superior
- informarea asupra tuturor aspectelor cu privire la profesiile vizate
- eliminarea unei orientări profesionale bazată doar pe aspiraţii familiale, ambiţii personale,
impulsuri de moment, fără a ţine cont de aptitudini şi competenţe, dorinţa de a urma orice parcurs
profesional posibil şi nu neapărat dorit
Grupul ţintă a fost alcătuit din 31 elevi, la începutul anului şcolar 2012-2013, din clasa a Xa D – profil
real, specializarea Ştiinţe ale naturii, din C.N.G.C Motru.
Un număr de 25 elevi considerau că au deja un plan de viitor privind profesia, 3 elevi oscilau între două
variante profesionale, iar 3 elevi nu aveau un plan stabilit.
Marea majoritate a elevilor grupului ţintă au dovedit în clasa a IX a că au dorinţa de a progresa din punct
de vedere al pregătirii şcolare obţinând rezultate bune şi foarte bune la învăţătură. Este de subliniat faptul
că la disciplinele de profil şi nu numai s-a observat un progres pe parcursul anului şcolar trecut raportat
la rezultatele evaluării iniţiale.
Beneficiarii direcţi ai proiectului au fost cei 31 de elevi din colectivul clasei a X a D şi cei 28 de
elevi din clasa a IXa în anul şcolar 2015-2016 ce constituiau grupul ţintă.
Beneficiarii indirecţi ai proiectului au fost:
- partenerii implicaţi în proiect
- profesorii care au participat la activităţile desfăşurate în cadrul proiectului, ca şi
- colaboratori, sau invitaţi
- elevii din ciclul gimnazial
- comunitatea locală
- şcolile ce vor beneficia de activităţile de diseminare
Proiectul viza orientarea profesională obiectivă a elevilor pe baza aspiraţiilor, aptitudinilor
acestora şi a analizei posibilităţilor de încadrare viitoare pe piaţa muncii.
Activităţile propuse în acest proiect au urmărit a asigura: dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere a
elevilor, capacităţii de stabilire a unei concordanţe între aspiraţii personale şi familiale şi posibilităţi
intelectuale, aptitudinale, atitudinale, dezvoltarea competenţelor şi aptitudinilor necesare profesiei
viitoare, formarea şi dezvoltarea unei atitudini de respect faţă de muncă, profesie şi comunitate.
De asemenea au fost propuse activităţi ce urmăreau promovarea de către elevii participanţi la
proiect a ofertei educaţionale a C.N.G.C Motru la nivelul elevilor din gimnaziu şi al comunităţii locale
din perspective realizării de către şcoală a unei pregătiri care asigură succesul în pregătirea viitoare la
nivel de învăţământ superior şi ulterior, o încadrare eficientă pe piaţa muncii.
În ultimul an, grupul ţintă s-a schimbat, fiind alcătuit din elevi de clasa a IXa, care au beneficia
de experienţa celor din grupul anterior, de analizarea parcursului individual al acestora şi a rezultatului
obţinut.

259
 Finalitatea proiectului atinsă în anul şcolar 2015 – 2016, constă în realizarea unei orientări
profesionale obiective şi stabilirea unui plan individual de acţiune pentru asigurarea progresului şcolar şi
performanţei, încă de la sfârţitul clasei a IXa.
Realizarea unei orientări profesionale optime pentru fiecare elev din grupul ţintă asigură pe viitor
formarea unui profesionist desăvârşit, dedicat muncii şi comunităţii. Aceasta va fi un success pentru
părinţi, pentru liceul care l-a instruit, educat şi îndrumat pe calea profesiei alese şi nu în ultimul rând
pentru comunitatea din care provine.
De asemenea proiectul a vizat implicarea comunității locale, prin Primăria Motru în formarea
acestor viitori profesionişti şi a-i convinge prin oferte viabile şi atractive să revină în comunitate ca
specialişti în domeniul ales de ei.
Elevii trebuie convinşi de către comunitate că va fi nevoie de ei, că li se va oferi sprijin şi anumite
facilităţi pentru a reveni ca specialişti în diferite domenii, în oraşul natal.
Proiectul vizează nu ca elevii să promoveze doar un examen de admitere în învăţământul superior,
ci să devină în viitor oameni dedicaţi profesiei, împliniţi din acest punct de vedere şi nu numai.
Proiectul îşi propune să conştientizeze elevii şi părinţii acestora că alegerea unei profesii trebuie
făcută analizând din toate perspectivele problema aceasta, nu trebuie făcută doar ca urmare a unui vis
poate irealizabil, unei ambiţii personale sau familiale sau doar pentru că elevul este capabil să urmeze o
anume facultate.
Deci, este imperios necesar, la nivel de grup şi în special la nivel de individ ca profesia aleasă de
fiecare în parte să fie cea dorită din toate punctele de vedere, dar în deplină concordanţă cu aptitudinile,
capacitatea intelectuală şi personalitatea fiecăruia.
Proiectul propus contribuie la realizarea progresului şcolar şi dezvoltarea unităţii de învăţământ
ca centru de resurse educaţionale pentru comunitate.
”Orientarea profesională obiectivă a elevilor pe baza aspiraţiilor şi aptitudinilor acestora şi a
analizei posibilităţilor de încadrare viitoare pe piaţa muncii în vederea formării unor profesionişti
cultivaţi şi de înaltă ţinută morală şi promovarea ofertei educaţionale a C.N.G.C ca şi premisă sigură
pentru obţinerea performanţei viitoare.” – a fost obiectivul general al proiectului în concordanță cu
proiectul de dezvoltare instituțională a unității de învățământ.
S-a realizat și o analiză SWOT:
 Puncte tari:
- interesul majorităţii elevilor şi părinţilor asupra orientării profesionale viitoare
- nivelul bun de pregătire a majorităţii elevilor
- colaborarea permanentă a coordonatorului de proiect cu Comitetul de părinţi ai elevilor din grupul
ţintă
 Puncte slabe:
- neconcordanaţa între profesia dorită şi profilul personal al elevului
( aptitudini, competenţe, capacităţi, personalitate)
- slaba informare a unor elevi asupra tuturor aspectelor profesării într-un anumit domeniu
 Oportunităţi:
- interesul partenerilor de proiect ca orientarea profesională a elevilor din grupul ţintă să fie obiectivă
- interesul comunităţii ca viitori specialişti să se reîntoarcă în comunitate
- sprijinul partenerilor de proiect în informarea corectă privind toate aspectele unei profesii, precum şi
asupra ofertelor de încadrare viitoare pe piaţa muncii
- posibilitatea colaborării elevilor din grupul ţintă cu studenţi şi cu reprezentanţi ai profesiilor dorite
pentru familiarizarea cu profesiile vizate
- posibilitatea implicării elevilor din grupul ţintă în promovarea ofertei educaţionale a școlii şi
transmiterea sintetizată a tuturor informaţiilor şi experienţelor celor din grupul ţintă 2
 Obstacole:
260
- imposibilitatea desfăşurării unor acţiuni reale de voluntariat în spital sau farmacii datorită vârstei şi
statutului de elev
- necesitatea sponsorizării unor activităţi desfăşurate în diverse facultăţi, în colaborare cu studenţi şi
cadre didactice din învăţământul superior
Urmărind traseul educațional al elevilor din grupul țintă 1, pot spune că obiectivele propuse au fost
realizate și astfel, necesitatea și importanța implementării unui astfel de proiect este evidentă.
Pentru viitor, consider că ar fi necesară și valoroasă o colaborare și un schimb de experiență cu o unitate
școlară din Europa, având în vedere aceeași temă.

Importanța colaborării in cadrul parteneriatului grădiniță-familie

prof. înv. preșc. Cozma Mihaela
Școala Gimnazială Dorna Arini, Grădinița P.P. Dorna Arini

Kindergarten, as the first institution, which leads by scientific principles and methods, owns specific
means to harness the physical and mental potential of each child. Partnering together of information
held by parents and kindergarten needs to be in the child's benefit. This can provide parents with an
objective picture of the child, but can help and guide the family in educating children. This partnership
requires an alliance to achieve common goals.

Motto:”Învață-mă și voi uita!

Arată-mi și îmi voi aminti!
Implică-mă și voi înțelege!”
Să ții în palmă sufletul unui copil este cu siguranță un privilegiu.
Să fii important în viața unui copil este, poate, un dar divin.” (J.J.Rouseau)

Activitatea educativă din grădiniţă nu poate fi izolată, separată de influenţele educative ce se

exercită asupra copilului din partea familiei. Educaţia trebuie să se manifeste permanent ca o
acţiune coerentă, complexă şi unitară a grădiniţei şi a familiei. Preşcolarul ar trebui să aibă toate
condiţiile unui cadru optim în care să se dezvolte şi această răspundere revine în mare măsură
familiei care poate îndeplini această sarcină doar printr-o colaborare eficientă cu grădiniţa.
La intrarea în grădiniţă, părinţii sunt cei care deţin toate informaţiile legate de copil: stare de
sănătate, obiceiuri alimentare, particularităţi de învăţare, mod de comportare, probleme de
dezvoltare. Familia oferă copilului un mediu afectiv, social şi cultural. Mediul familial, sub aspect
afectiv, este o şcoală a sentimentelor deoarece copilul trăieşte în familia sa o gamă variată de relaţii
interindividuale, copiindu-le prin joc în propria conduită. Cu triplă funcţie, reglatoare, socializatoare
şi individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea personalităţii şi conturarea
individualităţii fiecărui copil.
În acelaşi timp, grădiniţa, ca prima instituţie care se conduce după principii şi metode
ştiinţifice, deţine mijloace specifice pentru valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil.
Îmbinarea în parteneriat a informaţiilor deţinute de părinţi cu cele ale grădiniţei trebuie să fie în
beneficiul copilului. Ea poate oferi părinţilor o imagine obiectivă a copilului, poate sprijini şi
orienta familia în educarea copiilor. Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul
organizării activităţilor zilnice, asigurării educaţiei şi întâmpinării nevoilor sale. În acelaşi timp,
educatoarea nu trebuie să uite că familiile învaţă împreună cu copiii. Copilul este un membru nou şi
unic al familiei care trebuie să înveţe să-l cunoască cu tot ce ţine de personalitatea, temperamentul
şi stilul său.

261
 Parteneriatul presupune realizarea unei alianţe pentru atingerea unor obiective comune, iar
pentru funcţionarea parteneriatului este nevoie de respect, încredere reciprocă, consens cu privire la
scopurile acţiunii şi strategiilor de atingere a acestora şi de asumarea în comun a drepturilor şi
responsabilităţilor. Aceste lucruri se pot realiza doar printr-o apropiere în dublu sens, în vederea
unei suficiente cunoaşteri de ambele părţi. Unitatea de acţiune a celor doi factori (grădiniţă şi
familie) în vederea formării copiilor este condiţionată de un mod comun de lucru şi de o bună
cunoaştere reciprocă, iar începutul este dat de cunoaşterea familiei de către educatoare, a
caracteristicilor şi potenţialului ei educativ. Familia este o sursă principală de informaţii privind
relaţiile interpersonale dintre membrii acesteia, aşteptările privind educaţia copilului, stilul
educaţional, autoritatea părinţilor şi metodele educative folosite, valorile promovate, climatul
educaţional, responsabilităţile pe care copilul le îndeplineşte.
Educatoarele trebuie să asigure părinţilor numeroase ocazii de a se implica în programul
grădiniţei, comunicând în fiecare zi, povestindu-le despre cum şi-a petrecut copilul lor timpul, ce
activităţi de învăţare a desfăşurat, ce progres sau regres a realizat copilul sau anunţându-i ce
activităţi sau întâlniri au planificat. Ele trebuie să ajungă să cunoască bine familiile şi copiii de
aceea vor folosă toate ocaziile pentru a comunica cu părinţii şi a schimba informaţii. Unele familii
vor dori să se implice mai mult, altele mai puţin. Frecvenţa şi conţinutul discuţiilor cu părinţii vor
depinde şi de dorinţa acestora de a comunica sau de nevoile şi preferinţele lor.
Roluri şi responsabilităţi ale părinţilor în cadrul parteneriatului grădiniţă-familie:
- să recunoască grădiniţa ca instituţie incluzivă, care asigură drepturi egale pentru toţi copiii;
- să cunoască regulamentul interior al grădiniţei;
- să-şi cunoască copilul şi posibilităţile lui, colaborând cu grădiniţa şi educatoarea;
- să fie dispuşi la activităţi de voluntariat în beneficiul copiilor;
- să colaboreze şi să coopereze cu o deschidere permanentă spre grădiniţă, comunitate în
interesul copiilor;
- să recunoască rolul grădiniţei în dezvoltarea copiilor;
- să respecte personalul din grădiniţă;
- să sprijine activitatea educatoarei, în scopul dezvoltării integrale a copilului;
- să fie deschis la sugestiile şi sfaturile avizate ale educatoarei cu privire la educarea
copilului.
Roluri şi responsabilităţi ale grădiniţei în cadrul parteneriatului grădiniţă-familie:
- să ofere şanse egale copiilor la accesul serviciilor oferite de grădiniţă;
- să informeze părintele cu privire la oferta educaţională a grădiniţei pentru creşterea şi
dezvoltarea copiilor;
- să motiveze părintele să se implice şi să colaboreze cu grădiniţa;
- să prezinte ce aşteaptă de la părinte: colaborare, cooperare, încredere, sprijin, ajutor
reciproc, confidenţialitate, respect;
- să manifeste transparenţă în procesul educativ;
- să ofere familiei informaţii privind modalităţile de educare a copiilor;
- să determine părinţii să colaboreze pentru ca educaţia din grădiniţă să aibă continuitate şi
consecvenţă şi acasă;
- să evite stările conflictuale, tensionate cu părinţii, pentru a nu avea efecte negative asupra
copilului.
Modalităţi prin care se poate realiza parteneriatul dintre grădiniţă şi familie:
- Întâlniri individuale periodice. Educatoarea va analiza evoluţia dezvoltării copilului, va
identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o diversificare a activităţilor, care sunt
activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în care copilul reacţionează la diverse activităţi

262
propuse. Educatoarea poate evalua dacă abilităţile parentale au nevoie de suport şi îi poate oferi diverse
materiale pentru aşi îmbogăţi cunoştinţele şi dezvolta capacităţile parentale.
- Părinţii în sala de grupă. Participarea părinţilor la activităţile copilului are un dublu câştig: pe
de o parte, copilul se va simţi securizat de prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai deschis spre
explorare; pe de altă parte, se va face un transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe de la educator spre
părinte, prin exersarea amenajării spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin observarea atentă a acestuia
într-un alt context decât cel de acasă.
- Amenajarea unei camere destinată familiei sau măcar a unui colţ în care se pot afişa lucrările
copiilor sau poze ale acestora din timpul activităţilor precum şi informaţii utile pentru educarea copiilor
acasă, pliante despre cursuri şi concursuri pentru copii. Aici ei se pot întâlni cu alţi părinţi, analiza şi
aprecia munca copiilor, pot citi informaţiile expuse la avizier. De obicei acest spaţiiu se poate amenaja
pe holul grădiniţei. Acest spaţiu poate conţine şi cărţi de specialitate despre dezvoltarea copiilor şi
despre educaţia parentală pe care părinţii să aibă posibilitatea să le împrumute.
- Întâlnirile de consiliere cu părinţii săptămânal sunt utile pentru a discuta despre proiectele
tematice desfăşurate şi despre alte probleme care preocupă ambele părţi. Pentru că aceste întruniri
sunt destinate părinţilor subiectele alese trebuie să fie de interes pentru aceştia. Întrunirile vor fi
benefice numai dacă se axează pe problemele care îi preocupă pe părinţi care nu vor participa dacă nu
le vor găsi interesante şi utile. Educatoarea află care sunt interesele familiei prin întâlnirile informale
sau prin intermediul chestionarelor referitoare la interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate
de o manieră mai formală, aşteptându-se şi o replică din partea părinţilor. Alte aspecte cer un mai mare
grad de participare, familiile putând în acest caz să-şi practice abilităţile şi experienţa
- Grupurile de susţinere şi dialog se formează de obicei din dorinţa comună a câtorva familii
care vor să dezbată împreună un subiectFamiliile cu un interes specific sau cu necesităţi deosebite se
pot întruni şi susţine reciproc, schimbând opinii, sugestii şi resurse. Medierea educatoarei şi spaţiul
pus la dispoziţie pentru derularea acestor activităţi consolidează abilităţile parentale, valenţa
participativă în viaţa copilului şi dezvoltă un sentiment de apartenenţă la comunitatea grădiniţei,
generând implicare în viaţa instituţiei.
- Întrunirile comisiei de consultanţă .În cadrul acestor întâlniri se va discuta despre: participarea
familiei, comunicarea educatoare-părinţi, implicarea comunităţii, organizarea de evenimente sociale,
strângerea de fonduri, organizarea unor excursii
- Vizitele la domiciliu trebuie să apară în plan doar după consolidarea relaţiei de încredere dintre
părinte şi educator. Vizita la domiciliu este investită adesea cu un puternic rol evaluativ, care se
adresează părintelui şi este destul de dificil să accepte acest lucru. Important este ca părintele să nu
resimtă aceste vizite ca abuzive, ci ca modalităţi de colaborare partenerială, pentru a determina un
răspuns cât mai adecvat nevoilor de dezvoltare ale copilului lor.
- Reuşitele copiilor trebuie sărbătorite de aceea cu diferite ocazii educatoarele organizează
serbări care costituie un prilej de cunoaştere reciprocă şi de satisfacţie reciprocă pentru realizările
copiilor. Părinţii se pot implica în desfăşurarea repetiţiilor, în confecţionarea costumelor sau a
decorului, în organizarea unor mini petreceri pentru copii la sfârşitul acestori serbări.

Bibliografie:
Dumitrana, Magdalena, 2000 „Copilul,familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti
Mateiaş, Alexandra, 2003;
„Copiii preşcolari, educatoarele şi părinţii. Ghid de parteneriat şi consiliere.” E.D.P.Bucureşti;
Voiculescu, Elisabeta, 2001 „Pedagogie preşcolară”, Editura Aramis, Bucureşti
Popescu, Eugenia (coord), 1995 „Pedagogie preşcolară. Didactica”, E.D.P., Bucureşti

263
 Rolul educaţiei nonformale astăzi
prof. înv. primar Chiticariu Laura
Şcoala Gimnazială Nr, 10 Suceava

Studiile de psihologie socialǎ au atras atenţia asupra faptului cǎ societatea trebuie sǎ genereze
individului în mod constant un sentiment al apartenenţei la comunitate pentru a putea rezista provocǎrilor.
Izolarea socialǎ este o racilǎ care nu ţine cont de vârstǎ, poziţie socialǎ, nivelul de inteligenţǎ sau
cetǎţenie, ci se manifestǎ încǎ din copilǎrie.
Singurǎtatea socialǎ reprezintǎ o formǎ acutǎ de maladie comunitarǎ cu efecte diferite la nivel
macrosocial. Unii oameni încearcǎ sǎ depǎşeascǎ problema prin achiziţionarea unor animale de casǎ, prin
dependenţa de imagine (TV Internet ) sau de droguri (tutun, alcool, droguri medicale şi nonmedicale).
Datoritǎ variatelor moduri de rǎspândire din societatea contemporanǎ, singurǎtatea socialǎ tinde
sǎ devinǎ experienţǎ colectivǎ. Ea a condus la destabilizarea sistemului şcolar românesc, datoritǎ ridicǎrii
zidului de necomunicare dintre pǎrinţi şi copii, dintre profesori şi elevi, dintre elevi, a lipsei de coerenţǎ
în ceea ce priveşte viitorul, a accentuǎrii deosebirilor dintre oameni (nu au aceleaşi interese, valori,
gusturi, apare competiţia, dispar compasiunea şi într-ajutorarea).
Întrucât rolul familiei în educarea propriilor odrasle a scǎzut vertiginos, acestea trebuie stimulate
sǎ o facǎ, chiar sǎ se implice mai mult în activitǎţile şcolare.
Unitǎţii de învǎţǎmât îi revine rolul de a crea acel sentiment al apartenenţei la grup prin crearea
unor activitǎţi specifice, care sǎ evidenţieze atât rolul elevului, cât şi pe cel al clasei ca sintalitate. Putem
în acest fel marşa pe ideea cǎ fiecǎrui membru al unui grup de elevi îi revine sarcina de a fi responsabil
pentru ceilalţi.
Deoarece oamenii primesc influenţe educative din multiple direcţii, activitǎţile formale
(instituţionalizate) trebuie conjugate cu cele nonformale (extraşcolare) şi cu cele informale (difuze)
pentru a-şi dovedi eficienţa. Deşi educaţia formalǎ se situeazǎ pe primul loc, cea nonformalǎ are o acţiune
mai evidentǎ în momentul în care educabilii ajung la autoeducaţie.
Educaţia nonformalǎ a primit de-a lungul timpului o serie de definiţii, dintre care reţinem cǎ ea
constituie ”ansamblul acţiunilor pedagogice proiectate şi realizate într-un cadru cadru instituţionalizat
extradidactic sau/ şi extraşcolar”17 vǎzut ca “o punte între cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile
acumulate informal”18.
Existǎ patru opţiuni metodologice generale în ceea ce priveşte activitǎţile nonformale: centratǎ
pe conţinuturi (sǎnǎtate, planning familial, formare agricolǎ), pe probleme de viaţǎ, pe conştientizare
(pentru respectarea drepturilor şi libertǎţilor individuale), pe educaţia umanistǎ (cultivarea unei imagini
corecte despre sine, a încrederii în capacitǎţile de creaţie, de iniţiativǎ, de decizie).
Trebuie sǎ precizǎm cǎ este utilǎ respectarea unor reguli şi principii pentru a desfǎşura activitǎţi
nonformale de calitate. Acestea au la bazǎ competenţele şi conţinuturile educaţiei formale şi oferǎ diverse
posibilitǎţi de aplicare a cunoştinţelor dobândite în cadrul educaţiei oficiale. Nu exclud efortul elevilor
şi sunt atractive datoritǎ formelor lor variate (cercuri de lecturǎ, sportive, cultural-ştiinţifice, întâlniri cu
scriitori, cluburi de ştiinţǎ, serbǎri şcolare, drumeţii, excursii, tabere, expediţii, Şcoala de Week-End,
concursuri, vizionǎri de spectacole, vizite la muzee, biblioteci etc.). De regulǎ, activitǎţile au loc în şcoalǎ
şi sunt constituite din cercuri pe discipline cu caracter tematic sau pluridisciplinar, competiţii culturale/
sportive, sesiuni de comunicǎri ştiinţifice, comemorǎri sau festivitǎţi, olimpiade etc. Au caracter
formativ-educativ, sunt facultative sau opţionale, cunosc modalitǎţi diferite de finanţare, nu presupun
acordarea de note şi evaluarea riguroasǎ, promoveazǎ munca în echipǎ, presupun un demers cross-/trans-
/interdisciplinar, sunt dirijate de personal specializat, aflat în strânsǎ legǎturǎ cu pǎrinţii, elevii,

17
S. Cristea, Dicţionar de pedagogie, Chişinǎu, Ed. Litera Educaţional, 2002, p.119.
18
G. Vǎideanu, Educaţia la frontiera dintre milenii, Bucureşti, Ed. Politicǎ, 1988, p.232.
264
organizaţiile socio-culturale sau politice. Conţinutul este organizat pe arii de interes, nu pe ani de studiu
sau pe discipline academice.
Valenţele educative ale activitǎţilor nonformale reliefeazǎ relaţia mai destinsǎ, mai apropiatǎ
dintre educator şi educat. Chiar dacǎ profesorul conduce întregul demers didactic, elevii se pot manifesta
spontan şi liber. Adultul nu îşi impune punctual de vedere, cel mult sugereazǎ, coopereazǎ şi îi sprijinǎ
sǎ devinǎ buni organizatori ai propriei activitǎţi. In prim-plan se aflǎ educabilul, în plan secund rǎmânând
cadrul didactic, tocmai pentru ca elevul sǎ îşi poatǎ valorifica abilitǎţile organizatorice, de cooperare, de
colaborare, de asumare a responsabilitǎţii. Paleta de strategii didactice variate oferǎ elevului şansa de a
acumula experienţe de viaţǎ prin contactul nemijlocit cu oamenii, cu fenomenele de culturǎ materialǎ şi
spiritualǎ. Educatul devine resursǎ, producǎtor, lider de opinie, cu alte cuvinte participant activ la propria
învǎţare.
În vederea creşterii interesului şcolarilor pentru cunoaştere şi a dezvoltǎrii unor trǎiri emoţionale
autentice, activitǎţile nonformale trebuie sǎ ţinǎ cont de interesele, înclinaţiile, preocupǎrile, preferinţele
elevilor.
Pentru a stimula dezvoltarea cognitivǎ, spiritualǎ, interpersonalǎ şi socialǎ, activitǎţile
nonformale, ca şi cele formale, se adapteazǎ cerinţelor individuale ale elevilor, potenţialului acestora. Nu
putem nega valenţele psihologice ale educaţiei nonformale: individul se adapteazǎ mai uşor cerinţelor
ulterioare ale societǎţii, observându-se schimbǎri la nivelul vieţii de familie, a pieţei forţei de muncǎ, a
comunitǎţii, a societǎţii multiculturale şi a globalizǎrii.
Şcoala din zilele noastre nu poate ignora experienţele acumulate de elevi în cadrul acestor
activitǎţi. Ca şi educaţia formalǎ, cea nonformalǎ urmǎreşte formarea unor comportamente propice
învǎţǎrii continue, chiar şi prin mijloace proprii, achiziţionarea unui volum de informaţii şi transferarea
lui în diverse domenii ale cunoaşterii, dezvoltarea gândirii critice, multiplicarea experienţelor pozitive.
În ultimul timp, constatǎm o tendinţǎ de apropiere între educaţia formalǎ şi cea nonformalǎ: prima
tinde sǎ devinǎ tot mai flexibilǎ, mai adaptatǎ nevoilor şi motivaţiilor specifice educabililor, în vreme ce
a doua se organizeazǎ din ce în ce mai riguros, urmǎreşte o cât mai explicatǎ recunoaştere publicǎ,
foloseşte metode deja probate şi recunoscute de specialişti, urmǎreşte asigurarea unei anumite calitǎţi.
Cu toate acestea, educaţia nonformalǎ îşi are rolul ei, sprijinind eforturile celor care doresc
sporirea coerenţei procesului instrutiv-educativ: educaţia permanentǎ şi orientarea prospectivǎ a
educaţiei.

Educația în grădiniță
prof. înv. preșcolar Cojocariu Carmen
Școala Gimnazială Jean Bart Suceava, GPN. Neghiniță-structură

Partnerships with educational institutions in Europe can be a solution by providing examples of

educational systems that have managed to manage issues that have not yet been resolved. By improving
the quality of pre-school and pre-mary infrastructure services that address the core needs of
preschoolers, the maximum potential for development can be achieved and we can align our system to
European and international educational standards. In the efforts to modernize pre-school education,
projects were launched to promote modern national strategies in line with current trends at European
level but to meet the needs of Romanian society.

Învățământul preșcolar,ca parte integrantă a învățământului preuniversitar, pune bazele atingerii

finalităților învățământului românesc contemporan, urmărind să asigure o dezvoltare normală și deplină
a copiilor de vârstă preșcolară .
Un învățământ care se vrea integrat în Uniunea Europeană,urmărește individualizarea instruirii
copiilor, tratarea lor diferențiată,încurajarea celor care au nevoie de ajutor, proiectarea strategiilor de
265
stimulare a interesului copiilor pentru afirmarea de sine și pentru instruirea conform nevoilor si
capacităților fiecăruia,pregătirea de nivel superior a educatoarelor,care să le permită înțelegerea
complexă a situațiilor de învăţare.
În eforturile de modernizare a învățământului preșcolar, s-au inițiat proiecte de promovare a unor
strategii moderne la nivel național în acord cu tendințele actuale pe plan european dar care să răspundă
necesităților societății românești.
Creșterea calității și a eficienței procesului instructiv educativ, promovarea echității și a coeziunii
sociale precum și stimularea creativității și inovării impun, în continuare, adaptarea metodelor de predare
și învățare și, din această perspectivă, valorificarea exemplelor de bune practici în privința utilizării la
grupă a metodelor moderne, atractive de predare-învățare, precum și valorizarea unor mijloace moderne
și alte resurse educaționale create de profesori în sprijinul eficientizării actului didactic, sunt în continuare
bine-venite.
Atractivitatea demersului didactic, formarea de competențe cheie în cadrul unei învățări active,
organizarea actului didactic ținând seama de diversitate și incluziune, satisfacerea necesităților
persoanelor dezavantajate precum copiii cu dizabilități, romii, etc. ar putea să fie soluții pentru
ameliorarea rezultatelor învățării, asigurarea succesului școlar și reducerea abandonului Totodată,
complexitatea problemelor cu care se confruntă actualul sistem de educație și necesitatea rezolvării
acestora impune implicarea comunității locale prin dezvoltarea de parteneriate care să sprijine formarea
cât mai completă a copiilor, atragerea și menținerea acestora către și în sistemul educațional.
Prin îmbunătățirea calității infrastructurii nivelului preșcolar și a serviciilor care vizează nevoile
de bază ale preșcolarilor se poate atinge potențialul maxim de dezvoltare și ne putem alinia sistemul la
standardele educaționale europene și internaționale.
În aceeași ordine de idei, parteneriatele cu instituții de învățământ din Europa pot constitui o
soluție prin faptul că oferă exemplul unor sisteme educaționale care au reușit să gestioneze problemele
care la noi încă nu și-au găsit rezolvarea.
Învățământul preșcolar actual,urmăreste abordarea integrală a copilului și a educației sale,
nediscriminarea educației, implicarea familiei și a comunității în educația copilului, dezvoltarea
politicilor educative de responsabilizare, precum și dezvoltarea organismelor societății civile care să
promoveze alternative educaționale specifice vârstei preșcolare.
O dată cu apariția noii programe a activităților instructiv-educative în grădinița de copii asistăm la
dezvoltarea unei noi abordări educaționale încercându-se o îmbinare suplă a ideilor pedagogiei
tradiționale autohtone cu ideile pedagogiilor alternative moderne din lume.Principalele tendințe ale
înnoirii și modernizării metodologiei de instruire sunt:valorificarea deplină a metodelor în direcția
activizării copiilor ; accelerarea caracterului formativ-educativ al tuturor metodelor de instruire utilizate
în activitatea de predare-invatare în grădiniță; aplicarea cu prioritate a metodelor activ-participative ,
centrate pe copil;accentuarea caracterului euristic al metodelor,care să favorizeze învatarea prin
problematizare și descoperire ; folosirea metodelor care combină învățarea individuală cu munca în
echipa sau pe grupe precum și a celor care contribuie la intensificarea relației educatoare-copil; folosirea
unor metode care să favorizeze relația nemijlocită a copilului cu obiectul cunoașterii.
Învățământul preșcolar actual pune mare bază și pe colaborarea grădiniței cu familia, cu școala dar
și cu comunitatea locală. O metodă eficientă pentru realizarea legăturii grădiniță-familie-școala-
comunitate locală este inițierea și realizarea unor proiecte de parteneriat educațional cu acești factori ,
proiecte în care se evidențiază concret obiectivele urmărite. Cu sprijinul acestor factori se pot realiza și
modernizarea bazei materiale a grădiniței la nivelul standardelor actuale,a spațiului de joacă, și organizări
de serbări, excursii , concursuri , plimbări , vizite ; se pot susține diferite proiecte și programe
educaționale, ca de exemplu educație rutiera (poliție), educație moral-civică (biserică), educație pentru
părinți după metoda „Educați așa”, educație pentru știință („Ecogrădința”),etc.

266
 Nevoia de a forma o echipă între cadrele didactice şi părinţi este justificată de scopul comun al
acestora – educarea fiinţei umane în devenire. Esenţial este ca cei doi factori să-şi dirijeze acţiunile spre
realizarea acestui deziderat.
Conştientizând că fiecare copil are nevoie de atenţie atât din partea educatoarelor la clasă, cât şi din
partea părinţilor acasă, trebuie să ne străduim împreună şi să reuşim să punem în valoare ceea ce el are
bun şi să dezvoltăm lucrul respectiv, să-l îndrumăm pe un anumit traseu în viaţă.
Aplicarea noilor prevederi ale reformei învățământului preșcolar și a ceea ce înseamnă
învățământul modern, le-am concretizat în mai multe proiecte educaționale și de parteneriat, proiecte
tematice după metoda proiectelor la vârstele timpurii, participări la concursuri naționale, județene,
participarea la simpozioane și alte acțiuni și activități educative,care s-au finalizat cu rezultate foarte
bune și au fost foarte benefice pentru copii.

Diversitatea culturală în activităţile cu preşcolarii

prof. înv. preşc., Cioineag Marinela - Adriana
Şcoala Gimnazială Frumoasa

The kindergarten has the major role of putting the bases of learning the cultural diversity, equalising the
chances of all the children no matter the culture they were born and raise, facilitating the communication
during intercultural meetings. During nowadays reality from kindergarten, we can afirm a base
statement: the differences between children, cultures, and their behaviour are normal. Children are
equal not because they are all the same, just because they are different. This is the reason why they
shouldn't be forced to become the children of a predefined role model from the perspective of dominant
cultural stereotypes and misjudges, wore by grown-ups. Knowing that kindergarten is the field of
learning the social rules, teachers now have the knowledge of projected and planned programs, at this
level for educational, social and cultural integrity of the children and they have run different activities
in this way, even if it hasn't reported intercultural groups of children.

Educaţia interculturală constituie „o opţiune ideologică în societăţile democratice şi vizează

pregătirea viitorilor cetăţeni în aşa fel încât ei să facă cea mai bună alegere şi să se orienteze în contextele
multiplicării sistemelor de valori” (Constantin Cucoş, 1996).
Sugestia Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a aborda « noile educaţii » ca teme de studiu în
învăţământul preşcolar, ne determină să aducem în practică, la grupă proiecte şi activităţi care să ducă în
viitor la rezolvarea câte puţin din problemele lumii contemporane.
Grădiniţa are rolul de a pune bazele învăţării diversităţii culturale, egalând şansele educaţionale
ale tuturor copiilor indiferent de cultura în care s-au nascut şi cresc, facilitând comunicarea în cazul
întâlnirilor interculturale.
Perspectiva interculturala de concepere a educatiei conduce la evitarea conflictelor. Cum
majoritatea copiilor împărtăşesc grădiniţa ca o experienţă timpurie de învăţare structurată, unul din rolul-
pereche este acela al profesorului-elev. Inca de la varsta prescolara, copilul este sprijinit să-şi formeze
deprinderea de a comunica (a asculta si a vorbi), de a lua decizii in mod democratic, în cadrul grupului,
de a se implica în rezolvarea problemelor interpersonale. Educatoarele trebuie sa acorde o atentie
deosebită educării copiilor , în sensul dezvoltării personale şi a inserţiei în comunitate.
Diversitatea culturală în grădiniţa noastră
Societatea noastră devine din ce în ce mai complexă. Explozia circulaţiei oamenilor şi a ideilor,
multiplicarea contactelor, dispariţia frontierelor sunt realităţi evidente. Trebuie să învăţăm modalităţi de
convieţuire în această pluralitate a culturilor. Trebuie să acceptăm interacţiunea socială, să recunoaştem,
să acceptăm şi să preţuim diferenţele.
267
 În realitatea zilnică din grădiniţă, se poate porni de la o afirmaţie de bază: diferenţele dintre copii,
culturi şi comportamentele lor sunt fireşti. Copiii sunt egali nu pentru că ar fi toţi la fel, ci pentru că sunt
diferiţi. De aceea, ei nu trebuie să fie forţaţi să devină copii ale unui model predefinit din perspectiva
unei optici dominate de stereotipuri şi prejudecăţi culturale, purtate de adulţi.
Stiind că grădiniţa este terenul unei învăţări timpurii a regulilor sociale cadrele didactice au luat
cunoştinţa de programe proiectate şi planificate la acest nivel pentru integrarea educaţională, socială şi
culturală a copiilor şi au derulat activităţi în acest sens chiar dacă, la noi, nu s-au semnalat grupuri de
copii din culturi diferite. Copilul se descoperă pe sine cu adevărat, nu atât în microuniversul familiei, în
desfăşurările sale solitare, cât în universul real al copilăriei, în cadrul colectivităţii. Năzuinţa şi bucuria
lui reală de a se afla în mijlocul grupurilor de copii pot constitui simptom al faptului că unele din valorile
de preţ în universul copilăriei le constituie comunicarea interumană.
Pentru a şti cine este, copilul trebuie să ştie cine i-au fost strămoşii, să-şi cunoască portul,
obiceiurile tradiţiile, muzica populară şi dansul. Cunoscându-le, va înţelege că prezentul este valoros
împreună cu trecutul, toate acestea nu trebuie să dispară, iar noi, dascălii şi copiii trebuie să fim păstrătorii
şi continuatorii acestora, purtând un contact direct, permanent cu izvoarele folclorului şi mai mult, să
trăim în prietenie şi armonie alături de conaţionalii nostrii dar şi sa avem conştiinţa existenţei altor naţii.
Sentimentul apartenentei la o comunitate multiculturala se formează din primii ani ai vieţii, altfel
spus, în cei “şapte ani de-acasă”, care includ, firesc, anii petrecuţi în grădiniţă. Planificările din grădiniţa
noastră au o abordare interculturală, bazată pe valori ca solidaritatea, egalitatea şi respectul faţă de
diversitate. Interculturalitatea este considerata o parte componentă a realităţii zilnice din grădiniţă si nu
o tema sau o activitate adăugată.
Copilul este sprijinit să-şi formeze deprinderea de a comunica (a asculta şi a vorbi), de a lua
decizii în mod democratic în cadrul grupului, de a se implica în rezolvarea problemelor interpersonale.
Educatoarele acordă o atenţie deosebită educării copiilor pentru a-şi stăpâni emoţiile primare şi a evita
altercaţiile, educării respectului de sine şi al altora, toleranţa faţă de opiniile diferite. Toleranţa înseamnă
cunoaşterea, recunoaşterea şi acceptarea modului de a fi al persoanelor şi grupurilor. Aceasta presupune
alegerea deliberată de a nu interzice, a nu împiedica, a nu interveni în comportamentul unei persoane sau
al unui grup chiar dacă noi dezaprobăm acea purtare şi avem şi cunoştinţe şi puterea de a interzice sau
împiedica.
Este cunoscut faptul că toleranţa cere să acceptăm diferenţele individuale, oricât de diferite ar fi,
de valorile noastre. Să nu considerăm că cei care au opinii diferite sunt duşmanii noştri, să ne susţinem
propriile opinii cu argumente solide, să acceptăm că şi opiniile altora pot fi valoroase. Încă de mici, copiii
sunt „antrenaţi” să asculte „povestea” altui copil fără să emită judecăţi, să-şi prezinte propria „poveste”
nealterată şi fără frica de a fi judecat de ceilalţi. Copiii sunt sprijiniţi să adreseze întrebări, să compare
propriile convingeri cu ale colegilor, să identifice similitudinile şi diferenţele între acestea.
Munca cu preşcolarii se continuă şi în rândul părinţilor, subliniind faptul că grădiniţa, şcoala în
general, se călăuzeşte pe principii precum egalitatea sau complementaritatea valorilor, exploatează
diferenţele spirituale şi valorile locale.
Deschiderea spaţiului grădiniţei către comunitate şi specificul ei se face prin organizarea unor
întâlniri, excursii, serbări cu specific intercultural în scopul egalizării şanselor de afirmare.
În grădiniţa noastră, familiarizarea copiilor cu elemente din alte culturi decât cea în care s-au
născut, se face prin multiple tipuri de activităţi:
Initiere în limba … (engleză),
Confectie de steaguri,
Mâncarea specifica a … (preparare/degustare),
Jocurile si jucăriile copiilor din … – activitate practică,
Cum arata casa unui … – lecturi după imagini,
Cum se salută copiii din… – joc didactic,

268
Infaţişarea copiilor din … (diferite culturi sau zone ale globului),
Spectacole interculturale,
Vizite. (in comunităti apartinând unei anumite culturi, la muzee),
De vorbă cu…. (comunicarea între membrii diferitelor culturi),
Vizionare de filme,
Parteneriate,
Vizionare de fotografii ce reflecta activităţile desfăşurate de populaţiile diferitelor culturi,
Prezentarea unor produse culturale (obiecte, obiceiuri, alimente, imbracaminte, unelte, sarbatori
traditionale, ocupatii),
Basme internaţionale,
Ateliere de lucru cu tema culturală,
Invătare de cântece şi jocuri din diferite culturi,
Activităţi artistico-plastice (decorarea unor obiecte aparţinând anumitor culturi sau cu decoraţiuni
specifice unei culturi),
Memorizări şi invăţare de cântece,
Observări.
Pentru a le face cunoscută copiilor existenţa altor ţări cu secificul lor, eu am derulat activităţi de
convorbiri sprijinite de imagini şi filmuleţe, reviste, planşe, albume, emisiuni T.V, copiii cunoscând
diversitatea oamenilor (de culoare, aspect). Prin intermediul povestilor şi povestirilor cu întâmplări,
preocupări ale copiilor şi adulţilor din ţara noastră şi din alte ţări, au concluzionar că în fiecare ţară copiii
au aceleaşi preocupări : se joacă, dansează, cântă, desenează, chiar dacă după aspectul fizic, ei par diferiţi.
Activităţile pe care ni le planificăm în preajma unor evenimente internaţionale cum ar fi :1 Iunie,
Spring Day în Europa, 8 Martie, 21 mai Ziua mondială a diversităţii culturale, etc. au rolul de a-i
sensibiliza pe copii asupra îndemnurilor la prietenie, ajutor, toleranţă. Integrarea României în U.E. face
ca unul dintre obiectivele majore la preşcolari să fie « a învăţa să trăim împreună, a învăţa să trăim cu
ceilalţi ». Evenimentele şi acţiunile ce au avut loc şi continuăm să le desfăşurăm cu copiii au menirea de
a-i familiariza pe aceştia cu U.E. şi cu ceea ce înseamnă sau reprezintă această uniune.
Cu ocazia Zilei Europei – 9 mai –am organizat un « Colţ al Europei » în care au fost expuse
materiale (imagini, pliante, postere, lucrări ale copiilor) prin intermediul cărora copiii să cunoască
aspecte legate de tradiţii, obiceiuri, port, artă culinară, religie, preocupări şi evenimente ale unor popoare
europene.
Prin intermediul Internetului am vizionat cu copiii filme ce reliefau aspecte din activitatea copiilor
din diferite grădiniţe ale Europei. Am observat care sunt preocupările acestora, activităţile pe care le
desfăşoară, cum arată grădiniţele din alte ţări, etc. Astfel au putut ajunge la concluzia că toţi copiii
Europei ca şi ai lumii întregi au aceleaşi vise : prietenie, pace, iubire, înţelegere, speranţă într-o viaţă mai
bună, mai frumoasă.
Dispunând şi de alte căi de exprimare, cum sunt : desenul, jocul, dansul, cântecele, copiii au făcut
dovada unor multitudini de idei pe care adulţii le-ar putea invidia. Concursurile internaţinale (cum este
Europreşcolarul) au ajutat copiii să înţeleagă faptul că în lume sunt alţi copii cu preocupări la fel ca ale
lor.
Educatia interculturală se poate realiza atăt in cadrul activităţilor curriculare obligatorii cât si în
cadrul activitatilor extracurriculare. Activitatile alese si jocurile liber creative desfasurate pe arii de
stimulare ( joc de rol, biblioteca, jocuri de constructii, arta si jocuri de masa), cu o diversitate de materiale
dau posibilitatea copiilor sa-şi promoveze diversitatea culturala pregatind mâncăruri specifice, colectând
obiecte de artizanat etc. In cadrul activitatilor de educarea limbajului copiii au prilejul sa înveţe versuri
populare întelegând graiul zonei respective, să-şi povesteasca întâmplări. Activităţile extracurriculare
dau posibilitatea să se manifeste liber si să se cunoască între ei prin organizarea de vizite, excursii,
intâlniri cu reprezentanţi ai comunităţii si să organizeze jocuri distractive.

269
 A învăţa de la alţii care sunt altfel decât tine nu înseamna decat să înveţi să fii om.

Bibliografie:
CIOBANU, O, COZĂRESCU, M. (coord.), Manual de educaţie interculturală, Editura ASE, Bucureşti,
2010;
COZMA, T., O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea, Editura Polirom, Iaşi, 2001;
CUCOŞ C. : Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Ed. Polirom, Iaşi;
CUCOŞ, C., COZMA, T., Locul educaţiei pentru diversitate în ansamblul problematicii educaţiei;
DASEN, P., PERREGAUX, C., REY, M., Educaţia interculturală, Editura Polirom, Iaşi, 1999.
DUMINICĂ, G., IVASIUC, A., O şcoală pentru toţi? Accesul copiilor romi la o educaţie de calitate,
Ed. Vanemonde, Bucureşti, 2010;
http://www.constantincucos.ro/tag/interculturalitate CONSTANTIN CUCOS “Altul – prilej de
descoperire și delimitare a eu-lui cultural” august, 2009
IONEL, I.C., GRIGORE, V., UDRESCU, V., Educaţie incluzivă. Dialog intercultural. Suport curs de
formare, Giurgiu, Edago, 2009;
NEDELCU, A., Fundamentele educaţiei interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
NEDELCU, A., Învăţarea interculturală în şcoală. Ghid pentru cadrele didactice, Humanitas
Educaţional, Bucureşti, 2004;
PĂUN, E., POTOLEA, D., Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative, Editura Polirom,
Iaşi, 2002;
PERREGAUX, C., Pentru o abordare interculturală în educaţie;
RUS, C., Educaţia interculturală – modalităţi de concretizare şi evitarea tentaţiilor culturaliste, în
Institutul Intercultural Timişoara;
Vlăsceanu, L., Dicţionar de sociologie, Editura Polirom, Iaşi, 1993;
http://www.dromesqere.net , accesat în aprilie 2013.

Patriotismul la vârsta preșcolarității

prof. înv.preșcolar Ciobăniței Valentina
Școala Giminazială Grigore Ghica Voievod – structură G.P.N. NR.7 Suceava

Europa se confruntă cu provocările epocii moderne, care constau în schimbarea conceptului

economic, dar şi în schimbarea componenţei societăţii, care acum este multietnică în multe ţări ale
Europei. Ca o consecinţă inevitabilă a acestor schimbări, se ajunge la schimbarea conceptului de educaţie,
care se transformă într-unul modern ce presupune “învăţarea pe tot parcursul vieţii”. Europa îşi exprimă
convingerea că educaţia formală nu mai este capabilă să dea răspunsuri la aceste provocări folosind
exclusiv forţele şi valorile proprii, ci are nevoie de “o fortificare în sensul practicării educaţiei
nonformale” (Raportul Comitetului de Cultură şi Educaţie din cadrul Consiliului Europei, anul
1999).Conceptul modern de educaţie priveşte educaţia ca "Lifelong Process", adică un proces de învăţare
care se desfăşoară pe tot parcursul vieţii, spre deosebire de conceptul tradiţional, în cadrul căruia educaţia
se dobândeşte în cea mai mare parte în timpul şcolarizării formale.În societatea modernă sunt însă
necesare abilităţi noi, cunoştinţe suplimentare, un proces simultan de promovare a valorilor, precum
egalitatea socială, accesul la educaţie pentru toţi şi participarea activă la viaţa democratică. În acest fel,
este asigurat spaţiul pentru apariţia educaţiei nonformale şi informale.Importanţa educaţiei nonformale,
în comparaţie cu educaţia formală
”Educaţia formală şi nonformală sunt complementare. Ele coexistă. Elementele uneia se pot regăsi în
cealaltă” (Citat din raportul Grupului de lucru pentru Educaţia nonformală, din cadrul Consiliului
Europei, anul 2001)Complementaritatea – cuvântul cheie care marchează poziţia europeană dominantă
270
privind relaţia dintre educaţia nonformală şi formală şi care arată cât de multă importanţă se acordă astăzi
educaţiei nonformale.Aceasta este considerată astăzi în Europa ca fiind parte necesară a conceptului
modern de educaţie, ca o completare esenţială şi de neînlocuit a educaţiei formale.
Direcţia pentru Tineret şi Sport din cadrul Consiliului Europei subliniază importanţa educației
nonformale prin câteva aspecte:
 În cadrul conceptului modern de educaţie (învăţarea pe tot parcursul vieţii), educația nonformală
este o completare importantă a educaţiei formale.
 Urmărind principiul şanselor egale, educația nonformală are un rol important în oferirea
cunoştinţelor suplimentare pentru minorităţile dezavantajate care nu au posibilitatea să urmeze
şcolarizarea formală. Educația nonformală se consideră aici a fi un fel de “a doua şansă la
educaţie”.
 Educația nonformală modifică şi completează cunoştinţele care sunt dobândite în cadrul
sistemului de şcolarizare formală luând în considerare atât componenţa multiculturală a societăţii,
specificul ţărilor aflate în tranziţie, cerinţele pieţei, cât şi necesitatea de dobândire a abilităţilor
practice de viaţă pentru a face faţă provocărilor în contextul social mai amplu.
Odată cu observarea importanţei educaţiei nonformale, în Europa creşte interesul pentru problema
recunoaşterii educaţiei nonformale. Mai precis, creşte tendinţa spre un anumit grad de formalizare şi
acreditare a acestei căi complementare de dobândire a cunoştinţelor.Principalul motiv al acestei tendinţe
de recunoaştere a educaţiei nonformale constă în necesitatea de a se asigura şi îmbunătăţi calitatea
cunoştinţelor dobândite pe această cale, iar mai apoi în posibilitatea de a compara diferite tipuri de
educaţie nonformale (în diferite ţări, dar şi în diferite domenii de aplicare a acestui tip de educaţie).
Dacă pentru educaţia nonformală stabilim criterii de calitate clare şi cuprinzătoare şi prin acesta o
acredităm, o recunoaştem ca parte importantă a educaţiei moderne, există pericolul ca aceasta să devină
atât de asemănătoare cu cea formală, încât să-şi piardă specificul ei şi, în mod paradoxal, să-şi piardă
valoarea!La sfârşitul acestui segment de text, trebuie menţionat şi că există propuneri ca această dilemă
să se rezolve prin încorporarea anumitor elemente ale educației nonformale în sistemul educației formale
şi prin aceasta să se completeze şi să se întărească educcația formală.Acest lucru îl putem observa şi
în ţara noastră, prin reforma educaţiei formale, care, printre altele, presupune utilizarea unor experienţe
şi practici bune, care au pornit din sectorul educației nonformale, cum sunt: introducerea noilor abordări
în transmiterea cunoştinţelor, crearea corpurilor participative de învăţare, evidenţierea ideii de învăţare
autoregulatorie.
Un exemplu vizibil şi important de aplicare a acestei idei despre introducerea elementelor educației
nonformale în şcolarizarea formală la noi este acreditarea din partea Ministerului Educaţiei a unor
seminare educaţionale pentru perfecţionarea profesională a cadrelor didactice. Aceste seminare au luat
naştere chiar pe terenul fertil al sectorului nonfor Educația non formală în viziunea europeană este partea
complementară şi de neînlocuit din cadrul întregului proces educaţional din ţările europene. Se poate
sublinia importanţa din punct de vedere uman, şi anume că educația nonformală este recunoscută ca un
răspuns puternic şi de calitate la diferite necesităţi ale omului modern. Aici se ascunde prospeţimea şi
energia acestei noi puteri a societăţii moderne.

Bibliografie:
1.Catalogul programului de perfecţionare profesională a celor angajaţi în sistemul şcolar în anul
2002/2003, Belgrad, 2002, Ministerul Educaţiei .

271
 Bucuriile cărților
prof. înv. preșcolar Chiș Mariana,
Grădinița cu P.P. Voinicelul, Satu Mare

The ’’Joy of Books’’ educațional project, a program that respects the child’s early efforts to talk, read
and write.Cultivation of the language is an essential objective in forming children with a basic
communicative and literary culture able to understand the world they live in and transform,to know
oneself, to recive and to transmit messages, expressing their thought and feelings, a rich, tinted and
grammatically correct language.

APLICANTUL: Grădiniţa cu program prelungit „Voinicelul”- Satu Mare, Str .Aurora nr.E.21.
PARTENERI EDUCAŢIONALI:
Şcoala Gimnazială Avram Iancu ; Biblioteca Judeţeană , Satu Mare; Comitetul de părinti ; Librăria”
Compas”.
ARGUMENT
Curiozitatea copilului mic legată de cuvântul tipărit şi de limbaj este punctul de plecare în
stabilirea conţinutului Proiectului educaţional „Bucuriile carţilor”, program care respectă eforturile
timpurii ale copilului în a vorbi, a citi şi a scrie. Lectura face parte integrantă din copilăria celor mai mulţi
copii.
Ca educator nu poţi avea satisfacţie mai mare decât aceea de a şti că o mulţime de suflete mici vibrează
pe aceeaşi lungime de undă cu tine .Aflat într-o cetate a cărţilor, copilul se regăseşte în ,,Lumea
Poveştilor”, unde oricine este desprins de firul realităţii şi atras involuntar de peripeţiile distractive ale
personajelor acestora. “Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singura este veselă şi
nevinovată.’’ Ion Creangă
SCOP: -dezvoltarea interesului pentru lectură, a respectului pentru carte şi pentru autorul acesteia;
 înţelegerea importanţei lecturii, a influenţelor axiologice pe care aceasta le poate avea asupra
dezvoltării personalităţii copiilor; dezvoltarea creativităţii.
OBIECTIVE:
• formarea unei atitudini de grijă, respect şi consideraţie faţă de carte şi autorul acesteia;
• îmbogăţirea şi activizarea vocabularului,
• diseminarea exemplelor de bună-practică privind rolul cărţii în procesul instructiv-educativ;
• dezvoltarea parteneriatelor interşcolare şi interinstituţionale,
• educarea unei atitudini pozitive de abordare a metodei proiectelor.
• conştientizarea părinţilor cu privire la rolul lor în dezvoltarea şi educaţia propriilor copii;
Copiii vor fi capabili:
• să-şi exprime gândurile şi sentimentele în texte – proză/versuri, folosind o exprimare nuanţată;
• să manifeste interes faţă de personalităţi din lumea literaturii şi artei;
RESURSE UMANE:
• preşcolari, şcolari ; părinţi; cadre didactice, invitaţi ( bibliotecari,librari);
RESURSE MATERIALE:
• cărţi, reviste, CD-uri, softuri educaţionale,casete; aparat foto, casetofon, tablă flip-chart;
REZULTATE PRECONIZATE:
• fotografii; parteneriate şi colaborări; editarea unor: pliante, cărţi cu aspecte din activităţile desfăşurate;
CD-uri cu înregistrări.
EVALUARE – CALITATE
 analiza rapoartelor de activitate; diplome pentru preşcolari/şcolari.
Raportul de colaborare cu reprezentanţi ai librăriei, bibliotecii, scolii.

272
MONITORIZAREA PROIECTULUI – se realizează de către conducerea unităţii, de către părţile
partenere prin:
 feedback-urile pozitive din partea beneficiarilor; evaluarea impactului asupra copiilor;
Rezultate: -vizită la bibliotecă, librărie, scoala; acţiuni în colaborare cu şcoala;
- expoziţie de cărţi/lucrăriale şcolarilor/preşcolarilor în grădiniţele şi şcoala implicate în proiect.
DISEMINAREA PROIECTULUI:
-prezentarea proiectului în cadrul comisiei metodice, cercului pedagogic, prezentarea rezultatelor pe
pagina web a grădiniţei.
PLANIFICAREA ACTIVITĂŢILOR- 2015-2016.
Octombrie - Masa rotundă -planificarea activitătilor, mediatizarea proiectului
Noiembrie-,, Biblioteca din grupa mea”- sugestii pentru constituirea unei mini biblioteci la
grupă.
Decembrie- „Legenda lui Moş Craciun” –lectură, -
activitate practică.
Ianuarie- „ O mare şi frumoasă prietenie -Eminescu
şi Creangă ”- lucrări plastice; povestiri-recitari.
Februarie- ‘’Cărţile ne invata numai lucruri bune in
viata” -lecturi si jocuri educative.
Martie- “Şi noi plecăm la şcoală”- vizită la şcoală; -
concurs de povestiri, memorizări.
Aprilie- “Cartea, prietena noastră”- activitate
estetica,creativa la libraria Compas.
Mai- „Astăzi este Ziua cărţii”-vizită la biblioteca din
oraş, - întâlnire cu un scriitor.
Iunie-,, În lumea minunată a poveştilor”- carnavalul personajelor literare, -evaluare.

Bibliografie:
Dumitrana Magdalena, (1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar – Comunicarea orală,
Editura Compania, București;
Manolache A., Dragomir C., Dobre M., Soare L. (2003), A.B.C.-ul basmelor, Ed. Aramis, București.

Aplicarea analizei SWOT în activitatea didactică

prof. dr. Capşa Doina
Liceul Tehnologic Grigore Antipa Bacău

SWOT analysis studies the characteristics of a subject simultaneously ( good points, bad points,
opportunities, threats), which can influence him, helping him define a strategy and a right direction of
action related to a project, a didactic process or with a professional scope. It allows a constructive and
efficient evaluation/self-evaluation of the applied strategy. For this, I exemplified the application of the
SWOT analysis to a didactic process which sets the student in the center of the learning, 'Learning
through cooperation" - presenting each stage in detail through guiding questions which can lead to the
identification of the answers to the internal and external factors.

1. Ce înseamnă SWOT?
SWOT vine din limba engleză de la iniţialele cuvintelor Strenghts(puncte tari),
Weaknesses(puncte slabe), Opportunities(oportunităţi) şi Threats(amenintari}.
273
 Prin analiza SWOT se studiază concomitent caracteristicile unui subiect: puncte tari şi puncte
slabe, alături de oportunităti şi ameninţări(frâne), care îl pot influenţa, ajutând la definirea unor strategii
şi direcţii corespunzătoare de activitate. Punctele tari şi punctele slabe se referă la aspectele din interiorul
problemei analizate, iar oportunităţile şi ameninţările (frâne) sunt factorii externi care se referă la aspecte
(ceva ce exercită sau poate exercita) în afara problemei analizate.
SWOT este o modalitate de analiză care ne ajută să sistematizăm punctele tari, slăbiciunile,
oportunităţile şi ameninţările (frâne) caracteristice unei lecţii, a unei strategii, a unui proiect, a unei
tehnologii folosite, a unui sistem de perfecţionare a personalului din învăţământ, sau anumitor elemente
din cadrul acestora, în scopul măsurării profitabilităţii şi eficienţei lor, etc.
Analiza SWOT este o tehnică prin care se pot identifica punctele tari şi slabe şi se pot examina
oportunităţile şi ameninţările unui proiect, ale unei acţiuni, sau acţiunile de formare a cadrelor didactice
şi poate fi utilizată ca element de realizare a unui bilanţ.În general, există două moduri în care poate fi
utilizată o analiză SWOT:
 în scop profesional, analiza SWOT, poate fi utilizată pentru monitorizarea sistemului de
perfecţionare a cadrelor didactice, prin găsirea celor mai eficiente strategii de formare a
acestora;
 într-un demers didactic, analiza SWOT poate fi utilizată pentru a măsura profitabilitatea unei
strategii,a unei metode, a unei lecţii, a unui proiect, sau a unui stil de învăţare.
Prin intermediul metodologiei se pot identifica cu uşurinţă problemele care pot fi întâmpinate în procesul
didactic, precum şi măsuri de aplicare sau îndepărtare a lor.
În activitatea cu copiii, metoda se poate utiliza în diferite momente ale activităţii: pentru evocarea
cunoştinţelor anterioare, pentru dobândirea cunoştinţelor, fixarea lor, în evaluare, şi poate fi aplicată în
mod individual, în perechi, în grupuri mici, ori frontal.
2. Aplicarea metodologiei SWOT
Întrebări (orientative) pentru identificarea răspunsurilor la factorii interni şi externi:

PUNCTE TARI  Care sunt avantajele?

Factori  Ce este mai bine realizat decât în cazul....?
interni  Ce capacităti sau abilităti dezvoltă?
 Ce fac copiii, cadrele didactice mai bine?
 Ce observă cei din jur ?
PUNCTE SLABE  Ce ar putea fi îmbunătăţit la proiectul,
strategia....respectivă?
 Ce nu faci bine?
 Ce văd cei din jur ca fiind puncte slabe?
 Ce ar trebui să eviţi din experienţa trecută?
OPORTUNITAŢI  Care sunt condiţiile favorabile desfăşurării lecţiei,
Factori proiectului, strategiei...etc?
externi  Care este avantajul concurenţial al
metodologiei....., etc?
 Ce direcţii strategice majore obţii?
 Care sunt obstacolele în realizarea ......?
AMENINŢĂRI  Care sunt schimbările globale care pot afecta......?
 În ce mod te poate afecta negativ activitatea?

3. Împărţirea clasică a unei analize SWOT:

 în partea de sus sunt trecute: în stânga punctele tari
274
 în dreapta punctele slabe
 în partea de jos sunt trecute: în stânga oportunităţile
în dreapta ameninţările
4. Exemplu:
Analiza SWOT - Învăţarea prin cooperare-

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

 stimulează munca colaborativă  posibile opoziţii de scopuri şi
 se bazează pe generarea de idei noi obişnuinţe ale membrilor grupului
 combină idei, se completeză reciproc  dificultăti de comunicare
 informare din surse diferite  dificultăţi de coordonare
 formează şi dezvoltă capacităţi sociale  unii copii pot domina grupul
 dezvoltă capacităti autoevalutive  productivitatea unor copii poate
 dezvoltă capacităţi cognitive: imaginaţie, scădea uneori, atunci când sunt
creativitate, investigaţie obligaţi să colaboreze cu alţi copii
 interrelaţionare pozitivă prin comunicare,
negociere, conflict constructiv
 dezvoltă abilităţi de comunicare
 abordarea este interdisciplinară
 stimulează atitudini metacognitive
 utilizează conştient mecanisme de
gândire logică, critică
OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI
 promovează competenţele reale  dependenţa excesivă de ceilalţi
 toţi participanţii pot oferi alternative  evitarea propriilor responsabilităti
valoroase de soluţionare a problemei  unii muncesc şi pentru alţii
 se pot exprima propriile nemulţumiri, dar  impunerea unor idei, soluţii
şi expectaţiile prin exprimarea dorinţelor
şi satisfacţiile
 solutionarea problemei este atât profitul
grupului cât şi al fiecărui individ
 grupul dă posibilitatea testării ideilor

5.Concluzii
Analiza SWOT este capabilă să sintetizeze punctele cheie ale unui demers didactic deoarece:
 gruparea problemelor şi a avantajelor pe baza celor patru categorii SWOT permite identificarea
mai simplă a unei strategii şi a unor modalităţi de dezvoltare a unui curriculum modern, adaptat
mai rapid la reformă şi la cerinţele acesteia
 metoda poate fi adaptată simplu, la nevoile specifice diverselor categorii de activitate din
învăţământul românesc , de la „bază la vârf”
 analiza SWOT este un mod concret de a identifica Punctele tari şi Punctele slabe, de a defini
Oportunităţile sau Ameninţările cu care ne confruntăm în învăţământul gimnazial/liceal, atât în
demersul didactic, cât şi în metodologia de formare a profesorilor.
 permite o evaluare/autoevaluare constructivă şi eficientă a strategiei aplicate

Bibliografie:
1. Analiza Swot, în: Business and Management, www.termpaperwarehouse.com;
275
 2. BERNAT, S.E., Tehnica învăţării eficiente, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003;
3. Metodologia formării continue a personalului didactic din Învăţământul Preuniversitar, Anexa la
OM Nr. 5720 / 20.10.2009;
4. Petkov, R., Licheva, E., Gloushkov, O. – E-portfolio as a tool for self-awareness,
communication, social activism and career development, Manual, Project 672.2.B.2011. PC23,
2011;
5. Varhegyi, V., Helping cross-cultural adaptation, Elan Interculture, France, 2011 www.
scritube.com.

Modalități de comunicare între școli și Europa

înv. Camer Ramona Elena
Școala Gimnazială Gîștești, Pașcani

The institution of the school emerged, during the evolution of mankind, when man felt the need to convey
to the next generation the knowledge acquired over time. At this time, educational institutions are the
"green" in which the characters, the values, the skills and the way of action of the future generations of
citizens are formed. In this light, school has become a world in itself.

Motto: "A good teacher goes along with his student while he is exploring, inventing, creating, asking, or
trying to explain."

În contextul unei globalizari galopante, este esenţial să rămânem racordaţi la rădăcinile culturale
care ne definesc ca români, dar şi ca europeni. Aceste obiective sunt greu de atins în cadrul activitătilor
şcolare şi de aceea parteneriatele şi proiectele educaţionale reprezintă oportunitatea de a facilita
integrarea în Europa. Astfel, profesorii şi elevii din România au posibilitatea de a colabora şi de a face
schimb de informaţii cu participanţi din alte ţări europene şi din întreaga lume în vederea constituirii de
parteneriate pe diferite domenii de interes sau pe discipline de studiu.
Proiectele internaţionale de colaborare educaţională reprezintă o preocupare majoră pentru
profesorii . În cadrul acestor proiecte colaborative atât elevii, cât şi profesorii, nu doar comunică, ci şi
învaţă împreună. Comunicând cu colegi din Europa sau de pe alte continente, elevii se familiarizează cu
cultura ţărilor partenere, cu sistemul educaţional al acestora, îşi îmbunătăţesc competenţele de
comunicare în limba engleză dar şi pe cele de comunicare în sens social.
Proiectele de parteneriat strategic în domeniul școlar îşi propun să sprijine dezvoltarea, transferul
şi/sau implementarea de practici inovatoare, precum şi implementarea de iniţiative comune cu scopul
promovării, cooperării, ȋnvăţării reciproce (peer learning) şi schimbului de experienţă la nivel european.
În funcție de obiectivele și componența parteneriatului strategic, proiectele pot fi de două tipuri:
-proiectele pentru susţinerea inovării (cu produse intelectuale) își propun să dezvolte rezultate inovatoare
și/sau să ofere o diseminare și exploatare structurată asupra produselor intelectuale inovatoare deja
existente.
-proiectele pentru susţinerea schimbului de bune practici (fără produse intelectuale) se axează pe procesul
de învățare și pe activități în sine. Acest tip de proiecte oferă posibilitatea organizațiilor implicate să
lucreze la nivel transnațional, împărtășind și confruntând idei, practici sau metode de lucru, producând
de asemenea rezultate tangibile. În cadrul proiectelor pentru susţinerea schimbului de bune practici s-a
creat un format specific: Parteneriatele de schimb interşcolar.
Parteneriatele strategice în domeniul școlar reprezintă o variantă flexibilă de cooperare între
parteneri din ţări diferite. Activităţile propuse în cadrul proiectelor trebuie să contribuie la atingerea

276
obiectivelor stabilite la nivelul Programului Erasmus + pentru domeniul școlar şi pot include o varietate
din cele prezentate mai jos.
Dezvoltarea, testarea, adaptarea și adoptarea/punerea în aplicare de practici inovatoare privind:
 noi programe de învățământ, cursuri, materiale și instrumente de învățare;
 metodologii și abordări pedagogice de predare și învățare, în special cele care furnizează
competențe cheie și competențe de bază, competențe lingvistice și axarea pe utilizarea tehnologiei
informației și comunicațiilor;
 noi forme de programe de formare practică și studiul unor cazuri reale din afaceri și industrie;
 noi forme de învățare și de furnizare a educației și formării profesionale, în special utilizarea
strategică a învățării deschise și flexibile, mobilitate virtuală, resurse educaționale deschise și o
mai bună exploatare a potențialului tehnologiei informației și comunicațiilor;
 metode și instrumente de orientare, consiliere și pregătire;
 instrumente și metode pentru profesionalizarea și dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, a
formatorilor și a altor categorii de personal, cu un accent deosebit pe educația inițială îmbunătățită
și pe formarea continuă a cadrelor didactice;
 gestionarea și conducerea instituțiilor de educație și formare;
 activități de informare între organizațiile din diferite sectoare ale educației, formării și tineretului;
 cooperare strategică între furnizorii de învățare, pe de o parte, și autoritățile locale/regionale, pe
de altă parte.
 Schimbul de experiență și bune practici, desfășurarea de activități de învățare reciprocă și ateliere
de lucru;
 Efectuarea de cercetare comună, sondaje, studii și analize;
 Facilitarea recunoașterii și certificării aptitudinilor și competențelor la nivel național prin
corelarea lor cu cadrele europene și naționale de calificare și cu ajutorul instrumentelor de
validare ale UE.
 Activități transnaţionale de învățare, predare, formare
Parteneriatele strategice pe domeniul şcolar pot organiza, de asemenea, activități transnaţionale de
învățare, predare, formare pentru elevii, profesorii şi personalul instituţiilor implicate în măsura în care
acestea aduc o valoare adăugată în realizarea obiectivelor proiectului:
o mobilitate mixtă a elevilor - rezultată în urma combinării unei perioade de mobilitate fizică (de
la 5 zile la 2 luni, excluzând zilele de călătorie) cu o perioadă de mobilitate virtuală. Această
activitate transnaţională de învăţare poate fi finanţată numai prin proiectele KA201.
o schimburi de grupuri de elevi pe termen scurt – de la 3 zile la 2 luni (excluzând zilele de călătorie).
Aceste activități se desfășoară între școlile participante la același proiect de parteneriat strategic,
vor fi integrate în curriculum și vor contribui la atingerea unor obiective de învățare bine definite.
o mobilităţi de studiu ale elevilor pe termen lung (2-12 luni). Aceste activități permit elevilor în
vârstă de cel puțin 14 ani dintr-o instituție participantă în cadrul unui parteneriat strategic să învețe
într-una din școlile partenere din străinătate implicate în același proiect.
o evenimente comune de formare a personalului pe termen scurt – de la 3 zile la 2 luni (excluzând
zilele de călătorie). Aceste activităţi permit organizațiilor participante la parteneriatul strategic să
organizeze evenimente de formare de scurtă durată pentru educația și formarea personalului
legate de tema sau domeniul de aplicare a proiectului
o misiuni de predare pe termen lung (2-12 luni). Această activitate permite profesorilor dintr-o
instituție participantă în cadrul unui parteneriat strategic să predea în domeniul de specialitate
într-o altă instituţie parteneră în proiect.
În concluzie,în cadrul proiectele internaţionale de colaborare educaţională șunt imprimate şi
dezvoltate abilităţile de comunicare şi prezentare, managementul conflictului, creativitate, muncă în

277
echipă şi solidaritate și totodată le permit tinerilor europeni să crească împreună şi să se înţeleagă
reciproc într-o manieră caracterizată de sensibilitate şi respect.

Educaţia nonformală centrată pe competenţe

prof. Calapod Valeria
Şcoala Gimnazială Sfântul Ierarh Nicolae Vlădeşti

Abstract: The article addresses the importance of non-formal education in the development of European
key competences through the implementation and development of educational projects. Non-formal
education contributes to the formation of children's personality by identifying and cultivating skills,
talents, a healthy and civilized lifestyle, and stimulating creative behavior in different areas. The
development of educational projects with a high impact on pupils must be a priority objective of the
educational institutions, as this type of activity complements the formal work carried out during the
course hours, leading to the improvement and development of the skills that students can use on their
professional course.

În contextul unei societăţi care se află în continuă schimbare, învăţământul românesc trebuie să
își asume o nouă perspectivă prin implemetarea de proiecte şi parteneriate educaţionale orientate către
dezvoltarea de competenţe. În acest sens, managerii instituţiilor de învăţământ trebuie să acorde o atenţie
sporită domeniului educaţiei nonformale prin diversificarea proiectelor educative cu impact deosebit
asupra elevilor. Uniunea Europeană consideră educaţia nonformală ca fiind parte necesară a conceptului
modern de educaţie, ca o completare esenţială şi de neînlocuit a educaţiei formale: ”Educaţia formală şi
nonformală sunt complementare. Ele coexistă. Elementele uneia se pot regăsi în cealaltă” (citat din
raportul Grupului de lucru pentru Educaţia nonformală, din cadrul Consiliului Europei, anul 2001) [5].
Conform Legii Educației Naționale nr. 1/2011, învăţarea în contexte nonformale este considerată ca fiind
învăţarea integrată în cadrul unor activităţi planificate, cu obiective de învăţare, care nu urmează în mod
explicit un curriculum şi poate diferi ca durată. Acest tip de învăţare depinde de intenţia celui care învaţă
şi nu conduce în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite. “Educaţia
nonformală reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane într-un cadru organizat şi
planificat în mod flexibil, cu caracter neobligatoriu, realizată în mediul şcolar şi extraşcolar, în afara
programelor de tip formal” [2 p. 119].
Derularea de proiecte educaţionale este un obiectiv prioritar instituţiilor educaţionale deoarece
acest tip de activităţi conduce la îmbunătăţirea şi dezvoltarea competenţelor, atât a cadrelor didactice în
ceea ce priveşte scrierea şi implementarea acestora, cât şi a elevilor, prin implicarea lor în diverse
activităţi formale şi nonformale. Pentru implementarea cu succes şi fundamentarea obiectivelor propuse,
managerul şcolar trebuie să deţină anumite competenţe cum ar fi: planificare, proiectare, organizare,
coordonare, flexibilitate, adaptabilitate, entuziasm, antrenare, control, evaluare. Competenţele şi
atitudinile dezvoltate elevilor în cadrul învăţării nonformale includ: competenţe interpersonale,
capacitatea de lucru în echipă, încrederea în sine, disciplina, responsabilitatea, capacităţi de planificare,
coordonare şi organizare/competenţe de gestionare a proiectelor, capacitatea de a rezolva probleme
practice etc. Întrucât aceste competenţe au relevanţă crescută în dezvoltarea personală a individului,
contribuind deopotrivă la participarea activă în societate şi pe piața muncii, acestea sunt complementare
celor achiziţionate prin educaţia formală[6].
“Oricât de importantă ar fi educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate extraşcolar asupra copilului. Rămâne cadrul larg al
timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspect decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru numeroşi aţi factori acţionează pozitiv, sau nu, asupra dezvoltării elevilor”[1, p. 5]. Educaţia
278
extracurrriculară contribuie la formarea personalităţii copiilor prin identificarea şi cultivarea
aptitudinilor, talentelor, a unui stil de viaţă civilizat, precum şi la stimularea comportamentului creativ în
diferite domenii.
În scopul îmbunătăţirii competenţelor elevilor, a formării și dezvoltării conduitei moral-civice şi
a dezvoltării de relaţii interpersonale se impune extinderea activităților de învățare și în spațiul
nonformal. Valoarea educaţiei nonformale constă în abordarea multi-, inter- şi transdisciplinară a unor
domenii de mare interes pentru elevi, fortificarea extracurriculară/extraşcolară a componentei variative
a învăţământului general, contribuţia la realizarea transferului de cunoştinţe şi deprinderi accumulate de
copii în scoala de bază şi la dezvoltarea unor competenţe utile elevului, stimularea interesului şi a
motivaţiei cognitive a educabililor pentru formarea şi dezvoltarea personală[1, p.7]. Indiferent de forma
de realizare, activităţile nonformale pun în centrul atenţiei elevul, care devine participant activ, punând
în practică cunoştinţele dobândite în cadrul orelor de curs fără ca el să simtă oboseală sau plictiseală.
Principala direcţie de acţiune a managerului şi a consilierului educativ în ceea ce priveşte susţinerea
educaţiei nonformale o reprezintă elaborarea Calendarului Activităţilor Educative, care trebuie să
cuprindă o serie de acţiuni/proiecte educaţionale/parteneriate implementate în unitatea de învăţământ.
Prin aceste proiecte se urmăreşte dezvoltarea celor 8 competenţe cheie europene prevăzute de Legea
Educaţiei Naţionale: comunicarea într-o limbă maternă; comunicarea într-o limbă străină; competența
matematică, științifică și tehnologică; competența digitală; a învăța să înveți; competențe sociale și
civice; spirit de inițiativă și antreprenoriat; sensibilizare și exprimare culturală. În scopul cultivării şi
dezvoltării acestor competenţe-cheie, elevii şcolii noastre sunt implicaţi pe parcursul anului şcolar în
activităţi diverse, innovative cum ar fi: activităţi demonstrative pentru cadre didactice şi elevi, activităţi
de voluntariat, abordări didactice inter şi transdisciplinare, concursuri interdisciplinare, reprezentaţii
teatrale, cultural-artistice, expoziţii, ateliere de lucru, workshopuri tematice etc.
Un astfel de exemplu de bună practică a fost derularea proiectului educaţional interdisciplinar
"La mulţi ani, România!" pe parcursul anului şcolar anterior, 2017-2018. Proiectul a fost conceput pentru
a sărbători 100 de ani de la Marea Unire, în vederea desfăşurării unor activităţi prin care să se încerce
conştientizarea de către elevi a importanţei evenimentului de la 1 decembrie 1918, insuflarea dragostei
şi respectului pentru neam şi tară, pentru strămoşii noştri care au reuşit prin jertfa lor să lase urmaşilor o
moştenire istorică şi culturală deosebită, pentru limba română, obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti, dar şi
pentru numeroasele personalităţi care s-au remarcat de-a lungul timpului prin realizările lor. Beneficiarii
au fost elevii Şcolii Gimnaziale “Sfântul Ierarh Nicolae” Vlădeşti, judeţul Galaţi, cărora li s-a părut un
demers educaţional interesant şi au participat cu entuziasm la toate activităţile cuprinse în programul
proiectului .
Competenţele specifice urmărite prin acest proiect au fost: cunoaşterea semnificaţiei
evenimentelor de la: 1 Decembrie 1918, 24 Ianuarie 1859, 27 Martie 1918, 9 Mai 1877, 28 Noiembrie
1918; tratarea acestor zile din punct de vedere istoric, artistic, literar, contemporan; stabilirea de analogii,
corelări şi sistematizări între evenimentele menţionate; valorificarea potenţialului creativ al copiilor;
redescoperirea şi cultivarea sentimentul patriotic; stimularea interesului elevilor faţă de studiu şi lectură;
dezvoltarea capacităţilor cognitive, formularea de opinii referitoare la implicările sociale majore ale
problemei în societatea contemporană europeană.
Explicaţia, demonstrația, observația, problematizarea, activitățile de informare, activitățile
practice, artistice, chestionarele, dezbaterea, jocul de rol, exerciţiul, jocul didactic, au doar câteva dintre
metodele şi procedeele aplicate în cadrul acestui proiect.
Activităţile derulate au fost următoarele: Marea Unire “Istoria altfel”- Vizionare de film
documentar referitor la contextul și evenimentele precursoare Marii Uniri; Familia Regală Britanică şi
Familia Regală Română- asemănări şi deosebiri; Atelier de creaţie pe tema ”Unirea, Românii au făcut-
o!” Prezentarea unor compuneri, referate, ppt-uri, care au reflectat gândurile si sentimentele elevilor în
legătura cu Marea Unire; “Şcoala noastră în an centenar- pavoazarea sălilor de clasă şi a holurilor cu

279
lucrările elevilor realizate în cadrul atelierelor de creaţie; 100 de personalităţi din România; “Produse
tradiţionale româneşti: Bunătăţi de la bunica “; Spectacol aniversar “100 de ani România: Sărbătorim
împreună” în cadrul căruia s-au prezentat cântece, dansuri populare, scenete istorice şi poezii închinate
marelui eveniment. Ca şi produse finale ale proiectului putem menţiona: Expoziţii tematice de colaje ,
desene, mărţişoare; Portofoliu cu eseuri şi referate ; mini-scenete; diplome; CD cu imagini surprinse în
timpul activităţilor derulate; expoziţie documentară realizată pe holul şcolii-„159 de ani de la Unirea
Principatelor Române” și „ Centenarul Marii Uniri 1918-2018”; album cu personalităţi din România,
Spectacol aniversar- cântece, poezii şi dansuri populare.
Resursele umane ale proiectului au fost: elevii, cadrele didactice, reprezentanţi ai administraţiei
publice locale şi a unor instituţii educative, părinţi. Ca şi resurse materiale s-au utilizat: cărţi, albume,
enciclopedii, atlase istorice, mape, hârtie şi carton colorat, carioca, videoproiector, laptop, imprimantă
,ecran proiecţie, diplome, steguleţe, costume naţionale.
Valorile promovate au fost: - spiritul civic, de echipă, comunicare, toleranţă; sentimentul de
respect faţă de înaintaşii noştri..
Evaluarea proiectului s-a realizat prin monitorizări lunare, care au avut ca scop desfăşurarea
activităţilor în termenele stabilite şi gradul de atingere a obiectivelor propuse; comunicarea și
relaționarea pe tot parcursul proiectului; redactarea raportului final; minutele activităţilor; fotografii.
Pentru buna desfăşurare a activităţilor s-a avut în vedere asigurarea unui demers atractiv, adaptat
nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru, valorificarea inteligenţelor multiple, facilitarea
socializării şi intercomunicării cu alţi copii prin intermediul unor strategii de cooperare, al concursurilor;
dezvoltarea încrederii în sine, a capacităţii de control a emoţiilor în situaţii mai deosebite, cunoaşterea
dintre elevi, înţelegerea şi acceptarea reciprocă. Prin activităţile desfăşurate elevii s-au implicat activ în
realizarea sarcinilor propuse, conștientizându-şi sarcinile de lucru, responsabilităţile din cadrul echipei;
şi-au dezvoltat capacitatea de exprimare liberă, şi expresivă prin valorificarea și stimularea potențialului
creativ; au cooperat pentru ducerea la bun sfârşit a produselor, şi-au dezvoltat competenţele de
comunicare. Pentru a evita monotonia şi a spori interesul elevilor, activităţile din cadrul proiectului au
fost diversificate şi au fost tratate atât interdisciplinar cât şi transdisciplinar. În vederea asigurării
succesului şi a obţinerii unui feed-back pozitiv elevii au fost încurajaţi în permanenţă, primind sarcini în
funcţie de posibilităţile acestora pentru a evita eşecul care ar fi atras după sine demotivarea lor.
Prin atitudinea creatoare a elevilor, îndrumaţi cu tact şi măiestrie de către cadrele didactice,
proiectul a fost încununat de succes, atingându-şi competenţele propuse.
Putem afirma astfel că, educația nonformală este o modalitate optimă de dezvoltare a
competenţelor cheie europene prin lărgirea şi completarea orizontului de cultură, însoțind cu succes
formarea educațională a elevilor.

Bibliografie:
Cebanu L., “Managementul activităţilor extraşcolare”, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Chişinău
2015;
Cristea S., Conţinuturile şi formele generale ale educaţiei”, Ed. DPH, Bucureşti, 2017;
Lazăr V., Cărăşel A.,” Psihopedagogia activităţilor extracurriculare”, Ed. Arves, Craiova, 2007;
Puşca I., “Managementul activităţilor extraşcolare”, Ed. Rovimed, Bacău, 2011
https://www.link-academy.com/din-ce-cauza-europa-insista-asupra-invatamantului-nonformal
https://www.edu.ro/educatie-non-formala-informala

280
 Preocupări curriculare centrate pe realizarea dimensiunii europene
în învățământul românesc
prof. dr. Burlacu Mihaela-Nicoleta
Școala Gimnazială Smeeni

The European dimension implies a sense of belonging to European civilization, a membership in culture,
geography, history, society, religion and myths. Education has an important role in shaping an common
identity and principles. The role of education is very important in the transmission and nurture of values
that in turn lead to behaviors, attitudes, reactions specific to European citizens.Through education, skills
are acquired in cultivating and respecting human rights, fundamental freedoms, cultivating dialogue,
respecting the culture and identity of others.

Dimensiunea europeană reprezintă „orientarea dincolo de elementele particulare naţionale ce s-

au format din punct de vedere istoric, geografic, politic în Europa şi luarea ca reper a ceea ce este comun
diverselor entităţi naţionale” 19. Dimensiunea europeană este un concept aflat la intersecţia dintre practica
activă a democraţiei, exercitarea cotidiană a pluralismului şi abordarea interculturală a diversităţii.
Pluralismul este atât o concepţie filosofică care susţine că lumea este alcătuită dintr-o mulţime de entităţi
spirituale independente, cât şi un sistem politic bazat pe mai multe organe de conducere. Democraţia nu
poate funcţiona fără garantarea drepturilor şi libertăţilor, chiar şi atunci când acestea sunt condiţionate
de mai multe forţe politico-sociale.
Când vorbim de dimensiunea europeană trebuie să vorbim despre conceptele şi valorile acesteia.
Conceptele europene ţin de adevăr, cunoaştere, raţionalitate, dreptate, autonomie,libertate,
individualitate şi individ. Acestea presupun descentralizarea, liberalizarea accesului la educaţie,
diversificarea structurilor, libertatea cadrelor didactice, formarea competenţelor prin participarea socială,
însuşirea responsabilităţilor, promovarea drepturilor şi obligaţiilor civice, dezvoltarea încrederii în
progresul uman, afirmarea identităţii naţionale, însuşirea limbii, cunoaşterea istoriei şi culturii naţionale,
valorizarea tradiţiilor, cunoaşterea culturii şi instituţiilor europene, inserţia în programele şcolare a
dimensiunii europene, învăţarea libilor străine, promovarea educaţiei interculurale. Printre valorile
europene putem enumera: descoperirea punctelor comune în paralel cu afirmarea diversităţii culturale;
deschiderea spre toate popoarele şi culturile, dar fără să se piardă propria identitate culturală; capacitatea
de a-i accepta pe ceilalţi în interesul unei bune înţelegeri; respectarea valorilor tradiţionale. Valorile ce
duc la dezvoltarea constiinţei europene sunt: cooperarea, interacţiunea , interculturalitatea,
interdisciplinaritatea, anticiparea, inovarea, participarea, capacitatea de a se implica în soluţionarea
problemelor comune, capacitata de a comunica.
Actorii principali ai oricărei politici educaţionale sunt beneficiarii serviciului educaţional (fie că
sunt copii, tineri sau adulţi). Astfel evaluarea eficacităţii şi eficienţei acestor politici nu se poate face în
sine, fără a analiza impactul asupra acestora. O politică educaţională care are ca ţintă alţi actori (de
exemplu managerii şcolari, cadrele didactice) este numai un mijloc prin care se urmăreşte facilitarea
atingerii unor scopuri legate de beneficiari. Spre deosebire de societăţile totalitare, în care binele
individual este în întregime subordonat binelui public, societăţile deschise, democratice crează spaţiul
înfăptuirii concomitente ale celor două deziderate. Totuşi, aşa cum remarcă majoritatea specialiştilor,
efectul unei decizii asupra binelui public este mult mai greu de cuantificat. Serviciul educaţional trebuie
astfel înţeles deopotrivă ca fiind în beneficiul individului şi al societăţii.
Dimensiunea europeană implică o conştiinţă a sentimentului de apartenenţă la civilizaţia
europenă, şi anume apartenenţa la cultura, geografia, istoria, societatea, religia şi la miturile europene.
Educaţia deţine un rol important în procesul de formare a unei identităţi şi conştiinţe europene. Rolul

19
Roxana Tudorică,Dimensiunea europeană a învăţământului românesc, Institutul European, Iaşi, 2004,p.26
281
educaţiei este foarte important în transmiterea şi cultivarea valorilor care determină, la rândul lor,
comportamente, atitudini, reacţii specifice unor cetăţeni europeni.
Prin educaţie se obţin deprinderi în cultivarea şi respectarea drepturilor omului, libertăţilor fundamentale,
cultivarea dialogului, respectul pentru cultura şi identitatea celorlalţi.
În educaţie, dimensiunea europeană se impune ca finalitate în curriculum-ul naţional şi se
realizează prin procesul instructiv-educativ. De câţiva ani, în România se acordă o mare importanţă
educaţiei interculturale, ca parte cuprinsă de dimensiunea europeană. Termenul de intercultural
presupune o situaţie de reciprocitate, schimb, interacţiune, interdependenţă şi solidaritate.
Interculturalitatea se obţine prin cunoaşterea valorilor, a modurilor de viaţă, a reprezentărilor, a
interacţiunilor care intervin între multiplele aspecte ale aceleiaşi culturi şi între culturi diferite. Educarea
interculturalităţii semnifică educarea diferenţei prin dezvoltarea unei inteligenţe relaţionale capabile de
a domina teama de celălalt, de diferit.
Prin educaţie se urmăresc recunoaşterea demnităţii şi personalităţii umane, cetăţeniei sociale,
drepturilor şi obligaţiilor sociale, lupta contra excluderii, înţelegerea valorilor diverse, afirmarea şi
transmiterea valorilor comune, ameliorarea componentelor lingvistice şi cunoaşterea diferitelor culturi.
Astfel, dimensiunea europeană a educaţiei poate fi definită ca finalitate prin care se urmăreşte formarea
cetăţenilor europeni cu o conştiinţă şi o identitate europeană. Ea promovează dezvoltarea spirituală,
morală şi culturală a elevilor şi pregătirea lor pentru oportunităţile, responsabilităţile şi experienţele vieţii
de adult. Conform Tratatului Uniunii, educaţia este în atribuţia statelor membre. În baza subsidiarităţii,
educaţia şi cultura rămân atribute definitorii ale statului naţional. Ideea de „dimensiune” evocă
deschiderea europeană a sistemelor educative naţionale, circumscrise jurisdicţiei statelor membre.
Introdusă în 1983 printr-o recomandare a Parlamentului European, dimensiunea europeană
desemna o finalitate adăugată politicilor naţionale în domeniul învăţământului ceea ce, practic, se traduce
prin teme şi conţinuturi europene în cadrul unor materii precum geografia şi istoria, studiul limbilor
străine şi al „acquis”-urilor, chiar prin materii aparte dedicate studiilor europene. Adiţionarea acestor
specificaţii la edificiul naţional al educaţiei nu a mai corespuns aşteptărilor, astfel încât s-a simţit nevoia
unor dezvoltări mai consistente. Începând cu 1993, în „Carta Noii Europe” (adoptată odată cu Tratatul
de la Maastricht), „dimensiunea” a căpătat un contur mai precis. Ea înseamnă: educaţia în Europa, care
pune accentul pe apartenenţa la un spaţiu cultural comun; educaţia despre Europa, care se referă la
conţinuturile şi materiile care studiază diversele aspecte ale societăţii europene; educaţia pentru Europa,
care vizează formarea identităţii şi cetăţeniei europene.
Ca finalitate educaţională, dimensiunea europeană este reflectată de: creşterea gradului de
cunoştere şi competivitate; dezvoltarea competenţelor şi deprinderilor; garantarea accesului la valorile
care măresc sentimentul de apartenentă la un spaţiu cultural şi social comun.
Analiza dimensiunii europene în contextul învătământului românesc include analiza obiectivelor
şi conţinuturilor programelor şi a manualelor şcolare. Obiectivele şi conţinuturile programelor, cât şi
manualele pun accent pe dezvoltarea gândirii critice, a capacităţii de a face distincţia dintre informaţia
primară şi interpretările acesteia, care sunt diferite, în funcţie de anumite valori, credinţe, perspective sau
interese, precum şi capacitatea de tip empatic. Studiul limbilor străine are ca obiectiv cunoaşterea şi
respectarea diversităţii lingvistice europene. Uniunea Europeană are 13 limbi oficiale, dintre care 5 sunt
studiate la nivel gimnazial şi liceal, şi mai multe la nivel universitar. „Studierea limbilor străine implică
manifestarea curiozităţii lingvistice şi culturale, precum şi o dorinţă de comunicare, fiind un mijloc
eficace de a promova înţelegerea interculturală.Studiul limbilor străine permite evidenţierea
împrumuturilor reciproce între limbi, observarea circulaţiei cuvintelor” 20. În cadrul ariei se pune accent,
prin intermediul unor activităţi precum colecţiile de obiecte culturale, realizarea unor albume tematice, a
proiectelor, portofoliilor, şi pe formarea şi dezvoltarea conştiinţei europene prin dezvoltarea unor

20
Roxana Tudorică, Dimensiunea europeană a învăţământului românesc, ed.cit ,p.62
282
reprezentări culturale şi a interesului pentru studiul limbii şi civilizaţiei cu scopul de a nu pierde
identitatea naţională.
Prin studiul literaturii se urmăreşte furnizarea unor conţinuturi specifice dimensiunii europene. În
planul competenţelor, dimensiunea europeană presupune cultivarea, formarea şi dezvoltarea creativităţii,
a capacităţii de a rezolva probleme, conflicte, de a argumenta şi a susţine propriile puncte de vedere, de
a alege, a asuma responsabilităţi, a dovedi spirit critic, a dovedi capacitatea de a dialoga, de a participa
la activităţi colective. Prin textele literare se urmăreşte transmiterea şi interiorizarea valorilor, pentru a
determina atitudini şi comportamente de responsabilizare, implicare şi participare. Transmiterea şi
interiorizarea valorilor se realizează atât prin lectura şi analiza textulor, cât şi prin exerciţii ce au ca scop
înţelegerea, înteriorizarea şi utilizarea/aplicarea lor.
Cu ajutorul manualelor care să respecte cerinţele europene, cu ajutorul unei baze materiale şi a
unor metode potrivite, profesorii bine pregătiți pot forma elevilor conştiinţă europeană şi îi pot
familiariza cu societatea europeană în care trăiesc.

Bibliografie:
Stan, Emil, Managementul clasei, Editura Aramis, București, 2006;
Stanciu, Ion, Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX, Editura Institutul European, Iași, 2006 ;
Tudorică, Roxana, Dimensiunea europeană a învăţământului românesc, Editura Institutul European,
Iaşi, 2004.

JOCUL, limbaj universal

prof. Beldeanu Mihaela-Alexandra
Şcoala Gimnazială Nr. 10 Suceava

Nu toţi suntem buni vorbitori ai unei limbi străine, nu toţi avem cunoştinţe temeinice despre alte
ţări, alte popoare, alte culturi. Ne vine tocmai de aceea foarte greu să ne imaginăm că facem parte dintr-
un grup eterogen, format din persoane de diferite naţionalităţi, de diferite vârste şi cu educaţie diferită.
Şi mai greu ne este să găsim o modalitate prin care ne putem integra în acest grup sau, mai mult, să ne
simţim bine în el.
Nu ne rămâne decât să învăţăm de la copii, de la elevii noştri care, prin joc, se integrează pe
nesimţite într-un astfel de grup şi, dacă jocul este cu adevărat atractiv, se simt excelent, depăşind barierele
lingvistice, culturale sau de orice altă natură. Tocmai de aceea, propun în rândurile ce urmează câteva
jocuri care pot fi integrate în activităţile şcolare, în activităţi desfăşurate în aer liber, în activităţi adresate
copiilor, dar şi adulţilor deopotrivă.
Aceste jocuri au ca principale obiective să dezvolte abilităţi de interacţiune socială, să
dezvolte creativitatea, să-i facă pe participanţi să dobândească încredere în capacităţile proprii.
Jocurile Telefonul şi Zip-Zap sunt jocuri prin intermediul cărora membrii grupului, care poartă
în piept ecusoane cu propriile nume, fac cunoştinţă şi se familiarizează unul cu altul. Ambele jocuri au
atât rolul de a facilita intercunoaşterea, cât şi pe cel de a-i binedispune pe jucători şi de a destinde
atmosfera. Jocul Unul împotriva tuturor are drept scop facilitarea şi întărirea colaborării între membrii
grupului, precum şi depăşirea tuturor barierelor de comunicare între membrii grupului.
Desfăşurarea jocului Telefonul :
Toţi participanţii stau în cerc cu mâinile pe genunchi. Un jucător zice: « Eu o sun pe Ana ». Ana
trebuie să-şi astupe urechile imediat. Vecinii Anei trebuie şi ei să-şi astupe urechile: cel ce stă de partea
dreaptă a Anei – urechea stângă, şi cel ce stă de partea stângă a Anei – urechea dreaptă. Dacă vecinii
încurcă urechile, Ana îi loveşte uşor pe genunchi. Dacă Ana uită să-şi pună mâinile pe urechi, jucătorii
de lângă ea o lovesc pe genunchi. Apoi Ana telefonează altcuiva.
Desfăşurarea jocului Zip-Zap:
283
 Unul dintre jucători stă în interiorul unui cerc format din ceilalţi jucători. Jucătorul din mijlocul
cercului indică pe unul dintre jucătorii din cerc şi spune “zip” sau “zap”. Când spune “zip”, jucătorul
indicat trebuie să pronunţe numele jucătorului aflat în stânga sa, la “zap” trebuind să pronunţe numele
jucătorului aflat în dreapta sa. Totul se petrece foarte repede. Dacă jucătorul indicat greşeşte (pronunţă
un alt nume decât cel corect), atunci se schimbă rolurile, cel care a greşit se duce în mijlocul cercului.
Când jucătorul din mijlocul cercului strigă “zip-zap”, toţi jucătorii de pe cerc trebuie să-şi schimbe locul.
Jucătorul din mijloc poate atunci să ia locul unuia dintre ei, astfel încât altcineva dintre ceilalţi jucători
vine să stea în mijloc. Cu cât se joacă mai repede, cu atât este mai atractiv.
Desfăşurarea jocului Unul împotriva tuturor:
Liderii provoacă participanţii să îndeplinească un şir de sarcini, timp de o oră şi jumătate.
Dacă grupul reuşeşte să execute toate aceste sarcini în intervalul de timp dat, conducătorii jocului trebuie
să realizeze o contra-prestaţie (fie să execute o pedeapsă dată de către participanţi, fie să le ofere o răsplată
anterior stabilită). Dacă grupul nu reuşeşte să îndeplinească absolut toate sarcinile până la expirarea
timpului, atunci jucătorii vor primi o pedeapsă. Sarcinile sunt gândite în aşa fel încât realizarea lor să fie
posibilă, dar la limită şi doar în condiţiile unei colaborări eficiente în cadrul grupului.
Liderii afişează lista sarcinilor ce trebuie îndeplinite, pun la dispoziţia jucătorilor materialele
necesare şi dau semnalul de start al jocului. Participanţii se organizează singuri, stabilesc exact ce sarcini
îndeplineşte fiecare şi încearcă să conlucreze cât mai bine pentru ca totul să fie bine efectuat, ţinând cont
de faptul că sunt sarcini ce necesită participarea simultană a tuturor jucătorilor (lipsa unuia singur ducând
la nerealizarea sarcinii), sunt sarcini ce se realizează pe toată durata jocului (abia la finalul timpului dat
putând fi considerate îndeplinite) şi sunt sarcini ce pot fi îndeplinite individual sau în grupuri mici. Liderii
controlează executarea sarcinilor şi le marchează pe cele îndeplinite.
Exemple de sarcini sunt cele enumerate mai jos, însă ele pot fi modificate şi adaptate în funcţie
de trăsăturile fiecărui grup în parte şi, bineînţeles, de scopul pe care şi-l fixează liderul sau organizatorul
activităţii.
1. Desenaţi 5 animale diferite.
2. Beţi 15 litri de apă.
3. Găsiţi 10 pietre şi pictaţi-le.
4. O persoană să se îmbrace cu 25 de obiecte de îmbrăcăminte şi să le poarte timp de 5 minute.
5. Cineva trebuie să cânte tot timpul: nu are voie să se oprească.
6. Construiţi o piramidă umană din 10 oameni, care sa atingă pământul cu 6 picioare, 4 mâini şi
un cap
7. Confecţionaţi din frunze şi iarbă o curea, un inel, o brăţară.
8. Realizaţi un peisaj folosind elemente naturale: iarbă, lemn, etc..
9. Două persoane să stea legate una de cealaltă la nivelul unui picior, pe tot parcursul jocului.
10. Toţi participanţii să danseze un dans împreună.
11. Împletiţi 50 de codiţe în părul cuiva.
12. Mimaţi şi ghiciţi 5 cuvinte date.
13. Umflaţi 10 baloane până se sparg.
14. Adunaţi 2 saci de gunoi.
15. Pictaţi braţele şi faţa cuiva.
16. Toţi participanţii să poarte o haină pe dos, pe tot parcursul jocului.
17. Cineva să strige din 5 in 5 minute “Cucurigu “ pe tot parcursul jocului.
18. 3 participanţi să stea simultan, timp de 1 minut, cu spatele lipit de perete şi genunchii la 90
grade.

284
 Educație europeană în Tabăra Internațională Ighiu, garanție a unei
dezvoltări optime a fiecarui copil – microcercetare
prof. înv. primar Babii Daniela
Școala Gimnazială Nr.10, Suceava

Minunea care se petrece în sufletul tuturor elevilor care merg în tabăra HAPPY FACES, IGHIU,
din județul Alba m-a inspirat să pornesc într-o cercetare atentă a detaliilor ce schimbă atitudini,
comportamente și-i leagă puternic emoțional pe elevii noștri care trăiesc aventura Ighiu. Premiza pe care
prezenta cercetare o lansează este că neo-educația europeană , în aer liber, stând mereu în picioare,
alergând, construind, jucând jocuri extrem de dificile care mențin mereu treze dorința de a reuși și
concentrarea este cheia care deschide larg coordonatele dezvoltării fiecărui copil. Dacă adăugăm că
tabăra oferă în același timp contact cu civilizațiile tuturor țărilor europene prin profesorii de limba
engleză voluntari din vestul și estul bătrânului continent care predau cunoștințe de limbă străină elevilor,
tabloul interacțiunilor copilului este încă, totuși, incomplet. De ce? Observația pe care țin să o fac este
rodul a patru ani de prospectare a stilului de viață și educație care respiră în tabără încă de la porțile ei:
fiecare elev este acoperit, învelit, mângâiat de valorile adânc umane de cum intră în tabără. Cel mai ușor
în cercetare am pornit realizând tabele. Unul dintre ele a fost făcut prima dată când am condus 10 copii
în tabără. Arăta așa și vi-l redau exact.

Activitate outdoor Valoare umană pe care se Rezultate obținute

1. exerciții de înviorare dimineața,
alergarea de dimineață;
2. orice activitate sportivă,
lingvistică, de dezvoltare
kinestezică se încheie cu
străngeri de mână, îmbrâțișări
date unui nr. dat de copii, cu un
refren fix pe o melodie foarte
cunoscută, cu versuri
motivaționale ce descriu
activitățile taberei;
3. concursurile sunt afară, în aer
liber și sunt extrem de dificile.
Totul este organizat în centre în
care li se testează absolut toate
abilitățile;
4. activitățile pun accent pe
calitatea timpului împreună, nu
pe laude sau cadouri pentru
învingători. Tabăra nu acordă
axează activitatea
perseverența și umorul mai mulți elevi care iubesc
mișcarea de dimineață și o fac cu
plăcere;
simpatia și empatia toți elevii,150, se cunosc între ei,
își știu numele, interacționează ca
un tot unitar,legați de rezultatele
activităților pe echipe și de unele
refrene care câteodată sunt doar o
înșiruire de onomatopee din
diverse limbi, dar care sunt tradiție
în tabără; în excursiile organizate
în județele învecinate,refrenul
unește suflete: unii copii le vor
cânta mult timp după perioada
taberei și vor merge în tabără din
nou legați sufletește de refrenele
care-i alină;
concentrare maximă, atenție, implicare trup și suflet a copilului.
implicare, rezistență la Mihai, clasa a5 a, a petrecut 2 ore
frustrare, balansul între până a reușit să înțeleagă
reușită și greșeală; algoritmul unui joc. Până la urmă a
reușit.
modestie, păstrarea unui schimbarea atitudinii de învingător
entuziasm temperat de calm individual pe una de învingător
și concentrare, bucurie colectiv;
285
 medalii, diplome sau laude manifestată decent prin
excesive ci se face trecerea la o atingerea palmelor;
altă activitate cu mulțumirea
lucrului bine făcut. Trainerii, am
descoperit ieri, sunt antrenați să
acționeze așa de leader-ul lor,
profesor de culoare de înaltă
ținută morală.
5. jocurile în aer liber sunt pretext dialog onest,ajutor în în tabără nu există conflicte, elevii
de învățare a limbii engleze; pronunție, întrajutorarea sunt mereu într-o activitate,
reciprocă în înțelegerea monitorizați de un voluntar care
mesajelor, eleganța răspunde de un anumit grup
exprimării și a
comportamentului
6. in excursiile în județele respect, bunăcuviință, bună
elevii se poartă decent, repetând în
învecinate elevii respectă creștere engleză reguli simple de
aceleași reguli ca în tabără; comportare. Trainerii voluntari
repetă regulile amestecând cuvinte
românești cu cele din engleză: Eat
your legume! Hazul e cu rost:
educă vesel.
7 . se mănâncă elegant, pe o cumpătare, decență, calm, atitudini alimentare schimbate,
terasă acoperită, întâlnirile de liniște eleganță alimentară, atitudine
dimineață și seară se fac pe o corectă în timpul mesei și în timpul
altă terasă uriașă, tot în aer liber; întâlnirilor prin menținerea
aceluiași dialog profund de
educare.

Cercetarea mea a constat atunci în a nota câteva strategii de educare pe care, subtil, parcă pe
neștiute, le-am aplicat și generației actuale de elevi care au răspuns pozitiv la aceste intervenții pentru că
au fost în tabără cu mine în ultimii doi ani. Ca și coordonator de tabără, am condus inițial 10 elevi, apoi
60 de elevi timp de 3 ani și anul acesta vom merge în aceeași tabără cu 62 de elevi, cu profesori cu tot
vom fi 70 de persoane. Rezultatele cercetării mele pe baza altor tabele pe care le-am făcut de-a lungul
celor patru ani și le voi mai face și în viitorii ani duc și conduc la aceleași concluzii pe care le voi nota la
fel ca in tabără, acum doi ani, cu linioară:
- elevii trebuie să învețe afară în aer liber cât mai mult ca și elevii din întreaga Europă;
- copiii noștri au nevoie de valori de respectat, de repetat ca și denumire, de urmat și de o axă clară
a valorilor general umane, explicată în engleză, în tabără, pe un flipchart
- e nevoie în dezvoltarea lor de refrene motivaționale pe înțelesul lor pe care să le memoreze și
care să le fie călăuză în viață, mai ales cele legate de toleranță fată de felul de a fi al fiecăruia;
- ca să fie motivați, trebuie să li se programeze din timp vacanțele;
- copiii au nevoie de timp petrecut fără cutumele familiei, au nevoie să-i educe un clan, chiar unul
european format din voluntarii dintr-o tabără;
- copiii noștri sunt minunați, ușor educabili, cei mai cuminți coconi bucovineni, cum spun gazdele
ardelene, și merită să fie crescuți intr-o manieră care adoptă bunul simț ca stil de viață și ca o
carte de vizită europeană;
Aș putea scrie pagini întregi despre atmosfera IGHIU și cum mă simt eu, ca profesor acolo, unde
am senzația că sunt mereu la cursuri de formare în Europa. Instruirea cadrelor didactice care însoțesc
286
elevii se realizează extrem de fin. Schemele de proiectare ale activității sunt lăsate la vedere în toată
tabăra, profesorii români sunt invitați să asiste la programul zilnic al taberei și astfel învață indirect jocuri,
refrene motivaționale, respiră atmosfera de profundă implicare și voluntariat, dansează sincron împreună
cu cei 150 de elevi ai seriei, mănâncă la un loc cu elevii și li se acordă asistență și explicații legate de
demersul educativ al fiecărei ore. Multe din discuții se derulează pe sedimentarea unei valori, cea mai
importantă fiind modestia. Cele mai interesante momente sunt discuțiile personale cu profesorii din
Muntenegru, Polonia, Rusia, Cehia sau Croația despre sistemul educativ al fiecărei țări, despre obiceiuri
și tradiții, despre istoria europeană comună. Orice informație este transmisă și elevilor în jurul focului de
tabără, în autocar pe drumul spre obiective turistice din zonă, oriunde, oricând. Tabăra Ighiu este astfel
un loc extrem de iubit de elevi și profesori deopotrivă și în fiecare an ne așteaptă cu noi și noi modele
europene de intervenție educațională.

Parteneriatul grădiniță- comunitate,

modalitate de eficientizare a procesului instructiv educativ
prof. înv. preșcolar Atănăsoaie Ana-Maria
G.P.N. Căsuța poveștilor Vatra Dornei

„Fiecare copil pe care îl educăm este un cetăţean pe care îl câştigăm.“ Victor Hugo

Education in the kindergarten is an unitar action that cannot be separated from the other educational
influences towardsw the kids. For this reason, a strong link between the education offered in the
kindergarten, in the family and the social environment has to be visible in the child’s life.
The partnership between kindergarten and community deals with building positive relations between the
involved factors, with joint values’ systems, and this will have a clear benefit in children’s life.

Termenul de „partener” a apărut recent în limba română, iar termenul „partener” provine din
limba franceză: „partenaire” şi denumeşte persoana care face parte dintr-un parteneriat considerată în
raport cu ceilalţi asociat, coechipier. Cuvântul „parteneriat” provine tot din limba franceză şi înseamnă
asocierea unor parteneri în vederea rezolvării unor probleme sociale sau economice. Acest termen este
frecvent utilizat pe toate planurile, economic, social şi politic. Astfel, parteneriatul reprezintă procesul
de colaborare dintre două sau mai multe părţi care acţionează împreună pentru realizarea unor interese
sau scopuri comune.(Împreună pentru copii: grădiniţa şi comunitatea, pag. 111).
Pentru aputea fi derulate unele parteneriate necesită finanțare. În cadrul acestora un partener
aduce o idee, iar celălalt o finanţează: grădiniţa organizează cursuri de vară în parteneriat cu Mc
Donald’s. Activităţile şi concursurile le organizează instituţia de învăţământ, iar premiile le oferă celălalt
partener. Tot la acest tip de parteneriate se înscriu şi cele cu finanţare din partea Comisiei Europene
obţinute prin intermediul Agenţiei Nationale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei si
Formarii Profesionale (ANPCDEFP). În cadrul Erasmus + pot fi susținute prin intermediul Agențiilor
Naționale trei tipuri de proiecte: mobilitate, parteneriat strategic și dialog structurat pentru tineret. Alte
parteneriate nu necesită un efort finanaciar ci doar disponibilitatea partenerilor de a depune efort în
realizarea unor obiective comune, resursele de timp sunt reduse, iar rezultatele sunt imediate: „Colind de
Crăciun” organizat de copii şi cadre didactice în cadrul bisericii cu participarea părinţilor, a preotului şi
a unor membri ai comunităţii.
O altă clasificare a parteneriatelor o regăsim în „1001 idei pentru o educaţie timpurie de calitate”
şi are în vedere atingerea scopului şi a obiectivelor urmărite:
• parteneriate încheiate cu familia sau comunitatea pentru a moderniza sălile de grupă şi baza
didactico- materială;
287
 • parteneriate încheiate cu instituţii de învăţământ din țară sau străinătate, ONG-uri, organizaţii
internaţionale pentru cunoaşterea reciprocă a culturii, tradițiilor, obiceiurilor şi o mai buna
relaţionare;
• parteneriate încheiate cu asistenţi sociali, instituţii sau ONG-uri pentru atenuarea problemelor
copiilor cu nevoi speciale;
• parteneriate cu instituţii de perfecţionare care vizează formarea continuă a cadrelor didactice;
• parteneriate de imagine încheiate cu familia, mass-media cu scopul popularizării experienţelor
pozitive.
Părinţii sunt cei dintâi dascăli ai copilului, apoi de educarea şi formarea lor se ocupă profesioniştii
din grădiniţe şi şcoli respectând metodologia şi curriculumul specific vârstei lor. Dar educaţia copiilor,
membrii cei mai tineri ai unei comunităţi, este în responsabilitatea întregii comunităţi.
Comunitatea de oameni care trăiesc şi învaţă împreună constituie contextul primordial în care se
desfăşoară educaţia şi are la bază următoarele caracteristici:
o Ca fiinţe sociale, oamenii au, din cele mai vechi timpuri, tendinţa firească de a se organiza în
comunităţi guvernate de o serie de norme formale şi informale care asigură funcţionarea şi
progresul comunităţii.
o În cadrul comunităţii, în diversele domenii de manifestare, fiecare persoană are drepturi şi
responsabilităţi. Astfel, asigurarea accesului egal la educaţie este dreptul fiecărui membru al
comunităţii, dar şi responsabilitatea întregii comunităţi. Sistemul de educaţie devine astfel parte
integrantă în viaţa comunităţii, cu toate cerinţele ce decurg pentru buna lui funcţionare.
o O comunitate în care educaţia reprezintă o prioritate este o comunitate care acţionează conştient
în folosul tuturor membrilor săi. Trebuie menţionat că, pe termen lung, investiţia în educaţie
este foarte valoroasă pentru societate.
o În cadrul unei comunităţi, grădiniţa şi şcoala sunt instituţii care asigură educaţia copiilor, dar în
acelaşi timp sprijină preocuparea şi nevoia adulţilor pentru formare şi perfecţionare continuă,
pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Atunci când părinţii, copiii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră parteneri în educaţie, se
creează o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Grădiniţa reprezintă un sprijin pentru
comunitate şi nu doar un loc în care copiii îşi însuşesc cunoştinţe. Din acest motiv, parteneriatele trebuie
văzute ca o componentă esenţială şi necesară în organizarea grădiniţei şi a grupei de preşcolari. Atunci
când membrii comunităţii sunt implicaţi în activităţi ale grădiniţei precum concertele, serbările,
spectacolele desfăşurate de copii atât în grădiniţă, cât şi în afara ei, sau atunci când copiii participă la
activităţi de ecologizare a împrejurimilor sau fac vizite pentru a cunoaşte specificul local, toţi cei
implicaţi trăiesc experienţe valoroase de învăţare în situaţii noi.
În cadrul parteneriatelor încheiate între instituţii din ţări diferite se pot desfășura: schimburi de
experienţă, vizite de documentare cu scopul colectării unor informaţii privind modalitatea de lucru şi
sistemul de educaţie al ţărilor partenere, participarea la lecţii deschise cu dezbatere ulterioară, se pot iniția
proiecte educaţionale comune pentru cunoaşterea valorilor culturale, sociale, istorice, tradiţii şi obiceiuri.
De asemenea, se pot organiza sesiuni de comunicări, simpozioane, conferinţe, concursuri, discuţii și
dezbateri privind politici educaţionale.
La procesul instructiv educativ participă toţi factorii interesaţi, astfel grădiniţa, familia şi
comunitatea conlucrează în beneficiul preşcolarului. Parteneriatul educaţional este o necesitate pentru o
educaţie incluzivă, astfel este necesară unirea tuturor factorilor educaţionali pentru a satisface nevoile
educative ale copiilor. Copilul creşte şi se dezvoltă într-un spaţiu comunitar variat şi necunoscut pentru
el, astfel fiecare instituţie din comunitate poate influenţa într-o anumită măsură formarea şi educarea
copilului prin modalităţi indirecte, dar şi directe, cum ar fi cooperare, colaborare şi sprijin.
Parteneriatele inițiate de grădiniţe contribuie la
• formarea unei reţele de sprijin comunitar, complementar grădiniţei, cu scopul atingerii unor obiective;

288
• cunoaşterea valorilor şi a culturii mediului comunitar;
• implicarea membrilor comunităţii în luarea unor decizii pentru dezvoltarea grădiniţei;
• îmbunătăţirea suportului material şi cultural copiilor din grădiniţă;
•participarea membrilor comunităţii la momente festive sau la evenimente importante ale grădiniţei;
•implicarea copiilor din grădiniţă la unele manifestări festive organizate de comunitate;
• stimularea dorinţei copilului de a deveni un bun şcolar.
Gradul de activism şi de interes al cetăţenilor este diferit: unii sunt foarte activi, alţii, din contră,
sunt mai puţin activi. Există şi o categorie de persoane care doresc să participe, însă nu au resursele şi
capacităţile necesare pentru a acţiona în mod eficient. Parteneriatul oferă posibilitate unui schimb de
resurse. Acest proces contribuie la dinamizarea vieţii comunitare şi influenţează gradul de participare a
cetăţenilor la viaţa comunităţii. Mai mult, parteneriatul îi stimulează şi pe cei care sunt mai puţin
interesaţi, arătându-le că există o alternativă la pasivitate şi la indiferenţă. Parteneriatul reprezintă şi un
factor motivant: unii sunt încântaţi că ideile lor sunt apreciate şi aplicate, în timp ce alţii sunt încântaţi că
pot fi utili comunităţii din care fac parte. Astfel, parteneriatul stimulează participarea activă şi
responsabilă la viaţa comunităţii.
Reuşita unui parteneriat nu depinde numai de activitatea coordonatorului ci de implicarea activă
a tuturor participanţilor. Astfel, acţiunile şi obiectivele trebuie bine cunoscute, responsabilităţile trebuie
împărţite şi adaptate capacităţii fiecărui partener de a le soluţiona, iar atmosfera de lucru să fie plăcută.
Copiii, principalii beneficiari ai parteneriatelor, vor acumula noi cunoştinţe într-un mod plăcut, se vor
implica activ în procesul instructiv educativ, vor fi mai responsabili şi vor fi capabili să pună în practică
acele cunoştinţe dobândite anterior.

Bibliografie:
Agabrian, M., Millea, V. (2005), Parteneriate şcoală- familie- comunitate Studiu de caz, Editura
Institutul European, Iaşi;
Chiş, V., Albulescu, I., Catalano, H. (2013), Dimensiuni ale educaţiei şi formării în şcoala
contemporană, Editura Eikon, Cluj Napoca;
Velea, L.,Toderaş, N., Ionescu, M. (2006), Parteneriatul elevilor în şcoală şi în comunitate, Ghid pentru
profesori şi elevi TEHNE Centrul pentru Inovare şi dezvoltare în educaţie, Editura Agata, Botoşani.

Calitatea educației în învățământul preșcolar

prof. înv. preșcolar Aștefănoie Cristina
Școala Gimnazială Neagra Șarului, G.P.N. Neagra Șarului

The quality of education can be viewed as a set of characteristics of a study program and its provider,
that fulfills the expectations of the beneficiaries as well as the quality standards. Beneficiaries and
customers of quality education (preschoolers, parents, the society) it would be desirable to be constantly
consulted about their satisfaction with the educational services they benefit from.
The quality of education involves an interdisciplinary approach of instruction, the use of modern
techniques and pull partnerships.

Copiii sunt niște ființe nobile, care fac o muncă nobilă. Ei se formează luând contact cu adulții,
mediul și societatea. Adulții ar trebui să facă o muncă continuă de descoperire a copilului prin înțelegerea
profundă a ființei umane și prin sensibilitatea aparte față de copil, acest univers prea puțin explorat,
adesea greu de pătruns cu mintea de adult. Este nevoie să luăm în serios activitatea copilului, să încercăm
să o înțelegem și să o încurajăm. Un copil iubit, înțeles și implicat în viața din jurul lui este un copil
fericit.
289
 Obiectivul programelor de dezvoltare timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihică,
emoţională şi socială a copiilor şi, pe termen lung, de a promova supravieţuirea copilului. Focalizarea pe
educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece aceasta este perioada când copiii se
dezvoltă rapid şi, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil şi mai
costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu.
Educaţia timpurie reprezintă totalitatea experienţelor individuale şi sociale existente sau
organizate, de care beneficiază copilul în primii ani de viaţă. Ele au rolul de a proteja, creşte şi dezvolta
fiinţa umană prin înzestrarea cu capacităţi şi achiziţii fizice, psihice, culturale specifice care să-i ofere
identitate şi demnitate proprie. Educaţia timpurie asigură fundamentele dezvoltării fizice şi psihice
sănătoase şi ale dezvoltării sociale. Ceea ce învaţă copiii în primii ani de viaţă reprezintă mai mult de
jumătate decât vor învăţa tot restul vieţii.
Educaţia timpurie se realizează ca educaţie informală în familie, în relaţii de vecinătate şi în relaţii
comunitare, prin mass-media – ca educaţie formală în creşe, grădiniţe şi alte instituţii de ocrotire şi
educaţie; şi sub forma educaţiei nonformale în cluburi sportive, cluburi ale copiilor şi elevilor, biblioteci,
muzee etc.
Această educaţie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, asigură intrarea copilului
în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacităţii de a învăţa.
Învăţarea timpurie favorizează oportunităţile de învăţare de mai târziu. Deprinderile şi cunoştinţele
dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficienţele de cunoştinţe şi deprinderi
produc în timp deficienţe mai mari, oportunităţi de învăţare ratate sau slab valorificate.
În România, de regulă, se vorbeşte despre educaţie timpurie odată cu intrarea copilului în
grădiniţă. În acelaşi context, se consideră că grădiniţa asigură mediul care garantează siguranţa şi
sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, implică atât
familia cât şi comunitatea în procesul de învăţare.
Pentru că vârsta timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea personalităţii
copilului, şi perioada de la naştere până la intrarea în şcoală cere stimulare, în dezvoltarea optimă a
copilului este necesar parteneriatul educaţional încheiat între grădiniţă, respectiv şcoală şi familie,
comunitate ori instituţii care au rol în creşterea, îngrijirea şi educarea copilului.
Calitatea şi asigurarea educației nu se întâmplǎ, nu este opţionalǎ, ci este o cerinţǎ imperativǎ a
timpului pe care îl trǎim din cel puţin patru motive: moral (elevii sunt cei cǎrora trebuie sǎ li se asigure
o educaţie care sǎ fie ,,cea mai bunǎ”, contextual (şcolile sunt într-o interacţiune dinamicǎ şi continuǎ cu
societatea şi comunitatea cǎrora le aparţin . Contextul în care acestea îşi desfǎşoarǎ activitatea este într-
o continuǎ luptǎ pentru calitate, ceea ce impune pentru toate instituţiile o creştere a interesului pentru
calitate.), supravieţuirea (societatea de azi este una concurenţialǎ), responsabilitatea (şcolile sunt supuse
în mod constant aprecierii şi evaluǎrii celor pe care îi serveşte: elevi, pǎrinţi, comunitate, societate. Şcoala
este un bun al comunitǎţii şi va trebui sǎ dea socotealǎ pentru ceea ce face, motiv care impune existenţa
unor strategii interne de asigurare şi menţinere a calitǎţii).
Problema asigurǎrii şi menţinerii calitǎţii serviciilor educaţionale este una deosebit de importantǎ
cu un impact imediat, dar şi pe termen lung asupra beneficiarilor direcţi ai acestora-elevii, cât şi asupra
beneficiarilor indirecţi- comunitatea, societatea etc.
Şcoala româneascǎ trebuie sǎ iasǎ din normele stricte ale ideii de transfer de cunoştinte cǎtre
elevi, idée care încǎ mai stǎ ca temei de bazǎ a tot ceea ce şcoala face sau trebuie sǎ facǎ. Şcoala sǎ fie
locul unde elevii primesc informaţii, dar accentul sǎ nu cadǎ pe dimensiunea informativǎ, ci din ce în ce
mai mult pe formare, integrare, relaţionare.
Valorile instituţionale şi viziunea sunt importante deoarece ele dau direcţie şi sens instituţiei,
asigurǎ consecvenţa în acţiune, motiveazǎ şi promoveazǎ angajaţii, pun bazele culturii şcolii. Iată destule
motive pentru a acorda o mai mare atenţie activitǎţii didactice în vederea obţinerii unui învǎţǎmânt de
calitate. Conceptul de calitate a fost asociat cu un anume nivel sau grad de excelenţǎ , valoare sau merit,

290
deci cu valorile explicite şi implicite ale culturii unei comunitǎţi sau unei naţiuni. Un concept propriu al
calitǎţii ar trebui sǎ se fundamenteze pe : cultura, tradiţiіle şi valorile naţionale, cultura şi valorile pe care
dorim sǎ le promovǎm prin politicile şi strategiile dezvoltǎrii sociale şi economice durabile.
Calitatea educaţiei poate fi privitǎ ca un ansamblu de caracteristici ale unui program de studiu şi
ale furnizorului acestuia prin care sunt îndeplinite aşteptǎrile beneficiarilor, precum şi standardele de
calitate . Beneficiarii şi clienţii educaţiei de calitate (preşcolarii, pǎrinţii, societatea) ar fi de dorit sǎ fie
consultaţi permanent în ceea ce priveşte satisfacţia lor faţǎ de serviciile educaţionale de care beneficiazǎ.
Calitatea în educaţie este asiguratǎ prin urmǎtoarele procese: planificarea şi realizarea efectivǎ a
rezultatelor aşteptate ale învǎţǎrii, monitorizarea rezultatelor, evaluarea internǎ a rezultatelor, evaluarea
externǎ a rezultatelor şi prin îmbunǎtǎţirea continuǎ a rezultatelor în educaţie.
Calitatea este dependentǎ de valorile sociale în care funcţioneazǎ sistemul respectiv de educaţie.
Calitatea se realizeazǎ pe un anume subiect, pentru un anume beneficiar, dupǎ anumite interese. Valorile
calitǎţii în educaţie: democraţia, umanismul, echitatea, autonomia intelectualǎ şi moralǎ, calitatea
relaţiilor interpersonale, comunicarea, îmbogǎţirea comunitǎţii, inserţia optimǎ socialǎ şi profesionalǎ,
educarea individului ca membru critic şi responsabil al grupului. Forţa de muncǎ sǎ fie competitivǎ, cu
noi competenţe în soluţionarea problemelor şi cu abilitǎţi cognitive. Incǎ persistǎ discrepanţe între
nivelul de pregǎtire al elevilor din şcolile rurale şi cei din şcolile urbane, între elevii majoritari şi cei
aparţinând grupurilor minoritare defavorizate.
Aceste diferenţe privind performanţa pot fi puse şi pe seama unor distribuţii inechitabile şi
ineficiente a resurselor ceea ce duce la o mare variaţie în ceea ce priveşte calitatea educaţiei oferite.
Imbunǎtǎţirea managementului resurselor umane în învǎtǎmânt printr-o planificare strategicǎ şi oferirea
de stimulente pentru performanţǎ poate contribui semnificativ la îmbunǎtǎţirea rezultatelor în educaţie.
Sunt necesare eforturi suplimentare ale tuturor actorilor implicaţi în proces pentru a spori calitatea,
accesibilitatea, relevanţa, eficienţa, echitatea educaţiei.
Sensul educaţiei este dat şi de comunicare , aşa cum menţionam mai sus. Calitatea educaţiei este
datǎ de calitatea actului de comunicare. Existǎ o multitudine de factori care pot constitui bariere de
comunicare. Toate aceste bariere trebuie depǎşite printr-o educatie a comunicǎrii care presupune:
favorizarea autocunoaşterii prin resursele de comunicare, familiarizarea cu toate formele procesului de
comunicare, descoperirea resurselor de comunicare ale celorlalţi, activarea aptitudinilor de comunicare,
descoperirea disponibilitǎţilor personale latente, folosirea optimǎ a multiplelor canale de emitere şi
receptare didacticǎ, valorizarea comunicǎrii integrale.
Trebuie înlocuitǎ gramatica scolasticǎ, învǎţatǎ mecanic, cu o gramaticǎ a comunicǎrii în care sǎ
fie pus accentul pe context, pe rolul elementelor nonverbale, pe organizarea complexǎ a comunicǎrii. In
acest sens se impune o altǎ cerinţǎ: pregǎtirea viitorilor formatori, perfecţionarea actualilor educatori
într-un cadru specializat, într-un laborator de comunicare educaţionalǎ.
În vederea realizǎrii eficiente a comunicǎrii pentru educaţie şi a educaţiei prin comunicare , sunt
necesare unele sugestii care pot avea rol orientativ:
- schimbarea mentalitǎţii privind procesul educativ, de la obiective şi conţinuturi pânǎ la organizare
şi evaluare;
- trecerea de la caracterul dominant instructiv la educaţia propriu-zisǎ, de la infomativ la formativ;
- necesitatea unei reforme reale a învǎţǎmântului, la toate nivelurile;
- abordarea interdisciplinarǎ a instrucţiei şi educaţiei;
- introducerea unor discipline noi, axate pe ideea de comunicare şi educaţie alǎturi de discipline
clasice;
- conceperea unor noi modalitǎţi de evaluare, în conformitate cu cerinţele şi exigenţele omului
modern;
- utilizarea, în continuare, în procesul instructiv-educativ de mijloace tehnice moderne, specifice
erei electronice;

291
 - structurarea şi derularea modelǎrii educaţionale pe modalitaţi întrunite şi coordonate
Cum asigurǎ calitatea ,,actorii” implicaţi la nivelul şcolii?
Cadrele didactice prin:
- activitate didacticǎ în conformitate cu documentele normative şi bazate pe o metodologie centratǎ
pe elev; formare continuǎ; adecvarea întregii activitǎţi la nevoile elevilor şi ale comunitǎţii; evaluare şi
autoevaluare permanentǎ
Conducerea şcolii:
- prin asigurarea resurselor, a bazei logistice şi a condiţiilor pentru o educaţie de calitate; realizarea
comunicǎrii interne şi externe la nivelul grădiniţei; conducerea proceselor de dezvoltare instituţionalǎ
Pǎrinţii:
comunicare permanentǎ cu copilul şi cu cadrele didactice;
implicare în viaţa grădiniţei şi rǎspuns prompt la solicitǎrile acesteia
Centrarea managementului calitǎţii pe valoarea adǎugatǎ şi pe progres ,,Evaluarea calitǎţii
educaţiei se face pe baza valorii adǎugate, adicǎ în funcţie de ceea ce are şcoala, educaţia adaugǎ la
,,zestrea” de cunoaştere, deprinderi, atitudini, competente generale existente deja la nivelul indivizilor,
grupurilor şi comunitǎţilor.” (Simona Josan, 2005, pag.9)
Grădiniţele sunt foarte diferite în ceea ce priveşte premisele şi resursele puse în joc. Ca urmare,
la eforturi egale, rezultatele obţinute vor fi foarte diferite.
Pentru a putea mǎsura valoarea adǎugatǎ este necesarǎ o estimare corectǎ a condiţiilor de intrare,
exprimatǎ în factori de risc (de exemplu procentul familiilor care primesc diferite forme de ajutor social,
procentul familiilor în care cel puţin un pǎrinte e şomer, procentul familiilor monoparentale, nivelul
studiilor pǎrinţilor preşcolarilor, etc.)
Transdisciplinaritatea- gradul cel mai elevat de integrare a curriculum-ului
,,Activitǎţile transdisciplinare sunt activitǎţi care abordeazǎ o temǎ generalǎ din perspectiva mai
multor arii curriculare, construind o imagine cât mai completǎ a temei respective. Este tipul de activitate
unde cunoştinţele şi capacitǎţile sunt transferate de la o arie curricularǎ la alta. Prin intermediul acestor
activitǎţi se urmǎreşte atingerea obiectivelor tuturor ariilor curriculare într-un context integrat. Termenul
poate fi asociat cu cel de activitate tematicǎ.”
Copiii au continuat sa lucreze timp de cîteva zile la o anumitǎ temǎ dezvoltându-şi capacitǎţi
diferite prin abordarea acesteia din perspectiva mai multor domenii de cunoaştere.
Caracteristici ale activitǎţilor transdisciplinare şi argumente pentru integrarea lor în programul
activitǎţilor zilnice:
- Traverseazǎ barierele disciplinelor, aducând aspecte ale curriculumului în asociaţii semnificative,
concentrate pe arii tematice mai largi;
- Crearea unui mediu cu o largǎ varietate de stimuli şi condiţii face învǎţarea interesantǎ,
stimulativǎ, semnificativǎ şi o consolideazǎ;
- Participarea preşcolarilor se realizeazǎ pe tot parcursul activitǎţilor desfǎşurate, fundamentate pe
principiul învǎţǎrii prin acţiune practicǎ, cu finalitate realǎ
- Accentul cade pe activitatea de grup Valoarea pedagogicǎ a temelor transdisciplinare:
- Oferǎ preşcolarilor posibilitatea de a se exprima pe ei înşişi;
- Situeazǎ preşcolarul în centrul acţiunii, rezervându-i un loc activ şi principal;
- Oferǎ copilului posibilitatea de a se manifesta plenar în domeniile în care capacitǎţile sale sunt
cele mai evidente;
- Cultivǎ cooperarea şi nu competiţia;
Activitǎţile transdisciplinare au valoare diagnosticǎ, fiind un bun prilej de testare şi de verificare a
capacitǎţilor intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale copiilor etc.
Parteneriatele implementează un sistem de educaţie timpurie, un proces complex şi îndelungat care
cere o colaborare strânsă şi continuă şi o comunicare între Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi

292
alte instituţii (incluzând familia, care este o instituţie) în vederea asigurării coordonării tuturor măsurilor
privind drepturile, protecţia şi dezvoltarea viitoare a copilului.
În cadrul acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conţinuturi: transmiterea unor informaţii
despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu, educarea unor comportamente şi
conduite civilizate, îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din diferite domenii, cultivarea unor
atitudini de investigare, cercetare etc .
Imbunǎtǎţirea calitǎţii educaţiei presupune evaluare, analizǎ şi acţiune corectivǎ continuǎ din partea
organizaţiei furnizoare de educaţie, bazatǎ pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri,
precum şi pe alegerea şi aplicarea celor mai relevante standarde de referinţǎ.

Simbolul, mod de comprehensiunea mentalului românesc și european

prof. Andronachi Luminița-Mihaela
Școala Gimnazială Nr. 10 Suceava

For the religious man the only real space is sacred. The profane man preserves involuntarily certain
principles that spring from the sacred. The symbol, the myth, the image are the substance of spiritual
life. Desecralizing modern man and altering the content of spiritual life, but he did not crush his
imagination matrices. The life of the modern man of the mystery, of the disused symbols, binds all
Europeans through Christianity, by some traditions, by the almost common mentality, having the merit
of purifying and saving the religious, mythological heritage.

Pentru omul religios singurul spaţiu real este cel sacru. Omul profan păstrează involuntar anumite
principii care izvorăsc din sacru. Din întreaga spiritualitate europeană modernă, creştinismul şi
comunismul fac apel la simboluri şi la mituri. Simbolul, mitul, imaginea ţin de substanţa vieţii spirituale,
răspunzând unor necesităţi de dezvăluire a celor mai secrete modalităţi ale fiinţei. Fiecare fiinţă poartă
în sine o mare parte a umanităţii de dinainte de istorie. Desacralizarea omului modern a alterat conţinutul
vieţii spirituale, dar nu i-a sfărâmat matricele imaginaţiei. Viaţa omului modern freamătă de mituri, de
simboluri dezafectate, trăieşte din imagini.
Creştinismul a moştenit o veche, complexă tradiţie religioasă, ale cărei structuri s-au păstrat, chiar
dacă valorile spirituale s-au schimbat. Astfel că, Centrul Lumii, în culturile care posedă concepţia despre
cele trei regiuni cosmice, Cer, Pământ, Infern, este constituit de punctul de intersecţie a celor trei, aflat
pe aceeaşi axă, prin ea înfăptuindu-se trecerea de la o regiune la alta. Arborele cosmic, cu varianta de
Stâlpul Universului, templul, ziguratul cu cele şapte etaje ale sale, asemenea ombilicului, buricului
Pământului, Paradisul, simbolizează calea către realitatea absolută. Creştinismul l-a folosit, interpretat şi
extins. Crucea lucrată din Arborele Binelui şi al Răului se substituie arborelui cosmic. Însuşi Cristos este
înfăţişat ca un arbore ce se înalţă de la pământ la cer. Textele patristice şi liturgice compară crucea cu o
scară, cu o coloană sau cu un munte, prin care se săvârşeşte comunicarea cu Cerul, cu întreg universul.
Demn de remarcat este faptul că experienţa mistică a primitivilor ca şi cea a creştinilor implică
recuperarea condiţiei paradisiace primordiale.

Bradul, arborele cu cele mai multe semnificaţii din cultura românească, mereu verde, este
considerat un arbore al vieţii, care-l însoţeşte pe om în toate etapele vieţii sale. În mitologia noastră,
bradul este arbore sfânt, îl însoţeşte pe om de la naştere până la moarte. Rămâne veşnic verde, iar
regenerarea este aproape insesizabilă. El este arbore central care, prin puterea sa, acoperă întreaga
gândire: de la cosmos până la om, de la lumea imperceptibilă până la lumea palpabilă. Bradul va putea
fi conceput ca o scară a universului, dar şi arbore al vieţii, al nemuririi, exprimând ciclul morţii şi al
renaşterii, viaţa în dinamica sa. Bradul îl însoţeşte pe om în toate etapele vieţii: naştere, nuntă şi moarte,
293
este la cununie, la moarte, pus la căpătâiul celui care se «petrece» din această lume; omul care moare
este îngropat, iar sufletul, pe scara imaginară, urcă la cer pentru ca apoi să reînvie asemenea vegetaţiei.
De asemenea, însoţeşte creaţia (ridicarea unei case). Pomul de Crăciun, cu certe rădăcini mitologice,
arhetipale, în riturile de trecere, a cunoscut câteva forme arhaice. În Maramureşul istoric, zona Codrului,
pomul din paie de secară delimitate de cocoşi (floricele de porumb sau boabe de fasole) era construit în
formă romboidală şi se atârna de grinda casei; era împodobit cu struţuri de hârtie creponată. O altă formă
de pom este pomul de scai, ornat cu nuci, ce era scuturat de colindători. În Ardeal, se obişnuia să se
împodobească o creangă de prun cu nuci, mere, colăcei, prune uscate, care se aşeza pe masă, sub icoană.
Bradul împodobit a pătruns întâi în Transilvania, în Evul Mediu, adus de coloniştii germani (saşi).
Iluminarea, comprehensiunea realizează miracolul ieșirii din timp. Povestirea miturilor dintr-un
timp sacru abolește timpul profan. Mitul implică o rupere de timp și de lumea înconjurătoare, că
realizează o deschidere către Marele Timp, către Timpul Sacru. Ca moment de trecere, noaptea Anului
Nou reprezintă, prin ritualuri, refacerea acelei stări de inițiere la care aspiră și omul obișnuit pentru a
păși în timpul sacru.21 Mulțimea și diversitatea jocurilor din noaptea de Anul Nou reface pe ansamblu
diverse etape ale inițierii și dă posibilitatea dezvăluirii acestora în manieră ludică, prin măști, travestiuri
rituale. Haosul, marcat de mulțimea deghizărilor, mascărilor rituale, de o explozie de exuberanță verbală,
gestuală, aparent incoerentă este urmat de ordinea instalată de noul an. Mitul Timpului ciclic se exprimă
prin simboluri și ritualuri al căror sens profund rămâne inaccesibil. În simbolistica tradițională, oul este
simbolul arhetipal al începutului tuturor lucrurilor, al originii, al regenerării și permanenței vieții. Motivul
oului primordial sau al oului cosmic din care s-a creat lumea 22 se regăsește în credințele populare
românești. Oul este prezent în sărbătorile de reînnoire a naturii, în riturile fertilității și în cele de trecere.
În baia noului născut se pune și oul care semnifică sănătatea și bogăția. În obiceiurile de nuntă, mirii
intrați în casa socrilor mănâncă din același ou, care simbolizează unirea, traiul împreună, speranța de a
avea urmași. În obiceiurile de înmormântare, în apa mortului se pune oul ca simbol al reînvierii și al
continuității, amintind că moartea este doar o trecere. Obiceiul ouălor roșii simbolizează sângele
Mântuitorului, Învierea și Viața, obicei pe care îl au și rușii, francezii. Obiceiul încondeierii ouălor se
întâlnește și la popoare din jur, ruși, cehi, ucraineni, polonezi, unguri. Arthur Gorovei în studiul de folclor
Ouăle de Paști din 1937, distinge în ornamentația ouălor motive zoomorfe, fitomorfe sau obiecte uzuale
din gospodăria omului, motive cosmice (soare, lună, luceafăr). Simbolistica oului pascal este întregită și
susținută de o întreagă suită de credințe. Se crede că primul ou de Paști trebuie mâncat cu coajă, pentru
a fi omul sănătos și frumos tot anul. Cu primul ou roșu vopsit, gospodina făcea semnul crucii tuturor
membrilor familiei, pentru a fi sănătoși și frumoși tot anul. La români, ouăle roșii nu se mănâncă până
nu se dă de pomană strămoșilor. În ziua de Paști, oamenii este bine să se spele cu apă proaspătă în care
s-a pus un ou roșu și o monedă de argint. Ciocnitul ouălor roșii se făcea după un anumit ritual până la
Înălțarea Domnului, dreptul de a ciocni primul revenind bărbatului, celui mai în vârstă.
În categoria simbolurilor acvatice, datorită faptului că reprezintă rezervorul existenței, cu cele trei
teme dominante, a originii, mijloc de purificare, centru de regenerescență, apa este simbol străvechi
prezent în spațiul european. Apa conține tot ce este virtual, tot ce este nenăscut, respectiv germenii
vieții, dar și amenințări ale vieții pământene. Simbolismul apelor implică atât moartea, cât și viața.
Elocvent în acest sens este ritualul apei din cadrul riturilor arhaice îl reprezintă Paparuda. Amintit de
Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae, obiceiul este frecvent în sudul țării. Personaj simbolic, se
naște și moare pe malul unei ape, în fiecare an, primăvara, în cadrul ceremonialurilor postpascale.

21
Berdan, Lucia, Totemism românesc. Structuri mitice arhetipale în obiceiuri, ceremonialuri, credinţe, basme,
Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2001, p. 176.
22
Cf. Berdan, Lucia, Totemism românesc. Structuri mitice arhetipale în obiceiuri, ceremonialuri, credinţe,
basme, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2001, p. 54: o legendă brahmană spune că din oul de aur ce
plutea pe apele oceanului primordial s-a născut universul; din partea superioară a cojii a apărut cerul, din cea
inferioară, pământul, gălbenușul a devenit soare, iar albușul, lună.
294
Cântecul ritual al Paparudei, o invocație pentru ploaie, este în același timp și o urare de belșug general
pentru întreaga gospodărie. În aceeași serie se încadrează Boboteaza, Botezul Domnului sau Epifania,
sărbătoarea care accentuează ideea de botez ca act sacru de purificare pentru a accede la noua credință.
Actul sfințirii apelor se efectuează mai întâi în biserică prin agheasma mică și apoi prin sfințirea cea
mare, Iordanul, care are loc la malul unui râu, la fântâni, izvoare, când se cufundă crucea în apă. Din
această zi, toate apele sunt sfințite. Purificarea prin imersiune presupune eliberarea de rău, de păcat pentru
regăsirea legăturii cu perfecțiunea originară. Virtuțile magice ale apei sfințite de Bobotează sunt
comparabile cu cele ale apei botezului. Purificarea prin agheasmă simbolizează reactualizarea botezului
și accentuează sentimentul trecerii de la profan la sacru.
Imaginile, simbolurile constituie, așadar, liant pentru toți europenii prin creștinism, prin unele
tradiții, prin mentalul aproximativ comun. În urma creștinării lor, zeii și locurile de cult din întregul
continent european și-au regăsit propriile arhetipuri și propriile valențe universale. În noua etapă
spirituală a umanității, creștinismul a avut meritul de a purifica și salva moștenirea religioasă, mitologică.

Bibliografie:
Benoist, Luc, Semne, simboluri și mituri, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995;
Berdan, Lucia, Totemism românesc. Structuri mitice arhetipale în obiceiuri, ceremonialuri, credinţe,
basme, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2001;
Coman, Mihai, Introducere în antropologia culturală. Mitul şi ritul, Editura Polirom, Iaşi, 2008
Eliade, Mircea, Imagini şi simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994;
Eliade, Mircea, Sacrul şi profanul, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995;
Evseev, Ivan, Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timişoara, 1983;
Todorov, Tzvetan, Teorii ale simbolului, Editura Univers, Bucureşti, 1983.

Ce înseamnă pentru mine Uniunea Europeană

prof. Andrian Alina
Școala Gimnazială Ion Creangă Suceava

Ce ne dorim să devenim când vom termina un liceu sau o facultate ? Ce stil de viaţa vrem să
ducem? Ce ne dorim de la viaţa până la urma ? Sunt întrebări frecvente şi totodată logice ce mi le pun în
fiecare zi, nu numai eu, ci toată lumea cred că se întreabă acelaşi lucru, toata lumea se gândeşte la un
viitor mai luminat, mai strălucit, plin de succese şi realizări, ne gândim la o viaţă uşoară fără grija zilei
de mâine. Acest stil de viaţă uşoară se poate realiza intrând în marea familie europeană, în Uniunea
Europeană ?Dar ce este această uniune? Este rezultatul unui proces de cooperare şi de integrare ce a luat
naştere în anul 1951, între şase state europene fondatoare : Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg
şi Olanda. După cincizeci de ani şi cinci valuri de aderare (1973 :Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit ;
1981 :Grecia ; 1986 :Spania şi Portugalia ; 1995 : Austria, Finlanda şi Suedia ; 2004 :Cipru, Estonia,
Letonia, Lituania, Malta, Polonia,Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria ; 2007 : România şi Bulgaria),
astăzi fac parte din Uniunea Europeană 27 de state . State candidate cu care negocierile tocmai au început
sunt Turcia, Croaţia şi fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.
Acest proces de cooperare are în vedere promovarea progresului economic şi social ( a fost
instituită piaţa unică în 1993 şi moneda unică euro a fost lansată la 1 ianuarie 1999), afirmarea identităţii
Uniunii Europene pe plan internaţional(prin implicare în rezolvarea crizelor internaţionale, ajutor
umanitar pentru ţări ce nu sunt membre ale Uniunii Europene ş.a), instituirea cetăţeniei europene, însă
această cetăţenie nu o înlocuieşte pe cea naţională, ci aduce în plus mai multe drepturi civile şi politice
cetăţenilor europeni,dezvoltarea unei zone de libertate cum ar fi li Europeană de Investiţii, Comitetul
295
Economic şi Social, Comitetul Regiunilor,Consiliul de Miniştri, Curtea Europeană de Justiţie.
Parlamentul European este o instituţie foarte importantă, ai cărei membri sunt aleşi prin vot direct. Este
cel mai mare parlament multinaţional din lume, care are ca scop, ca orice parlament, adoptarea celor mai
bune legi, de a controla şi monitoriza utilizarea puterii executive.
Orice cetăţean al Uniunii Europene are drepturi şi responsabilităţi în viata politică a Uniunii.
Astfel toţi cetăţenii au dreptul la vot în ţările în care au domiciliul. Ştiind acestea, pe mine, personal, mă
interesează statutul femeii în această mare familie europeană. Femeia are exact aceleaşi drepturi pe care
le are şi bărbatul. Reprezentatele sexului frumos, care fac parte din familia europeană, sunt apreciate atât
în ţările membre ale Uniunii Europene, cât şi în state nemembre, sunt sigure pe ele datorită vestitului
optimism şi entuziasm cu care se gândesc la ziua de mâine. Standardele europene trebuie să devină
realitate. E adevărat că avem şi destule responsabilităţi, însă trebuie să ni le asumăm dacă vrem să avem
o ţară mai bogată, mai dezvoltată şi cu mai multe locuri de muncă.
Scopul principal al Uniunii Europene este o colaborare tot mai strânsă între popoarele Europei,
în care deciziile să fie luate la un nivel cât mai apropiat de cetăţeni. Pe mine, ca individ, nu mă deranjează,
momentan, nimic din ceea ce presupune procesul de integrare în Uniune. Dar eu nu reprezint o naţiune,
ci doar un caz izolat. Când am citit tema eseului („Ce înseamnă pentru mine Uniunea Europeană ?”), mi-
a venit în gând întrebarea : „dar pentru ceilalţi ?” Aşa am hotărât să întreb cunoştinţele şi, cum centrul
Universului îl reprezintă satul ( în concepţia lui Blaga), am pornit cercetările de la bunica. Ea este ţăranca
şi este mandră de asta. Când i-am pus întrebarea referitoare la Uniunea Europeană, s-a întristat. Mi-a
spus că ţăranii vor muri de foame deoarece nu mai sunt lăsaţi să-şi vândă produsele. De exemplu, ea
creştea câţiva porci pe care-i vindea la nevoie. Acum are dreptul să ţină doar trei şi nu-i mai poate
comercializa. Ţăranul nu mai are dreptul să-şi sacrifice animalele cum o fac de veacuri, li se interzice să
producă vin şi ţuică. Pentru ei înseamnă moarte şi nu doar fizică, ci şi spirituală. Majoritatea tradiţiilor,
obiceiurilor tind să le fie interzise.
Am stat si am reflectat: care este scopul acestei schimbări ? Răspunsul oficial ar fi siguranţă
produselor, verificarea lor, grija pentru sănătatea cetăţenilor, împiedicarea fraudei fiscale. Totul pare
logic, dar este aşa ? Se face mare caz, în prezent, în legătură cu alimentaţia sănătoasa, echilibrată, fără
conservanţi, aşa-zisele produse ecologice care sunt foarte scumpe. Vin şi mă întreb : ce produs este mai
ecologic decât cel din gradina bunicii care nu are bani de îngrăşământ industrial (foloseşte doar
îngrăşământ natural), nu are informaţii despre insecticide sau alte substanţe, se bazează doar pe ”bunul
Dumnezeu” pentru ca recolta sa fie bogată, adică să-i rămână un pic ei, sa poată da ceva copiilor şi,
eventual, să vândă pentru a-şi plăti cu banii câştigaţi măcar energia electrică pe o lună, două. Ce carne
este mai sănătoasă decât a găinii crescute cu boabe obţinute pe acest teren, decât a vacii ce a păscut în
pădure sau a porcului pe care l-a îngrijit ca pe un copil ?
O alta nedumerire a mea este cum reuşeşte bunicul să înşele fiscul producând ţuică şi vin pentru
a-şi servi copiii când mai vin pe acasă, pentru a-şi cinsti vecinul sau consăteanul care îl ajută la diverse
munci, pentru a sărbători Paştele sau Crăciunul ? Nu pot să-mi imaginez, deşi de fiecare dată plâng, cum
ar mai fi Crăciunul fără agitaţia produsă de „tăierea porcului”, fără ţuică fiartă şi veselia acestui
eveniment. Aş fi vrut să continui cercetările şi să întreb şi pe alţii ce înseamnă Uniunea Europeană, dar
tristeţea bunicii, a bunicului şi a întregului sat m-a speriat. Sunt de acord cu „marea familie europeană”,
dar de ce nu ne putem păstra tradiţiile, de ce nu se discută situaţia ţăranilor fără pensii, care au trăit o
viaţă cu câştigul realizat „prin munca a două palme”; totul li se interzice, dar ce li se oferă în schimb ?
Nu tindem oare, din această dorinţă oarbă de a fi cetăţeni ai Uniunii, spre uniformizare, spre
pierderea identităţii naţionale ? Şi, dacă „veşnicia s-a născut la sat” (L. Blaga ), ce se va întâmpla cu noi
după dispariţia satului românesc tradiţional. Şi, dacă împiedicăm „transhumanţa”, nu vom pierde oare
frumuseţea „spaţiului mioritic”? Meditând asupra acestor situaţii, pot concluziona că încă nu ştiu bine
(în afara teoriei) „ce înseamnă Uniunea Europeană” şi mă înspăimântă necunoscutul şi ceea ce văd că se
întâmplă în plan concret. Mâine va fi mai bine ? Azi nu e.

296
Bibliografie:
Avram, Ion, Uniunea Europeană și aderarea României, Edit. Sylvi, București, 2001.
Bărbulescu, Iordan Ghe., Uniunea Europeaăa: aprofundare și extindere, Edit.Trei, București, 2001.

În spiritul unei școli prietenoase copilului

prof. Anastas Veronica
Liceul Teoretic Hristo Botev, s.Valea Perjei,
r.Taraclia, Republica Moldova

“Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi.

Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari
și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor.
Atunci, să-i învățăm să se adapteze.”
(Maria Mantessori – “Descoperirea copilului”)

Școala este o lume fermecată - lăcașul unde se pun bazele. Doar dascălul- moderator de suflete și
minți știe cum să țină pasul spre starea de bine a fiecărui copil. Cu toții ne dorim o schimbare în sistemul
educațional în sens pozitiv și vrem o școală prietenoasă copilului bazată pe fundamentul și principiile
sănătoase ale experienței în care să încercăm să integrăm eficient, atunci când este cazul, elemente de
meloterapie și programe neuro-lingvistice, o premisă stimulativă și motivantă. În ultimul timp, muzica
și efectul său asupra organismului sunt profund cercetate. Terapia prin muzică presupune mai multe
forme de realizare, dar și de posibilitățile copilului: creativitate și abilități artistice. Prin intermediul
meloterapiei se poate crea un mediu confortabil și sigur copilului, iar efectele negative sunt aproape
inexistente. În ceea ce privește copii cu autism, pentru care comunicarea este foarte dificilă și care au
probleme de comportament, le vine în ajutor muzica, care ar putea fi o potențială alternativă către succes.
Realitatea cotidiană dovedește faptul că starea psihică a copilului este în mare pericol: plecarea
părinților în străinătate, probleme financiare, petrecerea a cât mai puțin timp împreună. Pe lângă faptul
că în școală copiii acumulează cunoștințe, despre învățământul actual nu pot spune că este perfect, dar
din punctul meu de vedere este ceea de ce avem nevoie. Astfel, fiecare dintre noi ne dorim să avem copii
fericiți și, cu siguranță, să fim noi înșine mai veseli și mai împliniți, deoarece accentul a fost pus pe
fericire. Opinez că orele s-ar putea desfășura într-un mod interactiv în cazul în care elevii sunt și ei la
rândul lor implicați în cadrul studiului materiei.
Aprecierea și încurajarea pot face minuni atunci când o persoană își dă silința pentru a-și îndeplini
scopul propus. Putem găsi ceva pozitiv chiar și în situații negative – vorbele bune și o încurajare pot face
diferență. În orice persoană există întotdeauna și ceva bun și este de datoria noastră să-l descoperim. O
gândire pozitivă îl ajută pe elev în activitatea școlară atunci când acesta se consideră fericit obținând note
mai mari. Corelarea dintre fericire și succesul școlar creionează o relație importantă. Emoțiile pozitive și
starea de bine în școală sunt fundamentale pentru fericire, iar relațiile dintre profesor-elev, elev-elev pot
fi rezultatul unei stări de satisfacție. Astfel, când vorbim despre cât de fericiți sunt copiii în școală, nu
ne-ar interesa religia, genul sau venitul familiar.
Vă îndemn să ne dedicăm copiilor cu tot sufletul.

297
 Specificul relației profesor – elev
prof. Amărculesei Diana – Mihaela
Școala Gimnazială Nr 3, Școala Gimnazială Nr 10 Suceava

This article presents the characteristics of relationships between teacher and students in order to be
harmony at school. It is known that communication is the key of success. Due to this fact, we can observe
the relationships of changing information, mutual influence, preference or rejection between students
and teacher. The teacher coordinates the process of education so he / she can promote in class
democratic, laisser – faire or autocratic relationships. At the base of the entire article is the desire to
exist an extraordinarily communication between teacher and students.

Relația profesor – elev reprezintă modalitatea principală de mediere didactică, de ipostaziere a

acesteia într-o manieră umană, subiectivă. Procesul de predare se bazează pe comunicarea didactică. Prin
comunicarea didactică se realizează interacțiunea profesor – elev, precum și anumite tipuri de relații ce
influențează procesul de predare :
1) Relații de schimb de informații
2) Relații de influențare reciprocă
3) Relații de preferință sau de respingere a emițătorului de mesaj didactic.
Între profesor și elevii săi există o strânsă legătură în privința schimbului de informații. Acest
schimb se realizează în dublu sens în societatea actuală, chiar dacă elevii preferă să primească
informațiile fără să cerceteze, fără să deslușească singuri experiențele didactice. Aceste relații apar ca o
rezultantă a ceea ce resimt oamenii, copiii, atunci când intră în interacțiune, nevoia de a se informa
reciproc, de a face schimb de informații, de a comunica. Clasa, ca univers al comunicării, prin excelență,
constituie pentru elevi un univers deschis provocărilor informaționale, cu schimburi de mesaje, cu
aprecieri frecvente și intense la adresa situației procesului de intercomunicare din interiorul grupului.
Clasa de elevi, ca un univers socio-relațional complex, dezvoltă o varietate de relații și
interacțiuni din care elevul deprinde o serie de norme și valori pe care le dezvoltă pe termen lung. Această
deprindere sau chiar învățare socială este dependentă de funcționarea unor factori de supradeterminare
ai comportamentului social. E important de menționat la acest nivel, că relațiile interpersonale de
influențare nu se manifestă doar ca rezultante ale unor afinități personale, ci sunt determinate și de poziția
pe care o ocupă fiecare în ierarhiile subiective și obiective ale grupului-clasă. Totodată, asemenea
interacțiuni, soldate sau nu cu un rezultat, pot fi considerate efectul participării conștiente sau
inconștiente, dorite sau nedorite, a membrilor grupului-clasă. Asemenea constatări au contribuit la
alimentarea unor puncte de vedere interesante, potrivit cărora relațiile interpersonale au, în primul rând,
un caracter impersonal, esența lor rezidând în interacțiunea rolurilor, funcțiilor și a statutelor sociale.
Relațiile afectiv-simpatetice presupun relații de simpatie și antipatie, de preferință și de respingere
reciprocă între membrii clasei de elevi. Atracția interpersonală are la bază o serie de emoții ce pot fi
înțelese ca modificări organice. Atitudinile Eului sunt simțite de conștiință ca emoții, în înțeles general,
iar în înțeles, special, emoțiile sunt fapte de conștiință care răspund de atitudinile primitive ale eului. La
nivel emoțional, în derularea acestui proces nu intervine orice fel de judecată de valoare. Emoțiile
provin din atitudini rapide și pripite, cu un grad mare de dezorganizare. Din punct de vedere structural,
emoțiile au tendința de a se combina între ele, în mod atât de intim, încât nu există posibilitatea de a le
separa între ele. Prin aportul experienței socio-interacționale, ele se alipesc stărilor de conștiință și
creează impresia de armonie sau de conflict între anumite părți ale personalității. Această imagine
interioară este proiectată de foarte multe ori sub forma unor “goluri personale", care solicită, în plan
exterior, o completare, o complementaritate, în plan relational. Explicarea mecanismului interior de
expansiune socială în plan relațional, a universului afectiv al indivizilor cuprinși în clasă, aduce
298
contribuții fundamentale cu privire la dinamica relațiilor afectiv-simpatetice în grupul-clasă.
Caracteristicile fundamentale ale relațiilor afectiv-simpatetice în clasă sunt spontaneitatea,
sinceritatea, disproporția dintre amploarea afecțiunii și cauza, nevoia de reciprocitate în schimburile
afective pozitive și supraevaluarea trăirilor atunci când le conștientizează. Nu trebuie pierdute din vedere
influențele mediului social al clasei de elevi, nici cele ale modului de evaluare a comportamentelor
interpersonale, asupra afectivității elevilor. Spre exemplu, o atitudine contradictorie față de zâmbet și râs
face ca emoția reconfortantă de veselie și starea de bună dispoziție să fie estompate. Lipsirea colectivului
de elevi de afectivitate poate conduce la efecte negative incalculabile în planul capacităților interacționale
ale elevilor. Relațiile afectiv-simpatetice sunt o condiție pentru dezvoltarea personalității elevilor.
Dincolo de conținuturile concrete care se transmit, în activitatea didiactică va fi foarte important tipul de
interacțiune care se va lega între clasa de elevi și profesor, precum și atitudinea acestuia în a se relaționa
la grup și la fiecare elev în parte.
Relația profesorului cu elevii reprezintă o construcție reciprocă, dinamică, ce se repliază
permanent în funcție de circumstanțe și scopuri educative. Ea este rezultatul unei opere comune ce se
definitivează în timp, prin implicarea ambelor părți. Relația cu elevii nu trebuie să se reducă doar la un
aspect formal, administrativ, aceasta se va adecva și personaliza încontinuu, se va dimensiona la
specificul grupului școlar sau la membrii acestuia. În realitate, raportul este dezechilibrat de diferența de
vârstă, de cumulul de experiență, de statutul social, de capitalul cultural, etc. Diferențele există în mod
evident, dar ele nu trebuie să devină motiv de depreciere a elevilor sau de exercitare a autoritarismului.
Este indicat ca aceste valențe ale profesorului să fie supravegheate sau autocenzurate. Autoritatea, care
este o dimensiune pozitivă în educație, nu se impune, ci se câștigă, este atribuită de către partenerii actului
formativ. Autoritatea liber atribuită potențează calitatea actului educativ.
Plecând de la locul profesorului în conducerea și dirijarea proceselor educative, de la gradul său
de implicare în aceste procese, se pot deduce trei tipuri de relații profesor – elev :
1) Relații de tip democratic
2) Relații de tip laisser – faire
3) Relații de tip autocratic.
Relația de tip democratic privilegiază cooperarea dintre profesor și elev, acesta din urmă fiind
înțeles ca o persoană autonomă, demnă, responsabilă față de propriul demers de formare. Elevul nu mai
este identificat cu un obiect pasiv, asupra căruia se acționează, ci devine un actor care se implică active
în alegerea și adecvarea în actul de instruire. Elevului i se acordă un anumit credit, în acord cu gradul său
de maturizare intelectuală și spirituală. Profesorul va crea multiple situații de implicare a elevilor, va
antrena efectiv elevii în procesul de deslușire a adevărurilor. Comunicarea pe direcția elevi – profesor se
va intensifica, astfel încât se va cultiva ideea că și profesorul are de învățat de la elevi, că aceștia devin
responsabili de calitatea procesului instructiv – educativ, alături de profesor. Acest tip de relație
actualizează un raport optim dintre directivitate și libertate. Profesorul nu se retrage din activitate, nu își
diminuează prerogativele, el este mereu prezent, dar este ajutat de elevi.
În relația de tip laisser – faire domină interesele și dorințele elevilor, profesorul subordonându-se
maxim în favoarea acestor determinări. Se pleacă de la premisa că se manifestă în mod natural la copil
tendința de a se dezvolta spre bine, fără nicio dirijare din afară. Orice influență din afară este considerată
negativă și blamată. Inițiativa învățării revine aproape exclusiv elevului. De aceea, elevii trebuie să fie
lăsați să își desfășoare activitatea după bunul lor plac. Activitatea profesorului se va restrânge, acesta
fiind un simplu supraveghetor și însoțitor al inițiativelor elevilor. Se ajunge astfel la o disimetrie
exagerată în favoarea elevului.
În cazul relației de tip autocratic profesorul este actorul principal, aproape exclusiv al relației
didactice. Raportul este viciat prin faptul că doar profesorul comunică, de la el merg ideile, părerile,
valorizările, lui îi revine inițiativa comunicării, el are întotdeauna dreptate pe principiul ”magister dixit”.
Elevul este privit ca obiect inert, ca ființă imperfectă care are nevoie, la tot pasul, de prezența și tutela

299
celui matur. Procesul didactic este denaturat, întrucât educația devine un proces de memorare mecanică,
de ascultare și receptare pasivă, o strategie de formare a conformismului. Obediența devine un țel și un
criteriu al reușitei școlare. Este blamată exprimarea liberă, cercetarea independentă, afirmarea în plen a
personalității.
O capacitate deosebită, necesară în articularea unui raport optim al profesorului cu elevii săi o
constituie empatia. Empatia didactică reprezintă capacitatea profesorului de a se pune în locul elevilor
săi, de a intui personalitatea elevilor, de a trăi la modul afectiv stările, gândurile și proiectele lor.

Bibliografie:
C. Cucoș - Pedagogie, ed a II-a revăzută și adăugită, ed Polirom, Iași, 2006;
V.Cosmescu, I. Mihăilescu, S. Stanciu - Managementul organizaţiei, Editura All Beck, Bucureşti, 2003;
C. Constantin – Logică și limbaj educațional, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995;
http://www.asociatia-profesorilor.ro/relatiile-interpersonale-din-clasa-de-elevi-studiu.html, accesat pe
data de 02.01.2019 orele 14-15, respectiv 03.01.2019, ora 16;
Suport de curs, Fundamentele managementului instituțiilor de educație, prof dr. Bontaș Laurențiu,
Universitatea ” G Bacovia” Bacău, 2018-2019.

„File de copilărie” – parteneriat educațional

prof. Movilă Lăcrămioara
Școala Gimnazială Bogdan Vodă Rădăuți, jud. Suceava

The educational partnership project "File of childhood" aims to sit face to face children of the
same age, but who come from two different environments, urban and rural, in order to know the age-
specific issues for students "from the country" and those "from City". The partnership aims at
transforming the actual main actors students, aiming to attain learning objectives for formative,
informative nature, socio-behavioral. The educational partnership project is intended as a gateway
towards the soul of small schoolchildren, from a desire to learn about the real problems they are facing,
outside of school.

ECHIPA DE PROIECT:
Coordonatori:
prof. înv. primar Movilă Lăcrămioara
prof. înv. primar Cojocariu Lăcrămioara
Colaboratori:
prof. Nicuță Petru
prof. Grosu Constantin
psiholog Paşa Alexandra
ARGUMENT:
Perioada actuală prin care trece învăţământul românesc se caracterizează prin numeroase şi dese
schimbări ce au ca urmare, pe termen scurt şi mediu, bulversarea atât a elevilor, cât şi a părinţilor.
Consecinţa firească este dificultatea întocmirii unui plan de viitor pentru copii de către părinţii acestora.
De asemenea, copiilor le este foarte greu să-şi stabilească o ţintă şcolară pe care trebuie s-o atingă,
răspunsul la întrebarea „Ce vrei să devii când ai să fii mare?” fiind din ce în ce mai greu de formulat. La
toate acestea se adaugă faptul că mulţi părinţi din mediul rural sunt plecaţi la muncă în străinătate, copiii
fiind lăsaţi în grija bunicilor, a altor rude sau, mai grav, în grija vecinilor. Or, este ştiut faptul că nicio
persoană nu se ocupă de copii în acelaşi mod în care îl fac părinţii. Dacă mai luăm în calcul şi perioadele
300
de toamnă şi primăvară, când muncile agricole sunt în plină desfăşurare, rezultă că elevii din mediul rural
au parte de o scurtă perioadă în care activitatea lor – mai ales cea şcolară – este atent supravegheată.
La fel de adevărat este şi faptul că micii şcolari din mediul urban se confruntă cu probleme de
altă natură, dar care influenţează decisiv viaţa afectivă: părinţii au un program de lucru prelungit,
nemaiavând timp să supravegheze în mod direct pregătirea copiilor pentru şcoală, de aceasta ocupându-
se, de multe ori, o persoană din afara familiei. Astfel, perioada de comunicare directă părinte-copil se
reduce drastic, cu urmări grave în viitorul celor din urmă.
Proiectul de parteneriat educaţional „File de copilărie” îşi propune să aşeze faţă în faţă copiii de
aceeaşi vârstă, dar care provin din două medii diferite, urban şi rural, cu scopul de a cunoaşte problemele
specifice vârstei pentru elevii „de la ţară” şi cei „de la oraş”. Parteneriatul urmăreşte transformarea reală
a elevilor în actori principali ai activităţii, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formativă,
informativă, socio-comportamentală. Ţinând cont de acest aspect, copiii vor fi nu doar spectatori, ci vor
încerca să prezinte problemele cu care se confruntă, precum şi să caute soluţii practice de rezolvare a
acestora, astfel încât întâlnirile lor din cadrul proiectului să depăşească frontiera acestuia şi să stea la
baza unor relaţii de prietenie pe viitor.
MISIUNE:
Proiectul de parteneriat educaţional „File de copilărie” se doreşte a fi o poartă spre sufletul
micilor elevi, din dorinţa de a afla despre problemele reale cu care aceştia se confruntă, în afara
programului şcolar.
SCOP:
Identificarea problemelor socio-afective, de comunicare ale copiilor de vârstă şcolară mică
proveniţi din mediul rural şi urban şi găsirea unor soluţii practice pentru depăşirea acestora.
OBIECTIVE:
1. Relaţionarea elevilor din mediul rural şi urban, cu scopul de a primi informaţii despre activităţile
pe care le desfăşoară în afara programului şcolar;
2. Identificarea obstacolelor afective şi sociale ce stau în calea reuşitei şcolare;
3. Identificarea unor soluţii viabile în rezolvarea situaţiilor-problemă cu care se confruntă elevii;
4. Formarea şi dezvoltarea abilităţilor de relaţionare şi comunicare a tuturor celor implicaţi;
5. Eficientizarea cunoaşterii, de către cadrele didactice, a beneficiarilor direcţi/indirecţi ai actului
educaţional;
6. Familiarizarea cu atmosfera de lucru în echipă: interstimulare, transfer de opinii, sugestii, ajutor;
GRUP ŢINTĂ:
- elevii clasei pregătitoare C de la Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” Rădăuți;
- elevii clasei pregătitoare A de la Școala Gimnazială Bosanci;
ECHIPA DE PROIECT:
- elevii claselor pregătitoare C şi pregătitoare A din cele două şcoli;
- învăţătoarele celor două clase;
PARTENERI:
- directorii celor două instituții școlare;
- psiholog școlar;
- părinţii/tutorii elevilor;
- alte persoane care, pe perioada desfăşurării proiectului, vor dori să se implice în activităţi.
RESURSE:
- umane: elevii, cadrele didactice, părinţii, psiholog;
- materiale: cameră foto/fotografii din timpul desfăşurării activităţilor, videoproiector;
- financiare: autofinanţare.
DESCRIEREA SUCCINTĂ A ACTIVITĂŢILOR:

301
 Activităţile ce urmează a se desfăşura în cadrul proiectului educaţional „File de copilărie”
vizează cunoaşterea reciprocă a elevilor de aceeaşi vârstă din şcoli şi medii diferite, dar şi identificarea
unor soluţii la problemele socio-afective cu care aceştia se confruntă. De asemenea, proiectul se doreşte
a fi o modalitate eficientă de cunoaştere a elevilor de către învăţătoarele lor, altfel decât în mediul rigid
al orelor.
În atingerea acestor obiective, se propun întâlniri periodice între cele două colective de elevi, în
cele două şcoli. Activităţile vor avea la bază metode şi tehnici de lucru specifice cunoaşterii reciproce şi
autocunoaşterii şi vor avea teme propuse de cadrele didactice, dar şi de copii. Pentru aceasta, după
primele două întâlniri, în care elevii se vor cunoaşte şi se vor familiariza cu cele două şcoli, li se va cere
să propună ei înşişi teme de dezbatere pentru următoarele întâlniri, astfel încât activităţile să vină în
întâmpinarea nevoilor lor.
METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU:
dezbaterea;
studiul de caz;
analiza SWOT;
problematizarea;
portofoliul;
cooperarea;
jocul de rol;
brainstormingul;
LOCUL DE DESFĂŞURARE:
- Şcoala cu clasele I-VIII Bosanci;
- Şcoala Gimnazială „Bogdan Vodă” Rădăuți;
REZULTATE AŞTEPTATE:
- implicarea partenerilor în iniţierea activităţilor propuse, în scopul depistării problemelor reale, psihice
şi afective, cu care micii şcolari se confruntă;
- formarea şi dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de învăţătură, de toleranţă şi respect faţă de ceilalţi,
de recunoaştere a propriilor nevoi;
- însuşirea de către elevi a unor modalităţi eficiente de petrecere a timpului liber, de rezolvare a unor
situaţii conflictuale (cu sine şi/sau cu ceilalţi);
MODALITĂŢI DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE:
- portofoliul proiectului de parteneriat educaţional;
- album de fotografii;
- înregistrări video;
- materiale informative despre proiect şi activităţile sale;
ACTIVITĂŢI DE MEDIATIZARE ŞI PROMOVARE:
- afişarea unor materiale informative şi fotografii din timpul desfăşurării activităţilor;
- promovarea proiectului în reviste de specialitate, simpozioane etc.;

Bibliografie:
1. Cucoş, Constantin (2002)– Timp şi temporalitate în educaţie. Elemente pentru un management
al timpului şcolar, Editura Polirom, Iaşi;
2. Flueraş, Vasile (2003)– Paideia şi gândirea critică, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;
3. Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara (2003) – Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura
Universităţii din Bucureşti;
4. Pintilie, Mariana (2003) – Metode moderne de învăţare-evaluare pentru învăţământul
preuniversitar, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca.

302
ACTIVITĂŢI PROPUSE ÎN CADRUL PROIECTULUI DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL
„FILE DE COPILĂRIE”

NR. ACTIVITATEA LOCUL DE PERIOADA DE

RESPONSABILI
CRT. PROPUSĂ DESFĂŞURARE DESFĂŞURARE
- vizita elevilor de la Şcoala
Gimnazială „Bogdan Vodă” Şcoala Gimnazială
18-22 aprilie prof. Cojocariu L.
Rădăuți la Școala Bosanci
Gimnazială Bosanci;
1.
- vizita elevilor de la Şcoala
Şcoala Gimnazială
Gimnazială Bosanci la
„Bogdan Vodă” 18-22 aprilie prof. Movilă L.
Şcoala Gimnazială „Bogdan
Rădăuți
Vodă” Rădăuți;
Cine sunt, cine eşti?
- prezentarea elevilor, a
datelor personale (familie);
- stabilirea perechilor de
elevi-colaboratori pe baza
propriilor opţiuni;
Şcoala Gimnazială prof. Cojocariu L.
2. Ce mi-ar plăcea să fiu când 9-13 mai
Bosanci prof. Movilă L.
voi fi mare
- identificarea propriilor
aspiraţii, a meseriei do-rite;
- realizarea unei strategii
necesare atingerii scopu-lui
propus;

Ce aş schimba în viaţa mea

- identificarea factorilor
perturbatori din activitatea
Şcoala Gimnazială prof. Cojocariu L.
şcolară şi din viaţa
3. „Bogdan Vodă” 23-27 mai prof. Movilă L.
personală;
Rădăuți psih. Pașa A.
- stabilirea unui set de
măsuri ce pot reduce efectul
acestor factori;

Jocuri, jucării
- „schimb de experienţă”
între elevi în ceea ce
Şcoala Gimnazială prof. Cojocariu L.
4. priveşte jocurile 6-10 iunie
Bosanci prof. Movilă L.
cunoscute şi practicate;
- propuneri de modalităţi de
petrecere a timpului liber;

Proiectul de parteneriat educaţional „File de copilărie” s-a desfășurat cu suuces pe parcursul a

doi ani școlari, timp în care elevii celor două clase s-au cunoscut, au legat prietenii, și-au împărtășit din
propriile experiențe, dezvoltându-și abilităţile de relaţionare şi comunicare. Fiecare an școlar inclus în
cadrul proiectului s-a finalizat cu excursii școlare comune la Vatra Dornei și Lacul Roșu.

303
 Modalități moderne de stimulare a invățării în ciclul primar
prof. înv. primar Leonte Viorica
Școala Gimnazială,,Mihai Eminescu”Bănești-Suceava

In the modern education, the primary school has the task of forming the first skills of intellectual work.
Therefore, it is necessary for the teacher to be permanently concerned with the improvement of the
teaching and learning methods and procedures, of the work style in general, for the optimization of the
educational process. Interactive group methods are modern ways of stimulating pupils’ learning and
personal development from the early ages, are didactic tools that stimulate interchange of ideas,
experiences and knowledge.

Un invățământ modern permite inițiativa, creativitatea, spontaneitatea copiilor, dar , în același

timp ,și îndrumarea și dirijarea lor, rolul cadrului didactic căpătând noi valențe,depășind concepția
tradițională ,potrivit căreia, era un furnizor de informații.
Școlii primare îi revine sarcina de a forma primele deprinderi de muncă intelectuală. De aceea,
este necesar cafiecare cadru didactic să fie preocupat în permanență de perfecționarea metodelor și
procedeelor de predare- învățare, a stilului de muncă, pentru optimizarea procesului instructiv- educativ.
Utilizarea metodelor interactive în activitatea didactică contribuie la îmbunatățirea calității
procesului instructiv-educativ, având un caracter activ –participativ și o reală valoare activ-formativă
asupra personalității elevului .
Metodele interactive sunt atractive, stimuleaza implicarea activă, în sarcina didactică, asigură o
mai bună punere in practică a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, asigură un demers interactiv al
actului de predare- învățare- evaluare, valorifică și stimulează potențialul creativ , originalitatea copiilor,
acționează asupra gândirii critice a elevilor, aceștia devenind responsabili în rezolvarea sarcinilor,
cooperează, își argumentează acțiunile și ascultă părerile celor din jur.
Aceste metode sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării personale încă de
la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice ce favorizează schimbul de idei, de experiențe, de
cunoștințe.
Utilizarea acestor instrumente didactice moderne presupune, din partea cadrului didactic,
receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, autoperfectionare, gândire reflexivă și modernă,
creativitate , inteligența de a accepta noul și o mare flexibilitate în concepții.
Brainstorming sau Ciorchinele de idei
O strategie care oferă posibilitatea de a-i pune pe elevi în situația de a se gândi la o temă pe care
o întâlnesc in text și de a face asociații în legătură cu aceasta .

304
  Dacă, de exemplu, se citește un text despre toamnă, li se cere elevilor să se gândească la idei,
sentimente, evenimente, pe care le pot asocia acestui anotimp.Se realizează un ciorchine de idei,
rețea, care să sintetizeze ideile exprimate de ei .
Explozia stelară este o altă metodă de stimulare a creativității, ce se bazează pe formularea de
întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri. Pentru această metodă sunt necesare o stea
mare, cinci steluțe mici, de culoare galbenă , pe care sunt scrise întrebări de tipul CE ? CINE? UNDE?
DE CE? CÂND? , cinci săgeți roșii și jetoane.
Se apreciază efortul elevilor, de a elabora intrebări corecte, precum și modul de cooperare și
interacțiune
Ciorchinele este o altă metodă de a incuraja elevii să gândească liber și deschis .
Aceasta presupune:
1. Scrierea unui cuvânt în mijlocul tablei sau a unei foi.
2. Găsirea unor cuvinte legate de tema propusă.
3. Trasarea liniilor între cuvintele care derivă unele din altele.
4. Scrierea tuturor cuvintelor propuse de elevi, fără nici o evaluare a lor, până la expirarea timpului
alocat activității.
Turul galeriei este metoda prin care elevii învață prin colaborare .
De exemplu, pentru a anunța subiectul lecției noi Rapsodii de toamnă de G. Topîrceanu li se cere
elevilor să realizeze un desen, în care să reprezinte anotimpul toamna, cerându-le să scrie, pe o foaie, o
definiție originală a toamnei, o propoziție despre acest anotimp sau doar un cuvânt ce le sugerează
toamna.
Produsele sunt expuse in clasă, lipite pe un panou sau pe tablă, alcătuind o galerie.
Grupurile ce vizitează galeria, trecând prin fața produselor expuse, fac observații, comentează și
își notează părerile unor colegi.
Câștigă cel care are cel mai mare punctaj prin însumarea punctelor.
Cubul este folosit în activitățile în care se dorește să se afle cât mai multe informații, în legătură
cu un eveniment. Cadrul didactic confecționează un cub, pe ale cărui fețe notează unul din cuvintele:
DESCRIE, COMPARĂ , ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.
Metoda „schimbă perechea” se bazează pe munca elevilor în perechi. Se împarte clasa in două
grupe egale, formându-se doua cercuri concentrice, elevii fiind față in față pe perechi . Fiecare pereche
primește o sarcină de lucru sau o întrebare, discută și apoi comunică ideile.
Cercul din interior se rotește în sensul acelor de ceasornic, realizându-se schimbarea partenerilor
in pereche.
Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare coleg din clasă, astfel jocul se continuă până se ajunge
la partenerii inițiali.

Metoda R.A.I stimulează și dezvoltă capacitățile elevilor de a comunica, prin întrebări și

răspunsuri, ceea ce tocmai au învățat.
La sfârșitul unei lecții sau a unei secvențe de lecție, cadrul didactic, împreună cu elevii săi,
investighează rezultatele obținute în urma predării- învățării, printr-un joc de aruncare a unei mingi de la
un elev la altul .
Cel care arunca mingea trebuie să pună o intrebare din lecție celui care o prinde .
Utilizarea metodelor interactive in ciclul primar crește motivația pentru învățare , încrederea in
sine contribuie la formarea atitudinii pozitive față de obiectele de studiu din școală și asigură condițiile
formării capacității copiilor de interacționare și comunicare, pregătindu-i mai bine pentru activitatea
socială.

Bibliografie

305
  Crenguța –Lăcramioara Oprea (2008)- “Strategii didactice interactive”, ed. aIII-a , EDP,
București
 Silvia Breben, Elena Gongea , Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga (s.a)- „Metode interactive de
grup.Ghid metodic pentru invățământul preșcolar”, Editura Arves, Craiova

Dreptul la un ambient sănătos

înv. Ieremciuc Brânduşa
Şcoala Gimnzială Nr.10 Suceava

A clean environment is essential to our well-being and health. The environmental education should be
permanent and should start at home, but our schools have the main role in developing a durable, strong
attitude towards nature. Teachers approach the topic of environmental education in optional subjects or
in interdisciplinary projects which bring together what children learn at different subjects about the
world we live in.

Un mediu curat este esențial pentru sănătatea umană și bunăstare. Însă, interacțiunile dintre
mediu și sănătatea umană sunt extrem de complexe și dificil de evaluat.Cele mai cunoscute impacturi
asupra sănătății sunt cele legate de poluare.Problema mediului înconjurător ne preocupă din ce în ce mai
mult.
Eco-educaţia are un caracter continuu, permanent; şcolii îi revine însă rolul principal în a forma
o atitudine ecologică sănătoasă şi trainică. Deoarece acestui tip de educaţie nu îi sunt alocate ore speciale,
şcoala trebuie să realizeze acest deziderat prin orele de ştiinţe ale naturii, în cadrul unui opţional pe o
temă de ecologie sau prin tratarea interdisciplinară a temelor legate de mediu. Acest dezavantaj este, în
fapt, un avantaj: abordarea interdisciplinară este cea mai potrivită pentru şcolari, care explorează
realitatea în toată complexitatea ei.
Datorită abordării interdisciplinare a problemelor ecologice, pentru a avea o viziune unitară
asupra acesteia, este optim să culegem toate datele şi informaţiile într-un portofoliu. Acesta are avantajul
că îi solicită pe elevi să caute, să descopere, să compare, să asocieze, să găsească noi punţi între
disciplinele studiate, mărind gradul acestora în organizarea învăţării.
La clasa a III-a manualul prevede capitole alocate protejării mediului, în general şi a apelor în special.
Proiectarea pe unităţi de învăţare oferă multiple avantaje deoarece scenariul didactic poate fi abordat
diferenţiat, în funcţie de obiectivele urmărite. De asemenea, învăţătorul are posibilitatea realizării unor
corelaţii interdisciplinare care să permită elevului să-şi formeze o imagine unitară asupra realităţii şi să-
şi dezvolte gândirea integratoare.
Unitatea de învăţare ,,Apa’’ cuprinde trei secvenţe: ,,Apa şi surse de apă’’, ,,Circuitul apei în
natură’’ şi ,,Apa ca sursă de energie’’. În cadrul acestor lecţii, pe lângă informaţiile pe care le dobândesc,
elevii sunt solicitaţi să-şi completeze portofoliile cu proverbe despre apă, texte sau fragmente de texte,
să colecţioneze imagini reprezentând surse de apă, să adune date despre gheţari, formarea norilor,
circuitul apei în natură, etc. Tot în acest portofoliu mai pot fi incluse observaţiile realizate cu prilejul
excursiilor şi a vizitei la Muzeul Apelor din Fălticeni. Apa este elementul care întreţine viaţa pe pământ.
Se ştie că toate organismele conţin apă iar pentru unele vieţuitoare apa este mediul de viaţă. Când
modificarea calităţilor apei afectează utilizarea ei spunem că apa este poluată. Elevii trebuie să ştie că
apele poluate conţin substanţe toxice şi că acestea nu pot fi folosite pentru băut sau pentru spălare.
Totodată, apele poluate constituie un pericol şi pentru plante şi animale. Elevii vor identifica factorii care
sunt principalii poluanţi ai apelor( deşeuri, sedimente, pesticide, erbicide, produse petroliere etc.).
Aspectele legate de poluarea apei şi influenţa negativă a acesteia asupra vieţii oamenilor sunt
însuşite la obiectul Ştiinţe. Elevii, sub îndrumarea învăţătorului, caută şi găsesc soluţii pentru a preveni
306
poluarea apei prin realizarea unor afişe cu un pronunţat mesaj educativ. Această acţiune i-a determinat
pe elevi, dar şi pe oamenii mari, să fie mai atenţi cu ei înşişi în ceea ce priveşte respectarea unor norme
de menţinere a curăţeniei, de protejare a mediului în general.
Temele studiate la Ştiinţe în cadrul unităţii de învăţare ,,Apa’’ pot fi tratate interdisciplinar şi în
cadrul orelor de Limbă şi comunicare, Educaţie plastică, Educaţie civică şi Abilităţi practice. Putem
organiza jocuri de rol sau dezbateri pe tema poluării apei sau le putem solicita să compună o scrisoare
către persoanele abilitate prin care să solicite să se acorde o atenţie sporită asupra calităţii apei, precum
şi stabilirea unor măsuri de prevenire a poluării apelor.
La orele de Limbă şi comunicare, elevii studiază diverse texte precum ,,Lacul’’ de Mihai
Eminescu, ,,Povestea picăturii de apă’’ de D. Cocoru, ,,Poiana Izvorului de argint’’ de D. Moisescu,
,,Simfonia ploii’’ de Nicuşor Constantinescu. Prin aceste texte se consolidează noţiunile dobândite în
cadrul orelor de Ştiinţe referitoare la stările de agregare ale apei, ape subterane sau de suprafaţă, apa ca
mediu de viaţă etc. Elevii îşi îmbogăţesc cunoştinţele şi când citesc legende despre originea unor ape
curgătoare sau a unor lacuri din ţara noastră. De o mare importanţă sunt şi compunerile realizate de elevi,
compuneri ce îi sensibilizează pe aceştia faţă de frumuseţile naturii. În aprecierea lucrărilor se poate
sublinia şi ideea că, dacă nu avem grijă să păstrăm apele curate, nu ne vom putea bucura de un peisaj
atât de frumos precum reiese din compunerile luate în discuţie.
În cadrul orelor de Educaţie plastică am realizat teme precum ,,Valurile mării’’, ,,Peisaj
subacvatic’’, ,,Sirena’’, ,,Cer înnorat’’. Acestea teme au permis dezvoltarea competenţelor de operare
interdisciplinară a cunoştinţelor dobândite. Elevii au fost puşi în situaţia de a realiza conexiuni între
cunoştinţele dobândite la celelalte discipline. Ei au înţeles cât de importantă este apa pentru viaţa
oamenilor şi că otrăvirea apelor duce la moartea peştilor şi la distrugerea plantelor iubitoare de apă.
Orele de Educaţie civică au o mare importanţă deoarece conduita civică ce se urmăreşte a fi
formată include, în mod necesar, şi o conduită ecologică. În cadrul acestor ore formăm şi cultivăm la
elevi dragostea şi interesul pentru lumea înconjurătoare, pentru protejarea mediului, formăm atitudini şi
contribuim la activizarea limbajului dobândit în orele de Ştiinţe.
Sub egida protejării mediului înconjurător, am organizat o activitate în parteneriat cu Shopping
City Suceava și cu firma SIGUREC, activitate care a avut un puternic impact asupra participanților.

FIŞĂ DE ACTIVITATE

7. Titlul activităţii: Să trăim intr-un mediu curat!

8. Tipul activităţii: Activități de educație ecologică și protejarea mediului
9. Coordonatorul activităţii: înv. Brîndușa Ieremciuc
10. Data şi locul desfăşurării: 29.04.2018 , Centrul de Reciclare SIGUREC din
parcarea Shopping City - Suceava
11. Durata activităţii: 4 ore
12. Grupul ţintă: elevii clasei a II-a C

Parteneri implicaţi: cadre didactice, părinți, reprezentanți SIGUREC

13. Obiective:
Implicarea elevilor în activități de protejare a mediului;
Conștientizarea elevilor de importanța voluntariatului pentru mediu;
Responsabilizarea elevilor în ceea ce privește sănătatea mediului și a faptului că este
necesar să trăim în armonie cu acesta, fără să-l distrugem;
14. Resurse:
a.Umane elevi, părinți:

307
 b.Materiale: materiale reciclabile: sticle de plastic, maculatură, baterii uzate, becuri, electrocasnice
mici;

15. Descrierea activităţi:

Elevii se vor deplasa pe jos la Shopping City însoțiți de părinți și cadrul didactic.
Un reprezentant SIGUREC va explica modul în care se realizează reciclarea materialelor. Elevii vor
asista la demonstrații, vor pune întrebări și vor introduce singuri produsele de reciclat în recipientele
corespunzătoare. Vor înțelege importanța reciclării și modalitatea de a beneficia de reducere la
cumpărături pe baza bonului eliberat.
La finalul activității toți copiii vor primi diplome de participare.

16. Rezultate aşteptate:

Formarea unui comportament ecologic;
17. Modalităţi de evaluare a activităţii:
Fotografii, postere;
Autoevaluare prin completarea unui chestionar;

Autoreflecție după implementarea activității

Total elevi prezenți 27

Impactul asupra elevilor și/sau
altor beneficiari
a. Implicarea elevilor în activități de protejare a mediului;
b. Conștientizarea elevilor de importanța voluntariatului
pentru mediu;
c. Responsabilizarea elevilor în ceea ce privește sănătatea
mediului și a faptului că este necesar să trăim în armonie cu
acesta, fără să-l distrugem;

Ce poate fi îmbunătățit? Implicarea tuturor părinților în activități ecologice;

Ce poate fi folosit în procesul de
predare /evaluare pe discipline?
Informarea corectă în legătură cu aceste activități, deoarece
uneori se confundă reciclarea cu adunatul gunoaielor, activitate
cu care părinții nu prea sunt de acord.
Educația ecologică este o problemă de mare interes. Această
activitate face parte dintr-un proiect mai amplu, iar
comportamentul ecologic este un obiectiv vizat în orice
moment.

Gândirea critică – o provocare în educația timpurie

prof. Adriana Samson
Grădinița cu Program Prelungit ”Pinocchio” Fălticeni

Deşi se consideră că dezvoltarea gândirii critice este un proces prea greu pentru copiii preşcolari
datorită stadiilor dezvoltării inteligenţei copilului (descrise de J. Piaget), acest lucru este posibil cu
ajutorul suportului intuitiv. Gândirea critică îşi demonstrează utilitatea atunci când avem nevoie de idei
noi, de soluţii în rezolvarea problemelor ivite pentru a obţine ceva, a scăpa de ceva sau pentru a ne da
seama ce vrem.

308
Gândirea critică este un proces activ, coordonat, complex, asemănător cititului şi scrisului, vorbitului şi
ascultatului, care implică procese de gândire, care încep cu acumularea activă a informaţiilor ce se
termină cu luarea de decizii bine argumentate.

Gândirea critică este un mod de abordare şi rezolvare a problemelor bazate pe argumente

convingătoare, logice şi raţionale, ce presupune verificarea, evaluarea şi alegerea răspunsului potrivit
pentru o sarcină dată şi respingerea argumentată a celorlalte variante de soluţii.
În acelaşi timp gândirea critică este deprinderea de a interacţiona cu informaţia în mod activ, de
a pune sub semnul întrebării informaţiile, de a aduce argumente pro şi contra, de a le evalua pentru a
stabili valoarea de adevăr, de a transforma informaţiile şi de a genera noi idei.
De asemenea, gândirea critică este un produs, adică un punct la care ajunge gândirea noastră,
în care gândim critic, ca o modalitate firească de a interacţiona cu ideile şi informaţiile.
Gândirea critică are la bază reactualizarea cunoştinţelor, analizarea diferenţelor, observarea
relaţiilor cauză-efect, extragerea ideilor din exemple, susţinerea ideilor cu exemple şi evaluarea
informaţiilor în funcţie de valoarea de adevăr, de utilitate, de efectele pozitive sau negative.
A gândi critic înseamnă:
 a deţine cunoştinţe valoroase şi utile având convingeri şi credinţe întemeiate pe acestea;
 a avea opinii independente şi a accepta ca ele să fie supuse evaluării ( criticii );
 a supune propriile idei şi ideile altora;
 a construi argumente suficiente care să confere consistenţă propriilor opinii;
 a manifesta toleranţă, flexibilitate şi respect;
 a învăţa cum să gândeşti eficient evaluând şi testând mai multe soluţii.
Întrebările care se pun sunt:
 În ce măsură contribuie gândirea critică la maturizarea prea rapidă a copiilor ?
 Li se „răpeşte” micilor copii copilăria ?
 Ne folosim de un copil ca să gândească precum un adult ?
 Este moral ca un cadru didactic să obţină efecte spectaculoase în prezent cu preţul unor
posibile consecinţe târzii plătite de copii ?
Răspunsul este sigur nu. Niciodată nu vor exista asemenea consecinţe, iar copiii vor raţiona cu
siguranţă mai bine, dar aceasta nu va fi în detrimentul lor, deoarece utilizarea metodelor interactive, a
procedeelor şi tehnicilor de lucru, le sporeşte încrederea în forţele proprii, în performanţele obţinute,
contribuind la dezvoltarea intelectuală, morală şi la socializarea lor. Astfel copiii participă efectiv la actul
învăţării, mărindu-le responsabilitatea şi gradul de implicare.
Nu practicarea timpurie a gândirii critice dăunează, ci practicarea neadecvată sau parţială a ei
poate duce la dezvoltarea unui comportament tipic, unui copil pasiv, care aşteaptă totul de-a gata, iar
efectul nu va fi deloc neglijabil ci, din punct de vedere moral, dăunător şi educaţional contraproductiv.
Practica pedagogică preşcolară, în domeniul gândirii critice, trebuie dezvoltată pe două direcţii
principale:
1. Un program bazat pe principiul că gândirea de ordin superior începe prin cultivarea
curiozităţii naturale a copiilor faţă de natură şi faţă de problemele morale şi în acest caz trebuie
desfăşurate activităţi care pun accentul pe stimularea curiozităţii copiilor, pe dezvoltarea deprinderilor
analitice şi de rezolvare de probleme.
2. Trebuie demonstrată relaţia dintre calitatea întrebărilor, calitatea gândirii şi calitatea
răspunsurilor copiilor deoarece întrebările adecvate adresate copiilor permit formarea unei gândiri
abstracte, nuanţate şi sofisticate.
La această vârstă capacitatea de a gândi critic se dobândeşte în timp, permiţând copiilor să se
manifeste spontan , fără îngrădire, ori de câte ori există o situaţie de învăţare. Ei nu trebuie să se simtă

309
stingheri, să le fie teamă de reacţia celor din jur faţă de părerile lor, să aibă încredere în puterea lor de
analiză, de reflecţie.
Gândirea critică îi învaţă pe copii să-şi emită şi să-şi susţină propriile idei. Avem obligaţia de a
asigura atmosfera propice declanşării valului de idei personale, de a le da copiilor senzaţia că ei sunt
adevăraţii descoperitori ai “noului”( deşi e vorba de o redescoperire).
Gândirea critică are valențe semnificative în formarea personalității viitorului școlar:
 stă la baza citirii, scrierii, vorbirii şi ascultării – elemente de bază ale comunicării;
 ajută la descoperirea erorilor şi prejudecăţilor;
 este o cale spre libertatea faţă de adevăruri trunchiate şi minciuni;
 oferă posibilitatea schimbării unui punct de vedere pe măsură ce examinăm şi
reexaminăm idei ce par evidente;
 oferă libertatea de a-şi exprima propriile opinii;
 ajută copiii să rezolve probleme pe care nu le-au putut rezolva cu metode
obişnuite;
 îi învaţă să privesc lucrurile din mai multe perspective ;
 le dezvoltă abilitatea de a gândi altfel;
 descoperă idei noi;
 valorifică la maxim potenţialul indivizilor şi echipelor;
 pot preîntâmpina blocajele în gândire;
 văd oportunităţi acolo unde alţii văd probleme;
Gândirea critică poate fi dezvoltată la preșcolari cu succes. Gândirea eficientă se dezvoltă
prin munca în colaborare ceea ce înseamnă lucrul în perechi, pe grupe. Munca în colaborare este eficientă
dacă are loc trecerea de la respectul faţă de ideile altora la încredere în sine, trecerea de la concret la
abstract, de la gândirea intuitivă bazată pe exprimarea unor opinii fără a reflecta asupra lor, la gândirea
logică care susţine anumite concluzii bazate pe premise, abordarea lucrurilor din mai multe perspective
. Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice aplicate la grupă, pot dezvolta, prin relaţionarea între
copii, un ansamblu de atitudini şi comportamente:
 abilităţi de comunicare,
 capacitatea de a înţelege,
 transfer de informaţii,
 interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate ,
Polivalenţa acestor metode s-a dovedit eficientă de la cea mai fragedă vârstă, deoarece, prin
exersarea acestor metode, copilul devine un mic cercetător, dornic să exploreze continuu tot ceea ce-l
înconjoară.
Dezvoltarea gândirii critice într-un cadru adecvat presupune trei etape:
1. Evocarea. Cum vor fi dirijaţi copiii către formularea unor întrebări şi scopuri pentru învăţare?
Cum vor ajunge să-şi examineze cunoştinţele anterioare?
2. Realizarea sensului. Cum va fi explorat conţinutul de către copii? Cum îşi vor monitoriza ei
înţelegerea acestui conţinut?
3. Reflecţia. Cum vor utiliza copiii sensul lecţiei? Cum vor fi îndrumaţi să caute informaţii
suplimentare , răspunsuri la întrebările care mai există?
Cum pot sprijini educatoarele dezvoltarea gândirii critice a preşcolarilor?
Educatorul trebuie să cunoască şi să folosească adecvat metodele şi tehnicile de predare/învăţare
menite să stimuleze gândirea critică a copiilor. De aceea el trebuie să elimine practicile contraindicate
pentru dezvoltarea gândirii critice în învăţare.

310
 Practici contraindicate în dezvoltarea
gândirii critice la preşcolari
 transmiterea în permanenţă a
cunoştinţelor”gata construite”
 limitarea libertăţii de gândire
„altfel” a copiilor, înăbuşirea tendinţei de a
imagina alternative fantastice
 descurajarea ideilor şi-a opiniilor
proprii
 sancţionarea îndrăznelii de a pune
întrebări incomode
 îngrădirea dorinţei de a efectua
desene nesupuse tiparelor
 preţuirea memoriei bune şi a
reproducerii contextuale
 accentul pe cantitate în furnizarea şi
reproducerea cunoştinţelor copilului, urmărirea
numai a performanţei
Practici indicate în dezvoltarea
gândirii critice la preşcolari
 stimularea copiilor să descopere
cunoştinţele prin întrebări
 libertatea de exprimare, încurajarea
demersurilor imaginative
 toleranţă faţă de ideilor originale,
respectarea imaginaţiei şi a ideilor inedite
 respectarea întrebărilor neuzuale,
aprecierea creativităţii individuale şi a
spontaneităţii
 libertatea de exprimare prin artă
în”afara tiparului curricular”
 aprecierea creaţiei lingvistice,
dezbaterea responsabilă a ideilor originale
 aprecierea calităţii atât în furnizarea
cât şi în reproducerea cunoştinţelor

Învăţarea gândirii critice este eficientă dacă sunt respectate anumite condiţii:
 Încurajarea copiilor să gândească independent, să speculeze, să reflecteze
 Acceptarea diversităţii de opinii şi idei
 Implicarea activă prin confruntare de idei, cooperare şi colaborare pentru găsirea soluţiilor
adecvate
 Convingerea copiilor că nu vor fi ridiculizaţi pent opiniile exprimate
 Încrederea în capacitatea fiecăruia de a gândi în mod critic
 Aprecierea pozitivă a gândirii critice.
Conştientizarea faptului că orice opinie, opţiune, idee, merită a fi exprimată, susţinută,
argumentată, în cadrul unei discuţii, îi va face pe copii să se simtă liberi, să depăşească teama de a da un
răspuns incorect sau dubios, dar şi să fie responsabili pentru propriile afirmaţii.
Gândirea se formează şi se dezvoltă prin intermediul limbajului, în absenţa căruia rămâne la
un stadiu primitiv {exemplu, cazurile de copii sălbatici sau copiii surzi din naştere}.
Gândirea critică îşi demonstrează utilitatea atunci când avem nevoie de idei noi, de soluţii în
rezolvarea problemelor ivite pentru a obţine ceva, a scăpa de ceva sau pentru a ne da seama ce vrem.
Pentru a ajunge un om liber, responsabil, care să poată să gândească, să reflecteze, copilul, de mic, trebuie
educat în spiritul marilor valori ale civilizaţiei umane, împotriva violenţei şi a intoleranţei de toate
felurile. Educaţia vârstelor mici este considerată temelia personalităţii fiecărui individ, de aceea educaţia
trebuie să răspundă în primul rând nevoilor individuale şi să realizeze echilibrul între acestea şi
dezvoltarea democratică a societăţii.

Bibliografie:
http://www.suntparinte.ro/cum-ii-dezvolti-gandirea-critica
http://www.european-family.ro/documents/products/products7.pdf
http://www.didactic.ro/pagina-mea/materiale-formare/
http://elisabetastanciulescu.ro/2010/07/copiii-creativitate-si-gandire-critica-naturale
http://psiedu.ubbcluj.ro/doc/fise-discipline/stiinte-ale-educatiei/PLR3204-Strategii-de-dezvoltare a
gândirii critice
http://www.reprograph.ro/invatamant_prescolar_mileniul/capitolul1_prescolar.pdf
311
 Adaptarea copilului la mediul scolar - succesul si insuccesul scolar
prof. Avasiloaei Adina,
Școala Gimnazială nr. 10 Suceava

The child is a "small universe" and its growth and becoming

as an adult is a long and sinuous road full of ups and downs, whose central aspect is the personality in
all its aspects.
From birth, the human being begins an ample process of learning, which continues until the moment of
his death. So, learning, is the key concept around which human development and development revolve.
The famous aphorism "to know means to be able", the present civilization responds to the aspiration
towards a harmoniously developed personality. This desideratum is possible to achieve only through
sustained efforts of learning, through man's concern and dedication to evolution and to higher ideals.
The universe of human learning has attached the attribute of superiority. The superiority of man himself
seems to have been the result of the concurrent action of several laws, among which the essence of
learning entered deeply and significantly in his psycho- and sociogenesis. It is right to appreciate that
"the only thing quite characteristic that one can say about human beings is that they learn. The teacher
is so deeply rooted in man that he has become almost involuntary ... our specialization as a species is
the specialization in learning "(JS Bruner, 1967)
In the whole of his development, man goes through several stages that include similar aspects for all
individuals within the age limits. These stages are called stage stages, running in a logical and legal
sequence, and are carefully analyzed and studied by psychology, because the knowledge of the main
aspects and characteristics of man at different ages represents the foundation stone for a good analysis
of . One of these stages is that of the little school, or the third childhood, which takes place between 6/7
- 10/11 years. This stage is a massive acquisition of the general adaptation experience for life, being
analyzed first from the perspective of school adaptation and learning, considered as defining processes
in the structure of the human being.
In the whole development, school age appears as a stage with relative stability and adaptability
possibilities easier to achieve. The progress achieved is more constant and manifests itself in all the
compartments of mental and physical development.
Physical development reveals a general fortification of the body. The vertebral column strengthens more,
increases the amount of calcium in the chemical composition of the bones, but at the position and the
state in the bank it will be taken into account that the ossification of the skeleton is not finished. School
requirements require a specific workout, especially short muscles, which, through fine coordination
movements, will be trained in a harmonious development with long muscles. The more intense
development of the long muscles makes the general movement of the body, the running for example, to
manifest as a special necessity, while the fine, short movements of coordination quickly tire the child's
hand.
The gradual transformations that occur in the school's thinking and behavior highlight a new mental
structure. Thinking comes from intuitive global perception data and a decentralization tendency begins.
Decentralization occurs when the child, by overcoming his egocentrism, achieves adequate reflection
through increasingly effective actions on the subject. There is a perception of relationships that lead to
the understanding of causality and the more correct use of logical links. However, thinking remains a
predominantly concrete one. Thinking realizes knowledge with the help of concrete, object-oriented
logical operations. Thus, from intuitive thinking, it becomes operational, around the age of 10 years, it
is possible to talk about a notional stage of thinking.
The capacity for knowledge also increases due to memory, whose possibilities are growing rapidly, now
shaping the different types of memory: visual, auditory, kinesteic. At the same time, there are also the
first general skills that enhance the success of the school.
312
At the same time, changes are taking place, the attitude toward work is formed, which is revealed by the
ability to carry out a task that has begun and to achieve a result. The school likes the action and also
wants to be successful.

Copilul este un “ mic univers” , iar cresterea si devenirea lui

ca adult reprezinta un drum lung si sinuos, plin de urcusuri si coborâsuri, al carui aspect central îl
reprezinta personalitatea în toate aspectele ei.
Înca de la nastere, fiinta umana începe un amplu proces de învatare, pe care îl continua pâna în
momentul în care trece în nefiinta. Asadar, învatarea, reprezinta conceptul cheie în jurul caruia graviteaza
dezvoltarea si devenirea umana.
Celebrului aforism “a cunoaste înseamna a putea”, civilizatia actuala îi raspunde cu aspiratia spre
o personalitate armonios dezvoltata. Acest deziderat este posibil de înfaptuit doar prin eforturi sustinute
de învatare, prin preocupare si daruire a omului spre evolutie si spre idealuri înalte.
Universul învatarii umane are atasat atributul superioritatii. Superioritatea omului însusi pare sa
fi fost rezultatul actiunii conjugate a mai multor legitati, între care cea continuta în esenta învatarii a
intrat adânc si semnificativ în psiho- si sociogeneza lui. Pe buna dreptate se aprecia ca “singurul lucru cu
totul caracteristic care se poate spune despre fiintele omenesti este ca ele învata. Învatatul este atât de
profund înradacinat în om încât a devenit aproape involuntar…, specializarea noastra ca specie este
specializarea în învatare”(J. S. Bruner, 1967)
În ansamblul dezvoltarii sale, omul parcurge mai multe etape ce cuprind aspecte asemanatoare
pentru toti indivizii aflati în limitele vârstelor respective. Aceste etape poarta numele de stadii, derulându-
se într-o succesiune logica si legica, si fiind analizate si studiate atent de catre psihologie, deoarece
cunoasterea principalelor aspecte si caracteristici ale omului la diferite vârste, reprezinta piatra de temelie
pentru o buna analizare a lui.
Unul dintre aceste stadii îl reprezinta cel al micii scolaritati, sau cea de-a treia copilarie ce se
desfasoara între 6/7 - 10/11 ani.acest stadiu este unul de achizitie masiva a experientei general adaptative
pentru viata, analizându-se în primul rând din perspectiva adaptarii scolare si a învatarii, considerate ca
procese definitorii în structurarea fiintei umane.
În ansamblul dezvoltarii, vârsta scolara apare ca o etapa cu relativa stabilitate si cu posibilitati
de adaptare mai usor de realizat. Progresele obtinute sunt mai constante si se manifesta în toate
compartimentele dezvoltarii psihice si fizice.
În dezvoltarea fizica se constata o fortificare generala a organismului. Coloana vertebrala se
întareste mai mult, creste cantitatea de calciu în compozitia chimica a oaselor, dar la pozitia si statul în
banca se va tine seama de faptul ca osificarea scheletului nu este terminata. Cerintele scolare obliga la
un antrenament specific, mai ales al muschilor scurti, care, prin miscari fine de coordonare, vor fi
antrenati într-o dezvoltare armonioasa cu muschii lungi. Dezvoltarea mai intensa a muschilor lungi face
ca miscarea generala a corpului, alergarea spre exemplu, sa se manifeste ca o necesitate deosebita, în
timp ce miscarile fine, scurte de coordonare obosesc repede mâna copilului.
Transformarile treptate ce se produc în gândirea si comportamentul scolarului pun în evidenta o
noua structura mintala. Gândirea se desprinde de datele perceptiei globale intuitive si începe sa se
manifeste o tendinta de decentrare. Decentrarea intervine atunci când copilul, depasindu-si
egocentrismul, realizeaza o reflectare adecvata, prin actiuni tot mai eficace asupra obiectului. Are loc
perceperea relatiilor care prilejuiesc întelegerea cauzalitatii si folosirea mai corecta a legaturiloe logice.
Cu toate acestea gândirea ramâne predominant concreta. Gândirea realizeaza cunoasterea cu ajutorul
unor operatii logice concrete, obiectuale. Astfel, din intuitiva gândirea devine operationala, în jurul
vârstei de 10 ani putându-se vorbi despre un stadiu notional al gândirii.

313
 Capacitatea de cunoastere sporeste si datorita memoriei, ale carei posibilitati cresc rapid, acum
conturându-se diferitele tipuri de memorie: vizuala, auditiva, chinestezica. Tot acum se manifesta si
primele aptitudini cu caracter general ce potenteaza succesul scolar.

Valori europene promovate în educație – teme de reflecție în școala noastră

prof. înv. primar Zaharia Maria
Școala Gimnazială Nr.1 Răucești Neamț

Because today we are witnessing a dynamic of the European population, education is adapting
and promoting themes such as intercultural education, multilingualism, equal opportunities in education,
or environmental health. At school level, as in the case of our school, using the school curriculum or
using various international projects, the education policy aims at developing creativity, critical thinking,
cooperation between pupils in different areas of Europe.

Din ce în ce mai evidentă, populația Europei se află într-un proces de migrație, astfel încât elevii
schimbă țări, zone sau școli. Politica educațională de astăzi este și trebuie să fie orientată spre asigurarea
egalității de șanse a fiecăruia dintre elevii europeni. Ceea ce contribuie la respectarea drepturilor de a
învăța ale copilului îl reprezintă formarea competențelor decomunicare și de exprimare corectă într-o
limbă de circulație intenațională alături de formarea unor competențe ce vizează cunoștințele geografice,
așa cum prevede programa școlară. Și după cum bine se știe, acest lucru nu se poate realiza doar pe
parcursul orelor de Comunicare în limba/franceză/engleză/germană/etc. sau Științe (mai ales că la
Geografie – clasa a IV-a nici nu se studiază țările în învățământul primar, la care eu fac referire), ci sunt
necesare activități complementare actului de predare-învățare-evaluare. Astfel pentru a stimula elevii
în comunicarea într-o limbă străină, am înscris școala cu peste zece ani în urmă în cea mai mare
comunitate a școlilor din Europa, și anume eTwinning. În acest mediu virtual am identificat proiecte
specifice vârstei elevilor mei, la început bazate pe cunoașterea țărilor Europei. Un prim proiect a fost A
map of Europe. Aici, fiecare membru al proiectului a încărcat informații despre țara sa, despre locul în
care trăiește și a spus ,,Bună ziua!” în limba sa. Elevii s-au familiarizat cu harta politică a Europei,
identificând țări, simboluri, au citit și memorat apoi salutul a cât mai multor copii din alte țări.
Happy Europe day!!! a reprezentat un proiect apropiat de primul, elevii deja cunoșteau țări și
capitale, în cadrul acestuia ei propunând moduri de a sărbători Ziua Europei alcătuind singuri o hartă sub
formă de puzzle și un ppt cu diferite informații despre importantele instituții europene, învățând Imnul
și diferite simboluri ale UE.
Comparing and exchanging Information about our Schooland lives a adunat într-o colecție,
activități desfășurate în diferite școli din Turcia, Bulgaria, România, Lituania, Polonia și Cipru.
În cadrul proiectului Postcards From Around the Word elevii din țări ca Bulgaria, Polonia,
Franța, Italia, România, Lituania, Turcia au prezentat în diferite forme informații despre zonele în care
locuiesc, completându-le cu date privind sărbătorile locale, dar și privind modul specific de a sărbători.
Astfel elevii mei au aflat în primul rând despre cum sărbătoresc copiii din alte zone ale României
Sânzâienele. Apoi au făcut cunoștință cu obiective importante din orașele în care locuiau elevii din școlile
participante la proiect, orașe pe care poate nu le vor vizita unii probabil niciodată sau poate cu această
ocazie altora li s-a sădit mlădița călătoriei de descoperire de locuri impresionante atunci când vor fi mai
mari. Aici s-a dezvoltat în primul rând capacitatea de a se orienta pe hartă, apoi elevii au fost puși în
situația de a citi texte variate în limba engleză și de a le traduce împreună cu profesorul. Au învățat
cuvinte noi, au aflat despre obiceiuri din zone depărtate de ei, dar au înțeles că peste tot elevii au aceleași
preocupări ca și ei, au acces la educație, urmăresc propria lor dezvoltare și caută permanent modalități
de petrecere plăcută și creativă a timpului liber.
314
 Ceea ce a fost interesant la acest proiect, a fost faptul că profesorii au comunicat permanent prin
email, născându-se astfel oprotunitatea unei viitoare colaborări în alte propuneri de proiecte.
Unul mai recent a fost Let's decorate the winter proiect care a atras elevii în crearea unor peisaje
de iarnă folosind tehnici variate de pictură, colaj sau machete. Elevii din diferite țări au postat întâi
fotografii din timpul activităților și apoi cu produsele finite, realizându-se astfel adevărate expoziții cu
creațiile lor. Am putut astfel face un real schimb de bune practici, urmărind ingeniozitatea și creativitatea,
pe care le-am și experimentat. Elevii din școala noastră au construit un om de zăpadă uriaș folosind
niște materiale ce ,,zăceau” la o vulcanizare: câteva cauciucuri uzate, puțină vopsea albă, un capac de
lemn. Zăcea și în sufletul lor ceva mai mult entuziasm și omul de zăpadă a fost gata, a primit fular și
căciulă și a salutat apoi pe elevii din alte zone europene, arătând că și din materiale refolosibile putem
crea ceva frumos, nu numai din hârtie colorată.
Nici matematica nu a fost lăsată deoparte, pentru că Matematiği eğlenerek őğreniyorumy, un
proiect inițiat de o școală din Turcia, a adus în jurnalul de proiect lecții amuzante, activități plăcute și
resurse pentru lecții de matematică pentru elevii din ciclul primar.
Au fost mai multe proiecte eTwinning la care am participat, important este că rezultatele
preconizate au fost obținute, cel puțin din punctul meu de vedere, elevii și-au îmbogățit astfel cunoștințele
depre țările Europei, despre valorile pe care pun accent politicile educaționale din diferite țări și școli.
Și-au dezvoltat competențele de comunicare, au observat singuri care le-au fost achizițiile ce le-au
dobândit.
Nu am fost surprinsă însă să văd că o parte dintre elevi au dovedit o oarecare ,,afinitate” pentru
o anumită țară participantă la proiect sau despre care au aflat din proiect, știut fiind faptul că unii dintre
ei au câte un părinte plecat la muncă în aceste țări.
În concluzie, proiectele europene nu fac altceva decât să aducă un ,,ceva” în plus în educația
copiilor noștri, iar școala românească, încearcă să atragă profesori și elevi deopotrivă spre acestea. Nu
am experiența unor proiecte Erasmus+ de mobilitate, de aceea, participarea la această conferință poate
oferi și pentru mine experiențe de bune practici și oportunități de dezvoltare.

Stimunarea creativități și a inovației prin proiecte europene

prof. Verdeșescu Mirela,
Școala Gimnazială Panaci, jud. Suceava

Școala Gimnazială Panaci, a beneficiat de șase mobilități Erasmus

Plus – Key Action One, structurate pe patru cursuri diferite și
derulate pe parcursul anului școlar 2014-2015. Primele două
mobilități au avut loc în Portugalia, regiunea Sesimbra, în perioada
02-08 februarie 2015 și la care au participat două cadre didactice
ale Școlii Panaci: director Verdeșescu-Buzilă Mirela și consilier
educativ Verdeșescu-Buzilă Sandu. La cursul respectiv au mai
participat și 12 cadre didactice din alte țări europene, ca Polonia,
Grecia, Lituania și Letonia.
Așa cum arată și titlul cursului, pe parcursul celor șapte zile
de training, s-a lucrat în sistem integrat PC, câte șase – opt ore pe
zi, și s-a urmărit actualizarea, aprofundarea și aplicarea prin diverse
exerciții practice, a diferitor programe de calculator (Flashplayer,
Dropbox, Wordl, Prezi), sau aplicații ale sistemului de operare
Google: Cloud, Drive, Maps, Earth, Docs, Mail, Bubble, Google+, toate acestea având ca scop
dezvoltarea creativității elevilor. În cadrul cursului, s-au lansat diferite situații didactice dificile, de

315
problematizare, care apar în timpul lucrului la clasă cu elevii, precum și modul concret în care aceștia
sunt provocați sau stimulați de către profesor să interacționeze constructiv și eficient cu respectivele
aplicații ale Internetului și ale viitorului, în general.
După aproximativ șase ore de lucru pe calculator, toți cursanții, însoțiți de către traineri, ne-am
deplasat în anumite zile la mai multe școli din Sesimbra și din Lisabona, unde am asistat la diferite lecții,
începând de la grădiniță și până la clasa a XII-a, ocazie cu care am luat cunoștință cu diferite tehnici de
predare și evaluare folosite de către profesorii din Portugalia, felul în care aparatura digitală și Internetul
sunt utilizate la clasă, oferta curriculară, ca
de altfel organizarea întregului sistem de
învățământ portughez.
Cursul s-a încheiat cu o evaluare, în cadrul
căreia fiecare cursant în parte a trebuit să
rezolve diferite exerciții cu ajutorul
aplicațiilor Google, elaborând astfel un
proiect de lecție (portofoliu) digital, care să
valorifice avantajele acestor aplicații ale
Internetului.
Cursul s-a dovedit a fi deosebit de inovator,
atractiv și de viitor, deschizând oportunități
multiple de diversificare a actului didactic la
clasă și conducând astfel la consolidarea
sistemului educațional modern din
România.

Limba franceză în învăţământul românesc

prof. Lelcu-Tiperciuc Ionela
Şcoala Gimnazială Voitinel,judeţul Suceava

Dans l’apprentissage du français, la Roumanie occupe une place toute particulière. La langue
française se distingue aujourd’hui par le nombre d’élèves qui l’apprennent à l’école et devance sur ce
plan tous les états membres de l’Union européenne.
Près d’un million d’élèves roumains étudient chaque année le français.Malgré l’intérêt croissant
pour l’anglais, la langue de Molière reste l’une des toutes les premières langues étrangères enseignées.
Les valeurs prônées par la francophonie :la paix, la démocratie,les droits de l’homme, la
diversité culturelle ,la solidarité ont incité la Roumanie à réjoindre la francophonie institutionnelle dès
1991(d’abord comme observateur et puis, à compter de 1993 comme membre à part entière de
l’Organisation de la Francophonie).
Le français est également véhicule de la pensée et de la culture française dans le monde.

Antrenarea elevilor în proiecte ṣi activităƫi culturale care vizează aprofundarea cunoṣtinƫelor de

limba franceză trebuie să fie o preocupare importantă a cadrelor didactice de astăzi.
Voi prezenta două din activităƫile desfăṣurate cu elevii Şcolii Gimnaziale Voitinel dedicate limbii
franceze”La Journée de la Francophonie” ṣi “Ziua Europei”.

316
 Având în vedere ineresul elevilor pentru aspect legate de cultura Franƫei ,activităƫile dedicate
Zilei Francofoniei,20 martie , îṣi propun o abordare modernă adaptată atât specificului ṣcolii, cât ṣi
preferinƫelor elevilor vis-à-vis de muzică, teatru,poezie, pictură,gastronomie.
Aceste activităƫi s-au desfăṣurat în două zile,respectiv 20-21 martie.
Cuvântul francofonie a fost folosit pentru prima dată în jurul anului 1880 de către geograful
francez Onésim Reclus pentru a desemna ansamblul persoanelor ṣi ƫărilor vorbitoare de franceză.
Organizaƫia Internaƫională a Francofoniei reuneṣte 77 de state, 57 de state membre ṣi 20 cu statut de
observator din Europa ,Asia, Orientul Mijlociu, Oceania ,cele două continente americane ṣi zona
Caraibilor.
România este membră A OIF începând din anul 1993.
Elevii mei au onorat ,cu plăcere, acest mare eveniment prin activităƫi precum: expoziƫie de desene
ṣi drapeluri din ƫările francofone, confecƫionarea unor simboluri ale Franƫei din lemn, hârtie,lână( Arcul
de Triumf,Turnul Eiffel), scurte piese de teatru în limba franceză, recital de poezii, Karaoke, concurs de
artă culinară, vizionarea unui film artistic, documentar.
Printre piesele de teatru care au fost puse în scenă de elevi:”
Toujours …les verbes”, “Le petit chaperon rouge”, “Le tueur aux
citrons”,”Les quatre saisons”. Jucând teatru francofon, elevii vor
reuṣi să se apropie de cultura franceză.
Apoi,copiii au susƫinut un scurt recital de poezii :”Et..si”, “Le
lac”, “Le Chat et le renard”, “Mon petit chat”, “Journée de la
Francophonie”,
Legat de bucătăria franƫuzească, elevii clasei a VI a au pregătit
ratatouille-tocană de
legume din Provence .Ingredientul principal îl reprezintă
amestecul de legume:roṣii, ceapă,vinete,dovlecei ṣi
ardei.Această gustoasă tocană este bună ṣi ca felul
principal ṣi ca garnitură la alte mâncăruri.
Bucătăria franƫuzească ,inseparabilă de cultura
poporului ,este leagănul artei culinare ṣi un paradis
pentru bucătari.
Scopul acestei activităƫi a fost obiṣnuirea elevilor
cu noƫiunea de “francofonie”,antrenarea spiritului de
echipă, dezvoltarea unei atitudini pozitive faƫă de
învăƫarea limbii franceze.
Alte activităƫi la care au participat cu interes elevii Şcolii Voitinel au fost cele desfăṣurate în
cadrul proiectului “9 mai-Ziua Europei.Unitate în diversitate”.
Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, ziua de 9 mai a devenit déjà o tradiƫie pentru noi ṣi o
sărbătorim în fiecare an. Uniunea Europeană reprezintă cel mai ambiƫios vis ṣi cel mai amplu proiect
cetăƫenesc al secolului al XXI. Data de 9 mai marchează ziua istorică în care a fost pronunƫată declaraƫia
Schuman.
Scopul proiectului :educarea elevilor în vederea cunoaṣterii semnificaƫiei zilei de 9 mai, a
tradiƫiilor ṣi simbolurilor Uniunii Europene.
Prin intermediul unei prezentări PPT, elevii au făcut cunoṣtinƫă cu numele statelor membre ,au
observat ṣi apoi au confecƫionat steagurile specifice, au explicat simbolurile Uniunii Europene, au învăƫat
imnul-“Odă bucuriei”.
Elevii clasei a Va ṣi elevii clasei a VI a au participat la un concurs de completare de rebusuri ,la
sfârṣit au descoperit denumirea unor ƫări din Europa în limba franceză. Elevii clasei a VII a au interpretat

317
câteva melodii din muzica franceză contemporană:Desireless-“Voyage, voyage”,Indila-“Dernière
danse”,” Lara Fabian-“Je t’aime”.
Alƫii au realizat referate cu teme: “Europa ṣi noi”, afiṣe,desene; au recitat poezii în limba română
ṣi în limba franceză ,au participat la concursul “Cetăƫenii Europei.”
Toate activităƫile prezentate au fost notate ṣi s-au editat CD-uri/DVD-uri pentru fiecare clasă.
Activităƫile culturale stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de
cunoṣtinƫe,dezvoltă spiritual practic ṣi autodisciplinează.

Proiecte - experiențe și rezultate

prof. Ignătescu Valerica
Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Suceava

The method of the project, named by Johann Heinrich Pestalozzi, in the 18th century “Learning with the
mind, the heart and the hands” is one which I like to use, as it encourages the development of the
students’ spiritual and social skills as well as their practical abilities. The paper presents experiences
and results achieved while doing some projects.

Evoluția societății face ca școala să fie pusă în permanență în fața unor noi provocări. Aplicarea
de noi metode de predare și învățare este absolut necesară pentru dezvoltarea învățământului, iar metoda
proiectului este una dintre ele. Proiectele bine concepute încurajează investigaţia activă şi dezvoltarea
capacităţilor cognitive de nivel superior. Cercetările asupra creierului subliniază valoarea acestui tip de
activităţi de învăţare. Abilităţile elevilor de a înţelege lucruri noi sunt mai mari atunci când sunt „legate
de activităţi semnificative de rezolvare a problemelor, iar elevii sunt ajutaţi să înţeleagă de ce, când şi
cum devin aceste fapte şi competenţe relevante” [1] .
Investigaţia presupune o gamă largă de activităţi legate de curiozitatea noastră naturală în legătură
cu lumea care ne înconjoară. În contextul educaţiei, investigaţia dobândeşte un înţeles specific. Metoda
proiectului îi încurajează pe elevi să adreseze întrebări, să planifice şi să desfăşoare acţiuni de căutare de
informaţii, să facă observaţii şi să reflecteze la ceea ce au descoperit. Această formă de învăţare care își
propune și încurajează dezvoltarea capacităților spirituale, sociale și meșteșugărești ale elevilor a fost
denumită în secolul al XVIII-lea de către Johann Heinrich Pestalozzi „A învăța cu mintea, inima și
mâinile”. Pe parcursul anilor am coordonat multe proiecte care au fost evaluate în cadrul concursurilor
şcolare, dar am folosit şi la clasă ca metodă învăţarea prin proiecte.
Unul din cele mai interesante proiecte desfăşurat simultan în două unităţi de învăţământ a fost
,,INCURSIUNE ÎN TAINELE CODURILOR CRISTALELOR ̓ ̓. Lucrarea şi-a propus să stabilească
dacă metoda cristalizării sensibile poate fi folosită pentru a determina, rapid şi global valoarea biologică
a unor fructe, alimente de bază precum laptele, ouăle şi mierea de albine, a unor plante medicinale şi a
unor medicamente de sinteză. Termenului de valoare biologică i-am asociat proprietăţi precum
prospeţimea, naturaleţea, nivelul de puritate, vitalitatea. Ne-am propus să determinăm şi “cantitatea” de
energie a vieţii prezentă într-un substrat, pentru că metoda diferenţiază foarte fin substanţele organice
de cele anorganice, iar în ceea ce priveşte substanţele organice, poate determina “moartea” lor treptată,
dacă probele sunt făcute de exemplu pe fructe sănătoase şi mucegăite, plante verzi şi aproape uscate.
Am studiat comparativ unele plante (ceaiul concentrat de castravete amar, extractul de creţuşcă,
gel de aloe vera) cu medicamente de sinteză care au acţiune terapeutică similară, precum glucophage
pentru diabet şi aspirina ca antipiretic. Salcia şi creţuşca sunt cunoscute ca şi ,, aspirina casei ̓ ̓ în
popor, conţin acid salicilacetic şi au fost folosite ca antiinflamatoare din cele mai vechi timpuri.Am
experimentat cristalizarea sensibilă folosind ceai concentrat de creţuşcă şi aspirină tablete. Am obţinut
un centru bine conturat la creţuşcă, centru de la care pleacă radiar o mulţime de striuri sau raze extrem
318
de dense faţă de mai multe centre la aspirină pentru soluţia de CuCl2, cristalizare uniformă faţă de cea
dezordonată la CuSO4 şi cristale mai mari faţă de cele mult mai mici în cazul FeSO4. Studiul realizat cu
ajutorul cristalizării sensibile, ne-a făcut să credem faptul că plantele medicinale sunt mult mai
compatibile din punct de vedere biologic cu fiinţa umană şi aşadar mai potrivite pentru uz terapeutic. Cu
această lucrare am participat la Expo Science International MILSET - Fortaleza, Brazilia care s-a
desfaşurat în august 2017.
”DOCTORUL GREEN AL APELOR UZATE ̓ ̓ - prin această proiect am dorit să verificăm
capacitatea zambilei de apă de a fi ,,Doctorul GREEN ̓ ̓ al apelor uzate. Epurarea insuficientă a apelor
uzate este principala sursă de poluare organică a apelor Ne-am gândit că poate în urma studiului nostru
aceasta ar putea fi introdusă în ,,producţie ̓ ̓ la ACET Suceava. Am efectuat activităţile experimentale
posibile în laboratorul nostru.La ACET Suceava am participat la determinarea de pH,,azot amoniacal,
azotaţi, azotiţi, fosfor total la anumite interval după ce am ,,plantat ̓ ̓ zambile în apă uzată. Rezultatele
obținute ne-au confirmat capacitatea acestor plante de a epura apele uzate.Am expus rezultatele noastre
reprezentantei serviciului calitate mediu de la ACET Suceava căreia i-am propus folosirea zambilelor
de apă la bazinele de la ACET pentru depoluare.
,,DISPOZITIVE ECO UTILE ÎN STUDIUL FIZICII ̓ ̓ a constat în construirea a trei dispozitive
utile în studiul fizicii din materiale refolosibile. ,,ELECTRONEL ̓ ̓ un dispozitiv construit pentru studiul
electrizării, fenomen studiat la fizică în clasa a VI-a,fenomen mai greu de înţeles având în vedere că
informaţiile privind electronii şi procesele de ionizare se învață mai amănunţit în clasa a VII-a la chimie.
,,ELECTRONEL ̓ ̓ poate să evidenţieze toate cele trei tipuri de electrizare: prin frecare,contact şi
influenţă.
,,MICROHIDROCENTRALA ̓ ̓ Ştiut fiind că energia hidraulică reprezintă capacitatea unui
sistem fizic (apă) de a efectua un lucru mecanic la trecerea dintr-o poziție dată în altă poziție (curgere),
am demonstrat că se poate obţine energie electrică, fapt demonstrat prin aprinderea beculeţului inclus în
dispozitiv. Energia hidraulică este o energie mecanică formată din energia potențială a apei dată de
diferența de nivel între vasul superior şi cel inferior , respectiv din energia cinetică a apei în mișcare.
,,SUBMARINUL ̓ ̓ cu care am demonstrat legea lui Arhimede. Cu toate că dispozitivele sunt
relativ simple, impactul asupra minților celor mai mici care abia pătrund în lumea fizicii, este mare! Le
vom integra în acest an școlar în activitățile experimentale la orele de fizică.
,,CHIMIA CIOCOLATEI NOASTRE ̓ ̓ am pornit de la citatul ,,9 din 10 persoane iubesc
ciocolata. A zecea întodeauna minte.̓ ̓ și am desfășurat activități de documentare privitoare la acidul
elagic care este un compus fenolic care inhibă multiplicarea celulelor canceroase. Am aflat că
este prezent mai ales în afine, căpşuni, zmeură, mure.
Dacă până acum „floare-albastră“ ne-a stârnit o emoţie caldă, făcând trimitere la frumoasa poezie
a lui Mihai Eminescu, de-acum încolo această expresie ar trebui să ne facă să gândim şi la sănătate.
Aceasta pentru că ea formează denumirea, ce-i drept în limba greacă – unde anthos înseamnă floare, iar
cyanos, albastru –, a antocianilor, nişte substanţe antioxidante importante pentru organism. Murele,
coacăzele, afinele, dudele, prunele, strugurii negri, sfecla roşie, măceşele, merişoarele, vişinele, cireşele,
varza roşie, ceapa roşie şi vinetele sunt printre cele mai generoase furnizoare de antociani.
Am realizat activități experimentale de determinare a antocianilor din fructele proaspete de
pădure, congelate și din compot folosind metoda spectrofotometrică la laboratoarele USV Suceava .
Prezența acidului elagic în cantități mari în căpșuni și a antocianilor în mure ne-a dus la idea de a prepara
o ciocolată sănătoasă, o ciocolată cu antioxidanți pentru a beneficia de o adevărată porţie de sănătate :
teobromină, cafeină, feniletilamina,serotonină, luteină şi zeaxantină, acid elagic , resveratrolul,
pterostilbena, multe minerale şi vitamine.
,,ULTRAVIOLETELE ÎN ATENŢIA NOASTRĂ! ̓ ̓ a fost proiectul care a obţinut locul I la
concursul national ,, Şi gestul tău contează! ̓ ̓ şi diploma de participare la concursul international YRE în
2018. Ne-am gândit să studiem radiaţiile UV prin metoda investigării ştiinţifice cu aparatul pentru

319
măsurarea indexului UV “UV Checker ̓ ̓ Activitatea privind măsurarea indexului UV şi a iradiantei UV
s-a desfăşurat pe durata a trei luni: aprilie, mai şi iunie câte o săptămână la începutul fiecarei luni.
Determinările au arătat depăşirea indicelui UV în multe zile, fapt care necesită luarea unor măsuri de
protecţie: nu trebuie să ieşim din casă sau stăm afară cât mai puţin, acoperim corpul, folosim creme cu
factor de protecţie 30+.
,,AROMELE ÎN ATENŢIA NOASTRĂ ! ̓ ̓ a fost de astă dată o activitate de tip proiect realizată
cu o clasă. Elevii s-au documentat cu privire la esteri, au modelat formule,au scris reacţii,au efectuat
experimente virtuale dar şi reale prin care au obţinut unul din cei mai cunoscuţi esteri, acetatul de etil.
Au căutat informaţii privind esterii din fructe precum portocale, banane, pere, ananas zmeură,cireşe,
căpşuni, kiwi, au scris structurile, le-au denumit,au prezentat avantajul consumării fructelor în
detrimentul sucurilor care conţin foarte mulţi conservanţi.
Învăţarea bazată pe proiecte oferă o mulţime de beneficii, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori.
Pentru elevi, avantajele învăţării bazate pe proiecte înseamnă: creşterea gradului de încredere în sine şi
îmbunătăţirea atitudinii faţă de învăţare, posibilităţi de dezvoltare a unor abilităţi complexe, precum
capacităţi cognitive de nivel superior, rezolvarea problemelor, colaborarea şi comunicarea.
Prin acest stil de învăţare elevii îşi asumă rolul şi comportamentul celor care lucrează într-un
anumit domeniu. Fie că realizează un experiment, construiesc un dispozitiv, realizează un interviu, un
film documentar despre probleme de mediu, realizează un poster, sunt implicaţi în activităţi reale, care
au semnificaţie dincolo de sala de clasă sau şcoală.
Metodele bazate pe expuneri, manual nu dau roade, metode precum investigaţia, experimentul,
munca în echipă,documentarea în teren, sigur pot contribui la obţinerea de rezultate superioare,.Noi,
profesorii ne vom afla în situaţia de a învăţa înşişi alături de elevi ceea ce ne va face să fim mereu tineri.

Bibliografie
[1]https://www.intel.com/content/dam/www/program/education/us/en/documents/project-
design/projectdesign/benefits-of-projectbased-learning.pdf
[2] http://schoolnet.org.za/teach10/resources/dep/project_characteristics/benefits_of_pbl.htm
[3] Metoda proiect, Ghidul profesorului, București/Viena, august 2003
[4] Aumaporn Meelursarn, Statistical evaluation of texture analysis from the biocrystallization
method: Effect of image parameters to differentiate samples from different farming systems, 2006
[5] http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/efectele-radiatiilor-ultraviolete-asupra-sanatatii
[6]https://playtech.ro/2016/efectele-nocive-ale-expunerii-la-soare-de-ce-ultravioletele-sunt-periculoase-
pentru-sanatate/
[7] http://www.avantajbebe.ro/articole.aspx?despre=alimentatie_coloranti_arome_artificiale
[8] https://ro.wikipedia.org/wiki/Esteri
[9] Daniela-Elena Dumitru,Să descoperim fizica prin experimente EDP 2008

Activitate extrașcolară
1 Decembrie- Ziua Națională a României
prof. înv. primar Chindriș Todorica Ioana
Școala Gimnazială Șieu

Why are important these activities?

Because by these activities has pursued the cultivation of love for the country, knowledge of the
significance of the day of 1 December and become familiar with the national symbols. Blowing love to
students for our ancestors and their pride that Romanians from the past history of these gulfs and people,

320
as well as the desire for knowledge of certain elements of history, Geography, religion that define the
spiritual portrait of the Romanian people from its inception until today.

Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului ,deoarece

implică în mod direct copilul prin personalitatea sa, iar părinții se bucură când își văd copiii că iau parte
la asemenea activități(deoarece copiii lor mai uită din când în când de telefoane,nu stau la televizor,nu
stau la calculator, copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună
voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi).Printre activitățile extrașcolare cele mai importante și mai
ușor de realizat sunt vizitele la muzee(,,elevii își pot imagina că sunt conducători sau exploratori
”),vizionarea spectacolelor(,,copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei”),excursiile și taberele
(,,care au contribuit la îmbogățirea cunoștințelor despre frumusețea țării, respectul pentru frumusețile
naturii”) ,concursurile școlare și nu în ultimul rând serbările școlare cu tematică diversă .
Activitățile extrașcolare sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,produc bucurie, chiar dacă
necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, dând posibilitatea
fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Dascălul reușește , prin acest tip de activitate să-şi cunoască
elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal
-pregătirea copilului pentru viaţă.Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de învățător, de
talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare
a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
Cu ocazia zilei de 1 Decembrie pentru a ,, trezi ” sentimentul patriotic în sufletul tinerei generații
am realizat o activitate la Căminul cultural pentru a înțelege semnificația Zilei Naționale a României
care reprezintă totodată pentru întreaga suflare românească un prilej de cinstire a memoriei celor care au
reușit să ducă la îndeplinire idealul de unire al locuitorilor tuturor provinciilor românești. România
devenind astfel un cadru în care orice român putea trăi demn, putea spera și munci după bunul plac. În
plus, 1 Decembrie 1918 reprezintă un nou început pentru locuitorii spațiului românesc, dar și un nou
parcurs pe valurile agitate ale istorie.
De ce sunt importante aceste activități?
Deoarece prin aceste activităţi s-a urmărit cultivarea dragostei pentru țară, cunoaşterea semnificaţiei zilei
de 1 Decembrie şi familiarizarea cu simbolurile naţionale. Insuflarea dragostei la elevi pentru strămoşii
noştri şi mândria lor ca români faţă de trecutul istoric al acestor hotare şi oameni, precum şi dorinţa de
cunoaştere a unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului
român de la începuturile sale şi până azi a fost obiectivul principal urmărit în cadrul proiectului
educaţional „1 Decembrie – Ziua Naţională a României” şi cred că am reuşit să educăm elevilor noştri
sentimente de dragoste şi respect pentru: limba română, ţara noastră, poporul român, strămoşii noştri,
pentru obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti că sunt urmașii unor oameni curajoşi şi iubitori de neam şi

321
ţară.

Stagiile de practică prin programul Erasmus+: investiţie pentru viitor,

formare pentru viaţă
profesor Suseanu Claudia
Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu”, Fălticeni

The present paper illustrates the gradual achievements obtained by our institution in the last
fifteen years of European involvement. Four times being awarded the EUROPEAN SCHOOL title (2007,
2010, 2013, 2016), our school – through its professional personnel – has changed mentalities, developed
competencies and moral values for many generations of students, parents, teachers and local community
members. Considering these gains, the Erasmus plus KA1-Vet-learners mobility to Spain and Portugal
from 2016 to 2018 was relevant. It enabled our students participating in this project to develop their
professional and linguistic skills and competences, as well as improve their chance to employability and
social integration.

,,Educaţia este paşaportul nostru pentru viitor, căci ziua de mâine aparţine celor care se pregătesc
pentru ea de astăzi.” Malcolm X
Cincisprezece ani de cooperare europeană şi experienţe noi! Colegiul Tehnic ,,Mihai Băcescu”
a evoluat în comunitatea locală, a ,,crescut” în Europa şi odată cu Uniunea Europeană. Am depus o muncă
intensă dar am adunat satisfacţii şi beneficii pe măsură. Patru titluri de ŞCOALĂ EUROPEANĂ (
2007, 2010, 2013, 2016) au încununat acest efort. Ne-am transformat, am schimbat mentalităţi, am
dezvoltat competenţe, valori şi am schimbat atitudini în rândul multor generaţii de elevi, părinţi, profesori
şi membri ai comunităţii locale.
Numeroşi elevi şi profesori implicaţi, foarte multe lucruri noi care ne-au încântat, ne-au format,
ne-au dezvoltat, ne-au ajutat să înţelegem şi să ne intergrăm mai bine în lumea în care trăim.
Zeci de profesori au avut şansa să se perfecţioneze în alte ţări europene , zeci de elevi au avut
şansa să înţeleagă şi să vadă cu ochii lor ce începe acolo unde se termină spaţiul românesc. Pentru unii,
aceasta a însemnat o schimbare radicală de mentalitate, pentru alţii începutul îndeplinirii unui vis sau
începutul unui drum în viaţă, altfel decât au crezut că ar fi posibil.

322
 Împărtăşim experienţa noastră dobândită în cadrul Programului Erasmus + Acţiunea Cheie KA1-
Proiecte de mobilitate - Formare profesională (VET), printr-un proiect aflat la final, având drept grup
ţintă elevi ai şcolii noastre.
În perioada 1.09.2016 – 31.08.2018, Colegiul Tehnic ,,Mihai Băcescu” a derulat proiectul cu titlul
,,Sistemul de calitate în hotelurile din Europa”, aprobat prin programul Erasmus+, Acţiunea Cheie
KA1 – Proiecte de mobilitate – Formare profesională (VET), cu nr. 2016-1-RO01-KA102-024201.
Proiectul a avut ca obiective compatibilizarea formării profesională a elevilor cu cerinţele de
pe piaţa muncii, în domeniul turismului, updatarea cunoştinţelor profesionale ale participanţilor cu noile
tendinţe din domeniu (turism) în ceea ce priveşte implementarea unui sistem de calitate în unităţi
hoteliere din cele două ţări, în care elevii au realizat activităţile practice (Spania, respectiv Portugalia),
îmbunătăţirea competenţelor de comunicare profesională într-o limbă străină (engleză în principal, dar şi
spaniolă şi portugheză), formarea la elevi a competenţelor de interculturalitate, sociale, automonie şi
auto-evaluare a forţelor proprii.
Prin oportunitatea oferită de programul Erasmus+, 30 elevi de clasa a X-a, domeniul pregătirii de
bază Turism şi alimentaţie / Turism, de la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” – Fălticeni, au derulat stagii
de formare profesională în 2 fluxuri (15 elevi/flux), în 2 ţări diferite (Spania, Valencia, în perioada 3.07
– 21.07.2017-fluxul 1 şi Portugalia, Braga , în perioada 11 iunie – 1 iulie 2018 - fluxul 2) pentru a putea
identifica din două surse distincte domeniile principale ale unui sistem de calitate dintr-un hotel şi a le
putea compara cu mediul economic din Romania.
Participanţii au derulat activităţile practice în hoteluri de 3 ,4 şi 5 stele, din Valencia (Hospes
Palau de la Mar, Hotel Silken Puerta Valencia, Olympia Hotel Events&Spa, Hotel NH Las Artes, Sweet
Hotel Renasa, Hotel Villacarlos.) , respectiv Braga: Hotel Villa Garden, Urban Hotel Estação, Hotel
Axis, sub atenta şi profesionista îndrumare a reprezentanţilor acestora, care au organizat şi derulat
activităţile la un înalt standard de calitate, printr-o colaborare excelentă cu reprezentanţii C. T. ,,Mihai
Băcescu”, care au însoţit elevii în mobilitate (prof. Claudia Suseanu şi prof. Geanina Moroşan).
Prin activităţile practice desfăşurate în hoteluri cu experienţă transnaţională şi rezultate
economice relevante pentru industria turismului, cei 30 participanţi au beneficiat de experienţa acestora
şi şi-au format atât competenţele profesionale specifice compartimentelor unităţilor hoteliere şi a
cerinţelor de calitate ce trebuie respectate, dar şi-au dezvoltat şi abilităţi de lucru în echipă şi comunicare
profesională în limbile engleză şi spaniolă, respectiv portugheză.
La finalul perioadei de mobilitate, elevii participanţi au fost evaluaţi, iar competenţele dobândite
de către aceştia în stagiu au fost recunoscute prin Certificatului Europass.
Totodată, elevii au realizat o incursiune în cultura, istoria, civilizaţia spaniolă şi cea portugheză,
prin activităţile culturale desfăşurate.
Competenţele formate în timpul stagiului reprezintă o valoare adaugată la dezvoltarea
competenţelor generale prevăzute în Programa şcolară pentru modulele de specialitate, clasa a X-a.
Toate cunoştinţele, abilităţile şi competenţele formate de-a lungul derulării proiectului vor fi
folosite de către participanţi la redactarea Studiului Comparativ ,,Sistemul de calitate în hotelurile din
Europa” – considerat rezultatul material al proiectului şi care va fi distribuit atât la nivelul unităţii şcolare,
a comunităţii locale, dar şi pe plan regional şi naţional.
Proiectul va contribui, de asemenea, la creşterea calităţii procesului de instruire a elevilor şi de
dezvoltare instituţională prin proiecte transnaţionale, dar mai ales la creşterea flexibilităţii şi adaptarea
ofertei de educaţie şi formare profesională la cerinţele pieţii muncii, pe baza nevoilor de dezvoltare
personală şi profesională a elevilor, conform tendinţelor de dezvoltare economică locală, natională şi
europeană.

323
 Proiectul,,Sistemul de calitate în hotelurile din Europa”, aprobat prin programul Erasmus+,
Acţiunea Cheie KA1 – Proiecte de mobilitate – Formare profesională (VET), cu nr. 2016-1-RO01-
KA102-024201, a reprezentat o şansă în plus pentru elevii Colegiului Tehnic „Mihai Băcescu” –
Fălticeni, pentru viitorul acestora. Acest proiect va deschide oportunităţi în creşterea imaginii şcolii în
comunitatea educaţională şi locală, creşterea calităţii în educaţie şi formarea profesională iniţială şi
continuă la nivelul standardelor de calitate europeană, promovarea şi dezvoltarea parteneriatului
educaţional intern şi extern, deschiderea spre valori educaţionale şi culturale europene.
Şi, nu în ultimul rând, ducem mai departe menirea şcolii, misiunea ei dintotdeauna, aceea de a
forma OAMENI.

Influenţa factorilor de natură pedagogică asupra comunicării didactice

prof. Constantin Gabriela
Şcoala Gimnazială nr. 37, Constanța

As a process of complexity, didactic communication is multidimensional and consequently favored or,

on the contrary, restricted by a variety of factors whose incidence is different, which means that the
impact of some is very significant while others have an almost negligible share, does not induce negative
effects and does not require any special improvement measures. In general, the factors favoring
communication are grouped into several categories, namely: a) psychological factors, b) pedagogical
factors, category in which there are several variables that can facilitate didactic communication such as
educational objectives, the structure and functioning of the pedagogical situation, the content of the
educational process, the way in which the epistemological obstacles are overcome, the way in which
didactic transposition is realized, the pedagogical methods, the means of education, the typology of the
feed-back, the pedagogical relation, the educational styles, a. c) social factors.

1.Tipologia feed-back-ului. Analiza acestei variabile, în rândul celorlalţi factori de natură pedagogică ai
comunicării didactice demonstrează faptul că, deşi nu posedă multe informaţii de natură teoretică în
legatură cu variatele tipuri de feed-back, în legătură cu avantajele şi dezavantajele fiecărei forme în parte,
totuşi, acestea sunt utilizate în
activitatea de la clasă, ceea ce
înseamna că, pentru majoritatea
cadrelor didactice, cunoştinţele
referitoare la feed-back sunt de
natură proceduralizată în sensul
că, ele sunt utilizate fără
dificultate în pofida faptului că,
în legatură cu ele, nu există şi
explicaţiile necesare.
Prima concluzie desprinsă din
investigarea acestei variabile,
este cea referitoare la utilizarea
tuturor formelor de feed-back
incluse şi listate în grila de
observaţie elaborată în acest
scop, neidentificându-se cazuri
de cadre didactice care

324
utilizează eventual şi alte modalităţi.
A doua concluzie importantă este aceea că, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, cadrele
didactice observate la clasă utilizează cele mai productive şi cele mai eficiente forme de feed-back şi
anume, cel specific, cel pozitiv, cel prompt şi cel verbal.
A treia concluzie desprinsă se referă la faptul că, majoritatea cadrelor didactice, posedă şi
modalităţile de realizare ale acestor forme de feed-back deşi, în activităţile observate la clasă, au reieşit
cu pregnanţă numai o parte dintre ele cum sunt comentariul verbal imediat, comentarea rezultatelor
obţinute de elevi la diferite teste, consemnarea de explicaţii pe lucrări, prezentarea unor lucrări
elaborate de elevi în faţa colegilor lor.
Analiza comparativă a acestei variabile, la nivelul celor trei cicluri de şcolaritate, denotă o mare
similaritate a cadrelor didactice în utilizarea unor forme de feed-back, cum se întamplă în cazul feed-
back-ului prompt, utilizat de 25 de învăţători, 25 de profesori care lucreaza la ciclul gimnazial şi 21 de
profesori care lucrează în cadrul ciclului liceal (a se vedea Anexa A). Din totalitatea cadrelor didactice
observate, numai în cazul unui profesor care lucrează la nivelul liceal s-a observat preeminenţa feed-
back-ului întârziat. Similaritate foarte mare se observă şi în cazul feed-back-ului pozitiv, înregistrat la 22
de învăţători, la 23 de profesori care lucrează la nivel gimnazial şi la 21 de profesori care lucrează în
cadrul ciclului liceal.
Elemente de disimilaritate apar între cadrele didactice în cazul utilizării altor forme de genul:
feed-back general/specific, feed-back centrat pe produs/proces, feed-back simplu/complex. De exemplu,
feed-back-ul specific este preponderent la 16 învăţători, la 25 de profesori care lucrează la ciclul
gimnazial şi la 20 de profesori care lucrează la nivel liceal, în timp ce, în cazul feed-back-ului
simplu/complex, există o mai mare similaritate la profesorii de la gimnaziu şi liceu şi o diferenţă
semnificativă între profesori (gimnaziu şi liceu) şi învăţătorii care lucrează la nivelul învăţământului
primar.
Cauzele acestor diferenţe, de altfel nu foarte exagerate, în utilizarea diferitelor forme de feed-
back, pot fi variate iar, decelarea lor, presupune investigaţii foarte amănunţite numai asupra acestei
variabile, lucru de fapt, pe care noi nu ni l-am propus din motive lesne de înţeles.
Concluzia pe care dorim s-o relevăm în legatură cu feed-back-ul, este aceea că, această variabilă
contribuie semnificativ la susţinerea comunicării didactice în cazul în care, cadrele didactice, indiferent
de nivelul de şcolaritate, utilizează formele cele mai productive şi cele mai adecvate diverselor situaţii
de instruire.

2.Relaţia profesor - elev; stiluri educaţionale. Investigarea acestei variabile, cu un impact foarte mare
în realizarea comunicării didactice, tocmai datorită permisivităţii sau restricţionării la care sunt supuşi
elevii în cadrul interacţiunilor desfăşurate a relevat că, la modul general, comportamentele didactice ale
cadrelor didactice observate la clasă sunt încadrabile în cele două stiluri didactice tradiţionale, cel
democratic şi cel autoritar, cu un avantaj evident pentru cel dintâi, în timp ce, comportamentele specifice
stilului laissez-faire, sunt inexistente, lucru uşor de explicat deoarece, chiar dacă acestea au o frecvenţă
mult mai redusă comparativ cu altele, decelarea lor este posibilă nu atât în activităţile tipice de instruire,
ci, mai ales, în activităţile extraşcolare sau în cele circumscrise loisirului. In ceea ce priveşte notele sau
particularităţile diferenţiatoare ale fiecărui stil în parte dintre cele identificate aici, există atât unele
similitudini între toate cele trei categorii de cadre didactice, dar şi unele deosebiri care sunt în parte
explicabile.
De exemplu, şi la nivelul învăţătorilor care lucrează în cadrul învăţământului primar, stilul
democratic este prevalent comparativ cu cel autoritar dar, spre deosebire de colegii lor profesori care
lucrează la ciclurile gimnazial şi liceal, în cazul lor, sunt ponderate mai semnificativ unele caracteristici
aparţinând stilului autoritar. Acest lucru este vizibil, mai ales, în compararea unor caracteristici de tipul:
impune grupului obiective fără să-i consulte pe membri, ia decizii în mod unilateral, etc., lucru care este

325
explicabil prin faptul că, datorită experienţei lor mai reduse de viaţă, datorită faptului că nu posedă tehnici
de muncă intelectuală foarte bogate şi foarte bine structurate, elevii din ciclul primar au nevoie de mai
multă dirijare, (dacă se poate spune, de un nivel al maximei dirijări), obiectiv ce nu poate fi atins decât
în cazul în care învăţătorul utilizează pârghii aparţinând stilului autoritar.
Chiar dacă apar la toate cele trei categorii de cadre didactice şi unele caracteristici specifice
stilului autoritar, este lăudabil că, printre acestea, nu se regăsesc semnificativ unele care ar afecta grav
procesul de comunicare didactică de genul, "critică, admonestează, dojeneşte, pedepseşte, ignoră
problemele personale ale elevilor, este distant în relaţiile cu elevii". (a se vedea Anexa 2, 4, 6).
Apoi, dacă se are în vedere felul cum se particularizează stilul democratic la fiecare categorie de
cadre didactice în parte, se observă o mare similaritate între învăţători şi profesorii de gimnaziu, în sensul
că, aproape toţi, laudă. Incurajează şi stimulează iniţiativele elevilor în timp ce, în cazul profesorilor de
la liceu, numai jumătate dintre ei utilizează această pârghie, iar cealalta parte, utilizează frecvent critica,
blamul şi admonestarea ceea ce, inevitabil, are un impact mai puţin favorabil asupra desfăşurării
comunicării didactice.
Cadrele didactice din cele trei categorii menţionate, partajează şi alte caracteristici ale stilului
democratic care pot susţine maximal desfăşurarea comunicării didactice. De exemplu, în marea lor
majoritate, şi învăţătorii şi profesorii de la gimnaziu, respectiv liceu, utilizează în cadrul demersului lor
didactic atât argumente, cât şi contraargumente, la acest nivel existând o similaritate mai mare între
învăţători şi profesorii care lucrează la liceu. In privinţa manierei de prezentare a conţinuturilor, se
observă că învăţătorii acordă o importanţă mai mare acestei pârghii, comparativ cu profesorii, care o
diminuează progresiv pe măsură ce nivelele de şcolaritate devin tot mai înalte, lucru demonstrat
peremptoriu de ecartul constant existent între cele trei categorii de utilizatori (20 învăţători, 15 profesori
de la ciclul gimnazial şi 10 profesori de la nivelul liceal). De asemeni, este îmbucurător faptul că, la toate
cele trei categorii de cadre didactice, s-a manifestat o apropiere în relaţiile cu elevii şi la acest aspect
manifestându-se un avantaj mai mare pentru învăţători şi pentru profesorii de la nivelul gimnazial.

3. Utilizarea metodelor de instruire. Investigarea acestei variabile care influenţează de asemeni maximal
procesul de comunicare didactică a validat previziunile noastre în legătură cu disponibilitatea cadrelor
didactice de a utiliza anumite metode cum sunt conversaţia, explicaţia, discuţia colectivă dar,
concomitent, a scos la iveală predispoziţia redusă a cadrelor didactice în folosirea unor metode moderne
de instruire cum sunt studiul de caz (utilizată numai de către 6 profesori care lucrează la nivel liceal),
brainstormingul, sau instruirea programată care sunt recunoscute pentru potenţialul lor comunicaţional.
Această utilizare redusă a metodelor amintite, dovedeşte faptul că, există încă foarte multe cadre
didactice, indiferent de nivelul de şcolaritate la care lucrează, care nu sunt abilitate să folosească în
condiţii de eficienţă metodele activ - participative.

4.Modalităţi de prezentare a conţinuturilor. Analizarea felului cum sunt utilizate modalităţile de

prezentare a conţinuturilor denotă faptul că, la modul general, toate cadrele didactice utilizează toate cele
trei modalităţi adică directă, iconică. simbolică, ceea ce reprezintă un avantaj pentru desfăşurarea optimă
a comunicării didactice.
Compararea acestui factor de natură pedagogică la cele trei categorii de cadre didactice, denotă o
similaritate mai mare în cazul prezentării abstracte (simbolice), lucru demonstrat de faptul că a fost
utilizată de 19 învăţători, de 20 de profesori care lucrează la ciclul gimnazial şi de 17 profesori care
lucrează la nivelul liceal, elementele diferenţiatoare apărând la nivelul celorlalte două modalităţi, directă
şi iconică, prima dintre ele fiind mai semnificativă la profesorii de la gimnaziu şi la învăţători, iar cea
de-a doua, la profesorii de la liceu şi la cei care lucrează la nivelul gimnazial. In privinţa felului de
concretizare a modalităţilor iconică şi simbolică, s-a putut constata că, prima se realizează în mai mare

326
măsură prin imagini şi schiţe şi mai puţin prin tabele, grafice, diagrame, etc, iar cea de-a doua este
dependentă în concretizare de natura şi specificul disciplinei de învăţământ motiv pentru care, în
cazul unor discipline precum matematica, fizica, chimia, ea a fost preponderent realizată prin simboluri,
formule, ecuaţii, in timp ce, în cazul disciplinelor socio-umane, concretizarea s-a făcut prin utilizarea
textului scris.
Bibliografie:
1. Frunză Virgil "Factori favorizanţi şi perturbatori ai activităţii didactice", Editura Ovidius University
Press, Constanţa, 2003.
2. D'Hainaut, L.,: "Un modele pour la determination et la selection des objectifs Pedagogiques du
domaine cognitif", In Enseignement programe, t. 11, 1970.
3. Ionescu, M., Radu, I.(coord.),: "Didactica modernă", Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1995.
4. Moscovici, S. (red.),: "Psychologie sociale", Paris, P.D.F., 1992.
5. Zlate, M.,: ,,Psihologia mecanismelor cognitive", Iaşi, Polirom, 1999.

327
Cuprins

Proiectul Erasmus+ We School Europe, un amalgam de experiențe educaționale europene, prof.

Zimbru Rodica, Școala Gimnazială nr. 10 Suceava ......................................................................... 1
“We School Europe”, full of European educational experiences, by Erika Gerardini, from JUMP
Association, Soverato, Italy................................................................................................................ 2
Experiențe educaționale europene: DEFINE, ed. Morar-Zimbru Andreea-Teodora, GPNP ”Triki
Riki” Suceava ..................................................................................................................................... 4
”Patrimoniu cultural european prin trasee culturale”, experiențe educaționale europene, prof.
Chiuariu Dumitru, Școala Gimnazială nr. 10 Suceava ..................................................................... 5
Importanţa implicării elevilor în proiecte educaţionale, prof. înv. primar, Reabschi Adriana, Şcoala
Gimnazială “T. V. Ştefanelli”, C-lung Moldovenesc, jud. Suceava.................................................. 7
Creșterea eficienței educației prin proiecte educaționale și maximizarea politicilor manageriale, prof.
Călin Iuliana, Școala Gimnazială „Sfântul Nicolae”, Vînători, jud. Galați ................................... 11
Experienţe Erasmus+ K2 Collaboration To Have Abilities As New Goals Of Education (C.H.A.N.G.E.)
prof. Cocari Dorina, Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Suceava, jud. Suceava ...................... 12
Impactul experiențelor de învățare după primul an al proiectului EFrasmus+ „Problem Solving in
Mint or Steam Subjects in Schools in Northern Ireland, Romania and Germany" (nr. ref. 2017-1-de03-
ka219-035584) prof. Ionescu Mihaela, Liceul Teoretic ”Vasile Alecsandri”, Iași, jud. Iași .......... 16
How effective are the communicative approaches in teaching EFL? prof. Huţan Monica-Ancuţa,
Secondary School Number 10 Suceava ........................................................................................... 20
Lisabona, între educație și frumusețe prof. Zăhărăchescu Daniela, Liceul „Voievodul Mircea”,
Târgoviște ......................................................................................................................................... 22
Proiectul european „Move2Learn, Learn2Move” prof. Hetriuc Maria-Cristina, Colegiul Național
„Mihai Eminescu”, Suceava ............................................................................................................ 25
Experiențe educaționale prin proiecte europene prof. Stanciuc Floarea, Școala Gimnazială Moara
Nică, jud. Suceava ............................................................................................................................ 26
Repere europene pentru un stil de viață sănătos prof. înv. primar Mazilu Mirela-Florentina, Școala
Gimnazială Nr. 4 Suceava ................................................................................................................ 29
Inimă cu inimă, unim Europa prof. înv. preşcolar Mihăilescu Ana, Liceul Teologic Tg.Jiu ........... 32
Profil de formare europeană prof. înv. primar Hrehorciuc Laura, Școala Gimnazială ”Petru
Mușat”-Siret ..................................................................................................................................... 34
Proiectele e-Ttwinning, o modalitate eficientă de abordare a educației prof. înv. primar Bârsan
Irina-Amelia, Școala Gimnazială Nr. 5 Piatra Neamț .................................................................... 36
Utilizarea TIC prin proiectele eTwinning prof. înv. primar Dediu Camelia, Școala Gimnazială Nr.
28, Galaţi ......................................................................................................................................... 37

328
Folosirea instrumentelor web 2.0 în educația elevilor (APPS ASAP) prof. Anton Mihaela, Colegiul
Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava ........................................................................................ 40
„Învăţământul – poarta spre evoluţie”, concurs interdisciplinar regional, ediția 2018 prof. Zegrea
Luminiţa Gabriela, Liceul Teoretic „Alexandru Rosetti”, Vidra, Ilfov ......................................... 43
NTC learning system – un sistem de învățare inovator prof. înv. preșcolar Vulpeș Vasilica Daniela,
Grădinița P.P. ”Floarea-Soarelui” Reșița ....................................................................................... 45
Super Știința – exemple de activități prof. Vasile Lucia Simona, Școala Gimnazială ,,V.Alescandri”
Mircești, Iași ..................................................................................................................................... 47
Modalităţi de abordare a lecţiilor de ştiinţe în învăţămȃntul primar prof. Slavnic Loredana
Mariana, Şcoala Gimnazială Ipotesti, Suceava - Şcoala Primară ................................................. 49
Impactul proiectelor etwinning în activitatea didactică prof. înv. primar Rusnaciuc Carmen-Sanda,
Liceul Teoretic ”Carmen Sylva” Eforie Sud ................................................................................... 51
Experiențe educaționale europene dobândite și dorite prof. înv. primar, Pintilie Mihaela Irina,
Seminarul Teologic Ortodox ”Veniamin Costachi” Mănăstirea Neamț, Structura Nemțișor ...... 53
Experienţe educaţionale europene “Break Stereotypes for a More Active European Citizenship” prof.
Panait Nicoleta, Şcoala Gimnazială Cricov Valea Lungă, județul Dȃmbovița .............................. 55
Experiențe educaționale la clasele primare prin proiectele eTwinning prof. înv. primar Paicu
Lenuța, Școala Gimnazială Ciprian Porumbescu ........................................................................... 57
Abandonul școlar. Cauze, soluții, statistici și obiectivele Uniunii Europene prof. Agavriloaei Eliza,
Școala Gimnazială Nr.28 Galați ...................................................................................................... 59
Să descoperim Europa! prof. înv. primar Andreescu Raluca, Şcoala Gimnazială Nr. 10 Suceava 61
Pași către o educație europeană prof. înv. Anton Elena-Daniela, Runcan Daniela-Georgiana,
Școala Primară „Sf.Ioan cel Nou de la Suceava” ............................................................................ 63
Managementul clasei – noi teorii prof. înv. primar Flandorfer Daciana-Alina, Școala Gimnazială
„Ion Creangă“ Suceava.................................................................................................................... 65
Influențe europene în Educația Parentală din România prof. înv. primar Gabor Brîndușa, Școala
Gimnazială ,,Ion Creangă” Suceava................................................................................................ 71
Avantajele parteneriatelor educative prof. înv. primar Găitan Mihaela, Școala Gimnazială Nr.10,
Suceava ............................................................................................................................................. 74
Dezvoltarea capacităţii de argumentare şi gândire critică prin valorificarea speciilor eposului
folcloric - ipoteze de cercetare prof. drd. Paicu Dorina Școala Gimnazială Poiana Stampei,
Suceava ............................................................................................................................................ 75
Team-Teaching & Team-Reading prof. dr. Păduraru Daniela, Școala Gimnazială Ștefan cel Mare
Botoșani ............................................................................................................................................ 80
Despre copii, patrie și patriotism prof. Ștefan Liliana, Șc. Gimnazială ”Ion Creangă”, Suceava... 83

329
Erasmus + parteneriat strategic - ”My Education, My Job, My Future” prof. Oprea Oana Miruna,
Școala Gimnazială Oniceni .............................................................................................................. 86
Inovarea actului educațional cu ajutorul instrumentelor Class Tools prof. ȋnv. primar, Olariu
Liliana, Şcoala Gimnazialǎ nr. 28, Galați ....................................................................................... 88
Predarea limbii engleze în sistem outdoor prof. Nicolaică Cătălina Monica, Școala Primară ”Sf.
Ioan cel Nou de la Suceava” Suceava .............................................................................................. 91
Experienţe europene prof. Corneanu Simona Carmen, Şcoala Gimnazială Nr.4 Suceava ............ 93
Valori europene în educaţia contemporană prof. Marchitan Monica, Şcoala Gimnazială Nr. 4
Suceava ............................................................................................................................................. 94
Abordarea istoriei din perspectivă europeană prof: Morozan Ștefania-Adriana, Școala Gimnazială
Bosanci.............................................................................................................................................. 97
PROIECT DIDACTIС înv. Negură Aliona, Instituţia Publică Gimnaziul „Alexandru cel Bun”,
Vărzăreşti raionul Nisporeni, Republica Moldova ........................................................................101
Modul de proiectare şi desfăşurare a activităților de joc şi învățare în grădinița de copii prof. înv.
preşcolar Ilie Maria-Magdalena, Şcoala Gimnazială „Prof. Ilie Popescu”, Structură Grădiniţa cu
P.N.Nr.1 Şotânga .............................................................................................................................104
Rolul poveștilor în dezvoltarea inteligenței emoțíonale prof. înv. primar Florescu Rodica, Școala
Gimnazială ”Ion Creangă” Suceava...............................................................................................107
"Noi" și "ceilalți", și "eu" și "eu", în școlile din Grecia prof. înv. primar Dobrin Nicoleta Elena,
Școala Gimnazială Nr.1, Hârtiești ..................................................................................................111
Formarea continuă a cadrelor didactice în Europa prof. Dobrescu Gabriela, Liceul Tehnologic
„Constantin Brâncuşi” Peștișani, jud. Gorj ...................................................................................113
Parteneri pentru performanță prof. înv. primar Dimofte Gherghina-Gina, Școala Gimnazială
„Sfântul Nicolae”, Vînători, Galați ................................................................................................115
Copiii cu sindrom Down și reușita lor școlară prof. Damian Andreea –Magdalena, Centrul Școlar
pentru Educație Incluzivă- Tg. Neamț ...........................................................................................119
Experiențe culturale prof. Cucuveică Maria, Școala Gimnazială nr. 10, Suceava .........................121
Educaţia în spiritul valorilor europene prof. Butnaru Corina, Șc. Gimnazială Moldova Sulița ....123
Modalităţi de realizare a parteneriatului şcoală - familie în cadrul proiectului Erasmus+ Back to
School Life prof. Bruja Carmen-Vasilica, Şcoala Gimnazială Frumoasa, jud.Bacău ..................126
Get up with Natural Sciences! prof. Bejinariu Nicoletta-Cătălina, Școala Gimnazială Ipotești.....129
Educație de calitate în școlile incluzive prof. Sima Carmen Cristina Inspectoratul Școlar Județean
Suceava ……………………………………………………………………………………………….130
Școala incluzivă - o școală europeană prof. înv. primar Băbălean Mihaela - Maria, Școala
Gimnazială Baineț, com. Mușenița, jud. Suceava …………………………………………………131
YMCA, orizonturi deschise prof. înv. primar Tarţa Delia Diana, Şcoala Gimnazială „Nicolae
Iorga” Baia Mare ............................................................................................................................134
330
,,Poveștile din misteriosul meu habitat” Tinovul Mare Poiana Stampei prof. drd. Paicu Dorina,
Școala Gimnazială Poiana Stampei, Suceava .................................................................................136
Învătământul românesc în spaţiul european prof. Ungureanu Nastia, Colegiul Tehnic de Industrie
Alimentară Suceava, jud. Suceava .................................................................................................139
Comunicarea în școala europeană înv. Ciupu Viorica, Școala Gimnazială Nr. 10 Suceava ..........142
Educaţia pentru valori prin acțiuni de voluntariat prof. înv. primar Grădinariu Maria Adriana,
Școala Gimnazială “Ion Creangă” Suceava ...................................................................................145
Evaluarea în școala europeană prof. înv. primar Diaconașu Rodica, Școala Gimnazială Nr. 10
Suceava ............................................................................................................................................146
Colaborare cu sârbii din banatul sârbesc prof. Mandă Beatrice, Școala Gimnazilă Caius Iacob
Arad .................................................................................................................................................149
Perceperea reală a comportamentului uman prof. înv. primar Crainiciuc Doina, Școala Gimnazială
Nr. 10, Suceava, jud. Suceava .........................................................................................................151
Importanţa calculatorului în procesul de învăţare prof. înv. primar Bancu Claudia Adriana, Școala
Gimnazială Nr.1 Mirzanesti, jud. Teleorman ................................................................................153
Organizarea activităţilor în cadrul unui proiect prof. Guzu Mihaela, Şcoala Gimnazială Nr.10
Suceava, jud. Suceava .....................................................................................................................156
Bucovina - buchet de tradiții și valori în vremuri europenizate prof. înv. preșc. Doncean Maria,
Școala Primară "Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava", jud. Suceava ...........................................158
Importanța managerului școlar în învățământul românesc prof. Chirilă Georgeta Mirela, Școala
Gimnazială Nr.1 Abram, Bihor ......................................................................................................160
Așa părinte, așa copil prof. înv. primar Ghiorghieș Ștefania, Școala Gimnazială ”Nicu Enea”
Bacău, jud. Bacău ...........................................................................................................................162
Metoda Reggio Emilia, o alternativă pentru învățământul din România prof. înv. preșcolar Apetrei
Tatiana-Livia, Grădinița cu Program Prelungit ”Prichindel” Suceava .......................................164
Valențe educative românești în context european prof. înv. preșcolar Arinton Cristina, Școala
Gimnazială Filipeni, structura Școala Primară Mărăști, jud. Bacău ...........................................167
Valorificarea experiențelor europene, cale spre dezvoltare educatoare Blîndu Alexandra, Grădinița
cu Program Prelungit ”Prichindel” Suceava .................................................................................169
Noi... şi Europa! prof. înv. preşcolar Borcilă Lavinia Ileana, Grădiniţa cu Program Prelungit
„Floarea-Soarelui” Reşiţa ...............................................................................................................171
Experiențe de învățare europene în lumea lui ,,De ce? prof. înv. preşcolar Bordeianu Maria –
Adina, Grădiniţa cu Program Prelungit ,,Prichindel” Suceava ...................................................172
Tehnologia, prietena noastră prof. înv. primar Mirică-Bobiț Luminița, Școala Gimnazială Nr. 28,
Galați ...............................................................................................................................................174

331
„Pandicornii pacifiști” consilier școlar prof. Vîrvara Daniela, CJRAE/Școala Gimnazială Nr.10
Suceava ............................................................................................................................................176
EU education prof. Truşcan Magdalena-Simona, Colegiul Tehnic Mihai Băcescu Fălticeni,
Suceava ............................................................................................................................................179
Uniunea Europeană – istoric și prezent prof. Sfichi Florentina Elena, Colegiul Economic Colegiul
Economic Dimitrie Cantemir Suceava ...........................................................................................181
Experienţa didactică dobândită prin participarea la derularea de proiecte prof. înv. primar şi
preşcolar, Sariu Georgeta Adriana, Liceul Teoretic Carmen Sylva, Eforie Sud ..........................183
Experiențe educaționale europene prof. înv. primar Rebenciuc Loredana, Școala Gimnazială
Moldova Sulița ................................................................................................................................185
Educația formală în spațiul european prof. înv. primar Dima Gabriela, Școala Gimnazială Nr. 28,
Galați ...............................................................................................................................................187
Rolul educaţiei în societatea cunoaşterii prof. Ţurcanu Alina Petruţa, Liceul Tehnologic Iorgu
Vârnav Liteanu, Liteni, jud. Suceava.............................................................................................189
Jocul ca element central al dezvoltării copilului prof. înv. preșcolar Țigănetea Antița, G.P.N.
Căsuța Poveștilor Vatra Dornei ......................................................................................................192
Importanța platformei e-Learning, o nouă experiență profesională prof. Ștefan Elena Gabriela,
Școala Gimnazială Vasile Șeicaru, Oancea ....................................................................................194
Biblioteca – prietena copiilor prof. înv. primar Mișca Paula Luminița, Școala Gimnazială Târgu
Trotuș ..............................................................................................................................................197
Educaţia în şcoala românească - valori europene prof. Puiu Ancuţa Elena, Şcoala Gimnazială Nr.
10 Suceava .......................................................................................................................................199
Demersuri didactice - rolul triadei predare-invațare-evaluare prof. Amos Ștefania, Școala
Gimnazială nr. 10 Suceava .............................................................................................................201
Valențe formative ale activităților extracurriculare prof. înv. preșcolar Popa Alina, Școala
Gimnazială Nr.1 Mîrzănești, structură Grădinița PN Nr.4 Teleormanu .....................................206
Leadershipul educațional – o resursă importantă pentru îmbunătățirea impactului activității cadrului
didactic prof. Pleșcan Monica-Vasilica, Școala Gimnazială Gîștești, jud. Iași ..............................209
România și Uniunea Europeană prof. Petrașciuc Veronica, Școala Gimnazială Miron Costin
Suceava ............................................................................................................................................212
Activități outdoor la grădiniţă- exemple de bune practici prof. Păun Constantina, Grădiniţa cu
Program Prelungit Pui de lei Piteşti ..............................................................................................215
Educaţia în spiritul valorilor europene prof. Pașcan Loredana, Școala Gimnazială Ion Creangă
Suceava ............................................................................................................................................216
Educația în spiritul valorilor europene prof. înv. primar Pasat Liliana, Școala Gimnazială Ion
Creangă Suceava .............................................................................................................................220

332
Introducerea imaginilor în cadrul procesului instructiv educativ în vederea educării comunicării prof.
Pânzaru Marta, Şcoala cu clasele I-VIII Sfântul Voievod Ştefan cel Mare Oneşti ......................222
Învățământul românesc sub amprenta calității europene prof. înv. primar Olariu Florin-Iulian,
Școala Gimnazială Filipeni, Bacău, structura Școala Primară Mărăști .......................................223
Educația din românia în contextul standardelor europene prof. înv. primar Olariu Andreea-Elena,
Școala Gimnazială Filipeni, Bacău, structura Școala Primară Mărăști .......................................225
Education in the spirit of european values prof. Neciu Mîrlă Ileana, Liceul Tehnologic Virgil
Madgearu Roșiorii de Vede ............................................................................................................227
Studiu privind calitatea învăţământului european în societatea cunoaşterii prof. înv. primar Neamţu
Anda Avia, Şcoala Gimnazială Sorin Leia Tomeşti .......................................................................230
Utilizarea materialelor video în predarea limbii engleze prof. Mureșan Loredana, Liceul cu
Program Sportiv Suceava ...............................................................................................................231
Tradiție națională și integrare europeană prof. înv. primar Miu Viorica, Școala Gimnazială Beuca,
jud. Teleorman ..................................................................................................................................233
Calitatea europeană în educație prof. înv. primar Miron Elena Crina, Școala Gimnazială Nr. 4
Suceava, jud.Suceava ......................................................................................................................235
Educaţie europeană prin joc prof. înv. primar Maxim Valentina, Şcoala Gimnazială Nr. 10
Suceava ............................................................................................................................................237
Tradițional și modern în predare limbii române prof. înv. primar Maxim Bogdana, Școala
Gimnazială Ion Creangă Suceava ..................................................................................................240
Avantajele şi dezavantajele aderării României la Uniunea Europeană prof. Martiniuc Luminița,
Școala Gimnazială Ion Creangă Suceava .......................................................................................244
Educația tehnologică-educația pentru un mediu sănătos prof. Luculescu Daniela, Școala Gimnazială
Nr. 10 Suceava .................................................................................................................................246
Micul cetățean al Uniunii Europene prof. înv. primar Leceanu Monica – Elena, Școala Gimnazială
Bosanci, jud. Suceava ......................................................................................................................248
Alternative educaţionale actuale prof. înv. primar Lazăr Georgeta Mihaela, Școala Gimnazială
Episcop Dionisie Romano, Buzău ...................................................................................................249
Suntem diferiți, dar egali! prof. Jipa Daniela, Liceul Teoretic Gh. M. Murgoci – Grădinița cu P.P.
Nr.4 Măcin.......................................................................................................................................253
Stimularea creativităţii elevilor prof. Iordache Ana Maria, Liceul Tehnic Virgil Madgearu Roșiori
de Vede ............................................................................................................................................255
Viitorul meu dorit, viitorul meu posibil prof. Giurcă Minodora, Colegiul Național George Coșbuc
Motru ...............................................................................................................................................258
Importanța colaborării in cadrul parteneriatului grădiniță-familie prof. înv. preșc. Cozma Mihaela,
Școala Gimnazială Dorna Arini, Grădinița P.P. Dorna Arini .......................................................261

333
Rolul educaţiei nonformale astăzi prof. înv. primar Chiticariu Laura, Şcoala Gimnazială Nr, 10
Suceava ............................................................................................................................................264
Educația în grădiniță prof. înv. preșcolar Cojocariu Carmen, Școala Gimnazială Jean Bart
Suceava, GPN. Neghiniță-structură ...............................................................................................265
Diversitatea culturală în activităţile cu preşcolarii prof. înv. preşc., Cioineag Marinela – Adriana,
Şcoala Gimnazială Frumoasa .........................................................................................................267
Bucuriile cărților prof. înv. preșcolar Chiș Mariana, Grădinița cu P.P. Voinicelul, Satu Mare ...272
Aplicarea analizei SWOT în activitatea didactică prof. dr. Capşa Doina, Liceul Tehnologic Grigore
Antipa Bacău ...................................................................................................................................273
Modalități de comunicare între școli și Europa înv. Camer Ramona Elena, Școala Gimnazială
Gîștești, Pașcani, jud. Iași ...............................................................................................................276
Educaţia nonformală centrată pe competenţe prof. Calapod Valeria, Şcoala Gimnazială Sfântul
Ierarh Nicolae Vlădeşti....................................................................................................................278
Preocupări curriculare centrate pe realizarea dimensiunii europene în învățământul românesc prof.
dr. Burlacu Mihaela-Nicoleta, Școala Gimnazială Smeeni ............................................................281
JOCUL, limbaj universal prof. Beldeanu Mihaela, Şcoala Gimnazială Nr. 10 Suceava ................283
Educație europeană în Tabăra Internațională Ighiu, garanție a unei dezvoltări optime a fiecarui copil
– microcercetare prof. înv. primar Babii Daniela, Școala Gimnazială Nr.10, Suceava .................285
Parteneriatul grădiniță- comunitate, modalitate de eficientizare a procesului instructiv educativ prof.
înv. preșcolar Atănăsoaie Ana-Maria, G.P.N. Căsuța poveștilor Vatra Dornei ...........................287
Calitatea educației în învățământul preșcolar prof. înv. preșcolar Aștefănoie Cristina, Școala
Gimnazială Neagra Șarului, G.P.N. Neagra Șarului .....................................................................289
Simbolul, mod de comprehensiunea mentalului românesc și european prof. Andronachi Luminița-
Mihaela, Școala Gimnazială Nr. 10 Suceava ..................................................................................293
Ce înseamnă pentru mine Uniunea Europeană prof. Andrian Alina, Școala Gimnazială Ion Creangă
Suceava ............................................................................................................................................295
În spiritul unei școli prietenoase copilului prof. Anastas Veronica, Liceul Teoretic Hristo Botev,
s.Valea Perjei, r.Taraclia, Republica Moldova ..............................................................................297
Specificul relației profesor – elev prof. Amărculesei Diana – Mihaela, Școala Gimnazială Nr 3,
Școala Gimnazială Nr 10 Suceava ..................................................................................................298
„File de copilărie” – parteneriat educațional prof. Movilă Lăcrămioara, Școala Gimnazială
Bogdan Vodă Rădăuți, jud. Suceava ..............................................................................................300
Modalități moderne de stimulare a invățării în ciclul primar prof. înv. primar Leonte Viorica, Școala
Gimnazială,,Mihai Eminescu”Bănești-Suceava .............................................................................304
Dreptul la un ambient sănătos înv. Ieremciuc Brânduşa, Şcoala Gimnzială Nr.10 Suceava .........306

334
Gândirea critică – o provocare în educația timpurie prof. Adriana Samson, Grădinița cu Program
Prelungit ”Pinocchio” Fălticeni ......................................................................................................308
Adaptarea copilului la mediul școlar - succesul și insuccesul școlar prof. Avasiloaei Adina, Școala
Gimnazială nr. 10 Suceava .............................................................................................................312
Valori europene promovate în educație – teme de reflecție în școala noastră prof. înv. primar
Zaharia Maria, Școala Gimnazială Nr.1 Răucești Neamț .............................................................314
Stimunarea creativități și a inovației prin proiecte europene prof. Verdeșescu Mirela, Școala
Gimnazială Panaci, jud. Suceava ...................................................................................................315
Limba franceză în învăţământul românesc prof. Lelcu-Tiperciuc Ionela, Şcoala Gimnazială
Voitinel, jud. Suceava .....................................................................................................................316
Proiecte - experiențe și rezultate prof. Ignătescu Valerica, Colegiul Tehnic de Industrie
Alimentară Suceava ........................................................................................................................318
Activitate extrașcolară 1 Decembrie- Ziua Națională a României prof. înv..primar Chindriș
Todorica Ioana, Școala Gimnazială Șieu …………………………………………………..………280

PARADIS INTERNATIONAL SCHOOL model de școală creativ- inovativă prof. Albu Oana, Paradis
International School Iași

Stagiile de practică prin programul Erasmus+: investiţie pentru viitor, formare pentru viaţă prof.
Suseanu Claudia, Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu”, Fălticeni ………………………………..…282

Influenţa factorilor de natură pedagogică asupra comunicării didactice prof. Constantin

Gabriela, Şcoala Gimnazială nr. 37, Constanța ……………………………………………..…… 284

335